1

PSIHODIAGNOZA PERSONALITĂŢII
PROBLEMATICA PSIHODIAGNOSTICULUI PERSONALITATII

Relaţionarea noastră cu oamenii este influenţată de o serie de estimări pe care le efectuăm în

legătură cu unele trăsături de personalitate cum sunt gradul de cooperanţă, deschiderea,
generozitatea maturitatea emoţională, echilibrul lor psihic etc. Acestea şi altele asemenea sunt
extrem de importante în toate laturile vieţii curente, la fel de importante ca şi capacităţile, respectiv
aptitudinile despre care am vorbit în cursurile trecute. Nu este de mirare – conchid L. Tyler şi W.
Bruce Walsah (1979) – că psihologii acordă evaluării trăsăturilor de personalitate un interes cel
puţin egal cu acela al măsurării capacităţilor.
Odată cu acest curs pătrundem în unul dintre cele mai pasionante domenii ale
psihodiagnosticului, acela care încearcă să descifreze personalitatea ca ansamblu integrat, ca
structură.
Este în tradiţia limbilor anglo-saxone ca atunci când vorbim de psihodiagnosticul
personalităţii să avem în vedere sondarea trăsăturilor organizatoare ale acesteia, adică cele care ţin
de caracater, temperament şi motivaţie.
Psihodiagnosticul personalităţii implică, mai mult decât în alte domenii, susţinerea sa de
către teoria psihologică. Conceptele aparţinătoare diferitelor teorii ale personalităţii sunt singurele
instrumente de care dispunem pentru a trece dincolo de factual, către determinaţii psihici ai
comportamentului. Din păcate la ora actuală nu se poate vorbi de un test sau teorie care, singure, ne-
ar putea releva personalitatea în atributele totalităţii, integralităţii şi unicităţii ei. Acest demers către
structurile interne ale persoanei (Allport,1991) antrenează eşafodajul conceptual al teoriilor cărora le
aparţin testele utilizate şi prin aceasta mijloceşte un “sentiment” al unei validităţi conceptuale
relative la rezultatul final al examenului psihologic. Rezultă de aici importanţa teoriilor personalităţii
în procesul psihodiagnozei nu numai ca un mijloc de a encultura intuiţia psihologică dar mai ales ca
instrumente conceptuale prin care examenul psihologic al personalităţii accede la esenţă, la ceeace
este durabil şi deci predictibil în manifestările ei. Este motivul căruia Anastasi (1976,1979) îi dă
conotaţii etico-deontologice când afirmă că testele psihologice nu trebuie utilizate în afara
contextului psihologiei, şi care determină orice discuţie despre teste să ia în considerare, teoriile
personalităţii.
Rezultă că datorită complexitatii sale psihodiagnosticul personalităţii trebuie sa fie puternic
sustinut de personologie – un sistem integrat de concepte care explică modul de functionare,
dezvoltare, adaptare şi integrare al persoanei in contextul cultural-social. Cunoaşterea teoriilor
personalităţii şi operarea cu ele sunt aspecte indispensabile ale competenţei psihodiagnosticianului.
În afara lor simpla administrare de teste rămâne terenul de predilecţie al diletantismului. De aceea,
parafrazând dictonul înscris pe frontispiciul Lyceului peripatetic, accesului liber la testele de
personalitate ar trebui să-i opunem avertismentul '' Nu are ce căuta aici cel ce ce nu stăpâneşte cum
se cuvine teoriile personalităţii !''. Evident că, dat fiind specificul cursului, ne vom opri doar asupra
conceptelor de bază ale unor teorii ale personalităţii care stau la baza interpreterii testelor de
personalitate.
Abordarea psihodiagnostică a personalitatii se confruntă cu o serie de insuficiente ce
izvorasc fie din specificul evaluării trăsăturilor de personalitate, fie din teoriile ei. În legătură cu
primul tip de dificultăţi L. Tyler şi W. Bruce Walsh (1979) menţionează una cu valoare de
principiu : Spre deosebire de măsurarea capacităţilor testarea personalităţii nu poate beneficia de
plasarea celui testat într-o situaţie standard în care trăsturile măsurate să se manifeste cu mare
autencitate. Presupunând că vrem să evaluăm nivelul de maturizare afectivă ar trebui să plasăm
1
 2

persoana testată în situaţii standardizate de frustrare, iritare, mânie etc. Psihologii militari au produs
aceste situaţii standard în timp ce subiecţii eşuau în rezolvarea anumitor sarcini psihomotorii
complexe. Dar, remarcă în continuare autorii citaţi, a primi remarci insultătoare din partea
examinatorului nu este acelaşi lucru cu a le primi de la superiorii militari. Prin urmare situaţia
experimentală nu este identică cu situaţiile reale de frustrare din război. Cele mai multe dintre
caracteristicile de personalitate sunt de natură socială, ori este dificil să reproduci situaţii sociale în
care persoana să fie ea însăşi.
Dificultatea a putut fi surmontată de către psihologi fie substituind comportamentul relatat
celui observat cum este cazul inventarelor de personalitate, fie apleând la stimuli ambigui, cum este
cazul testelor proiective, în ideea că răspunsurile subiectului vor releva ceva din din stilul său
personal ori din orientarea sa generală.
Privitor la al doilea tip de dificultăţi, există următoarele limite ale teoriilor personalitatii
care se răsfrâng asupra psihodiagnosticului:
-Lipsa unei elaborari integratoare ca o perspectiva coerenta asupra personalitatii (P. Popescu
Neveanu, 1992);
-Imprecizia termenilor si imixtiunea limbajului comun in teorie;
-Exista o dificultate aproape funciara datorita faptului ca normalitatea este mai greu de investigat
decit persona cu tulburări de personalitate;
-Diagnosticarea personalitatii trebuie sa cuprinda mai mule aspecte deodata: dinamice,
motivationale, instrumentale, valorice;
-Încă nu sunt elucidate mecanismele de bază (vointa, emotivitatea) după cum nu sunt elucidate nici
trasaturile substratului de antrenare al trasaturilor de personalitate (Ursula Schiopu, 1978)
-Se surprinde cu greu unicitatea personalitatii. După Allport caracteristicile de bază ale personalitatii
sunt: unicitatea, integralitatea, elanul spre viitor (= capacitatea de a formula scopuri si de a le urmari
cu asiduitate) şI intrepatrunderea trasaturilor sale.
In psihodiagnosticul personalităţii se pleacă de la aspectele tipice dar oarecum exterioare
ale personalitatii, se procedeează apoi la generalizarea lor într-un concept, după care ne întoarcem
din nou la aspectele tipice care se îmbogăţesc prin deducerea pe baza conceptului a altor note
specifice. Prin aceasta psihodiagnosticul personalităţii devine diferenţial şi accede la unicitate.
- Totdeauna în planul psihic profund există conduite neantrenate in comportamentele curente dar
care nu sunt mai puţin importante şi psihodiagnostice pentru ceeea ce persoana este în realitate.
Astfel, potrivit tipologiei lui Jung, persoana este nu numai ceea ce determină orientarea sa
fundamentală care poate fi introvertită sau introvertită ci si ceea ce determină orientarea
inconstientă, care de obicei este reversul celei afirmate conştient. Nu doar Anima în stare manifestă,
în cazul femeilor, dar şI Animus-ul latent are valoare explicativă pentru comportamentul real.

Taxonomia teoriilor personalităţii din perspectivă psihodiagnostică

Pieron consideră ca “personalitatea” desemnează modalităţile psihologice şi fiziologice ale
individului. Allport defineşte personalitatea ca fiind “organizarea dinamică în cadrul individual a
acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic”(1991,p.40).
Guilford (1957,p.5) accentuează în definiţia sa unicitatea şi caracterul integrat al persoanei : “
Personalitatea unui individ este patternul său unic de trăsături. “
P.Popescu-Neveanu precizează dimensiunea socială în structura personalităţii -
personalitatea este tributară socialului şi definită prin social (1978). Personalitatea este “un întreg
individualizat, cu o completitudine concretă, unitară şi stabilă în structura şi dinamica sa” (Popescu-
Neveanu,1994,p.87.).
Allport observă că personalitatea, din punct de vedere biologic, este cea mai convenabilă formă
de supravieţuire a oamenilor. ''Ea este pentru individ ceea ce specia este pentru tipurile biologice vii''
2
 3

(G. W. Allport, 1961). Noi adăugăm în consens cu P.P. Neveanu,1992) că, întrucât mediul de viaţă
dominant al persoanei este cel social, personalitatea este un construct eminamente social. Teoria
personaltăţii trebuie să acorde locul cuvenit dimensiunii sociale a personalităţii, aşa cum Allport, de
altfel, o face.
Tabloul multitudinii teoriilor personalităţii şi al definiţiilor asociate este prin, diversitatea şi
eterogenitatea sa, oarecum decorcentant (D. Schultz, 1990). Acest fapt are totuşi o implicaţie
pozitivă: teoriile reprezintă tot atâtea perspective din care personalitatea este abordată, este adevărat
fară a se fi ajuns la o teorie integrală a acesteia. Mai există un alt aspect pozitiv ce rezida din faptul
că marea majoritate a teoriilor a fost transpusă in instrumente de evaluare. Incrucişând aceste
instrumente, în procesul concret de psihodiagnoză, instrumente sustinute conceptual de teorii
diferite, obtinem o mai mare validitate conceptuală.
V. Callan şi colaboratorii (1986) împart teoriile personalităţii în: teorii psihodinamice care
accentuează rolul proceselor primare, inconştiente, teorii comportamentiste potrivit cărora
comportamentul uman este învăţat prin condiţionare clasică, operantă, prin modelare sau întărire
prin vicariere, teorii fenomenologice focalizate pe modul individual de percepere a lumii şi teorii ale
trăsăturilor (trait theory) ca determinanţi şi organizatori ai comportamentului. La acestea putem
adăuga odată cu Atkinson (1993) direcţia metodologică.

Orientarea psihanalitică
Impactul psihanalizei asupra psihologiei şi în general asupra culturii sec.al XX-lea este
imens. În domeniul psihodiagnosticului testele proiective îşi revendică baza teoretică în conceptele
acestei psihologii.
Reprezentanţii cei mai de seamă ai acestei direcţii sunt Sigmund Freud, Alfred Adler Adler
şI Gustav Jung. Ne limităm la a concluziona cu privire la impactul psihanalizei asupra
psihodiagnosticului personalităţii.
Freud nu a avut preocupări în domeniul psihodiagnosticului. El considera că analiza viselor
reprezintă calea regală către inconştient - depozitarul adevăratelor mobiluri ale comportamentului
uman.
După Adler evaluarea persoanei trebuie să se bizuie pe ceea ce el numea “das
bewegungslinie”- linia imaginară care uneşte evenimentele primilor ani de viaţă cu evenimentul sau
simptomul prezent.
Pentru psihanaliză libidoul este energia care susţine toate actele psihocomportamentale. Jung
consideră că energia psihică ,libidoul, este canalizată în două direcţii, atitudini fundamentale faţă de
lume, extroversiunea şi introversiunea. Când una este conştientă şi dominantă, cealaltă acţionează în
surdină în plan inconştient. Combinaţia introversiunii şi extraversiunii cu ceea ce el numeşte funcţii
psihologice (manierele diferite de a percepe şi înţelege lumea; două sunt raţionale: gândirea,
afectivitatea iar celelalte două sunt iraţionale: senzaţiile, intuiţia) se obţin următoarele opt tipuri
psihologice: extravert cognitiv, extravert afectiv, extravert senzitiv, extravert intuitiv, introvert
cognitiv, introvert afectiv, introvert senzitiv , introvert intuitiv. Dat fiind că asemeni oricărei
tipologii, tipologia jungiană încorsetează varietatea aparent infinită a trăsăturilor psihologice
omeneşti în nişte categorii înguste, ea “este cel mai bine utilizată când te serveşti de ea ca de o
busolă”(Stevens,1996).
Impactul teoriei jungiene a personalităţii asupra domeniului psihodiagnozei a fost mai direct
decât în cazul altor orientări aparţinând psihologiei profunzimilor. Jung însuşi este părintele metodei
asociaţiei libere - metodă psihodiagnostică experimentală prin care pot fi evidenţiate cauzele
complexuale ale unor manifestăru actuale.
Încă din 1920 două pasionate autoare, Katharine Briggs şi fiica sa Isabel Briggs Myers
realizeză un chestionar pentru investigarea tipologiei iungiene numit M.B.T.I ( Myers, Briggs Tipe
3
 4

Indicator), care, în diverse variante, mai este utilizat şi astăzi inclusiv în consilierea vocaţională (
Minulescu,1996). Chestionarul încadrează subiectul în una din cele 16 tipuri care rezultă din
corelarea celor opt tipuri jungiene cu echivalenţii lor care acţionează în mod secundar în plan
inconştient.
Tipologia iungiană va constitui punctul de plecare al concepţiei lui Eysenck privind
extraversia - introversia, concepţie asupra căreia vom reveni într-un alt context.
Consecinţele teoretice şi metodologice ale psihologiei abisale pentru psihodiagnoza
personalităţii pot fi schiţate astfel:
-Sistemul freudian promovează o viziune sistemică, structurală şi dinamică asupra personalităţii
Sistemul personalităţii dispune de elemente de stabilitate integrate, sine, eu, supraeu, antrenate într-
un determinism care explică şi face previzibilă fenomenologia subiectivă. Personalitatea poate fi
înţeleasă numai ca totalitate ca structură globală mergînd pe firul invers al determinismului de la
straturile superficilale constituite prin proiecţie şi raţionalizare către straturile sale profunde şi
autentice. Tehnicile proiective vor fi construite pe baza acestei paradigme.
-Odată cu primii dizidenţi ai psihanalizei , Adler şi Jung se accentuează rolul eului, al structurilor
conştiente în psihodiagnosticul personalităţii. Amplificarea rolului eului în sistemul personalităţii va
pregăti terenul de consens cu neobehaviorismul.
-Adler şi Jung atrag atenţia asupra determinismului teleologic propriu fiinţei umane. Nu numai viaţa
afectivă, inconştientul determină evoluţia persoanei dar şi scopurile sale de viaţă. Personalitatea
tinde să-şi împlinească superioritatea, planul de viaţă (Adler) prin individuaţie, pentru a atinge
stadiul sinelui ca unitate deplină a tendinţelor inconştiente şi conştiente (Jung). Psihodiagnoza
personalităţii trebuie să ia în seamă nu doar determinarea proceselor secundare de către cele primare
dar şi scopurile în virtutea cărora se fasonează planul de viaţă al omului. Este terenul paradigmatic
pe care va evolua psihologia umanistă .
Trebuie să menţionăm în continuare contribuţia lui H. Murray. Meritul său constă în faptul
că, elaborându-şi propriul sistem de personalitate în imediata prelungire a modelului freudian el este
foarte preocupat de instrumentele psihodiagnostice care pot măsura conceptele modelului său.
În sistemul său de personalitate onceptul de trebuinţă este central. Împreună cu colaboratorii săi de
la Harvard, Murray dezvoltă chestionare pentru investigarea tuturor trebuinţelor. El are meritul de a
fi abordat pe cale experimentală, cu instrumente, unele deja încorporate în arsenalul metodologic al
psihologiei (testul proiectiv, chestionarul, observaţia, experimentul de laborator, etc.) altele noi şi
ingenioase (experimentul situaţional, consiliul de psihodiagnoză) concepte psihanalitice,
demitîzându-le şi exprimându-le operaţional în noţiunile psihologiei academice, mai pretabile
verificării empirice (trebuinţă, trăsătură, variabilă, factori, etc.).
În plan metodologic Murray realizeză Testul Tematic de Apercepţie şi conduce în calitate de
director ştiinţific al Oficiului de Servicii Strategice ale armatei S.U.A. un complex program de
selecţie bazat pe metoda ideografică constând în investigarea totală a personalităţii, care cuprindea
probe proiective, interviuri şi teste situaţionale.Testele situaţionale modelau situaţii de viaţă reale
care confruntau subiecţii cu sarcini de conducere pline de obstacole şi prilejuiau observaţii complexe
asupra aptitudinilor de conducere şi capacităţii lor de a face faţă unor împrejurări frustrante. Metoda
este astăzi larg utilizată în S.U.A. în selecţia managerilor (Schultz,1991).

Orientarea fenomenologică
În acestă orientare personologică pot fi incluse direcţia umanistă - cea de-a treia forţă în
psihologie - reprezentată în principal de Carl Rogers şi Abraham Maslow şi într-o oarecare măsură (
Schultz,1991) de către Gordon Allport şi direcţia cognitivistă reprezentată de George Kelly. Ceeace
uneşte aceste teorii este accentul comun pe experienţa subiectivă a persoanei, pe modul în care

4
 5

aceasta percepe şi interpretează lumea, deci pe fenomenologia sa (Atkinson,1993), precum şi o nouă

filosofie a naturii umane, un Weltanschauung umanist (Maslow,1970).
Structura personalităţii, potrivit concepţiei lui Rogers cuprinde ca element central self-ul,
echivalent oarecum cu eul freudian. După Rogers singura bază autentică pentru evaluarea
personalităţii este accesarea experienţelor sale interioare. Eului îi este proprie tendinţa de actualizare
de fapt o trebuinţă fundamentală, înnăscută de dezvoltare a tuturor capacităţlor fizice şi psihice ale
persoanei. Sthepenson elaborează tehnica Q-sort care constă în selectarea de către subiect a unor
propoziţii referitoare la self-conceptul său din punctul de vedere al gradului în care acestea i se
potrivesc.
Everett Shostrom (conf. Schultz,1990) dezvoltă intre anii 1964 .-1974 un instrument de
măsurare a atualizării self-ului, P.O.I. (Personal Orientation Inventory) format din 150 de perechi de
propoziţii în care subiectul o alege pe aceea care i se potriveşete cel mai bine. Inventarul are două
scale majore - Competenţa temporară (capacitatea de a trăi în prezent) , Direcţionare interioară
(nivelul implicării propriului self în judecăţi logice şi valorice) precum şi alte 10 subscale.
După G. Kelley, autorul Teoriei constructelor personale, calea de acces către înţelegerea
individului nu o mai constituie sondarea stratului inconştient al personalităţii prin analiza viselor sau
prin asociaţia liberă ca în psihologia abisală, nici interpretarea pattrn-urilor de răspuns la stimuli sau
modele ca în psihologia comportamentistă, nici evaluarea trăsăturilor sau încadrarea individului într-
o tipologie cum procedează teoriile trăsăturilor ci racordarea la fenomenologia subiectului, la
constructele sale personale (pattern-uri cognitive de interpretare a mediului de viaţă), prin evaluarea
comportamentului său raţional apelănd la interviu, la autocaracterizarea acestuia sau la “Testul
repertoar al constructelor de rol”, tehnică elaborată de Kelley.

Personalitatea în concepţia behavioristă şi neobehavioristă.

Behaviorismului îi este specifică, mai ales la începuturile sale, o orientare în studiul
personalităţii diametral opusă psihanalizei. Psihologia dacă doreşte să devină o ştiinţă trebuie să
renunţe la preocuparea pentru omul interior (conştient, inconştient, eu, motivaţii, etc.), care nu este
decât o deghizare a vechiului concept teologic la sufletului, şi să se limiteze la măsurarea faptelor
observabile şi manipulabile, adică la comportament. Personalitatea este un ansamblu de
comportamente învăţate în situaţii specifice.
Un exemplu sugestiv de construcţie al unor teste de personalitate pe principiile teoriei
învăţării îl costituie “Inventarul de anxietate de tip S-R” elaborat de către Endler şi Hunt.
Chestionarul se bazează pe descrierea a 11 situaţii generatoare de anxietate. Subiecţii evaluează în
ceeace îi priveşte intensitatea celor 11 reacţii posibile. Analizând datele obţinute cu ajutorul
chestionarului menţionat Endler si Hunt, citaţi de Anastasi (1976), constată că cea mai mare parte a
varianţei se datorează nu atât situaţei sau diferenţelor individuale luate separat, cât interacţiunii
dintre situaţii si indivizi.

Orientări metodologice în studiul personalităţii

Atkinson (1993) distinge în cadrul acestei orientări psihologice, care consideră că trăsăturile sunt
factorii cauzali ai comportamentului, trei teorii reprezentative şi anume Teoriile tipurilor, Teoriile
trăsăturilor (Trait Theories), Teoriile factorialiste.

Teoriile tipurilor
Caracteristica lor comună este reducerea diversităţii comportamentului uman la căteva
tipuri explicative, sau dimensiuni discontinui. Potrivit lui Cattell tipul psihologic este un model
particular şi repetabil de însuşiri. Apartenenţa unui individ la un tip odată stabilită permite inferarea
sau predicţia unor comportamente viitoare. Tipologiile operează cu categorii statistice, fapt care
5
 6

explică încadrarea doar parţială a indivizilor reali. Cei mai mulţi oameni aparţin mai multor categorii
tipologice iar alţii nu pot fi încadraţi în nici un tip.
Sunt deja cunoscute tipologiile lui Hipocrat, Viola, Pende, Kretschmer, Sigaud, Sheldon, ş.a.
Tot aici sunt încadrabile tipologia freudiană bazată pe stadiile libidoului, sau tipologia adleriană
privind nivelul de socializare.

Teoriile trăsăturilor
Aceste teorii concep trăsăturile ca pe nişte unităţi fundamentale ale personalităţii, ca pe
dispoziţii constante de răspuns Pervin,1994). Sunt reprezentate de aproape toate teoriile
personalităţii care sunt operaţionalizate în diverse instrumente de evaluare a personalităţii şi la care,
într-o formă directă sau indirectă, conceptul de trăsătură este prezent. Tipurile jungiene
operaţionalizate în chestionarul Mayers- Briggs devin categorii continui adică trăsături. La fel,
factorii identificaţi în teoriile omonime sunt de fapt grupări (clusteri) de trăsături ,şi ei înşişi pot fi
trataţi ca trăsături în măsura în care exprimă şi explică variabilitatea comportamentului.
Trăsăturile, spre deosebire de tipuri, sunt dimensiuni continuui şi se bazează pe presupunerea
că persoanele diferă simultan din punctul de vedere al unor dimensiuni sau scale (inteligenţă,
stabilitate emoţională, agresivitate, dominanţă, etc.). Persoana este recompusă pe baza poziţiei
ocupată pe fiecare scală (Atkinson,1993) sau este concepută nomotetic drept locul de intersecţie al
mai multor variabile cantitative(Allport,1991).
Un teoretician remarcabil al trăsăturilor este J.P. Guilford. Trăsăturile în calitate de
determinanţi ai comportamentului nu pot fi observate direct. Accesul la acestea este posibil prin
inferenţe fondate pe observarea unor “cue-şi” comportamentali- indicatorii trăsăturilor -care se
referă la ce face, ce-i place, cât de bine face şi în ce maneiră cineva face un anumit lucru.
Proprietăţile trăsăturilor se referă la scalaritate (semnifică faptul că fiecare individ ocupă pe
continuumul trăsăturii o pozitie diferită - trait.positions, şi că poziţia zero este punctul zero al
semnifi-caţiei psihologice), la consistenţă (indivizii diferă din punctul de vedere al variabilităţii
trăsăturilor, cei mai predictivi fiind subiecţii situaţi la capetele scalei unde variabilitatea este mai
mică,faţă de subiecţii situaţi la mijlocul ei unde variabilitatea este cea mai mare.), la universalitate
(gradul de manifestare a trăsăturii în populaţia generală, unele instrumente fiind mai valabile pentru
un segment al populaţiei cecât pentru altul), la generalitate (măsura în care trăsătura se manifestă în
comportamentul persoanei, cum este cazul nervozităţii care vizează nivelul general al activităţii şi al
autocontrolului), la nivelul de organizare , mai mic sau mai mare al trăsăturilor , şi in sfârşit, la
patternurile de organizare ale trăsăturilor, diferite de la un individ la altul (sociabilitatea cuiva se
poate manifesta în uşurinţa de a stabili prietenii, iar la altcineva prin uşurinţa de a stabili contacte de
afaceri). Trăsăturile personalităţii atăt la nivel individual cât şi la nivelul populaţiei pot evolua
independent sau în clusteri.
Guilford prezintă un interesant model structural al personalităţii, compus din trei niveluri
care sunt intercorelate printr-o ierarhie determinativă şi una predictivă. Conform figurii de mai sus
primul nivel este numit hexis şi desemnează dispoziţiile de comportare (a,b,c,d,etc.) într-o manieră
constantă, într-un număr limitat de situaţii . Acestea au drept indicatori actele specifice de la nivelul
inferior, reprezentate de totalul răspunsurilor unei scale a unui chestionar.
La un nivel superior se află trăsăturile primare (S,A,I,N,O) obţinute prin analiza factorială a
intercorelaţiilor dintre trăsăturile hexis pe care le au ca indicatori . În vârful piramidei se află
sindroamele tipuri (a,b) care se obţin prin intercorelarea trăsăturilor primare. Ierarhiile determinative
şi predictive funcţionează de sus în jos, de la nivelurile superioare către cele inferioare , iar
inferenţele au loc în sens invers, adică indicatorii unei trăsături sunt reprezentaţi de nivelul inferior.
Cu cât gradul de structurare al nivelului superior este mai mare cu atât creşte calitatea predicţiei .
Astfel, cunoscând că o persoană are o înaltă trebuinţă de a se conduce după principii morale, ne
6
 7

putem aştepta să aibă o înaltă onestitate şi o mare trebuinţă de a proceda cinstit în diverse situaţii.
După Guilford practicienii sunt interesaţi de modelul ierarhic în măsura în care la unul dintre
niveluri sau la altul va găsi informaţia cea mai utilă despre trăsătura investigată.

a b

S A I N O

a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v

Structura ierarhică a personalităţii (După Guilford,1959,p.100)

Potrivit lui Allport trăsăturile sunt carămizile organizării personalităţii şi reprezintă
integrarea unei clase de stimuli cu o clasă de răspunsuri (Allport, 1991) adică rezultatul integrării a
numeroase deprinderi care au acceaşi semnificaţie adaptativă generală pentru persoană. Allport
distinge între trăsături comune (pe baza cărora oamenii pot fi comparaţi) şi dispoziţii persoanle(
pattern-uri unice de trăsături la nivel individual, adevărate focare de organizare). Dispoziţiile
personale pot fi identificate printr-o calitate nucleară. Din punctul de vedere al amplorii lor asupra
comportamentului dispoziţiile personale pot fi cardinale dacă influenţează în mod global toate
aspectele personalităţii, centrale sau secundare. Numărul dispoziţiilor persoanle, la nivelul unui
individ, este cuprins între cinci şi zece. Evaluarea personalităţii este în concepţia lui Allport o
problemă de a găsi echilibrul între facorii comuni şi factorii morfogenetici, genotip şi fenotip,
nomotetic şi ideografic şi este posibilă prin studierea dispoziţiilor personale care implică următorii
paşi : 1. Decelarea trăsăturilor comune prin chestionare (etapa nomotetică,s.n.), 2. Studii de caz, 3.
analiza empirică a actelor persoanei investigate, 4. Abordarea clinică (etapa ideografică, s.n.).

Orientarea factorialistă
R. Cattell în America şi H. J. Eysenck în Anglia sunt principalii reprezentatnţi ai acestei
orientări în studiul personalităţii.
Raymond Cattell defineşte personalitatea ca pe ceva care ne permite să facem predicţii
asupra comportamentului viitor al unei persoane (Cattell,1957). Predicţia comportamentului este
scopul central al studierii personalităţii. Nu putem însă face predicţii acceptabile asupra
comportamentului unei persoane într-o situaţie dată decât în masura în care cunoaştem elementele
de continuitate şi de constanţă în structura personalităţii- trăsăturile şi patten- urile acestora. Aşadar
trăsăturile sunt unităţile structurale ale personalităţii şi reprezintă modalităţile constante ale unei
persoane de a reacţiona la situaţiile stimul. Trăsăturile de personalitate pot fi evidenţiate prin analiza
factorială a unei mase uriaşe de date obţinute prin efectuarea unor multiple măsurători asupra
personalităţii. Spre deosebire de Allport , Cattell nu este de părere că trăsăturile au o existenţă
obiectivată în fiecare individ. El le concepe ca pe nişte constructe ipoteteice deduse din observarea
comportamentului extern (Schultz,1990).
Cercetările lui Cattell privind factorii -trăsături ai personalităţii pleacă de la lista de termeni
englezi referitori la personalitate extrasă din vocabular de către Allport şi Odbert. Această listă
redusă, într-o primă etapă, la 171 de denumiri prin gruparea termenilor sinonimi este utilizată în
7
 8

evaluarea unui lot de subiecţi. Rezultatele evaluării, interpretate corelaţional conduc la o listă de 53
de grupuri de termeni. Fiecare subiect al unui nou lot este evaluat de doi cunoscători pe baza ultimei
liste de termeni. Analiza factorială a acestor evaluări s-a concretizat intr-o listă finală de 12 factori,
care reprezintă, potrivit concepţiei lui Cattell, trăsăturile primare ale personalităţii. La nivel
individual , aceste trăsături identificate nomotetic, relizează patten-uri specifice prin poziţiile
diferite ocupate de subiecţi pe continuumul fiecărui factor, pattern-uri pe care le aprofundăm prin
anliză ideografică. În acest sens Cattel obişnuia să utilizeze metoda intensivă de studiu bazată pe
date de observaţie, interviu, pe probe proiective (pe care impropriu le numea probe obiective) şi pe
teste situaţionale care plasau subiecul în condiţiile poprii de viaţă şi de activitate (Schultz, 1990).
Cattell utilizează trei modalităţi de clasificare a trăsăturilor de personalitate. O primă
distincţie împarte trăsăturile de personalitate , la fel ca Allport, în trăsături comune-specifice
specifice tuturor oamenilor- datorate bagajului ereditar similar şi pattern-urilor comune ale
influenţelor sociale, şi trăsături unice manifestate cu precădere în domeniul intereselor şi atitudinilor
specifice fiecărui individ. Inteligenţa, introversia, tendinţa gregară sunt exemple de trăsături
comune. O altă clasificare distige trăsăturile abilităţi, trăsături temperamentale şi trăsături dinamice
(motivaţionale). Cea mai interesantă clasificare deosebeşte trăsăturile de suprafaţă de trăsăturile
sursă. Trăsăturile de suprafaţă sunt grupări de caracteristici ale personalităţii care corelează între ele
fără să fie determinate de o sursă unică. Echivalentul lor în personalitatea morbidă o constituie
sindromul. Trăsăturile sursă derivă din analizele factoriale şi sunt elementele de bază ale
personalităţii. Ele pot fi constituţionale sau modelate de mediu. Cattell a identificat în total 16 astfel
de trăsături sursă care stau la baza predicţiei comportamentului în terapie învăţare, mediu
ocupaţional, accidente. Ele sunt măsurate cu ajutorul chestionarului 16PF.
Organizarea dinamică a personalităţii cuprinde trei nivele : ergii, sentimentele şi atitudinile.
Ergii desemnează trăsături sursă înnăscute, sursele primare de energie ale comportamentului,
elemente permanente în strucura personalităţii. Cattell preferă termenul erg (în gr. ergon=energie)
celor de impuls sau instinct.
Sentimentele sunt trăsături sursă care ţin de mediu şi sunt rezultatul învăţării, deci nu au un
caracter permanent. Elle sunt pttern-uri de atitudini focaliazate pe aspectele importante din viaţa
fiecăruia : patrie, soţie, profesie, religie, etc.
Atitudinile reprezintă nu doar opiniile ci interesele, emoţiile şi acţiunile unei persoane
orientate către evenimente şi obiecte.
Imaginea interrelaţiilor dintre aceste nivele este numită de catre Cattell latice dinamică iar
modelul relaţiilor de determinare al unui nivel de către altul se numeşte subsidiere. O atitudine este
determinată (subsidiată) de unul sau mai multe sentimente care pot avea la origine unul sau mai
mulţi ergi. Sentimentele unei persoane se organizeză în jurul unui sentiment master care este
sentimentul de sine sau cum îi spune Cattell self- sentiment. El determină toate atitudinile persoanei
fiind echivalent cu eul sau ego-ul abisal, sau cu self-ul neobehaviorist.
Concepţia lui Cattel despre personalitate şi despre evaluarea ei este operaţionalizată în mai
multe chestionare. Cele mai cunoscute sunt Chestionarul 16 FF, Chestionarul pentru adolescenţi -
HSPQ şi Chestionarul de anxietate “ C ”. În capitolul consacrat chestionarelor vom reveni asupra
instrumentului 16 PF.
Oricare abordare a teoriilor personalităţii nu poate face abstracţie de contribuţia teoretică şi
metodologică a lui H.J.Eysenck, activitate care se întinde pe mai multe decenii şi cuprinde arii care
depăşesc încadrarea ei în orientarea factorialistă. Coordonatele esenţiale ale concepţiei lui Eysenck
despre personalitate şi despre metodele de investigare ale acesteia vizează pe de o parte numeroasele
sale studii privitoare la bazele biologice ale personalităţii şi la metodele neurofiziologice utilizate în
investigarea lor, iar pe de altă parte, modelul său integrativ despre personalite. Aceasta este
structurată pe trei dimensiuni fundamentale- extraverisie, nevrotism, psihoticism şi este ierarhizată
8
 9

pe patru nivele de generalitate, în multe privinţe asemănătoare nivelelor modelului ierarhic al lui
Guilford. Enumerate de la bază către vârf cele patru nivele sunt: actele mentale singulare, actele
mentale habituale, trăsăturile obţinute prin corelarea actelor habituale şi constelaţiile de trăsături,
adică sindroamele- trăsături sau tipurile psihologice.
Structura personalităţii, cu dimensiunile ei fundamentale, nu poate fi decelată decăt prin
intermediul analizei factoriale dar semnificaţiile psihologice ale rezultatelor acesteia nu pot fi
precizate decât prin coroborarea unor surse de informaţie cât mai divese cum sunt cele provenite din
măsurători din domeniul neuroştiinţelor, din aplicarea testelor de personalitate, sau din testele
obiective.
Dimensiunile fundamentale, axele personalităţii au o determinare ereditară manifestată în
predispoziţii, iar influenţele mediului se mişcă între aceste coordonate biologice. Ceeace apare în
comportamentul observabil, în chestionare, sunt aspectele fenotipice care rezultă din interacţiunea
ereditate- mediu. Plomin şi Bergman vor confirma în anii 1990 componenta ereditară a trăsăturilor,
a cărei pondere o estimează a fi de 40%. Autorii citaţi de Pervin (1994) subliniază că ereditatea nu
acţionează numai direct în formarea personalităţii dar şi indirect în măsura în care persoana
selectează modifică şi crează ea însăşi evenimentele.
Operaţionalizarea modelului personalităţii al lui Eysenck îşi gaseşte concretizarea în
chestionarele elaborate împreună cu colaboratorii săi timp de peste trei decenii. Ultima variantă a
seriei sale de chestionare pentru investigarea extra-introversiunii şi nevrotismului este E.P.Q (
Eysenck Personality, Questionnaire) din 1975. În acest chestionar apare a treia dimensiune introdusă
ulterior în modelul său, psihoticismul. Conţinutul comportamental al dimensiunilor introversie-
extraversie şi stabilitate - neuroticism este asemănător accepţiei date de Jung : introversie =
comportament retras, liniştit,autocontrolat, tinzând să dezvolte simptome de anxietate, depresie,
nervozitate,etc.; extraversie= deschidere, excitabilitate, preferinţă pentru contacte sociale, glume,
cooperare,etc.; neuroticismul= labilitatea emoţiilor,tendinţe depresive, anxietate, etc. Psihoticismul
se caracterizează prin agresivitate, impulsivitate , răceală, ostilitate, originalitate, potenţial
creativ,etc.

CHESTIONARELE SI INVENTARELE DE PERSONALITATE

Cea mai generala clasificare a chestionarelor de personalitate împarte aceste instrumente,

dupa cum masoara una sau mai multe trasaturi ale personalitatii, în chestionare unifazice şi
multifazice
Funcţie de destinaţia lor ele se clasifică în chestionare de: adaptare, atitudini, interese şi de
personalitate (U. Şchiopu, 1976).

CHESTIONARELE DE ADAPTARE

Urmaresc sa evidentieze dificultatile de adaptare în diverse medii ale activitatii umane: mediul
scolar, universitar, mediul muncii. Ele surprind aspectele diferentiale ale adaptabilitatii, unele
persoane fiind mai adaptabile sau mai putin adaptabile în raport cu un anumit domeniu al activitatii
umane .
Exista trei feluri de adaptare: -prin asimilarea mediului
-prin acomodarea la cerintele lui
-prin deplasarea sau inlocuirea în caz de esec.
Acomodarea si asimilarea functioneaza sistemic, orice asimilare este urmata, potrivit teoriei
lui Piaget, de acomodarea la noile achizitii.

9
 10

Deplasarea se refera pe de o parte la o strategie a Eului, explicată de psihanaliză, când

centrul de interes se schimbă către un alt domeniu al activitatii, ca în cazul în care inregistrând esec
în domeniul prezent (nu ne-am realizat ca psihologi) ne orientăm către domeniul afacerilor sau
invers. Pe de altă parte, deplasarea se poate produce si imaginar, în sensul că, ne compensăm
eventualele răni ale stimei de sine, ale imaginii de sine, proiectandu-ne în diverse situatii unde aceste
caracteristici, aceste trebuinţe ale Eului sunt satisfăcute. Adaptarea la conditiile activitatii este un
proces foarte complex si înglobeaza componente fiziologice, psihologice, sociale angajând atât
mecanisme de diminuare cat si de compensare acordate la un nou mediu, care este considerat cel
mai confortabil.
Cele mai utilizate chestionare din această categorie, în deceniile trecute, dar care
mai sunt utilizate si în prezent sunt Woodworth-Mathews şI Psychorater.

Chestionarul Woodworth - Mathews

Este unul dintre cele cele mai utilizate chestionare de adaptare. În varianata originară a fost
utilizat în primul război mondial ca o modalitate de standardizare a interviului psihiatric. La
elaborarea primei variante s-a utilizat un eşntion normativ de 2000 de subiecţi normali şi un grup de
psihonevrotici. Se mai numeşte inventar psihonevrotic deoarece poate decela unele accentuări spre
patologic ale unor însuşiri psihocomportamentale larg întânlite în populaţie. Deşi operează cu
concepte psihiatrice el sesizează de fapt caracteristici tipologice şi temperamentale atribuibile
personalităţii normale. Unii autori îl consideră pe bună dreptate ca fiind un chestionar de
temperament.
Descriere
Conţine un număr de 76 de itemi la care subiecţii răspund prin sublinierea răspunsurilor ''Da''
sa ''Nu'' . Răspunsurile sunt tipărite, în dreapta paginii, în continuarea fiecărui item. Testul mai poate
fi administrat cu o foaie de răspuns.
Itemii sunt alocaţi unui număr de opt caracteristici temperamentale. Deşi acestea sunt
denumite cu o terminologie clinică semnificaţia lor poate deveni patologică doar prin depăşirea
considerabilă a anumitor limite.
1. emotivitate simplă; 2. psihastenie, obsesiuni; 3. tendinţe schizoide; 4. tendinţe paranoide; 5.
tendinţe depresive şI ipohondrice; 6. tendinţe impulsive şI epileptoide; 7. tendinţe instabile
(instabilitate psihică); 8. tendinţe antisociale (egocentrice).
Administrare.
În instructajul standardizat se insistă pe următoarele aspecte:
Subiecţii trebuie să citească fiecare întrebare cu toată atenţia şI să cântărească foarte bine dacă
întrebarea se referă la o caracteristică ce se potriveşte felului lor de a fi şI de a acţiona, în condiţiile
în care cvasitotatlitatea chestionarelor, dimpotrivă, solicită subiecţilor să dea primul răspuns care îi
vine în minte. Această schimbare de accent este explicabilă prin intenţia lui Woodworth de a realiza
odată cu acest chestionar o prescurtare şI standardizare a interviului psihiatric pentru a putea fi
investigat un mare număr de combatanţi.
Un alt accent se pune pe necesitatea unei conduite sincere în completarea chestionarului.

Corectarea şi interpretarea testului

Corectarea chestionarului se realizează trecând în revistă fiecare răspuns semnificativ şI
alocându-l, la fel ca într-un tabel de frecvenţă, fiecărei trăsături sau tendinţe, într-un tabel
centralizator tipărit de obicei pe ultima pagină a chestionarului, sau pe foia de răspuns. De obicei
chestionarele conţin în stânga numărului de ordine al fiecărui item o cifră romană de la I la VIII care
arată cărei tendinţe psihonevrotice îi este alocată întrebarea respectivă. De asemenea mai sunt
tipărite unele semne distinctive ( de ex. un ''+'') la acei itemi pentru care răspunsul semnificativ este
10
 11

''Nu''. Numărul de răspunsuri pe fiecare tendinţă se înmulţeşte printr-un coeficient care variază de la
o trăsătură la alta fiind cuprins între 20 şi 52. Va rezulta, pentru fiecare trăsătură psihonevrotică un
număr cuprins între 0 şI 360.
Interpretarea testului respectă următorii paşi: 1. Se evaluează gradul de normalitate al celor
opt trăsături temperamentale. Dacă se situează sub valoarea de 120 le vom considera ca fiind
normale. Cu cât valorile vor fi mai mari de 120 şI se vor apropia de 360 cu atât va fi mai îndreptăţită
supziţia unor tendinţe patologice. 2. Interpretarea profilurilor normale luând în considerare ca
dominante acele trăsături mai evident conturate. Despre o persoană care a obţinut valori sub 120 la
toate trăsăturile dar la care caracteristica temperamentală cu nota cea mai mare este tendinţa
paranoidă vom emite ipoteza unei persoane, bănuitoare, suspicioase, uşor de rănit, cu mult amor
propriu, ciu sete de prestigiu, etc. Aceeaşi trăsătură având o notă peste 300 într-un protocol cu toate
celelate note depăşind pragul de 120 indică focalizarea morbidă a persoanei pe ideea de insecuritate
socială, de grandoare sau de persecuţie, unilateralizarea trăsirilor sale sufleteşti pe ideea obsesivă de
prejudiciu.
3. Astfel de profiluri cu tendinţe morbide trebuie confirmate de alte probe sau de examenul
psihiatric.

CHESTIONARELE DE ATITUDINI ŞI ASPIRAŢII

Pieron defineşte atitudinile ca pe reacţii generalizate faţă de anumiţi stimuli. Ele sunt sisteme
afectogene care impică un sistem de valori, negative sau pozitive implicate în sfera motivaţională a
personalităţii (U. Şchiopu, 1976). Murray consideră că trebuinţa are o sferă mai largă decât
atitudinea pe care de altfel o implică.
Contribuţii consistente în domeniul chestionarelor de atitudini au adus Thurstone, Likert,
Guttman Lazarsfeld, ş.a.
Thurstone a elaborat Scalele de atitudini generale (Generalized Attitude Scales), intrument
care investighează atitudini referitoare la căsătorie, divorţ, libertatea negrilor şI alte chestiuni cu
caracter social. Odată cu acest chestionar Thurstone a elaborat un aparat matematic special utilizat în
valorificarea acestui tip de instrumente psihodiagnostice.
Alain Sarton realizează un grupaj de chestionare care investighează o serie de atitiduni cum
sunt: atitudinea faţă de sănătate, atitudinea faţă de satisfacţii imediate, faţă de bani, faţă de prestigiul
social şI faţă de muncă. Fiecare tip de atitudine este evaluată pe trei dimensiuni, de exemplu ca
atitudine faţă de sănătatea proprie, faţă de sănătatea altora şI faţă de sănătatea în general (faţă de
conceptul de sănătate).
Psihodiagnosticul aspiraţiilor s-a centrat pe modelarea unor situaţii experimentale. Este
investigat de nivelul de aspiraţii, adică nivelul pînă la care individul este gata să-şi angajeze într-o
sarcină propria sa stimă de sine. Nivelul de aspiraţii se defineşte prin comparaţia performanţei reale
cu performanţa estimată de subiect. Diferenţa între cele două are valoare de feed- back pentru
ajustarea aspiraţiilor viitoare. Dembo, elev al lui Lewin a elaborat un interesant dizain experimental
în acest domeniu. Subiecţii au de îndeplinit în mod repetat aceeaşi sarcină. Înaintea fiecărei etape,
subiecţii comunică propriile expectaţii privind calitatea şI timpul de rezolvare. Se constată un proces
constant de ajustare a expectanţelor în concordanţă cu performanţele reale. Situaţii experimentale cu
valoare de test, similare au mai realizat Dellay şi Pichot precum şi J. B. Miller. Testul lui J. B.
Miller constă din 20 de pagini de exerciţii aritmetice simple. Pe măsură ce rezolvă fiecare pagină (
de la 2 la 13) cu timpul limită de un minut, subiectul o atribuie, alternativ, contului său sau clasei.
Performanţele la paginile 14-19 le atribuie după bunul plac sieşi sau clasei. Comparaţia celor două
conturi, personal şI al clasei, pune în evidenţă atitudini cum sunt cooperarea sau individualismul.

11
 12

Pentru informaţii detaliate studenţii vor consulta U. Şchiopu, 1976 p.404-410, H. Murray,
Exploration de la personalite (experimentele lui Frank privind nivelul de aspiraţie) şi Al. Roşca
Metode şI tehnici experimentale în psihologie, p.280-282)

CHESTIONARELE DE INTERESE
Sunt utilizate în special în domeniul orientarii şcolare şi profesionale a adolescentilor, dar
este utilizat si în reorientarea si reconversia profesională. Fiind definit ca fixare si manifestare a unei
trebuinte, interesul dinamizează activitatea psihică, focalizează atentia, efortul si se obiectivizeaza în
performante. Interesele prezinta în randul oamenilor aspecte diferentiale atat structural cat si din
punct de vedere al calitatilor care sunt: generalitatea, intensitatea, durata. U. Şchiopu (1976)
identifică trei tipuri de chestionare pentru testarea intereselor:
1. Chestionarele cu structură cognitivă. Conţin sarcini (întrebări) de identificare a unor profesii
cunoscute, de apreciere a unor profesii interesante, dificile, pe cale de dispariţie sau a altora noi.
2. Chestionare care conţin sarcini de identificare a unor profesii pe baza prezentării unor secvenţe de
activităţi specifice.
3. Chestionare de interese profesionale în care itemii conţin descripţiile unor actvităţi proprii mai
multor profesii. La fiecare item subiecţii trebuie să aleagă acel tip de activitate care îi place cel mai
mult.
În domeniul chestionarele de interese profesionale cele mai cunoscute sunt: Chestionarele de
interese vocaţionale Strong (Strong Vocational Interest Blank, Strong-Campbell Interest Inventory),
Chestionarul de interese Kuder (Kuder Occupational Interest Survey), Lee-Thorpe, Lacerbeau şI
Martin Irle.
Chestionarul lui Strong conţine un număr de 400 de itemi vocaţionali şi avocaţionali. Itemii
vocaţionali sunt cei care identifică interese specifice unei anumite profesii; itemii avocaţionali se
referă la interese care nu au legătură cu profesia respectivă. Departajarea lor pentru 24 de profesii
feminine şI 47 de profesii masculine a fost realizată de Strong prin compararea unor loturi perechi
de subiecţi. În unul din loturi toţi subiecţii aveau aceeaşi profesie iar în celălalt aveau profesii
diferite. Ambele loturi erau egalizate d.p.d.v. al sexului şI vârstei. Loturile omogene d.p.d.v. al unei
anumite profesii au relevat anumite modele (structuri) specifice de interese.
Chestionatul se adresează adolescenţilor. Familiile de interese au fost reprezentate pe un
glob. O astfel de reprezentare permite consilierului vocaţional să indice subiectului locul său pe
globul profesiilor şI distanţele dintre locul său şI alte profesii.
Chestionarul Kuder are itemii grupaţi pe 10 grupe de interese ocupaţionale care au fost
identificate prin analiză factorială ca de exemplu: interese ocupaţionale, persuasive, artistice,
literare, muzicale, servicii sociale, funcţionăreşti etc. Fiecare item este format din descrpţia a trei
tipuri de activităţi, fiecare evocând un interes specific. Subiectul trebuie să opteze pentru una dintre
cele trei variante, astfel:
Ce crezi că este mai interesant ?
a) Să realizezi noi tipuri de aparate electrice ?
b) Să conduci un magazin de aparate electrice ?
c) Să primeşti comenzi telefonice pentru aparate electrice ?
Scorurile în percentile pe fiecare dintre cele 10 grupe de interese permit decelarea profesiei
ale cărei activităţi specifice au fost cele mai preferate. Consilierea subiectului în alegerea profesiei
are în vedere atât profesia dominantă cât şI configuraţia generală a intereselor subiectului.
Chestionarul Lee-Thorpe operează cu şase tipuri de profesii, descrise succint câte două în
fiecare item. Subiectul trebuie să aleagă de fiecare dată profesia preferată. Profesiile sunt sociale,
naturale, mecanice, afaceri, artă, ştiinţă.

12
 13

Chestionarul lui Lacerbeau este format din 72 de itemi redactaţi cîte 18 pe patru pagini
diferite. Itemii se referă la diferite ocupaţii cum sunt cele tehnice, intelectuale, sociale, sportive,
legate de natură, din domeniul comerţului, artistice, manuale, imaginative. În fiecare pagină
subiectul alege şase profesii preferate şI indică alte şase respinse. Se acordă un punctaj diferenţiat de
la 2 la 0 pentru profesii preferate, neutre sau respinse.
Chestionarul lui Martin Irle identifică interesele specifice a nouă tipuri de profesii din
domeniul tehnic, ştiinţific, comerciale etc. Este format din 162 de itemi. Fiecare item evocă patru
tipuri activităţi diferite, fiecare aparţinând unei anumite profesii. Subiectul o alege de fiecare dată pe
cea mai preferată. În partea stângă a paginii este indicat printr-un simbol tipul de profesiune evocat
de ficare alternativă, ca în exemplu de mai jos:
65. (A) - A turna stâlpi de beton pentru poduri.
(H) - A cultiva răsaduri de zarzavat.
(D) - A lucra într-un laborator electronic.
(E) - a prezenta în magazin noutăţi tehnice.
Funcţie de punctajul rezultat pentru fiecare categorie de ocupaţii se poate stabili interesele
ocupaţionale dominante ale subiectului consiliat.

CHESTIONARELE ŞI INVENTARELE DE PERSONALITATE

Acestea se adresează atributelor caracteriale si temperamentale. În domeniul psihodiagnozei
sunt preferate inventarele multifazice de personalitate deoarece oferă o perspectivă mai amplă
asupra patternului caracteristicilor unui subiect. Unele inventare de personalitate cum este cazul
M.M.P.I. opereaza cu concepte din domeniul psihopatologiei, altele cum este C.P.I.(Inventarul
Psihologic California) opereaza în domeniul normalitatii. Ambele pot fi utilizate atat în domeniul
clinic cat si în domeniul normalitatii.
M.M.P.I. (Inventarul Multifazic Minnesota) produce o diferenţiere mai riguroasă a
diverselor tulburări psihice care pot apare ca fenomene dezadaptative.
Dintre chestionarele care au o lunga utilizare în laboratoarele de psihologie din tara noastră
menţionăm: M.M.P.I, C.P.I, F.P.I. (Inventarul Freiburg); chestionarele 16 P.F. şI de anxietate ale lui
Cattell, inventarul de temperament al lui Guilford-Zimmerman etc. Mai recent sunt în curs de
adaptare pe populaţia românească chestionarele NEO care au la bază modelul BIG-FIVE.
Chestionarele de personalitate nu sunt instrumente psihodiagnostice infailibile. Ele comportă
o serie de dificultăţi pe care este necesar să le cunoaştem pentru a avea o perspectivă cât mai realistă
cu privire la valoarea de încredere pe care o atribuim rezultatelor obţinute prin administrarea lor.
Menţionarea mai întâi a limitelor lor are rolul de a invita la prudenţă şI discernământ când le
utilizăm. De asemenea, configurarea chiar şi numai succintă a evoluţiei ''filosofiei'' care ghidează
construcţia acestor instrumente în ultimele decenii are drept scop relevarea complexităţii travaliului
care stă la baza realizării lor.

Sursele de eroare intâlnite în utilizarea chestionarelor de personalitate

Cele mai grave probleme cu care se confruntă chestionarele de personalitate sunt acelea ale
denaturarii răspunsurilor. Spre deosebire de domeniul clinic si de cel al consilierii unde subiectul
este interesat în mod direct să dea raspunsuri într-un mod cât mai adecvat, în alte domenii ca de ex.
în selectia profesionala apare tendinta de falsificare a raspunsurilor. Ursula Schiopu clasifica sursele
de eroare care ţin de subiectul respondent in: efectul de fatadă, efectul de reputatie bună, efectul de
originalitate, efectul de fraudă, efectul de convenienţă. (Pentru detalii vezi U. Şchiopu, 1976).
Falsificarea raspunsurilor, după Bloom si Naylor (1976), se refera la tendinta subiectilor de a
alege acele raspunsuri care îi prezintă intr-o lumina cât mai favorabilă. Subiectii în mod constient

13
 14

doresc sa îşi mareasca sansele de succes fie atunci cand chestionarul serveste unor scopuri de
selectie, fie atunci când vor să beneficieze de un anumit regim preferential.
Exista insă si o motivatie inconstientă de falsificare a răspunsurilor care angajează
mecanismele de aparare ale Eului. Posibilitatea falsificarii, modificarii raspunsurilor la
chestionarele de personalitate a facut obiectul unor experiente. Intr-unul dintre experiente s-a cerut
subiectilor primului esantion experimental sa simuleze raspunsurile unor oameni fericiti, bine
adaptati (subiectii fiind studenti). Subiectilor din al doilea esantion experimental li s-a cerut sa
simuleze dezadaptarea universitară (nefericirea, stresul), iar celor din esantionul de control ,al 3-lea,
li s-a cerut sa se refere la propriul comportament. S-au obţinut diferente remarcabile care dovedesc
usurinta cu care pot fi generate profilurile dorite. În cele doua loturi experimrntale subiectii au reusit
să dea astfel de raspunsuri încât, prin prelucrarea chestionarelor, s-au obtinut exact caracteristicile
propuse de experimentator.
Un excelent avertisment în ce priveste fragilitatea chestionarelor de personalitate, şi respectiv
tendinta de falsificare a răspunsurilor, il reprezintă cercetarile întreprinse de Weastman si Green. Ei
au cerut subiectilor să raspundă la un chestionar de personalitate, ca şi cand ar candida pentru
ocuparea postului de vânzator la o mare firma si ar trebui sa isi mareasca sansele de succes. Dupa o
saptamana acelorasi subiectii li s-a cerut sa raspunda la fel de inalt motivati pentru a fi angajati în
postul de bibliotecari. Trasatura masurata, increderea în sine, a inregistrat diferente notabile intre
cele doua etape ale experimentului, ''vânzatorii'' având scoruri mai inalte decât bibliotecarii.
A doua sursă de eroare o reprezinta seturile sau montajele de raspuns. Este vorba de efectul
de set (montaj, ustanoka). Acesti termeni desemneaza faptul ca noi percepem si reactionam în fata
evenimentelor în virtutea unor experiente anterioare stocate în adevarate matrici perceptive. Setul
are rolul de a categorializa datele primare ale experientei, deci de a le raporta la ceva cunoscut si în
felul acesta de a le desprinde semnificatia. Prin intermediul setului subiectii au tendinta să
interpreteze itemii în conformitate cu propria lor experienţă si să dea raspunsuri mai mult sau mai
putin deformate de aceste asteptari. Una din consecintele setului il reprezinta tendinta de răspunde
într-o maniera dezirabilă social. Spre deosebire de tendinta de falsificare constientă, conformarea la
modelele de raspuns acceptate social are la baza mecanisme mai profunde, mecanisme incostiente
care sunt legate de nevoia de protectie si de aparare impotriva criticilor sau impotiva dezaprobarii
sociale. O alta categorie de erori, legată de set, poate sa apară datorita tendintei de a răspunde cu
''da'' sau cu ''adevarat''. Incuviintarea echivalează cu incercarea de a raspunde asa cum credem ca
altii s-ar astepta sa raspundem. Tot aici în categoria setului intra deviatia –sau tendinta de a da
raspunsuri necomune sau neobisnuite.
Diminuarea acestor surse de eroare se realizeaza prin următoarele metode.
1.Construirea unor itemi neutri din punct de vedere social, dat fiind ca dezirabilitatea sociala este
sursa de eroare .
2. Furnizarea prin instructaje adecvate a explicaţiilor privind importanţa unui comportament sincer
care este în avantajul subiecţilor.
3. Incorporarea în chestionarele de personalitate a unor scări de control care detecteaza tendintele de
falsificare.
4. Intoducerea unor variabile cu rol corectiv, asa cum este cazul, scării K din M.M.P.I.
5. Utilizarea tehnicii alegerii fortate a raspunsurilor prin care subiectul trebuie sa aleagă intre doi
sau mai multi termeni sau fraze, egal de acceptabile dar diferite ca semnificatie (Exemplu . : Aş dori
sa am o casă : a) situată în mijlocul pădurii; b) situata în centrul orasului; c) intre A si B).
6. Asigurarea unui numar egal de intrebari la care raspunsurile : Da –adevarat; Nu - fals sunt
semnificative.
7. Intercalarea acestor doua tipuri de intrebari astfel incat sa nu se formeze setul, asteptarea faţă de
un anumit tip de răspuns.
14
 15

Trebuie semnalat, odată cu Anastasi (1978), că experienţa acumulată de cercetători a produs

o optică interesantă în legatura cu aceste erori: dacă la inceput ele erau considerate si tratate ca o
sursa de deformare, şi în consecinţă erau introduse măsuri de contracarare a lor, ca cele mentionate
mai sus, ulterior a apărut o a doua tendinţă potrivit căreia aceste modalitati de raspuns falsificatoare
pot fi tratate ca stiluri de raspuns personale, deci ca indicatori ai unor caracteristici durabile de
personalitate. (Chiar tendinta de a minţi este o caracteristică de personalitate foarte importanta pe
care în majoritatea profesiunulor este farte important sa o evaluam).

Dificultăţi specifice evaluării psihologice cu ajutorul chestionarelor de personalitate

O serie de autori mai vechi (Anastasi, Crombach) sau mai noi (Hofstee, Costa, Mc.Craye)
au adus urmatoarele reprosuri chestionarelor de personalitate si anume:
1.Chestionarele înregistreaza limite în operationalizarea dimensiunilor de evaluat. De exemplu a
operaţionaliza sociabilitatea inseamna a-i gasi acele faţete care pot fi uşor evaluate prin intrebari
adecvate. A operationaliza un concept psihologic inseamna a-l traduce în termeni usor evaluabili.
Aceleaşi limite sunt prezente şi în modul de utilizare a limbajului în sensul că uneori limbajul
stiintific este impregnat de notiuni ambigue provenite din limbajul comun, natural. Cattell este unul
dintre autorii de chestionare, care a fost preocupat de utilizarea unui limbaj standardizat. El chiar a
propus pentru factorii de personalitate o simbolistică internatională tocmai pentru a elimina
ambiguitătile.
De asemenea, chestionarul inregistreaza limite în privinta modului în care sunt
transmise catre subiect si în care sunt receptate de catre acesta informatiile conţinute de itemi. Nu
putem fi siguri că subiecţii vor obţine aceleaşi înţelesuri ca cele intenţionate de către cel care a
redactat itemii.
2. O alta limita o reprezinta faptul ca starea de intentionalitate a subiectului se reflecta asupra
modului în care el intelege diferit de altul, altfel nuanţat, sensul intrebarilor.
3. O alta limita este, “vizibilitatea” itemilor, faptul că sensul lor favorabil poate fi intuit de subiect.
Uneori este intuita insăşi trasatura de personalitate care este ţintită.
4. O alta limita a chestionarelor e data de faptul ca există o mare variabilitate a comportamentelor pe
care le masuram. Noi nu ajungem la trasaturi psihice direct ci prin intermediul comportamentelor, în
speţă prin comportamentele de raspuns, şI aceasta functie de dispozitiile personale ale subiectului,
de o serie de alte caracteristici care ţin atât de mediul extern cat si de mediul intern. Subiectul poate
sa raspundă la un item intr-un fel acum si în alt fel peste o anumita perioadă de timp.
5. O altă dificultate rezidă în faptul că, datorită dreptului persoanlor testate la intimitate, utilizarea
chestionarelor de personalitate trebuie să asigure confidenţialitatea sau anonimatul datelor
investigaţiei iar testarea să aibă loc doar în beneficiul persoanei sau în scopuri ştiinţifice.
6. Lipsa unui criteriu obiectiv de validare a chestionarelor de personalitate constituie o altă
deficienţă majoră (L. Tyler, W. Bruce Walsh, 1979). În general sunt utilzate în calitate de criteriu
diferite evaluări efectuate de profesori, persoane apropiate, şefi, ş.a., despre care se presupune că au
o suficientă cunoaştere a subiectului testat. Din păcate evaluările sunt contaminate de către diferite
surse de eroare, despre care care am discutat în semestrul trecut.
7. Eforturile cercetătorilor de a realiza şi valida chestionare după metoda grupurilor disjuncte
(grupurile să fie cât mai asemănătoare din cât mai multe puncte de vedere şi cât mai diferite din
perspectiva caracteristicii de personalitate măsurate) s-au concretizat în disponibilitatea acestor
instrumente de măsura mai degrabă trăsturi negative decât pozitive. Arsenalul psihodiagnostic este
se pare mult mai bine instrumentat pentru a decela, de exemplu unele deficite psihosomatice decât
trăsături cum sunt conştiinciozitatea, credibilitatea sau onestitatea unei persoane. Aşa cum vom
vedea într-un curs viitor, eforturile actuale ale realizatorilor de chestionare multifazice sunt destinate
corectării acestei deficienţe.
15
 16

Datorită limitelor trecute în revistă eforturile autorilor de chestionare s-au concentrat pe

stabilirea unor principii şi metode clare care să stea la baza construcţiei acestor instrumente.

Principii (metode) de construcţie a chestionarelor de personalitate

1) Validitatea de conţinut. Ca metodă de constructie a inventarelor de personalitate exprima
exigenţa ca esantionul de comportament desemnat prin itemi să acopere cât mai exact gama
comportamentelor reprezentative pentru atributul psihic măsurat.
Prin analiza de itemi se stabileste gradul de reprezentativitate al fiecarui item pentru trăsatura
masurată. Analiza de conţinut se realizeaza, aşa cum am văzut în cursul opt, fie conceptual prin
consultarea unui lot de judecatori (experţi), fie prin calcularea saturaţiei fiecărui item în factorul
investigat.
2.Acordul empiric cu criteriul. Aacest procedeu controlează dacă răspunsurile subiecţilor sunt
diagnostice sau simptomatice pentru criteriul masurat. Spre deosebire de validitatea de continut,
acordul empiric cu criteriul se caracterizeaza prin faptul ca se ia în considerare un anumit procentaj
de raspunsuri semnificative la chestionar pentru a respinge sau a reţine itemii acestuia. Astfel, dacă
un procentaj mai mare de 25 % din eşantionul de persoane normale ar răspunde semnificativ la un
astfel de chestionar cu destianţie psihopatologică, itemii acestuia nu ar putea fi reţinuţi pentru că ei
nu ar fi diagnostici pentru cazurile de anormalitate.
3. Rolul teoriilor personalităţii în constructia inventarelor de personalitate
Acest principiu mai poate fi formulat ca un imperativ de a utiliza teoria subiacentă drept
fundament conceptual în constructia inventarelor de personalitate.
Teoria si instrumentul coexistă în conceptia unor autori: Cattell, Eysenck, Guilford-
Zimmerman, Guilford. Teoria poate conferi probei o puternica validitate conceptuala sau de
construct. Este motivul care ne-a determinat să procedăm în cursul trecut la o incursiune în cele mai
reprezentative teorii ale personalităţii.
4. Un alt principiu se referă la metoda intuitiva sau raţională. El subliniază iportanţa culturii şI
experienţei ştiinţifice ale psihologului în alegerea acelor itemi care sunt cei mai adecvati pentru
trasatura psihică investigată. Uneori alegerea itemilor poate avea la baza doar intuitia enculturată a
psihologului sau poate sa fie rezultatul operationalizării teoriei elborate de psihologul respectiv.
5. Metoda empirica: aceasta este intr-un fel asemanatore cu acordul empiric cu criteriul, prin faptul
că psihologul nu se intereseaza atat de conţinutul itemilor cât de capacitatea itemilor de a diferentia
subiectii din punctul de vedere considerat. În cadrul acestei metode exista urmatorii pasi:
*se realizeaza un ansamblu (set) de itemi, atât pe baza raţională, prin operationalizarea unei teorii
sau, cel mai lesne, prin imprumutarea unor itemi de la alte chestionare consacrate..
*se aplica acest chestionar ipotetic pe un lot de subiecti format din două grupuri asemanatoare din
toate punctele de vedere, mai puţin din punct de vedere al trăsăturii masurate.
*se determină frecventa raspunsurilor la itemi intr-un esantion sau altul si prin metoda semnificatiei
diferentelor se vede în ce masura itemii diferentiaza din punct de vedere al trasaturii respective în
cele doua esantioane (loturi).
Adjectivul empiric are rolul de a sublinia faptul că experienţa mai degrabă decât teoria
determină care răspunsuri ar trebui cotate ca fiind semnificative pentru atributul psihic măsurat (L.
Tyler, W. Bruce Walsh, 1979). Autorii citaţi exemplifică această metodă cu următorul exemplu :
Un răspuns este scorat pentru scara Paranoia numai dacă apare mult mai frecvent la subiecţii
paranoizi decât la cei normali. Bineînţeles că împărţirea subiecţilor în normali şi paranoizi se
realizează pe baza diagnosticului psihiatric.
6. Metoda analizei factoriale. Cuprinde următoarele etape (L. Tyler, W. Bruce Walsh, 1979) :
Alegerea unui eşantion de subiecţi cât mai reprezentativ pentru populaţia căreia i se
adresează chestionarul, pe care este aplicat acest instrument.
16
 17

Corelarea răspunsurilor la un item cu toţi ceilalţi itemi. Rezultă o matrice a intercorelaţiilor

foarte mare.
Analiza factorială traduce (condensează) aceste intercorelaţii în factori. Aşa cum vom vedea
într-un curs viitor R. B. Cattell reprezintă unul dintre exponenţii cei mai de seamă a acestei direcţii.
Sunt păstraţi itemii care corelează cel mai înalt cu factorii decelaţi în etapa precedentă.
Elaborarea chestionarelor de personalitate, indiferent de metoda utilizată, parcurge o serie de
etape: se alege în primul rand tipul de chestionar potrivit scopului urmărit (consiliere, selecţie,
orientare, etc.); se construieste un set de itemi dupa pricipiile si metodele enunţate mai inainte. În
aceasta etapa au loc unele ajustari ale chestionarului (standardizarea instructajului, a tipului de
raspuns, realizarea unor itemi sau scale de validare ale chesionarului); se realizează unele exemple
introductive care preced itemii şI servesc pentru antrenament preliminar administrării chestionarului.
Are loc validarea statistică a chestionarului prin: analiza de itemi, prin validarea cu criteriul sau prin
analiză factorială. În acesta faza are loc standardizarea interpretării chestionarului, etalonarea lui.
Trăsătura psihică măsurată poate fi definită ca un mod stabil de comportament. Ea are
insuşirea scalaritatii deci se prezinta ca un continuum între două extreme. Pentru a evalua persoana
printr-o trasatura sau alta trebuie să verificăm în ce masură raspunsurile (frecventa, intensitatea lor)
exprimă un anumit grad de dezvoltare a trasaturii pentru subietul respectiv. Acest lucru nu ar fi
posibil în lipsa tabelelor de norme.
In constructia chestionarelor există o adevarată tendinţă evolutivă care merge de la
focalizarea cercetărilor din deceniile trecute pe unităţile molare reprezentate de scalele
chestionarelor, la atenţia specială acordată astăzi unor aspecte moleculare care ţin de constructia
itemilor. Această noua directie este inaugurata de o serie de psihologi, realizatori de chestionare
cum ar fi De Raad, Hofstee Angleitner, Caprara, Perugini, Ostehdorf ş.a., aparţinând scolilor
germană, olandeză , respectiv, italiană.
Deceniile 9-10 ale sec. trecut pot fi considerate o adevarata epocă de aur în cercetarile
privind constructia chestionarelor. Autorii de chestionare si-au pus pentru prima dată o serie de
probleme privind modul de construcţie a itemilor (Pentru detalii vezi în M. Minulescu, 1996)
Problemele cercetate de autorii moderni în constructia chestionarelor:
Cum trebuie construit lotul initial de itemi si cum trebuie ei scrisi, redactati ?
Cum influenteaza caracteristicile formale si de conţinut ale formularii itemilor modul în care
subiectii vor intelege acesti itemi.? Aceste probleme vor sa demonstreze implicaţiile extraordinare
pe care limbajul utilizat în formularea itemilor il are asupra ceea ce inteleg subiectii si asupra
comportamentului lor de raspuns, implicit asupra validităţii chestionarului.
Ca urmare a acestor probleme s-au elaborat strategii speciale de elaborare a itemilor,
strategii care-si pun probleme de limbaj. Primul dintre cei care au elaborat o astfel de strategie este
Jakson. Metoda lui este următoarea:
Se alege un grup de judecatori (experti). Ei vor fi solicitaţi să evalueze gradul de adecvare a
itemilor la trăsătura măsurată de chestionar. Li se furnizează alături de chestionarul ipotetic o
descriere a unor persone tintă (de exemplu două personaje publice foarte bine cunoscute) care
exemplifică prin comportamentul lor trăsatura care ne interesează. Urmează evaluarea de catre
experti a probabilitatii ca persoanele ţintă să aprobe fiecare din itemii respectivi. Judecatorii mai
trebuie sa aprecieze relevanţa itemilor propuşi pentru trasatura în cauză .
Mai exista o alta strategie elaborată în 1983 de Buss si Craick. Ei au pus la punct urmatorul
algoritm:
-Se realizeaza un set de trasături selectate în mod sistematic dintr-un model de comportament
interpersonal;
-Un esantion larg de subiecti identifică comportamente observabile care corespund trasaturii
respective, adică acele comportamente care sunt manifestarea obiectivă a trasaturii în cauză;
17
 18

-Un alt lot de subiecti apreciaza prin rangare gradul de reprezentativitate al acestor comportamente
pentru trasatura dată. Se pune intrebarea de ce nu folosim judecatori ci folosim “oameni de pe
strada”. Raspunsul ar fi acela ca această metoda doreste sa capitalizeze experienta sociala privind
cunoastrea oamenilor, experienţă stocată în limbajele naturale.
Una din paradigmele fundamentale ale acestei direcţii în constructia chestionarelor este larg
intalnita în construcţia instrumentelor care evalueaza personalitatea din perspectiva modelului Big
Five. Potrivit ei limba encodează, adica stochează experienţa sociala de cunoaştere a persoanelor.
Totuşi folosirea limbajelor naturale naşte o serie de probleme privind imprecizia termenilor.
Angleitner si Osterndoff propun trei modalităţi de contracarare a acestui inconvenient: 1) taxonomia
tipurilor de personalitate care pot fi regăsite în limbajul natural. Acesta taxonomie cuprinde sase
categorii de conţinuturi pe care le-am putea intalni mai frecvent în limbaj: trasaturi stabile, stari si
dispozitii psihice, activitati, roluri sociale, relatii si efecte sociale, abilitati si calitati, caracteristici
fizice; 2) specificarea unor criterii de excludere. De ex. excudem termenii care nu sunt
diferentiatori cum ar fi cei care se refera la originea geografica ( clasificarea oamenilor în olteni,
moldoveni, ardeleni nu conţine o experienţă tipologică demnă de a fi transferată ştiinţei)
Acesta este un filtru prin care reţinem termenii cu valoare de cunoastere a personalitatii
proveniţi din limbajul comun, şi de respingere a celor fără o astfel de valoare. Apelam la o grilă de
identificare prin care se exclud termenii care nu intră în mod potrivit în propozitii standard.
Exemplu pentru: adjective : cât de ….este X?; adverbe: cât de …. s-a comportat X?
De Raad în 1981 identifică o directie de valorificare a limbajului comun personalitatii pe baza
distincţiei realizate cu ajutorul partilor de vorbire (adjective, substanative, verbe). Substantivele,
spune autorul, conduc la trăsaturi mai corecte si mai bine definite si cuprind cele mai extreme
semnificatii ale dimensiunii cercetate. Adverbele, în schimb, sunt mai puţin relevante pentru
personalitate si, în masura în care considerăm că sunt determinate de anumikte dispoziţii, captaeză
aspecte temperamentale. Adjectivele captează cel mai bine caracteristicile de personalitate si nu
întâmplător unele chestionare functionează ca listă de adjective unde subiecţii trebuie să le alegă pe
cele care li se potrivesc cel mai bine .
Exită şi o directie, contrară, în realizarea chestionarelor pe care o vom întalni la C.P.I. unde
autorul a plecat de la itemi aparţinând altor chestionare. În acelasi timp H. Gugh, autorul CPI, a
construit si itemi proprii.
În construcţia chestionarelor s-a desprins următorul principiu privind validitatea scalelor:
scalele care evaluează constructe similare dar provin din chestionare diferite, tind sa cuprinda
aceiasi itemi, sau itemi relativi asemanatori, indiferent de metoda de constructie si de teoria
subiacenta.

PSIHODIAGNOSTICUL PERSONALITATI NORMALE

1) Chestionarele elaborate de R.B. Cattell

Cattel defineste personalitatea ca pe ceva care ne permite sa facem predicţii asupra
comportamentului viitor al unei persoane. Cattell (1957) adoptă o perspectiva operationala asupra
personalitatii proprie oricarui teoretician care isi prelungeste cercetarile prin instrumente de
psihodiagnostic .
Predictia in conceptia acestui autor este scopul central al studierii personalitatii. Nu putem sa
facem predictii acceptabile asupra unei persoane intr-o situatie data decât în măsura în care
cunoaştem elementele de continuitate şi de constanţă din structura personalitatii. Aceste elemente de
constanta sunt trasaturile, precum si patternurile acestora care reprezintă constelatii de trasaturi. Prin
urmare, trasaturile sunt unitatile structurale ale personalitatii si reprezinta modalitatile constante ale
unei persoane de a reactiona la situatiile stimul. Trasaturile de personalitate în conceptia lui Cattel
18
 19

pot fi decelate prin analiza factorială care este un procedeu statistic de valorificare a unei mase
uriase de date obtinute prin efectuarea unor multiple măsurători asupra personalitatii. Spre
deopsebire de Allport, Cattell nu este de acord că trasaturile ar avea o existenţă obiectivată in fiecare
individ. El mai degraba le concepe ca pe niste costructe ipotetice deduse din observarea
comportamentului extern. Cercetarile lui Cattell privind factorii de personalitate se origineaza in
cercetarile lui Allport si Odbert asupra vocabularului limbii engleze. Ei au extras iniţial aproape
17000 de cuvinte care aveau valoare de descriptori ai diferitelor caracteristici de personalitate. Intr-
o prima etapă Cattell reduce aceasta lista la 171 de termeni dupa ce a eliminat cuvintele sinonime.
Rezultatele evaluarii interpretată corelational au condus la o alta listă mai scurtă de 53 de grupuri de
termeni. Fiecare subiect al unui lot de cercetare a fost evaluat de 2 cunoscatori pe baza acestui lot de
53 de grupuri. S-a efectuat analiza factoriala a acestei evaluari care s-a finalizat cu o lista de 12
factori. Ei reprezentau, conform conceptiilor lui Cattell, trasaturile primare ale personalitatii. La
nivel individual aceste trasaturi se consteleaza în petternuri specifice datorita poziţiilor diferite
ocupate de fiecare subiect pe continuumul bipolar al fiecarei trasaturi. Sunt mai multe modalitati de
clasificare al trasaturilor. Allport le clasifica în trasaturi comune si unice, cele comune apartin
tuturor oamenilor iar cele unice se manifesta cu precadere in domeniul intereselor si atitudinilor
specifice fiecarui subiect. Astfel inteligenta, introversia, tendinta gregara sunt exemple de trasaturi
comune. Altă clasificare face distincţie între trasaturi abilităţi, trasaturi temperamentale si trasaturi
dinamice adica motivationale. Cea mai importantă clasificare din punct de vedere psihodiagnostic
împarte trasaturile in: trasaturi sursa si trasaturi de suprafata. Trăsăsturile de suprafaţă sunt grupări
de carecteristici ale persoanei care coreleaza intre ele fara insa sa fie determinate de o sursa unica.
Ele sunt reprezentate de factori de ordin secundar pe când trăsăturile sursă sunt factori primari. De
asemenea în virtutea acestui fapt trăsăturile de suprafaţă sunt mai putin predictive deci se manifesta
cu o constanta mai redusa in comportament. Trasaturile sursă deriva din analizele factoriale si sunt
elementele de baza ale personalitatii. Ele pot fi constitutionale sau modelate de mediu. Cattell a
identificat 16 trasaturi care stau la baza predictiei comportamentului.
1 Chestionarul 16 P.F. (Sixteen personality Factors)
2 H.S.P.Q. –conceput pentru subiectii intre 12-18 ani (High School Personality Questionnaire)
3. C.P.Q. –pt. copii intre 8-12 ani (Cattell Personality Questionnaire).
4. E.S.P.Q. pt. copii intre 6-8 ani (Elem. School.....)
5. C.A.Q. (Clinical Analysis Questionnaire) compus din 16 trasaturi primare si 12 trasaturi pentru
evaluarea anormalitatii.

CHESTIONARUL 16 P.F.

A fost publicat în 1950 şi are ca scop măsurarea factorilor identificaţi prin analiză factorială
şi anume, 12 factori primari şi 4 factori secundari. Factorii primari ţintesc aşa cum am mai arătat
trăsăturile sursă. Cattel a propus un ''Index universal'', adică un sistem de codificare a factorilor
bazat la început pe litere, apoi pe cifre, pentru a stabili un mod de referire unic în comunitatea
ştiinţifică, cu privire la factorii investigaţi. Astfel, fiecare factor are alocat un cod U.I.
Construcţia testului
Factorii se referă la următoarele aspecte ale personalităţii: inteligenţă, temperament şi
caracter. Chestionarul se administzrează individual sau colectiv de la 16 ani în sus. Vocabularul
utilizat în construcţia itemilor implică un nivel şcolar secundar.
Itemii au fost selectaţi pe baza saturaţiei lor în cei 16 factori şi sunt formulaţi fie ca aserţiuni
referitoare la subiectul evaluat fie ca opinii sau atitudini generale, fie ca teme de rezolutivitate.
Chestionarul 16PF ste unul dintre cele mai cunoscute chestionare destinate investigarii in
zona normalitatii. Este format din 187 de itemi care sunt saturati in trasaturile sursa si sunt construiti
19
 20

fie ca intrebari fie ca afirmatii. Obligatoriu fiecare item este urmat de trei raspunsuri: a,b,c. Subiectul
este antrenat să aleaga raspunsul care îl reprezintă cel mai bine, care este cel mai aproape de modul
său de a fi, de a gândi, de a actiona. Fiecare variantă de raspuns este cotată, are din start un anumit
punctaj de 0 , 1 sau 2 puncte.
De obicei chestionarul are aspectul unei broşuri (caiet). Se obisnuieste ca raspunsurile să fie
date pe pe foi de raspuns pe care subiectii isi noteaza mai intai datele de recunoastere nume,
prenume, varsta etc.
Prima pagină a caietului conţine un instructaj in care subiectilor li se precizeaza
confidentialitatea rezultatelor, necesitatea de a raspunde cat mai sincer si de a zabovi cat mai putin
in alegerea raspunsurilor. De asemenea li se cere subiecţilor să utilizeze cât mai rar (de cel mult 3 -4
ori răspunsul de mijloc). Instuctajul se termina cu patru exemple care au rolul de a-i familiariza pe
subiecţi cu modalitatea corectă de lucru. Subiecţii citesc cu atenţie fiecare item si la numarul de
ordine corespunzator, pe foaia de raspuns, marcheaza cu o cruce căsuta a, b, c după cum aleg unul
sau altul dintre cele trei raspunsuri. Chestionarul se administreaza fara timp impus. Există doua
forme paralele ale chestionarului. În a doua formă itemii sunt reformulati dar tintesc acelasi aspect al
comportamentului.
Putem administra fie o forma fie alta sau pe amandouă pentru a efectua comparaţii.
Fiecărui factor îi sunt alocaţi între 10 şi 13 itemi. Cei 16 factori sunt enunţaţi în cele ce urmează:
A. Schizotimie-ciclotimie
B. Inteligenţă generală - deficit intelectual sau gândire greoaie.
C. Stabilitate-instabilitate emotionala (forta eului)
E. Supunere-dominare (submisie/ascendenta)
F. Taciturn-expansiv
G. Constiinciozitate-lipsa constiinciozităţii (nepasator, indiferent- forta supraeului)
H. Timiditate-cutezanţă, îndrăzneală (Threctia- Parmia.
I. Maturitate-imaturitate emotionala (Harria-Premsia)
L. Încredere-suspiciune (Alexia-protensia)
M. Practic-imaginativ (Praxernia- Autia
N. Naivitate-clarviziune
O. Încredere-neliniste
Q1 Conservatorism-radicalism
Q2 Dependenta-independenta
Q3 Caracter controlat-necontrolat (capacitatea de integrare, conştiinţa de sine)
Q4 Relaxat-frustat (tensiunea ergică)
Literele cu care sunt notati factorii reprazinta ordinea lor de extragere prin analiza factoriala.
Descrierea detaliată a conţinutului factorilor, indispensabilă interpretării protocoalelor la test, se
găseşte în M. Minulescu (Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Ed. Carell
Publishing House, Bucureşti, 1996, p.227-240.

Prelucrarea protocolului
Peste foaia de raspuns se aplica o grilă cu orificii corespunzatoare raspunsurilor
semnificative. Examinatorul insumează punctajele pentru fiecare factor si le raporteaza la un etalon
construit pe 11 clase normalizate.
Cotele brute corespunzatoare primului factor se transformă in note standard, aceste note sunt
reprezentate pe un profil grafic marcând cu o cruce punctul corespunzator notei standard obtinute de
subiect la fiecare factor.
Pe baza acestui profil se realizează interpretarea rezultatelor administrării chestionarului.

20
 21

Principii de interpretare
Potrivit modului in care au fost elaborati, factorii sunt independenti deci oferă fiecare o
informaţie suplimentară.
Se elimina din interpretare factorii care se situeaza in zona de semnificatie psihologica zero,
adica in intervalul de note 4, 5, 6, aceasta reprezentand media.
Un alt pas in interpretarea protocolului unui subiect il reprezinta interpretarea notelor
extreme ale factorilor cu cele mai mici respectiv cele mai mari note standard. Considerăm că acestea
sunt trasaturi care, cu o probabilitate mai mare decat celelalte, il caracterizeza pe subiect in virtutea
principiului extremitatii propus de Paunonen şi Jackson (1985). Aşa cum am văzut în cursul trecut,
potrivit acestui principiu, cu cât o trasătură este mai extremă, adica se situeaza mai aproape de unul
sau altul din cele două capete ale continuumului bipolar, cu atât trăsătura respectiva este mai
predictivă.
Pasul următor constă în a interpreta in conexiune diversele adjective care descriu factorii, fie
prin augumentarea acelora care se repeta in consonanta, fie prin excluderea acelora care apar prin
disonanta (manualul chestionarului contine descrieri ale acestor dimensiuni realizate pe baza unor
adjective).
Cattell precizează faptul că numai prin interpretarea în conexiune a semnificaţiile tuturor
factorilor se poate realiza o predicţie validă cu privire la o trăsătură primară sau alta din cadrul
profilului psihologic rezultat. De exemplu, ar trebui ca semnificaţia factorilor O şi Q4 să concorde în
cazul unui subiect nevrotic, în sensul că la ambii factori subictul ar trebui să se situeze în zona
defavorabilă care semnifică o anxietate generală crescută.
Ultimul pas consta in desprinderea semnificaţiei unice a profilui individual prin interpretarea
acestuia în lumina informaţiilor provenite din alte surse: alte chestionare, observaţie, date biografice,
interviu etc.
Cattel funizează şi o altă modalitate, mai rapidă dar şi mai grosieră de valorificare şi de
interpretare a datelor provenite din administrarea chestionarului 16PF. Este vorba de posibilitatea de
a extrage patru factori secundari care echivalează cu trăsăturile de suprafaţă. Aceştia sunt: Factorul I
- Adaptare vs. anxietate; factorul II - Introversie vs. extraversie; factorul III - Emotivitate vs.
dinamism; Factorul IV - Supunere vs. independenţă. Unii dintre cei 16 factori sunt repartizaţi pe cei
patru factori de ordinul doi. Factorii de ordinul doi se obţin prin însumarea notelor standard,
obţinute de subiect la acei factori primari alocaţi. Înainte de a fi adunate notele standard se
pondereză funcţie de contribuţia fiecurui factor primar la factorul secundar respectiv. Aceste ponderi
sunt furnizate de manualul testului.
Pentru seminar (tutorial), privitor la prelucrarea şi interpretarea testului studenţii vor consulta
Minulescu, op. cit., în special, p. 243-244.

CHESTIONARUL CATTELL PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE

ANXIETATE
Se mai numeşte ''Foaie de auto-analiză''. Este un test care deşi a fost validat pe cazuri de
nevroze şi psihoze poate fi utilizat în selecţie şi orientare şcolară şi profesională pentru a despista
subiecţii cu un nivel anormal de anxietate.
Câteva consideraţii despre anxietate
Anxietatea este un simptom central in psihopatologie iar aprecierea sa ridica probleme
serioase. Exista o relatie neliniara intre anxietate si capacitatea adaptativa a subiectului faţă de
exigentele mediului. S-a constatat in psihologia muncii ca persoanele cu un nivel moderat de
anxietate sunt mai constiincioase decat cele lipsite de anxietate sau decat cele cu grad inalt de
anxietate. Un nivel de anxietate moderat, combinat cu un nivel peste mediu al capacităţii intelectuale
reprezintă un bun temei pentru un prognostic favorabil în multe tipuri de activităţi umane.
21
 22

Definită drept teamă fără obiect, anxietatea se distinge prin trei caracteristici: sentimentul
iminenţei unui pericol, alertă psihică generalizată faţă de un pericol imaginar, sentimentul de
neputinţă în faţa pericolului real sau imaginat. Anxietatea ca trăire subiectivă este însoţită de o serie
de semne somatice: dificultăţi respiratorii şi cardiace, contracţii, paloare, etc. Se deosebeşte de
angoasă al cărei tablou simptomatic cuprinde o mai mare intensitate a semnelor somatice. Se
deosebeşte de nevroză, la ultima incapacitatea adaptativă şi rigiditatea opţiunilor fiind mult mai
manifeste. De altfel cercetări bazate pe analiză factorială au relevat existenţa unui factor oblic (a
cărui corelaţie este diferită de zero) în raport cu nevrotismul (UI23) care îmbrcă o simptomatologie
specifică: tensiune psihică, lipsa încrederii în sine, teama de a nu greşi, instabilitate, semne
psihosomatice, ca de ex. tremurul extremităţilor. Acest factor, anxietatea, are indexul universal
UI24. Nevrotismul este o trăsătură unitară, o trăsătură sursă, pe când anxietatea este mai degrabă
efectul sumatoriu al unor factori sursă, ca cei care vor fi enumeraţi în continuare. Deci factorul
anxietate este secundar şi rezultă din combinarea următorilor cinci factori primari: Q3-conştiinţa de
sine, C-forţa eului, L- suspiciune, tendinţă paranoidă, O-culpabilitate şi Q4-tensiune ergică.
În concepţia lui Cattell anxietatea implică o stare tensională interioară, instabilitate, lipsa
curajului în faţa vieţii, precum şi o componentă psihosomatică.
Prezentate în mod succint, conţinuturile factorilor sursă sunt următoarele:
1. Conştiinţa de sine (Q3), nivelul de integrare al comportamentului în jurul unui sentiment de sine
unificator.
2. Forţa eului (C) - exprima capacitatea de control imediat si de a exprima tensiunile intr-un mod
adaptat si realist. Un eu ingrijorat si apasat, incarcat este un eu anxios. Pe de altă parte o anxietate
ridicată împiedică maturizarea eului şi îl determină să regreseze.
3. Insecuritate sau tendinte paranoide (L). Lipsa de securitate alimentează comportamentele
compensatoare: idei de grandoare, de persecutie, subiectul devine procesoman, extrem de orgolios.
4. Înclinatie spre culpabilitate (O) caracteristica centrală este un sentiment de nedeminitate.
5. Tensiunea ergica. Exprimă gradul în care anxietatea apare ca o presiune exercitată de pulsiunile
nesatisfacute; ea se manifesta printr-o înclinatie catre emotivitate, încordare, nervozitate.
Descrierea probei
Chestionarul de anxietate este compus din 40 de itemi dintre care primii 20 sunt destinaţi
investigării formei manifeste (A) iar ultimii 20 sunt alocaţi formei voalate, indirecte a anxietăţii (B).
Testul se prezintă ca un caiet cu patru pagini. Prima pagină conţine instrucţiuni şi exemple de itemi.
Celelate două pagini conţin cele două grupări de itemi. Pe ultima pagină este tipărit un tabel de
interpretare unde se centralizează scorurile la test şi unde acestea sunt transformate în scoruri
stanfdard.
Modul de repartizare a itemilor pe factori în cadrul fiecărei jumătăţi ţine seama de ponderea
fiecărui factor primar şi este următorul: Q3 - 4 itemi, C - 3 itemi, L - 2 itemi, O - 6 itemi, Q4- 5
itemi.

Administrarea, corectarea şi interpretarea testului

Aplicarea testului nu necesită mai mult de 5-10 minute şi are loc individual sau colectiv.
Examinatorul evită termenul de anxietate şi îi prezintă subiectului testul ca pe o foaie de
autoananliză.
Corectarea testului se realizează cu aj. grilelor. Notelor brute pentru fiecare factor sursă li se
aplică corecţii de vârstă şi sex.
În interpretarea testului se ţine seama atât de nota de anxietate globală, atât de aspectul direct
sau de cel manifest cât mai ales de notele standard corectate pe fiecare factor, pentru a decela sursele
de anxietate ale subiectului. Astfel o astfel de sursă se poate origina în pulsiuni refulate (Q4), într-un
eu slab (C) sau într-o lipsă de securitate socială (L) etc
22
 23

CHESTIONARUL DE PERSONALITATE PENTRU NIVEL SECUNDAR (H.S.P.Q.) (HIGH

SCHOOL PERSONALITY QUESTIONNAIRE)
A fost elaborat de către R. B. Cattell şi H.B. Beloff. Se aplică subiecţilor între 12 şi 17 ani.
Descrierea probei
Investighează 14 factori de personalitate care s-au dovedit experimental a fi independenţi
Fiecăruia dintre ei îi sunt alocaţi 10 itemi. Chestionarul are două forme paralele A şi B samănător
probei 16PF.
Factorii de personalitate măsuraţi de chestionar sunt următorii: A, B, C, D, E, F, G, H, I, J,
O, Q2, Q3, Q4. Studiul corelaţional al acestor factori cu cei din 16 PF a relevat suprapunerea
conţinutului lor. De aceea simbolurile alocate sunt cele din Indexul Universal. Remarcăm că în acest
chestionar nu se mai regăsesc următorii factori prezenţi în 16PF: L, M, N . De asemenea apar în plus
faţă de 16 PF factorii: D (temperament flegmatic, greoi - excitabilitate) şi J (coasthenia-zeppia;
participant-individualist).

Date despre caracteristicile psihometrice ale chestionarului

Manualul testului furnizează date privitoare la relaţia dintre magnitudinea factorilor şi
succesul şi/sau interesul într-o serie de activităţi: şcolare, sportive. Alte studii se referă la relaţia
factorilor HSPQ cu adaptarea şcolară, cu aptitudinile de conducere sau cu comportamentul
delicvent. Rezultă că testul HSPQ are bune rezultate in psihodiagnosticul subiecţilor adolescenţi.
Validitatea conceptuală a probei rezidă într-o serie de studii întreprinse de Cattell şi Sealy
(1966), Shaie (1966), Bernie (1968), ş.a. care au relevat că unele aspecte majore ale personalităţii se
schimbă în cursul adolescenţei, pe măsură ce sex - rolurile se diferenţiază, cu o amplitatudine care
ţine de sex. Astfel în cursul adolescenţei creşte nivelul de sociabilitate de dominanţă şi de adaptare
socială, dar acest progres are loc în intervale diferite şi cu o dinamică diferită pentru baieţi şi fete.
Aceste modificări sunt menţionate de obicei la nivelul fiecărui factor.
Atfel la nivelul factorului A (ciclotimie - schizotimie), s-a constatat ca de la 11-17ani are
loc o crestere a sociabilitatii si o reducere a sentimentului de insingurare. La baietii peste 18 ani are
loc o crestere a obiectivitatii si in general a scepticismului. Fetele inregistreaza in acelasi interval un
declin slab catre ciclotimie (mai vorbarete, mai comunicative).
Privitor la factorul B-are loc o crestere stadiala a inteligentei, mai marcanta între 11-15 ani.
Factorul C (forta eului) nu înregistrează nici o crestere semnificativa la nici unul dintre cele doua
sexe.
Factorul D (flegmatic - excitabil). S-a constatat ca intre 11-17ani are loc o scadere a
excitabilitatii si nesigurantei paralel cu o crestere a identitatii personale.
Factorul E (submisie - ascendenta sau supunere / dominanta). S-a constatat ca la fete
dominanta creste intre 11-17 ani, apoi (18-23 ani) scade catre submisie . Dimpotriva, la baieti
această trăsătură sursă creste între 18-23 de ani.
Factorul F (insusirea de fi expansiv sau non expansiv, taciturn). Creste constant în intervalul
11-17 ani, apoi între 17-19 ani urmează o fază de platou, dupa care urmeaza o scadere a
expansivitatii. Adulţii nu mai sunt atat de exuberanti.
Factorul G (forta - slăbiciunea supraeului). Nu s-a consatat nici o tendinta.
Factorul H (timiditate - îndrăzneală). Are loc un usor declin al timidităţii odata cu vârsta.
Factorul I (realismul - lipsa de realism) inregistreaza o crestere a realismului in
preadoloscenta la baieti, iar la fete intre 15-18 ani.
Factorul J (coashenia-zeppia). Are loc o creştere a participării la grup, mai intensă la fete
comparativ cu băieţii.

23
 24

Factorul O (încredere în sine - îngrijorare). Sentimentul culpabil, temător este mai relevant la
fete şi scade mai semnificativ la băieţi.

Administrarea şi interpretarea testului

Chestionarul se administrează individual sau colectiv sub forma unui caiet împreună cu o
foiae de răspuns. Vocabularul testului este la nivelul de înţelegere de 11 ani, totuşi dacă subiecţii au
dificultăţi de înţelegere este recomandabil ca întrebările să fie citite. Pentru a evita rămânerile în
urmă ale unor copii şi pentru a păstra un ritm convenabil de lucru, examinatorul face apeluri reânoite
cu privire la momentul unde ar trebui să se găsească subiecţii. Scorurile brute la nivelul fiecărui
factor sunt raportate la un etalon cu 11 clase normalizate. Se considera că intervalul 3-7
corespunzător sumei dintre medie şi plus sau minu abaterea standard egală cu 1 ar cuprinde varianţa
normalităţii. Devin semnificative scorurile care depăşesc 7 sau sunt mai mici decât trei.
Interpretarea rezultatelor la test implică două direcţii care nu ar trebui să fie disjuncte ci mai
degrabă complementare: a) interpretarea bazată pe descrierile factorilor furnizate de manual; b)
predicţia unui anumit tip de comportament (scolar, sportiv) pe baza ecuaţiilor de predicţie. De
asemenea, principiile precizate la 16PF sunt şi aici valabile.
Redăm în anexa 1 după Minulescu (1996) descripţia factorilor

CHESTIONARUL C.P.I. (CALIFORNIA PSYCHOLOGICAL INVENTORY)

A fost realizat de directorul Deparatamentului de psihologie de la universitatea Berkeley,

Harrison G. Gough în 1965. Proba inaugurează in optica de realizare a chestionarelor o directie
noua.
El este destinat in mod expres psihodiagnosticarii personlitatii normale. Harrison Gough a
avut intentia de construi un instrument destinat normalitatii psihice pornind de la realitatile fiintei
normale, obisnute. C.P.I. difera nu numai de MMPI (Inventarul Minnesota) dar si de chestionarul 16
P.F care, de asemenea, vizeaza structura personalitatii normale.
Spre deosebire de directia factorialista care pleaca de la un model conceptual al personalitatii
pe baza caruia identifica trasaturile, adica factorii de personalitate, pe cale statistica, H. GAUGH a
preferat sa utilizeze acei termeni discriptivi din limbajul natural pe care oameni ii utilizeaza in
atribuirile lor reciproce. El le-a numit concepte populare. Gough nu cauta o anumita tipologie sau o
anumita dimensiune psihica la care persoana să fie raportata Deci el nu adopta o teorie formala ci se
sprijina pe aceste concepte populare care apar in mod curent interrelationarea sociala, care se pot
gasi in toate culturile si toate societatile. Poptrivit acestei poziţii, arată el, termenul dominant a fost
utilizat de Plutarh pentru a-l caracteriza pe CEZAR dar il putem utiliza si noi pentru a descrie
comportamentul unei persoane dominante din viata publica contemporană. Pe de altă parte termenul
are aceeaşi conotaţie oriunde, la noi şi în Zanzibar.
Metodei de realizare a chestionarului si chestionarului insusi i s-au adus cateva critici carora
Gaugh le-a raspuns cu promtitudine. Iată câteva dintre ele:
1) Termenii ''populari'' nefiind definiti univoc ( asa cum a facut Cattell) pot fi interpretati diferit de
utilizatori in virtutea propriilor lor ideosincrazii. Gaugh a replicat că inadevar termenii nu sunt atat
de precisi, dar utilizarea lor prezintă avantajul că prin ei se realizeaza dezideratul fundamental al
chestionarului si anume acela de a facilita comunicarera intre psihodiagnostician si subiect. Ei pot
comunica astfel intr-un limbaj uzual. Studii interculturale au arata ca instrumentul este relevant
indiferent ca este utilizat in Japonia sau in Romania.
2) Lipsa de independenta a scărilor. În adevar scările, adica grupurile de itemi nu sunt prea
independente conţinuturile lor suprapunându-se parţial. Acest lucru a fost constatat prin anliza
corelationala. Scările C.P.I. coreleaza foarte inalt, totuşi Gaug sublinieaza ca din cercetarile facute
24
 25

pe datele rezultante din aplicarea chestionarului, a rezultat ca totusi chestionarul are o buna
validitate de construct deoarece opereaza cu concepte din zona normalitatii. El este un excelent
instrument de investigare a persoanei asa cum este ea, cum simte, cum gandeste in imprejurarile cele
mai obisnuite ale vietii, in primul rand în imprejurarile sociale deoarece persoana traieste in primul
rând în contexte sociale.
Primele scări ale chestionarului sunt publicate de Gough in 1948. In 1951 apare prima editie
cu 15 scale, iar 1972 apare editia cu 18 scale alcatuita din 462 itemi, prima avand 480. (Despre
varianta din 1987 care are 20 scale si 462 itemi gasiti informatii in Horia Pitaru si Monica Albu,
Inventarul psihologic California –prezentare si rezultate experimentale, Revista de psih. nr. 3-
1993. Este vorba de modelul cuboid de interpretare a chestionarului unde se opereaza cu trei
vectori).
Varianta 1972 este cea mai cunoscuta si mai usor de administrat. Cele 18 dimensiuni de
personalitate sunt grupate in 4 categorii mari:
Prima categorie include primele 6 dimensiuni (scale) care relevează impreuna ceea ce se
numeste competenta interpersonala, adica potentialul de afirmare al persoanei in context social şi
care angajează siguranta de sine, imaginea de sine, adecvarea interpersonală etc. Desi se foloseste
termenul de factor, acesta trebuie pus intre ghilimele deoarece nu toate aceste trasaturi sunt obtinute
prin analiza factoriala, marea majoritate fiind construite pe baze rationale (metoda rationala
intuitiva). Primii sase factori sunt: dominaţa-Do, capacitate ade statut-Cs, sociabilitate-Sy, prezenta
sociala-Sp, acceptarea de sine-Sa, starea (sentimentul) de comfort sau de bine-Wb,
A doua categorie în care sunt grupate următoarele şase scări indica optiunile valorice si
maturitatea, respectiv nivelul de integrare in sistemul valorilor adică in ce masura aceste reguli care
functioneaza la nivelul societatii sunt interiorizate ca fiind ale noastre. Scările incluse sunt:
responsabilitatea-Re, socializarea –So, autocontrolul-Sc, toleranta-To, tendinta de a face impresie
buna –Gi, alinierea, conformarea la modelul comun de comportare al celorlalti
oameni,comunalitatea- Cm.
A treia categorie cuprinde următoarele trei scale in care potentialul de realizare personala si
de focalizare pe valorile intelectuale se exprima cu o anumita pregnananta: realizarea prin
conformism –Ac, realizarea prin independenta-Ai, eficienta intelectuala (eficacitate)-Ie.
A patra grupa are in componenta scale care evaluaeza: stilul personal si anume inclinatia sau
intuitia psihologică – Py, flexibilitatea – Fx, feminitatea - Fe (aceasta scara este pentru feminitate
/masculinitate).
Administrare
Mod de aplicare: chestionarul se compune din 462 itemi. Poate fi administrat in colectiv sau
individual, persoanele trebuie sa aiba un nivel de instruire general, sa inteleaga sensul intrebarilor.
Modalitatea de raspuns este de a face o cruce pe o foaie de raspuns la adevarat sau fals in casutele
A-F dupa cum unul sau altul dintre raspunsuri este acela care se potriveste subiectului. Subiectii,
printr-un instructaj prealabil care ocupa prima pagina a chestionarului, sunt atentionati sa raspunda
cat mai sincer alegand primul raspuns care le vine in minte, nezabovind prea mult in alegerea
raspunsului si nelasand itemi fara raspuns .Prelucrarea foii de raspuns se face fie cu ajutarul
calculatorului. Se citeste foaia cu aj scanner-ului, o duce intr-un interpretator si fiecarei scale ii este
alocata o cota bruta care reprezinta totalizarea punctelor corespunzatoare raspunsurilor semnificative
intrunite de subiect. Raspunsurile la unii itemi sunt semnificative daca au valoarea ''Nu'' iar la altele
valoarea ''Da''. Varianta clasica este de a utiliza grile de corectie ca si la 16P.F. Cotele brute sunt
transformate in note standard, de obicei in note T care au media egala cu 50 si abaterea standard
egala cu 10. Prin unirea nivelurilor intrunite de subiect la fiecare scala se obtine un profil grafic pe
baza caruia se face interpretarea.

25
 26

Principii de interpretare
Persoane antrenate si calificate in C.P.I., interpretează profilurile pe baza unor ipoteze care
sunt controlate parcurgând o serie de etape care conduc către o perspectivă structurală asupra
subiectului. Intrepretarea unei sacle se efectuează numai prin intercorelaţie cu profilul în ansamblu şi
cu alte scale. Etapele interpretării sunt următoarele:
a) Validarea protocolului. Se procedează mai întâi la o validare simplă controlând dacă subiecţii
au răspuns la toate întrebările, alegând pentru fiecare una dintre variantele de răspuns. Interpretarea
unui protocol incomplet are o scăzută validitate. Se controlează de asemenea dacă există o
predominanţă a răspunsurilor ''Da'' sau ''Nu'' care ar reliefa un anumit montaj al subiectului, care de
asemenea ar invalida protocolul.
Urmeaza apoi o validare prin scale specializate: Wb,Gi,Cm. De ex. daca un protocol
intruneste la factorul Gi un scor sub 20 il vom interpreta cu multa prudenta. La scara Wb tendinta de
falsificare se pune in evidenta daca se obtine un scor sub 29. În acest caz protocolul trebuie
interpretat cu multă prudenţă. În general sunt două modalităţi de falsificare: exagerarea dificultăţilor
sau negarea lor. Tendinta de a falsifica inconstient raspunsurile mai poate fi evidenţiată de scorurile
mici la: Sc (self control), To (toleranta), Ai (realizare prin independenta) si Fx (flexibilitate).
Scorurile mari la toate scalele dar in special la Gi arata că falsificarea raspunsurilor a urmarit
punerea intr-o lumina favorabila a subiectului.
b) Analiza scorurilor globală a scorurilor T pentru fiecare scală. Prima impresie in interpretarea
profilului ne-o da modul in care scorurile sibiectului se situaza deasupra / dedesuptul liniei medii
reprezentata de T=50. Daca toate scările se situeaza peste T=50 atunci putem emite ipoteza ca avem
o persoana (personalitate) pozitivă care se adaptează la exigenţele mediului său de viaţă. În acest
stadiu al interpretării se ţine cont de scorurile extreme, foarte mari şi foarte mici.
c) Se pleacă de la gruparea scalelor pe cei patru factori menţionaţi, prilej cu care vedem in ce
masura o grupa este mai dezvoltata decat cealalta şi cat de sus, fata de medie, se situeaza factorii
respectivi. De exemplu dacă la factorul I cu scalele de la Do la Wb, inclusiv, notele standard sunt
superiuoare mediei putem emite ipoteza că subiectul este extrovert, cu motivaţie şi disponibilităţi de
afirmare. Pentru cazul când notele sunt scăzute, în special la Sp şi Sy presupunem o orientare
introvertită.
O serie de studii factoriale au relevat posibilitatea interpretării pe baza grupării scalelor după
alţi factori decât cei amintiţi:
I. Factorul sănătate mentală, adaptare şi conformism social cuprinde scalele: Wb, Re, So, To, Gi,
Ac.
II. Factorul eficacitatea interpersonală: Do, Cs, Sy, Sp, Sa.
III. Independenţă în gândire şi acţiune (opusă conformismului şi rigidităţii): Ai, Fx, To, Py.
Trebuie să se ţină cont în interpretare de relaţia curbilineară între nivelul unor scale şi
comportament în virtutea căreia unele note standard situate cu mult desupra mediei au o
semnificaţie la fel de negativă ca şi cele situate dedesubtul mediei.
d) Analiza de pattern ţine cont în interpretarea unei scale de relaţia acesteia cu un alt grup de scale.
Semnificaţia unei tendinţe se precizează prin aportul de semnificaţie al altor scale. Astfel Do se
interpretează în raport cu Gi şi Sy, So în raport cu Sc, Rs în relaţie cu Cs, etc.
Se procedează la analiza adjectivelor care sunt ataşate celor două niveluri (mare- mic) ale
fiecărei scale extreme, procedeu prin care se obţine o primă descriere a persoanei.
Un alt pas in interpretare este apelul la ecuatiile de regresie realizate pe anumite ocupaţii sau
categorii de persoane. Numeroase studii corelaţionale efectuate cu CPI au aratat ca anumite scale au
o valoare predictiva pentru diverse comportamente :academic, delicvent, profesional. Daca un
subiect este delicvent, pentru a face diagnosticul personalitatii sale, dupa ce am parcurs pasii
enumeraţi, apelam la ecuatia de regresie pentru a controla in ce masura cele cateva scări care intra in
26
 27

ecuatia de regresie sunt predictibile pentru comportamentul deviant ulterior. Iată o serie de ecuaţii de
regresie construite de Gough (1964):
Reuşita şcolară pentru băieţi = 24.737 + .45 Cs - .344 Sp + .373 So - .31 Gi + .175 Ac.
Reuşita şcolară pentru fete = 20.116 + .317 Re + .192So - .30Gi + .227Sc + .28 Ai + .24Ie.
Evident că aceste ecuaţii predictive fiind construite pe eşantioane normative străine au o
validitate limitată pentru populaţia românească.
Alte ecuaţii de predicţie au fost realizate pentru comportamentele creative şi delicvente.

CHESTIONARUL E.P.I (H.J. EYSENCK)

Eysenck are o originala conceptie despre personalitate, fundamentata pe un foarte mare

numar de cercetari ce se intind pe mai bine de o jumatate de secol. El a consacrat toate eforturile sale
pentru a descifra bazele biologice ale personalitatii. Personalitatea ca si inteligenta, in conceptia sa,
au o situaţie comună, sunt configurate printr-un dat genetic care reprezinta aspectul lor genotipic,
aspect care doar in limite foarte restrinse poate fi modificat de condiţiile fenotipice, adică prin
ansamblul factorilor sociali, educationali care determina istoria individuala.
Exista tendinta, in ultima vreme, in rindul unor cercetatorilor americani, de a continua aceste
cercetari, in laborator, pentru a identifica anumiti cromozomi responsabili de anumite trasaturi
tipologice. Exista insa si cealalta persepectiva, care accentueaza rolul social al educatiei si al
invatarii,in dezvoltarea personalitatii.
Eysenck este autorul unu model tridimensional al personalitatii ce cuprinde:
1. extraversia / introversia
2. nevroticismul
3. psihotismul (personalitatea psihotica). La aceasta a treia dimensiune ajunge in 1975, pina atunci
operind doar cu primele doua.
Cercetarile lui experimentale au urmarit sa descifreze bazele fiziologice ale acestor
dimensiuni fundamentale. Dupa Eysenck personalitatea este suma totala a modelelor
comportamentale prezente sau potentiale asa cum sunt ele determinate de mediu si ereditate, precum
şi interactiunea functionala a patru mari modele comportamentale:
-cognitiv – se refera in special la inteligenta,
-conativ – se refera la caracter,
-afectiv – se refera la temperament,
-constituţia somatica
Pe de altă parte, personalitatea este, pentru Eysenck, rezultatul interacţiunii dinamice a 4
nivele:
1-nivelul bazal al actelor mentale care apar singular
2-nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale
3-trasaturile care reprezinta corelatii intre actele mentale habituale
4-tipul de personalitate care rezulta din corelarea trasaturilor de la punctul trei; trasaturi care se
consteleaza in sindroame de trasaturi.
Cele 4 nivele corespund unor patru tipuri de factori care au rezultat din analiza factoriala:
1. factorul de eroare corespunde nivelului 1
2. factori specifici corespunde nivelului 2
3. factori de grup corespunde nivelului 3
4. factori generali, primari - primii care se extrag prin analiza factoriala.
In conceptia lui Eysenck factorii primari sunt niste trasaturi continue unde persoanele se
situeaza intr-un capat sau altul al acestui continuum. El crede in analiza factoriala, considerând că
cel putin in aceasta etapa este singura metodă care poate conduce la determinarea anumitor
27
 28

invarianti si trasaturi constante ale firii pe baza carora personalitatea sa poata fi explicata in mod
pertinent.
Eysenck completeaza ca explorarea personalitatii nu se rezuma doar la aplicarea analizei
factoriale ci aceste date trebuie sa fie completate cu informatii din alte surse: evaluari, autoevaluari,
informatii anamnestice si nu in ultimul rind cu rezultatul unor cercetari experimentale. Deci, deseori
când descriem tabloul unuia sau altuia dintre acesti factori, se ataseaza drept trasaturi sau
caracteristici ale personalitatii respective: modul cum indeplineste anumite sarcini, cum raspunde,
timpul de reactie, desenul in oglinda etc.
In “Biological bases of personality” (1967) Eysenck semnalizeaza importanta bazei biologice
a personalitatii si a aportului limitat al influenţelor mediului care reusesc doar usoare schimbari, un
fel de poleiala asupra personalitatii deoarece cind situatiile de criza impun manifestarea fortata, acest
invelis dispare si personalitatea se manifesta in toata ''goliciunea'' ei genotipica (acest lucru se
intimpla mai ales cind personalitatea se indreapta spre patologie).
Eysenck leaga tipurile psihologice de nivelurile de activare ale diverselor parti ale creierului.
Astfel, rezulta o serie de date cu carater experimental:
- introversia / extraversia ar fi influentata de sistemul reticulat activator ascendent
- nervrotismul este influentat de un grad mai mare de activare al sistemului limbic.
- psihoticismul este bazat pe sistemul hormonal, androgin, pe glandele endocrine, care determina
caracterul masculin.
Cauzalitatea genetica a personalitatii se manifesta prin carateristicile fiziologice, hormonale
si neurologice. Ereditatea se manifesta ca predispozitie a organismului de a raspunde într-un anumit
fel la stimulii mediului. Comportamentul observabil este ceea ce inregistram fie cu chestionare, fie
prin observatie directa ceea ce reprezinta mai degraba o sinteza a diferentelor constitutionale in
interactiune cu mediul.

Descrierea celor 3 superfactori ai personalitatii:

1. Extraversia / introversia - înseamnă capacitatea de afirmare, sociabilitatea, energia,
dominanta. Aceste descrieri sunt manifestarile fenotipice, deci nu genotipice, ale personalitatii.
Personalitatii de tip extravert ii este proprie tendinta de a dezvolta simptomele isteriei de conversie,
tendinte ipohondrice. Ea are un trecut profesional defavorabil (schimbarea frecventa a locului de
munca, a institutiei, absenteism etc), manifesta o mai mare probabilitate de accidentare, are dureri,
neplaceri fizice. Din punct de vedere constitutional dimensiunea orizontala prevaleaza in raport cu
cea verticala, aceasta persoana este mai degraba picnica. Nivelul de performanta generala este scazut
dar aceasta persoana are tendinta de a se supraevalua, de a-si supraevalua rezultatele.
Eysenck incearca sa faca o conexiune intre tipologia sa si cea freudiana subliniind ca
extravertitul pare sa aiba o predominanta a Id-ului (corespondentul inconstientului).
Introvertitul pare sa aiba o dominanta a Superego-ului, cealalta extrema a unui acelasi continuum. El
trateaza aceste 2 concepte ca fiind capetele extreme ale aceleiasi dimensiuni. Introvertitul are ca
intentie fenotipica predispozitia la anxietate, la depresie, preocupari obsesionale si este apatic. Are
sentimente de inferioritate, tulburari de somn si in general o capacitate de afirmare redusa.
Constitutional predomina dezvoltarea pe verticala in detrimentul celei pe orizontala, el este mai
degraba un leptosom. Are o inteligenta buna, este persistent si limpede in gindire, cu un nivel de
aspiratie inalt dar, in general se subestimeaza.
2. Nevrotismul = instabilitate emotionala. Se caracterizeaza prin anxietate depresie, autoapreciere
deficitara, timiditate, reactii emotionale puternice, capacitate de adaptare slaba si aceasta capacitate
de adaptare slaba este determinata de predispozitia de a avea reactii rationale, adica necumpanite sau
rigiditate in comportament.

28
 29

Combinarea cu dimensiunea introversiune/extraversiune furnizeaza informatii utile, atunci

cind vom dori sa interpretam mai nuantat rezistenta la chestionar:
- instabilul extravertit. În aceasta instabilitate combinata cu extraversiune subiectul se caracterizeaza
prin neliniste, sensibilitate, excitabilitate, agresivitate
- instabilul introvertit are reactii emotionale lente si slabe, are capacitate de a-si reveni rapid dupa
anumite emotii. Nevroticul este considerat de Eysenck o persoana cu inteligenta sub medie si tot sub
medie se situeaza din punct de vedere al continutului emotional al acuitatii senzoriale si al
capacitatii de a se afirma. Nu este un tip cu inteligenta scazuta ci mai degraba cu randament scazut,
datorat dificultatilor sale de a se concentra, deoarece este instabil emotional, ii este foarte greu sa se
concentreze un timp indelungat asupra unei probleme, este sugestibil, lipsit de persistenta, lent in
actiune si gindire, nesociabil. În general tinde sa reprime faptele neplacute, deci in loc sa incerce sa
le caute rezolvarea el mai degraba le sterge din amintire, le refuleaza.
3. Psihoticismul – este cea mai complexa dimensiune si se caraterizeaza prin agresivitate,
egocentrism, comportament antisocial, lipsa de empatie, impulsivitate, uneori chiar cruzime,
solitudine, preferinta pentru lucruri ciudate, neobisnuite.
Unele studii intreprinse de Eysenck si colab. au aratat ca desi aceasta terminologie utilizeaza
concepte patologice poate foarte bine sa descrie variatia comportamentului uman intre limitele
normalitatii.
Chestionarul lui Eysenck a dus la elaborarea mai multor chestionare care operationalizeaza
conceptia sa despre personalitate:
- in 1952 elaboreaza MMQ – chestionar ce contine o scara pentru nevrotism cu 40 de itemi.
- in 1959 realizează MPI - chestionar ce contine scale pentru nevrotism si extraversie / introversie.
Interpretarea scalelor trebuie sa gaseasca dincolo de statistica, conectind aceste dimensiuni,
factori la conceptele teoretice, fapt ce ar echivala cu fundamentarea interpretarii pe validitatea de
continut dar si apelindu-se la datele de laborator. Este esenţial să treac de la fenotip la nivelul
constitutional temperamental, adica la genotip deoarece la Eysenck ce are valoarea explicativa cea
mai mare in domeniul personalitatii este baza biologica.
- in 1964 elaboreaza EPI - instrument de contine o scala de minciuna (L) cu 9 itemi. El are 2 forme
A si B, fiecare cu 57 de itemi. Itemii au fost formulati special,intr-o terminologie accesibila pentru a
face chestionarul administrabil, aplicabil unor subiecti cu nivel de instructie mai scazut.
Este o miscare a investigatiei de la ceea ce subiectul afirma in chestionar, si care este
comportamentul sau observabil, catre aspectele, factorii rezultati din analiza factoriala si de la ei
catre bazele biologice ale personalitatii. Explicatia merge in sens invers, bazele biologice ale
personalitati sunt cele cu valoarea explicativa cea mai mare, care explica factorii si variabilitatea
comportamentului uman.
Chestionarul E.P.I se administrează individual sau în grup. Este format din trei pagini. Pe
prima sunt tipărite instrucţiunile de administrare, pe celelate două, itemii chestionarului. Corectarea
se realizează pe bază de grile. Scorurile brute devin semnificative prin raportarea lor la tabele de
norme, de obicei formate din trei clase normalizate: pragul inferior, superior şI media.
Chestionarul va fi studiat amănunţit şI aplicat la seminar, respectiv în cadrul tutorialului.

Inventarul de temperament Guilford-Zimmerman

Pornind de la metoda interviului clinic şi anamnestic Guilford construieşte începând cu 1950
o serie de chestionare fie singur sau împreună cu alţi autori. Chestionarul reprezintă rezultatul unor
cercetări atât în domeniul personalitatii, la care ne-am referit succint într-un curs anterior, cât şi în
domeniul statistic privind intercorelaţiile itemilor mai multor tipuri de chestionare. În urma acestor
cercetări Guilford identifică 13 factori:
-factorul S-introversie socială
29
 30

-factorul T-introversie cognitivă

-factorul D-depresie, tendinţă cicloidă
-factorul R-rathimie, autocontrol, cenzura ,retinere.
-factorul G-activism general
-factorul A-ascendenţă-submisie
-factorul M-masculinitate,feminitate
-factorul I-inferioritate
-factorul N-nervozitate
-factorul O-obiectivitate
-factorul CO-cooperare
-factorul AG-agreabilitate
Unul din inventarele de personalitate este cunoscut cu iniţialele STDCR care acoperă primii
5 factori enumeraţi, factori puşi în evidenţă prin analiza factorială care a fost aplicată pe unele
rezultate obţinute la un chestionar de introversie-extroversie. Un alt chestionar este GAMIN. El
măsoară 5 factori. Ultimii 3 fac obiectul GMPI. În 1949 Guilford publică instrumentul în discuţie
care include 10 trăsături majore ale personalităţii, 9 dintre ele identice cu unele din cele 13 deja
enumerate. Pentru unele dintre ele s-a schimbat denumirea din considerenate de simplitate şi
claritate.

Descrierea chestionarului
Cuprinde 300 de itemi tipăriţi în forma unui caiet. În preambul se explică subiecţilor
modalitatea de lucru şi li se solicită colaborarea şi sinceritatea. Chestionarul este însoţit de o foaie de
răspuns pe care, la numerele de ordine corespunzătoare itemilor, sunt tipărite cele trei modalităţi de
răspuns: Da, ?, Nu.
Pe verso este configurat profilul în note T, separat pentru bărbaţi şI femei, având pe verticală
notele T cu scorurile brute echivalente iar pe abcisă cei 10 factori. În dreptul fiecărui factor pe
verticală sunt trecute notele brute corespunzătoare notelor T.
Prin corectarea chestionarului cu două file, fiecare factor este reprezentat de un punctaj brut.
Examinatorul încercuieşte punctajul brut pentru fiecare factor pe foaia de profil situat in dreptul
notei T corespunzatoare iar prin unirea acestor cerculeţe se obţine profilul subiectului.
Factorii chestionarului Guilford-Zimmerman sunt:
“G”-activitate generală , 30 de itemi .
Notelor mari T corespund: -plăcerea pentru viteză, grabă, vitalitate, însuşirea de fi plin de viaţă,
productivitate, eficienţă.
Notelor mici T le corespund următoarele însuşiri:
-lentoare
-tendinţa de a cumpăni mult
-tendinţa fatigabilă, de a obosi uşor , deci ineficienţa
“R”-rathimie , autocontrolul , cenzura , reţinerea.
Note mari T semnifică:
-seriozitate
-deliberare , tendinta de a cumpani mult.
-perseverenţă
Notele mici semnifică:
-indiferenţă
-impulsivitate
-excitabilitate
“A”- ascendenţă.
30
 31

Note mari semnifică:

-autoapărare (tendinţa de a nu-şi recunoaşte vina nici atunci când greşesc , de a fi mereu în
expectativă şi a nu admite nici un prejudiciu al propriului eu)
-tendinţa de a conduce, de a domina.
-capacitatea de a vorbi în public , de a nu se pierde , de a nu ezita.
-stăpânire de sine
Note mici înseamnă:
-supuşi
-docili
-ezitanţi
-tendinţa de a evita cu multă precauţie să vorbească în public , să-şi asume conducerea.
“ S”-sociabilitatea.
Notele mari semnifică:
-capacitate de a lega uşor prietenii
-nevoia de contact social
Notele mici:
-sunt proprii subiecţilor care au puţini prieteni
-sunt timizi
-manifesta introversie socială. (De aceea în prima clasificare, cea cu 13 factori, acest factor se
regăseşte şi sub denumirea de introversie socială).
“E”- echilibru, stabilitate emoţională.
Note mari:
-subiecţi egali în dispoziţie
-optimişti
-calmi.
Note mici semnifică:
-subiecţii au fluctuaţii în dispoziţii, când veseli când trişti
-sar de la o extremă la alta
-mai degrabă pesimişti, balanţa înclinând în această direcţie
-au câteodată stări de exaltare , reverie
-excitabilitate adică tendinţa de a se lăsa uşor antrenaţi de evenimente
-susceptibilitate
-sentimente de vinovăţie
-nelinişte
-singurătate
-proastă sănătate.
“O”- obiectivitate .
Note mari
- subiecţi de tip “piele tăbăcită”.
-se lasă greu atinşi
-au capacitatea să judece clar, obiectiv, acţiunile oamenilor.
Notele mici - specifice hipersensibililor (Hipersensibilii apreciază injsust relaţiile lor, au tendinţa
de a exagera semnificaţia evenimentelor, nu sunt obiectivi în aprecierile .Hiposensibilii -tin foarte
mult la ironii, glume grosolane)
-centraţi pe ei înşişi, suspicioşi
-ghinionişti
-totul li se întâmplă numai lor.

31
 32

-tendinţa de victimizare -semn al imaturităţii emoţionale; persoanele care vor să atragă atenţia, să
câştige simpatia, mila celorlalţi. Poate să fie specifică tipului histrionic.
-slăbiciune interioară, ei sunt ca nişte clopote din acelea mari care rezonează la cea mai mică
atingere a evenimentelor, sunt mai degrabă firi hipersensibile.
“F”- prietenie
Notele mari :
-toleranţă la acţiuni ostile , pina la acceptare
-respectul pentru ceilalţi.
Notele mici :
-proprii arţăgoşilor, beligeranţilor, persoanelor ostile, cu resentimente, cu dorinţa de a domina
-manifestă dispreţ faţă de alţii.
“T”- gândire, reflexivitate.
Notele mari :
-specifice persoanelor cu bun simţ al observaţie
-se observă pe sine şi pe alţii
-au echilibru mental
Notele mici :
-persoanelor care au gândirea ancorată în concret
-se descumpănesc usor si nu au obisnuinţa de a reflecta îndelung asupra faptelor.
“P”-relaţii personale
Notele mari :
-proprii persoanelor care tolerează oamenii
-au încredere în instituţii sociale
-nu bârfesc.
Notele mici :
-persoanelor care vânează greşelile
-care critică institutile
-sunt suspicioase
-manifestă un nivel scazut.
“M”-masculinitate/feminitate
Note mari:
-persoane care manifesta interes pentru activitati masculine
-nu de dezgusta uşor
-sunt aspre
-manifestă o doză de duritate
-işi pot controla şi reţine expresia emotiilor
-manifestă dezinteres pentru imbrăcaminte şi o lipsă de stil.
Note mici:
-au interes şi preocupări pentru activităţi feminine
-se dezgustă uşor
-temătoare
-romantice
-işi exprimă emotiile fie prin mimică (persoane cu tendinţă histeroidă)
-tendinta de a atrage atenţia
-tendinţa de a-si exprima printr-o mimică vie sentimentele
-tendinţa de a falsifica realitatea (uneori într-o stare semiconştientă, nu neapărat conştientă, dintr-un
viu interes de a face realitatea să semene cu propriile dorinţe, aşa face copilul).
-maturitate socială.
32
 33

-exprimarea emotiilor se face datorită unei propensiuni

-nevoia de a comunica şi altora ceea ce simt

Interpretarea protocolului
Mai întâi se validează protocolul. Dacă pentru un factor subiectul a încercuit mi mult de trei ''
? '', atunci interpretarea scării respective trebuie efectuată cu prudenţă. În instrucţiuni este absolut
necesar să se specifice subiecţilor că nu trebuie abuzat de semnele de întrebare, adică pe tot
parcursul chestionarului , 2-3 cel mult.
În urma corectării cu cele două grile a foii de răspuns, fiecare factor va avea alocat un
punctaj. Punctajul respectiv se transformă în foaia de răspuns în note T. Se unesc punctele
corespunzătoare notelor T întrunite de fiecare factor şi se obţine profilul S.
Unul din principiile fundamentale în interpretarea profilului chestionarului Guilford-
Zimmerman este acela că factorii nu se interpreteaza separat ci în intercorelaţie.
Prin această strategie examinatorul are posibilitatea să desprindă semnificaţii mult mai
specifice comportamentului persoanei examinate.
Exemplu: Nota ridicată la factorul G va augumenta toate celelalte semnificatii pozitive ale
celorlalti factori. Dacă persoana are un mare nivel al activităţii generale, atunci, cu privire la un scor
ridicat al ascendenţei, semnificaţia dominării va fi cu atât mai puternică. La fel valoarea de
obiectivitate care semnifică posibilitatea de a aprecia faptele va fi mai bine potenţată de o notă
ridicată la G.
O notă ridicată la G dacă se asociază cu o notă scăzută de agreabilitate conduce spre
imaginea unui stil dur, autoritar, după cum dacă un grad ridicat de stabilitate emoţională e asociat
unei activităţi scăzute G conduce la ipoteza unui om comod, leneş.
Al doilea principiu este că, notele T ridicate nu semnifică întotdeauna comportamente pozitive după
cum notele mici nu semnifică comportamente negative. O serie de studii au arătat că pentru
persoanele de conducere anumiţi factori să nu fie situaţi nici prea mult în partea de sus iar alţii nici
prea mult în partea de jos.
În principiu este de presupus că persoanele din conducere nu trebuie să manifeste aşa cum
ne-am aştepta o prea mare deschidere şi bunăvoinţă ci dimpotrivă nivelul lui P trebuie să fie mai
scăzut.
Se pot obţine astfel de profile, adică anumite marje optime privind fiecare factor pentru
diferite profesiuni.
Principala acuză adusă chestionarului este faptul că subiectul poate intui răspunsul favorabil
deci are itemii vizibili. Chestionarul este utilizat în selecţia profesională , consiliere profesională ,
selecţia managerilor.

Anexa 1
Descripţia celor 16 factori majori (informaţie preluată din M. Minulescu, 1996)
FACTORUL A - Schizotimie - ciclotimie
Notele standard joase (de la 0 la 3) caracterizează un comportament prin aspectele:
schizotimie, orgoliu, spirit critic, opozanţă, răceală si indiferentă, suspiciune, rigiditate. Polul opus,
incepând de la cota standard 7 spre 10, indică un comportament caracterizat prin ciclotimie;
individul este bun, amabil, prietenos, serviabil, cu interes pentru ceilalti, bland, încrezător,
adaptabil şi cald. Datele de cercetare indică, pornind de la dihotomia clinicâ între psihozele
schizoide si dezordinea ciclică maniaco-depresiva, o dimensiune definită quasisimilar si in zona de
normalitate psihica, intre răceala afectivă si căldură afectivă Caracteristice ciclotimicului, sunt
uşurinţa cu care trăieste, se emotionează, interesul marcat pentru semeni si fiinte in general care nu
33
 34

rareori se exprimă si in alegerea unei profesii care inseamnă contacte interumane si o tendintă de a
se conforma convenientelor sociale. Un grup format din persoane de tip ciclotimic este activ, mai
putin axat pe critică, cu indivizi mai generosi in raporturile interpersonale. Persoanele de la polul
opus sunt mai putin conciliante, preferă lucrurile, cuvintele, viata solitara; sunt introspectivi, apar
seriosi, preferă o camaraderie intelectuală. In acelaşi timp, sunt mai profunzi in aprecierea altora,
mai siguri intr-o activitate care cere precizie, uneori mai inventivi, mai atenti in a-si respecta
promisiunile si obigatiile ce le revin.

FACTORUL B - Inteligenţă
Scala măsoară măsoară nivelul mental dar altfel decât testele obişnuite cu care de altfel nu
are corelatii semnificative.
Cotele standard scăzute indică o sbabă abilitate mentală care atrage după sine şi a moralitate
inferioară, tendinta de a abandona cu uşurintă, lipsa de interes pentru subiecte intelectuale, lipsa de
cultură in general. Polul opus, de la 7 la 10, in creştere, indică inteligenţă vie, conştiinciozitate şi
perseverenţă in rezolvarea problemelor, tendinta de a fi cultivat şi de a gândi in plan abstract, logic.
O notă ridicată la factorul B este incompatibilă cu deterioarea umană.
FACTORUL C Forţa eului. Tendinţa la manifestări nevrotice, în general.
Instabilitate - stabilitate emotională. Notele mici sugerează caracteristici ale unui eu slab:
emotivitate, imaturitate afectivä, instabilitate; individul reacţionează la frustratie intr-o manieră
emotională, este inconstant in atitudini şi interese, este excitabil şi hiperreactiv, fuge de
responsabilitati, abandoneazä usor, este neliniştit, implicat in conflicte, agitat, visător; poate fi
implicat in accidente. La poiul opus apar caracteristicile unui eu puternic, matur, calm. Individul
este stabil, constant in interese, calm chiar flegmatic sau palcid; realist, se adaptează faptelor, nu se
manifestă uşor oboseala nervoasă, nu se amestecä in conflicte.
Forţa eului definită ca şi grad de realizare a integrării dinamice si a controlului emotional nu
este pentru Cattell, o problemă care să tină preponderent de formare şi mediu. Tendintele
constituţionale fac ca formarea controlului emotional sä fie mai dificilă pentru unele persoane.
Diagnoza diferentială a felului de a trăi frustrarea de exemplu, trebuie să se raporteze la acest aspect
constitutional.
Persoana cu note slabe ala acest factor tinde să fie cu uşurintă contrariatä de lucruri şi
oomeni, trăind un sentiment de insatisfactie in familie, scoală sau profesie si are dificultăti in
păstrarea calmului, si în a se bucura; se descurajează uşor. In acest sens, la ocest pol apar mai dese
reactiile nevrotice generalizate sub forma unor tulburări psihosomatice (tulburări digestive, de somn)
sau temeri irationale si comportamente obsesive. Pe de altă parte, in multe cazuri de tulburări de
personalitate şi de nevroze se întâlnesc cote scăzute ale factorului C.

FACTORUL E Supunere - dominanţă

Notele mici sunt specifice caracterului supus, bland indicând dependenţă dar si o naturalete
si o bunŕvointă caracteristice, o persoană conformistă şi usor de dominat. PoIuI opus, indică un
comportament agresiv, combativ, încăpătânat, sigur de sine, afirmativ, sever, chiar dur sau ostil,
auster cu o gravitate afectată. Nonconformist, dar dornic sŕ capteze atenta. Datele empirice indică
faptul ca această dimensiune comportă o relativâ diferentiere in functie de sex: la femei se manifestă
printr-o nuanţă mai marcată de ipohondrie, prin tendinta de a atrage atentia dar şi de echilibru social,
care diferă de comportamentullul orientat mai agresiv la bărbati. La ambele sexe insă este specific
faptul că o dominantă puternică poate conduce la acel tip de voinţă obstinată şi chiar spre un
comportament antisocial, rebel.

34
 35

Unele date de cercetare indicâ faptul că dominanta tinde să coreleze cu statutul social, fund
mai ridicată la liderii recunoscuţi. Astfel de persoane se simt libere să participe, se angajează fără
eforturi sau ezitări in problemele de grup, critică deschis imperfectiuniIe.
Notebe ridicate se asociazŕ de asemenea cu comportamentele detip delictual din perioada
adolescentei. Noteie scâzute se intâlnesc adesea Ia nevrotici.

FACTORUL F - Expansivitate - nonexponsivitate

Factorul F este un constituient important ci extraversiei introversiei, cc factor secundar.
PoiuI nonexpansiv indică un comportament moderat, prudent, taciturn, introspectiv cu tendinta spre
deprimare si reverie. Subiectul cu note mici se prezintă în general necomunicativ, multumit de sine,
legat de vabori personale, lent, reflectant. Polul opus, al expansivităţii, indică un comportament
impulsiv, entuziast, vesel, direct, plin de viată, guraliv, expresiv, legat de grup, spontan in reacţii.
Nonexpansivii sunt in general crescuti dupa name mai severe, tind spre un plus de moderatie, apar
visŕtori, îşi rod unghiile.
Expansivitatea corelează cu preferinta pentru aglomerări urbane dar si cu pozitia in famibie:
Cel mai in vârstă tinde spre nonexpansivitate, cel moi tânăr spre a fi si cel mai expansiv. Dupä
perioada adolescentei, expansivitatea prezintă o descreştere, cu un declin mai marcat pentru perioada
intre 17 şi 35 ani. De asemenea, sunt date care indică faptul că nonexpansivitatea este asociată cu
creşterea nivelului de anxietate.

FACTORUL G Suproeu slab - forta supraeului.

Există doar o asemănare superficiala cu factarul C pentru că factorul G este legat in principal
de energie si perseverentă.
Notele mici indică un supraeu slab, caracteristizat prin lipsa de tolerantă la frustrare. Este un
individ schimbător, influentabil, cu a emotivitate generalizata, oboseală nervoasă, iticonstant şi
nesigur care neglijeaza obligatiile sociale; manifestă dezinteres faţă de normele morale colective.
Polul opus atrage dupa sine atitudini de conştiinciozitate, perseverenţă. responsabiliate
personală; subiectul este ordonat, consecvent, atent la oamenii şi lucruriie din jur.
Conform denuminii, factorul corespunde in viziunea lui Cattell supraeului psihanalitic prin
accentul pus pe consideratia faţă de normele morale, prin tendinta de a sustine eul şi a frâna
impulsurile idului. Se poate distinge de stabilitatea emotională dată de factorul C prin faptul că
rezultă dintr-o integrare dinamică adecvată dc-a lungul vietii.
Persoana cu un G ridicat se manifestă ca respectuoasa, metodică, cu o bună capacitate de
concentrare, reflectând inainte de a vorbi, preferând compania celor eficienti. Acest pol indicá
reusita in activitaţi variate dar care impun perseverenţă, regularitate si a bună organizare mentală,
iind in genere un prognostic bun pentru succesul profesional, aptitudinea pentru rolurile de lider,
popularitate. Polul scăzut se asociază cu tendinta spre disimulare, vagabondaj, încălcare a legii, spre
accese de furie nestăpânite.

FACTORUL H Timiditate -îndrăzneală (Threctia - parmia)

Cele două denumiri provin din aglutinarea termenilor englezi corespunzători şi indică la un
pol timiditatea, sensibilitote la amenintare iar la polul opus curajul si lipsa de sensibilitote. PoluI
threctia indică un comportament dominat de tendinta de repliere asupro propriei persoane, prudent,
rezervat, distant, contemplativ, cu tendinta de a apare acru si rece, dezinteresat de sexul opus,
moderot si conştiincios dar cu interese limitate cu un redus interes artistic sau afectiv. Persoana are o
susceptibilitate ridicată faţă de pericol.

35
 36

Polul parmia indică o sociabilitate gregară, o persoană îndrăsneaţă, căreia ii place să

intălnească oameni, care este activă, curojoasă, cu interes pentru sexul opus, impulsivă, frivolă,
neliniştită, care nu vede uşor semnele pericolului, cu interese artistice şi cu o bogată rezonanţă
emoţională. este un factor puternic dominat de ereditate şi indică ceea ce Cattell considera a fi un
temperament constitutional schizotim, leptosom (C scăzut). Replierea pe propria persoană, grija
pentru o “bunăconduită poate fi la schizoizi prepsihotici a trăsătură diferentială. Un astfel de
comportoment poate fi considerat normal in circumstante traumatizante pentru individ. Sbiectul este
excesiv de temător, lent, cu greutăti in exprimare care fuge de profesiuni sau de situatii care îi
solicită contacte sociale, meticuios, evitând marile reuniuni, preferând un număr mic de prieteni
intimi; îi este teamă de situatiile noi sau de competitiile publice, este relativ malitios dar atent la
sentimentele altora, trăieşte un sentiment de relativă inadecvare faşă de tot ceea ce se intâmplă in
jur. Persoanele parmia se simt libere să participe, dar apar prolixe, insensibile, iar în grup tind spre
remarci de ordin personal mai degrabă decât legate de problema in cauză.
Termenul de threctia vine de la englezescul threat, amenintare indicând o corelatie cu
reactivitatea ridicată a sistemului nervos autonom fată de amenintare; opus temenului parmia, care
indică predominanţa parasimpatică.

FACORUL I Harria - premsia (sensibilitate - asprime, duritate)

Note standard ridicate scăzute ( harria) indică un comportament realist dar dur, tipul de
persoană care nu se asteaptâ la lucruri extraordinare de la ceilalti, se bazează pe sine, are spirit
practic si relativă insensibilitate fată de ceilalti, matur emotional, aspru, chiar cinic, fără simt artistic,
reacţionează prea putin la cspecte estetice (fără ca în mod necesar sa fie lipsit de gust), si nu ia in
seamă incomoditătile fizice.
Polul premsia, indică un comportament sensibil la estetic, exigent dar nerăbddator, relativ
imatur emotional; insul caută ajutorul si simpatia altora, este prietenos, blând, indulgent cu sine şi cu
ceilalti, dificil de satisfăcut în probleme de artă, introspectiv, imaginativ şi cu o bogată viaţă
interioară, acţionează prin intuiţie sensibilă; în plan social manifestă o relatvă frivolitate, dornic să
atragă atenţia, este neliniştit, chiar ipohondru.
Notele scăzute (polul premsia) corelează cu placerea pentru călătorii şi experiente noi, cu
tendinta spre a imaginatie labilă, gustul pentru teatru şi cu o relativă incapacitate practică in modul
de a-si conduce afacerile în general. Artiştii prezintă adesea cote rdicate la acest factor. Factorul
este insä sensibil la modele culturale, normele europene fund mai ridicate decât cele americane. De
asemenea, există o diferentiere sexuală: femeile şi fetele prezintä în genere cote mai ridicate decât
bărbatii sau băietii. Există o relatie invers proportională intre rezultatele muncii in grup si nivelul
cotei factorului I: rezultatele tind să fie cu atât mci scăzute cu cât cota medie a indivizilor e mai
ridicatä, membrii fund descrişi ca lenti in munca de grup, in decizii, actionând inutil, cu tendinta
spre remarci de natură emotională si socială, negativisti.
Harria reprezintă o dominantă comportamentală a durităţii, masculinitătii şi a spiritului
practic. Comportamentul este matur social, generează solidaritate de grup şi realism. Factorul este
din categoria celor formati prin influenta mediului şi a culturii. Termenul de premsia vine de la
expresia engleză protected emotional sensitivity, deci o sensibilitate emotională protejată, ceea ce
echivalează cu a implica formarea in interiorul unei culturi rafinate, care protejeazâ sensiblitatea si
gustul estetic.
Termenul harria vine de la hardness and realism, indicând aspectul de duritate şi realism in
mediul de formare. Studii comparative şi longitudinale indică pentru cotele ridicate la acest factor,
asemănări cu sindromul isteriei de conversie, angoasei si ipohondriei; de asemenea, indică o
tendinţă mai marcată spre forme de angoasă la copiii cu cote inalte la acest factor. Specialistii în

36
 37

psihiatrie, artiştii şi femeile in genere tind să prezinte cote mai ridicate. La polul opus se situează
oamenii politici, cei care conduc şi directionează, electricienii, mecanicii 5i contabilii.

FACTORUL L Alexia - protension (shizotimie paranoidă - încredere acceptabilă)

Comportamentul specific notelor mici ( polul alexia) este caracterizat prin incredere,
adaptabilitate, cooperare, absenta geloziei sau invidiei, printr-o gravitate amabilă, dar plină de spirit,
prin interesul fată de ceilalti. Polul protension (note mari) reprezintâ tesiunea: un mod neincrezător,
inclinat spre gelozie, indărătnic, suspicios şi timid, relativ rigid, dur si indiferent fată de alţii.
Note joase caracterizează un subiect care se acomodează uşor, nu caută rivalitate, se
preocupă de tot soiul de oameni, exceleaz în munca de echipa. In general suspicios, individul
caracterizat printr-o cotă ridicată apare adesea egocentric, rigid in interelatii, interes mai degrabă
pentru viata sa interioară decât faţă de oameni. În general circumspect, este un element tensionant in
cadrul unui echipe. Totuşi s-a constatat că nu există o corelaţie consistenă între L ridicat şi
comportamentul paranoid.

FACTORUL M Praxernia - autia ( orientare practică - orientare boemă)

Notele scăzute sunt simptomatice pentru un comportament practic si constiincios. Persoana
praxernia tine la formă, este capabilă sa-si păstreze sângele rece şi prezintă o relativă lipsă de
imaginatie, este un spirit logic, expresiv, deschis ca interese, cu sânge rece in caz de urgenţă sau
pericol. Polul autia defineşte ceea ce am putea numi nonconventionalul excentric: imaginativ, boem,
mai putin preocupat de constinciozitate, cu un aspect exterior calm, are ocazionale izbucniri emotive
de natură isterică. Polul praxernia prezintă imaginea unei persoane preocupate de a face orice lucru
“cum trebuie”, care acordă importanţă aspectelor practice, nu actioneozd hazardat, este atentă la
detalii. Persoana autia este un imaginativ centrat in intregime pe instantele interioare, prea putin
preocupat de contingenţe, adesea original si ignorând realitătile cotidiene isi urmează calea proprie.
Este dotată cu cu imaginatie creatoare si este preocupată de marile idei. Dezinteresată de valorile
materiale, motivatiile interioare o aduc uneori in posturi extravagante acompaniate de reacţii
emolionale violente. Conştient de propria personalitate se poate intâmpla să ignore activitâţile
colective.

FACTORUL N Naivitate - subtilitate

Polul naivitătii, respectiv al cotelor joase, indicä un comportament direct, naiv, sentimental,
natural, uneori stângaci şi neindemánatec. Subiectul se interesează de alţii şi este uşor de satisfăcut.
Polul opus, indică perspicacitate si luciditate în opinii, un mod de a fi în general rafinat, civilizat si
subtil, dar rece, indiferent faţă de alţii, şi dificil de satifäcut; comportament politicos, experimentat,
modern, subtil, cu spirit analitic şi cel mai adesea rece, cu alură inteiectuală, cu o viziune
nesentirnentală asupra lucrurilor si a vietii, uneori frizând cinismul.
Aspectele caracteristice polului opus indică lipsă de afectare, naturaleţe şi spontaneietate,
uneori stângăcie, bruschetea reactiilor. Trebuie menţionat că acest factor nu afectează decisiv
comportamentul.

FAC1ORUL O Încredere clamă - neâncredere neliniştită

Polul cotelor joase indică un comportament calm, cu încredere in sine, senin, liniştit,
rezistent la stres, eficient, viguros, uneori chiar brutal, fără fobii, se angajează în genere în activităţi
simple.
Polul cotelor inalte indică lipsa de securitate, un mod anxios, depresiv, agitat de a se raporta
la existenţă, fără incredere in ceilalti, bănuitor, cu sentimente de culpabilitate.

37
 38

S-au obtinut date care indreptăţesc definirea sa ca tendinţă depresivă, sensibilitate

emotionalä, depreciere de sine, nevrotism. Persoana apare obosită de situatiile excitante, se simte
incapabilă să infrunte exigentele existentiale cotidiene, se descurajează cu usurintă, este plină de
remuşcări si este deprimată descoperind că oamenii nu sunt nici morali, nici atenti fată de aspectele
importante; O astfel de persoasnă este este inclinată spre milă, lecturi, spre liniştea semenilor.
Reactionează viu la dificultăti, se descurajează facil.
La copiii cu note ridicate (9 sau 1 0) apar temeri, sentimentul de solitudine si insuficienţă.
Experimentele privind dinamica grupului demonstreazŕ că astfel de persoane nici nu se simt
acceptati de grup sau liberi să pariticipe, sunt foarte sensibili la normele de grup. De aitfei nici nu
sunt acceptati uşor de ceilalti, iar din punct de vedere social sunt prost adaptati. Clinic, O ridicat
apare in toate formele de nevroză, psihoza, in tulburări de personalitate si infirmităti psihice.
Urmŕtorii 4 factori denumiţi Q, sunt mai putin exprimati si clarificati, dar au o contributie in
comportament atunci când sunt activi. Au fast derivati din analiza factoriaiă realizată asupra
celorlalţi factori. Mai ales validitatea prognostica, privind tendinte specifice de comportament, le-a
asigurat locul in cadrul chestionarului.

FACTORUL Q1 Conservatorism - radicalism

Polui conservator indică un mod relativ necritic de acceptare a normelor; polul opus
reprezintă un comportament deschis spre nou, inovator, critic, cu un ascutit gust pentru analiză.

FACTORUL Q2 Dependenta de grup - independertta personală

Nu este un factor clar stabilit in variatiile comportamentale, manifestându-se mai ales Ia
nivelul atitudinilor interioare. De fapt mci unul dintre acesti factori Q2, 3, 4 nu au fost găsiti cu
maxima certitudine in validările empirice, apărând mai ales in raspunsurile la chestionare. Factorul
Q2 contribuie la factorul secund introversie.
Persoana cu cote Q2 ridicate este ratională, capabilă să se decidă singură. La polul opus, este
tipul de individ care merge odatâ cu grupul, caută aproborea socială, urmeazâ moda. Datele de
cercetare indică corelarea comportamentului Q2 scăzut cu profesii din sfera cercetării, cadrelor de
conducere şi de decizie, in general indivizi care gândesc mult prin ei inşişi.
Cercetări privind dinamica grupului indicŕ de asemenea cŕ cei cu Q2 ridicat trŕiesc
insatisfactii legate de integrarea in grup, fac remarci care cel mai adesea sunt solufii iar grupul tinde
sŕ-i refuze. In colectivul scolar astfel de copii sunt tinuui Ia distantä, par sâ aibe interese mai mature
decât ceilalti ~i ating usor succesul academic.

FACTORUL Q3 - Sentiment de sine slab - sentiment de sine puternic

Notele mici corespund persoanelor caracterizate prin lipsa de control, conflicualiatate
interioară, neglijarea regulilor. Polul opus trimite la disciplina de sine, exigenţă, voinţă dezvoltată.
Factorul se pare că exprimá gradul in care individul a acceptat o imagine de sine ideală prin
care işi dirijeazô comportamentul real. Un astfel de factor depinde de mediu in sensul dependentei
de incurajare, stimularea valorilor constructive şi a respectului de sine. Copilul cu o cotă Q 3 ridicată
prezintă un bun autocontrol, incearcă să aplice si şă aprobe normele etice acceptate, doreşte să facă
bine, are consideratie pentru altţii, este prevăzotor si dispus să-şi controleze exprimarea emotiilor.
Factorul prezintă empirc o corelatie substontială cu sentimentul de sine, cu integrarea pulsională
care vizează mentinerea unei adecvate imagini de sine.
Q3 scăzut prezintă in principal a emotivitate necontrolată, care se aseamănă cu factorul D,
factor care dispare practic ca atare la vârsta adultá. O cotă scăzută la acest factor este asociată cu
delincventa juvenilŕă Factorul Q3 contribuie semnificativ la factorul secund anxietate.
38
 39

În cercetările privind dinamica de grup, Q3 ridicat caracterizează de obicei pe cei alesi ca

lideri eficienti: sunt stäpáni pe sine, fac multe judecăti in legătură cu grupul, nu apar ca jenanti sau
inoportuni. Q3 ridicat indică de asemenea reuşita in profesiuni mecanice, in matematică, in activităti
de organizare, ca directori şi ca functionari in servicii publice. Unoori a fost numit şi factor
“giroscopic” al personaiitatii, indicând stabilitatea şi orientarea acesteia.

FACTORUL Q4 Tensiune ergică

Comportamentul Q4 la polul cotelor joase indică un mod destins, calm, nonsalant, satisfăcut
de a trăi. Polul opus este caracterizat prin incordare, tensiune, excitabilitate şi sentimente de
frustrare. Q4 caracterizează un comportament nelinistit fără motiv, incordat, iritabil, agitat.
Datele clinice indică pentru factorii O si Q4 capacitatea de a diferentia normalul de nevrotic,
fiind unele dintre dimensiunile semnificative pentru contributia la indicele de anxietate generalä. In
acelaşi timp, clinic, se întâlneşte Q4 ridicat in tulburările de personalitate, infirmitţtile fizice şi in
psihoze. Cattell interpretează acest factor in sensul nivelului de excitatie şi tensiune datorate
pulsiunilor nedescărcate sau frustratiei.
CHESTIONARE ŞI TEHNICI CONCEPUTE PENTRU A OPERA ÎN ZONA
DIZARMONIILOR DE PERSONALITATE

Spre deosebire de chestionarele precedente următoarele sunt construite din perspectiva

următoarei paradigme: trăsăturile personalităţii pot fi considerate ca un continuum bipolar în care un
pol se originează în normal, pe când celalalt poate migra în patologic. Ambele manifestări având la
origine acceaşi sursă, terenul predispozant, este posibil să utilizăm conceptele psihopatologice
pentru a descrie atât personalitatea normală cât şi personalitatea morbidă. O serie de tipologii pentru
care trăsătura este o dimensiune discontinuă operează din aceeaşi perspectivă.

INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA

(M.M.P.I)
Autorii acestui chestionar sunt SR. Hathway si Mc Kinley. În 1940 autorii publica primele
studii privind testul. In 1943, Universitatea din Minnesota publica acest test in mod oficial impreuna
cu manualul insotitor.
In decursul anilor el s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante instrumente ale
clinicianului psiholog. Editia revizuita din 1951 cuprinde toate instructiunile si indicatiile
indispensabile folosirii M.M.P.I. - ului.
Autorii avertizeaza ca utilizarea acestui instrument trebuie sa fie efectuata de catre persoane
care au a buna competenta in domeniul diagnosticului clinic si serioase cunostinte de teoria
personalitatii si de psihometrie.
Punctul de vedere de la care au plecat autorii in constructia testului este un punct de vedere
clinic. Aceasta inseamna ca autorii au incercat să realizeze un instrument care sa distinga trasaturile
care sunt de obicei implicate in psihopatologie. Totuşi ei avertizeaza ca acest test nu este un
instrument care sa se substituie diagnosticului clinic, care sa puna in evidenta sindroame clinice ci
doar o metoda care ajuta intr-o astfel de activitate psihodiagnostica, raspunzind la unele ipoteze si
generând alte ipoteze.
Testul cuprinde 550 de itemi care înglobează domenii ample de interes, de la comdiţia fizică
a persoanei pina la atitudinile morale, conduita sociala a indivizilor examinati.
Subiectul este rugat sa clasifice aserţiunile în 3 categorii :Adevărat, Fals si Nu ştiu.
În varianta din 1951 testul cuprinde 4 scări de validare si 9 sc ari clinice. La acestea se mai adauga si
altele, pentru ca in ultimii 20 - 30 de ani s-au elaborat mai multe sute de studii pe baza M.M.P.l.-
39
 40

ului, studii care au comunicat diverse alte scale. Dintre acestea menţionăm scala de introversiune
socială.
TestuI poate fi administrat persoanelor de la 16 ani în sus, care au cunostinte generale, nivel
de instructie general minim.
Administrarea testului dureaza intre 30 si 90 do minute. El poate fi administrat atit individual
cit si colectiv.
Caracteristicile personalitatii pot fi determinate dupa rezultatele obtinute de subiect la cele 9
scale clinice, acestea fiind:
1. Ipohondria
2. Depresia
3. Isteria,
4. Personalitatea psihopată
6. Masculinitatea-Feminitatea
6. Paranoia
7. Psihastenia ( deviatia psihastenica),
8. Schizofrenia
9. Hipomania (mania).
Desi denumirile scărilor se refera la un sindrom clinic, este un fapt demonstrat ca ele, toate,
poseda o semniflcatie si în domeniul normal. S-a dovedit ca cei 550 de itemi pot fi grupati in diferite
scări, pe baza unor studii, existind posibilitatea să scoatem din cei 550 de itemi pe cei care nu sunt
alocaţi, insa autorii nu recomanda aceasta pentru ca, la fel ca si la C.P.I., exista posibilitatea de a se
realiza noi scări.
La baza elaborarii testului a stat un esantion de pacienti ai spitalului Universitatii din
Minnesota precum si persoane normale, persoane care au declarat ca nu au nici un fel de tulburare
psihică sau antecedent psihiatric.
Scările au fost obtinute prin comparatia grupelor de normali cu cazurile patologice care au
fost studiate cu grija in cadrul serviciului neuropsihiatric al spitalului universitatii.
Despre caracteristicile psihometrice ale testului: s-a dovedit prin diverse studii ca M.M.P.L-
uI are o buna fidelitate la un interval între cele 2 aplicari de la 3 zile la mai mult de un an. De
asemenea, in ceea ce priveste validarea, la fel, testul reuseste sa discrimineze cazurile patologice sau
departate de normal, de cazurile normale.

FORMELE INVENTARULUI M.M.P.I.

Exista doua forme: o foma individuala si o forma colectiva
Forma individuala nu consta într-un caiet ci in 550 do mici fise pe care sunt tiparite cele 550 de
propozitii. Fisele sunt colorate pe muchia superioara si pe o latura. Testul este compus din aceste
5500 de fise si din instructiunile de aplicare care sunt trecute pe capacul cutiei unde sunt păstrate.
Sarcina subiectului este simplă. El trebuie sa sorteze, citind, fiecare fisă intr-una din catogoriile
Adevarat, Fals sau Nu Stiu ( de obicei Adevarat este la dreapta, Fals la stinga şi Nu Stiu la mijloc).
Daca avem persoane mai putin inteligente sau batrâni care inteleg mai greu instructiunile, atunci le
dam citeva exemple simple. Subiectul nu are voie sa vorboasca cu nimeni.
Dupa ce subiectul a sortat toate cele 550 de fise, avem grija, sa vedem, daca in categoria “Nu
Stiu” sunt mai mult de o zecime (mai mult de 55 de fise). În acest caz trebuie să-l rugam sa plaseze
cât mai multe dintre aceste fise in catogoriilo extreme (A sau F).

Extragerea si despuierea raspunsurilor

Psihologul are de facut 3 paşi:

40
 41

1) Mai întai trebuie sa extraga fisele care contin raspunsurile semnificative. Autorii inteleg prin
raspunsuri semniticative (fie ca e vorba de “adevarate”, fie ca e vorba de “false”) acele raspunsuri
care sunt mai putin frecvente in rândul subiectilor normali.
2) Să le înscrie în foaia de despuiere.
3) Sa aplice pe această foaie de despuiere, grilele de corectare, prilej cu care numara
coincidentele dintre semnele de pe grila si semnele de pe foaie. Cu acest prilej transcrie pe foaia de
extragene a rezultatelor, in dreptul scării respective, punctajul obtinut.
Iata cum procedeaza psihologul: in privinta raspunsurilor clasate ca find “adevarate”, eI
extrage acele fise din teanc care au coltul din dreapta jos taiat, acestea find raspunsurile “adevarate”
mai putin frecvente in populatia normala. Cele care au coltul din stinga jos taiat si reprezinta
raspunsurile cu mai mare frecventa, nu sunt valorificate.
Având pachetul cu raspunsuri semniflcative in mina incepem să luam fiecare lista si facem
un “x” rosu pe foaia de despuiere, in casuta corespunzatoare fisei, identifiata pnintr-o litera si un
numar. Asa procedăm cu toate raspunsurile “adevarate” putin frecvente. Apoi luam raspunsurile
“false” si din teanc alegem pe ceIe care au coltul din stinga jos taiat, acestea fiind raspunsurile mai
putin frecvente, deci semniflcative. In continuane, mergem iar pe foaia de despuiere si facem un “x”
rosu acolo unde este cazul. Dupa aceea raspunsurile “Nu ştiu” sunt întabelate fara să le soatem
marcând semnul intrebarii, cu negru, in casuţele corespunzatoare. Trebuie sa tinem cont ca “x”-unile
nu inseamna neaparat raspunsuri patologice pentru ca desi testul a fost construit prin camparatia
loturilor de oameni bolnavi cu oameni sanatosi, etalonarea a fast facuta numai pe oameni sanatosi,
pe persoane normale ( controlul acestora a constat in faptul ca ei au declarat ca nu sunt inregistrati la
nici un serviciu psihiatric cu vreo problema).
Urmatorul pas catre interpretare îl reprezinta obtinerea rezultatelor care valideaza testul.
Testul are urmatoarele scări de validare (care ne spun cita incredere sa acordam atitudinii subiectilor
fata de chestionar):
1) Scara ? = scara îndoielnic
2) Scara L
3) Scara F
4) Scara K (pentru unele dintre cele 9 scări clinice aceasta scara are rolul de a augmenta
rezultatele ,adaugându-le un anumit punctaj). Obţinem rezultatele la scările de validare asezind
grilele corespunzatoare scărilor ?, L si “Nu stiu” pe foaia de despuiere. Întrebarile scării L sunt
ultimele 15 (de la 41- 56), deci nu este nevoie de grilă. Pentru scara F se utilizeaza o grila pe care
sunt imprimate 64 de “x” -uri rosii si acolo unde un “x” de pe grilă este suprapus pe un “x” rosu de
pe foaia de despuiere acordam un punct. In felul acesta obtinem scorul pentru aceasta scară. La fel
se procedeaza pentru scara K.
Rezultatele brute pentru celelalte scări sunt obtinute cu grile corespunzatoare, in acelasi fel
ca si pentru scara F, cu deosobirea ca anumite grile au pe lânga “x” -ri si zerouri. Atunci când pe
foaia de despuiere o casuta goaIa corespunde unui zero pe grilă se va socoti de asemenea un punct.
Semnele de intrebare nu se socotesc indiferent daca sunt in fata unui zero sau a unui “x”. Cotele
brute pentru fiecare sxară sunt raportate la tabele de norme. De aici încolo procedura de interpretare
este identică cu accea utillizată pentru forma colectivă.
Forma colectiva a fast realizata pentru a fi administnata mai multor subiecti. Itemii sunt
aceiasi dar cuprinsi intr-un caiet. Autorii fac observatia ca etaloanele obtinute la forma individuala
nu sunt concludente pentru farma colectiva. Deci trebuie realizate etaloane separate.

Realizarea profilului psihologic

Rezultatele fiecarei scări obtinute cu ajutorul grilelor sunt trecute pe foaia de despuiere in dreptul
scării respective. Manualul testului contine pentru populatia americana si respectiv franceza un tabel
41
 42

care ne ajuta sa convertim rapid scorurile brute in note T. Dupa ce am transformat notele brute in
note T le putem reprezenta intr-un profil pe verso-ul foii de despuiere. Dupa ce am transformat in
note T, unele scări clinice sunt corectate cu anumite fractiuni de K, altfel spus, fractiuni din totalul
obtinut de subiect la scara K. Astfel scara clinica Hs (ipohondrie) primeşte 0,5K, scara Pd = + 0,4K,
scara Pt = +1,0K, scara Sc = + 1,0K, scara Ma = + 2K.

Descrierea scărilor
A. Scările de validare ( control)
Scara indoielnic. Un rezultat mare la aceasta scară invalideaza toate celelalte scări (daca subiectul
obtine o nota foarte mare — adica note T peste 70. Rezultatele cu valoare mare au fost obtinute de
psihastenici si de deprimatii inhibati. Nu întotdeauna o nota mare inseamna ca subiectul a avut o
atitudine necorespunzatoare fata de test, adica situatia de nehotarâre poate uneori să insemne ca
persoana este psihastenica sau depresiva.
Scara L — permite să se aprecieze în ce masura subiectul s-a străduit să falsifice rezultatete alegind
raspunsurile care îl pun in lumina cea mai favorabila din punct de vedere social. O nota L ridicata nu
invalideaza celelalte rezultate dar ne arata ca probabil notel reale sunt mai mari decit cele obtinute
de subiect
Scara F - permite să se controleze validitatea ansamblului testului. Daca rezultatul F este mare
celelalte scări, probabil, ca nu sunt valabile fie ca subiectul a fost neatent, fie ca s-au facut erori
importante la despuiere. Un rezultat F mic este o excelenta indicatie asupna validitatii protocolului.
Scara K. Rezultatul sau este folosit ca factor de corectie pentru a sensibiliza puterea discniminatorie
a altor scări. Scara K masoara atitudinea subiectulul fata de test; ea face de fapt acest lucru ca si
scara L si scara F, dar mult mai subtil si atinge de asemenea si un ansamblu de factori de deformare
diferiti. De exemplu un rezultat K ridicat indica o atitudine de aparare a subiectului impotriva
slabiciunii sale psihologice. Un rezultat K slab arata ca subiectul este sincer, sensibil la autocritica şi
capabil de a admite anumite simptome oricât de slabe ar fi. De asemenea poate sa insemne si dorinta
subiectului de a obtine rezultate proaste.
B. Scările clinice
B1. Scara ipohondrie (Hs) - masoara cât de mare este interesul persoanei pentru functiile sale
corporale. Persoanele cu Hs mare sunt exagerat de neliniştite in legătură cu starea sanatatii lor. Ele
se plâng in continuu de dureri si de tulburari greu de identificat pentru care de obicei nu se gaseste
nici a cauza. Ceea ce frapeaza Ia aceste persoane este lipsa de maturitate in felul in care abordeaza
problemele specifice adultului. Acuzele ipohondrului se deosebesc de cele ale istericului; cele ale
istericului sunt mai detaliate pe când ale ipohondrului sunt mai vagi. Se mai deosebesc si prin faptul
ca la ipohondru acuzele nu urmaresc obtinerea unor avantaje sau nu sunt determinate de intentia de a
scapa de o situatie penibila gratie simptomelor sale.
B2. Depresia (D) - poate să fie anomalia principala a subiectului sau să fie factorul care insoteste
sau care rezulta din alte probleme ale personalitatii. Un rezultat D ridicat indica un moral prost, un
sentiment de inutilitate, incapacitatea de a privi viitorul cu optimism. Uneori in cazuri grave este
unul dintre elementele de prognoza ale tendintei suicidare. In anumite cazuri depresia poate fi
mascata in comportamentul subiectului adica poate să se manifeste sub forma a cee ce se cheama
“depresie surâzătoare”: persoanele braveaza, tinind cumva depresia in surdina comportamentului.
Acesti subiecti fac caz de realismul lor ( “eu doar sunt realist; cu toţii o să murim oricurm odataă şi
odată”). Depresivul se caracterizeaza prin lipsa de incredere in sine, prin tendinte spre neliniste, prin
ingustarea intereselor sale, prin introversiune. Aceasta scară, asociata cu scara ipohondrie si isterie,
detecteaza impreuna cea mai mare parte a indivizilor netratati medical numiţi “nevrozati”.
B3. Isteria (Hy) - masoara gradul in care unii subiecţi se aseamănă cu bolnavii care au
manifestat simptome isterice de tipul conversiunii. Aceste sinptome pot fi tulburări functionale sau
42
 43

tulburări mai specifice: paralizii, contractii, crampe musculare, tulburări gastro-intestinale etc.
Aceste categorii de subiecţi sunt predispusi la ameteli, lesinuri sau chiar la convulsii epileptiforme.
De obicei criza de isterie se produce cu spectatori. Cazurile de isterie prezinta mai multa lipsa de
maturitate psihologica decit orce alt grup. Acest grup răspunde foarte bine la psihoterapie dar
simptomele pot reapărea daca apar din nou constrângerile.
B4. Personalitatea psihopata (Pd) - masoara gradul in care subiectul se aseamana cu
persoanele avind diflcultati majore, care rezida in absenta reacţiilor emotionale profunde, in
incapacitatea de a profita de experienta lor, si in dispretul lor pentru uzantele sociale. Aceasta scară
echivaleaza cu aspectul defavorabil la scara “socializare” din testul C.P.I., adica aceste persoane
introiecteaza foarte deficitar normele sociale; ele pot să le invete foarte bine daca traiesc într-o
familie buna dar totdeauna ei vor iesi din aceste cadre pentru ca supraeu-uI lor nu este atit de
puternic; ei nu au introiectat normele sociale ca pe propriile lor exigente; ei ramân totdeauna in afara
lor. Iată deci că şi aspectul nommativ- valoric poate să fie afectat de o manieră mai mult sau mai
puţin psihopatologica. Devierile cele mai frecvente ale acestor indivizi de la normele sociale sunt:
minciuna, furtul, înclinarea spre abuz de alcool, de droguri, promiscuitatea sexuala etc. Ei difera de
unele tipuri de criminali prin aceea ca nu sunt capabili de a profita de experienta capatata. De altfel
ei nu sunt motivati de profit dar nici de precauţiile care ar duce la evitarea situatiilor dificile in care
se plasează. Nici o terapeutică nu prea este efcienta pentru astfel de subiecti.
B5. Scara de interes (Mf) = Masculinitatea - feminitatea. Aceasta scara masoara tendinta spre
sex-rolul feminin sau masculin. In fiecare caz, un rezultat nidicat ca valoare indica o deviere a
structurii de interese in directia sexului opus. In legatura cu devierile barbatilor catre sex-rolul
feminin se stie ca acestia pot fi invertiţi sexual, manifesti sau refulati, adica au schimbat turnura
libidoului. Pentru femei lucrurile nu sunt prea clare in sensul ca rezultate ridicate ca valoare la
aceasta scară nu pot fi considerate ca avind cu siguranta o semnificatie clinica analoaga situatiei la
barbati. Rezultatul la aceasta scară este important nu numai din punct de vedere clinic ci si din punct
de vedere al alegerii profesionale, al consilierii maritale, al cansilierii de viata etc.
B6. Paranoia (PA). Persoanele cu note nidicate la aceasta scară sunt caracterlzate prin insecuritate
sociala, neincredere, gelozie, suspiciune, hipersensibilitate, sunt uşor de jignit, au “egodiastola” (
umflare a Eu-lui, a pretentiilor), se simt cu uşurinţă persecutati. În situatii patologice subiectul isi va
sistemnatiza intreaga viata psihica pe citeva idei, ca de exemplu ideea de persecutie sau de
grandoare. Daca pensoana are note nidicate si traieste intn-un context conciliant, care ii satisface
propriile nevoi, nevoi deloc realiste, atunci ea se poate purta ca o persoana foarte cooperanta,
rezonabila dar repede poate să -si schimbe comportamentul şi să devina razbunatoare fata de oricine
incearca să o controleze. Daca o persoana obtine o nota de 80 sau mai mare esto vorba de o
anomalie grava; intre 70 - 80 persoana respectiva trobuie indrumata la o clinica de specialitate.
B7. Psihastenia (Pt). - masoara asemanarea subiectului cu acele persoane care sunt chinuite de
convulsii. Aceste persoane se caracterizeaza prin imposibilitatea de a scapa de un gând inutil sau do
o idee obsedanta. Comportamentul lor este caractenizat ca find compulsiv, adica el trebuie sa-si
satisfaca mereu o anumita trebuinta, o anumita fobie. Pensoanele se tem fie de microbi si se spală
mereu pe maini. Aceste persoane au o anumita nesiguranta pe care o alimenteaza prin repetarea
anumitor gesturi. Ele sunt dominate de o uşoară depresiune, de neincredere in sine, de incapacitatea
de a se concentra. Aici putem incadra toate tipunile de teamă irationala, nejustificata care se
mianifesta compulsiv.
B8. Schizofrenia (Sc). Ca boala, este o gravă psihoză.cea mai grava boala Persoanele cu aceasta
boala se caracterizeaza prin ginduri sau comportari bizare. Aceasta scara detecteaza cca 60% din
cazurile diagnosticate. Viata subiectiva a schizofrenicului este separata de realitate. Majoritatea
profilurilor care au un rezultat “Sc” mare va avea obligatoriu rezultate ridicate si la alte scări,
inclusiv la “Psihastenie” iar clasificarea clinica ulterioara, diagnosticul diferential va fi posibil
43
 44

numai pnintr-un studiu intens al cazului. In orice caz clinicianul va trebui să fie foarte circumspect
in adaugarea la diagnostic a termenului de schizofrenie, din cauza implicatiiIor sale defavorabile dar
si din punct de vedere al dificultatilor acestui diagnostic.
B9. Hipomania (Ma). - este aspectul mai atenuat al maniei. În timp ce maniacul se apropie de
patologic, hipomaniacul deviaza doar de la normal. Aceste prsoane se caracterizeaza prin
hiperactivitate in gindire si actiune. Principala greutate in punerea la punct a unei astfel de scări a
fost dificultatea diferentierii persoanelor normale de persoanele cu tulburări clinice. Subiectii
normali spre deosebire de hipomaniaci sunt doar ambiţioşi, activi si plini de idei. Hipomaniacul
ajunge să compromita scopurile pentru ca el vrea să faca mai mult şi uneori reuşeşte foarte putin. El
este activ si entuziast intr-un mod foarte necritic si uneori poate să-i contrarieze pe ceilalti. Deseori
el poate intra in conflict cu anturajul deoarece incearcă să reformeze uzantele sociale, dupa cum
poate să imbratiseze proiecte de care se dezintereseaza dupa aceea. O buna parte dintre subiectii cu
diagnosticul de personalitate psihopata (deviatie psihopata) ar putea tot atit de bine să fie denurnite
persoane hipomaniace.
B10. Scara de introversiune sociala (Si) - este o scară care se ataseaza scărilor clinice. Ea poate fi
aplicata atit cazurilor patologice cit si subiectilor normali.

Câteva principii generale de interpretare a profilului

M.M.P.I.-ul are drept scop furnizarea unei aprecieri riguroase asupra subiecţilor care prezinta
probleme clinice. Testul insa nu demonstreaza in mod evident si sigur alienarea.
Scările M.M.P.I.-ului inregistreaza variatii considerabile de la o adrninistrare la alta si
aceasta variabilitate se manifesta la citeva ore. Acest lucru prezinta un avantaj: ne permite să
urmărim evolutia unei boli sau efectele programelor terapeutice; dezavantaj-arunca o lumina
nefavorabila aspra fidelităţii testului.
Ca un principiu in interpretarea protocolului este să nu se foloseasca scările izolat ci in
conexiune.
H. Gough (autorul C.P.I.-ului) propune să se foloseasca diferenta: F - K, in note brute, drept
indice de deformare a protocolului, a raspunsurilor. Este important să subliniem ca marea majoritate
a subiectilor care au profiluri ce deviaza de la normal nu sunt in sensul curent al cuvintului persoane
bolnave mintal si nu au nevoie de tratament psihologic. Daca unica informaţie despre un subiect este
profilul sau deviant la M.M.P.I. trebuie totdeauna să incepem interpretarea cu supozitia ca el este o
persoana normala.

INVENTARUL PSIHOLOGIC FREIBURG (F.P.I.)

F.P.1.-ul a fost elaborat de 3 autori: J. Fahrenberg, H. Selg şI R. Hampell.
F.P.I.-ul este un chestionar multifaziç de personalitate si a fost realizat prin imbinarea
unui sistem psihologic clasic cu unul extras din nosologia psihiatrica. Se poate folosi atit in
domeniul clinic cit si in cel neclinic. El contine 212 itemi, grupati in 9 scale la care se mai adauga
încă 3 scări suplimentare. Paralel cu forma completa a chestionarului au mai fost construite in scop
de testare rapida diverse variante precum: F.P.I.-K (76 de itemi), F.P.I-HA (114 itemi) si F.P.I. —
HB (114 itemi). Exista si o varianta recenta elaborata de Konig si Schimdt, care contine doar 54 de
itemi.
F.P.I. se administreaza în grup sau individual, fara limita de timp. În mod obisnuit
administrarea se încadreaza in 30—40 minute. Poate fi administrat persoanelor cu nivel de instruire
mediu, adica capabile sa inteleaga semnificatia itemilor.
Pentru valorificarea chestionarului se utilizeaza o foaie de raspuns pe care este trasat (de
obicei pe verso-ul foii duble) un profil grafic, asemănătoare celei de la C.P.I.
44
 45

Corectarea foii de raspuns se face cu ajutorul unor grile, cartoane decupate in dreptul
raspunsurilor semnificative “Da / Nu”. Foaia de raspuns se noteaza cu cite o cruce san un “x”, la fel
ca si Ia C.P.I., in locul raspunsurilor “Da / Nu”.
Chestionarul utilizeaza terminologia clinica dar el se aplica foarte bine şI personalitatii
normale. reusind sa surprindă dificultăţile de adaptare, de aceea el mai poate fi incadrat in categoria
“chestionarelor de adaptare”.
Chestionarul este construit pe baza metodei clasice adica in elaborarea itemilor si a scărilor
s-a utilizat metoda corelationala si factoriala. Prin metoda corelationala s-a putut stabili ca intre scări
exista anumite corelatii de care trebuie sa se tina seama atunci cind sc face interpretarea
chestionarului.
De asemenea chestionarul F.P.I se caracterizeaza prin faptul ca factorii (scările) nu sunt
complet independente.

Etalonarea şi trasarea profilului

Autorii au lucrat cu 2 tipuri de etaloane: unul in stanine (9 clase normalizate), celalalt in note
T (acest sistem permite pe de o parte interpretarea pe baza etalonului de9 clase si pe urma efectuarea
unor diferentieri mai fine, utilizund etalonul in note T)
In etalonul in stanine, dupa regula obisnuita, media se situeaza in clasa 5, considerind 4 media
inferioara si 6 media superioara. Deci intervalul 4-6 îl consideram in cele din urma intervalul de
semnificatie psihologica 0 (zero) si ca urmare vom considera clasele 2,3,4,7,8, ca semnificind
''tendinte catre...'' , iar clasele 1 si 9 le vom considera ca fiind note dominante specifice.
Deci, suprapunem grilele peste foaia de raspuns, apoi numaram in fiecare scala numarul de
raspunsuri semnificafive “Da INu” dupa cum unul sau altul dintre răspunsuri este cel semnificativ.
Numarul respectiv il transformam dupa aceea pe baza etalonului in note T sau in clase normalizate si
reprezentam nota respectiva in profil. Dupa aceca unim punctele corespunzatoare tutunor scărilor şi
obtinem o linie frântă care este proflul grafic al persoanei investigate.

Aplicare
Pentru a efectua o investigatie cu F.P.I.:
- trebuie sa avem chestionarul propriu-zis, adica, caietul sau cartea cu colectia de itemi.
- foaia de raspuns,
- grilele sau mai modern un PC pe care am implementat chestionarul; cu un scanner putem sa
citim foaia de raspuns si s-o interpretam. Putem, de asemenea, sa introducem de la tastatura
raspunsurile Ia chestionar, urmind sa obtinem la imprimantă sau pe monitor profilul final al
subiectului investigat.
Instructiunile de aplicare sunt pe prima pagina a chestionarului. Câteva propozitii lamuresc
subiectul in legatura cu o serie de principii care trebuie respectate: sa raspunda la toate intrebarile, sa
nu zaboveasca prea mult asupra raspunsului, sa-l aleaga de prima data pe cel care i se pare cel mai
reprezentattiv pentru persoana sa, să raspunda sincer. Este util ca subiecul sa stie ca intrebarile nu se
valorifica fiecare in parte ci în ansamblu, in ansamblu, deci examinatorul nu se interesează de
fiecarew răspuns în parte.
Ne putem confrunta in timpul administrarii cu diverse dificultati. Una dintre ele si cea mai
frecventa este ca subiectul se poate arata nesatisfacut de numarul mic de alternative de raspuns,
adica doua. Noi trebuie sa subliniem ca desi subiectul nu se situeaza pe nici unui dintre raspunsurile
extreme, totuşi este foarte greu ca cineva sa se situeze complet la mijloc Si atunci trebuie sa aleaga
acea varianta care este cea mai apropiata de feluI lui de a gindi, de a fi, de a actiona.

45
 46

Dc asemenea unii subiecti se pot manifesta ca find dezamagiti, socati de numarul mare de
intrebari. Trebuie cu calm sa-i incurajam sa raspunda la toate intrebarile specificind ca unui om
normal nu îi ia mai mult de 30 de minute.
Tot ca o dificultate, cind observam ca unii subiecti au tendinta de a zabovi mult asupra
fiecarei intrebari, că le cintaresc prea mult, trebuie sa incercam sa-i determinam sa depaseasca
aceasta lentoare si sa ii stimulam cumva sa mearga mai repede.

Interpretare
Trebuie sa facem un prim pas in interpretarea testului prin a verifica validitatea protocolului.
Acest Iucru îl facem astfel: fiecare scara (factor) are o anumita valoare preconizata, care este de fapt
valoarea medie obtinuta in eşantionul normativ. Cel mai bine este sa avem notele in stanine sau in
note T şi atunci vom sti ca valoarea expectata este valoarea 5 (clase normalizate) sau valoarea 50
(note T), adică valorile medii. În felul acesta nu trebuie sa mai calculam noi mediile dar se
presupune sa fi transformat notele subiectului, notele brute, fie in lase normalizate fie in note T.
Putem sa procedam si mai elegant: stabilind intervalul de incredere pentru fecare scara,
acesta calculindu-se ca fiind egal cu media ± (plus, minus) eroarea standard a mediei. (Amintesc că
eroarea standard a mediei ne arata, in populatia respectiva, cu cât variaza media esantioanelor care
compun esantionul general. De exempiu daca vreau sa vad inaltima tinerilor cu virstele cuprinse
intre 15— 17 ani, merg la Liceul “Ovidius” unde constitui aleator 5 grupe; Determin inaltimea
medie pe fiecare grupa. Merg apoi la Liceul “Mircea” şI determin alte cinci medii ş.t.a..m departe la
alte licee constrănţene. Dacă voi calcula media mediilor voi constata că mediile grupelor variaza ca
orice variabila în jurul mediei mediilor si că pot calcula abaterea standard a mediilor adica gradul lor
de imprastiere. Aceasta este eroare standard a mediei (s).
Ideea este ca noi putem sa manifestam un grad de incredere diferentiat fata de un factor sau
altul al chestionarului, functie de imprejurare, daca valoarea obtinuta de un subiect se incadreaza sau
un in acest interval. Daca nu, atunci vom privi cu multa circumspectie acel factor.
De asemenea mai exista posibilitatea sa controlam validitatea chestionarului prin factorul
FPI8, care masoara atitudinea sincera, deschisa a subiectnlui sau dimpotriva.

Descrierea scalelor

F.P.I.1 = nervozitate (tulburat psihosomatic — netulburat psihosomatic) Valoarea mare de testare

semnifica tendinta spre acuze somatice, respectiv semnifca afectiuni de ordin vegetativ, adica
probleme hemodinamice, de respiratie, tulburari motorii etc. Un scor nidicat inseamna disconfort
psihosomatic, tulburari de somn, dureri, stare generala proasta, fatigabilitatc, senzatie de epuizare,
neliniste, meteoropatie. Afectelc sunt foarte puternic somatizate, adica starile de iritare afectivă sunt
insotite de tulburari vegetative: roseata, tremur, transpiratii reci etc.
Valoarea mica, dimpotriva, arată că subiectul nu prezinta astfel de simptome, el este
echilibrat, sanatos.
Valoarea de testare mare coreleaza puternic cu FPI 3, FPI 8 si FPI 4.
Interpretarea acestei dimensiuni “nervozitate” trebuie sa accentueze caracterul subiectiv al
tulburarilor psihosomatice, adica caracterul de traire penibila.
FPI 2 = agresivitate (imaturitate emotionala. agresivitate — neagresivitate, matur)
Valoarea mare de testare: subiectul prezinta spontan acte de agresivitate verbala, corporala
sau doar imaginara, reactioneaza agresiv la obiecte si animale. Subiectul poate fi impulsiv, face
glume grosolane, se poate bucura de răul altuia, se amuza de glumele penibile, este nestapinit,
nelinistit, cu pregnanta nevoie de schimbare, sete de aventura, are uneori tendinte spre exaltare.
Reprezinta tabloul clar al imaturitatii emotionale.
46
 47

Valoarea mica de testare, dimpotriva, semnifica stapânire de sine, comportament stabil si

constient.
FPI 2 este independent de gradul de cultura, de sex dar nu si de virsta, adica daca la tinerete valorile
sunt mai ridicate, o data cu virsta ele diminueaza.
Nu trebuie sa intelegem neaparat ca valorile mari conduc la note agresive ci mai degraba la o
disponibititate faţă de astfel de tendinţe.
FPI 3 = depresie (indispus. nesigur de sine — multumit. sigur de sine)
Valoarea mare de testare: subicctul are stari de indispozitie, fluctuanta mare in dispozitii, cu
predominarea notelor depresive. Subiectul se caracterizeaza prin iritabilitate, proasta dispozitie,
anxietate, cu sentimentul unui pericol nedefinit, sentimente de singuratate gol launtric, apatie. Desi
se simte singur prefera totusi singuratatea, are o putere de concentrare redusă, se lasa dus pe gânduri,
viseaza cu ochii deschisi, nu sunt cxcluse complexele de inferioritate.
Valoarea mica semnifica dispozitie echilibrata, subiectul este relaxat, optimist fara griji, aflat
in raportuni emotionale bune cu ceilalti, se simte in stare sa isi croiasca drum in viata.
FPI 3 este in general independent de virsta, sex si gradul de cultura.
Valoarea mare la FPI 3 coreleaza cu valoarea mare la FPI I, FPI 2, FPI 4, FPI 8 si cu valorea mica la
FPI 9.
FPI 4 = emotivitate (iritabilitate.,frustratie — calrn, apatic)
Valoarea mare de testare: subiectul prezinta stari de indispozitie, de iritabilitate, este
tensionat, excitabil si emotiv, cu redusa toleranta la frustratie, adica se simte deranjat de situatiile
banale, este nerabdator, nelinistit si devine usor irascibil, furios, chiar agresiv, are putine inhibitii.
Valoarea mica de testare arata ca subiectul este in general calm, apatic, flegmatic, stapinit emotional,
rabdator, cu toleranta mare la frustrare. FPI 4 nu depinde de sex, virsta si instructie. Valorea mare la
FPI 4 coreleaza puternic cu vaioarea maxima Ia FPI 3, FPI 2, FPI 1, FP1 7, FPI 9.
FPI 5 = sociabilitate (sociabil. vioi — nesociabil. retras)
Valoarea mare de testarc arata ca subiectul prezinta dorinta si tendinta de a stabili contacte,
este sociabil, leaga repede prictenii, are un cerc mare de cunostinte, manifesta vioiciune, este
intreprinzator, activ, comunicativ, vorbaret.
Valoarea mica de testare: subiectnl pnezinta o dorinta de contact social rcdusa, să
multumeste cu propria persoana, stabileste greu prietenii, este o fire ciudata, retrasa, distanta
rezervata, taciturna si putin intrepninzatoare.
FPI 5 nu depinde de sex, virsta si gradul de cultura.
Valorile maxime ale lui FPI 5 coreleaza cu valori minime la FPI 8.
Dimensiunea acestui factor este interpretata drept caracter sociabil. In acest caz este evidenta
dorinta subiectului de contact social, nevoia de a stabili contacte spre deosebire de FPI 8 unde este
testata capacitatea efectivă de a stabili contacte.
FPI 6 = caracter calm (incredere in sine. buna dispozitie - iritabilitate, ezitare)
Valoarea mica de testare: subiectul prezinta iritabilitate, este deceptionat sau poate fi
deceptionat usor, este susceptibil si descurajat pentru ca ia lucrunile prea in serios, poate fi usor
deanjat si pus intr-o situatie penibila, se poate ingrijora usor, ezita, prefera sa astepte, nu-i plac
situatiile si hotarârile impulsive, in general este pesimist.
VaIoarea mare de testare arata ca subiectul are incredere in sine, nu se abate de la drumul lui,
greu poate fi enervat in general este rabdator, dârz si neclintit, enengic, actionind repede si eficient.
FPI 6 nu depinde de virsta, instructie dar depinde de sex.
Valoarea mare de la FPI 6 coreleaza cu valorile negative ale lui FPI 8.
FPI 7 = tendinta de dominare (stie sa se impuna — fire care cedeaza)
Valoarea mare de testare semnifica sete de putere, acte de agresiune fizice, verbale,
imaginative, persoana are conceptie egocentnica, are tendinte de suspiciune, de neincrederc fata de
47
 48

ceilalti, tinde catre o gindire autoritara, caracteristicile sale sunt agresivitatea reactiva, vina si
pedeapsa.
Valoarea mica de testare arata ca subiectii prezinta tact si atitudine ponderata, este
intelegator, maleabil, nu-i place agresivitatea, manifesta o atitudine de toleranta si incredere in
judecati morale, diferentiatoare.
FPI 7 nu depinde de virsta dar depinde de sex si de gradul de cultura. Barbatii si subiectii cu un nivel
mai scazut de instructie prezinta valori mai ridicate.
Valorile mari de la FPI 7 coreleaza cu vabori mari la FPI 4.
FPI 8 = inhibitie (inhibat in tensiune — degajat. capabil de contacte)
Valoarea mare de testare arata ca subiectul este timid, stingher, inhibat incapabil de contacte
sociale, are trac, neplaceri fizice înaintea anumitor evenimcnte:: tremuraturi, paloare, roseata, bâlbe,
tulburari digestive. Persoanele se caracterizeaza pnintr-o putere scazuta de actiune, prin nesiguranta
in luarea deciziilor, sunt persoane fricoase, speriate si foarte iritate cind se stiu supravegheate.
Valoarea mica este caracteristica subiectilor cu dezinvoltura, siguri pe ei, increzatori care
prezinta putine fenomene fizice datorate tensiunii psihice, deci o slaba participare fizica la actiunea
afectogena, au disponibilitate pentru actiuni sunt persoane eficiente.
Valoarea lui FPI 8 nu depinde de virsta, de cultură dar depinde de sex, femeile au valori mai
mari, sunt mai timide.
Valorile mari la FPI 8 sunt in legatură cu valorile mari la FPI 3, FPI 1 si coreleaza cu
valorile minime la FPI 5 si la FPI 6.

FPI 9 sinceritate (fire deschisa. autocritica — fire inchisa. fara simt autocritic)
Valoarea mare de testare arata ca subiectul isi recunoaste micile defecte, este autocritic si
poate avea in anumite imprejurari o atitudine dezinvolta.
Valoarea mica de testare este specifica subiectilor care tind sa disimuleze unele slabiciuni si
defecte, ei vor sa produca o impresie buna, se caracterizeaza pnin lipsa de sinceritate si de sirnt
autocritic.
FPI 9 nu depinde de gradul de cultura, dar depinde de sex si de virsta, tinerii prezinta valori
mai scazute. Valorile mari la FPI 9 corelaza cu valorile mari la FPI 2, FPI 3, FPI 4.

Scalele suplimentare
FPI - E = extroversiune — introversiune
Valoarea mare de testare inseamna extroversiune, adica sociabilitate, nevoie de contact si
capacitate de a stabili contacte, de a lega usor prietenii; semnifica fire intreprinzatoare, capabila sa
se impuna in anumite situatii si uneori nestapânita.
Valoarea mica de testare inseamna introversiune, adica persoane singuratice care se
mulutmesc cu sine insasi, calme, rezervate; nu sunt intreprinzatoare, sunt pasive, necomunicative,
evita sa fie in centrul atentiei si preferă mai degraba sa fie lasate in pace.
FPI-E nu depinde de sex si instructie dar depinde de virsta, tinerii au valori mai ridicate, sunt
mai exuberanti.
FPI-N = labilitate emotionala (labilitate — stabilitate)
Vaboarea mare de testare arata ca subiectul prezinta indispozitie sau in orice caz o dispozitie
labila, schimbatoare dar cu preponderenta depresiva, lipsit de vlaga, iritabil, usor de lezat, cu proasta
dispozitie, suparacioase si mereu in tensiune, cu meditatii inutile. cu tendinta de a visa, cu
sentimente culpabile, se simte adesea gresit înteles si nedreptatit.
Vaioarea mica de testare arata ca subiectul este stabil emotinonal, echilibrat, bine dispus, rabdator,
calm, stapin pe sine.
Valoarea lui FPI-N nu depinde de virsta, sex, sau grad de cultura.
48
 49

Valorile la FPI-N si FPI-M sunt independente din punct de vedere matematic, dar din punct de
vedere ecologic sunt legate pentru ca valorile mici la FPI-N sunt concordante cu valorile mari la
FFI-M.
FPI-M = masculinitate — feminitate
Valoarea mare de testare este proprie comportamentului masculin, adica subiectul se impune
activ in anumite situatii, este constient de sine, intreprinzator, gata de a actiona, cu dispozitie
echilibrata, cu putine tulburari fizice sau trac si la fel cu putine tulburari somatice. Comportamentul
feminin este invers.
M.M.P.I si F.P.I. şI Psychorater sunt incadrate in categoria instrumentelor elaborate din
perspectiva clinica si opereaza cu conceptele personalitatii morbide. Totuşi sunt utilizate si in
domeniul personalitatii normale.

CHESTIONARUL BERNREUTER
A fost realizat de R. Bernreuter. De fapt primele 4 scări sunt scările de tip B (elaborate de
Berreuter), ultimele 2 sunt F (elaborate de J. Flanagan).
Acest chestionar reprezinta o incercare de masurare ale unor aspecte ale personalitatii dintr-o
perspectiva clinica. Cele 6 scări sunt:
Scara B1 – N = scara tendintelor nevrotice. Persoana care obtine note mari la aceasta scara are
tendinta sa fie instabilă din punct de vedere emotional. Daca scorul depaseste 98 perceptile atunci
trebuie sa consulte un psihiatru. Când cotele sunt reduse atunci este vorba de o persoana bine
echilibrata emotional.
Scara B2 – S = scara de autosuficienta. Persoana face fata singură problemelor, isi este siesi
suficienta, prefera sa fie singura, cauta rar simpatia si incurajarea. O nota mica la aceasta scara arata
ca persoanei nu ii place singuratatea si cauta suportul celorlalti.
Scara B3 – I = scara introversiune – extroversiune. Nota mare arata ca persoanele au predispozitii
catre introversiune, imaginative, retrase in ele insele. Persoanele care depasesc nota de 98 in
percentile (2 dintr-o suta le sunt superioare) trebuie sa consulte un psihiatru. Nota mica arata
extroversiune; aceste persoane isi fac putine griji, sufera in mod exceptional tulburari, firi practice.
Rareori inlocuiesc actiunea cu visarea.
Scara B4 – D = factorul dominanta – submisivitate. Nota mare la aceasta scara arata tendinta de a-i
domina pe altii; nota mica arata tendinta de a se supune, de a se lasa dominat.
Scara F1 – C = scara incredere in sine. Nota mare este proprie persoanelor timide, stangace,
neajutorate, “handicapate”, care sufera sentimente de inferioritate. Daca persoana depaseste nota 98
percentile trebuie sa consulte un psihiatru. Nota mica denota o persoana increzatoare, bine adaptata,
cu putine probleme.
Scara F2 – S = scara sociabilitate. Nota mare la aceasta scara este proprie firilor nesociabile, solitare
sau in orice caz independente. Notele mici arata sociabilitate.
Acest chestionar poate fi aplicat cu succes elevilor, studentilor, adultilor si ambelor sexe.

Instructiuni de aplicare.
Acestea se afla pe prima pagina si odata citite cu glas tare de către examinator se realizeaza
aceasta etapa preliminara de pregatire a subiectilor. Nu exista limita de timp in administrare si este
important sa se obtina cooperarea cu subiectul. Examinatorul trebuie sa insiste asupra faptului ca
valoarea rezultatului depinde de sinceritate. Trebuie de asemenea insistat si asupra faptului ca
rezultatele sunt strict confidentiale.

Corectarea si notarea testului

49
 50

Fiecare raspuns este datator de seama pentru toate cele 6 scale. Fiecare raspuns se evalueaza
de 6 ori pentru a se obtine 6 estimari diferite. Se lucreaza cu grile potrivite care pentru fiecare scara
in parte au notat pe ele punctajul care se acorda in contul fiecarei intrebari. Fiecare intrebare
primeste 3 raspunsuri: Da, Nu, Nu stiu. Scările B primesc un punctaj diferential de la +7 la –7, in
functie de raspuns. Scările de tip F primesc un punctaj de la +8 la –8. Nota totala pentru o trasatura
este suma algebrica a coeficientilor care corespund raspunsurilor date de subiect asa cum sunt ele
inscrise pe grila, pentru o trasatura sau alta. S-a convenit ca daca subiectul nu a raspuns la o
intrebare se considera “Nu stiu”. Punctajele brute sunt cele raportate la tabelele de norme, care
permit efectuarea interpretarii.

CHESTIONARUL SMIESCHEK
Smieschek - medic psihiatru in clinica Humbold – Berlin (unde a functionat ca director K.
Leonhard). În cartea sa ''Personalităţi accentuate...'' Leonhard isi exprima conceptia sa despre
personalitatea normala si accentuata dar şi unele rezerve privind psihdiagnosticul prin chestionarul
discutat acum.
Prin trasatura accentuata se intelege aceea caracteristica a carei dezvoltare depaseste pragul
normalitatii, fie in sens pozitiv, fie in sens negativ, determinind fie rezultate deosebite, creative, fie
comportamente dezadaptative. Personalitatea accentuata este aceea structura de personalitate in care
una dintre cele 10 trasaturi ale firii, pe care K. Leonhard le considera fundamentale, capata o
dezvoltare care o indeparteaza de la comportamentul normal.
Chestionarul Smieschek este operational printr-un set de 88 itemi, repartizati intr-un numar
inegal unor 10 grupe, care corespund celor 10 trasaturi ale firii.
I. Demonstrativitate, contine 12 intrebari
II. Hiperexactitate, contine 12 intrebari
III. Hiperperseverenta, contine 12 intrebari
IV. Nestapinire – neinfrinare, contine 8 intrebari
V. Hipertimie, contine 8 intrebari
VI. Distimie, contine 8 intrebari
VII. Ciclotimie, contine 8 intrebari
VIII. Exaltarea, contine 4 intrebari
IX. Anxietatea, contine 8 intrebari
X. Emotivitatea, contine 8 intrebari
Pe populatia romaneasca, acest chestionar a fost adaptat de catre I.M. Nestor in 1975. In
versiunea romaneasca chestionarul are 4 pagini. In prima pagina sunt mentionate indicatiile care stau
la baza administrarii testului, datele personale ale subiectului si o sinteza pentru a usura efortul
psihologului in interpretarea testului.
Cei 88 de itemi, in afara de numerotarea obisnuita, au fiecare, lângă numărul de ordine o
cifra romana de la I – X, corespunzatoare acelui tip de personalitate caruia ii apartine.
Tehnica de administrare a chestionarului implica mai multe variante. Intr-una dintre ele,
fiecare subiect isi primeste exemplarul sau 4 pagini si lucreaza chiar pe el. In a doua varianta se
utilizeaza foaia de raspuns dupa tehnica obisnuita. A treia varianta prevede ca examinatorul sa
citeasca fiecare intrebare iar subiectul urmareste pe caiet continutul lui. Se faciliteaza astfel
intelegerea mai exacta a sensului intrebarilor. Exista si posibilitatea ca subiectul sa redea verbal
raspunsul iar examinatorul îl consemneaza intr-o foaie de raspuns.
Chestionarul se aplica individual,prilej cu care se pot face observatii suplimentare, (ezitari,
tensiuni, miscări, gesturi semnificative) privind atitudinea subiectului fata de situatia pe care o
invoca itemul respectiv. In instructajul iniţial trebuie sa precizam ca nu trebuie lasate intrebari fara
raspuns si asteptam cooperarea sincera a subiectului.
50
 51

Timpul de administrare , liber se incadreaza de obicei intre 30 – 60 minute.

Corectarea este simpla, nu avem nevoie de o grila. La fel ca in tabelul de frecventa (sau la fel ca la
Woodworth), pe o foaie de protocol, pe verticala, I – X, se trage o liniuta pentru fiecare item la care
subiectul a raspuns conform asteptarilor. Mai întâi se iau in consideratie intrebarile polarizate
negative (nesemnificative) dupa care se parcurge de la itemul unu la 88 acolo unde raspunsurile sunt
semnificative. Se tabeleaza dupa metoda precizata. Va rezulta o cota bruta pentru fiecare tip de
personalitate in parte. Cum insa fiecare categorie are un numar variabil de intrebari pentru a face
rezultatele comparabile se inmulteste fiecare notă brută maxim posibilă cu o constanta, astfel incit sa
dea 24 (de exemplu 12x2 = 24 sau 8x3 = 24). Daca apoi 24 reprezinta procentajul de 100%,, este
simplu de calculat prin regula de trei simplă, cât la sută reprezintă fiecare scor brut din scorul maxim
posibil.. Procentul arata cit de semnificativ de indepartata de medie, este trasatura respectiva. Acolo
unde cota trece de 50% sau mai mult, caracteristica respectiva de personalitate se accentueaza
(aceasta doar in cazul procentajelor foarte mari).
Este posibil sa se calculeze numarul total de raspunsuri semnificative si sa se determine un
coeficient de dezechilibru emotional global.
Cercetarile in legatura cu chestionarul Smieschek au aratat ca acesta are capacitatea de a
depista anumite tipuri umane si ca, prin urmare, indica mai mult decât o tipologie de tip clinic. În
anexă este prezentată o sinteză a celeor zece tipuri de personalitate descrise de K. Leonhard în cartea
Personalităţi accentuate în artă şi literatură, Ed.Şt şi Encl. Bucureşti, 1979.

TEHNICA PSYHORATER -ului

Intra in aceeasi categorie ca si M.M.P.I.-uI si F.P.I.-ul. A fost elaborat de F. Laurent,

specialist in medicina muncii, in colaborare cu alti specialişti neuropsihiatri, manageri s.a.
Chestionarul provine dinspre o directie clinica si are ca menire depistarea anurnitor tulburări
de personalitate sau a unor stari marginale.
Psyhorater-ul se vrea o tehnica de sprijin a diagnozei psihologice si medicale. În nici un caz
nu este un inventar de personalitate pentru ca nivelul sau de elaborare este mai redus şI pentru că nu
are scări bazate pe analiza factoriala ci mai degraba pe grupari de intrebari care tintesc anurnite
interese.
Chestionarul poate clasifica subiectii in
1. subiecti normali
2. sutbiecti fragili
3. subiecti cu tulburari de personalitate (persoane care necesita un examen psihiatric)

Normalul (N)
In aceasta categorie intra subiectii cu constitutii psihologice stabile, armonioase, al caror
echilibru explica rezistenta lor pina acum la situatii neprevazute, la situatiile de nesinguranta. Daca
persoanele, in urma examinarii cu psihorater-ul, se incadreaza in aceasta categorie este justificata
predictia unui comportament adaptativ la exigentele vietii. Aceasta predictie creste o data cu virsta.
Cu alte cuvinte, daca persoana se incadreaza in aceasta situatie, inseamna ca toate achizitiile pe care
ea le-a dobindit pina la virsta respectiva îi vor servi in continure la adaptare si cu atit mai mult daca
este in virsta. Aceste achiziţii adaptative s-au stabilizat atit de mult incit persoana poate fi
prognosticata pentru viitor ca se va incadra in zona normalitatii.

Fragilul (F)

51
 52

Persoanele din aceasta categorie, sunt persoane care au avut cel mai adesea, un traumatism
psihologic, care s-a petrecut in trecut. O astfel de persoana este echilibrată dar mai instabilă. Este
vorba de o usoara dizarmonie care în prezent pare compensata, dar poate sa existe suspiciuni in
vederea unei modificari nefavorabile in viitor, datorita unor modificari de structura a mediului. Deci
daca se inrautateste mediul, cu siguranta aceasta persona din zona F sa va misca in zona
patologicului.

Patologicul (P)
Aceasta persoana manifesta simptome de dezadaptare fie din cauza unei afectiuni
psihosomatice, a unei nevrozc sau chiar a unei psihoze.

DESCRIEREA TESTULUI
Psyhorater-ul cuprinde 236 de întrebări care explorează 3 mari domenii:
a) mediul familial şi adaptarea la acest mediu.Este vorba de mediul familial din copilarie si de
adaptarea la acest mediu. Apoi este vorba de adaptarea matrimoniala si de adaptarea profesionala
b) integrarea socială la virsta adulta. Adaptarea sociala constituie cel mai bun criteriu de normalitate
al unei persoane.Contextele sociale au o foarte mare importanta pentru ca ele invoca puterea de
insertie a subiectului. In acest context pot fi depistate sentimentele
de inferioritate care ii diminueaza capacitatea de adaptare la mediul social.
c) structura psihologică sau psihopatologică
Partea cea mai importanta a chestionarului (numarul cel mai mare de întrebări ) este acordata
decelării structurii psihologice şi psihopatologice. Aici sunt incluse 169 intrebari şi sunt avute in
vedere urmatoarele aspecte ale structurii personalitatii:
1. hiperemotivitatea
2. anxietatea
3. astenia sau ipohondria
4. tendintele schizotimice
5. tendintele paranoice
6. instabilitatea psihica
7. hipomania
S. simptomele psihiatrice, sunt investigate de 18 intrebari
9. antecedentele neurologice si psihiatrice
10. tendintele histrionice (histeroidia)

La baza elaborarii chestionarului au stat 600 de subiecti care au permis evidentierea

caracteristicilor personalitatii normale si morbide enuntate precum: astenia, tendintele paranoide,
schizotimice, anxietatea etc.
Întrebarile ca şi raspunsurile sunt catalogate in 5 categonii dupa cum urmeaza:
I. întrebari si raspunsuri necotabile, numite banale (B). Ele nu se coteaza dar au importanta
pentru ca ne lamuresc din punct de vederc clinic asupra unor aspecte pe care nu le-am putut lamuri
pe deplin prin intrebarile cotabile. Ele figureaza pe grila de corecţie in culoarc alba.
II. întrebarile şi raspunsurile caracteriale slabe (K) cotate cu 1 punct. Vizeaza circumstantele care au
putut influenta personalitatea sau care au determinat dezvoltarea anumitor atitudini caracteriale sau
chiar constitutia psihologica. Ele sunt colorate pe grila in culoarea verde.
III. Intrebarile şi raspunsurile caracteriale puternice (K) sunt cotate cu 2 puncte si sunt
semnificative la pragul de semnificatie de 0 la 10%, adică din 100 de cazuri luate la întâmplare vom
găsi doar 10. Ele sunt colorate in culoarea portocaliu.

52
 53

IV şi V. Sunt intrebarile si raspunsurile care după gradul lor patologic sunt clasificate fie P1 fie P2.
P1 sunt cotate 4 puncte, sunt semnificative la pragul de semnificitate 0,05 şi sunt colorate în albastru
pe grilă iar P2 sunt cotate cu 6 puncte şi sunt semnificative la pragul P =0,01; sunt colorate pe grila
de corecţie în roşu.
Psychorater-ul este format dintr-un caiet format din 25 de pagini. Pe fiecare pagină sunt
tipărite în jur de 10 itemi.

Tehnica de aplicare
Trebuie sa insistam pe caracterul confidential al raspunsurilor. Exista 4 posibilitati de raspuns:
- afirmativ. Subiectul colorează în negru căsuţa corespunzătoare pe foaia de răspuns.
- negativ. Idem.
- refuzul sau nerezolvarea. Subiectul taie cu o linie orizontala fiecare din cele 2
raspunsuri,
- retinerea totala, atunci când întrebarea nu îl vizeaza pe subiect de exemplu cind exista întrebarea
“Cind ai ramas vaduv?” pentru un tânăr adolescent. Căsuţa rămâne albă.
Trebuie sa ne asiguram ca subiecţii au inteles clar modalitatea de raspuns si in general
modalitatea de lucru cu chestionarul.

Interpretare
Testul se valorifica in doua moduri:
A. Prin nota globala, care claseaza subiectii intr-una din cele 3 categorii (normal, fragil,
patologic). Deci nota globala ne spune in care dintre aceste 3 categorii se incadreaza subiectul si
anume:
- daca nota globala este infenioara lui 63 rezulta ca subiectul se afla in zona “Normal”
- daca nota este intre 63 si 130 atunci subiectul se afla in zona “Fragil”
- daca el obtine o nota mai mare de 130, este vorba de necesitatea ca persoana respectiva sa fie
indrumata la un examen psihiatric complet. In acest caz este necesar sa luam in consideratie
baremurile individuale la fiecare din caracteristicile psihopatologice. Daca una sau mai multe dintre
astfel de caracteristici au depasit pragul F (patologic) atunci subiectul prezinta o tulburare a
personalitatii si este justificat un examen complex.
B. Prin explorarea analitica a persoanei investigate, tinind cont de notele obtinute la fiecare
dintre caracteristicile enuntate. De asemenea este important să numaram si refuzurile. La subiectii
normali, refuzurile la clasele 6 — 9 (instabilitate psihica — antecedente neurologice si psihiatrice)
nu trec peste 10. Daca trec de 10 atunci este clar ca acolo este o problerna. De asemenea daca la
rubrica 9 (antecedente neurologice şi psihiatrice) apar casute innegrite, deci raspunsuri “Da / Nu”
(căci unele raspunsuri semnificative sunt “Nu”), atunci si acolo este clar ca identificam diverse
probleme pe care prin dialog, interviu pot fi clarificate.
Pe grila, autorii dau pentru populatia franceza, orientativ, unele baremuri, dincolo de care
incepe zona semnificativa. Daca subiectii la scara “Tendinte paranoice” (5) obtin un prag anume,
atunci inseamna ca acolo este vorba de anumite tendinte caracterizate prin: nesiguranta sociala,
invidie, sentiment de prejudiciu etc.
Ceea ce trebuie menţionat in legatura cu acest chestionar este faptul ca el se constituie de
abia intr-o premisa pentru un adevarat examen psihiatric. Mai trebuie spus sa nu ne asteptam ca
dupa aplicarea unui astfel de instrument să elucidăm cazurile clinice. Astfel, o persoana care contine
o cota de peste 230 nu inseamna ca este o personalitate bolnava ci doar ca este necesar un examen
mai aprofundat pentru a vedea care circumstante au determinat respcctivele raspunsuri.

Anexa 1.
53
 54

FIREA DEMONSTRATIVĂ
I
Persoana se caracterizează printr-o mare capacitate de refulare. Aceasta o ajută să trăiască
rolurile atât de intens încât, în cazurile de accentuare a acestei trăsături, falsifiică realitatea fără să-şi
dea seama. Dacă în limitele normalităţii demonstrativitatea se manifestă printr-o mare capacitate
emapatică, prin imaginaţie, adaptabilitate, mobilitate a expresiei, în cazurile morbide se manifestă ca
personalitate isterică cu însuşirile: minciună, inconsecvenţă, delicvenţă, etc.
Accentuarea acestei caracteristici poate să se exprime în comportamanete creative, cum este
cazul actorilor talentaţi, dar la alte persoane poate să conducă la comportamente dezadaptative.

FIREA HIPEREXACTA
II
Se manifesta gradual, de la tendinţe de hiperexactitate la psihopatia anancastă, nevroza
anancastă (nevroza obsesivă). Esenţa – lipsa capacităţii de refulare (contrariul firii demonstrative).
Apare tendinţa de a chibzui totul pentru a înlătura orice posibilitate de greşeală, sau pentru că
nu pot înlătura din conduită ideea că poate există o soluţie mai bună. Nu sunt în stare să refuleze
teama, se inhibă şi au greutăţi în activitate. Chestiunile de mica importanta nu îl determină însă să ia
hotărâri. La anancaşti nu se pot lua hotărâri nici când există toate premisele de a le lua (contrar firii
isterice).

Mod de manifestare
a) Hiperexactitatea (când doar este accentuată) prezintă avantaje:
hiperconştiinciozitate, meticulozitate, exactitate, spirit de ordine, trăsături ale persoanei valoroase,
poate ajunge la unele exagerări care îi complică viaţa; are – sens altruist, sens egoist (grija
exagerată pentru propria-i bunăstare), care în limite moderate este pozitiv, manifestându-se prin:
evitarea primejdiilor inutile, evitarea exceselor la băutură şi fumat
b) Psihopatia anancastă (hiperexactitatea are o intensitate mare, psihopatică) prezintă dezavantaje:
-capacitatea de decizie este prejudiciată
-munca nu se mai desfăşoară fluent (îndoieli continue, verificări permanente, rămâneri în urmă)
-îi vine greu să plece de la lucru
-întoarce pentru verificări
-neliniştea persistă şi în timpul liber, al odihnei (nu se odihneşte)
-minuţiozitate exagerată
-grija excesivă de a evita accidente
-pierde mult timp
-o muncă de răspundere îi creează multe motive de teamă
Pe fondul psihopatiei anancaste se poate dezvolta nevroza obsesivă.
c)Nevroza anancastă (nevroza obsesivă) se caracterizează prin:
-luarea hotărârilor este o problemă chiar în lipsa pericolului
-primejdie minimă pare ameninţătoare datorită nehotărârii permanente asupra existenţei sau nu a
motivului de teamă. Oscilarea între cei doi poli ai frământării dă naştere fricii patologice a
nevroticilor obsesivi, fricii pe care ei o consideră neîntemeiată fără a o putea învinge. Încearcă să
lupte împotriva obsesiei încă din perioada dezvoltării afectului, dar deoarece capacitatea de refulare
este insuficientă chiar lupta împotriva obsesiei creează obsesia, căci alternanţa sporeşte frica.
Dezvoltarea obsesivă porneşte de la prima ezitare atunci când ar fi necesară o hotărâre. Următoarele
ezitări în împrejurări similare fac să crească inhibiţia mult peste punctul de plecare. Se produc
fixaţii, în unele domenii subiectul nu se mai comportă normal(nu face ce ar trebui,sau are o activitate
pe care nu ar trebui să o aibă). Prin dezvoltări, obsesia se fixează unilateral. Cu cât nevroza obsesivă
54
 55

este mai înaintată cu atât e mai clară limitarea la un domeniu(individul nu mai are timp să stea în
cumpănă lacelelalte domenii).

Exemple de nevroze anancaste (obsesivă).

Nevroza hipocondrică(teama patologică de a avea o boală serioasă). E determinată de
împrejurări ca examenele medicale care ţin omul în indecizie. Nevrozele hipocondrice nu se pot -
delimita precis de nevrozele obsesive şi se pot însoţi una pe cealaltă. Exemple de nevroze
hipocondrice :
-cardiofobia(teama obsesivă de a avea o boală de inimă)
-nosofobia(teama de a fi bolnav)
Ablutomania(tendinţa obsesivă de a se spăla pe mâini pentru a înlătura urmele infime de
murdărie, microbi).
La copii dezvoltarea anancastă presupune persistenţa afectului(ori copiii nu prea au afecte
prea persistente) şi ca urmare ea nu are loc în copilărie. Doar în împrejurări prea persistente, ca
nevroza obsesivă a părinţilor, are loc şi la copii.

TERAPIE. Prin terapie se înlătură nevroza obsesivă, nu şi hiperexactitatea. Terapia constă

în sfătuirea persoanei de a lua măsurile cerute de impuls şi să nu mai lupte împotriva impulsului. Să
nu mai mediteze prea mult când are îndoieli, ci să treacă la acţiune sau la alt gând. Cu timpul
persoana anancastă renunţă singură la măsurile exagerate.

FIREA HIPERPERSEVERENTĂ
III
Se manifestă gradual de la hiperperseverenţă la firea paranoidă.
Esenţa—perseverenţa anormală a afectului. În general după ce a provocat reacţii (actul
comportamental), sau când gândul se îndreaptă în alte direcţii, dacă actul nu este posibil, afectul
descreşte lent, dispărând după un timp. La hiperperseverent estomparea are loc mai lent. Când se
gândeşte la cele întâmplate afectele reapar, putând să să nu dispară săptămâni, luni în şir, deşi a fost
alimentat de noi evenimente. Se manifestă în mod anormal în special afectele egoiste, datorită
intensităţii proprii. Firea hiperperseverentă se manifestă întotdeauna când sunt atinse interesele
personale. Se formează afecte contra unor prejudicii sau acte de opresiune, chiar dacă obiectiv sunt
neînsemnate. La prejudicii însemnate nu iartă poate niciodată, sunt ranchiunoşi.

MOD DE MANIFESTARE
Firea hiperperseverentă:
-susceptibili, tendinţa de a se simţi jigniţi uşor
-setoşi de prestigiu, resimt acut sentimentul onoarei( de aceea se simt uşor jigniţi)
-suportă greu şi prejudiciul adus intereselor materiale
-sentimente egoiste mai intense
-au sentiment mai pronunţat al propriei valori
-ranchiunoşi, nu iartă, nu uită jignirile
-sensibilitatea mai puţin lezată în cazul sentimentului de dreptate(acest sentiment fiind mai puţin
profund decât sentimentele egoiste).
Sub masca luptei pentru dreptate ei revendică de fapt un drept al lor, pe care îl generalizează
pentru a-i da mai multă forţă evoluează în sens pozitiv sau negativ în general nu ajung să se bucure
de stimă, ambiţioşi, ambiţia îi îndeamnă la realizări pozitive, dar şi pentru realizări prin discreditarea
altora, a eventualilor concurenţi, pentru combaterea a tot ce i se împotriveşte.
55
 56

Firea paranoidă
Perseverent, bănuitor, neîncrezător, neîncredere generalizată, fără motiv exterior, izvorâtă
din psihicul lor se simte mereu nedreptăţit îşi pierde încrederea în oameniidei fixe obsesive, vrea să
aibă totdeauna dreptate, încăpăţânare, teama este prezentă ca şi la anancaşti (nu atât de frecvent
apare şi dezvoltarea hipocondrică), afectul stă pe primul plan. Aruncat din succese în insuccese, ţelul
devine izvor de desfătare, încât raţiunea critică nu mai ţine piept afectelor. Dorinţele sunt luate drept
realităţi(ex.: se crede mare inventator), pierde din vedere alte ţeluri şi se formează ideile prevalente,
cu influenţă dominantă se explică nu prin repetarea şi însumarea experienţelor de viaţă neplăcute, ci
prin alternanţa dintre succes şi insucces.În aceste condiţii poate apare şi la cel care nu este
hiperperseverent. Afectele care ating o intensitate mare persistă timp îndelungat, subjugă gândirea,
ducând la idei prevalente, chiar idei fixe, obsesive (paranoid înseamnă tendinţa spre idei fixe).
Pot apărea dezvoltări paranoice cu caracter delirant(ca gelozia care derivă din oscilaţia dintre
speranţaă şi teamă, ce conduce la intensitatea afectului)

FIREA NESTĂPÂNITĂ
IV
Se manifestă gradual, de la firea nestăpânită la psihopatia epileptoidă(fără o adevărată
legătură cu epilepsia).
ESENŢA: Pentru comportament sunt hotărâtoare impulsurile, instinctele, sentimentele şi nu
considerentele raţionale. Raţiunea e mai puţin luată în seamă. Se manifestă dorinţie de descărcare
nervoasă, resimţită mai mult fizic decât psihic.

Manifestare:
Reacţionează impulsiv. Când nu le convine ceva, îşi arată nemulţumirea prin mimică ,
cuvinte, formulează pretenţii sau se retrag supăraţi. Se ceartă pentru nimicuri cu şefii şi
colaboratorii, devin agresivi, trântesc lucrarea pe birou, îşi dau demisia, nu se gândesc la urmări. Au
încăierări cu oamenii, pentru că dacă mânia lor creşte, cuvintele sunt urmate de fapte. Sunt mai iuţi
la fapte, decât la vorbe.
Nu se poate spune că acţiunile lor sunt pripite, ci mai degrabă că iritaţia lor creşte aşa de
mult în intensitate, încât presupune o descărcare.
Dominarea de către impulsuri se manifestă în faptul că :
mănâncă şi beau ce le place. Devin alcoolic nestăpâniţi în domeniul sexual(au raporturi sexuale
foarte frecvente. Psihopatele epileptoide în tinereţe cedează foarte uşor, unele devenind prostituate).
Înclinaţie deosebită pentru munca fizică, care nu li se pare grea şi în acest domeniu obţin
rezultate mult mai bune ca alţii. Îi supără mai degrabă perturbările din activitatea lor Nestatornicia în
viaţa profesională se datorează stării de proastă dispoziţie şi iritabilitate. Îşi schimbă des serviciul.
Nu prea au tendinţa de a vorbi, căci a vorbi înseamnă a gândi, ceea ce nu le e characteristic.
Fire greoaie, care nu permite o dezvoltare în ritm rapid a reacţiilor afective. Afectele se
umflă excesiv, în loc de a se intensifica exploziv. Au o predispoziţie spre ample manifestări de
mânie şi mai puţin pentru explozii bruşte, cum au colericii.
În timpul examenelor medicale sunt tăcuţi, morocănoşi şi nu răspund decât la strictul
necesar. Examenele medicale sunt dezagreabile.
Nu prea au scrupul moral. Comit în împrejurări favorabile, cu uşurinţă, acte necinstite,
furturi.Crima premeditată nu le e caracteristică, ci numai cea sub forma violenţei fizice. Adolescenţii
atacă fetele.Nu au înţelegere pentru cerinţele sociale pentru că acestea reclamă o judecată mai
profundă. Ei nu se gândesc decât prea puţin la ceea ce depăşeşte prezentul.
Manifestă fuga impulsivă, din dorinţa de a se depărta de locul supărării.
56
 57

Manifestă fuga nemotivată (la adolescenţi), fără un motiv de moment.

Au efecte. Când sunt liniştiţi sunt grijulii cu copiii lor,I ubitori de animale, gata să ajute.
Violenţa lor se datorează marii tensiunimafective şi nu lipsei de afecte .
Conformaţie atletică a corpului. Sunt foarte puternici(element de înrudire cu psihopatia
epileptoidă şi epilepsia).
Nu totdeauna există o astfel de conformaţie a corpului.
Gândire greoaie şi lentă. În unele cazuri capacitatae de înţelegere este mai scăzută(în special
la psihopaţii epileptoizi).
Nu reuşesc la testul de productivitate
Mobilitate lăuntrică mică dovedită de gândirea lentă şi greoaie şi dezvoltarea în ritm lent a
afectelor.
Pedanterie(ordonaţi, conştiincioşi, meticuloşi, exacţi) La epileptici este mai pronunţată.
Amănunţire exagerată a naraţiei, dau detalii multe şi nu reuşesc decât cu greu să spună
esenţialul.
Stările depresive apar la unele personalităţi nestăpânite şi pot duce la sinucideri
Epileptoizii faţă de actele săvârşite de ei manifestă insensibilitate pentru că nu le e specifică
reflecţia.
O bună inteligenţă mai poate să mai atenueze câte ceva, dar nu mult atunci când vine în
contact cu pornirile impulsive.
Ceea ce isi propun in clipa de ratiune este răsturnat prin exploziile afective.
Influentarea prin educaţie este dificilă pentru că educaţia se adresează personalitaţii
conştiente ,nu şi sferei impulsurilor. Cu maturizarea personalitaţii apare o ameliorare in
autocontrolul impulsurilor si tentaţiilor.
Cele trei trăsături: comportamentul greoi, insuficienţa stăpînire de sine şi exagerata detaliere a
gîndirii pot să nu fie prezente concomitent.
La nestăpâpîniţi şi epileptoizi trăsăturile caracteristice se reliefează deosebit de puternic din
copilărie

FIREA HIPERTIMICĂ
V
Se manifestă gradual de la hipertimie la hipomanie
Manifestare:
HIPERTIMICI
-Combinaţie între veselie (viaţa privită sub latura plăută, ca fiind plăcută, trecându-se uşor peste
necazuri); dorinţa de acţiune(care poate duce la realizări de valoare, invenţii, inovaţii); nevoia de a
vorbi(sociabili, de aceea apare înclinaţia de a bea ca urmare a numărului mare de prieteni. În
reuniuni sunt antenanţi, cu umor, nu plictisesc,au teme noi de discuţie); digresiuni în gândire(însoţite
de bogăţia de idei, stimulatoare pentru munca productivă,dar care pot duce şi la fuga de idei)
Componentele comportamentului hipertimic care se referă la afectivitate, gândire şi voinţă
nu coexistă întitdeauna în acelaşi grad. În general trăsăturile sunt legate ca şi în cazul hipomaniei.
HIPOMANIACI: combinaţie între veselie (care constituie în acest caz o primejdie, căci lucrurile
sunt tratate cu uşurinţă,superficialitate. Lipseşte simţul datoriei, lipsesc remuşcările, apar uşor
abaterile de la estică). Îşi periclitează reputaţia şi situaţia materială.Veselia se transformă frecvent în
iritabilitate, nevoia de acţiune(în măsură excesivă duce la activitate febrilă dar sterilă.Indivizii sunt
împrăştiaţi).
Digresiuni în gândire(care conduc la fanteziecu idei nerealiste).

57
 58

FIREA DISTIMICĂ
VI
Se manifestă în grad înalt ca temperament subdepresiv. Gravitatea depresiunii psihice nu
merge în paralel cu gravitatea evenimentului, fiind accentuată de firea distimică.
Manifestare:Afectaţi în mai mare măsură de evenimentele triste de viaţă decât de cele vesele.
Evenimentele zguduitoare pot duce la depresiune reactive(când starea de depresiune este accentuată
de lunga durată). Serioşi din fire, ţinută etică serioasă; imboldul spre acţiune este diminuat; gândirea
este lentă; în reuniuni participă puţin la conversaţie. În prim plan apar sentimente contrare
tendinţelor egoiste. Firea distimică este mai accentuată la adulţi.

FIREA LABILĂ
VII
Se manifestă gradual, de la firea labilă la cea ciclotimică, iar în gradul cel mai înalt sub
forma bolii maniaco-depresive.
ESENŢA: alternanţa stării hipertimice cu starea distimică.
Gravitatea depresiunii nu merge paralel cu gravitatea evenimentului, fiind accentuată de fire.
Atmosfera graduală a mediului poate duce la efecte oscilante. La ciclotimici, fără motive
exterioare se trece de la un pol la altul, dar se trece alte ori şi datorită evenimentelor exterioare.
Manifestare:
-evenimentele fericite conduc la hipertimie cu întregul său tablou (veselie, dorinţa de a acţiona, de a
vorbi, digresiuni în gândire).
-evenimentele triste conduc la depresiune cu încetineală în gândire şi acţiune.

FIREA EXALTATĂ
VIII
Se manifestă gradual de la firea exaltată la temperamentul anxios-fericit(psihopatie).
ESENŢA: exaltaţii reacţionează intens la evenimente.
Evenimentele îmbucurătoare provoacă repede extazul, cele triste conduc la disperare.

Manifestare:
Firea lor se asociază mai puţin cu egoismul şi mai mult cu altruismul; manifestă dragoste faţă
de oameni, bucurie pentru prosperitatea lor, care pot atinge o intensitate mare. Au sentimente nobile.
Sunt mai puternice impulsurile din sfera aspiraţii-inclinaţii(dragostea pentru muzică, artă,
natură, sport,filozofie, religie). Se emoţionează pentru ele până la extaz. Din rândul lor fac parte, in
mai mare măsură, artiştii, poeţii, căci raportul afectiv dintre indivizi şi artă este mai puternic, fiind
prezentă sensibilitatea afectivă. Firile artistice se descurcă greu în viaţă pentru că nu sunt înarmate
pentru a face faţă cerinţelor brutale ale vieţi.
Reacţia la celălalt pol este provocată de cauze baale. Pot fi profund nefericiţi din cauza unor
banalităţi. Frica şi frica pentru propria lor persoană pot deveni excesive. Teama este deosebit de
susceptibilă de accentuare, devenind copleşitoare: pentru sentimente egoiste acest lucru nu este
valabil. Disperarea profundă poate ajunge la sinucidere.

58
 59

FIREA ANXIOASĂ.
IX
Manifestare:
La copii frica se manifestă atât de intens încât domină întreaga personalitate. Copiilor
anxioşi :
-le e frică seara singuri în pat
-le e frică de de întuneric
-le e frică de câini
-le e frică de furtună
-le e frică de alţi copii şi de aceea sunt persecutaţi de aceştia
-le e frică de profesori.
La adulţi frica e mai puţin vizibilă sînt incapabili de a se afirma in cazul divergenţei de
opinii cu alte persoane cînd întîmpină atitudini mai energice dau înapoi, devin timizi
manifestă docilitate şi timiditate, determinate de observarea anxioasă a mediului(teama), manifestă
timiditate anancastă, derivată din nesiguranţă lăuntrică ,provenită din faptul că propriul lor
comportament şi-l ştiu sub observaţie (jenă), manifestă supracompensaţie prin atitudine sigură de
sine sau aroganţă, dar acestea sunt voite,artificiale. Din timiditatea anxioasă poate să apară
atitudinea de încredere in ceilalţi,prin care se încrarcă obţinerea comportamentului lor favorabil.
La femei timiditaţii i se adaugă tendinţa spre spaima, ori ca reflex a ceva ori ca frică resimţită
subit.
Tendinţa spre spaimă, pe masură ce e mai clară, conduce la certitudinea unei hiperiritabilităţi
a sistemului nervos vegetativ, şi care prin intermediul sistemului nervos al inimii poate să intensifice
şi frica.

FIREA EMOTIVĂ
X

ESENŢA – reacţii de mare sensibilitate (cu prag scăzut de declanşare) şi profunzime în sfera
sentimentelor subtile.
Numai evenimentul ca atare exercită influenţă asupra sentimentelor. Intensitatea
sentimentelor merge mână în mână cu gravitatea evenimrntelor exterioare.

Manifestări:
Sunt impresionaţi de sentimentele din domeniul spiritual, nu şi de cele grosolane
Reacţiile afective nu sunt exagerate şi nu progresează atât de rapid ca la exaltaţi.
Reacţionează mai puţin vehement,mai sentimental. Cauze minore duc la sentimente profunde.
Sentimente altruiste mai puternice decât cele egoiste. Simt mila mai repede,se înduioşează mai
repede, sunt mai accesibile bucuriile produse de artă şi natură Mimica lor trădează firea afectivă
Le dau uşor lacrimile la filme, la povestiri triste. Le dau uşor lacrimile de bucurie sau
înduioşare
O traumă psihică poate produce depresiune reactivă(ca urmare a sensibilităţii afective) şi
care poate duce la tentativă de sinucidere. Gravitatea depresiunii merge paralel cu gravitatea
evenimentelor exterioare.
Nu are predispoziţie deosebită pentru depresiune. Se bucură mai repede şi mai intens decât
alţii.
COPIII sunt anxioşi

59