EXPLORAREA PERSONALITATII

A.CHESTIONARE SI INVENTARE DE PERSONALITATE

Metodele standardizate utilizate n scopul cunoasterii personalitatii sunt foarte numeroase si difera sub aspectul modului de constructie si al aspectelor vizate. Pornind tocmai de la aceste considerente o prezentare exhaustiva a acestor metode de investigare a personalitatii a fost dificil de realizat. Astfel, capitolul prezent a fost structurat pe doua sectiuni: n prima sectiune Chestionare si inventare de personalitate am prezentat cteva dintre cele mai cunoscute probe, avnd drept suport si activitatea de seminar unde se va realiza aprofundarea lor. n sectiunea a doua Metode si tehnici proiective de investigare a personalitatii prezentarea principalele probe de investigare se va face structurat pe criteriul de clasificare al acestora enuntat de Lindsey. Termenul de personalitate deriva din latinescul persona, care n antichitate desemna masca purtata de actori pentru interpretarea unui rol, sau din grecescul prosopon, care nsemna fata. n Evul Mediu, Boetius considera persoana ca fiind o substanta individuala, de natura rationala sau inteligenta. C.Wolff definea personalitatea ca fiind ceea ce conserva memoria sinelui, ceea ce si aminteste de el ca fiind din totdeauna unul si acelasi. Pentru V.Pavelcu, termenul de persoana indica un Eu, un subiect sau fiinta umana constienta de sine. R.B.Cattell vede personalitatea ca pe o constructie factoriala dinamica, exprimata n modalitatea raspunsurilor la situatii. H.Eysenck, bazat pe analiza factoriala, crede ca personalitatea desemneaza algoritmul de mbinare a indicatorilor energetici, intelectuali si atitudinali la nivelul unui individ dat. Din cele putine definitii prezentate anterior dificultatea definirii ct mai complete a personalitatii ne apare certa. G.W.Allport, n
157

1931, gaseste 50 de definitii pentru termenul de personalitate; el vede personalitatea ca fiind organizarea dinamica n interiorul individualitatilor a acelor sisteme psihologice care determina ajustarea lor unica la mediu. Dupa parerea lui, personalitatea rezulta din intersectia structurilor bazale, tipologice si individuale, sub urmatoarele aspecte: personalitatea generala, personalitatea individuala si personalitatea tipica. Teoriile privind trasaturile personalitatii au influentat poate cel mai mult instrumentele psihodiagnostice de masurare. Acest tip de teorii opereaza cu o afirmatie fundamentala, care la rndul ei se bazeaza si este validata pe o certitudine empirica privind faptul ca personalitatea poate fi definita ca o structura de trasaturi, de moduri caracteristice de comportament, cunoastere, reactie, simtire. Tot pentru ntelegerea personalitatii, psihologii cauta sa o masoare. Teoriile nceputului de secol aveau o viziune ceva mai simplista n sensul utilizarii frecvente, n scop diferential, a unor liste de atribute, adjective, denumiri de comportamente. Abordarile moderne dezvolta posibilitatile oferite de analiza factoriala n sensul ncercarii de a izola si defini psihologic dimensiunile bazale n structura personalitatii si, pe de alta parte de a depasi o descriere a personalitatii prin factori bipolari relativ independenti. Conceptia pe care autorul unui chestionar sau a unei probe proiective o are despre personalitate, despre trasaturile care o definesc si despre factorii care o determina influenteaza n mare masura continutul metodei. Continutul metodelor de explorare a personalitatii a fost mult influentat de faptul ca impulsul crearii lor l-a dat practica psihiatrica. Scopul initial era de a realiza un instrument de examinare rapida a unei largi populatii, pentru a detecta persoanele cu tulburari ale personalitatii. Asa se explica de ce multe chestionare de personalitate vizeaza descoperirea trasaturilor

psihice care pot provoca dificultati de adaptare la anumite conditii de activitate. Multi autori considera ca testele de personalitate reprezinta aportul cel mai important si consistent al psihologiei moderne, desi n cazul diagnosticarii personalitatii conduita subiectului uman este supusa unor atitudini interne deformate, de aparare, care dau anumite caracteristici raspunsurilor. Se subliniaza adeseori faptul ca n cazul diagnosticarii inteligentei sau a aptitudinilor subiectul coopereaza, raportat la diagnosticarea personalitatii unde acesta are tendinta de mascare. n aceste conditii, generate de atitudinile subiectului, se manifesta numeroase structurari de deformare a rezultatelor, dintre care cele mai frecvente apar: Efectul de fatada, care consta n tendinta subiectului de a se plasa ntr-o lumina favorabila; Efectul de reputatie buna, care se caracterizeaza prin faptul ca raspunsurile sunt toate la fel de bune la toti itemii; Efectul de originalitate, deliberata, se caracterizeaza prin faptul ca raspunsurile atrag ostentativ atentia prin originalitate, care este exprimata chiar n dauna consecventelor subtile ce sunt implicate la structura sistemelor de ntrebari-raspunsuri; Efectul de fronda (hallo good by), se caracterizeaza prin frecventa raspunsurilor negative, de fronda, obscure; Efectul de convenienta, depistabil mai ales la subiectii puberi din anumite medii de cultura care au o maturitate precoce, se manifesta prin structurarea acelor raspunsuri care se considera ca intra n vederile experimentatorului sau a unei autoritati. O problema speciala o constituie tendinta generala a subiectilor de a exagera sau minimiza rezultatele la chestionare, de aceea numeroase chestionare au scari speciale pentru detectarea acestei tendinte. Testele de diagnosticare a personalitatii se pot clasifica foarte greu, o mpartire mai frecventa se face n teste de personalitate analitice si sintetice. Ele se exprima formal n trei categorii:
158

1. Chestionare 2. Teste obiective 3. Teste proiective Testele analitice cuprind mai ales itemi ce sondeaza caracteristici delimitate ale personalitatii, chestionarele fiind instrumentele cele mai specifice pentru aceste sondaje. Testele sintetice studiaza structuri complexe ale personalitatii; testele obiective si cele proiective constituie instrumentele cele mai reprezentative de sondare a personalitatii. Chestionarele de personalitate pot fi mpartite n doua mari categorii; n chestionare de personalitate care sondeaza o singura trasatura, unifazice sau mai multe trasaturi multifazice. Din punctul de vedere al obiectivelor psihologice chestionarele de personalitate pot fi clasificate n patru mari categorii reprezentative: 1) chestionare de adaptare, 2) chestionare de interese, 3) chestionare de atitudini, 4) chestionare de personalitate propriu-zise. Binenteles o enumerare att de sumara a metodelor de investigare a personalitatii nu poate omite observatia, studiul biografic, analiza produselor activitatii, chestionarele. Acestea au o mare importanta n psihodiagnoza personalitatii. Vom analiza n paginile ce urmeaza particularitatile de constructie ale ctorva dintre cele mai cunoscute metode de explorare a personalitatii precum si teoria aferenta elaborarii acestora.

CHESTIONARE SI INVENTARE DE PERSONALITATE

A.Binet poate fi evocat printre pionierii chestionarului ca metoda de cercetare n psihologie, el alcatuind un chestionar de sondare a caracteristicilor personalitatii. Data fiind dezvoltarea sa mare si influenta ulterioara asupra dezvoltarii chestionarelor de personalitate R.S.Woodworth este considerat ca primul reprezentant de seama al diagnosticarii caracteristicilor personalitatii, metoda sa fiind cunoscuta n literatura de specialitate sub denumirea de Inventarul Psihonevrotic al lui Woodworth sau Woodworth PDS. Chestionarele sunt denumite uneori si metode de autodescriere self rating sau self report methods, deoarece dau informatii asupra propriei conduite, a propriilor trairi, care ar putea fi indicatoare pentru adaptare, utilizndu-se si denumirea de inventare de personalitate.

Woodworth a ncercat standardizarea unui interviu psihiatric pentru al adapta pe testari cu mase largi de subiecti. Chestionarul o data alcatuit a fost aplicat n vederea validarii pe unele grupe contrastante, adica pe subiecti normali si pe persoane diagnosticate n prealabil ca fiind psihonevrotice, selectionndu-se un numar de 116 itemi. Inventarul Woodworth a constituit un model si un punct de plecare pentru numeroase variante, el fiind adaptat pentru copii si adolescenti cea mai cunoscuta adaptare fiind Chestionarul Woodwroth Mathews (Woodworth-Matheus Personal Data Sheet).

Aceasta varianta cuprinde 76 de itemi ce comporta un raspuns dihotomic de tipul da sau nu, majoritatea raspunsurilor de tip da fiind cele prin care subiectul si recunoaste respectiva manifestare sau fapt psihic. Exemple de itemi din chestionarul Woodworth-Mathews sunt prezentati n anexa 5. Scalele chestionarului sunt:

Scala Numar de itemi 1. emotivitate simpla 2.tendinte obsesive si psihastenice 3. tendinte schizoide 4. tendinte paranoide 5.tendinte depresive si ipohondriace 6.tendinte impulsive si agresivitate 7. tendinte spre instabilitate 8. tendinte antisociale Sistemul de cotare pondereaza nota de la fiecare scala pentru a aduce la unitate interpretarea valorile pna la 120 sunt considerate n limite normale, cele peste aceasta valoare sunt interpretate ca tendinte de a manifesta simptoamele scalei respective, iar valorile peste 240 indica tendinte comportamentale din ce n ce mai accentuate. Chestionarul este depasit att moral ct si prin inconsistenta studiilor de validare. Forme mai recente ale acestor chestionare self-report sunt: Indexul Cornell - Cornell index avnd ca scop evaluarea rapida a unui numar mare de subiecti privitor la unele tendinte psiho-patologice. Cornell lndex are itemii cu o transparenta evidenta cu formulare directa; raspunsurile sunt de tipul Da sau Nu, afirma sau neaga .un aspect patologic (n afara itemilor 20, 69, 82, 87 unde cheia este inversata). Exista un numar de 12 itemi speciali, denumiti stop(stop-questions) al caror grad de semnificatie patologica este major (ca de exemplu: Ati fost deja internat ntr-un spital psihiatric? Ati avut deja convulsii?
159

Coeficient de ponderare 28 24 30 40 26

Total

36 52 52 Ati fost arestat de mai mult de trei ori? Daca n protocolul de raspuns este marcat prin DA un astfel de item stop, el se constituie ca o indicatie pentru continuarea interviului printr-un dialog anamnestic aprofundat. Itemii stop ai testului sunt: 32, 33, 55. 56, 57, 78, 79, 88, 90, 91, 93. Desi reprezinta o mbunatatire considerabila a probei, itemii stop nu echivaleaza cu o validare propriu-zisa a chestionarului si nici nu-i mbunatatesc validitatea. Continuturile itemilor testului se refera la: deficientele de adaptare exprimate printr-o afectivitate dominata de temeri, frica, insuficienta (itemii 2-19); reactii afective patologice, mai ales depresie (itemii 20 - 26); nervozitate si anxietate (itemii 27-33): simptome psihosomatice neurocirculatorii (itemii 34 - 38); reactii patologice de spaima (itemii 39 -46); simptome psihopatologice altele dect cele de mai sus (itemii 47 - 61); ipohondrie si astenie (itemii 62 - 68); simptome psihosomatice gastrointestinale (itemii 69-79); sensibilitate si excesiva nencredere (itemii 80 - 85); tulburari psihopate (itemii 86 -101). lnterpretarea testului, n functie de scopul utilizarii, se poate realiza prin: 1 .considerarea subiectilor care au

depasit un numar de 23 de itemi cu raspuns patologic ca avnd tulburari psihopatologice semnificative; 2. subiectii care au depasit un numar de 13 raspunsuri afirmative sunt considerati ca avnd tendinte psihopatologice; 3. chiar daca nota este inferioara lui 13, dar exista cel putin un raspuns afirmativ la un item stop, subiectul este ndrumat spre interviul anamnestic aprofundat. Proba poate fi aplicata fie pe loturi largi de subiecti pentru a decela pe cei cu o problematica psihiatrica, fie ca test secundar pentru nuantarea situatiei unui subiect care are o cota ridicata la o scala de nevrotism a altui chestionar sau cu dificultati de adaptare profesionala / maritala / scolara. Inventarul de adaptare Bell serveste la aprecierea adaptarii fata de anumite medii: familial, profesional etc. A fost alcatuit cu scopul de a depista studentii care ar avea nevoie de o consultatie psihologica sau psihiatrica. Inventarul de personalitate Benreuter- este compus din 125 de ntrebari si masoara patru aspecte: Tendinte nevrotice notate cu codul B1-N; Autosuficienta notate cu codul B2S; Introversiunea-extraversiunea notate cu codul B3-I; Dominarea-supunerea notate cu codul B4-D. Normele sunt prezentate pe centile si pe sexe pentru tineri si pentru adulti. Prezinta corelatii semnificative ntre tendintele nevrotice si introversiune-extraversiune.

INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA1

MMPI a fost elaborat n cadrul scolii de medicina a Universitatii Minesota, n 1940, de catre S.R. Hathaway si J.C.McKinely. Pe baza experientei clinice, autorii au selectionat o multiplicitate de simptome concretizate n ntrebari ce se refera la aspecte relativ variate, dar pe care clinicianul le abordeaza n mod obisnuit, cu ocazia interviului unei persoane a
1

Sursa : M.Minulescu, Chestionarele de personalitate n evaluarea psihologica, Ed.Garell Publishing House, Bucuresti, 1996 160

carei conduita si adaptare ridica anumite probleme. n chestionar sunt incluse afirmatii referitoare la sanatate, simptome neurologice, adaptare familiala, valori morale, atitudini; simptomatologia psihiatrica ocupa un loc important. MMPI ul a fost destinat utilizarii de catre clinicieni experimentati si specializati n aplicarea acestui test, totusi exista mai multe modalitati de a utiliza scalele testului. Studiile referitoare la MMPI sau axat pe validarea lui ca instrument de diagnosticare generala a anormalitatii psihice (cu ct este mai mare numarul si marimea deviantei la nivel scalar cu att persoana este mai sever tulburata) iar late cercetari s-au axat pe validitatea diagnostica a diferitelor scale luate separat. Directia care s-a dovedit deosebit de fructuoasa pentru diagnoza este utilizarea MMPI prin aspectele configurale ale profilelor sau prin modelele de scoruri. Din 1951 autorii testului publica un Atlas pentru utilizarea MMPI, n care codifica numeric scalele si furnizeaza profilele codificate si anamnezele a 968 de subiecti. O alta utilizare inedita si extrem de semnificativa o reprezinta derivarea a numeroase alte probe din itemii lui. Testul cuprinde noua scale clinice si patru scale de validare a profilelor si integreaza doar 366 din cei 550 de itemi posibili, continuturile itemilor acoperind o gama diversa si larga de probleme de 26 de tipuri. Testul este satisfacator pentru vrste ntre 16-55 de ani. Etalonarea s-a efectuat pe o populatie de 700 de persoane si 800 de pacienti psihiatrici, selectionati datorita certitudinii cu care clinicienii i putusera ncadra n cele 9 grupe nosologice. Subiectul primeste afirmatiile scrise pe o foaie de hrtie sau sunt vizualizate pe ecranul monitorului si le clasifica pe baza aprecierii sale n trei categorii: adevarat, fals, nu pot sa ma pronunt, dnd raspunsul att pentru examinarile colective ct si pentru cele individuale pe o foaie de raspuns. Normele grupului de control sunt prezentate ntr-o scara T, cu media de 50 si cu deviatia standard de 10 puncte. Se considera ca orice cota ce se departeaza de medie cu 2 deviatii standard, deci cote mai mari de 70, sunt indicative ale prezentei fenomenelor patologice. Semnificatia cotelor scazute, de la 30 n jos, este expresia unei dezadaptari sau a unei anumite atitudini fata de examinare.

Voi prezenta n continuare o schita a continutului scarilor constitutive ale MMPI: Semnificatia scalelor de validare a profilelor Sunt construite de autori 4 scale de validare ?, L, F, K. Primele trei sunt de obicei utilizate pentru o evaluare globala a nregistrarilor la proba; daca scorurile trec de o valoare maxim admisa, nregistrarile pot fi suspectate. Aceste scari nu servesc la stabilirea validitatii probei n sensul psihometric, prin ele se determina atitudinea subiectului fata de proba, sinceritatea lui, ntelegerea ntrebarilor tragndu-se concluzii asupra ncrederii ce trebuie acordate raspunsurilor la scarile clinice. Scala ? - nu pot sa ma pronunt. Nota bruta reprezinta numarul de ntrebari la care subiectul raspunde nu stiu. Scorul foarte ridicat mai mult de 10 omisiuni scade mult validitatea ntregii examinari, moderat ridicat (conform normarii n note T) semnifica o subevaluare a ansamblului profilului; unele indicatii sunt oferite de analiza simptoamelor asupra carora subiectul nu s-a putut pronunta. Psihastenicii si melancolicii (unii), obtin cote relativ ridicate. Scala L minciuna. Cuprinde 15 afirmatii referitoare la unele efete foarte raspndite, admise de normali aproape n unanimitate ca fiind adevarate. De exemplu un subiect care cauta sa se prezinte ntr-o lumina favorabila va declara false astfel de afirmatii: Nu spun ntotdeauna adevarul, Rareori las pe mine ceea ce trebuie sa fac azi. Se poate acorda o mica ncredere completarilor efectuate de un subiect cu o cota ridicata la scala L Cota L este nsa adeseori ridicata la isterici si la unii paranoici si psihopati, care ncearca sa apara ntr-o lumina favorabila. Persoanele cu cota ridicata la scala L nu sunt totdeauna constiente de falsificarea adevarului n raspunsurile date. Scala F Are un total de 24 de itemi. Subiectii sunt de acord cu majoritatea acestora. Nota bruta medie se situeaza ntre 4 si 10. Raspunsurile corespunzatoare scalei fiind relativ conventionale, subiectii neconventionali tind de asemenea sa prezinte scoruri ridicate, ntre 10 si 20. Un scor brut superior lui 20 indica fie ca subiectul nu a nteles testul (desi proba trebuie administrata
161

numai unor subiecti cu un QI normal); fie ca subiectul prezinta o anomalie mentala serioasa, iar n aceasta situatie nota F indica gradul de anormalitate al subiectului. Scala K . A fost construita pentru a se putea corija o eventuala influenta a atitudinii subiectului, dar poate evidentia si unele sirnptome patologice. Desi este legata de L si F, exploreaza un alt tip de factori de distorsiune: subiectii cu un scor K ridicat tind sa adopte o atitudine defensiva fata de obiceiurile lor psihologice de aceea tind sa prezinte un profil normalizat. Subiectii cu un scor scazut au tendinta opusa, spre autocritica si admiterea unor simptome anormale chiar daca importanta reala a acestora este nesemnificativa. Rezultatele obtinute la scala K dau indicatii pentru unele din scarile clinice si servesc la corectia cotelor respective; astfel s-a constatat ca n cazul ipohondriei si a deviatiilor psihopate, al psihasteniei, al schizofreniei si hipomaniei curba are un platou cnd cota la K este ridicata. Nota K are si o semnificatie n sine: scorul ridicat este un prognostic bun pentru un bolnav mental, indicnd capacitatea relativa a subiectului de a-si rezolva propriile probleme. Diferenta F K .Elimina posibilitatea existentei unui trucaj deliberat a raspunsurilor. n mod normal diferenta este cuprinsa ntre +11 si -12 ( calculata pentru un lot de 690 normali, 100 bolnavi cu simptomatologie psihopatologica si 200 bolnavi somatici, media calculata fiind -9 . Gough considera ca o diferenta cuprinsa ntre +4 si +7 ar trebui sa trezeasca o usoara ndoiala, ntre +7 si +11 este suspecta, iar o diferenta superioara sau egala cu +12 este n mod sigur legata de o falsificare n sens patologic. Cnd diferenta F - K indica o falsificare a raspunsurilor profilele au forma atipica, fie ca dintii de fierastrau, fie flotante, iar notele T sunt superioare lui 70. Semnificatia scalelor clinice Scala ipohondrie - Hs O nota Hs ridicata indica faptul ca subiectul are tendinta de a se plnge excesiv de boli fizice fara nici o baza organica. Ipohondricii identificati de aceasta scala sunt diferiti de ipohondricii cu manifestari somatice acestia prezentnd un lung istoric de

exagerare a comentariilor asupra simptoamelor fizice, nu au ncredere n medic, critica tratamentul care li se aplica si alearga din medic n medic. Scara i diferentiaza bine pe cei cu sindrom ipohondriac de cei care prezinta o boala fizica reala si a caror nota nu este prea ridicata. De obicei Hs antreneaza si o oarecare ridicare concomitenta a depresiei, elementul esential al modelului D-Hs fiind nsa Hs. Scala depresie - D A fost validata pe un grup de melancolici. Scara este foarte sensibila: se ridica imediat ce n simptomatologie exista o nota depresiva sau anxioasa, este egal sensibila si la efectele terapiei si coboara rapid atunci cnd bolnavul se amelioreaza clinic. Se ridica ntr-un mare numar de stari nevrotice sau psihotice. Detecteaza subiectii deprimati, dar capabili sa-si ascunda simptoamele depresive, avnd idei active de sinucidere. Scala isterie - Hy A fost validata pe un grup de isterici de conversie. Cuprinde de fapt doua grupe de continuturi: 1. scala de temperament isteroid, caracteriznd subiectii cu atitudini sociale naive, care cer numai pentru ei afectiune si ajutorul anturajului si prezinta reactii infantile cnd pretentiile nu le sunt satisfacute; 2. scala de simptome de conversie. n populatia normala, cele doua tipuri de probleme nu sunt intercorelate. La nivelul grupului clinic datele indica faptul ca manifestarile de conversie se dezvolta de preferinta pe un temperament isteroid. Autorii insista pe lipsa de maturitate a istericului care face ca, desi aparent o terapie sau persuasiune terapeutica sa conduca spre atenuari temporare, sa existe posibilitatea reaparitiei simptoamelor. Scala de deviatie psihopata - Pd A fost validata pe un grup de subiecti spitalizati cu diagnosticul de personalitate psihopata. Caracteristici principale fiind: absenta raspunsurilor emotionale profunde, neputinta de a profita de experienta, absenta respectului pentru normele sociale.
162

Astfel de subiecti sunt de exemplu delincventi care comit delicte de tipul minciunii, furturilor, alcoolismului, toxicomaniei sau delicte sexuale. Ei se caracterizeaza n comportmentul lor antisocial prin: recidivism (incapacitatea de a profita de experienta anterioara); lipsa unei motivatii a activitatii lor delictuale; neglijarea precautiilor care sa evite descoperirea. Scala poate avea cote ridicate chiar daca subiectul n-a comis nici un delict. Scala Pd este mai mult o scala de caracter dect simptomatologica si este greu de falsificat. Scala masculinitate-feminitate Mf Scala a fost validata pe un grup de homosexuali, alcatuiti din cei din ultima categorie prezentata mai jos. Autorii probei grupeaza homosexualii n patru categorii: homosexuali prin autopunitie-masochista; homosexuali impulsivi; homosexuali psihopati; homosexuali adevarati, cu personalitate feminina constitutionala. Aceasta scala este n corelatie cu inteligenta, ceea ce nu nseamna ca o nota ridicata la inteligenta este obligatoriu secundata de homosexualitate. Scala are o relativa valoare diagnostica pentru aspectele patologice. Scala paranoia Pa A fost validata pe un grup de bolnavi paranoici, este o scala caracteriala. Descrie manifestari care se refera la hipersensibilitate, la tendinta spre suspiciune, idei de persecutie sau de grandoare. sunt posedat de spirite rele, ma simt urmarit., Cred ca am simturi mai puternice dect ceilalti oameni- acestea sunt cteva dintre afirmatiile apreciate de paranoici ca adevarate. Scala detecteaza tendinte paranoide chiar si la subiectii care nu au ajuns nca la manifestari patologice. Scala psihastenie Pt Este o scala simptomatica, itemii referindu-se la simptoamele fobice si obsesionale, a fost validata pe un grup mic de subiecti ce prezentau nevroza obsesionala. O nota ridicata la aceasta scala poate fi considerata ca un indice de anxietate. Cea mai mare parte a nevrozelor grave au o nota Pt ridicata.

Scala schizofrenie - Sc A fost validata pe un grup eterogen de schizofrenie cuprinznd dementa precoce, diagnosticul de schizofrenie pseudo-nevrotica, de hebefreno-catatonie, precum si schizofrenie paranoida. Autorii admit faptul ca permite depistarea a 60% din schizofrenii. Unele schizofrenii paranoide apropiate de paranoia au un Sc cobort, dublat de scala Pa ridicata, la fel si unii subiecti pur schizoizi pot avea un Sc normal. Sunt numeroase cazurile n care scorul poate fi ridicat fara a fi vorba de o schizofrenie(de exemplu n anumite nevroze grave, sau la unii subiecti cu o puternica introversie). Adolescentii au n mod obisnuit note cuprinse ntre 60 si 70. La schizofreni exista o relatie curbiliniara ntre gravitatea starii patologice si nota, n sensul ca la schizofrenii vechi, rezistenti la insulino-terapie, nota tinde sa coboare. Cu ct nota Sc este mai ridicata cu att prognosticul este mai bun. Sc este strns legata de Pt; daca cele doua note sunt ridicate iar Pt este mult mai ridicata dect Sc atunci diagnosticul va fi probabil de nevroza. Este indicat a fi prudenti n interpretarea notelor ridicate la aceasta scala. Scala hipomanie - Ma Scala a fost validata pe un grup de hipomaniaci. ltemii prin continut constituie 2 subscale: 1. expansivitate 2. iritabilitate ntrebarile se refera la excitarea emotionala, hiperactivism si la fuga de idei. Un Ma ridicat nsotit de un Pd ridicat se ntlneste la adolescenti, dar are un prognostic mai favorabil dect o cota peste medie la Pd sau la Pd+Pa. Scala introversiei sociale - Si Scala nu este o scala clinica n sens strict, ea se poate aplica si pe normali fiind construita prin discriminarea ntre un lot de studenti care se angajeaza n putine activitati extracuriculare si un lot cu caracteristici opuse. Scorurile ridicate indica tendinta de o evita contactele sociale. Criticile aduse chestionarului se refera la validitatea de construct a scalelor si la valoarea raspunsurilor care depind de modul cum subiectul este capabil sa-si
163

constientizeze propriile sentimente, atitudini etc. MMPI prezinta o valoare diagnostica nalta si recunoscuta pentru unele trasaturi ca psihopatia sau isteria unde de regula raspunsurile si comportamentul subiectului sunt diametral opuse. Acest aspect poate fi determinat de faptul ca n validarea scalelor nu s-a tinut seama de continutul raspunsurilor ci de valoarea discriminativa ntre patologie si normalitate. Ca orice scala validata prin metoda criteriului extern, au fost selectionati acei itemi care experimental s-au evidentiat ca semnificativi, desi continutul lor nu pare totdeauna a avea o relatie evidenta cu sindromul avut n vedere. n 1989 apare forma a doua o M.M.P.I., ca urmare a activitatii unui Comitet de restandardizare a M.M.P.l numit n 1982. Astfel au fost modificati 82 dintre itemii originali si s-au adaugat nca 154. Noua versiune are redistribuiti itemii scalei F, contine nca doua scale noi de validare: VRIN scala ce masoara inconsistenta raspunsurilor subiectului si TRIN - scala destinata evaluarii tendintei subiectului de a aproba orice item. De asemenea, au fost incluse nca 5 scale clinice standard: scala HEA evalund preocuparile pentru sanatate; scala TPA viznd tipul de personalitate A, iritabil, nerabdator, hiperactiv; scala FAM care include problematica tulburarilor sau abuzurilor intrafamiliale; scala WRK care evalueaza atitudini sau comportamente ce pot interfera cu performanta n munca. Manualul formei a doua este mai bogat n date psihometrice, date despre esantioanele normative, date item-matrice ti prezinta referinte biografice complete. Operational profilele MMPI si MMPI 2 bazate pe cele 10 respectiv, 15 scale clinice sunt interpretate ca si cnd ar evalua trasaturi. n acest sens, una dintre criticile care persista si n prezent este faptul ca o astfel de utilizare cere un calcul al fidelitatii dupa intervale mai mari, de luni sau ani. Consistenta interna a fost calculat prin coeficientul Kuder-Richarson pentru ambele variante cu observatia ca loturile de subiecti masculini si feminini sunt mult mai mari pentru MMPI. S-a realizat si o analiza factoriala asupra celor 13 scale separat pentru cele doua loturi, masculin (1138 subiecti) si feminin (1462 subiecti) care, n viziunea unor

cercetatori, ridica de asemenea probleme. Astfel, de exemplu, se reproseaza manualului ca nu realizeaza o ncercare de a interpreta structura factoriala confundata la nivelul factorilor II si III, si nici de a se explica emergenta unor scale precum, pentru subiectii masculini, este (D), paranoia (Pa) si introversia sociala (Si) care contribuie simultan pozitiv n componenta factorului l, si negativ n componenta factorului III. Pentru lotul feminin, ipohondria (Hs) si depresia (D) apar att pentru factorul II ct si pentru factorul III, iar schizofrenia (Sc) contribuie substantial la nivelul factorilor I si II. Astfel se considera, ca datele analizei factoriale demonstreaza mai degraba ca cele 10 scale clinice masoara un factor general, doi factori de grup si poate un factor specific, masculinitatea - feminitatea. Toate aceste aspecte mentionate sprijina n continuare rezerva fata de validitatea de construct a profilelor MMPI n ambele variante.

CHESTIONARUL 16 FACTORI PRIMARI - 16 PF

Pentru Cattell2 personalitatea are un sens diagnostic si diferential, este ceea ce permite o predictie asupra a ceea ce va face persoana ntr-o situatie data. n efortul sau de a ajunge la o descriere cuprinzatoare a personalitatii, Cattell ncepe prin analiza denumirilor trasaturilor de personalitate, proces realizat printr-un studiu de dictionar. Teoria sa are un cadru clinic de referinta pornind de la date strict stiintifice si cercetarea empirica utilizeaza subiecti carora li se studiaza extensiv comportamentul colectnd o masa enorma de date prin chestionare, teste obiective, observatii directe, cotari ale conduitei n situatii reale de viata. Datele sunt prelucrate prin metoda analizei factoriale iar factorii obtinuti, considera autorul, sunt chiar trasaturile personalitatii responsabile de variatia comportamentului acestor subiecti. Pentru a evalua trasaturile identificate prin analiza factoriala Cattell construieste si publica n 1950 chestionarul 16 PF denumit Chestionarul celor 16 factori ai personalitatii.
2

Cattell R.B., Personality and motivation. Structure and measurement, World Book Co, New York, 1957 Minulescu M., Chestionarele de personalitate n evaluarea psihologica, Ed. Garell Publishing House, Bucuresti, 1996 164

lnventarul porneste de la cele 12 trasaturi sursa definite prin analiza factoriala iar itemii sunt selectati pe baza saturatiei n factorii respectivi fara a se specifica felul n care au fost initial formulati sau alesi. Multe dintre denumirile trasaturilor sunt formulari speciale ale lui Cattell, el fiind dintre cei care au instaurat o rigoare n multitudinea de termeni pentru diferiti factori ai personalitatii, plednd si introducnd n cele din urma un cod universal denumit lndex universal care i permite sa nmagazineze coerent rezultatele diferitelor cercetari. Formularile itemilor au doua modele: unii includ ntrebari legate de propriul comportament al subiectului, precum si exprimarea unor opinii sau atitudini generale despre oameni; ceilalti cer subiectului sa aleaga ntre doua posibile ocupatii, activitati recreative, tipuri de oameni, sau alternative privind judecati de valoare. Exista si itemi verbali sau numerici destinati evaluarii unui factor de abilitate rezolutiva. Completarea chestionarului nu necesita limita de timp acesta putnd fi completat n 30-60 min. Chestionarul are doua forme paralele, a cte 187 itemi, putnd fi utilizat cu ambele forme simultan n scopul unei mai mari fidelitati a evaluarilor, sau cu o singura forma avnd n vedere ca datele privind coeficientii de fidelitate ale acestor forme pentru scalele chestionarului (de la .50 la .88), coeficientii de omogenitate (de la .22 la la .74) si de validitate (de la .32 la .86) ndreptatesc o echivalare a scorurilor; sau realizat numeroase studii chiar si pe populatia romneasca pentru a reliefa validitatea empirica a chestionarului. Factorii evaluati prin analiza factoriala sunt constructe bipolare, iar testul evalueaza prin date normative pozitia individului de-a lungul acestui continuum. FACTORI PRIMARI FACTORUL A - Schizoitmie vs. ciclotimie Polul exprimat prin cote standard joase (de la 0 la 3) caracterizeaza un comportament prin aspecte precum schizotimie, orgoliu, spirit critic, opozanta, raceala si indiferenta, suspiciune, rigiditate. Polul opus, ncepnd de la cota standard 7 spre 10, indica un comportament caracterizat prin ciclotimie; individul este bun, amabil, prietenos, serviabil, cu interes pentru ceilalti, blnd, ncrezator, adaptabil si cald.

Caracteristice ciclotimului sunt usurinta cu care traieste, se emotioneaza, interesul marcat pentru semeni si fiinte. Un grup format din persoane de tip ciclotimic este activ, mai putin axat pe critica, cu indivizi mai generosi n raporturile interpersonale. Persoanele de la polul pus sunt mai putin conciliante, prefera lucrurile, cuvintele, viata solitara; sunt introspectivi, apar seriosi, prefera o camaraderie intelectuala. n acelasi timp, sunt mai profunzi n aprecierea altora mai siguri ntr-o activitate care cere precizie. FACTORUL B - Abilitate rezolutiva generala Acest factor masoara, din perspectiva teoriei lui Cattell, acel factor general denumit inteligenta (vezi tema Teorii ale inteligentei). Cotele standard scazute la factorul B masurat prin sarcini att reale ct si optionale, indica o slaba abilitate mentala care atrage dupa sine si o moralitate inferioara, tendinta de a abandona cu usurinta, lipsa de interes pentru subiecte intelectuale, lipsa de cultura n general. Polul opus, de la 7 spre 10, indica inteligenta vie, constiinciozitatea si perseverenta n rezolvarea problemelor, tendinta de a fi cultivat si de a gndi n plan abstract, logic. FACTORUL C- lnstabilitate emotionala vs. stabilitate emotionala. Polul caracterizat prin instabilitate reprezinta n acest sens caracteristici ale unui eu slab: emotivitate, imaturitate afectiva, instabilitate; individul reactioneaza la frustratie ntr-o maniera emotionala, este inconstant n atitudini si interese, este excitabil si hiperreactiv, fuge de responsabilitati, abandoneaza usor, este nelinistit, implicat n conflicte, agitat, visator; poate fi implicat si n accidente. La polul opus apar caracteristicile unui eu puternic, matur, calm. lndividul este stabil, constant n interese, calm chiar flegmatic; realist, se adapteaza faptelor; nu se manifesta usor oboseala nervoasa, nu se amesteca n conflicte. Persoana cu un eu slab tinde sa fie cu usurinta contrariata de lucruri si oameni, traind un sentiment de insatisfactie n familie, scoala sau profesie si are dificultati n pastrarea calmului. La acest pol apar mai dese reactiile nevrotice generalizate sub forma unor tulburari psihosomatice (tulburari digestive, de somn) sau temeri irationale si comportamente obsesive. Dar, n multe cazuri de tulburari de personalitate si de nevroze se ntlnesc cote scazute ale factorului C.
165

FACTORUL E - Supunere vs. dominanta Polul comportamentului supus, blnd indica dependenta dar si naturalete si bunavointa; o persoana conformista si usor de dominat. Polul opus, indica un comportament agresiv, combativ, ncapatnat, sigur de sine, afirmativ, sever, chiar dur sau ostil, auster cu o gravitate afectata. Nonconformist, dar dornic sa capteze atentia. Aceasta dimensiune comporta o relativa diferentiere n functie de sex: la femei se manifesta printr-o nuanta mai marcata de ipohondrie, prin tendinta de a atrage atentia dar si de echilibru social, care difera de tendinte mai agresive la barbati. Ambelor sexe nsa le este specific faptul ca o dominanta puternica poate conduce la vointa obstinata si chiar spre un comportament antisocial, rebel (unele date de cercetare indica faptul ca dominanta tinde sa coreleze cu statutul social, fiind mai ridicata fa liderii recunoscuti). FACTORUL F - Expansivitate vs. nonexpansivitate Factorul F este un constituent important al extraversiei -introversiei, ca factor secundar. Polul nonexpansiv indica un comportament moderat, prudent, taciturn, introspectiv cu tendinta spre deprimare si reverie (nonexpansivii sunt n general crescuti dupa norme mai severe si tind spre un plus de moderatie), ei apar visatori, si rod unghiile. n general necomunicativ, multumit de sine, legat de valori personale, lent, reflectant. Polul opus, al expansivitatii, indica un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct, plin de viata; guraliv, expresiv, legat de grup, spontan n reactii; expansivi au avut n general un mediu mai facil, mai putin sever, creator de optimism, dar si cu aspiratii rnai putin exigente. Expansivitatea coreleaza cu preferinta pentru aglomerari urbane dar si cu pozitia n familie: cel mai n vrsta tinde spre nonexpansivitate, cel mai tnar spre a fi si cel mai expansiv. FACTORUL G - Supraeu slab vs. forta supraeului La poIul unui supraeu slab, caracteristica pentru comportament este lipsa de toleranta la frustrare; un individ schimbator, influentabil, cu o emotivitate generalizata, oboseala nervoasa, inconstanta si nesiguranta, care neglijeaza obligatiile sociale si un general dezinteres fata de normele morale colective. Polul opus atrage dupa sine

atitudini de constiinciozitate, perseverenta, responsabiliate personala; individul e ordonat, consecvent, atent la oamenii si lucrurile din jur. Factorul corespunde n viziunea lui Cattell supraeului psihanalitic prin accentul pus pe consideratia fata de normele morale, tendinta de a sustine eul si a frna impulsurile idului. Se poate distinge de stabilitatea emotionala masurata de factorul C prin faptul ca rezulta dintr-o integrare dinamica adecvata de-a lungul vietii. Acest pol indica reusita n activitati variate dar care impun perseverenta, regularitate si o buna organizare mentala, fiind n genere un prognostic bun pentru succesul profesional, aptitudinea pentru rolurile de lider, popularitate; polul scazut se asociaza cu tendinta spre disimulare, vagabondaj, distrugere si ncalcare a legii, spre accese de furie nestapnite. FACTORUL H - Threctia vs. parmia Polul threctia (termenul de threctia vine de ia englezescul threat, amenintare indicnd o corelatie cu reactivitatea ridicata a sistemului nervos autonom fata de amenintare; opus termenului parmia, care indica predominanta parasimpatica) indica un comportament dominat de tendinta de repliere asupra propriei persoane; prudent, rezervat, distant, contemplativ, cu tendinta de a apare acru si rece, dezinteresat de sexul opus, moderat si constiincios dar cu interese limitate. Se caracterizeaza printr-o absenta a interesului artistic sau afectiv, o tendinta spre perceperea rapida a pericolului. Polul parmia indica o sociabilitate gregara, o persoana ndrazneata, careia i place sa ntlneasca oameni, este activ, curajos, cu interes pentru sexul opus; impulsiv, frivol, nelinistit, nu vede usor semnele pericolului, cu interese artistice si cu o bogata rezonanta emotionala. La nivelul acestui factor puternic dominat de ereditate, ntlnim ceea ce Cattell considera a fi un temperament constitutional schizotim, leptosom (G scazut). FACTORUL l - Harria vs. premsia Polul harria indica un comportament realist dar dur; tipul de persoana care nu se asteapta la lucruri extraordinare de la ceilalti, se bazeaza pe sine, are spirit practic; matur emotional, aspru, chiar cinic, fara simt artistic, reactioneaza prea putin la aspecte estetice si nu ia n seama incomoditatile fizice.
166

Polul premsia, indica un comportament sensibil la estetic, exigent dar nerabdator, relativ imatur emotional; insul este prietenos, blnd, indulgent cu sine si ceilalti, dificil de satisfacut n probleme de arta, introspectiv, imaginativ si cu o bogata viata interioara, actioneaza prin intuitie sensibila; n plan social manifesta o relativa frivolitate, dornic sa atraga atentia, este nelinistit, chiar ipohondru. Exista o diferentiere sexuala pentru acest factor: femeile si fetele prezinta n general cote mai ridicate dect barbatii sau baietii. Exista o relatie invers proportionala ntre rezultatele muncii n grup si nivelul cotei factorului I: rezultatele tind sa fie cu att mai scazute cu ct cota medie a indivizilor e mai ridicata, membrii fiind descrisi ca lenti n munca de grup, n decizii, actionnd inutil, cu tendinta spre remarci de natura emotionala si sociala, negativisti. Harria reprezinta expresia duritatii, masculinitatii si a spiritului practic; comportamentul este matur social, genereaza solidaritate de grup si realism; este din categoria celor formati prin influenta mediului si a culturii. Termenul de premsia releva o sensibilitate emotionala protejata, ceea ce echivaleaza cu a implica formarea n interiorul unei culturi rafinate, care protejeaza sensibilitatea si gustul estetic. Termenul harria indica duritate si realism n mediul de formare. FACTORUL L - Alexia vs. protension La polul alexia comportamentul apare caracterizat prin ncredere, adaptabilitate, cooperare; absenta geloziei sau invidiei, o gravitate amabila, dar plina de spirit, interesul fata de ceilalti. Polul protension reprezinta tensiunea: un mod nencrezator, nclinat spre gelozie, ndaratnic, suspicios si timid; relativ rigid, dur si indiferent fata de altii. Cota joasa caracterizeaza un subiect care se acomodeaza usor, nu cauta rivalitate, se preocupa de tot de oameni, exceleaza n munca de echipa; cota ridicata apare adesea la individul egocentric, rigid n interrelatii, interes mai degraba pentru viata sa interioara dect fata de oameni (conexiunii dintre L ridicat si comportamentul paranoid nu sunt edificatoare). FACTORUL M - Praxernia vs. autia Polul cotelor scazute defineste un comportament practic si constiincios; este insul care tine la forma, este capabil sa-si pastreze sngele rece si prezinta o relativa lipsa de imaginatie; n acelasi timp este un

spirit logic, expresiv, deschis ca interese, cu snge rece n caz de urgenta sau pericol. Polul autia defineste ceea ce am putea numi nonconventionalul excentric: imaginativ, boem, mai putin preocupat de constiinciozitate, cu un aspect exterior calm, are ocazionale izbucniri emotive de natura isterica Persoana autia este un imaginativ centrat n ntregime pe instantele interioare; prea putin preocupat de contingente, adesea original si ignornd realitatile cotidiene si urmeaza calea proprie; dezinteresat fata de valorile materiale, motivatiile interioare l aduc uneori n posturi extravagante acompaniate de reactii emotionale violente; constient de propria personalitate ignora activitatile colective. FACTORUL N - Naivitate vs. subtilitat Polul naivitatii, respectiv al cotelor joase, indica un comportament direct, naiv, sentimental, natural, uneori stngaci si nendemnatic; se intereseaza de altii si este usor de satisfacut. Polul opus, indica perspicacitate si luciditate n opinii, un mod de a fi n general rafinat, civilizat si subtil, dar rece, indiferent fata de altii, si dificil de satisfacut. Aspectele caracteristice polului opus indica lipsa de afectare, naturalete si spontaneitate (acest factor nu afecteaza nsa decisiv comportamentul). FACTORUL O - ncredere vs. tendinta spre culpabilitate Polul cotelor joase indica un comportament calm, cu ncredere n sine, senin, linistit, rezistent la stres, eficient, viguros, uneori brutal, fara fobii, se angajeaza n genere n activitati simple Polul cotelor nalte indica lipsa de securitate, un mod anxios, depresiv, agitat de a se raporta la existenta; fara ncredere n ceilalti, banuitor, cu sentimente de culpabilitate. Este un factor al tendintelor depresive, sensibilitatii emotionale, deprecierii de sine, al nevrotismului. Persoana apare obosita de situatiile excitante, se simte incapabila sa nfrunte exigentele existentiale cotidiene, se descurajeaza cu usurinta, este plina de remuscari si este deprimata descoperind ca oamenii nu sunt nici morali, nici atenti fata de aspectele importante; este nclinata spre mila, lecturi, linistea semenilor (la copiii cu note ridicate 9 sau 10 apare un sentiment de solitudine si insuficienta).O ridicat apare n toate formele de nevroza, psihoza, n tulburari de personalitate si infirmitati psihice.
167

Urmatorii patru factori denumiti Q, sunt mai putin exprimati si clarificati, dar au o contributie n comportament atunci cnd sunt activi. Au fost derivati din analiza factoriala realizata asupra celorlalti factori. FACTORUL Q1 - Conservatorism vs. lipsa de respect pentru conventii Polul conservator indica un mod relativ necritic de acceptare a normelor; polul opus reprezinta un comportament deschis spre nou, inovator, critic, cu un ascutit gust pentru analiza. FACTORUL Q2 - Dependenta de grup vs. independenta personala Nu este un factor clar stabilit n variatiile comportamentale, manifestndu-se mai ales la nivelul atitudinilor interioare (nici unul dintre acesti factori Q - 2, 3, 4 nu au fost gasiti cu maxima certitudine n validarile empirice, aparnd mai ales n raspunsurile la chestionare). Persoana cu cote Q2 ridicate este rationala, capabila sa se decida singura. La polul opus, este tipul de individ care merge odata cu grupul, cauta aprobarea sociala, urmeaza moda. FACTORUL Q3 - Sentiment de sine slab vs. sentiment de sine puternic Factorul exprima gradul n care individul a acceptat o imagine de sine ideala prin care si dirijeaza comportamentul real. Un astfel de factor depinde de mediu n sensul dependentei de ncurajare, stimularea valorilor constructive si a respectului de sine. Copilul cu o cota Q3 ridicata prezinta un bun autocontrol, ncearca sa aplice si sa aprobe normele etice acceptate, doreste sa faca bine, are consideratie pentru altii, este prevazator si dispus sa-si controleze exprimarea emotiilor. Factorul prezinta empiric o corelatie substantiala cu sentimentul de sine, cu integrarea pulsionala care vizeaza mentinerea unei adecvate imagini de sine. Opus, Q3 scazut prezinta n principal o emotivitate necontrolata, care se aseamana cu factorul D, factor care dispare practic ca atare la vrsta adulta. O cota scazuta Q3 este asociata cu delincventa juvenila. FACTORUL Q4 - Tensiune ergica slaba vs. tensiune ergica ridicata La polul cotelor joase indica un mod destins, calm, nonsalant, satisfacut de a trai; polul opus este caracterizat prin ncordare, tensiune, excitabilitate si sentimente de frustrare. Q4 caracterizeaza un comportament nelinistit fara motiv, ncordat, iritabil, agitat.

Cattell interpreteaza acest factor n sensul nivelului de excitatie si tensiune datorate pulsiunilor nedescarcate sau frustratiei. Factorii de ordin secundar au semnificatia de trasaturi de suprafata si sunt definiti si determinati experimental de Cattell (ei sunt calculati n functie de ponderea contributiei fiecareia dintre componentele primare n clusterul factorial). FACTORI SECUNDARI FACTORUL l - Adaptare vs. anxietate O cota ridicata la factorul secundar l indica o anxietate ridicata, persoana nu este necesar nevrotica, anxietatea poate fi reactiva la o situatie, este persoana nesatisfacuta de capacitatea sa de a raspunde cerintelor vietii si a-si realiza dorintele; anxietatea puternica perturba randamentul si atrage tulburari psihosomatice. FACTORUL II-lntroversie vs. extraversie Cota scazuta la acest factor secund indica tendinta spre timiditate si inhibitie n relatiile cu ceilalti, ceea ce poate fi defavorabil pentru profesii care cer contacte sociale multiple, dar poate fi un indice sensibil si favorabil pentru o munca care cere precizie. Extraversia, indica lipsa de inhibitie sociala si o satisfactie generala fata de propria persoana. Favorabila n predictia pentru activitati care cer contacte sociale multiple, este nefavorabila n ecuatia reusitei academice. FACTORUL III - Emotivitate vs. dinamism Cotele scazute la acest factor indica o emotivitate difuza care poate fi de tip depresiv si frustrant pentru persoana. Polul opus reprezinta un comportament dinamic, ntreprinzator si decis, competent. FACTORUL IV Supunere vs. independenta Cotele scazute indica un comportament moderat, pasiv, Iegat si dependent de ceilalti; cu tendinta de a cauta aprobarea si sprijinul celor de care are nevoie si de a-si orienta conduita n functie de cei ce acorda aceasta sustinere. lndependenta, la polul opus, se manifesta prin tendinta spre agresivitate, ndrazneala, un mod transant de a actiona, initiativa.

PERSONALITATE EYSENCK EPQ

Pentru Eysenck3 personalitatea este structurata pe patru nivele interrelationate: 1. la nivelul bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular; 2. la cel de-al doilea nivel sunt deprinderile sau actele mentale habituale; 3. nivelul al treilea este reprezentat de trasaturile definite ca si corelatii ntre comportamentele habituale; 4. ultimul nivel este reprezentat de tipul personalitatii, definit ca si corelatie a trasaturilor. Aceste patru nivele descriptibile corespund celor patru tipuri de factori derivati prin analiza factoriala, aceasta fiind pentru Eysenck metoda fundamentala prin care poate fi studiata structura personalitatii. Din perspectiva acestei trasaturi tipul de personalitate corespunde unui factor general, trasatura corespunde unui factor de grup, deprinderile sau raspunsurile habituale corespund unor factori specifici, iar raspunsul specific corespunde unui factor de eroare. Este nsa insuficient a analiza personalitatea doar prin metoda analizei factoriale; cercetatorul si psihodiagnosticianul este obligat a utiliza variate surse pentru a realiza masuratori obiective si sigure ale comportamentului uman. n 1967, n lucrarea The Biological Basis of Personality, Eysenck subliniaza baza ereditara a personalitatii. El fiind si un experimentalist ncearca sa probeze printr-o multitudine de experimente de laborator ipoteza prin care leaga tipurile psihologice de nivelele de activitate ale diferitelor parti ale creierului; el sugera ca introversia este influentata d sistemul reticular activator ascendent, nevrotismul de stimularea sistemului limbic. n 1976 aceste afirmatii sunt nsotite de date experimentale; cauzalitatea genetica este mediata de aspecte fiziologice, neurologice si hormonale ale organismului, cauzele ereditare fiind predispozante. Eysenck afirma: comportamentul observabil este o functie a diferentelor constitutionale n interactiune cu mediul; aceasta interactiune da nastere la diferente descriptive care tin de fenotip n extraversie3

INVENTARUL DE PERSONALITATE EYSENCK EPI SI CHESTIONARUL DE

168

Sursa : Chestionarele de personalitate n evaluarea psihologica, M.Minulescu, Ed.Garell Publishing House, Bucuresti, 1996 Manual psihodiagnostic, vol.II, Cluj-Napoca, 1976

introversie si care se pot cel mai bine masura cu ajutorul chestionarelor de tip EPQ. Diferentele individuale ce se pot identifica la nivelul trasaturilor si tipului si permit descrierea personalitatii, existnd si posibilitatea de a gasi explicatii legate de cauzele acestor diferente individuale. n acest sistem conceptual, conceptele nsesi joaca rolul de piloni ai modelului, respectiv permit reducerea numarului teoretic infinit de evenimente existentiale, de fapte psihice, de comportamente reale, la un numar mic de variabile care sunt legate ntre ele prin reguli si legi. Considernd validitatea de construct ca tipul fundamental de validare, Eysenck sintetizeaza cerintele esentiale pentru stabilirea unei adecvate validitati de construct pentru conceptele personalitatii. Aceste cerinte implica: combinarea studiilor de tip corelational-statistic cu cele de tip experimental astfel: 1. pornind de la modelul teoretic al conceptului; 2. se construiesc itemii chestionarului pe baza comportamentelor tipice, congruenta acestor scale de itemi stabilindu-se prin analiza factoriala; 3. constructul factorial este examinat apoi prin conjunctia dintre deductiile teoretice si testarea experimentala. 4. Se stabilesc predictii distale n cmpul social (de exemplu pentru extraversie: frecventa divortului, schimbari ale locului de munca, preferinte profesionale, comportamentul antisocial); 5. se cauta antecedente distale, n special factori genetici; 6. se cauta, pornind de la determinarea genetica puternica, intermediari biologici (de exemplu, pentru extraversie, sistemul de activare); 7. se testeaza experimental deductiile ce se pot face pornind de la teoria activarii (de exemplu, diferentele EEG, EDR, etc.); 8. se revizuieste ntregul sistem prin alaturarea antecedentilor distali si proximali, a teoriei si masuratorilor, se considera distal si proximal descoperirile, cu scopul de a mbogati reteaua nomologica respectiva (M.Minulescu, 1996). Cei trei superfacori ai personalitatii: Extraversia, denumita si extraversieintroversie se defineste n principal prin intercorelatiile dintre trasaturile de afirmare, sociabilitate, energie de viata, dominanta. Extravertii prezinta o tendinta spre a dezvolta simptome de conversie isterica, energie slaba, interese nguste, sunt ipohondrici. Nivelul de
169

aspiratie este scazut dar tind sa-si supraevalueze performantele. Introvertul prezinta o tendinta de a dezvolta simptome de anxietate si depresie, este caracterizat prin tendinte obsesionale, sunt nervosi cu tendinte spre sentimente de inferioritate; prezinta o inteligenta ridicata, un vocabular excelent, prezinta un nivel de aspiratie ridicat dar tind sa-si subestimeze propria performanta. Nevrotismul denumit si instabilitate emotionala este definit prin relatia dintre trasaturile de anxietate, depresie, timiditate, auto-apreciere scazuta. Prezinta o adaptare slaba si are reactii irationale uneori rigide, este excitabil agresiv. La polul opus prezinta reactii emotionale lente si slabe cu tendinta de a-si relua starea initiala foarte repede dupa activarea emotionala. Psihotismul este cea mai complexa dimensiune definita prin interrelatiile dintre trasaturile de agresivitate, egocentrism, comportament antisocial si lipsa de empatie. Se caracterizeaza prin tendinta de a produce tulburari, de a fi solitar, de a arata cruzime, a fi ostil altora, a prefera lucruri ciudate si neobisnuite. La un pol sunt persoanele care nu au nici o consideratie fata de regulile sociale iar la polul opus sunt cei nalt socializati. Primul chestionar din seria dezvoltata de Eysenck este Maudsley Medical Questionnaire ( M.M.Q. Eysenck 1952 care cuprinde o scala pentru nevrotism (emotionabilitate) formata din 40 de itemi. A urmat Maudsley Personality lnventory (M.P.l. Eysenck, 1959), continnd scale pentru masurarea nevrotismului si a extroversieiintroversiei.

Eysenck Personality lnventory ( E.P.l. - Eysenck & Eysenck, 1964) cea de-a treia proba realizata aduce unele mbunatatiri si anume: elaborarea a doua forme paralele A si B care permit retestarea subiectului fara ca rezultatele sa fie alterate de factori de memorie, aceste doua forme fiind utilizate fie separat fie combinate. De asemenea, limbajul itemilor este ceva mai putin pretentios cu scopul de a fi accesibil si unor nivele mai putin educate ale populatiei. Dintre modificarile semnificative pe care le aduce EPI este completa

independenta a celor doua dimensiuni, extraversia si nevrotismul (n MPI cele doua prezentau o corelatie usoara); scalele din MPI coreleaza puternic cu scalele similare ale EPI si cu scalele EPQ, cele trei chestionare fiind echivalente n privinta evaluarii celor doua dimensiuni Cadrul teoretic care sta la baza construirii celor doua scale ale chestionaruluiscala de extraversiune si cea de neurotism presupune ca subiectii cu nevroze distimice, adica persoanele cu nevroze anxioase, depresive, obsesionale, sa obtina note ridicate la scala neurotism si note scazute la scala extraversiune. n acelasi timp psihoticii si istericii se caracterizeaza prin note mai ridicate la extraversiune dect distimicii; notele la neurotism trebuie sa se situeze la acesti subiecti pe o pozitie intermediara ntre normali si distimici. Pentru a se putea realiza interpretarea si a ntelege cei doi factori, trebuie sa se faca translarea de la nivelul comportamental, sau fenotip, la nivelul constitutional/ temperemental, sau genotip. n acest sens, Cattell introduce si modelul bidimensionai al temperamentului, n care variatia comportamentului se exprima prin intersectia introversiei cu instabilitatea emotionala. Avem urmatoarele structuri posibile, denumite de Eysenck prin termenii pentru temperamente: 1. structura temperamentului coleric, care Scara E 24 ntrebari N 24 ntrebari L 9 ntrebari ntrebarile din chestionar fiind de tipul: Aveti deseori dorinta de a simti emotii puternice? Vi se schimba deseori dispozitia? Sunteti n stare de orice atunci cnd sunteti provocat, sfidat? Itemii chestionarului EPI sunt prezentati sub forma de ntrebari dihotomizate, ele oblignd subiectul sa aleaga ntre doua ntre doua posibilitati de raspuns; acest fapt limitnd posibilitatea de exprimare a subiectului dar usureaza cotarea raspunsurilor. EPI nu ridica dificultati de ntelegere el putnd fi aplicat de la 16-18 ani indiferent de mediul socio-cultural. Subiectilor nu li se da un timp limita de completare a

variaza n functie de gradul de manifestare al instabilitatii emotionale (nevrotism) si al extraversiei, si cuprinde caracteristici gradate de la sensibil, nelinistit, agresiv, excitabil spre schimbator, impulsiv, activ; 2. structura temperamentala sangvinica, care variaza n functie de gradul de manifestare al extraversiei si al stabilitatii emotionale si prezinta caracteristici gradate de la sociabil, deschis, vorbaret, reactiv spre plin de viata, fara griji, conducator; 3. structura temperamentului flegmatic, care variaza functie de gradul de manifestare al stabilitatii emotionale si al introversiei, descriptibil prin caracteristici de la calm, mereu temperat, de ncredere, controlat spre pasnic, reflexiv, grijuliu; 4. structura temperamentului melancolic care variaza n functie de gradul de manifestare al introversiei si al instabilitatii emotionale, descriptibil prin trasaturi de la linistit, nesociabil, enervat, pesimist, spre sobru, rigid, anxios, plin de toane. Fiecare forma A sau B a chestionarului cuprinde cte 57 de ntrebari grupate n trei scari: scara extroversie-introversie E, scara neurotism N, scala minciuna L. Repartizarea ntrebarilor n scarile EPI este urmatoarea:

ntrebarile 1, 3, 5, 8, 10, 13, 15, 17, 20, 22, 25, 27, 29, 32, 34, 37, 39, 41, 44, 46, 49, 51, 53, 56 2, 4, 7, 9, 11, 14, 16, 19, 21, 23, 26, 28, 31, 33, 35, 40, 43, 45, 47, 50, 52, 55, 57, 6, 12, 18, 24, 30, 36, 42, 48, 54, chestionarului, si lista ntrebarilor fiind relativ scurta el poate fi aplicat n circa 10 min. Pentru fiecare raspuns corect se acorda un punct, totalul punctelor corecte reprezentnd cota bruta, acestea prezentnd semnificatie doar prin raportarea la etaloane. Etalonul realizat pentru populatia Romniei cuprinde 450 subiecti normali, avnd diferite profesiuni, etalonarea realizndu-se n doua clase normalizate si este diferentiat pe sexe; etalonul romnesc vizeaza doar forma A a chestionarului. Scala de introversiune-extraversiune. Eysenck descrie portretul tipic al extravertului si introvertului si mentioneaza ca ele nu se ntlnesc ca atare n realitate ci reprezinta extremele idealizate ale unui continuum, fata
170

de care persoanele reale se apropie mai mult sau mai putin, deci ar fi tipuri teoretice, abstracte din numeroasele cazuri concrete. Notele ridicate la E sunt semnificative pentru extravesiune, subiectii care obtin cote standard ridicate, mai mari de 6 sunt expansivi, impulsivi, sociabili si participa nemijlocit la activitatile grupului. Extravertul tipic este sociabil, are multi prieteni si i place sa fie nconjurat de oameni; are tendinta de a fi agresiv si dominant, si pierde usor stapnirea de sine. i place sa riste cauta schimbarea, emotiile puternice, prefera schimbarea si actiunea, este optimist si nepasator. Notele standard mai mici de 4 indica indici ai introversiunii. Introvertitul tipic este ponderat si introspectiv, i place viata linistita, ordonata care se desfasoara n cadrul unor coordonate precise; fata de majoritatea oamenilor este rezervat si distant, exceptie facnd doar prietenii sai intimi; este un pesimist si prevazator la care implicarea eului n activitate se realizeaza mai greu. Evita senzatiile tari si stapneste impulsurile si n general nu are porniri agresive, si controleaza sentimentele ntr-o masura mai mare dect extravertul. Eysenck sugereaza sa aceste doua tipuri au o relatie de analogie cu diferentierea mentala a lui Freud, astfel n cazul extravertului poate sa predomine idul ca formatiune iar n cazul introvertului supra-egoul. Scala neorotism. Cotele standard mai mari de 6 la scara N sunt indici ai neurotismului. Persoanele care obtin astfel de scoruri se caracterizeaza printr-o labilitate emotionala accentuata si au reale dificultati n restabilirea echilibrului psihic; se plng frecvent de dereglari somatice acuza stari de anxietate si sunt framntati de numeroase griji sub efectul stresului aceste persoane sunt predispuse la tulburari nevrotice. La polul opus al acestei dimensiuni se situeaza persoanele cu note standard scazute, mai mici de 4, nota specifica persoanelor stabile, caracteristic lor fiind gradul ridicat de integrare, puterea eului, autocontrolul ridicat. Deoarece cele doua dimensiuni ale personalitatii sunt considerate independente, toate combinarile posibile pe plan teoretic pot fi ntlnite si n practica. Scala minciuna L contine 9 itemi care afirma comportamente sociale dezirabile, dar pe care marea majoritate a populatiei le ncalca frecvent n comportamentul informal. Teoretic, cu ct tendinta spre disimulare este
171

mai mare, cu att subiectul va alege raspunsuri care afirma respectarea ntocmai a conduitelor dezirabile formal. Pe de alta parte, desi se intentiona sa evalueze gradul de disimulare, s-a descoperit ca masoara un factor stabil de personalitate care ar putea denota un anume grad de naivitate sociala. Manipulnd scorurile scalei L prin varierea conditiilor experimentale de la motivatia pentru disimulare la lipsa acestei motivatii, Eysenck si Michaelis4 descopera ca atunci cnd scorurile sunt joase, ceea ce nseamna ca subiectul nu disimuleaza si testul ar trebui sa aiba o scazuta fidelitate, empiric nu apar astfel de nivele scazute si, invers, nu apare o crestere a fidelitatii n situatii de crescuta disimulare; daca nu exista conditii care sa predispuna subiectii spre disimulare corelatiile dintre scalele N si L devin foarte mici, chiar dispar, astfel ca scala L poate fi utilizata pentru a masura acel factor nedeterminat ce intervine influentnd raspunsul subiectului si care ar putea fi de exemplu naivitatea, capacitatea redusa de constientizare, rigiditatea mentala. lnvers, cnd disimularea intra n ecuatie, corelatia dintre N si L este relativ mare, scala poate fi utilizata pentru a evalua gradul de disimulare. Fidelitatea chestionarului a fost urmarita prin procedeul retestarii, gasindu-se coeficienti de fidelitate ridicati att la forma A si B, ct si la forma A+B. Eysenck Personality Questionnaire (EPQ -Eysenck & Eysenck, 1975)5, introduce o noua variabila, denumita psihotism, P; introducerea acestui termen luat din psihiatrie, nu implica si ca scala nu este utilizata pentru masurarea unei dimensiuni normale a personalitatii prezenta n variate grade la toti oamenii (doar la o foarte mica proportie de oameni cu un nivel nalt de psihotism este posibil sa se dezvolte o psihoza n cursul vietii). Termenul echivalent pentru psihotism este, la Eysenck, duritate (tough-mindedness). Eysenck considera, extrapolnd datele din cercetari anterioare privind psihotismul, ca schizofrenia este la un capat extrem al dimensiunii P, care include la nivele nalte, criminalitate, psihopatie si tulburari de tip maniaco-depresiv; itemii scalei contin caracteristici determinate la indivizi cu comportament antisocial, trasaturi antisociale,
4 5

Gregory, 1996 Baban A, Derevenco P, Eysenck S.B.G., 1990, Testul EPQ, Revista de psihologie, 1, 37-45

impulsive, si de nonconformism, iar n al considera ca testul nu masoara exact ceea ce doilea rnd ideatie de tip paranoid. Un studiu denumeste prin psihotism. asupra scalei a demonstrat scoruri ridicate la Datele de cercetare indica diferente persoane cu o conduita antisociala, care intersexuale pentru scalele N si P: astfel: consuma droguri, delincventi, criminali, n baietii prezinta scoruri medii mai nalte dect situatia unor comportamente violente, a media pentru populatia feminina la scala P; preferintei pentru violenta n filme, a unor probabil si datorita atributelor masculinitatii, practici sexuale masochiste, a respectiv agresivitatea si ostilitatea; iar fetele comportamentului si ideatiei suicidare; unele au scoruri mai nalte la scalele N si L. S-a date realizate pe loturi de schizofreni si construit si o varianta a EPQ pentru copii, de psihotici nu au scoruri att de nalte ca la 7 la 15 ani, determinarile normative subiectii antisociali, desi sunt mai nalte ca prelucrndu-se separat, pe loturi de baieti si majoritatea loturilor de control (scorurile fete. schizofrenilor sunt coborte datorita confuziei mentale si a lipsei de candoare). Bazndu-se pe aceste considerente Zuckerman, 1989 Fidelitatea test-retest a formelor paralele6 Grupul X Y Efectiv 92 97 EA .92 .97 EB .85 .80 EA+B .88 .94 NA .84 .88 NB .81 .91 NA+B .84 .92

Echivalenta formelor paralele a EPI Subiecti Normali Neurotici Psihotici Nr. Subiecti 1655 300 210 90 Scara EAxEB .75 .66 .75 .75 Scara NAxNB .80 .74 .87 .91 Autorii Eysenck K.Ganansia Eysenck Eysenck

Relatia dintre scalele chestionarului Subiecti Normali Neurotici Psihotici Nr. Subiecti 1655 300 210 90 Scala EAxNA .00 -.01 -.04 -.05 Scala EBxNB -.09 -.23 -.16 -.22 ScalaEA+BxNA+B -.04 -.15 -.09 -.09

Sursa. ndrumator psihodiagnostic , vol II, Cluj-Napoca 172

Corelatia ntre scalele E si N ale variantei romnesti pentru forma A este -.098. Validitatea concurenta a chestionarului s-a studiat n raport cu MMPI si cu Chestionarul California prezentnd coeficienti puternic semnificativi. n 1985 apare o varianta revizuita a scalei de psihotism. n 1993 ntr-un studiu amplu privind creativitatea ca produs al personalitatii, dar si ca trasatura sau stil creativ si comportament orientat spre realizare, Eysenck grupeaza trei tipuri de variabile care intervin influentnd productia creativa: 1 variabile cognitive (inteligenta, cunostintele, deprinderile tehnice sau talentul specific); 2 variabile de mediu (factori politici si religiosi, factori culturali, factori socio-economici si educationali); 3 variabile propriu-zise ale personalitatii (motivatia interna, ncrederea, originalitatea). Stilul cognitiv, conceput prin paradigma asociativa, apare ca un produs al unui gradient asociativ liber, care permite realizarea n plan mental a unor asociatii ndepartate ce influenteaza procesul de rezolvare - descoperire de probleme. Aceste asociati libere sunt n aceeasi masura caracteristice si psihotismului. Deosebirea ar consta n modul cum intervine instanta critica, logica n amendarea acestor produse: n timp ce acest tip de procese supraincluzive permit individului creativ sa utilizeze asociatii ndepartate ntr-un mod constructiv, psihoticul este coplesit de acest tip de gndire nemaiputnd sa le trateze ntr-un mod critic aceste aspecte l fac pe Eysenck sa trateze creativitatea ca nrudita cu trasatura de psihotism. Varianta romneasca a testului EPQ a fost experimentata de Baban, Derevenco, Eysenck , sub forma unui chestionar de 79 de itemi; s-au determinat datele statistice si normative (media si abaterea standard pentru cele 4 scale ale testului) diferentiate pe lot de barbati (465 subiecti) si lot de femei (549). SCALELE DE PERSONALITATE COMREY COMREY PERSONALITY SCALES CPS Este un inventar de personalitate de tip self-report scurt, indicat pentru studenti si adulti. Comrey a folosit analiza factoriala n elaborarea celor 180 de itemi ai testului. CPS contine 8 scale fiecare cu cte 20 de itemi
173

mpartiti n mod egal ntre afirmatii pozitive si negative, iar alti 20 de itemi sunt pentru verificarea validitatii si a evaluarii dezirabilitatii sociale. Urmatoarele descrieri ale scalelor sunt realizate dupa Merenda, 1985: 1. ( V)verificarea validitatii un scor de 8 reprezinta scorul minim asteptat; orice scor al acestei scale care da un scor T echivalent cu 70 se ncadreaza n limite normale; scorurile ridicate evidentiaza raspunsuri invalide; 2. (R)tipurile de raspuns, reactiile, response bias scorurile ridicate indica sociabilitatea, ncadrnd subiectul n categoria persoane dragute; 3. (T) ncredere vs. defensivitate scorurile nalte indica ncredere n oameni, onestitate, bune intentii; 4. (O) organizare vs. lipsa compulsiunilor scorurile ridicate sunt caracteristice persoanelor meticuloase, ordonate si foarte bine organizate; 5. (C ) conforminsm vs. non-conformism persoanele cu scorurile ridicate la aceasta scala accepta societatea asa cum este ea, cauta aprobarea societatii si i accepta legile; 6. (A) activitate vs. lipsa de energie scorurile ridicate indica o mare putere de munca, dorinta de a excela, energie si rezistenta; 7. (S) stabilitate emotionala vs. nevroticism persoanele cu scorurile ridicate la aceasta scala sunt optimiste, relaxate, stabile n preferinte, ncrezatoare, nu prezinta tendinte depresive; 8. (E) extraversiune vs. introversiune scorurile ridicate indica oameni veseli, ce se simt bine n locuri noi, cauta prietenii noi, nu au trac pe scena; 9. (M) masculinitate vs. feminitate - scorurile ridicate indica oameni tari, ce nu se sperie de snge, nu plng usor, vulgari si care arata interes n dragoste; 10. (P) empatie vs. egocentrism - scorurile mari descriu persoanele ca fiind generoase, simpatice, altruiste. Scorurile extreme la toate scalele indica tendinte patologice. CHESTIONARUL DE PERSONALITATE FREIBURG FPI Chestionarul multifazic de

personalitate FPI7 este construit de Fahrenberg, Selg, Hampel n spiritul unei teorii traditionale asupra personalitatii, prin raportarea la nosologia psihiatrica.si prin aplicarea analizei factoriale. Forma completa a chestionarului FPT G contine 12 scale cu un total de 212 itemi; exista variante prescurtate utilizabile fie pentru trieri rapide, fie pentru reexaminari: FPI K cu 76 itemi, FPI HA si FPI HB a cte 114 itemi. Scalele FPI au urmatorul continut: FPI 1 nervozitate, tulburari psihosomatice, cu 34 itemi care vizeaza mai ales caracterul subiectiv al tulburarilor tulburari de somn, dureri si stari generale proaste, fatigabilitate pna la epuizare, neliniste, instabilitate,; FPI 2, agresivitate, imaturitate emotionala, contine 26 itemi care implica fie n mod real sau la nivelul unei dispozitii spre acte de agresiune corporala, verbale sau imaginare, reactii negative fata de obiecte si animale, impulsivitate, tendinte sadice, lipsa de autocontrol cu pregnanta nevoie de schimbare; FPI 3, depresie, nesiguranta, contine 28 itemi care indica o proasta dispozitie generala, epuizare, iritabilitate, nemultumire, anxietate, sentimentul unui pericol nedefinit, singuratate, sentiment de apatie si gol launtric, putere de concentrare redusa; FPI 4, emotivitate, frustrare, contine 20 itemi care indica stari de iritabilitate, tensiune, susceptibilitate si emotivitate, toleranta scazuta la frustrare, neliniste si nerabdare, tendinta spre iritabilitate, apoi furie si agresivitate, actiuni si afecte violente; FPI 5, sociabilitate, cu un numar de 16 itemi care implica tendinta de a stabili contacte, un cerc larg de cunostinte, vioiciune, activism, tendinta de a fi comunicativ, ntreprinzator, prompt n replica; FPI 6, calm, snge rece, ncredere n sine, alcatuita din 20 itemi care indica iritabilitate, tendinta de a fi deceptionat si suparat cu usurinta, susceptibilitate si descurajare, ngrijorare, preferinta
7

asteptarii cnd are de luat o decizie, pesimist, descurajat cu usurinta; FPI 7, tendinta de dominare, reactivitate, agresivitate, cu un total de 20 itemi care indica acte de agresiune fizica, verbala, sau imaginara, conceptie egocentrica, atitudini de suspiciune si nencredere n ceilalti, nclinatie spre o gndire autoritarconformista, agresivitate sociala; FPI 8 inhibitie, tensiune, consta din 20 itemi care se refera la timiditate, inhibitia n relatiile cu altii, mai ales n colectivitate, pna la incapacitatea de a relationa, un comportament anormal n situatii de relationare, trac si neplaceri fizice naintea unor situatii, o putere de actiune redusa, nesiguranta n luarea unei hotarri, incapacitatea de a lupta pentru realizarea celor propuse; FPI 9, fire deschisa, autocritic, cuprinde 14 itemi care se refera la recunoasterea facila a unor defecte, slabiciuni general umane, tendinta spre autocritica, uneori dublata cu o atitudine dezinvolta; FPI E, extraversie - introversie este o scala suplimentara care cuprinde 34 itemi ce se refera la sociabilitate, nevoia de contact, conduita degajata, placerea pentru variatie si divertisment, tendinta spre activitate; FPI N, labilitate emotionala, scala suplimentara compusa din itemi, prin care subiectul si afirma dispozitia labila sau proasta, starea preponderent depresiva, tristetea, lipsa de vlaga iritabilitatea si vulnerabilitatea la frustrare, starea continua de tensiune, adesea se simte gresit nteles si nedreptatit, apatic; FPI M, masculinitate, scala suplimentara compusa din 26 prin care subiectul si afirma comportamentul activ, constiinta de sine, un mod de a fi optimist, ntreprinzator, cu putine neplaceri organice, lipsa tracului. ntre scoruri la scalele prezentate anterior se pot realiza numeroase asocieri, astfel: cotele mari la FPI 1 atrag si cote mari la FPI 8, FPI 3, FPI 4 si cote mici la FPI M etc, Singura scala complet independenta este FPI 6. Aceste asocieri indica pentru interpretarea datelor exact structura functionala a scalelor n alcatuirea chestionarului.

Datele provin din experimentarea si aplicarea pe populatia romneasca a chestionarului cercetare realizata sub ndrumarea Pitariu, lernutan, 1984.

174

175

B.METODE PROIECTIVE DE INVESTIGARE A PERSONALITATII

Tehnici asociative Tehnici constructive Tehnici de completare Tehnici de alegere si ordonare Tehnici expresive Grafologia si cunoasterea personalitatii

Sa presupunem ca luminile din sala de curs scad n intensitate si vi se cere sa priviti tabla nescrisa timp de 1 min; apoi, pe o foaie de hrtie sa notati ceea ce a-ti vazut pe tabla altceva dect tabla goala. Prin examinarea raspunsurilor vom constata ca pe tabla s-au vazut tot attea lucruri cte raspunsuri ale studentilor sunt. Putem spune ca studentii au proiectat pe tabla ceva ce nu era realmente acolo ci mai degraba n mintile lor ntr-o maniera globala si specifica; mai putem presupune ca raspunsul fiecarui student n fata tablei goale a reflectat ceva ce spunea foarte mult despre personalitatea sa. n exercitiul descris anterior tabla a jucat rolul stimulului nestructurat pe care s-au realizat proiectarile. ntr-o scena din Hamlet, Polonius si Hamlet vorbesc despre ceea ce poate fi vazut n nori, norii putnd fi vazuti ca un stimul proiectiv (de fapt norii au fost utilizati ca stimuli proiectivi n testul cu imagini ale norilor al lui Wilhelm Stern). ncepnd cu deceniul al patrulea al secolului nostru n psihologia personalitatii si n psihodiagnostic se vorbeste foarte mult despre proiectie. Primul care a scos n evidenta valoarea psihologica a proiectiei a fost S.Freud8, n legatura cu mecanismul formarii delirului n paranoia. Termenul este definitiv consacrat odata cu cercetarile lui L.K.Frank referitoare la tehnicile proiective n psihodiagnosticul personalitatii, care le considera ca metode de explorare a personalitatii constnd n confruntarea subiectului cu o situatie la care el reactioneaza n virtutea sensului pe care
8

aceasta situatie o are pentru el. n cursul acestui experiment subiectul proiecteaza asupra materialului prezentat propriile sale interese, aspiratii, atitudini, conflicte sau moduri stabile de gndire. Referitor la tehnicile proiective, P.Pichot afirma ca scopul acestora este de a releva personalitatea globala a subiectului testat utiliznd stimuli care pot declansa un numar ct mai mare si variat de raspunsuri. Utilitatea acestor metode de investigare consta n a descoperi ceea ce cu ajutorul altor metode nu se poate explora, ceea ce este ascuns uneori inaccesibil si persoanei examinate. Avantajul acestor tehnici consta n aceea ca situatia n care este pus subiectul este de asa natura nct el nu-si da seama nici de scopul n care sunt puse ntrebarile, nici de modul n care sunt interpretate raspunsurile reducnd posibilitatea simularii. Libertatea de exprimare data de situatia de examinare face ca raspunsurile sa fie echivoce si de o mare varietate. Interpretarea materialului obtinut are de cele mai multe ori un caracter personal, fiind mult influentata de pozitia teoretica a examinatorului, de experienta sa clinica si chiar de personalitatea acestuia. Clasificarea testelor proiective L.K.Frank deosebeste cinci grupe de teste proiective (Enachescu, 1973): 1. Metode constitutive: n care subiectul face o structurare a unui material prezentat nestructurat; 2. Metode constructive: n care subiectul pornind de la un material definit construieste structuri mai complexe;
176

Se recomanda: Freud

3. Metode interpretative: n cursul carora subiectul interpreteaza o experienta cu o semnificatie afectiva proprie; 4. Metode catarctice; care favorizeaza reactiile emotionale ale subiectului testat; 5. Metode refractive; pornesc de la ipoteza ca personalitatea se manifesta n distorsiunea ce are loc n mijloacele de comunicare. Dupa H.J.Eysenck exista patru grupe de teste proiective: 1. Teste de completare: unde sarcina subiectului este de a completa un lant de asociatii pornind de la un stimul standard; 2. Teste interpretative: n care subiectul interpreteaza stimulul prezentat; 3. Teste de productie: acestea sunt probe de creatie sau de constructie cu o tematica data; 4. Teste de observatie: unde subiectul este situat n fata unor teme prost structurate este studiat comportamental. O larga utilizare o are clasificarea realizata de G.Lindzey, care deosebeste cinci grupe de teste proiective de personalitate: 1. Tehnici asociative: subiectul raspunde la stimulul prezentat de examinator cu primele idei, imagini care-I vin n minte, ceea ce face ca ideatia sa fie redusa la minim; 2. Tehnici constructive: se bazeaza n principal pe creatia libera a subiectului si l antreneaza pe acesta ntr-o activitate cognitiva si imaginativa mai complexa; 3. Tehnici de completare: att stimulul ct si raspunsul sunt mai complexe, raspunsurile sunt mai putin elaborate, mai simple si mai limitate; 4. Tehnici de alegere sau de ordonare: cer subiectului sa aleaga din mai multe alternative elementul sau aranjamentul care lui i se pare cel mai potrivit; 5. Tehnici expresive: au un caracter liber n cadrul temei prezentate subiectul exprimndu-si inconstient continutul sau intrapsihic, subiectul se dezvaluie descoperirea conflictelor sale ajuta la ameliorarea adaptarii. n continuare vom face o trecere n revista a principalelor metode proiective folosind grupele principale din clasificarea lui G.Lindzey.

1. TEHNICI ASOCIATIVE TESTUL RORSCHACH SAU TESTUL PETELOR DE CERNEALA

Realizat de psihiatrul elvetian Hermann Rorschach este cunoscut si sub denumirea de testul petelor de cerneala fiind descris n lucrarea sa aparuta n 19219. Hermann Rorschach s-a nascut pe 8 noiembrie 1884 la Zurich, Elvetia. A studiat medicina la Zurich, Nurnberg, Bern si Berlin iar n 1909 a primit licenta de practicare a medicinei n Suedia. Specializndu-se n psihiatrie a venit n contact cu membri ai comunitatii psihanalitice din Zurich si a folosit si el proceduri psihanalitice cu ctiva dintre pacientii sai. La sfrsitul anului 1913 a parasit postul sau dintr-un ospiciu elvetian pentru a pleca mpreuna cu sotia sa n Rusia unde va lucra ntr-o clinica privata. Se rentoarce n Elvetia n 1914, singur sotia sa fiind retinuta n Rusia, ca director al azilului regional de la Waldau. Este pasionat de desen publicnd lucrari n care analiza opera artistica a pacientilor cu probleme mentale, ca pe un mod de a afla mai multe despre personalitate. Printre alte influente specifice care au condus la realizarea faimosului sau test se numara si familiarizarea cu opera contemporanului sau C.G.Jung. Testul consta din 10 pete de cerneala simetrice bilateral imagini n oglinda daca ndoim plansa n doua care sunt tiparite pe cartoane separate; 5 pete de cerneala sunt alb negru, 2 sunt colorate n negru, alb si rosu iar trei sunt multicolore. Plansele se prezinta una cte una, ordinea imaginilor din serie fiind stabilita empiric. Plansa I - Neagra. Nu este aproape niciodata refuzata, subiectul dnd cu usurinta raspunsuri forma si raspunsuri miscare. Plansa se interpreteaza global ct si pe detalii. Plansa II - Negru cu rosu. Evoca kinesteziile mai usor dect plansa I. Introduce o culoare ce provoaca uneori un nceput de soc de
9

Pentru informatii suplimentare se poate consulta Manualul de psihodiagnostic Testul Rorschach (Metoda si rezultatele unui experiment diagnostic al perceptiei. Interpretarea libera a formelor fortuite) traducere de N.Dumittrascu, Editura Trei, Bucuresti, 2000 177

culoare. Contine o singura figura intermediara frapanta. Rosu se suprapune peste negru. Plansa III Negru cu rosu. Este plansa care provoaca cel mai usor kinesteziile. Rosul este separat de negru. Plansa IV - Neagra. Subiectul dnd destul de greu raspunsuri forma si raspunsuri miscare. Plansa se interpreteaza mai usor pe detalii. Plansa V - Neagra. Plansa se interpreteaza cel mai usor, fiind descrisa aproape totdeauna ca liliac sau fluture de noapte. Schizofrenii refuza destul de des aceasta plansa sau vad n ea personaje n miscare. Plansa VI Neagra. Creeaza sentimentul ca este plansa cea mai dificila. Plansa VII Neagra. Esentiale n aceasta plansa nu sunt detaliile negre ci figura intermediara care reprezinta o lampa de petrol, este n contrast cu plansa V, deoarece normalii vad lampa foarte rar iar schizofrenii foarte frecvent. Plansa VIII Multicolora. Soc de culoare la nevrotici. Usor de interpretat pe detalii. Plansa IX Multicolora. Lipsita de armonie n forme sau culori. Evoca usor kinestezii. Plansa X Multicolora. Pete disparate, interpretare globala aproape imposibila. Subiectului i se da pe rnd cate o plansa si este ntrebat Ce poate fi acolo? atragndu-i-se atentia sa dea ct mai multe raspunsuri, specificndu-se ca nu exista raspunsuri bune sau rele. El poate ntoarce si rentoarce plansa dupa plac, dar plansele nu pot fi privite de departe (distanta permisa fiind extensia completa a bratului).Timpul de examinare al fiecarei imagini nu este limitat, dar se noteaza n protocol cte secunde au trecut din momentul prezentarii cartonasului pna la obtinerea raspunsului. n protocol se noteaza de asemenea raspunsurile subiectului cuvnt cu cuvnt, pozitia plansei, afirmatiile spontane facute de subiect etc. Examinatorul nu intervine n nici o discutie referitoare la raspunsurile subiectului din timpul examinarii, fiecare efort este facut pentru a-i da subiectului oportunitatea de a se proiecta liber de orice distragere din afara.
178

Dupa ce ntregul set de planse a fost administrat se realizeaza un dialog cu subiectul, examinatorul ncercnd sa determine ce caracteristici ale petelor de cerneala au jucat un rol n formularea perceptiilor subiectului. ntrebari de tipul Ce la facut sa arate ca? sau Cum vezi? sunt puse n ncercarea de a clarifica ceea ce s-a vazut si care aspecte ale petei de cerneala au fost cele mai influente n proiectare. Atunci cnd facem analiza raspunsurilor date de subiecti, continutul material al interpretarilor trebuie lasat la sfrsit. n primul rnd trebuie sa obtinem un tablou al functiei perceptive si al conceptiei, investigatia axndu-se n primul rnd asupra datelor formale (Rorschach, 1921). Protocoalele vor fi examinate tinnd cont de: Numarul raspunsurilor. Normalii dau n general ntre 15 si 30 de raspunsuri, rareori mai putin de 15 frecvent mai mult de 30, numarul lor depinde mai mult de momentele afective dect de cele asociative. Sub media raspunsurilor se plaseaza frecvent indivizii cu o dispozitie depresiva, lunaticii, cei lipsiti de energie mintala, ambitiosii, cei preocupati de perfectiune. Peste medie se situeaza indivizii euforici, cei bine dispusi, amatorii de fantezii, maniacalii. Valoarea acestui indice depinde si de calitatea raspunsurilor, subiectii repetnd acelasi continut la mai multe planse pot fi suspectate de o inteligenta redusa. Timpul de reactie care dureaza n medie de la 20 la 30 de minute. Acesta este mai lung la epileptici, organici, depresivi si mai scurt la maniacali; la schizofreni este mult mai scurt dect la oricare alti subiecti. Refuzul imaginilor. Acest refuz nu apare aproape niciodata al normali; refuzul apare mai des la istericii debili, la schizofreni, la nevrotici se datoreaza blocajului cauzat de un complex. Momentele de forma, kinestezie, culoare si aparitia lor n procesul perceptiv. Raspunsurile forma F. Forma este cea care determina interpretarea de cele mai multe ori att la cei sanatosi ct si la bolnavi. Subiectul si va reprezenta obiectul vazut nu ca pe un obiect n miscare, ci ca pe o forma imobila. Raspunsurile de acest tip se numesc

raspunsuri forma si vor fi notate cu litera F. Pentru a 1exclude pe ct posibil orice interpretare subiectiva n evaluarea raspunsurilor-forma sa recurs la metoda statistica lundu-se ca etalon raspunsurile oferite cel mai frecvent de un numar destul de mare de subiecti care se bucura de o sanatate mentala. S-a obtinut astfel o anumita zona normala a perceptiei formelor, reprezentata de un numar mare de raspunsuri bune notate cu F+. Raspunsurile forma mai putin

bune, mai putin clare sunt notate cu F-. n ciuda existentei unei zone normale statistic definite ramne o anumita libertate n aprecierea subiectiva a ceea ce este bun sau mai putin bun n raspunsurile bune normale, dar se poate determina aproximativ care sunt formele mai bune si formele mai putin bune dect cele normale (Rorschach).

Tabelul urmator prezinta un raport al formelor F+ si F- ntlnite (Rorschach):

80100%F +

Normali Inteligenti Meticulosi Depresivi

Oligofreni

80-70% F+ 70-60% F+

Inteligenti Neatenti Intelig.medie Neinteligenti S. cu tendinte maniacale Debili

Schizofreni Paranoizi aparent coerenti Latenti sau remisi Relativ coerenti Foarte incoerenti Debili congenital Debili congenital Abulici

Maniacodepresivi Melancolici

Epileptici

Organici

Epileptoizi

Korsakov Dementi Arteriosclerotici

60-50% F+ 50-30% F+ 30-0% F+

Maniacali

Epileptici

Debili Imbecili Foarte imbecili

Dementi Epileptici

Paralitici Dementi senili

Dupa:Manual de psihodiagnostic, Testul Rorschach, traducere N.Dumitrescu, Editura Trei, 2000 n tabel apar valorile medii grosiere. Perceptia formelor la un anumit subiect depinde si de propria structura a formelor nainte de boala, de nivelul intelectual, de posibilitatile de integrare adaptativa, de capacitatile de sesizare a particularitatilor mediului. Raspunsurile miscare K sunt determinate de prezenta aportului kinestezic; subiectul si reprezinta obiectul n miscare. Nu

toate miscarile precizate de subiect trebuie luat drept raspunsuri kinestezice.(ex.:o rata care intra n apa, un cine care latra la un fluture sunt raspunsuri-forma). Este foarte dificil uneori de precizat daca este vorba de un raspuns K sau F. Subiectii inteligenti pot sa spuna cu destula certitudine daca kinesteziile se adauga sau nu interpretarilor lor, nefiind permis niciodata sa punem vreo ntrebare n acest sens n cursul probei. Masura mobilitatii manifestate de un subiect nu este si masura kinesteziilor care i parvin n cursul perceptiilor sale. Individul care are kinestezii este stabil din punct de vedere motor, subiectul vioi este sarac n kinestezii.

179

Numarul raspunsurilor K la normali si bolnavi indica unele diferente esentiale care vor fi prezentate n tabelul urmator;
M ai m ult de 5K Normali Oligofreni Schizofreni Maniacodepresivi Epileptici Organici

35K

12K

Intelig.buna, Imaginativi Intelig.cu tendinte Maniacale Intelig.medie Intelig. Slaba cu tendinte maniacale Inteligente cu precadere reproductive Neinteligenti Meticulosi Depresivi

Debili cu Tendinte Maniacale Debili Imbecili

0 K

Catatonicii sunt cei mai blocati Paranoici cei mai productivi Catatonici blocati Paranoici productivi Catatonici slab productivi Hebefrenici Depresivi Dementa simpla.S. deveniti stereotipi. Paranoizi cu delir reventicativ.

Maniacali

Epilepticii intrati de timpuriu n faza de dementa Epileptici cu evolutie lenta spre dementa Epileptici cu dementa tardiva

Korsakov

Maniacali

Paralitici

Melancolici

Epileptoizi

Arteriosclerotic i. Dementa senila.

Dupa:Manual de psihodiagnostic, Testul Rorschach, traducere N.Dumitrescu, Editura Trei, 2000 La normali numarul de K creste odata cu productivitatea inteligentei, cu bogatia asociatiilor, cu capacitatea de a face noi legaturi asociative. Se poate spune ca cu ct gndirea bolnavului este mai stereotipa cu att exista mai putine raspunsuri K. Comparnd cele doua tabele se poate desprinde o proportie frapanta ntre numarul de K si acuitatea viziunii formelor prezenta la normali; raport care nu se ntlneste la depresivi si meticulosi la care o perceptie buna a formelor este nsotita cu o lipsa de K. Raspunsurile de natura kinestezica pot fi bune K+ sau rele K-(prin care se noteaza raspunsurile K care corespund deficitar formei imaginii).Multe raspunsuri K- se ntlnesc la maniacali, epileptici, rareori la schizofrenici. Raspunsurile miscare se pot mpartii n K primare si K secundare. Raspunsurile K primare se obtin atunci cnd engramele formelor si ale kinesteziilor se combina cu rapiditate chiar n procesul de asimilare astfel nct forma si miscarea sunt sesizate simultan. Pentru raspunsurile K secundar forma este sesizata la nceput si numai dupa aceea miscarea. De asemenea este util sa vedem, mai ales la normali, daca raspunsurile
180

kinestezice corespund unor miscari de extensie sau unor miscari de flexiune. Subiectii cu kinestzii de extensie sunt adesea indivizi activi, cu puternic instinct al valorii dar frecvent cu inhibitii nevrotice; cei cu kinestezii de fexiune sunt fiinte pasive, neurastenice. Raspunsurile culoare C. Culoarea este o alta variabila utilizata n interpretarea datelor desprinsa uneori ca un indiciu suplimentar al formei; acestea sunt raspunsurile forma culoare FC. Atunci cnd intepretarea tine cont de culoarea petei de cerneala dar forma nu este neglijabila avem raspunsuri culoareforma CF. Cnd asociatiile sunt determinate numai de culoare obtinem raspunsurile culoare primare C. Cel mai frecvent sunt recunoscute raspunsurile C primare. Pentru a deosebi raspunsurile CF si FC atunci cnd subiectul nu este capabil sa dea nici o indicatie, ne raportam la acuitatea perceptiei formelor interpretate n plansele alb-negru; daca interpretarile figurilor n culori au forme net mai proaste dect cele date de subiect la celelalte planse putem conchide ca este vorba mai degraba de un raspuns CF dect FC. Comparatiile statistice si etiologice au scos n evidenta faptul ca acolo unde apar raspunsuri C apar aproape ntotdeauna si raspunsuri CF, dar invers nu este valabil. Raspunsurile de tip C se ntlnesc mai des la femei dect la barbati, ele apar ca indici ai labilitatii afective, ai excitabilitatii, ai susceptibilitatii. Proportia

ridicata de FC n raspunsuri indica mai mult afectivitatea adaptabila. Cele trei componente FC-capacitatea de contact, CF- labilitatea, Cimpulsivitatea se pot combina la acelasi

subiect ntr-o proportie variabila; proportia cel mai frecvent ntlnita fiind 3FC, 1CF, 0C.

n tabelul urmator sunt prezentate niste date grosiere referitoare la determinata culoare prezenta n interpretare.
0FC 0CF 0C Normali Meticulosi Indolenti Tendinte depresive Valori frecvente la normali Oligofreni Schizofreni Dementa simpla Stereotipi Capabili de contact Coerenti Capabili de contact Frecvent depresivi Putin capabili de contact Indiferenti Labili Labili-impulsivi Maniacodepresivi Melancolici Epileptici Organici Dementi arterioscler otici Epileptoizi Korsakov

1-3 FC 0-1 CF 0C

0-1 FC 1-3 CF 0-1 C 1-3 FC 2-3 CF 1-2 C 1-3 FC 2-3 CF 2-6 C 1-2 FC 2-3 CF 5-10C Dupa:

Excitabili Senzitivi

Tendinte euforice Impulsivi Nevrotici

Debili

Maniacali

Dementa tardiva

Paralitici

Imbecili

Catatonici incoerenti Catatonici Hebefrenici incoerenti

Demeta rapida

Dementa senila

Imbecilitate Epilesie

Manual de psihodiagnostic, Testul Rorschach, traducere N.Dumitrescu, Editura Trei, 2000 Din analiza tabelului reiese ca toti cei care se caracterizeaza prin afecte mai stabile(depresivii, meticulosii, indolentii, stereotipii) se caracterizeaza printr-un continut sarac de raspunsuri culoare, perceptia formelor fiind mai buna. Debilii, organicii, maniacalii, subiectii euforici se caracterizeaza printr-o abundenta de raspunsuri culoare, perceptia formelor fiind mai imprecisa. Un alt fenomen care se ntlneste la unii subiecti pe parcursul desfasurarii probei este socul resimtit de acestia vis--vis de o anumita culoare. Aceste fenomene sunt reunite sub numele de socul culorii si se ntlneste la persoane cu nevroza anxioasa, lipsite de echilibru emotional. Modurile de aprehensiune ale imaginii Pentru a putea analiza acest mod de interpretarea al raspunsurilor este necesar sa raspundem la urmatoarea ntrebare: Imaginea
181

interpretata global sau partial, si daca da care sunt acele parti? Daca subiectul interpreteaza plansa ca un tot oferind o poveste care sa coincida pe ct posibil cu imaginea totala a plansei, atunci raspunsul va fi notat cu G numindu-se raspuns global care pot fi primare si secundare. Raspunsurile de tip G secundar pot fi: global confabulator, succesiv combinator, contaminat. Daca dupa acest mod de analiza se trece la detaliile separate ale imaginii, limitndu-se la zonele percepute cel mai usor prin fragmentarea imaginii vom obtine mai multe raspunsuri detaliu notate cu D. Cnd subiectul a terminat cu detaliile care frapeaza cel mai usor privirea va trece la cele mai mici detalii ale imaginii, genernd interpretari ale unor detalii foarte mici, respectiv raspunsuri detaliu mic Dd. Nu exista doua forme intermediare ale raspunsurilor de tip D; n cazul raspunsurilor de tip Dd putem identifica formele intermediare(constituite de intervale albe) Dbl si detaliile ologofrene Do. Cum se pot determina G,D si Dd?

Cte raspunsuri globale, raspunsuri detaliu si raspunsuri detaliu mic ne da un subiect? Subiectul va relua ordinea G-D-Dd n interpretarea imaginilor sau nu? - Iata cteva ntrebari la care veti putea raspunde consultnd Manual de psihodiagnostic Testul Rorschach. Continutul interpretarilor ntrebarea la care se cauta raspuns n aceasta interpretare este Ce anume a fost vazut? Continutul este apreciat n mod relativ diferit de catre autorii care au dezvoltat

metoda Rorschach. n mod general se considera simptomatic faptul ca se face referire la fiinte sau la obiecte animate. Se noteaza cu H daca imaginile sugereaza subiectului oameni , cu A animale, Anat. pentru desene anatomice. Formele vazute cel mai frecvent sunt forme de animale aceasta abundenta n referire la formele de animale ar indica o tendinta spre stereotipie, imaturitate a gndirii. Imbecilii vad n imaginile prezentate parti ale corpului uman care n acest caz nlocuiesc figura animala. Cea mai mare parte a normalilor 35-50% vad figuri animalice.

n tabelul urmator sunt prezentate niste date referitoare la figurile de animale prezente n interpretare:
1020% Normali Aproape numai artisti. 2035% Oligofreni Schizofreni Catatonicii sunt cei mai incoerenti. Incoerenta medie Paranoizi pozitivi Catatonici si paranoizi mai putin productivi Stereotipi Hebefrenici Dementa simpla Imbecili Debili Dementa simpla Paranoizi azilari Cei dementi mai Maniacodepresivi Epileptici Organici

la

3550%

5070%

70100 %

Imaginativi . Inteligenti. S. cu buna dispozitie Media normala S. cu tendinte maniacale Putin inteligenti si stereotipi S cu tendinte depresive Meticulosi Foarte stereotipi

Mai putin dementi.

Korsakov

Maniacali

Paralitici

Melancolici

Dementa senila Arteriosclerotic i

Originalitate-banalitate Acesta este un alt criteriu de care se tine cont n interpretarea raspunsurilor. Se noteaza cu Orig aceste raspunsuri care pot fi pozitive Orig+ sau negative Orig-.Se considera originale raspunsurile care apar la 1 din 100 de cazuri, cu conditia ca ele sa fie de tipul F+ si sa contina o proportie ridicata de G. Un numar ridicat de raspunsuri banale Ban indica un anumit conformism. Pentru realizarea tabloului de ansamblu, a psihogramei, se fixeaza numarul total al diferitilor indici la cele 10 imagini si pe baza frecventei raspunsurilor de diferite tipuri se deduc particularitatile psihice ale persoanei supuse investigarii. Protocolul nu trebuie sa contina numai raspunsurile subiectului ci si expresiile sale mimice, semnele de soc de
182

culoare, prezenta unor gesturi voluntare sau involuntare. Proprietatile psihometrice ale testului Rorschach Evaluarea fidelitatii testului Rorschach prezinta anumite dificultati deoarece aceste metode nu s-au dovedit prea utile pentru acest test sau alte probe proiective. Ar fi inadecvat de exemplu sa apreciezi fidelitatea prin metoda njumatatirii din moment ce fiecare pata de cerneala e presupusa a avea o calitate unica de stimul si nu poate fi comparata cu nici o alta plansa din test. ntrun studiu realizat pe 67 de copii institutionalizati care prezentau tulburari emotionale, Hayden(1981) a descoperit ca anumite planse pot fi asociate cu figurile parentale. Cnd li s-a cerut sa selecteze

plansa care ntr-un fel sau altul te face sa te gndesti la mama sau la tata tau, doua planse nr.IV si VII au fost selectate mai des dect ar if permis hazardul, care au ajuns sa fie cunoscute ulterior ca Mama plansa VII si Tata plansa IV. Daca admitem ca fiecare plansa are ntr-adevar o valoare de unic stimul, atunci trebuie sa acceptam ca procedura njumatatirii pentru aprecierea fidelitatii testului este inadecvata. Procedura testare-retestare utilizata pentru determinarea fidelitatii a fost de asemenea apreciata ca avnd lipsuri deoarece raspunsurile la plansele stimul sunt rezultatul mai multor factori (nevoi, conflicte, preocupari) sau se petrec n interiorul subiectului n momentul administrarii probei; de asemenea familiaritatea subiectului cu proba poate influenta raspunsurile obtinute. Cele mai multe studii sau facut n legatura cu fidelitatea cotarii inter-evaluatori. n ceea ce priveste fidelitatea interexaminatori trebuie facuta o distinctie ntre acordul de interpretare al cotelor si modul de cotare al protocoalelor. Exner n 1986 a stabilit un acord inter-evaluatori care variaza de la 87% la 99% pentru determinantii de forma, miscare si culoare. DeCato a raportat coeficienti de fidelitate inter-evaluatori de .90 pentru raspunsuri simple si .81 pentru raspunsuri complexe. Un studiu demn de luat n considerare a fost cel realizat de Lisansky la Universitatea Yale n 1956. Studiul este important din doua motive: a) n primul rnd cei sase experti Rorschach care au participat la studiu au fost rugati pe parcursul experimentului sa enumere tipurile de itemi pe care-i considerau reprezentativi pentru a face interpretari. Lista rezultata continea 9 itemi de genul capacitate intelectuala, rigiditate, ambitie care erau apreciati pe o scala n sapte trepte; al zecelea item facnd referire la simptome evidente sau trasaturi de diagnostic; b) al doilea motiv este acela ca studiul a reprezentat o sensibilizare la problemele inerente ncercarilor de simulare a conditiilor clinice. Interpretarile oarbe sunt considerate a fi jocuri amuzante de catre majoritatea evaluatorilor. Pe de o parte o istorie care sa includa o descriere a simptoamelor pacientului si o evaluare psihiatrica fara ndoiala influenteaza interpretarea asa ca nu mai avem de-a face doar cu fidelitatea testului Rorschach ca instrument clinic. Scopul studiului a fost sa simuleze conditiile clinice dar sa minimizeze
183

alte indicatii, n afara celor date de test. Fiecare protocol a fost nsotit de un rezumat al biografiei pacientului, fara nici o indicatie cu privire la trasaturile de personalitate ale pacientului, reactii emotionale sau opinii ale altora despre el (Gregory 1996). ntr-un alt experiment 40 de protocoale care contineau ntre 15-60 de raspunsuri au fost date spre interpretare la doua grupuri a cte trei experti fiecare pentru a fi cotate pe o lista de control prestabilita. Evaluatorii aveau o medie de 10,5 ani de experienta n psihologie clinica si 8 ani de lucru cu testul Rorschach. Drept grup de control 6 alti clinicieni care aveau n medie 7,5 ani de experienta au primit numai anamnezele si li sa cerut sa completeze aceeasi lista de control. n final gradul de acord ntre clinicienii grupului de control a fost doar de .37, iar n rndul evaluatorilor experimentati de.33 - o fidelitate slaba dupa orice standard Coleman (1993) mpreuna cu alti colaboratori au analizat posibilitatea prezentei unor tulburari de gndire n raspunsurile obtinute la planse utiliznd o masura numita Indexul tulburarilor de gndire (tulburarea de gndire ca fiind o caracteristica a schizofreniei ce se caracterizeaza prin pierderea asociatiilor dintre idei). Ambiguitatea unei pete de cerneala sau a altor stimuli proiectivi este interpretata de multi utilizatori ai metodelor proiective ca un mediu favorabil de scoatere n evidenta a tulburarilor de gndire. Indexul tulburarilor de gndire ( The Thought Disorder Index) a fost aplicat la 20 de protocoale Rorschach, fidelitatea a variat de la .80 la .90 pentru scorul total al indexului si de la .52 .a .93 (n medie .75) pentru aspecte specifice ale tulburarilor de gndire. Coleman a conchis ca evaluatorii probei Rorschach pot ajunge la un acord asupra tulburarilor de gndire din analiza protocoalelor atunci cnd utilizeaza Indexul tulburarilor de gndire ca si ghid de interpretare. O metaanaliza a comparat validitatea convergenta a Rorschach-ului, W.A.I.S-ului si M.M.P.I.-ului. n urma studiului realizat W.A.I.S. a avut cele mai ridicate nivele de validitate convergenta (estimate a fi de .62), estimarea pentru Rorschach a fost de .41, care nu a fost n mod semnificativ diferita de validitatea convergenta a testului M.M.P.I. estimata a fi de .46. Asemenea studii se reflecta pozitiv asupra validitatii Rorschachului.

Contradictorii au fost si parerile n legatura cu posibilitatea utilizarii acestei metode la copii. Unii clinicieni sustin ca aceasta tehnica poate fi aplicata la copii ncepnd cu vrsta de trei ani, altii sustin ca metoda este aplicabila doar pentru a obtine niste informatii generale care trebuie privite cu precautie, dnd indicatii despre personalitatea copiilor numai daca acestia au un QI peste 80. O ncercare de obiectivare a metodei pentru vrstele mici a fost efectuata de L.B.Ames si colaboratorii intitulata Child Rorschach Responses (1952). (M.Rosca,1972) Lasnd la o parte problema validitatii sale Rorschach ramne un instrument clinic larg utilizat. Sistemul comprehensiv al lui Exner La mijlocul anilor 1950 erau utilizate cel putin 5 sisteme de administrare si scorare a testului Rorschach- sisteme formulate de: Samuel Beck, Marguerite Hertz, Bruno Klopfer, Zygmund Piotrowski si Raparot cu Roy Schafer. n ciuda diferentelor dintre sisteme si cu toate ca multi clinicieni ar putea aduna si alege elemente din fiecare din aceste sisteme diferite pentru a le introduce n propria lor administrare, utilizarea probei s-a facut tot sub numele de Rorschach de parca ar fi fost un test standardizat. Care dintre cele cinci sisteme utilizate are cea mai mare utilitate clinica? Aceasta este ntrebarea pe care John Exner jr. si-a pus-o ntr-un studiu menit sa compare puterile empirice ale fiecarui sistem existent. Munca lui Exner (1969) a scos n evidenta diferentele dinttre sistemele existente si a pus bazele Fundatiei de Cercetari Rorschach. Experimental a ncercat eficacitatea unui al saselea sistem de cotare care a integrat n el cele mai bune trasaturi ale celor cinci sisteme existente. Exner a realizat ceea ce el a numit un - sistem cuprinzator de administrare, scorare si interpretare a testului Rorschach -, care ulterior a fost mbunatatit (Exner & Weiner, 1982) devenind un sistem comprehensiv. Raspunsul la fiecare plansa este codat (termen utilizat de Exner) facndu-se referire la urmatoarele sapte categorii: localizare, determinanti, calitatea formei, continuturi, popularitate, activitate organizatorica si scoruri speciale. Utiliznd scorurile categoriilor pot fi derivate scoruri interpretative si indici cum ar fi: indexul unui stil obsesiv, indexul depresiei, indexul deficitului de copping si un index al
184

schizofreniei. Exner si colaboratorii sai au raportat coeficienti de fidelitate impresionanti n situatia test-retest pentru acest sistem. Dupa cum a aratat Exner cteva categorii de cotare sunt, lipsite de fidelitate de vreme ce sunt sensibile la starea prezenta a subiectului; starea psihologica a subiectului n momentul testarii fiind o variabila care afecteaza potential proprietatile psihometrice ale testului. Utiliznd sistemul sau aceasta variabila nu are efect asupra ntregului test. De asemenea, trebuie mentionat ca n acest sistem comprehensiv sunt cteva variabile care sunt relationate cu starea. De exemplu, scorurile pentru miscarea nensufletita (m) si nuantele difuze (y) sunt foarte instabile dupa perioade scurte sau intervale mai lungi de timp. Totusi semnificatia lor interpretativa pare de necontestat; ambele sunt n mod evident corelate cu variabile externe care indica prezenta stresului situational. De aceea unele dintre scorurile sistemului comprehensiv contrazic axioma potrivit careia ceva nu poate fi valid dect daca este si fidel(Exner, 1982). Tehnica Holtzman a petelor de cerneala (Holtzman Inkblot Technique) este inspirat tot din testul original al lui Rorschach si cuprinde doua serii de planse a cte 45 de iamgini fiecare. Petele au fost selectionate din alte cteva sute pe baza urmatoarelor criterii: gradul de diferentiere a raspunsurilor provocate la doua grupe extreme (adulti normali si bolnavi mintal) si cantitatea de informatii furnizate de raspunsuri. Petele retinute sunt mai complexe din punctul de vedere al formei, culorii, umbrelor si mai variate sub aspectul simetriei dect cele ale lui Rorschach. O alta modificare apare sub aspectul numarului raspunsurilor, subiectul fiind invitat sa dea unul singur pentru fiecare plansa. Spre deosebire de metoda originala n care interogarea avea loc dupa parcurgerea ntregii serii, acum se va face dupa fiecare raspuns. Sunt furnizate norme pe centile, pentru cele 22 de variabile analizate, pe categorii de subiecti, ceea ce ridica gradul obiectivitatii cotarii si interpretarii. Metoda poate fi aplicata si colectiv, iar cotele pot fi prelucrate de calculatoare, ceea ce o face utilizabila n examinari largi. Variabilele au fost selectionate dupa anumite principii, retinndu-se numai acele aspecte ce s-au dovedit apreciabile suficient

de obiectiv pentru a se obtine o concordanta ridicata ntre examinatori si care reliefeaza anumite constante ale personalitatii. S-a stabilit o scara de apreciere, care se ntinde pentru unele variabile de la 0 pna la 5 puncte. Variabilele care au fost selectionate si sunt supuse acestei cotari sunt urmatoarele: Timpul de reactie (RT), Respingeri (R), Locatia (L), Spatiu (S), Definirea formei (FD), Forma adecvata (FA), Culoarea (C), Umbra (Sh), Miscarea (M), Verbalizarea patognomica (V), Integrarea (I), Urnan (H), Animale (A), Anatomie (At), Sex (Sx), Abstract (Ab), Anxietatea (Ax), Ostilitatea (Hs), Bariera (Br), Penetratia (Pn), Balanta (B), Popular (P). Acestea sunt dupa Holtzman elementele esentiale ale modului de cotare a raspunsurilor, pentru a scoate n evidenta efortul facut n directia obiectivarii metodei si se considera ca, dupa o anumita practica, examinatorul nu mai are nevoie dect de 20 30 de minute pentru cotarea unui protocol. W. H. Holtzman si-a propus sa stabileasca relatia dintre aceste 22 de variabile, pe de o parte, iar pe de alta parte, relatia lor cu trasaturile diagnosticate. Autorul constata ca variabilele pot fi grupate n sase factori (dintre care ultimii trei sunt mai putin stabili). 1. Factorul I se refera la maturizarea perceptiva si la activitatea ideationala si se defineste prin: M, I, H, Br, P, (Hs si Ax pot interveni ntr-o anumita masura, mai ales la copii si la adultii ntrziati mintal). Un nivel ridicat al acestui factor este indiciul unei activitati ideationale bine organizate, al capacitatii imaginative. 2. Factorul II priveste sensibilitatea perceptiva si este definit n primul rnd prin C si Sh, ntr-o masura mai mica prin FD. O participare sensibila are si B, mai ales la schizofreni. 3. Factorul III - psihopatologia gndirii - este definit n special de verbalizarea patomica, iar uneori contribuie si Ax, Hs, Fa. Un nivel ridicat al acestui factor este indiciul tulburarilor de gndire asociate cu o imaginatie activa, dar dezordonata. 4. Factorul IV - diferentierea perceptuala - se desprinde mai greu de primii trei factori, mai ales la copii si se defineste prin FA si L. 5. Factorul V se defineste prin RT, R si A. Cota ridicata la acest factor indica fie o puternica inhibitie, fie inabilitatea de a
185

desprinde anumite concepte. 6. Factorul VI se defineste prin Pn, At si uneori Sx, indicnd preocupari n legatura cu corpul, independente de componentele patologice evidentiate n factorul III. Fidelitatea si validitatea tehnicii descrise a fost subiectul mai multor cercetari efectuate fie de Holtzman, fie de catre alti autori. HIT poate fi aplicat si n grup, proiectndu-se imaginile pe un ecran, iar subiectii scriu raspunsul pe un formular. Aplicarea n grup prezinta o anumita limitare n sensul ca imaginea poate fi privita ntr-o singura directie. Acest neajuns este nsa de minora importanta, deoarece si n aplicarea individuala majoritatea subiectilor nu recurg la modificarea pozitiei plansei. De asemenea, n aplicarea n grup se pierd doua variabile, si anume RT si B. Neajunsul cel mai mare consta n faptul ca ntr-un astfel de caz examinatorul este lipsit de plusul de informatii pe care-l poate obtine prin contactul personal cu subiectul. Cu toate acestea varianta de grup este utila n trierile psihiatrice de largi proportii si n anumite cercetari teoretice. Pentru ca examenul sa fie si mai operativ, s-a elaborat o metoda de cotare a 17 variabile cu ajutorul unor calculatoare. La unele variabile, corelatia ntre cotarea umana si cea efectuata de calculator a fost de 0,80 (la R, L, M, H, C, FD, A). La celelalte variabile, corelatia a fost mai mica. W. H. Holtzman afirma ca tehnica elaborata de el ar fi adecvata pentru ameliorarea diagnosticului diferential si pentru trierile psihiatrice, mai ales atunci cnd este combinat n mod corect cu alte tehnici valide. HIT este o metoda relativ noua. Acumularea studiilor consacrate verificarii ei vor aduce date noi att n legatura cu posibilitatile, ct si cu limitele pe care le prezinta. Forma alegerii multiple si testul Z. Aceasta varianta a probei Rorschach a fost alcatuita pentru a fi utilizata n trieri psihiatrice de mari proportii (Harrower-Erikson). Fiecare plansa este nsotita de o lista de raspunsuri frecvent date de persoanele normale si de catre cele anormale, subiectul alegndu-l pe cel mai potrivit. Posibilitatea cotarii automate face ca aceasta metoda sa fie extrem de economica, dar majoritatea specialistilor care utilizeaza tehnica Rorschach originala considera noua varianta de mica valoare. S-a realizat de asemenea, de catre

Zulliger, o forma (testul Z) compusa din 3 planse (una neagra, una n negru si rosu si a treia policroma), altele dect cele ale lui Rorschach, care se aplica n grup. Informatiile obtinute cu testul Z au un caracter si mai aproximativ dect cele oferite de tehnica originala.

2.TEHNICI CONSTRUCTIVE TESTUL TEMATIC DE APERCEPTIE (TAT)10

Testul tematic de aperceptie este alaturi de Rorschach, Szondi, testul arborelui, unul din testele proiective foarte frecvent utilizat. El se bazeaza pe notiunea de aperceptie a lui Herbart, care desemneaza o ntarire a noului continut perceptiv de catre continutul anterior. Prima forma a testului T.A.T. a fost elaborata n 1935 de catre H.A.Murray si D.C.Morgan care au utilizat alaturi de alte teste imagini cu scene umane pe baza carora subiectii realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic si experimental al personalitatii normale. Constatndu-se ca elaborarea povestirilor pe baza imaginilor este o situatie care da numeroase informatii n studiul cazului s-a trecut la perfectionarea succesiva a acestei metode. Materialul T.A.T. consta din 31 de planse, dintre care o plansa complet alba (goala). Cele 30 de planse contin toate imagini alb-negru, sunt constituite din desene, fotografii, reproduceri de tablouri sau gravuri. Varianta pe care o vom prezenta consta din 20 de planse care se aplica n doua faze; prima data se aplica 10 planse apoi dupa una sau doua zile restul. Cele 20 de planse utilizate sunt numerotate de la 1-20, iar dintre ele noua au mai multe variante potrivit sexului si vrstei. Caracteristicile proiective ale planselor sunt: Plansa 1- problema idealului de sine; constiinciozitate, docilitate, constrngere, comportamente rezolvate; talentul, aptitudinal si dorintele, relatia dintre capacitati si posibilitati.

10

Pentru aprofundare se recomnada: V.Preda-Testul tematic de aperceptie-studiu monografic, Fundatia Culturala Forum, Cluj-Napoca, 1997 Testul tematic de aperceptie- din ndrumator de psihodiagnostic nr.IV, Univ. Babas-Boyai, Cluj-Napoca 186

Plansa 2 familia, situatia familiala conflictuala sau armonioasa, conflictul dintre parinti si copilul adolescent, este foarte sensibil la situatia n care copilului i este rusine cu parintii pe care-I considera nescolarizati ramasi n urma; maternitatea; perechea si raportul cu o a treia persoana (sotii si cumnata, rivalitatea surorilor pentru un barbat). Plansa 3 BM - prelucrarea impresiilor dominante, senzatia amenintarii, frecventa ntmplarilor tragice, vina si ispasire, deceptie si sinucidere, violenta, omucidere; labilitatea sexuala, forta atractiva a fetei baietoase si a baiatului cu multa feminitate. Plansa 3 GF fata amarta, subiectul examinat da o imagine proiectiva despre nenorocire; motivele sunt usor desprinse chiar si din povestioarele sablon. Plansa 4 situatie de conflict n cadrul cuplului; subiectul examinat se identifica cu un membru din pereche exprimnd prin aceasta o anumita motivatie, precum si orientarea lui; daca subiectul examinat nu include n povestire femeia complet mbracata care se afla n planul al doilea aceasta releva un conflict de nstrainare, daca o include se contureaza o motivatie legata de rivalitate si gelozie. Plansa 5 grija; mama ngrijorata pentru copilul ei, femeia ngrijorata pentru barbatul ei; caracter frustrativ asociat cu grija exagerata. Plansa 6 BM - mama si fiul; conflictul dintre tendinta spre independenta si atasarea de mama; simtul culpabilitatii legat de acest conflict. Plansa 6 GF situatie de conflict n cadrul cuplului; cearta, banuiala, gelozie; identificarea cu persoana de sex opus este frecventa si usor de explicat. Plansa 7 BM tatal si fiul; relatia fata de generatia mai n vrsta; se cer si se asteapta sfaturi si ajutor. Plansa 7 GF relatia mama fiica; imaginea creata despre mama; problema maternitatii. Plansa 8 BM frica de moarte; stare de anxietate legata de posibilitatea mortii tatalui; la tineri n unele cazuri ambitii profesionale; daca subiectul nu introduce n povestire arme aceasta nseamna o agresiune refulata. Plansa 8 Gf atitudine pesimista sau optimista; subiectul examinat traieste

visurile personajului din imagine; din alcatuirea istorioarei se pot aprecia sistemul de categorii si de valori utilizat n evaluarea viitorului. Plansa 9 BM grupul si individul; opozitia fata de grup; caracterul proiectiv al imaginii este legat n primul rnd de individul care semnifica despartirea de grup; solidaritatea barbatilor n munca, n viata, n prietenie; homosexualitate latenta. Plansa 9 GF solidaritatea si rivalitatea femeilor; relatia femeilor de aceeasi vrsta, relatia dintre surori, prietenie, solidaritate, unire Plansa 10 labilitate sexuala; vrsta si sexul sunt greu de identificat; tinerii proiecteaza parintii lor, adultii vor alcatui istorioare despre o pereche (sot-sotie) sau despre o pereche de acelasi sex; la femei se gaseste frecvent culpabilitatea. Plansa 11 imaginea provoaca o stare de anxietate, de panica, o senzatie de calamitate (se poate surprinde mecanismul de aparare fata de anxietate). Plansa 12 BG visare, reverie, singuratate; cautarea unei perechi. Plansa 12 M raportul unui barbat mai n vrsta cu unul mai tnar; relatia tata-fiu; elementul important al temei este efectul produs de un om asupra celuilalt; sugestibilitatea. Plansa 12 F conflictul dintre femei; mama-fiica, sora, soacra; lumea veche si cea noua; diferenta dintre generatii n ceea ce priveste normele morale. Plansa 13 B- singuratate, introversiune, autocunoastere, deznadejde. Plansa 13 MF - contact sexual; afecte si sexualitate; atitudine frustranta (opozitie, teama, ndoiala) sau culpabilitate(usurinta, nselare). Plansa 14 o imagine neclara cu o posibilitate de proiectie foarte variata; elementele care se pot folosi pentru construirea povestirii se refera la o zona de limita a atitudinii a comportamentului; subiectul examinat proiecteaza ceea ce ar face n situatii critice. Plansa 15 raportul fata de moarte si fata de transcedenta legata de moarte. Plansa 16 alba daca mecanismul de proiectie s-a declansat atunci subiectul tese o povestire n care proiecteaza dorintele sale de afirmare, aspiratiile la
187

care vrea sa ajunga; daca mecanismul de proiectie este diminuat, atunci subiectul ncearca sa ocoleasca sarcina si va trece la povestiri sablon. Plansa 17 BM putere, forta barbateasca, stare de pericol. Plansa 17 GF situatie critica n viata si solutionarea acesteia prin lasitate(sinucidere), prin visare, ntelegere curajoasa. Plansa 18 BM situatie de pericol, teama reala, accident, arestare, frica de realitate. Plansa 18 GF doua femei n situatie de pericol, una o ataca sau o ajuta pe cealalta; imaginea provoaca usor agresiunea acumulata. Plansa 19 imagine de cosmar, de teama; n interpretarea imaginii ne orientam dupa comentariile facute la imaginea 11. Plansa 20 asteptare, singuratate, parasire; identificarea cu personajul singuratic din imagine este foarte frecventa; subiectul examinat vorbeste despre nstrainarea de sine a lui si despre aventura. Subiectii sunt introdu-si n examinare cu povestea mascata ca acesta este un test de imaginatie n care sarcina lor este sa spuna ce evenimente au condus la scena din imagine, ce se ntmpla n acel moment si care va fi deznodamntul povestirii; li se cere, de asemenea, sa spuna ce simt oamenii descrisi n imaginile planselor. Cnd se administreaza si plansa goala subiectilor li se cere sa-si imagineze ca exista o imagine pe plansa pe care ei trebuie sa o descrie (trebuie mentionat ca instructajul initial includea afirmatia ca T.A.T. este un test de imaginatie, forma a inteligentei si stipula mai departe: ti voi arata niste desene, unul cte unul iar sarcina ta va fi sa inventezi pentru fiecare o poveste pe ct de dramatica poti. Spune ce a condus la evenimentul prezentat n desen, descrie ce se ntmpla n prezent, care sunt sentimentele si gndurile personajelor, apoi gaseste un epilog. Spune-ti gndurile asa cum ti vin n minte. Ai 50 de minute pentru 10 desene, poti folosi 5 minute pentru fiecare poveste.(Murray, 1943). Ipoteza care sta la baza acestei probe este ca o persoana care interpreteaza o situatie sociala ambigua o face prin prisma experientei sale anterioare, a dorintelor, a conflictelor proprii. Subiectul are impresia ca vorbeste despre personajul imaginii, dar de

fapt poate vorbi despre sine nsusi. Fiind absorbit sa gaseasca o poveste fascinanta el devine mai putin vigilent cu el nsusi, tendinta de autoaparare este mai scazuta. Considerndu-se ca proiectia se realizeaza mia usor atunci cnd personajul este de acelasi sex si apartine aceleiasi perioade de vrsta ca si subiectul, imaginile contin personaje de vrste diferite, de sex masculin sau feminin angajate n activitati care sa poata fi interpretate prin prisma trebuintelor, aspiratiilor, emotiilor, conflictelor caracteristice perioadei de vrsta a subiectilor. (M.Rosca, 1976) n practica clinica, examinatorii tind sasi ia anumite libertati n legatura cu diferite elemente legate de administrare, cotare, interpretare. De exemplu, cu toate ca 20 reprezinta numarul de prezentari recomandate, n practica un examinator poate administra 1 sau 2 planse sau pe toate cele 31. Anumite planse sunt doar pentru uzul adultilor de sex masculin, al femeilor adulte sau pentru ambele categorii de sexe (planse comune), avnd o instructie diferentiata n functie de vrsta subiectilor si nivelul intelectual (V.Preda, 1976). n procedura originala se recomanda ca examinarea sa se faca n doua sedinte, n cea de-a doua utilizndu-se imaginile, are au un caracter mai dramatic, mai ambiguu si plansa alba. Sedinta a doua are loc dupa minimum o zi si maximum 15 de la prima, fiecarei sedinte acordndu-i-se o ora (V.Preda, 1997). Caracterul proiectiv al imaginilor poate mobiliza variate sentimente si porniri, poate misca diferite conflicte ale subiectului examinat si poate evoca variate impresii. n aceasta complexitate putem contura totusi cteva grupe de probleme iar interpretarea se va face pe baza acestora. Analiza si interpretarea datelor oferite de T.A.T. este n mica masura standardizata astfel nct judecata clinica si experienta examinatorului au un mare rol. n interpretarea T.A.T. sunt necesare si datele despre subiect si despre persoanele apropiate lui; o analiza oarba fara raportarea la astfel de date, spune Murray este o acrobatie care poate reusi sau poate esua, de aceea ea nu-si gaseste locul n practica clinica .Pentru interpretarea datelor obtinute prin T.A.T. este util sa cunoastem si sursele povestirilor elaborate de subiect (V.Preda,1997). Prelucrarea materialului ncepe cu descoperirea eroului, adica a personajului cu
188

care subiectul se identifica. De cele mai multe ori eroul este personajul care seamana cel mai mult cu subiectul, are aceeasi vrsta, sex(nefiind exclus ca subiectul sa se identifice cu un personaj de sex opus, expresie a unei doze de masculinitate la o femeie sau invers), o situatie sociala similara cu acesta, aceleasi atitudini, nevoi si participa la deznodamntul povestirii. Pe parcursul desfasurarii povestirii exista posibilitatea sa apara mai multi eroiexpresie a personalitatii subiectului. A doua sarcina a examinatorului consta n desprinderea fortelor ce determina activitatea eroului. Pentru a explica reactiile comportamentale ale eroilor Murray a utilizat o lista de 28 de trebuinte psihogene (dintre care: dominarea, supunerea, agresiunea, solicitudinea, pasivitatea, trebuinta de realizare, sexualitatea etc.). Pe lnga aceste trebuinte se pot manifesta si altele ca rezultat al interactiunii subiectului cu presiunea externa: trebuinta de achizitie, de ordine, de organizare, superioritate, de protectie, de curiozitate etc. Pe lnga trebuinte psihologul analizeaza n povestirile T.A.T. emotiile si sentimentele eroilor, atitudinile si trasaturile lor caracteriale. Gndurile, sentimentele si actiunile evitate de erou pot reprezenta zone de conflict interior al subiectului. Alta sarcina a examinatorului consta n analiza desfasurarii si a deznodamntului povestirilor. Astfel pentru fiecare povestire se noteaza, daca eroul provoaca evenimentele sau le sufera, cum reactioneaza el la presiunile mediului exterior-abandon, disimulare, triumf-, cum lupta mpotriva fortelor ce i se opun, daca deznodamntul are o tonalitate afectiva sau pozitiva, cum este reusita sau esecul eroului, lipsa deznodamntului n povestire etc. Iata n acest sens raspunsul la plansa 3BM dat de un subiect deprimat: Se pare ca Nu stiu daca e o fata sau un baiat. Ar putea fi oricare, cred ca nu conteaza. Persoana aceasta tocmai a avut o epuizare fizica serioasacred ca este o ea. Este doar obosita. Nici o trauma sau altceva de genul acesta nu i s-a ntmplat. Statea la masa cu prietenii si a obosit foarte tare nu este n pericol de a se mbolnavii. Acestea sunt cheile ei. Prietenele o duc napoi n camera ei si o aseaza pe pat i este bine a doua zi. Nici o trauma. Este obosita fizic nu psihic. Ce se remarca la acest subiect este negarea repetata a pericolului sau traumei, care mai trziu n cadrul testului nu se mai mentine. Iata cum raspunde subiectul la

cartea alba, reflectnd poveste unui tnar traumatizat la scoala care se arunca cu masina n ru: Vede podul, este foarte deprimat si aminteste povesti cu oameni sarind de pe el si omorndu-se. Nu putea ntelege de ce au facut asta. Acum ntelege, sare si moarear fi trebuit sa astepte pentru ca lucrurile se mai mbunatatesc uneori. Dar nu a asteptat, a murit. Am putea concluziona ca subiectul care a relatat aceste povesti a fost traumatizat si se apara de impulsurile autodistructive, clinicienii fiind avizati sa exploreze aceste probleme n psihoterapie. Temele povestirilor constituie un alt element util n analiza si interpretarea datelor. O tema este constituita din interactiunea dintre motivele eroului si fortele mediului extern care si exercita influenta asupra acestuia, o unitate dramatica n care se proiecteaza subiectul examinat. Tema simpla este constituita din interactiunea trebuintelor subiectului cu presiunile externe si cu deznodamntul actiunii. Temele complexe se obtin prin combinatiile temelor simple. Repetarea aceleiasi teme are o valoare diagnostica, reflectnd trebuinte acute, conflicte de durata. Uneori, tema nu se repeta aidoma, dar prezenta unei trebuinte, a unei presiuni, se banuieste din configurarea asociatiilor, a amintirilor Pentru a se realiza o interpretare adecvata a povestirilor este necesar a se adauga analizelor anterioare si analiza formala, care vizeaza ntelegerea instructajului, gradul de cooperare la subiectului, coerenta, concluzia, gradul de realism, bogatia detaliilor, stilul, tonalitatea afectiva, limbajul folosit. Analiza corelata a continutului, a temelor, a deznodamntului si a formelor povestirilor conduce la desprinderea factorilor de degajare sau a factorilor de esec care contribuie la perturbarea continutului povestirilor, mpiedicnd structurarea lor logica. Valoarea si limitele testului T.A.T. Fidelitatea inter-examinatori care utilizeaza aceleasi metode de cotare poate fi destul de ridicata, astfel au fost raportati coeficienti ai fidelitatii inter-examinator de la .89 la .93. Factorii situationali pot afecta raspunsurile T.A.T. respectiv, variabile precum examinatorul, experientele traite de subiect nainte de administrarea testului si chiar modul n care sunt date instructiunile din timpul administrarii probei, toate au un efect asupra raspunsurilor la T.A.T. ntr-un studiu
189

care examina efectul vrstei examinatorului asupra performantelor T.A.T.(dupa Gregory,1996), s-au aratat fotografii reprezentnd femei nude la doua grupuri de studenti de colegiu de sex masculin si li s-a cerut sa evalueze gradul lor de atractivitate. Unui grup fotografiile i-au fost prezentate de un examinator sever, aspru n vrsta de 60 de ani, iar celuilalt grup fotografiile au fost prezentate de un tnar, student absolvent. Au fost apoi administrate si cotate plansele T.A.T. pentru teme sexuale exprimate. Scorurile grupului cu prezentatorul tnar au fost mai ridicate dect cele ale celuilalt grup, sugernd faptul ca trebuinta aparuta a fost inhibata ntr-un grad mai mare n prezenta unei persoane perceputa ca fiind o figura autoritara. Examinnd modul n care experientele de dinainte de administrarea T.A..T. pot influenta rezultatele, Lindzey(1960) a descoperit ca expunerea subiectilor la situatii sociale frustrante nainte de administrarea planselor s-a manifestat printr-o mai mare frecventa a actelor agresive atribuite eroului povestii, iar Feshback (1961) a descoperit ca subiectii insultati nainte de administrarea T.A.T-ului au manifestat mai multa agresivitate n povestile lor dect un grup care nu a fost insultat. Cu toate ca variabilele din aceste studii citate au fost cu atentie manipulate si controlate, n majoritatea cazurilor este necunoscuta proportia n care acesti factori sunt operativi si afecteaza performanta, iar realizarea unei masurari a fidelitatii testului este dificila. Starile tranzitorii de trebuinte, interese, pot afecta raspunsurile la T.A.T. Foamea, setea, oboseala si nivelele de tensiune sexuala mai ridicate dect de obicei, traite de subiect n momentul administrarii planselor pot afecta raspunsurile la test. De exemplu, a fost cercetat efectul lipsei de hrana asupra protocoalelor T.A.T. rezultatele cercetarilor reflectnd ca cu ct privarea de hrana a fost de durata mai lunga cu att mai mare era si numarul raspunsurilor legate de hrana. nsasi plansele T.A.T. au anumite intensitati, fiind capabile probabil ca anumite imagini T.A.T. mai mult dect altele, sa induca povesti cu teme de disperare sau depresie sau trebuinte de realizare. Considernd faptul ca plansele au diferite forte de stimul sau, exprimnd acest lucru mai tehnicist diferite valori latente de stimul, va fi dificil pentru un psihometrician sa determine fidelitatea inter-

item. Putem cu usurinta aprecia dificultatile metodologice legate de determinarea fidelitatii inter-item inerente testului atunci cnd un item poate induce ca raspuns doar doua propozitii iar altul poate induce raspunsuri de doua pagini. Natura finalului deschis al T.A.T. permite raspunsuri foarte personale, dar creeaza de asemenea si posibilitati numeroase de patternuri n raspuns, asemenea variatii producndu-se nu numai n lungimea raspunsurilor ci si n continut. Cu toate ca este stabilit ca anumiti factori afecteaza aceste variabile, ca de exemplu inteligenta care contribuie la numarul temelor povestirilor si la lungimea raspunsului, dezvoltarea unei proceduri psihometrice riguroase care sa tina seama de toate aceste variabile este deosebit de complexa. n 1951 Murray afirma indiferent de ce virtute aparte ar avea T.A.T- ul, daca ar avea ntr-adevar vreuna, aceasta ar consta nu n faptul ca are puterea de a oglindi comportamente sau sa comunice ceea ce pacientul stie sau este dornic sa spuna, ci mai degraba n capacitatea testului de a releva aspecte pe care pacientul nu este dornic sa le spuna deoarece nu e constient de nsemnatatea raspunsurilor sale. Cercetarile asupra validitati T.A.T. s-au centrat pe ntrebari de genul Care este relatia dintre povestile fantastice exprimate la vederea planselor si comportamentele din viata reala? Pornind de la aceasta ntrebare s-au realizat numeroase studii unele avnd ca singura variabila comportamentul agresiv. Un studiu care si-a ridicat aceasta problema s-a concentrat pe relatia dintre agresivitatea exprimata n povestioare si agresivitatea manifesta; s-a observat ca trebuinta de agresivitate exprimata n timpul administrarii testului a fost predictiva pentru comportamentul manifest si ca o expectanta scazuta n ceea ce priveste pedepsirea agresivitatii a condus la o si mai puternica probabilitate ca agresivitatea va fi exprimata public, deschis. n general validitatea este considerata de unii autori ca fiind satisfacatoare. Harrison gaseste o corespondenta n 75% din cazuri ntre datele obtinute prin T.A.T.si datele clinice. Urmarind aspectele diferentiatoare pentru normali si mai multe grupuri formate din bolnavi psihici, Ritter si Eron au apilcat testul unui grup de psihonevrotici nespitalizati, unui grup de psihonevrotici spitalizati, unor schizofreni spitalizati si unui grup de control, subiectii fiind
190

omologati sub aspectul vrstei al nivelului educativ, familial si intelectual. S-au comparat urmatoarele aspecte(fiecare n parte si n diferite combinatii): distorsiunea perceptiva, nivelul de interpretare, deznodamntul, temele, tonul emotional. Concluzia autorilor fiind aceea ca 40 % din subiectii grupei de control raspund la o anumita imagine cu aceeasi tema, cu acelasi control emotional si cu acelasi deznodamnt. Diferentierea cea mai semnificativa din punct de vedere statistic, ntre grupul normal si grupele de anormali s-a obtinut cnd s-au comparat toate aspectele enumerate mai sus ( M.Rosca 1976). n finalul prezentarii T.A.T. ar mai ramne o singura ntrebare la care sa-i gasim raspuns De ce acest test ramne unul dintre cele mai populare n evaluarea clinica? Printre motivele posibile care ar putea fi citate se numara longevitatea testului, acesta fiind un test proiectiv cu care multi clinicieni s-au familiarizat. Deoarece multe dintre imaginile testului sunt foarte complexe, instrumentul este bine adaptat sa descopere informatii legate de acele nevoi, dorinte, conflicte aflate n legatura cu relatiile sociale, interpersonale si familiale. Spre deosebire de inventarele de personalitate cu itemi bine stabiliti si proceduri de administrare ce sunt riguros standardizate, T.A.T permite examinatorului sa selecteze plansele necesare unei anumite situatii de testare fiind un instrument incitant pentru clinicienii mai obisnuiti cu testarea contemporana care nseamna sa nmnezi subiectului o foaie de raspuns si un creion iar raspunsul sa-ti fie interpretat de computer.

Testul desenelor proiective (The picture Projective Test TPP )

Testul desenelor proiective este o lunga ncercare ntrziata de a construi un instrument complex, avnd calitati psihometrice mbunatatite. Creatorii TPP(Ritzler, Sharkey& Chudy, 1980; Sharkey & Ritzler, 1985) au remarcat ca majoritatea desenelor din cadrul TAT exercita o puternica influenta negativa asupra povestilor redate de subiecti. Plansele TAT sunt prezentate n tonuri ntunecate, obscure, iar majoritatea scenelor prezinta personajele ntr-o nota grava si situatii sumbre. Nu este surprinzator ca raspunsurile din TAT sunt orientate spre povestiri negative, melancolice. TPP foloseste un nou set de imagini luate din eseul fotografic Familia omului publicat de Muzeul

de Arta Moderna (1955). Urmatoarele criterii au fost aplicate pentru selectarea celor 30 de imagini ale testului: plansele trebuiau sa contina un bogat continut proiectiv; majoritatea, dar nu toate imaginile trebuiau sa includa mai mult dect un personaj uman; aproximativ jumatate din desene trebuiau sa prezinte oameni cu expresii afective pozitive(zmbind, mbratisndu-se); aproximativ jumatate din desene trebuiau sa prezinte oameni n pozitii active, n miscare nu stnd sau asezati; ntr-un studiu pilot autorii au comparat povestirile TAT si TPP a opt studenti, pe baza mai multor variabile ca lungimea povestirii, tonul afectiv, activitatea motrica. Comparate cu productiile TAT, povestirile TPP prezentau diferente de ntindere dar erau mult mai pozitive prin continutul tematic si ton emotional, mai dinamice, personajul principal avnd o influenta activa, auto-determinanta asupra povestirii. Povestirile TPP puneau mai mult accentul pe relatiile inter-personale dect pe relatiile intra-personale. n concluzie se poate spune ca productiile TPP subliniau mai mult aspectele sanatoase, active, dinamice ale personalitatii, raportat la productiile TAT. Creatorii testului TPP (Sharkey & Ritzler, 1985) au comparat testul lor cu testul TAT ntr-un studiu de validitate diagnostica. Ambele probe sau aplicat unui lot de 50 de subiecti cuprinznd subiecti normali, depresivi nespitalizati, depresivi spitalizati, psihotici spitalizati avnd biografii puternic premorbide si psihotici spitalizati cu biografii premorbide slabe (respectiv 10 subiecti din fiecare grup). Desi, ambele teste au fost sensibil egale n capacitatea de discriminare a subiectilor normali de cei depresivi, TPP a fost mult mai sensibil n discriminarea psihoticilor de depresivi si normali. TPP pare un instrument promitator desi este evident ca necesita mai multe cercetari n vederea determinarii calitatilor sale psihometrice. Testul de aperceptie pentru copii The Childrens Apperception Test-CAT Testul elaborat de Leopold Bellak si publicat pentru prima oara n 1949 a fost realizat special pentru investigarea copiilor ntre 3-10 ani consta dintr-o serie de 10 imagini, n care diferite animale erau redate n situatii tipic umane, fiind desenate ntr-un stil antropomorfic asa cum apar n cartile cu ilustratii pentru copii. Bellak a folosit desene
191

animalice presupunnd ca ele provoaca la copii un proces de imaginatie mai amplu dect ilustratiile cu oameni, permitnd o exprimare mai libera a tendintelor, deoarece nu apare sentimentul de vina, teama sau pedeapsa. Proba este prezentata copiilor sub forma unui joc n care sarcina lor era de a spune cte o poveste pentru fiecare imagine, iar la sfrsitul ntregii serii se pun ntrebari n legatura cu aspectele ce s-au dovedit mai simptomatice. Examinatorul pentru interpretare pregateste un diagnostic al personalitatii bazat pe 10 variabile nregistrate de fiecare poveste: tema principala, eroul principal, principalele trebuinte si nevoi ale eroului, conceptia asupra lumii, perceperea personajelor parentale de aceeasi vrsta sau mai tinere, conflicte, anxietati, mecanisme de aparare, adaptarea supraeului, integrarea eului. L.Moor este de parere ca dupa vrsta de 7 ani copiii nu se mai identifica cu animalele, iar la vrsta la care se pot identifica sunt prea mici pentru a construi istorioare. Chiar si autorii probei CAT, tinnd seama de concluziile cercetarilor au elaborat o noua versiune cu personaje umane numita CAT-H, aplicabila copiilor cu etatea mentala de peste 10 ani. Bellak a elaborat si o serie de ilustratii CAT-S menite a investiga anumite aspecte cu caracter specific, mai restrns (problemele scolare ale copilului, asteptarea unui frate). Materialele prezentate anterior pot fi utilizate nu numai pentru diagnostic ci si pentru terapie prin joc. ALTE VARIANTE ALE TAT TAT a inspirat o serie de alte teste similare pentru adulti si copii. Testul imaginilor Blacky (Blacky Pictures) - creat n 1946 de G.S.Blum se aplica copiilor de 5 ani sau mai mari si este format din 12 planse n care sunt redate imagini din viata unui cine numit Blacky si a familiei sale. Att alcatuirea imaginilor ct si interpretarea acestora se realizeaza de pe pozitiile teoriei psihanalitice. Tehnica de aperceptie pentru adulti (Senior Apperception Test SAT) elaborat de Bellak&Bellak n 1973, destinat adultilor si cuprinde o serie de 16 planse n care sunt reprezentate mai ales circumstantele pozitive traite de adult. Imaginile sunt desenate n asa fel nct sa reflecte situatii de ntrajutorare, singuratate, probleme familiale, dependente etc.

Informatiile statistice asupra fidelitatii si validitatii acestei probe sunt foarte sarace. Testul de imagini Michigan (Michigan Picture Test) Aplicabil copiilor ntre 8-14 ani, contine o serie de 16 imagini din care un carton alb, imagini care se compun si formeaza doua serii a cte12 imagini pentru fete si baieti. Autorii considera ca metoda este utila pentru examinari largi, avnd scopul de a depista cazurile de dezadaptare, adolescentii nevrotici, oferind si indicatii terapeutice. Pentru validare autorii au recurs la procedeul validarii ncrucisate, comparnd rezultatele grupelor de control cu cele ale copiilor pacienti, concluzionnd ca numai trei variabile diferentiaza pe copiii cu o adaptare scazuta de cei cu o buna adaptare. Aceste trei variabile sunt: indexul tensiunii, timpul verbelor si directia fortelor (adica masura n care influentele pornesc de la personajul imaginii sau sunt orientate mpotriva lui). Fidelitatea inter-examinatori sub raportul acestor variabile este de .91 si .98.(Aiken, 1994) TAT are variante si pentru minoritati etnice, rasiale si de limba. Una din primele variante a fost cea a lui Thompson T-TAT(Thompson, 1949), n care 21 din figurile initiale ale TAT-ului erau
Nr.total de planse Nr.de planse recomandat pentru administrare(dupa autorul testului) Nr. de planse administrate n practica de zi cu zi Descrierea planselor stimul

desenate cu personaje afro-americane. Aceasta modificare a implicat nsa si schimbari involuntare, neintentionate de exemplu n expresiile faciale si situatii, motiv pentru care T-TAT trebuie considerat ca un test nou nu ca o varianta a TAT. Alta versiune a TAT este TEMAS constnd din 23 de imagini color prezentnd personaje hispanice n situatii si dcor urban. TEMAS nseamna n spaniola tema si este un acronism pentru spune-mi o poveste(tell me a story). Continuturile tematice ale testului sunt punctate pentru 18 functii cognitive, 9 de personalitate si 7 afective. Testul prezinta indici de fidelitate si validitate foarte scazuti. (Aiken, 1994)

31 20 de planse n decursul a 2 sedinte

8 8 planse ntr-o sedinta

Variaza n functie de decizia utilizatorului testului Scene variate, diverse cu sau fara oameni; scene cotidiene sau fantastice. Nu este descris nici un grup de minoritate rasiala. n mod variat descris ca negativ si sumbru Exista multe sisteme de cotare, fiecare avnd n comun un set de reguli care se bazeaza pe atribuirea de catre examinator a unor cote n functie de elementele povestirii. Testul nu presupune date normative formale si nici creatorul sau nu a ncercat sa implice vreunele; anumite date normative sunt la dispozitie n diferite studii publicate. Este n functie de nr. de planse administrate si de variabilele specifice examinatorului. 192

8 Desene n cerneala ale unor oameni obisnuiti, ntr-un cadru obisnuit proiectate sa creeze un nivel moderat de ambiguitate. Sunt prezenti si membri ai unor grupuri minoritare. Variaza mult Un singur sistem de cotare care permite att interpretarea clinica ct si analiza cantitativa a raspunsurilor la chestionar.

Tonul emotional Sistemul de cotare

Norme

Date normative exista pentru studentii de colegiu, adolescenti si pentru un grup de batrni.

Timpul de administrare

Aproximativ 40-50 minute

Testul aperceptiv de personalitate (The Apperceptive Personality Test APT) elaborat de Karp n 1990, reprezinta o ncercare de a adresa critici TAT-ului ca test proiectiv, prin introducerea obiectivitatii n sistemul de cotare. Testul este alcatuit din 8 planse descriind oameni ce pot fi vazuti n situatii zilnice, incluznd barbati si femei de vrste diferite precum si membrii ai unor grupuri minoritare ceea ce est n contrast cu imaginile TAT unele dintre ele descriind situatii fantastice, ireale (n tabelul urmator va fi prezentata o comparatie ntre testul TAT si APT). Alta diferenta ntre TAT si APT o reprezinta tonul si impresia emotionala a planselor stimul(un criticism de durata adus TAT-ului a fost legat de tonul negativ sau sumbru al planselor sale care ar putea diminua masura n care subiectul si proiecteaza starea afectiva). Dupa ce au spus o poveste despre fiecare imagine prezentata subiectii raspund la o serie de ntrebari cu raspunsuri multiple. Pe lnga furnizarea informatiei cantitative, chestionarul anexat testului a fost proiectat sa umple golurile de informatie din povestile care ar fi prea scurte sau prea criptice unei alte cotari. Raspunsurile obtinute sunt supuse att interpretarilor clinice ct si celor matematice putnd fi codate si interpretate cu ajutorul unui soft-ware adecvat. Daca cercetarile vor demonstra ca testul este solid din punct de vedere psihometric, APT-ul ar putea devenit mult mai cunoscut. Testul Rosenzweig de frustratie Diagnosticarea implicata n schema operativa a acestui test se refera la sondarea caracteristicilor si extinctiei frustrarii la subiectii supusi examenului psihologic cu acest test. S.Rosenzweig l-a prezentat pentru prima data n 1944 si l-a difuzat n 1949. Testul este alcatuit din 24 de imagini desene, iar n fiecare din ele sunt implicate doua personaje n situatii de frustrare diferite, subiectului cerndu-i-se sa spune ce ar raspunde daca el ar fi n situatia frustranta. Raspunsurile sunt analizate din punctul de vedere al directiei agresiunii si din punctul de vedere al timpului de reactie.

3.TEHNICI DE COMPLETARE
Prima ncercare de investigare a asocierii cuvintelor a fost realizata de Galton n 1879.Metoda lui Galton consta n prezentarea unei serii de cuvinte stimul fara legatura unele cu altele cerndu-le subiectilor sa raspunda cu primul cuvnt care le venea n minte. Ulterior a aparut un interes continuu fata de fenomenul asocierii cuvintelor concretizndu-se n numeroase studii. Cattell si Bryant n 1889 au fost primii care au utilizat planse care aveau tiparite pe ele cuvinte stimul, iar cercetarile lui Kraepelin(1896) s-au axat pe studiul efectelor foamei si oboselii asupra asocierii de cuvinte. Jung (1910) a sustinut ca prin selectarea anumitor cuvinte cheie care reprezentau zone posibile de conflict, tehnica asocierii cuvintelor ar putea fi folosita si n scopuri psihodiagnostice. Jung a cuprins n lista sa 100 de cuvinte, considerate relevante pentru diferite complexe emotionale. Se pronunta subiectului cte un cuvnt cu valoare inductoare, notndu-se cuvntul prim care este rostit de acesta ca indus. Interpretarea testului vizeaza doua aspecte, anume: tipul caracterial (introvertit sau extravertit) si diagnosticul psihiatric(n special cel de tip nevrotic prin evidentierea complexelor subiectului n raport cu starile ideo-afective). Referitor la acest test bazat pe asociatii, E.Bleuler scria: n activitatea asociativa se reflecta ntregul psihism, trecutul si prezentul acestuia, experientele si tendintele saleun index al tuturor proceselor psihice pe care nu trebuie dect a le descifra pentru a cunoaste omul n ntregime (dupa, C.Enachescu, 1973). Experimentele lui Jung au servit ca sursa de inspiratie pentru realizatorii unor teste precum Testul asocierii cuvintelor (Word Association Test) propus de

193

Rapaport, Gill & Schafer 1946 la Clinica Menninger. Acest test consta din trei parti. n prima parte fiecare cuvnt stimul este administrat subiectului care a primit instructajul sa raspunda rapid cu primul cuvnt care-i vine n minte, examinatorul nregistrnd durata de timp necesara pentru raspuns. n partea a doua a testului fiecare cuvnt stimul este din nou prezentat subiectului. Aici subiectului i se cere sa reproduca raspunsul initial. Orice neconcordanta dintre primul si al doilea raspuns este nregistrata precum si durata de timp necesara raspunsului. n partea a treia a testului are loc interviul, cnd examinatorul pune ntrebari prin care ncearca sa-si clarifice ce relatie exista ntre cuvntul stimul si raspuns. Testul consta din 60 de cuvinte, unele considerate neutre de catre autorii testului (scaun, apa, carte, dans, taxi) iar altele denumite traumatice precum, dragoste, prietena, mama, suicid, piept, masturbare. Testul asocierii libere a lui Kent - Rosanoff (The Kent-Rosanoff Free Association Test-1910) reprezinta o ncercare de a standardiza raspunsurile indivizilor la anumite cuvinte. Testul este alcatuit din 100 de cuvinte uzuale. Autorii au ncercat sa gaseasca diferentele dintre normali si psihotici, testul fiind aplicat pe 1000 de subiecti normali si 250 de psihotici, rezultatul fiind un procent mai mare de raspunsuri neuzuale date de psihotici. Desi, exista aceasta tendinta criteriul luat n mod izolat nu este suficient de diferentiator. Popularitatea testului Kent-Rosanoff s-a diminuat cnd a devenit evident faptul ca raspunsurile subiectilor pot fi influentate de variabile precum: vrsta, educatia, creativitatea, factori socio-economici, nivel mintal. Manifestarile simptomatice cele mai general admise care pot aparea n timpul asociatiilor libere sunt descrise de M.Rosca, 1976, dupa P.Symonds: timp de reactie prea scurt, repetarea stimulului n locul unui cuvnt asociat, incapacitatea de a da vreun raspuns (cauzat fie de o puternica inhibitie, fie de distragerea atentiei), un timp de reactie prea scurt poate indica prezenta unui cuvnt inductor ncarcat afectiv, raspunsuri fara sens n raport cu cuvntul inductor, perseverarea aceluiasi cuvnt ca raspuns ceea ce indica anumite complexe sau o saracie de idei, perseverarea unei idei, incapacitatea de a reproduce raspunsul anterior cnd dupa parcurgerea listei se revine si se cere subiectului sa raspunda cu aceleasi cuvinte. Pentru Smith incapacitatea de a reproduce raspunsul initial indica prezenta unui complex, n timp ce Hull si Lugoff considera ca repetarea cuvntului stimul este indiciul cel mai fidel. Desi metoda asociatiei de cuvinte este una din cele mai vechi tehnici cu caracter proiectiv, astazi este mai putin utilizata, deoarece metodele psihanalitice n care aceste tehnici au nflorit sunt mai putin populare n prezent iar limba este un fenomen n continua dezvoltare, asociatiile de cuvinte putndu-se modifica.

Testele de completare a frazelor

O alta tehnica proiectiva care utilizeaza material verbal ca stimuli proiectivi sunt testele de completare a frazelor. Cum ai putea tu sa completezi urmatoarele fraze? mi place sa. ntr-o zi o sa ntotdeauna o sa-mi amintesc clipa Sunt cel mai speriat cnd Mama Mi-as dori ca parintii mai Tehnica de completare a frazelor a fost utilizata n psihologie pentru studierea limbajului, ulterior fiind adaptata si pentru tehnicile proiective unde posibilitatile de combinare verbala sunt mult mai largi. Exista multe materiale de acest gen, frazele fiind construite de autori n functie de aspectele urmarite (tulburari afective, forme ale dezadaptarii etc.). Spatiul afectat completarii este limitat pentru a nu se obtine formulari

194

prea lungi, iar raspunsurile sunt oferite oral sau scris. Interpretarea se face din punct de vedere calitativ lundu-se n considerare continutul raspunsului unde se analizeaza daca tonul dominant este pozitiv sau negativ, cum este rolul eroului, care este atitudinea lui. Formularele Rotter cu fraze incomplete (Rotter Incomplete Sentences Blank RISB) constau din trei tipuri de formulare similare pentru liceu, colegiu si adulti fiecare continnd 40 de propozitii incomplete, majoritatea scrise la persoana nti (Rotter & Rafferty, 1950). Subiectilor li se cere sa raspunda la fiecare item ntr-o modalitate care sa exprime adevaratele lor sentimente. Manualul probei propune ca raspunsurile la test sa fie interpretate lundu-se n considerare categorii precum: atitudinile familiale, sexuale, sociale, trasaturi de caracter etc. Desi testul poate fi interpretat subiectiv prin analiza calitativa a trebuintelor proiectate n raspunsurile subiectului, interpretarea cantitativa a fost cea care a atras interesul. n sistemul de evaluare obiectiva fiecare fraza primeste un scor de adaptare de la 0 la 6. Aceste scoruri se bazeaza pe urmatoarea clasificare a fiecarui raspuns: omisiune, non-raspuns sau raspuns prea scurt pentru a avea vreo semnificatie; raspuns negativ, conflictual, indicnd ostilitate sau nefericire; raspuns pozitiv, indicnd atitudini pozitive sau optimiste; raspuns neutru. Iata cteva exemple de astfel de raspunsuri: Eu urasc pe toata lumea (raspuns de conflict). Ce-i mai bun nu a sosit nca (raspuns pozitiv). Cele mai multe fete sunt femei (raspuns neutru). Raspunsurile conflictuale sunt evaluate cu scoruri de 4,5,6 de la cel mai scazut la cel mai nalt grad de conflict exprimat. Raspunsurile pozitive sunt evaluate cu scoruri de 2,1,0, de la cel mai putin la cel mai mult pozitiv. Raspunsurile neutre sau pozitive nu primesc punctaj. Manualul ne ofera exemple din fiecare categorie de punctare. Scorul global al adaptarii e obtinut prin adunarea categoriilor evaluate ca pozitive sau de conflict, acesta putnd varia de la 0 la 240, punctajele ridicate indicnd o neadaptare psihica. Testul furnizeaza o metoda simpla si eficienta pentru obtinerea unui index general asupra felului n care subiectii se comporta n situatii cotidiene, dar nu poate surprinde orice nuantare a functionarii personalitatii. Testul Michigan de completare a frazelor (Michigan Sentence Completion Test-MSCT), este compus din 100 de nceputuri de fraze, grupate pe cinci categorii: 1. Familia, copilaria, sexul Deosebirea dintre tata si mama a fost. 2. Tensiunea, autoevaluarea, sentimentul de vina. Ma enerveaza sa 3. Scopuri, agresiune. Ca tnar , obisnuiam sa visez la 4. Relatiile interpersonale pozitive si cele negative Oamenii care mi plac mai mult sunt. 5. Nestructurate Pacatul Autorul nu ofera un mod standardizat de cotare a raspunsurilor, urmarindu-se doar n jurul caror teme se grupeaza majoritatea lor. Se presupune ca n timpul completarii frazelor subiectul s-ar cenzura ntr-o mai mica masura dect ntr-un interviu structurat, mai ales daca proba este prezentata ntr-un mod deghizat (ca masurnd

195

viteza de reactie), completarea probei necesitnd un nivel mental de minimum 10 ani (M.Rosca, 1976). n general un test de completare a frazelor poate oferii informatii legate de interesele subiectului, aspiratiile sale educationale, temerile, conflictele, trebuintele sale. Aceste teste au un nivel ridicat de face validity care este nsotit de un anumit nivel de transparenta n ceea ce priveste obiectivul acestui tip de test; de aceea, testele de completare a propozitiilor sunt poate cele mai vulnerabile dintre toate metodele proiective la tendinta de dezirabilitate a subiectilor care ncearca sa creeze o impresie buna sau proasta.

4.TEHNICI DE ALEGERE SI ORDONARE TESTUL SZONDI

Materialul probei11 consta din 48 de fotografii avnd doua degete latime si trei lungime; fiecare fotografie prezinta imaginea unui bolnav mental si sunt repartizate n sase serii a cte opt fotografii. Fiecare serie prezinta un homosexual, un sadic, un epileptic, un isteric, un schizofren catatonic, un schizofren paranoid, un maniacodepresiv n faza depresiva si un maniaco-depresiv n faza maniacala. Deci, n ansamblul testului, fiecare categorie nosologica este reprezentata de cte sase fotografii. Pe spatele fiecarei fotografii apare o cifra romana, indicnd numarul seriei, o cifra araba indicnd numarul de ordine din serie al fotografiei si o initiala pentru a indica tipul specific de tulburare mentala a personajului respectiv. Seriile de opt fotografii sunt prezentate subiectului consecutiv, fotografiile din fiecare serie fiind puse n fata lui pe doua rnduri de cte patru imagini, nct cifrele arabe 1 si 8 sa fie una sub alta. Sarcina subiectului consta n a alege din fiecare serie doua fotografii care i plac cel mai mult si doua care i plac cel mai putin. Instructia data de examinator este: Va voi arata cteva fotografii, persoane si tot ce aveti de facut este sa-mi spuneti care va plac cel mai mult si care va displac cel mai rnult (sau care va plac cel mai putin). Evident, nu exista alegeri bune sau rele, pentru ca a-ti placea sau nu de cineva este un lucru care tine de gustul fiecaruia. Dupa aceasta introducere, examinatorul etaleaza prima serie de opt fotografii n ordinea indicata mai sus. Nu exista un timp acordat pentru aceste alegeri, n afara intentiilor specifice; dar daca situatia o cere, subiectul poate fi rugat sa aleaga mai repede fotografiile fara sa ezite si fara sa tergiverseze. El nu are voie sa schimbe ordinea fotografiilor sau sa apuce vreuna mai aproape de ochi, cu alte cuvinte, ordinea fotografiilor nu trebuie schimbata. Dificultati de integrare n sarcina apar la nevroticii compulsivi si n cazurile de depresie psihotica, mai ales daca exista si o componenta pronuntata paranoida. Este vorba de subiectii carora nu le place sa judece pe cineva dupa figura sau de cei care considera ca toti oamenii sunt buni. Modalitatea de a elimina aceste sentimente de culpabilitate depinde de ingeniozitatea examinatorului. Tocmai de aceea, este important ca acesta sa fie bine instruit. Dupa ce subiectul a ales imaginile cu cele doua persoane care i plac, le vom aseza pe masa n fata noastra, cu fata n sus, astfel nct subiectul sa nu poata vedea initialele de pe verso. Dupa ce subiectul a ales imaginile cu persoanele care i plac cel rnai putin, le vom pune lnga primele, de asemenea, cu fata n sus. Cele patru fotografii
11

Sursa: Susan Deri, Introducere n testul Szondi, Ed. Paideia, Bucuresti, 2000

196

ramase sunt strnse de pe masa si puse la locul lor n cutie. Aceeasi procedura este repetata cu toate cele sase serii. n final, vom avea asadar n fata noastra doua teancuri de cte douasprezece fotografii, unul care contine persoanele simpatice si altul pe cele antipatice. Etapa urmatoare consta n etalarea n fata subiectului a celor douasprezece persoane simpatice, cerndu-i sa aleaga dintre ele patru pe care le prefera cel mai mult. Aceeasi procedura de alegere finala se repeta si cu cele douasprezece persoane pe care le antipatizeaza, cerndu-i-se sa indice patru dintre ele care i displac cel mai mult. Imediat dupa administrarea testului, examinatorul trebuie sa marcheze alegerile subiectului pe foaia de protocol. n jumatatea superioara acesteia, alegerile sunt notate grafic, alcatuind profilul testului. n profilul testului, cele opt coloane verticale avnd deasupra niste mici initiale desemneaza cele opt boli mentale reprezentate n test. Testul cuprinde opt factori, corespunznd celor opt sisteme de trebuinte sau pulsiuni psihologice diferite, dar interdependente. Cei opt factori sunt grupati n patru vectori, fiecare constnd din doi factori. Cei doi factori ai fiecarui vector sunt ntotdeauna strns legati, n sensul ca ei se refera Ia acelasi domeniu principal al personalitatii, dar n acelasi timp reprezinta niste aspecte opuse. Vectorul Sexual (S), alcatuit din: a) factorul h (reprezentat de fotografiile de homosexuali), care corespunde trebuintei de tandrete si de abandon pasiv; b) factorul s (reprezentat de fotografiile de sadici), care corespunde trebuintei de activitate fizica si de manipulare agresiva a obiectelor. Vectorul Paroxismal (P) descrie sfera psihologica a controlului afectiv n general. El este alcatuit din doi factori: a) factorul e (fotografiile de epileptici), care descrie modul n care subiectul si exprima emotiile agresive sau ostile; b) factorul hy (fotografiile de isterici), care indica modul n care persoana si exprima emotiile mai tandre. Vectorul Schizofrenic (Sch), vectorul eului, deoarece el reflecta structura si gradul de rigiditate sau de fluiditate a eului. El este alcatuit din: a) factorul k (fotografiile de catatonici), reprezentnd trebuinta de a pastra integritatea narcisica a eului si separarea sa de obiectele din mediu; b) factorul p (fotografiile de schizofreni paranoizi), reprezentnd trebuintele expansive ale eului, tendinta de a fuziona cu obiectele mediului. Vectorul circular sau vectorul de contact (C), acest vector se refera la sfera generala a relatiilor obiectuale ale individului sau la contactul sau cu realitatea. Cei doi factori componenti sunt: a) factorul d (fotografiile de depresivi), care reflecta tipul posesiv anal al relatiei obiectuale; b) factorul m (fotografiile de pacienti maniaci), care indica tipul oral de dependenta n relatia obiectuala. Pentru fiecare factor vom indica numarul de alegeri simpatice (de deasupra liniei zero) colornd cu un creion rosu numarul corespunzator de casute, iar numarul de alegeri antipatice (de sub linia zero) cu creionul albastru. Cele opt fotografii alese n final sunt marcate prin ncadrarea ntr-un cerc. Examinatorul nu trebuie niciodata sa ia n calcul numai reprezentarea grafica a profilului de test, fara sa marcheze jos initialele fotografiilor alese. Notarea initialelor trebuie facuta n cursul administrarii testului; reprezentarea grafica a profilului de test

197

trebuie sa fie facuta pe baza acestora. Administrarea testului trebuie repetata de cel putin posibila o interpretare clinic valabila a personalitatii. De interval de minimum o zi ntre doua aplicari, n afara evenirnent specific (o criza de epilepsie, administrare a aceste cazuri, intervalul poate fi redus. Forma unui profil de test S P Sch h s e hy K p

sase sau zece ori pentru a fi regula, trebuie sa existe un de cazul cnd intervine un unui drog, hipnoza etc.); n

C D

Molly Harrower experimenteaza aplicarea testului de doua ori n cteva ore; ea administreaza testul la nceputul unei sedinte de psihodiagnostic, care consta n aplicarea unui anumit numar de tehnici proiective si a unui test de inteligenta, si termina cu reaplicarea testului Szondi. Atunci cnd repetam testul, instructajul trebuie usor modificat. Scopul acestei modificari este de a elimina efectul nvatarii. Subiectul trebuie sa nteleaga scopul readministrarii testului nu este verificarea constantei reactiilor sale; trebuie sa-i explicam ca acesta nu este un test de memorie, ci ca ceea ce ne intereseaza este sa vedem ce simte astazi fata de acele persoane. n afara completarii foii de protocol descrise anterior, examinatorul (n functie de timpul de care dispune) mai poate cere subiectului sa alcatuiasca o povestire vis--vis de alegerile facute la testul final, adica cele patru preferate si cele patru respinse. Principii generale ale interpretarii Semnificatia reactiilor tensionate si a reactiilor nule Sa presupunem ca cei opt factori (sau categorii de diagnostic) ai testului corespund celor opt sisteme de trebuinte ale organismului. Deci, personalitatea prezinta opt dimensiuni, corespunzatoare celor opt sisteme de trebuinte care formeaza un tot dinamic interdependent. Cele opt tipuri de tulburari mentale si afective prezentate n test trebuie fie considerate ca exprimnd anumite nevoi psihologice n forma lor extrema, nevoi care sunt prezente la toti oamenii, n grade diferite. Acesta este motivul pentru care reactiile de alegere a fotografiilor de bolnavi mental pot exprima structura de personalitate a subiectilor sanatosi clinic, dar si a pacientilor care prezinta un anumit tip de probleme afective si ntr-un anumit grad. n functie de gradul (sau intensitatea) starii de tensiune din fiecare cele opt sisteme de trebuinte, fotografiile corespunzatoare acestora capata caracter de valenta n diverse proportii. n acest caz, subiectul alege fotografiile factorului corespunzator acelei

198

trebuinte tensionate. Numarul absolut de alegeri din cadrul unui factor trebuie sa fie interpretat conform acestui principiu (un numar relativ mare de alegeri peste patru din aceeasi categorie nseamna ca trebuinta corespunzatoare se afla ntr-o stare de puternica tensiune). n profilul de test, tensiunile pulsionale cele mai puternice sunt indicate de asazisele reactii ncarcate, adica factorii cu peste patru alegeri (trei e media teoretica si sase este numarul maxim de alegeri din fiecare factor); pe de alta parte, absenta alegerilor dintr-un anumit factor nseamna ca trebuinta corespunzatoare nu se afla n stare de tensiune. Teoretic, acest lucru se poate explica n doua moduri: se poate datora unei slabiciuni constitutionale a acelei trebuinte, sau faptului ca tensiunea din acel sistem de trebuinte a fost eliminata prin descarcarea pulsiunii printr-o activitate adecvata. n orice caz, reactiile nule sau zero constituie niste semne importante n diagnostic, deoarece ele indica domeniile pulsionale cu cea rnai mica rezistenta. Acesta este motivul pentru care simptoamele observabile, ca si alte forme de comportament manifest, pot fi interpretate pe baza reactiilor zero sau nule. n profilul testului, acesti factori sunt numiti nuli deoarece numarul de alegeri este zero, una sau maximum doua; dar n acest ultim caz, numai daca cele doua alegeri sunt .distribuite una cu plus (simpatica) si una cu minus (antipatica).Nu se poate da o interpretare specifica a reactiilor nule, pentru ca interpretarea descarcarii tensiunii unei trebuinte specifice variaza n functie de structura unui profil de test si de cea a unei serii ntregi de profile si este indicat sa fim prudenti n interpretarea reactiilor nule. Cele patru modalitati de reactii de alegere Pentru o interpretare ct mai pertinenta trebuie sa avem n vedere semnificatia directiilor de alegere; cu alte cuvinte, trebuie sa gasim un principiu care sa explice semnificatia diferentelor dintre fotografiile alese ca simpatice si cele alese ca antipatice, indiferent de factorii specifici. Vom desemna prin termenul de directie cele patru modalitati posibile de reactii n fiecare factor. Directia, sau modul, sau reactia de alegere din interiorul fiecarui factor poate fi: (a) pozitiva + (b) negativa - (c) ambivalenta sau (d) nula 0. 1. O reactie factoriala o consideram pozitiva daca doua alegeri sau mai multe dintr-un factor oarecare intra n categoria simpatice si daca alegerile simpatice sunt cel putin de doua ori mai numeroase dect alegerile antipatice n factorul respectiv. 2. O reactie factoriala este negativa daca doua alegeri sau mai multe intra n categoria antipatice si daca alegerile antipatice sunt cel putin de doua ori mai numeroase dect alegerile simpatice. 3. O constelatie factoriala este ambivalenta daca alegerile dintr-un factor arata una din urmatoarele distributii: 4. O constelatie factoriala este nula daca avem: Numarul absolut de alegeri dintr-un factor depinde de forma dinamica a acelui sistem specific de trebuinte. Tipul de reactie factoriala depinde de atitudinea constienta sau inconstienta a individului cu privire la acea trebuinta. O reactie pozitiva la fotografiile unui factor indica o identificare constienta sau inconstienta cu structura motivationala corespunzatoare acelui factor. O reactie negativa indica existenta unei atitudini negative cu privire la pulsiunea reprezentata de acel factor. Calificarea unei reactii ca fiind pozitiva sau negativa trebuie sa fie facuta cu prudenta, deoarece suntem tentati n general sa echivalam reactiile pozitive cu acceptarea si reactiile negative cu refularea trebuintei respective, ceea ce va duce la o simplificare excesiva a proceselor respective, mai ales daca utilizam termenul de refulare n sensul strict psihanalitic al cuvntului.

199

Refuzul unei pulsiuni nu nseamna n mod necesar refulare, desi refularea presupune o atitudine inconstienta de refuz a pulsiunilor Sinelui. Totusi. la testul Szondi, procesele psihice corespunzatoare factorilor izolati nu pot fi asimilate direct pulsiunilor Sinelui. Pentru anumiti factori, putem afirma ca raspunsul la rnaterialul-stimul este influentat att de Eu ct si de Supraeu. De exemplu, vom. vedea ca interpretarea factorului e implica ipoteza ca fotografiile e reprezinta o stare de control constructiv asupra comportamentului violent. n consecinta, n factorul e, refularea, n sens psihanalitic nu se asociaza strict cu o reactie negativa la fotografiile e, care ele nsele reprezinta ceva asemanator cu aceasta. Dimpotriva, refularea, daca exista este indicata n factorul e printr-o reactie pozitiva. (Faptul ca nevroticii compulsivi dau de regula o reactie e pozitiva vine n sprijinul acestei afirmatii). Ca un principiu general, trebuie sa tinem cont de faptul ca mecanismele psihologice, interpretate pe baza reactiilor la testul Szondi, nu pot fi direct asimilate mecanismelor psihologice binecunoscute din literatura psihanalitica. Exemplul citat mai sus despre interpretarea factorului e ilustreaza cel mai clar ca reactia negativa nu este ntotdeauna egala cu refularea. Interpretarea valabila pentru toate reactiile pozitive sau negative este identificarea pozitiva sau negativa cu trebuinta respectiva, oricare ar fi aceasta. Semnificatia reactiilor ambivalente arata ca cele doua reactii, identificarea si refuzul identificarii sunt prezente simultan la nivelul aceleiasi trebuinte. Ambivalenta fundamentala fata de o anumita trebuinta afectiva, indicata de reactia este traita subiectiv ca un conflict si are o semnificatie foarte speciala n interpretare; reactiile ambivalente indica domeniile n care tendintele conflictuale contradictorii, corespunznd reactiilor negative si pozitive, sunt resimtite subiectiv. Aceste reactii ambivalente indica totdeauna o anumita doza de autocontrol care se opune descarcarii directe a trebuintei respective. Este si motivul pentru care reactiile ambivalente sunt uneori considerate factori simptomatici subiectivi, invers dect reactiile nule, care pot fi considerate n acest context drept factori simptomatici obiectivi. Interpretarea reactiilor individuale ambivalente n functie de factorii n care apar, necesita calcularea raportului dintre suma tuturor reactiilor nule si suma tuturor reactiilor ambivalente, pentru ntreaga serie de profile ale unui subiect. Raportul S reactiilor 0/ S reactiilor ne informeaza cu aproximatie despre proportia relativa a canalelor disponibile pentru a descarca tensiunea, n raport cu tendintele de autocontrol constient (sau cel putin aproape constient) care inhiba manifestarea libera a pulsiunilor; valoarea acestui raport poate servi ca un indicator aproximativ pentru a face diferenta ntre indivizii care tind sa-si exprime printr-un acting-out trebuintele lor nenhibate si cei care ncearca mai degraba sa uzeze de mecanismele de control (acest raport nu este singurul semn care indica un comportament nenhibat sau constrns). Raportul dintre suma reactiilor nule si suma reactiilor ambivalente daca acest raport este rnai mic dect 1 este vorba de un subiect care si supracontroleaza comportamentul. Pe de alta parte, daca valoarea acestui raport este 5 sau mai mare dect 5 putem presupune ca avem de a face cu o persoana care exercita prea putin control n raport cu descarcarea acestor pulsiuni. Uri comportament agitat si eratic poate fi dedus plecnd de la un raport cu o valoare superioara lui 5 (caracterele impulsive, anumite tipuri de psihopati imprevizibili si de psihotici agitati intra n aceasta categorie). Daca valoarea acestui raport se situeaza ntre 1 si 5, atunci nu prea ne e de mare folos n interpretarea noastra. El poate fi totusi utilizat pentru a confirma sau infirma amploarea gradului de control sau de rigiditate n comportamentul subiectului, dar numai n conjunctie cu alte semne. Semnificatia constantei sau schimbarilor reactiilor factoriale Din punct de vedere clinic, probabil ca acest aspect este cel mai important n

200

interpretare, deoarece diversele grade si tipuri de schimbari sunt primii indici care ne ajuta sa facem discriminarea ntre principalele categorii diagnostice ale unui comportament normal sau patologic. n functie de importanta lor n plan diagnostic, aceste schimbari pot fi clasificate n felul urmator: 1. Numarul absolut: directia alegerilor n cadrul unui factor specific nu se modifica n schimb fotografiile alese ale aceluiasi factor nu mai sunt aceleasi. De exemplu exista trei reactii h+ n doua profile, dar alte trei fotografii h au selectionate a doua oara. 2. Directia factorului ramne neschimbata, dar exista o anumita variatie n tensiunea sau distributia factorului; de exemplu, o reactie trei + se schimba ntr-o reactie doi + si un . 3. n a treia categorie de schimbari sunt incluse modificarile care comporta o schimbare n directia factorului, dar numai de la pozitiv sau de la negativ spre ambivalent; sau de la ambivalent spre pozitiv sau negativ.Cu alte cuvinte, aceste modificari implica ntotdeauna o anumita schimbare de atitudine a subiectului cu privire la o pulsiune specifica; totusi, niciodata o inversare completa a atitudinii (de la simpatic la antipatic sau invers); de asemenea, aceste schimbari nu indica niciodata o modificare semnificativa n forta dinamica a trebuintei, din moment ce maxima schimbare de acest tip, privind numarul absolut de alegeri, este o schimbare de la medie (doua sau trei alegeri intr-o directie) spre o constelatie tensionata (prin definitie, orice reactie ambivalenta este n acelasi timp o reactie tensionata, de vreme ce este nevoie de minimum patru alegeri pentru a forma o reactie ambivalenta). 4. n categoria urmatoare de schimbari vom gasi deplasarea de la pozitiv spre negativ sau de la ambiva1ent spre nul sau invers, de la nul spre pozitiv sau negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun tuturor acestor deplasari este o schimbare semnificativa n forta dinamica a trebuintei respective. n functie de faptul daca schimbarea se face catre o reactie nula sau, dimpotriva, n sens invers, trebuie sa o interpretam ca pe o descarcare brusca de tensiune sau ca pe o formare de tensiune pulsionala. 5. Al cincilea tip de schimbare consta n ceea ce se numeste inversarea factoriala: este vorba de deplasarile de la pozitiv la negativ si de la negativ la pozitiv. Semnificatia patodiagnostica a acestui tip de schimbare depinde nsa si de numarul de alegeri care si-au modificat efectiv pozitia de la pozitiv la negativ sau invers. n evaluarea unei serii de profile de test este recomandat sa traducem grafic fiecare profil n simbolurile directiei celor opt factori (+ - 0) si sa notam n aceasta maniera, unul sub altul. Aceasta procedura ne ajuta sa percepem tendintele de schimbare (sau constantele) n fiecare factor, deoarece astfel ansamblul unei serii de zece profile sau mai multe poate fi nregistrat ntr-un spatiu relativ restrns, care faciliteaza o vedere rapida a tendintelor. Scopul de a converti o serie de profile n simboluri de directii factoriale este de a ne ajuta n evaluarea rapida a tendintelor fiecarui factor. 6. Ultimul tip de schimbare este asa-numita reactie n oglinda a vectorului n ansamblul sau. Acest tip de schimbare nseamna ca ambii factori ai unui vector si schimba directia simultan n asa maniera nct n al doilea profil configuratia vectoriala este o imagine complet inversata n oglinda a constelatiei din primul profil. De exemplu, trecerile din h+ si s- n h- si s+ sau din e0 si hy- n e- si hy0 apartin acestei categorii. Aceasta categorie este ultima schimbare cu o semnificatie diagnostica, deoarece aceste inversari vectoriale n oglinda reprezinta semnul diagnostic cel mai marcant al prezentei unui proces patologic n domeniile respective. Acest gen specific

201

de procese trebuie diagnosticate pe baza vectorului n care se produc inversarile n oglinda. Acest aspect structural al interpretarii trebuie ntotdeauna sa fie studiat nainte sa se nceapa interpretarea semnificatiei factorilor individuali sau a corelatiei de factori, conform continutului lor. Un alt aspect care trebuie avut n vedere nainte de interpretarea calitativa a factorilor se refera la analiza tendintelor opuse a ambilor factori ai unui vector. Semnificatia calitativa a fiecaruia din cei opt factori este descrisa n detaliu n lucrarea Introducere n testul Szondi, S.Deri, Ed. Paideia, Bucuresti, 2000. Testul mozaicului elaborata de M.Loewenfeld si se compune din 456 piese geometrice colorate diferit. Sarcina subiectului este ca utiliznd aceste figuri geometrice ntr-un timp de 20 min el sa construiasca un desen pe o suprafata determinata. Interpretarea se va face n raport cu tipul desenului construit: desene normale: abstracte, reprezentative, conceptuale; desene anormale: incoerente si compacte, incoerente si spatiale, nereusite, intermediare, reprezentative. Testul F.P.T. sau testul piramidelor de culori (Farbenpyramiden Test) a fost initiat de Pfister si completat ulterior de catre Heiss si Hiltmann. Testul se prezinta sub forma unei piramide de carouri colorate, dispuse pe cinci rnduri, n total 15 carouri. Culorile sunt dispuse n raport cu semnificatia lor afectiva pentru personalitate: culorile extraversiei (rosu, orange, galben), culorile echilibrului (verde), culorile introversiei (albastru, violet), culorile personalitatii profunde (alb, brun, gri, negru) si se va cere subiectului sa compuna trei piramide succesive din ele. Interpretarea rezultatelor se va face n functie e alegerea culorilor si de semnificatia acestora, analizndu-se si semnificatia simbolica a culorilor n raport cu tipologia personalitatii subiectului supus examinarii. Testul Luscher n cadrul acestei probe subiectul este solicitat sa aleaga si sa respinga nuante de culori din opt cartoane colorate diferite n ordinea de preferinta. n analiza raspunsurilor se stabileste incidenta alegerilor de acelasi fel, aspecte de succesiune, pozitie. Alegerile excesiv dizarmonice pun n evidenta personalitati cu o emotivitate profund instabila, nevrotism etc. caracteristicile alegerilor capata semnificatie n functie de culorile si nuantele aflate n primele si ultimele locuri ale seriei.

5. TEHNICI EXPRESIVE TESTUL ARBORELUI

Idea utilizarii desenului arborelui ca instrument psihodiagnostic i apartine lui Emile Jucker ca urmare a studiului aprofundat a istoriei culturii si mai ales a miturilor; initial el a facut observatii empirice pe o baza strict intuitiva, desenul releva aspecte problematice ale personalitatii subiectului nu profunzimea personalitatii. Psihologul elvetian Charles Koch a fost cel care a standardizat si etalonat testul arborelui12 n varianta publicata n Editura Animus et Anima nr.12. Validitatea testului a fost probata n privinta dezvoltarii afective, dar el poate fi utilizat si pentru a decela ntrzierile si
12

Sursa: Testul arborelui, autori-Anca Rozorea, Mihaela Sterian, Ed.Paideia, Seria Psihologie, Bucuresti, 2000

202

regresele individului n domeniul afectivitatii, tema arborelui avnd incidente profunde cu aceasta zona a psihismului uman. n acest test arborele este suportul proiectiei, proiectia exterioara a lumii interioare scapnd controlului constient si voluntar. Desenul arborelui suscita forme expresive de origine subiectiva, desenul apartinnd unei lumi obiective dar are afinitati cu schema spatiala a sufletului. Desennd arborele omul deseneaza fara sa-si dea seama raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind un indiciu al alterarii acestui raport. La aceasta proba sarcina subiectului este simpla: pe o foaie de hrtie A4 de 210x297 mm, subiectul ajutat de un creion si guma trebuie sa deseneze un arbore fructifer explicitnd ca nu este vorba de un brad si specificndu-i-se subiectului ca i se testeaza aptitudinile pentru desen. Instructia data de Koch este: Desenati un arbore fructifer ct de bine puteti, daca variantele prezentate de subiect sunt scolaresti sau se exploreaza si alte trasaturi ale personalitatii se recomanda: Desenati un arbore diferit de cel desenat nainte, Desenati un arbore cu coroana si ramuri. Pentru copii mici: Desenati un arbore. n Tarile De Jos varianta de aplicare a probei consta n desenarea a trei arbori: un arbore normal, un arbore imaginar, un arbore asa cum l visezi. R.Stora cere desenarea succesiva a unor arbori considernd ca fiecare arbore este relevant n felul sau: primul arbore da indicatii despre adaptarea la situatii noi, al doilea este desenat n conditii de familiarizare cu sarcina, la al treilea desen subiectul lasa sa se ntrevada ceea ce ar dori sa fie dar nu poate fi, al patrulea indica traumele copilariei. Desenul arborelui n cadru este reprezentat printr-un sistem de coordonate si diagonale care se ncruciseaza n cmpul grafic al foii, altfel: arborele desenat se ncadreaza ntr-un dreptunghi care sa atinga cele patru extremitati cardinale ale desenului, apoi se traseaza o cruce a carei linie verticala sa porneasca din centrul bazei trunchiului, iar linia orizontala sa taie trunchiul n locul de unde pornesc ramurile sau coroana. Accentuarea spre stnga a desenului semnifica: introversiune, inhibitie, depresiune, dorinta de ndepartare de societate, o viata ancorata n trecut, rezerva, prudenta. Accentuarea spre dreapta semnifica: constiinta de sine exagerata, aroganta, vanitate, dorinta unei vieti intense, superficialitate. Zona superioara se raporteaza la nivelul constient numai daca: naltimea coroanei nu depaseste 2/3 din cea a arborelui si daca naltimea trunchiului nu e mai mica dect 1/3 din naltimea totala. Cu ajutorul crucii si al cadrului se masoara: 1. naltimea absoluta a arborelui; 2. Raporturile relative de marime trunchi-coroana; 3. Latimea coroanei (jumatatea dreapta si jumatatea stnga a coroanei); 4. Relatia ntre latimea si naltimea coroanei; 5. Partile care cad sub orizontala; 6. Pozitiile oblice. Desenul trebuie interpretat; ceea ce apare constient n desen este relativ Ia propriul nostru eu, la propria noastra personalitate si aceasta este expresia, concretizarea sensibila a starii noastre interioare. Expresia se leaga mai mult de forma dect de continutul desenului. Inconstientul si constientul se manifesta n structura de ansamblu, dar localizarile spatiale simbolice indica originea influentelor care se exercita si punctul spre care este orientat fiecare element; zona inferioara a desenului indica niveluri primitive, iar cea superioara, pe cele aparute ulterior (este evident ca inconstientul e situat jos, constientul, sus). Dimensiunile spatiale completate ulterior (nainte sau napoi) sunt sugerate de presiunea sau ntreruperea liniei. Marginea foii reprezinta limita, josul foii - solul.

203

Structura arborelui - radacina, trunchi, coroana Radacina e in general ascunsa sau partial vizibila la copiii mici. Trunchiul formeaza partea mediana, verticala si are rol de echilibru dreaptastnga, fiind elementul stabil ce sustine coroana cu ramurile. Trunchiul si ramurile reprezinta lemnul, substanta. Exteriorul coroanei, extremitatile reprezinta zona de contact cu mediul nconjurator. Coroana este suportul frunzelor, florilor si fructelor. Uneori este marcata prin aspectul ei, alteori, elernentele ei cad: coroana reprezinta elementul cel mai instabil prin perisabilitatea lui. Coroana delimiteaza un spatiu al carui centru se afla putin sub axul longitudinal, dedesubtul trunchiului de unde ncep ramurile. Ea poate fi uneori statica, privata de jocul viu al deplasarilor de Ia dreapta la stnga sau sub forma de baloane, de globuri sau cercuri. Liniile orizontale sunt rare - verticalitatea omului se traduce n verticalitatea arborelui. H. Stadeli considera drept simptome nevrotice deformarile grave ale structurii arborelui, asemanatoare cu cele din sirnptomele prirnare sau cu cele regresive numite simptorne cardinale: 1. Alterari ale nradacinarii arborelui: baza trunchiului mpartita n radacini, radacini la suprafata de o lungime disproportionata, radacini lipite, radacini din linie unica, baza trunchiului continuata direct prin linia solului, trunchi nfipt n sol ca un baston, baza trunchiului larg deschisa, lipsa liniei solului, linia solului exagerata. 2. Alterari ale structurii trunchiului: trunchi din linii paralele, trunchi nestructurat, trunchi conturat. 3. Alterari ale prinderii ramurilor de trunchi 4. Alterari ale structurii coroanei: coroana mult prea mare n raport cu trunchiul, ramuri necoordonate, ramuri prea lungi ondulate n spatiu, ramuri curbate, ramuri grele fara forma, extremitatile ramurilor franjurate, n forma de frunze, cu umflaturi, coroana sumara, restrnsa, fara forma. Semnificatiile generale si particulare ale arborelui si ale componentelor sale au constituit obiectul revizuirilor, completarilor, reinterpretarilor. Thurner identifica doi indici: l. Supradimensionarea arborelui - evidentiind idea de grandoare - n schizofrenie. 2. Subdimensionarea arborelui - n depresiile endogene. Wittgenstein - determina dimensiunile naltimii arborelui (HA), calculata n mm si raportata la vrsta cronologica (pe care a calculat-o n ani si luni). Dupa el, testul arborelui ar trebui sa se conformeze legii tot sau nimic, existnd o masura care se exprima att n desenul arborelui, ct si n viata. Indicele Wittgenstein (i) este deci un raport numeric ntre naltimea arborelui (HA) si vrsta cronologica (a), cu ajutorul caruia se pot detecta pe desenul arborelui diferite momente ale istoriei individuale, n parte uitate. Cercetarile au confirmat ipoteza lui Wittgenstein ca naltimea arborelui (distanta de Ia baza la vrf) contine istoria vietii subiectului, care poate reda cu o exactitudine uimitoare cele mai mici secvente din evenimentele trecute ale vietii. Stadeli evidentiaza - n cazul nevrozelor infantile corelatii semnificative ntre rezultatele la examenul clinic, testul Rorschach, testul lui Jung si testul arborelui. Desenul releva aceleasi simptome: autodeprecierea (arbore bine nradacinat dar ntr-un peisaj dezolant, arbore despuiat de frunze sau cu cteva frunze verzi si multe ngalbenite care cad pe pamnt, arbore nestructurat cu ramuri asemanatoare minilor care cer ajutor), depresia (culori sumbre, coroane goale cu trunchiuri hasurate); n nevrozele infantile remise apar pe trunchi indicii patologice, baza trunchiului acoperita cu

204

iarba sau ascunsa dupa o ridicatura, noduri pe trunchi. La egocentricii desenul are o aparenta exterioara grandioasa, dar proportiile si relatiile cu solul si mediul sunt reduse. La subiectii inhibati sexual interiorul coroanei e bine modelat, dar releva alterarea continutului si coordonarii, ramuri deformate si necoordonate, trunchi n forma de S sau ramuri mari precednd trunchiul, fructele cad. H. Stadeli considera drept simptome nevrotice consecutive sau indicative, concretizate n tulburari relationale deformarile grave ale structurii arborelui, asemanatoare cu cele din simptoamele primare sau cu cele regresive numite simptome cardinale. Max Pulver si Margaret Hartze realizeaza o varianta de interpretare a desenului arborelui bazata pe expresia liniei si pe pozitionarea arborelui (deplasarea spre dreapta, spre stnga sau ntr-un colt al spatiului grafic), prin corelare cu interpretarea din punct de vedere grafologic. Florence Goodenough a aplicat testul arborelui la copii, alaturi de testul borthomme (Omuletul) cu armatura de interpretare proiectiva. R.Stora a modificat tehnica de baza a lui Koch, solicitnd desenarea succesiva a trei arbori pe foi de hrtie separate, a patra varianta solicitndu-se a se face cu ochii nchisi. Stora considera ca repetarea sarcinii creeaza o mai mare transparenta a proiectiei. Unii autori au corelat testul arborelui cu testul gradinii, pentru o interpretare mai aprofundata. CoIoritul desenului a fost obiectul multor interpretari. Realizat numai n creion, se reduce la un joc simplu de lumina si umbra (alb/negru); negru-murdar/curat se poate dizolva n umbre, aparnd tenta nchisa pe trunchi, crengi, frunze, fructe, coroana care este dupa Koch, cea normala de Ia 6-7 ani pna la 11 - 12 ani; aceasta este mai putin frecventa n intervalul de vrsta 12-14 ani, fiind nsa prezenta la 15-16 ani. La debilul mintal apare Ia 9-10 ani. Pentru Luscher albul seamana cu un perete infinit nesfrsit iar negrul cu o gaura infinita. Dupa el, negrul e pura pasivitate ntepenita, incapabila de nici un comportament. C.G. Jung releva legatura cu instantele psihice freudiene: negrul reprezinta obscuritatea, ceea ce nu a devenit nca, ziua nenascuta, noaptea inconstientului, care se va trezi ncet la claritatea constientului. Inconstientul poate deveni constient, deci si negrul este simbolul unei linisti de viitor. Dupa Koch, exista o frecventa mica a umbrelor la 6-7 ani, negrul difuz aparnd n perioada tineretii; la pubertate, daca nu se nregistreaza o regresie, caracterul nesigur aI umbrelor nseamna descoperirea ndeterminarii, labilitate, reverie, indecizie, abandonare dispozitionala, indiferenta, pasivitate, bucurie calma si pasiva, spirit intuitiv. Trunchiul e mai des colorat nchis dect crengile; la 7 ani are frecventa mica, acest colorit crescnd o data cu vrsta pna la 12-13 ani. La debilul mintal are o frecventa redusa si oscilanta. Coloritul nchis al frunzelor si fructelor serveste evidentierii si valorizarii acestora; este frecvent Ia 6-7 ani (variabil la debilul mintal de 11 ani) si scade n scolaritate. Negrul ntunecat semnifica: frica, tristete, depresie, regresie (Ia nevrotici, deprimati). Nuantele de gri semnifica: reverie pasiva, indecizie, Iabilitate, stari depresive. regresie nevrotica, pierderea fortei eului, maladie mintala. Schimbarea tematica consta dupa Koch n substituirea unui indice caracteristic cu altul, ca de exemplu: crengi din Iinie unica ntr-o coroana cu crengi din Iinie dubla (cea mai frecventa), amestecul formelor si tehnicilor diferite (similar scrisului n mai multe feluri). Forme neautentice - apar, dupa Koch, n pubertate sub forma unor desene calificate ca nonfigurative, originale, expresive, dar fara semnificatie (nici chiar subiectul nu poate spune ce.

205

A treia dimensiune (ramurile frontale) este semn al originalitatii si curajului, dar si al lipsei de jena si al impertinentei. Predomina, dupa Koch, la baieti, frecventa crescnd cu vrsta. Creanga care iese frontal din trunchi releva faptul ca arborele este perceput ca ceva solid. Este foarte putin frecventa n imbecilitate (imbecilii nu marcheaza cu un diametru mai mare creanga de origine). Semnificatia elementelor desenului13: Radacina reprezinta: arhetipul, imaginea primara, raportul lumina-ntuneric; trasaturile de caracter cele mai putin personale si identificabile; fixarea imaginii magice asupra lumii, care-si are originea n inconstient; Trunchiul - reprezinta separarea eu-altul, eu-lume. Baza trunchiului - simbol al tenacitatii, al soliditatii; Deformarile trunchiului - nu apar n normalitatea psihica; sunt rodul experientei subiective ele reprezentnd dificultati adaptative resimtite profund, prezenta unor traumatisme, boli grave, accidente; Linia solului - simbol al granitei dintre viata constienta si cea inconstienta. Marimea trunchiului - este un indice pentru aprecierea maturitatii psihice, maturitatea fiind sugerata de naltirnea prea mica sau prea mare a trunchiului. Scoarta trunchiului - reprezinta elementul de protectie, zona de contact ntre interior si exterior, ntre eu si lume, raportul ntre fiinta interioara si comportamentul exterior. Scoarta marcata n desen semnifica echilibrul psihic. Conturul exterior al coroanei simbolizeaza relatia eu-tu, eu-obiect si n plus relatia cu trecutul, prezentul si viitorul. Accesorii decorative prezente: flori imaturitate, euforie, superficialitate; frunze spirit de observatie, vanitate, fantezie, euforie infantila, narcisism; fructe vointa de a reusi, capacitate de observare, perspicacitate, tendinta de a se face util. Linia solului: desenata deasupra bazei trunchiului: pasivitate, ndepartare de realitate; fuzionata cu baza: rezerva, prudenta; nclinata: incertitudine, inconstienta etc. Interpretarea desenului Aceasta ncepe cu impresia globala, care permite identificarea relatiei ntre intuitie- observatie-cunoastere-ntelegere. Interpretarea globala se realizeaza prin : familiarizarea cu gramatica impresiei grafice-particularitatile grafice independent de orice interpretare si viziunea exacta prin interpretare. Interpretarea pe care o voi prezenta va respecta modelul lui Koch care a fost adaptat si modificat de A.Rogozea si M.Sterian si este prezentat n detaliu n lucrarea Testul arborelui, Ed.Paideia, Bucuresti, 2000 (pentru mai multe informatii recomandam consultarea acestei lucrari). Semnificatia fiecarui desen al arborelui este structurata pe trei dimensiuni sau perspective: Perspectiva socio-culturala sau psihosociala: aspecte relationale (eu-lume, euobiect, eu-alter);diferentieri inter-culturale; dependenta, independenta, autonomia;, adaptarea-integrarea. Perspectiva psihologica si psihanalitica: raportul constient-inconstient; raportul instinctiv-intelectual-spiritual; complexele si inhibitiile; indicele de toleranta si frustrare; trasaturile psihologice.

13

Aici sunt prezentate doar cateva repere generale, pentru o interpretare mai exacta a semnificatiilor elementelor desenului va recomand consultarea lucrarii: Testul arborelui, autori-Anca Rozorea, Mihaela Sterian, Ed.Paideia, Seria Psihologie, Bucuresti, 2000

206

Perspectiva psihopatologica: conflictele intrapsihice; anxetatea, angoasa; blocajele; labilitatea psihica; instabilitatea psihomotorie; agresivitatea; fixatiile, obsesiile, fobiile; bolile psihice. Pentru a usura procesul psihodiagnozei autoarele mai sus mentionate au propus un model de foaie de protocol care este structurata pentru fiecare subiect pe trei dimensiuni iar sarcina examinatorului este doar de a bifa acesti indici pe foaia de protocol: Indicii de apreciere ai desenului sistematizati pe patru secvente: aprecierea imaginii de ansamblu, schema procesului de proiectie, semnificatiile componentelor arborelui, particularitati ale desenului; Taxonomia parametrilor de interpretare; Numele si prenumele subiectului, rubrica observatii. Desenul arborelui se preteaza la reprezentari ciudate la exagerari; poate fi denaturat, deformat, marit, redus, amputat, traducnd semne de dezgust pentru viata, traume psihice sau corporale, acesta nu reda gravitatea obiectiva ci modul subiectiv de a fi resimtita, subiectul transpunnd propria schema mentala spatiala sau corporala n structura arborelui. Dezagregarea cvasitotala a structurii arborelui este constatata n cazurile grave de dementa-epileptica si schizofrenie. La debilii mintali si imbecili apare o ruptura a echilibrului, interpretndu-se n primul rnd forma si directia.

Testul de desenare a unei persoane

Dupa cum va amintiti dintr-o tema anterioara Goodenough (1926) a folosit aceasta proba pentru estimarea inteligentei. Ulterior procedura a fost adaptata la o evaluare proiectiva a personalitatii. Karen Machover a fost cea care a aplicat pentru prima data aceasta metoda de testare. Subiectului i se cere sa deseneze o persoana pe o coala de hrtie; imediat dupa ce a terminat primul desen i se cere subiectului sa deseneze o alta persoana, dar de asta data de sex opus lui. Desenele obtinute au fost evaluate prin analiza a variate caracteristici ale desenului cum ar fi: durata timpului necesara pentru finalizarea imaginii, plasarea figurilor, marimea figurii, simetria figurii, gradul de apasare cu creionul, calitatea linie, nuantele, umbrele, expresiile faciale, postura, mbracamintea, aspectul general. De exemplu: Apasarea usoara cu creionul sugereaza tulburari de caracter, Plasarea desenului pe partea stnga a hrtiei sugereaza orientarea catre viitor, iar pe partea stnga orientarea spre trecut; dreapta sus dorinta de a reprima un trecut dureros asociata cu un excesiv optimism legat de viitor; stnga jos depresie asociata cu dorinta de a se refugia n trecut; Ochi mari, sau urechi mari sugereaza suspiciune, idei compulsive sau alte caracteristici paranoide; Arareori, snii mari desenati de un barbat sugereaza probleme oedipiene nerezolvate asociate cu dependenta materna; Accentuarea nasturilor persoana dependenta, infantila, inadaptata. Cu ct clinicianul are o mai mare experienta de lucru cu aceasta proba cu att mai bune si mai valide sunt interpretarile sale. Totusi munca experimentala cu aceasta proba a condus la descoperirea unor rezultate destul de neasteptate legate de faptul ca experienta si expertiza nu coreleaza n mod necesar cu o mai mare precizie a opiniilor dect cea masurata cu un criteriu extern (Watson citat n Gregory, 1996).

207

Testul casa-om-arbore elaborat de J.N.Buck n 1948. Copilului i se prezinta o foaie de hrtie de format A4 asezata orizontal si i se cere sa deseneze o casa; dupa aceasta i se da sa deseneze pe foi separate de hrtie asezate vertical un arbore si un om. Subiectului i se va atrage atentia ca nu se urmaresc aptitudinile de desen si astfel are toata libertatea n activitatea sa figurativa. Exista si o varianta a acestei probe elaborata de J.T.Paine n care copilul se poate ajuta de 8 creioane colorate n a doua sedinta de desenare revenind apoi la creionul negru pentru a desena lucrul cel mai neplacut la care se poate gndi. Buck afirma ca din analiza desenului casei si a interviului cu subiectul se pot afla aspecte importante despre integrarea copilului n familia sa, despre satisfactiile oferite de mediul de viata. Aplicarea desenului cere mult timp si multa subiectivitate n interpretare. Testul satului cunoscuta si sub numele de Test de village a fost elaborata de H.Arthus si modificata n forma actuala de P.Mabille; proba se aplica n general la copii normali si la cei cu tulburari mintale, sarcina lor fiind aceea de a construi un sat punndu-li-se la dispozitie figuri diferite care pot compune satul. Aprecierea se va face n functie de timpul de executie, latenta constructiei si a alegerii figurilor, ritmul actiunii, coerenta executiei, schema generala a constructiei finite etc. Testul lumii este o varianta amplificata a probei anterioare care a fost dezvoltata de catre M.Loewenfeld. Se pun la dispozitia subiectului un numar de 150-300 de piese diferite (case, arbori, oameni, masini etc) si se cere acestuia sa construiasca cu ajutorul lor. Se descriu mai multe tipuri de constructii: Constructia vida utilizeaza mai putin de 50 de piese; Constructiile nchise indica o stare de anxietate sau o agresivitate latenta; Constructiile nepopulate exprima ostilitatea, evitarea contactului uman-social; Constructiile dezorganizate apar n starile de confuzie mentala sau n cazul indivizilor cu stari complexuale si inhibitii marcate ale activitatii; Unii autori apreciaza ca n interpretarea acestor forme de constructii este necesar a se tine seama de numarul si tipul de piese utilizate, de organizarea spatiului n timp ce alti autori considera ca este necesara analiza aspectelor legate de activitatea ludica si simbolismul acesteia.

Grafologia si cunoasterea personalitatii

n preocuparea constanta a omului de a descifra personalitatea, s-a format o noua stiinta grafologia (grec. Graphein = a scrie, logos = stiinta) care se ocupa cu studiul scrisului pentru a determina calitatile autorului lui. Apare frecvent obiectia cu privire la posibilitatile de a determina caracterul unui individ dupa scris, cnd de fapt noi scriem cnd ntr-un fel cnd n altul n functie de dispozitie si timp, n timp ce caracterul ramne constant. Variatiile care se remarca ntr-o scriere fac si ele parte din oscilatiile individualitatii, nsa experienta a demonstrat ca la persoanele care n diverse circumstante prezinta scrierile cele mai diferite, exista totusi valori constante, chiar n documente izolate, nsa ele trebuie sa fie de o anumita ntindere (variatiile mentionate nu se refera la un timp ndelungat de la 20 la 50 de ani). Scrisul are aceeasi valoare expresiva a starilor emotionale si a elementelor sufletesti permanente ca si restul corpului; are deci o valoare de orientare n cunoasterea vietii launtrice si poate fi considerat ca un grafic sensibil al miscarilor minii savrsit pe masura ce aceste miscari se produc. Nu se poate contesta faptul ca o

208

persoana vioaie care simte nevoia sa gesticuleze mult arata aceeasi vivacitate cnd si exprima ideile n scris, fiind putin probabil ca ea sa traseze litere sobre. Este important ca n miscarea grafica, la fel ca si n celelalte manifestari ale individualitatii sa facem o discriminare ntre datele primare, fiziologice, imaginile chinestezice si temperament reprezentnd un mod de manifestare a individului, a naturii biologice a persoanei si datele caracteriale ca mod de manifestare a personalitatii, cu influentele suferite din partea mediului, cu adaptarile si imitatiile implicate de convietuirea sociala, cu conceptiile generale ale individului asupra vietii, cu numeroasele aluviuni date de social. Deci, se suprapun si mbina n actul scrisului date fiziologice uneori patologice, date sociale rolul grafologului fiind de a distinge pe ct posibil toate aceste componente, diferentiind insul social de cel biologic. Grafologia este o metoda dinamica de cercetare care nu constituie nsa o metoda unica si exhaustiva de cunoastere a individului ea trebuind completata cu alte metode de cunoastere a personalitatii. Metodele de cercetare ale grafologiei14 sunt urmatoarele: Metoda observatie consta n masurarea si descrierea caracterelor obiective ale scrieri; Metode intuitiv-comprehensive consta n identificarea miscarii grafice si interpretarea imaginii scripturale pentru a desprinde tendintele si nsusirile subiectului; Metode corelativ-empirice consta n 1) stabilirea corelatiei dintre semnele scrierii si nsusirile somatopsihice cunoscute ale scriptorului: a) controlnd n ce masura putem aprecia calitatile autorului unei scrieri dupa caracterele acesteia, b) indicnd care trebuie sa fie caracterele scrieri unei persoane dupa aspectele somatopsihice pe care le cunoaste; 2) considerarea genetica a evolutiei scrisului individual cu observarea simultana a evolutiei personalitatii; Metoda compararii consta n aflarea genezei si a felului de dezvoltare a scrisului omului cult n comparatie cu al incultului, al copilului cu al adultului, al barbatului cu al femeii, al omului normal cu cel patologic; Metoda cazurilor exceptionale cuprinde: studiul grafologic al caracterelor puternic realizate si studiul grafic al diverselor maladii; Metode experimentale consta n observatia modificarilor scrierii n urma unei sarcini de scriere ex. de a scrie repede, mare, frumos; si observatia modificarilor scrierii la cererea experimentatorului de ex. n timpul hipnozei. Voi enumera mai jos aspecte mai importante ale scrisului utilizate n analiza grafologica: a) Forma scrisului se refera la caracteristicile literelor n ansamblu, la proportia si raportul dintre litere si evidentiaza nivelul de dezvoltare al scrisului. Psihologic forma scrisului proiecteaza caracteristici ale deprinderilor, memoriei, dar si aspiratii, ideal, gust si originalitate; ca forma generala diferentiem mai multe tipuri de scriere: scris clar, ferm, egal, ascutit, lansat, ornat, confuz, nearmonios, dezordonat, filiform, lejer, cu contururi vagi, dinamic, n ghirlande. b) Dimensiunea scrisului dezvaluie aspecte ale afirmarii de sine. Aceasta este obiectivata mai ales n amplitudinea scrisului care dimensioneaza individualitatea; dimensiunea pune n evidenta expansivitatea persoanei supusa examenului grafologic; dimensiunea literelor plaseaza analiza grafologica n doua directii respectiv, marimea literelor si proportiile dintre plasarile verticale ale scrierii literelor; c) Continuitatea se refera la legaturile si spatiile din cadrul scrisului si evidentiaza coeziunea n actiuni, deprinderi, sentimente;
14

dupa: Aloy Wenzel

209

d) Directia si nclinatia scrisului da indicatii cu privire la starea de spirit, fluctuatiile dispozitiilor, antrenarea n activitate, aspecte ale afectivitatii; e) Viteza pune n evidenta rapiditatea reactiilor interioare si exterioare, cadenta si ritmul acestora; f) Presiunea exprima intensitatea de exprimare a individualitatii, originalitatea, vitalitatea. mpreuna cu viteza reflecta aspecte semnificative ale laturii reactivdinamice a persoanei n cauza; Analiza grafologica are n atentie si punctuatia, densitatea, regularitatea, pozitia ei (n special barele literei t constituie parametri evaluabili importanti). Echilibrul n scriere permite dupa referintele lui Riviere sa se puna n evidenta echilibrul sanatatii fizice, echilibrul mental, nervos, moral. Exista si tentative de determinare a diferitelor afectiuni prin analiza grafologica, Dr. Resten a efectuat o astfel de tentativa. Exista si anumite limite ale cunoasterii prin scris. Nu se poate determina clar sexul sau vrsta subiectului (se considera ca exista trei vrste de scris: una fiziologica, una de maturitate a scriptorului si una de maturitate a deprinderii de a scrie).

Paradoxul proiectiv
Este evident ca adesea deductiile realizate prin testele proiective pentru evaluarea personalitatii sunt adesea gresite; fata de aceste evaluari validationale negative acceptarea de catre practicieni a testelor constituie ceea ce numim paradoxul proiectiv. Cum explicam continua popularitate a testelor proiective a caror validare este adesea marginala, relativa sau chiar negativa? n acest sens ncercam sa oferim doua explicatii. Prima explicatie ar fi aceea ca oamenii se agata de stereotipuri preexistente chiar cnd acestea sunt infirmate. Cu decenii n urma Chapman & Chapman a demonstrat aceasta cu testele proiective numindu-le validari iluzorii. Ei au cerut studentilor sa observe figuri umane obtinute de la subiecti carora le-a fost aplicat testul de desenare a unei persoane; studentii nu cunosteau testele proiective si nici ipotezele interpretative ale testului de desenare a unei persoane. Fiecare desen era nsotit de scurte descrieri a doua aspecte care se presupunea ca caracterizeaza subiectul. De fapt descrierile respective erau atribuite ntmplator desenelor. Fiecare student primea o combinatie diferita de desene si descrierilor. Ulterior li se cerea sa faca o analogie ntre desen si descriere de exemplu, ochii oblici indica suspiciune, capul mare indica ngrijorare etc. Aparent aceste analogii pareau solide n ciuda abundentei de exemple infirmatoare. Probabil ceva similar se ntmpla si n cazul oricarui test proiectiv: clinicienii observa toti indicii de confirmare, dar i ignora pe cei mai multi care contrazic asteptarile. Frank (1939) a raspuns, celor care respingeau metodele proiective datorita lipsei lor de rigoare tehnica, astfel: aceste metode sunt folosite mpreuna cu alte studii clinice de evaluare a personalitatii unde si gasesc o validitate crescuta n consistenta rezultatelor aceluiasi subiect.

210

This document was created with Win2PDF available at http://www.win2pdf.com. The unregistered version of Win2PDF is for evaluation or non-commercial use only. This page will not be added after purchasing Win2PDF.