http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Structuri-diferentiale-dupa-cr19.

php

http://www.ele.ro/timp-liber/divertisment/tipuri-de-personalitate-17927

Tipul astenic se caracterizeaza prin slabiciunea si zveltetea corpului, a fetei, a gatului, a trunchiului, a
membrelor, greutate mica, umeri ingusti,

coaste vizibile, unghiul facial ascutit, barbia trasa inapoi, parul pe cap aspru si

putin dezvoltat pe corp. Indivizii din aceasta grupa par mai inalti decat sunt.

Bratele au muschi subtiri si sunt slabe, mainile subtiri, osoase atarna din

umeri stramti. Prezinta o inferioritate a greutatii corpului fata de lungime si a

circumferintei toracice fata de cea a soldurilor. Printre astenici predomina

infantilismul si feminismul. Pe langa, denumirea de astenic s-a mai dat acestui tip si aceea de leptozom.
Leptozom este o notiune mai larga care cuprinde pe langa astenicii propriu-zisi si acele figuri slabe si
dure care se disting printr-o mare vitalitate, rezistenta si aptitudini pentru sport. Leptozomul este mai
apropiat de atletic. Infatisarea i se pastreaza toata viata. Tipul de structura corporala atletica se
caracterizeaza prin oase si muschi puternici, bine dezvoltati.

Umerii sunt largi, cosul pieptului bine dezvoltat, soldurile zvelte,

membre dezvoltate, pantece inainte si o forma de corp care se reduce in partea de jos asa ca picioarele
si bazinul bine facute par uneori chiar gratioase in comparatie cu membrele superioare si cu latimea
hipertrofica a membrelor. Femeile prezinta unele masculinisme din cauza reliefului muschilor. Craniul
are circumferinta medie, talia de obicei este deasupra mediului.

Tipul picnic se prezinta cu un corp de circumferinta mare, capul,

pieptul, abdomenul au o circumferinta respectabila. Gatul este scurt,

membrele scurte si slab dezvoltate; greutatea corpului mare, are tendinta de

depozitare a grasimilor. inaltimea este mijlocie spre mica. Picnicul prezinta

variatii in timpul evolutiei de la copilarie la batranete.

Aceasta structura corporala Kretschmer o pune in legatura cu o anumita structura psihica. In clinica sa
de la Tubingen ei a studiat 260 de cazuri de bolnavi atinsi de doua maladii mintale frecvente, 1)
schizofrenia (dementa precoce) si 2) nebunia circulara (manie depresiva). Stabilind tipul de structura
corporala Kretschmer afla urmatoarele relatii:

Calitatile anestezice ale schizotimilor se manifesta sub forma de raceala activa si incisiva, indiferenta,
obtuzime pasiva. In ce priveste psihomotilitatea schizotimilor se constata de obicei o lipsa de adecvare
intre excitantii si reactiile motorii in forma unei mobilitati lipsita de afectiune, uneori rigida sau timida. In
raport cu viata si societatea schizotimii tind spre autism (predominarea vietii interioare asupra activitatii
si participarea la viata exterioara) spre o lume de principii si vise straine realitatii, spre o retragere
sensibila sau indiferenta din masa celorlalti oameni sau o ratacire rece si indiferenta intre ei, fara raport
interior fata de ei. Totdeauna exista la ei o ascutita contradictie intre 'eu' si lumea externa. Schizotimii
lui Kretschmer sunt introvertitii lui Jung. Schroider Eugen in cateva cuvinte il descrie astfel pe schizotim:
'Schizotimul este un introvertit de orientare idealista cu tendinta de schematizare logica a vietii' (
Schroider Eugen – Les tipes hummaine, Paris, 1930. p.35).

Spre deosebire de schizotimi, ciclotimii sunt temperamente vesele si in acelasi timp mobile si iuti sau
triste si incete. Temperamentele vesele si mobile sunt numite temperamente hipomaniace, iar cele
depresive si incete melancolice; cele care se gasesc intre acesti poli sunt numite simptome.
Psihomotilitatea ciclotimilor este exprimata prin forme mimica si a miscarilor corpului adecvat. In raport
cu viata si societatea ciclotimii sunt oameni inclinati spre lumea inconjuratoare si spre prezent, oameni
sociabili, deschisi, buni la inima. Ei sunt oamenii faptelor, ciclotimii sunt extravertiti.

'Ciclotimul este un extravertit de orientare realista si materialista, el este senzual, iubeste mancarea si
confortul' (Schroider Eugen - Les tipes hummaine, Paris, 1930, p.35). Aceasta caracterizare a lui
Schroider ne da chipul ciclotimului in cateva cuvinte. Concluzia care se poate trage din teoria lui
Kretscbmer este aceea ca studiind structura corporala putem avea indicatii asupra constitutiei psihice si
cunoscand anumite functii psihice putem face deductii asupra altor insusiri psihice ce vin de obicei cu
primele.

Adeptii teoriei si Kretschmer au continuat cercetarile ajungand la concluzii interesante in ce priveste

aptitudinile celor doua tipuri. Kroh si colaboratorii sai au incercat sa precizeze anumite insusiri si
aptitudini la schizotimi si ciclotimi

Din aceste rezultate cercetatorii au tras concluzia ca si in domeniu aptitudinilor exista o corelatie intre
aptitudine si structura corporala si psihica in sensul teoriei iui Kretschmer. Astfel ei sustin ca exista:

a) un tip de aptitudine astenic - schizotim in a carei constitutie se

gaseste tendinta catre gandire inalta, metafizica, abstracta, filozofie. Indivizii

apartinand acestui tip se gasesc printre matematicieni, muzicieni, conducatori religiosi etc.,

b) un tip de aptitudine picnic-ciclotim, inclinat catre stiintele empirice, spre descrierea fidela a
realitatii inclinat spre observatie, experienta, acumulare de fapte. Ei se detaseaza de ceea ce nu este
real si merg drept la tinta. Indivizii in general sunt amestecuri a celor doua extrase. Acesti
continuatori ai lui Kretschmer ajung la clasificarea oamenilor dupa aptitudini si unele insusiri ce apartin
caracterului, depasind domeniul temperamentului, tinzand spre o identificare a temperamentului cu
caracterul sau spre o dizolvare a temperamentului. Din tabelul de sus se mai poate face si o observatie,
ca tipul schizotim si introvertit pe de o parte si cel ciclotim si

extravertit pe de alta coincid.

Atat Kroh cat si Rorschach ajung la aceeasi concluzie, schizotimii (introvertitii) observa forma, iar
(ciclotimii extratensivii) observa culoarea. O apropiere se poate vedea si intre schizotimi si dezintegrad si
ciclotimi si integrad adica intre tipurile lui Kretschmer si Jaensc.

Toate aceste apropieri pe de o parte si marea popularitate a teoriei, lui Kretschmer pe de alta
parte ne arata ca el a creat un sistem solid care a reusit sa multumeasca o mare parte din cercetatori
deoarece acest sistem inlatura in mare parte unilateralitatea teoriilor studiate. Insasi I.P.Pavlov a facut o
apropiere intre sistemul sau si cel al lui Kretschmer aratand ca celor doua tipuri ale lui Kretschmer ii
corespund in sistemul sau doua tipuri. 'Ciclotimii lui spune Pavlov, reprezinta tipul nostru nestapanit sau
colericul lui Hippocrate. Schizotimii lui reprezinta, tipul nostru slab sau melancolicul lui Hippocrate'
(I.P.Pavlov - Experienta a 20 de ani In studiul activitatii nervoase superioare a animalelor, Ed Acad. RSR,
Bucuresti, 1953, p.569-570). Dar, spune Pavlov, 'tipurile lui nu reprezinta, decat o parte din totalitatea
tipurilor umane' (Idem).

Deci o prima obiectie pe care o face I.P.Pavlov este aceea a reducerii tipurilor umane la doua. Totusi
Kretscmer deosebeste in cadrul fiecarei grupe uneori cate trei tipuri sau chiar mai multe. Nu cred ca
apropierea pe care o face Pavlov intre melancolic si schizotim si coleric si ciclotim sa fie atat de justa,
deoarece daca am lua dupa criteriul lui Pavlov atat schizotimii cat si ciclotimii pot fi impartiti in puternici
si slabi. O apropiere prea mare intre cele doua sisteme nu vad, deoarece I.P.Pavlov se ocupa mult de
bazele fiziologice ale temperamentului si mai putin de descrierea insusirilor de temperament, iar
Kretschmer vorbeste de o baza neuroendocrina a temperamentului, nu da insa date prea precise in
schimb da o descriere amanuntita a insusirilor de temperament. Uneori, insa, Kretschmer trece din
limitele domeniului temperamentului spre o caracteriologie. O alta obiectie adusa de Pavlov teoriei lui
Kretschmer este faptul ca a fost intemeiata pe date luate din clinica, deci pe cazuri patologice. 'Tipurile
lui Kretschmer sunt luate din cazul clinic. Nu exista oare oameni, perfect sanatosi? Trebuie oare
neaparat ca toti oamenii sa poarte germenii bolilor nervoase si mintale?' I.P .Pavlov are dreptate cand se
intreaba daca nu exista oameni perfect sanatosi si s-ar putea ca o parte din lipsurile teoriei si Kretsckmer
sa vina si din faptul ca intre patologic si normal la el granitele sunt foarte slabe. Nu trebuie sa uitam ca,
Kretschmer s-a ocupat in ultimii ani ai vietii de studiul temperamentului la oamenii normali. Obiectie
adusa de Pavlov ca in teoria sa Kretschmer a plecat de la date clinice, nu este chiar asa de intemeiata;
acest fapt nu poate constitui o limita deoarece Krerschmer n-a ramas in domeniul patologicului ci teoria
lui arata numai ca exista o anumita legatura intre normal si patologic. Ori acest lucra a fost observat si
de I.P.Pavlov cand a facut studiul nevrozelor pe caini. 'Observand animalele noastre ne-am convins ca
intotdeauna modificarile patologice cronice ale activitatii nervoase superioare determinate de actiunea
unor factori patologici apar destul de usor in special la tipul neechilibrat si la tipul slab, sub forma de
nevroze, Kretschmer bazandu-se numai pe doua tipuri generale care corespund tipului nostru
neechilibrat si celui slab, leaga si cred ca in mod just primul tip de psihoza depresiva ai doilea de
schizofrenie' (Idem, p.616-617).

Ar fi fost minunat sa se poata pleca de la studierea normalului si apoi a patologicului, dar se stie cat de
grea este abordarea omului mai ales in domeniul fiziologic. Experientele pe om sunt mai greu de facut.
Ori acelasi lucru i s-a intamplat si lui I.P.Pavlov, care a studiat tipurile de activitate nervoasa superioara
intai la animale si abia spre sfarsitul vietii la om.

I.P.Pavlov se misca intr-un plan vertical de la animai la om, iar Kretschmer intr-un plan orizontal de la
omul anormal la omul normal. Asa cum nu ne supara faptul ca si animalele au aceleasi tipuri de
activitate nervoasa superioara ca oamenii, nu ne poate supara nici faptul ca in caz de boala ne vom
manifesta ca un cicloid sau schizoid (cel mult ne poate intrista). Am vazut ca unele obiectii aduse de
I.P.Pavlov sunt juste. Teoria, lui Kretschmer a avut multi adepti dar si mai multi critici.

Lipsa principala a tuturor a fost ca insusirea acestei tipologii cat si respingerea ei s-a facut pe baza de
simpla observatie generala si experienta proprie, fara preocupare de verificare experimentala si
statistica. De aceea, in critica teoriei lui E. Kretschmer l-am amintit pe I.P.Pavlov, deoarece afirmatiile
sale se bazeaza pe o bogata cercetare experimentala. Cu toate limitele aceasta teorie scoate in evidenta
dand si o larga descriere unor insusiri de temperament si-si aduce, intr-o masura mult mai mare decat
alte teorii, aportul in lamurirea unor controversate probleme legate de teoria temperamentului.

E.Kretschmer a dovedit cu certitudine existenta unei relatii intre structura corpului si cele doua psihoze
fundamentale schizofrenia si psihoza maniaco-depresiva.

El face evidenta afinitatea dintre structura picnica si psihoza circulara, pe de o parte si intre leptozomi si
atletici si psihoza schizofrenica, pe de alta parte.

Luand ca dimensiune diferentiala cele doua tendinte ciclotomia si

schizotimia Kretschmer construieste o tipologie cu doua tipuri principale

ciclotomul si schizotimul. In cadrul fiecarui tip luand in considerare trei

criterii: starile afective, ritmul psihic si psiho-emotivitatea, psihiatrul german

deosebeste trei structuri diferentiale, trei subtipuri. Subordonate structurii

ciclotimie intilnim subtipurile hipomaniac (mobil vesel), sintonic (realist,

practic, umorist) si greoi (trist); subordonate structurii schizoide gasim

subtipuriJe: hiperestezic (nervos, iritabil, idealist cu bogata viata interioara),

intermediar (oameni reci, energici, sistematici, logici) si anestezic (rece,

nervos, solitar, indolent, lenes).

Conceptia lui Kretschmer, pe care autorul a incercat sa o extinda si sa

demonstreze legaturi intre structura corpului si aptitudini sau caracter, a fost

criticata in primul rand sub aspectul metodelor utilizate, reprosandu-i-se

amestecul masuratorilor exacte cu intuitia (Cosmovici, A., Psihologie

diferentiala teoretica,Iasi, 1974, p.95-96). De asemenea, a fost criticat si faptul ca desi el considera
tipurile ca reprezentand cazuri demonstrative si nu cele mai frecvente, ajunge sa aprecieze ca 2/3 din
populatie face parte din tipurile sale.

Cercetari ulterioare au confirmat (in cazul relatiei dintre structura corporala si boli mintale) sau infirmat
(in cazul relatiilor preconizate intre tipul constitutional si aptitudini) tezele lui E. Kretschmer.

2. Tipologia lui E. Kretschmer a fost verificata in mare masura de W. Scheldon care cu alte metode si
utilizand alte insusiri constitutionale realizeaza o tipologie somatopsihica proprie. Aceasta tipologie
cuprinde trei tipuri denumite dupa predominanta uneia diii cele trei componente somatice ale
embrionului din care se dezvolta intregul organism. Endodermul (endomorful), mezodermul
(mezomorful), ectodermul (ectomorful). Aceste trei tipuri corespund celor trei tipuri somatice ale lui
Kretschmer (endomorful-picnicul, mezomorful-atleticul si ectomorful-leptozomul).

Si Scheldon stabileste legaturi intre structura corporala si insusiri de temperament pe baza de corelatii
intre variabile. El obtine trei grupe de trasaturi definitorii pentru trei tipuri temperamentale:

1) viscerotonul, caracterizat prin relaxare, iubire de confort, placerea de a digera, avid de afectiune,
nevoia de altii, incetineala reactiilor, lipsa de caracter, si altele;

2) somatotonul - caracterizat prin atitudine categorica, energie, nevoie de exercitiu, maniere directe,
voce neretinuta, nevoie de actiune in caz de incurcaturi, dorinta de putere, lipsa de mila si delicatete,
s.a.;

3) cerebrotonul - caracterizat prin retinere in tinuta, rapiditate excesiva a reactiilor, sociofobie,

inhibitie in abordarea sociala, voce retinuta, somn insuficient, vivacitate juvenila, nevoia de singuratate
in incurcatura, refractar achizitiei de deprinderi, s.a.

Fiecare tip temperamental este deci o structura de trasaturi carora in plan fizic le corespunde - tip
somatic - structurii viscerotone ii corespunde tipul andomorf; structurii somatotone tipul mezomorf si
structurii cerebrotone tipul ectomorf.
Datorita numeroaselor verificari experimentale Sheldon ajunge sa stabileasca o tipologie mai precisa
decat aceea a lui Kretschmer, primul fiind un prudent atunci cand caracterizeaza persoana, reliefand si
existenta unor tipuri intermediare, mixte.

Se apreciaza ca Sheldon are meritul de a fi determinat mai precis biotipul dar a ajuns la
caracterizari psihice mai putin esentiale si stabile in timp ce Kretschmer are meritul de a fi demonstrat
existenta unor legaturi intre psihoze si constitutie si de a fi indicat o serie de insusiri psihice mai
importante care manifesta tendinta de a corela mai strans cu biotipul (exemplu: introversiunea cu
schizotimia, extraversiunea cu ciclotimia).

Teoriile constitutionale au evidentiat existenta unor legaturi intre structura fizica si structura de
personalitate, intarind convingerea ca personalitatea umana este un intreg. Tipologiile elaborate nu sunt
insa si nu pot fi diagnostice pentru structura de temperament sau caracter. Ele au mai mult o valoare
teoretica decat una practica.

Tot in sfera explicarii temperamentului s-a impus si teoria psiho-fiziologica a lui I.P.Pavlov cu
privire la tipurile de sistem nervos ca baza a deosebirilor de temperament.

Rezultatul experimentelor stiintifice cu reflexe conditionate l-au determinat pe marele fiziolog rus
sa contureze existenta a trei proprietati a proceselor nervoase fundamentale: foita, echilibrul si
mobilitatea. Din imbinarea celor trei caracteristici, I.P Pavlov ajunge la structuri ale proceselor nervoase
fundamentale care stau la baza celor patrii structuri diferentiale temperamentale descrise inca din
antichitate. Astfel, sangvinul se diferentiaza prin forta, echilibrul si mobilitatea proceselor nervoase;
flegmaticul se caracterizeaza prin forta, echilibrul si inertia proceselor nervoase; colericul se distinge prin
forta proceselor nervoase, neechilibrul lor cu predominarea excitatiei, iar melancolicul se caracterizeaza
prin procese nervoase slabe.

O parte din rezultatele obtinute de I.P.Pavlov au fost confirmate de B.N.Teplov in ceea ce priveste
insusirile forta si echilibru pe care ultimul le considera ereditare, in ceea ce priveste mobilitatea, ea nu
pare sa fie o insusire uniforma. In general, studiile si cercetarile realizate de diferiti oameni de stiinta cu
privire Ia tipurile de activitate nervoasa superioara au pus in evidenta posibilitatea existentei unui numar
mai mare de tipuri, insusirile constatate de Pavlov combinandu-se in variate feluri nu numai in cele patra
modalitati. Structurile diferentiale, avand la baza caracteristici ale proceselor nervoase fundamentale
stabilite de I.P.Pavlov, desi importante pentru studiul teoretic si aplicativ, a ridicat (ca si in cazul
tipologiilor constitutionaliste) problema raportului dintre fiziologic si psihic. Psihologii romani au criticat
tendinta de a confunda temperamentul cu tipul de activitate nervoasa superioara. Dinamica proceselor
nervoase se reflecta in dinamica proceselor psihice care nu exista independent de primele dar nu
trebuie confundat continutul proceselor psihice (idei, valori, atitudini, scopuri etc.) cu procesele
fiziologice implicate.