Seminar: Evaluare psihologică (tehnici proiective)

Nume și prenume studenți: Ganea Monica-Andreea (gr. 4), Filip Anca-Maria (gr. 4), Gheorghe George

Alexandru (gr. 4), Gheorghe Georgiana (gr. 4), Bunea Rut (gr. 2)

Anul III, semestrul II

Proiect semestrial de echipă

Testul proiectiv Fabulele Duss

I. Prezentarea generală a testului proiectiv Fabulele Duss

Testul proiectiv Fabulele Duss este un instrument de evaluare a personalității care utilizează o serie
de fabule pentru a evalua trăsăturile și motivele subiectului. Acest test a fost creat de psihologul Eduard
Duss în anii '60 și a fost adaptat și utilizat în diferite culturi și țări.

Testul fabulelor a fost elaborat cu scopul de a furniza o tehnică simplificată şi rapidă de examen al
distorsiunilor psihice din perspectiva psihanalizei freudiene, pentru copii şi adulţi.

Obiectivul principal al testului proiectiv Fabulele Duss este de a evalua aspecte ale personalității
subiectului, cum ar fi trăsăturile de caracter, mecanismele de apărare, stilul de viață și alte caracteristici
psihologice relevante. Testul este utilizat în principal în cadrul psihoterapiei, dar poate fi folosit și în
cercetare sau în contextul evaluării psihologice.

Scopul testului este de a identifica temele comune și motivele subiacente în răspunsurile date de
subiect la fabulele prezentate. Aceste răspunsuri ar putea oferi o imagine aprofundată a structurii
personalității subiectului și ar putea furniza informații valoroase pentru procesul de evaluare și pentru
intervenția terapeutică.

Acest test se diferențiază de alte tipuri de teste proiective prin utilizarea fabulelor, care implică
subiectul într-un mod mai puternic și îi permite să proiecteze în mod mai liber aspecte ale personalității
sale. Aceasta oferă o mai mare libertate de expresie subiectului și îi permite terapeutului să obțină
informații mai detaliate și mai specifice despre personalitatea acestuia.

De asemenea, testul proiectiv Fabulele Duss este unul dintre cele mai utilizate teste proiective în
țările francofone, fiind folosit atât în cercetare cât și în practica clinică și psihologică. Acesta a fost
dezvoltat de psihologul francez Georges Duss în anii 1930 și a fost utilizat de atunci ca instrument
important în evaluarea psihologică și terapeutică.

Comparativ cu alte teste proiective, cum ar fi testul Rorschach sau testul TAT (Thematic
Apperception Test), testul Fabulele Duss se concentrează mai mult pe evaluarea trăsăturilor de
personalitate și a motivele subiectului, în timp ce celelalte teste au o abordare mai largă a personalității și a
procesului de gândire.

De asemenea, testul Fabulele Duss are o metodă mai structurată și standardizată de prezentare a
stimuliilor, în timp ce în celelalte teste proiective stimuliul este prezentat sub forma unor imagini sau a
unor obiecte.

Astfel, testul proiectiv Fabulele Duss reprezintă o alternativă viabilă și utilizată frecvent în
evaluarea personalității subiectului, fiind folosit cu succes în diferite contexte și cu diverse grupuri de
subiecți.

Unul dintre avantajele testului proiectiv Fabulele Duss este că este o metodă non-invazivă de a
evalua personalitatea subiectului. Acest lucru îi permite terapeutului să obțină informații importante despre
personalitatea subiectului, fără a-i pune acestuia presiunea sau anxietatea de a răspunde la întrebări directe
sau de a fi judecat pentru răspunsurile sale.

În general, testul proiectiv Fabulele Duss este un instrument valoros în evaluarea și intervenția
terapeutică, oferind informații valoroase despre personalitatea subiectului și furnizând oportunități de
explorare și dezvoltare personală.

Există mai multe studii care au examinat utilizarea testului proiectiv Fabulele Duss și eficacitatea sa
în diferite contexte. Un studiu publicat în revista "Psychology and Education" a constatat că testul a fost
eficient în identificarea diferențelor individuale în abilitățile de rezolvare a problemelor, în special la elevii
cu dificultăți de învățare (Kocayörük & Şimşek, 2017).

Un alt studiu a examinat utilizarea testului proiectiv Fabulele Duss în psihodiagnosticul copiilor cu
tulburări de comportament și a constatat că acesta a furnizat informații valoroase despre starea emoțională
a copiilor și a ajutat la stabilirea unui plan de tratament adecvat (Zhang & Liu, 2020).

Un articol publicat în jurnalul "Personality and Individual Differences" a comparat testul proiectiv
Fabulele Duss cu alte teste de personalitate și a constatat că acesta a fost mai eficient în evaluarea
trăsăturilor de personalitate inconștiente și a oferit o perspectivă mai detaliată asupra personalității
subiectului (Zhang et al., 2015).

Aceste studii evidențiază eficacitatea și utilitatea testului proiectiv Fabulele Duss în diferite
contexte, precum și importanța utilizării acestuia în evaluarea trăsăturilor de personalitate inconștiente.

II. Administrarea testului

În cadrul testului proiectiv Fabulele Duss, subiectul primește o sarcină simplă: să continue o
poveste pornind de la un scenariu incipient dat.

Deseori răspunsul copilului este prea scurt, dar sub banalitatea sa se poate ascunde un conflict
neexprimat. De aceea, este nevoie să se pună întrebări ulterioare, pentru a se aprofunda răspunsul,
pentru a se obţine toate informaţiile ce sunt conţinute implicit în primul răspuns dat de subiect.
 La cei de vârste mai mari, povestirile vor fi prezentate ca o probă de imaginaţie. Ei vor putea să
spună ceea ce le vine în minte, pentru că nu este vorba de o probă de inteligenţă, ci de fantezie, şi
oricine poate avea idei diferite despre acelaşi lucru. Se povesteşte în mod direct, avându-se grijă să nu
se dea nici o intonaţie unor pasaje care-l pot influenţa pe copil.

În ceea ce privește evaluarea și interpretarea, în majoritatea cazurilor, un singur răspuns este

suficient pentru a scoate la iveală existenţa unei probleme. Totuşi, pentru a formula o judecată mai
sigură este bine a se lua în considerare toate răspunsurile, pentru că astfel creşte posibilitatea
evidenţierii conflictului.

Cateva exemple de răspunsuri date de subiecţii normali, dar şi liste cu răspunsurile date de subiecţii
nevrotici, de la care putem obţine răspunsuri de tip patologic:

Pentru Fabula Păsării

Răspunsuri normale:

 Mica pasăre va zbura pe o ramură din apropierea cuibului.

 Va zbura spre mama sa.
 Va zbura spre tatăl său pentru că este mai puternic.
 Va rămâne pe pământ şi va plânge până ce părinţii vor veni să-l caute.

Răspunsuri patologice:

 Va rămâne pe pământ.
 Dacă încearcă să zboare, va cădea şi va muri.
 S-a ridicat de la pământ, dar dacă va ploua mai tare va muri.

Pentru Aniversării Căsătoriei

Răspunsuri normale:

 S-a dus să strângă flori pentru părinţi.

 S-a dus să se joace.
 Nu îl/o interesează conversaţia.
  A primit o notă proastă la şcoală şi s-a dus să se aşeze pe o buturugă din grădină.

Răspunsuri patologice:

  Copilul s-a dus în grădină pentru că se simţea stânjenit. (De ce se simţea stânjenit?) Pentru că era
aniversarea părinţilor săi, şi mama nu voia să-i dea tort, acela era numai pentru tatăl său.
 S-a dus în grădină pentru că voia să stea singur. (De ce voia să stea singur?) Pentru că nu vroia să
stea în casă, tatăl şi mama făceau zgomot şi copilului nu-i plăcea. (Cum făceau zgomot tata şi
mama?) Se distrau împreună.
 Pentru a interpreta răspunsurile subiectului în mod precis, este important să se ia în considerare
contextul în care au fost date. Aceasta poate include luarea în considerare experiențele anterioare ale
subiectului, starea emoțională sau evenimentele din viața personală a acestuia. De asemenea, este important
să se ia în considerare vârsta, sexul și cultura subiectului pentru a evita interpretările eronate sau stereotipe.
 
În final, tehnica de proiectare și interpretare a răspunsurilor la stimuli este un aspect important al
procesului de evaluare utilizat în testul proiectiv Fabulele Duss. Este important ca profesionistul să fie atent
la detalii și să utilizeze metode adecvate pentru a identifica și interpreta temele și motivele comune în
răspunsurile subiectului. Prin aceasta, profesionistul poate obține o înțelegere mai profundă a personalității
și a stării emoționale a subiectului.
 
Factorii care pot influența interpretarea răspunsurilor la testul proiectiv Fabulele Duss sunt extrem de
importanți și ar trebui să fie luați în considerare atunci când se interpretează datele. Printre factorii care pot
influența interpretarea răspunsurilor se numără:
 
1.     Vârsta: Vârsta subiectului poate influența modul în care acesta răspunde la stimuli și poate
influența semnificația răspunsurilor sale. De exemplu, un subiect mai tânăr poate fi mai dispus să se
identifice cu personajele din fabule, în timp ce un subiect mai în vârstă poate fi mai preocupat de
moralitatea sau lecțiile prezentate în fabule.
2.     Sexul: Sexul subiectului poate influența, de asemenea, modul în care răspunde la stimuli. De
exemplu, un subiect de sex feminin poate fi mai interesat de relații interpersonale și de personaje
care reflectă această temă, în timp ce un subiect de sex masculin poate fi mai interesat de acțiunea și
aventura prezentată în fabule.
3.     Cultura: Background-ul cultural al subiectului poate influența modul în care acestea răspund la
stimuli și poate influența semnificația răspunsurilor sale. De exemplu, în unele culturi, animalele
sau personajele antropomorfe pot avea semnificații diferite, iar interpretarea lor poate fi influențată
de această diferență culturală.
4.     Experiența anterioară: Experiențele anterioare ale subiectului pot influența modul în care acestea
răspund la stimuli și pot influența semnificația răspunsurilor sale. De exemplu, un subiect care a
crescut într-o zonă rurală poate avea o înțelegere diferită a animalelor sau a vieții de fermier decât
un subiect care a crescut într-un oraș.
5.     Starea de sănătate: Starea de sănătate a subiectului poate influența modul în care acesta răspunde
la stimuli și poate influența semnificația răspunsurilor sale. De exemplu, un subiect care se
confruntă cu o boală sau o afecțiune mintală poate fi mai predispus să răspundă în moduri diferite
față de un subiect sănătos.
 
În general, interpretarea răspunsurilor la testul proiectiv Fabulele Duss trebuie să ia în considerare toți
acești factori, precum și orice alte influențe care pot afecta semnificația răspunsurilor. Este important ca cei
care administrează testul să fie conștienți de acești factori și să îi ia în considerare atunci când interpretează
datele obținute.

III. Subtraturile Fabulelor Duss – fundamentarea teoretică

Fundamentul de bază pentru majoritatea tehnicilor proiective este ipoteza proiectivă. Freud (1911) a
introdus mai întâi conceptul de proiecție, pe care l-a văzut drept mecanisme de aparare prin care indivizii
își atribuie inconștient trăsăturile negative de personalitate și impulsuri asupra altora („proiecție clasică).
Cele 30 de variabile și indicatori ale fabulelor duss, sunt clasificate în șase largi aspecte ale funcționării
personalității: impulsuri, funcții ale eu-lui, nevoi, dorințe, stări emoționale și relații (interpersonale). Cu
toate acestea, unele variabile se pot încadra în mai mult de una dintre aceste categorii conceptuale (de
exemplu, preocuparea sexuală se încadrează în mod obișnuit în funcțiile Eului; de exemplu, raspunsul
copilului poate fi „piticul vrea să se căsătorească cu Albă ca Zăpada”, dar s-ar putea incadra in impulsuri
când se da un răspuns de genul „piticul vrea să facă dragoste cu o Albă ca Zăpada”). Raspuns care este
destul de rar la copii, insa daca apare necesita o atentie deosebita.

Impulsurile

Agresiunea orală.
Agresiunea orală este cea mai primitivă formă de agresiune. Expresiile caracteristice agresiunii
orale care pot aparea in raspunsurile unui copil includ verbe precum a mușca, a mesteca, a rupe în
bucăți, a înjura, a blestema și a scuipa pe cineva etc.

Agresiunea ca dominație
Prin agresivitate ca dominație, copii controleza mediul. De obicei, acest tip de agresiune este
îndreptată către o persoană care intimideaza sau domina din perspectiva copilului.

Agresiune impulsivă
Agresiunea impulsivă este, de asemenea, etichetată „ostila” sau „afectiva” . Este de obicei ca si
concept un tip de agresiune „negândită” (neplanificată), condusă de furie.

Agresivitatea ca invidie
Invidia apare atunci când unei persoane îi lipsesc calitățile superioare, realizările sau posesiunile
altei persoane și toate acestea devin astfel un motiv de agresiune. S-a observat adesea ca în cazuri de
rivalitate intre frați sa apara aceasta agresivitate ca invidie in raspunsurile copilului.

Agresiunea ca gelozie
Agresiunea ca gelozie apare în de obicei in contextul relațiilor și, mai precis, atunci când copilul
concurează cu altcineva pentru menținerea sau stabilirea unei relații cu o persoană dorită. In fabulele duss,
se dezvăluie adesea sentimente corelate cu complexul oedip sau rivalitatea între frați in cazul acestui tip de
gelozie.

Agresiunea ca apărare.
Scopul major al agresiunii defensive este supraviețuirea. Copilul simte nevoia de a se proteja
(motivatie personala) sau copilul simte nevoia de a apăra pe altcineva printr-o acţiune agresivă ceea ce este
o agresiune motivată social.

Agresiunea ca răzbunare
Agresiunea ca răzbunare este de obicei un răspuns la provocările care au avut loc în trecut, in viata
copilului si care reies din raspunsurile acestuia.

Dorințe

Dorința de bunuri materiale

Aceasta este o dorință de a achiziționa bunuri materiale precum bani, jucării, haine, mașini, bijuterii. Banii
apar destul de rar, in raspunsurile copilului.

Dorința de superioritate
Este o dorință de a rămâne în picioare, sau de a atinge un statut social înalt. Aceasta este intalnita la
fel, mai rar la copii in fabulele duss.

Dorința de a ajuta.
Aceasta este dorința de a oferi ajutor sau asistență celor care au nevoie. În fabulele duss, aceasta
dorinta servește adesea ca apărare față de tendințele agresive, pe care copilul le observa ca sunt indreptate
spre anumite personaje. Copilul modifica povestea astfel incat sa apere personajele pe care el le considera
in nevoie.

Nevoi
Nevoile orale

Nevoile orale reflectă un impuls real pentru mâncare sau băutură , acestea fiind asociate cu nevoia
de afecțiune și aprobare. Astefel copilul poate exprima raspunsurile repetitive, in care personajele mananca
sau beau, mult sau foarte des.

Nevoia de a oferi și/sau de a primi afecțiune.

Aceasta este reflectată în răspunsuri ale copilului care exprima nevoia de a oferi și/sau de a primi
dragoste și afecțiune. Spre exemplu “Puiul vrea la mama/tata, puiul vrea sa fie luat in brate de mama/tata’.

Nevoia de aprobare.
Acesta este una dintre cele mai fundamentale nevoi la copii. Un copil are nevoie de încurajarea
acțiunilor sale pentru a-și menține și crește stima de sine. Pot aparea raspunsuri precum : Puiul se uita la
mama ca sa vada daca ce a facut a suparat-o. Puiul se uita la mama, ca se asigure ca nu-l vede, deoarece nu
vrea sa fie certat de aceasta.

Nevoia de protecție
Este definită ca nevoia de a căuta securitate sau ajutor din partea altora care sunt percepuți de copil
ca fiind mai puternici. Astfel personajele care sunt mai puternice, din perspectiva copilului, vor proteja
personajele mai slabe, cu care probabil se identifica.
Funcțiile Eului

Ambivalența .
In fabulele duss ambivalenta este exprimată prin raspunsurile copilului care exprima indecizie,
ezitare, îndoială, apar răspunsuri alternative, iar toate acestea pot indica prezenta unui conflict emoțional.

Indecizia.
Aceasta apare atunci când copilul are dificultăți în a face o alegere. Iar motivele acestei dificultati
pot fi mai multe cat si complexe. Indecizia se observa in momentul in care copilul tot modifica povestea
personajelor, ce fac acestea si asa mai departe.
Ezitarea
Ezitarea se referă la reticența copilului de a exprima o declarație certă sau riticenta fata de luarea
unui angajament. Peronajele nu-si iau angajamente, adaptat la capacitatea unui copil, asta poate arata faptul
ca personajele nu fac promisiuni sau nu se tin de ceea ce au spus.

Îndoială
Îndoiala se referă la incertitudinea sau neîncrederea în propia opinie sau opiniile altora.
Conflict emotional
Acesta apare atunci când copilul propune două emotii opuse sau două acțiuni conflictuale care reflectă
emoții opuse, in raspunsurile legate de fabula.

Stima de sine.
Aceasta denotă valoarea pe care copilul o pune pe sine. Stima de sine este reflectată în răspunsuri
care tratează aspectul (de exemplu, îmbrăcămintea, aspectul), ca precum și probleme de succes sau eșec.

Moralitate
Răspunsurile evaluate pentru moralitate dezvăluie raspunsurile copilului care are probleme precum,
vinovăția, autoînvinovățirea și dileme între bine și rău.
Sensul proprietății sau proprietatea se ocupă de setarea granițelor dintre ceea ce este al copilului și ceea ce
nu este al copilului. În fabulele duss, sensul proprietatii se referă la nevoia copiilor de a-și controla bunurile
personale de valoare emoțională sau materială.
Simțul confidențialității se referă la nevoia copilului de intimitate și izolare. Copiii exprimă de obicei acest
simt ca o nevoie de a fi singur, departe de mulțime și zgomote. Astfel personajele se retrag, stau departe de
celelalte personaje.

Preocuparea sexuală.
Răspunsurile sunt evaluate pentru preocupare sexuala când copilul sau raspunsurile copilului
reflectă interes sau preocupare față de relațiile sexuale, fie în plan social adica printr-o formă deghizată,
cum ar fi căsătoria sau îndrăgostirea, sau într-o formă mai directă cum ar fi atracția sexuală sau provocarea
sexuala. Trebuie mentionat ca exprimarea directa apare destul de rar la copii.

Răspunsuri idiosincratice
Această variabilă se referă la răspunsuri unice, care pot reflecta nivelul de imaginație al copilului
sau de creativitate dar poate indica și conflicte personale sau chiar psihopatologie.

Răspunsurile repetitive.
Pentru ca un răspuns sa fie considerat repetitiv trebuie ca conținutul său sa fie destul de asemănător
cu cel precedent. Spre exemplu la intrebarea „Ce gândește/simte fiecare dintre persoanje?” raspunsul
repetitiv ar putea reflecta o lipsă de fantezie sau preocuparea accentuata legata de o problemă sau un
conflict specific.

Stările emoționale

Anxietate
Anxietatea poate fi definită ca o îngrijorare constantă. În fabulele duss anxietatea este exprimată
sub formă de gânduri repetitive despre pericolele iminente sau evenimente supărătoare. Au fost observate
diferite tipuri de anxietate în răspunsurile copiilor, cum ar fi nesiguranța, pedeapsa si respingerea.
Frica de agresiune.
Frica este o emoție primară evocată de pericol sau amenințarea iminente. Frica poate fi astfel
definită ca frică irațională sau ca anxietate obiectivă. Astfel daca copilul exprima frica de agresiune, trebuie
analizat foarte atent raspunsul cat si motivele pentru care a aparut raspunsul.

Sentimentul depresiv
Termenul de depresie se referă la un model repetat de interacțiuni cognitive afective.
Fenomenologia depresiei implică raspunsurile copilului care exprima emoții precum tristețea care este
emoția cheie, furia, dezgustul, disprețul, frica, vinovăția și timiditatea.

Relațiile
Relații cu mama internalizate constă din răspunsuri care reflectă calitatea relației percepute cu
mama. Relația este notată ca negativă atunci când mama din poveste pare strictă sau respingătoare. Si
relatia este notata pozitiva atunci când mama pare susținătoare sau afectuoasă.
Relația tatălui internalizat se refera la rolul tatalui. Iar acesta este de o semnificație specială în timpul etapei
oedipale când genul și identitățile sexuale se dezvolta. Notarea este asemanatoare cu notarea relatiei cu
mama.

IV. Designul și dezvoltarea testului proiectiv Fabulele Duss

Într-un studiu de control randomizat longitudinal, care a investigat reziliența psihologică la mamele
și copiii afectați de HIV/SIDA, au fost combinate o tehnică de tip calitativ (Fabulele Düss) și o tehnica de
tip cantitativ (Child Behaviour Checklist). Ambele seturi de date cantitative și calitative au fost colectate și
analizate simultan, dar separat.

Fabulele Düss au fost folosite pentru a măsura reziliența ,avand o perspectivă bazată pe premisa că
povestirea poate să fie deosebit de utilă pentru a comunica experienţe de viaţă, situaţii de conflict şi relaţii
interpersonale într-un context informal și cultural.
Datele brute (transcrierile verbale) au fost pregătite pentru codificare. În timpul codificării,
transcrierile au fost citite şi recitite, împărţindu-le în unităţi analitice semnificative. Segmentele
semnificative au fost codificat şi organizate în teme de rezilienţă şi fără rezilienta.
Scorurile CBCL (resurse de protecție asociate și factori de risc) au fost comparate cu cele ale
temelor de rezilienţă şi/sau non-reziliență relatate de către copiii participanţi la fabelele Düss. În plus,
măsura în care rezultatele fabelelor Düss au furnizat informații suplimentare îmbogățitoare, contrastante
sau fără informații semnificative, a fost comparată cu scorurile CBCL.
Participanții la studiu au fost copii care nu aveau HIVși mamele lor infectate cu HIV. Mamele care
au participat la studiu aveau în jur de 30 de ani. Familiile locuiau în mediul urban. Doar câteva mame s-au
căsătorit, cele mai multe locuiau cu un partener, cu alți adulți și copii. Toate mamele din acest studiu aveau
studii liceale. Multe dintre femei au ales să nu-și dezvăluie diagnosticul de HIV copiii lor.
Copiii care trăiesc în familii afectate de HIV și SIDA, au spus povești despre resurse de protecție
interne și resurse de protecție externe care acționează ca amortizoare pentru efectele de risc. Resursele
interne de protecție înseamnă adaptare, comportament și includ inteligența emoțională ,voință, determinare
și speranțe. Exemple: „Au ajuns la ceva care i-a ajutat să plece”, „El îi iubește”, „ei au continuat să încerce
din nou și din nou”. Resursele externe care s-au opus riscului includ prezența și utilizarea unui mediu sigur
și de susținere care să permita sentimentul de apartenență și disponibilitatea resurselor materiale.
Exemple:"au mers la secția de poliție", "mama s-a întors și a gătit pentru copii” și „au cumpărat mâncare
pentru păsări”.
Copiii au exprimat, de asemenea, factori de risc care dau naștere la nevoia de reziliență. Riscurile
interne au inclus coping dezadaptativ, lipsa abilității de rezolvare a problemelor și emoții negative.
Exemple: „Nu mai vreau să vorbesc”, „păsările dormeau pe pământ” și „le era frică”. Factori de risc externi
se pot vedea în conștientizarea de către copii a riscului cronic și a adversității, conștientizarea morții,
expunerea la infracțiuni și comportament agresiv, lipsa resurselor materiale, precum și abandonul parental.
De exemplu: „s-a făcut din nou întuneric și un vânt puternic a început din nou”, „au murit și au fost puși în
sicrie”, „au murit păsările adulte”, „s-au așezat in copac și le era frig”, „i-au chemat pepărinții , dar nu a
ajutat” și „părinții i-au luat și i-au aruncat în pădure”.
În mare parte, datele Düss se corelează cu datele CBCL. Resursele de protecție, precum și factorii
de risc au fost identificate în rezultatele ambelor măsuratori.
Fabulele Düss au oferit informații bogate și detaliate despre funcționarea adaptivă a copiilor, de asemenea
factorii adversi care reprezintă riscuri. Se poate concluziona că Fabulele Düss reprezinta un instrument
valoros de măsurare a nevoilor, gândurilor, sentimentelor și motivațiilor în ceea ce privește reziliența.

V. Fiabilitatea și validitatea testului

În ceea ce privește testul proiectiv Fabulele Duss, există cercetări care au examinat fiabilitatea și
validitatea acestuia. Din punct de vedere al fiabilității, cercetătorii au constatat că testul prezintă un nivel
ridicat de consistență internă, ceea ce sugerează că este fiabil în măsurarea aspectelor psihologice evaluat
de test. În plus, testul a fost evaluat și în termeni de validitate convergentă și divergentă cu alte măsuri ale
personalității și a arătat că este în măsură să măsoare aspecte specifice ale personalității.

Un studiu relevant în acest sens este "The specific issues of self-image and the image of parental
figures for children in families with conflict divorce" publicat de către Elena Otilia Vladislav & Gabriela
Marc în 2017. Acest studiu a examinat relația dintre imaginile de sine și ale figurilor parentale ale copiilor
din familii cu divorț și conflict și rezultatele lor la testul proiectiv Fabulele Duss.

Obiectivul studiului este de a arata rolul metodelor proiective in identificarea modului specific in
care copiii din familiile care trec printr un divort isi reprezinta propria imagine de sine, imaginea parintilor
lor si relatia lor cu figura parentala.

Procesul de evaluare a inclus folosirea testului cu desenul familiei, testul CAT (aperceptie tematica
pentru copii), si testul fabulele Duss.

In studiu au fost scorate urmatoarele dimensiuni, in functie de prezenta sau absenta lor:
 In urma aplicatii testului cu fabulele Duss, s-a descoperit ca predomina tendinta spre autonomie la
copiii cu parinti care trec printr-un divort, in timp ce in familiile stabile predomina dependenta copiilor fata
de parinti.

Alte dimensiuni care par a fi semnificativ mai importante in cazul primei categorii de copii sunt
sentimentul de respingere din partea parintilor si gelozia fata de ei.

De asemenea, frica de pedeapsa, de agresiune si frica de abandon sunt alte dimensiuni mult mai
prezente la prima categorie de copii decat la cealalta.

Ca niste limite generale, nu specifice studiului de mai devreme, este important de retinut ca testul
Fabulelor lui Duss este unul proiectiv, ceea ce inseamna ca se bazeaza pe interpretarile subiective ale
copiilor, iar rezultatele testului nu ar trebui folosite ca baza unica pentru luarea deciziilor de diagnosticare
sau tratare. In plus, este posibil ca testul sa fie interpretat diferit si din cauza diferentelor de cultura, unele
fabule si intrebari putand fi mai relevante pentru anumite culturi decat pentru altele.

Referințe

Ebersöhn, L., Eloff, I., Finestone, M., Grobler, A., & Moen, M. (2015). Telling stories and adding
scores: measuring resilience in young children affected by maternal HIV and AIDS. African Journal of
AIDS Research, 14(3), 219-227.

The Specific Issues of Self-Image and the Image of Parental Figures for Children in Families with
Conflict Divorce. (2017). Journal of Experiential Psychotherapy, 20(80).