Efectul placebo vs efectul nocebo

energiaconstiintei.ro/efectul-placebo-vs-efectul-nocebo/

2 aprilie 2018

Mulţi cercetători susţin că efectul placebo are componente psihologice şi perceptive, dar
şi componente biochimice. Este folosit în mod deosebit pentru a evalua efectele
medicamentelor asupra organismului uman.

Efectul placebo
La început efectul placebo a fost folosit în mod abuziv de către profesioniştii din domeniul
sănătăţii pentru a desemna o fraudă sau o greşeală. Terapiile alternative au fost la
început caracterizate ca fiind numai placebo. Abia  acum s-a ajuns la concluzia ca efectul
placebo nu trebuie categorisit ca un fenomen fraudulos.

Este un fenomen real şi spontan care se referă la modalităti de tratament bine observate.
Acest fenomen este neîncadrat într-un protocol sau la ameliorări ale stării de sănătate.
Efectul placebo apare în absenţa unei substanţe active chimic sau farmacologic. Sunt
medicamente care nu conţin nicio substanţă activă, numite medicamente simulate.
Acestea se comportă ca un medicament real atunci când se administrează.

Placebo activează un număr de stimuli non-chimici

1/5
Acești stimuli non-chimici motivează organismul spre vindecare. Nu este dependent de
eficacitatea medicamentului. Efectul placebo nu este un fenomen exclusiv psihologic.
Pacientul fiind convins de eficacitatea tratamentului, ignoră simptomele bolii sau chiar le
percepe foarte slab. Acest lucru duce automat la o îmbunătăţire a stării de sănătate, iar
sănătatea inseamnă o stare de bine.

Efectul placebo se referă la un mecanism de vindecare alternativ care este independent

de fiinţa umană. Este declanşat de intenţia de vindecare ce stimulează nişte reacţii
biochimice care duc la vindecare. Aceste momente de placebo nu sunt întotdeauna bune.
Ele pot avea şi reacţii adverse atunci când se administrează unei pesoane medicamente
inactive din punct de vedere farmaceutic.

Facă-se voia TA
Termenul de placebo „îi voi face voia”, a fost utilizat în rugăciunile din perioada
medievală. Mai exact, în sec al V-lea, în contextul expresiei Placebo Domino (îi voi face
voia Domnului). În secolul al XVIII-lea termenul a fost adoptat de medicină. Acest termen
a fost folosit pentru a desemna preparate fără valoare terapeutică care erau administrate
pacienţilor ca „medicamente false”.

Fantome care bântuie obiectivitatea

2/5
Anne Harrington defineşte placebo-urile ca fiind „fantome care bântuie obiectivitatea
noastră biomedicală şi demască paradoxurile şi fisurile din definiţiile noastre autocrate
despre factori reali şi activi ai unui tratament”. În urma numeroaselor cercetări ştiinţifice s-
a concluzionat că efectul placebo are un substrat biochimic. În acest complex trebuie să
prezentăm şi relaţia sa cu percepţia.

Creierul utilizează percepţia, codurile şi simbolurile pentru a procesa informaţia internă şi

externă. După care, determină puternic eficacitatea şi forma răspunsului placebo. Într-un
studiu, pacienţii au fost în mod intenţionat dezinformaţi că au fost infectaţi cu nişte bacili
periculoşi şi că urmează a li se administra un tratament. Nu a fost vorba de niciun bacil,
iar tratamentul administrat a fost un placebo.

Efectul placebo non-activ

Unii dintre subiecţi au dezvoltat condiţii asemănătoare cu o infecţie care nu au fost
tratabile cu medicamente placebo. Mintea a interpretat bacilul fictiv ca fiind un bacil
periculos şi a dat instrucţiuni corpului să răspundă acestora ca şi cum ar fi fost reali. În
1949, Stewart Wolf – părintele medicinei psihosomatice, a prezentat o descriere completă
a efectului placebo. Acesta l-a numit un fenomen non-activ şi foarte real şi a descris
comportamentul farmaceutic al acestuia.

Mecanismele corpului, reacționează la stimuli simbolici

A fost primul cercetător care a corelat efectul placebo, nu doar cu psihologia şi

predispoziţia ci şi cu percepţia. Tot el a afimat că „mecanismele corpului sunt capabile să
reacţioneze nu doar la stimularea fizică şi chimică, ci şi la stimuli simbolici, la cuvinte şi
evenimente care într-un fel au dobândit o semnificaţie specială pentru individ”. O pastilă
nu este doar o substanţă activă ci şi un simbol terapeutic. În acest fel organismul este
capabil să răspundă nu doar la conţinutul chimic, ci şi la cel simbolic.

Un bacil, dincolo de caracteristicile lui fizice, dobândeşte şi proprietăţi simbolice care pot
cauza o reacţie a organismului chiar şi în absenţa acestuia. Trebuie studiată şi extinderea
fenomenului nocebo în legătură cu rezistenţa la medicamente. Poate rezistenţa la
medicamente este un fenomen cu mai mulţi factori. Mai exact, nu numai abilităţile
evolutive microbiene, ci de asemenea şi mecanismele psihicului uman.

3/5
Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa
sugestiei. Dar se cunoaşte că subconştientul este cel care controlează corpul
nostru şi întreaga viaţă, prin intermediul sugestiei.

Efectul nocebo
Puţini oameni au auzit de efectul nocebo. În cadrul unui experiment se administrează o
pastilă despre care subiecţii sunt avertizaţi că le face rău – crampe stomacale. Numărul
celor care vor acuza dureri de stomac este de 90%. Evident este o pastilă inofensivă de
zahăr. Forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.

Suntem expuşi zilnic unor mesaje negative, prin presă sau la televizor. Aceste mesaje au
o puternică valoare emoţională ce lucrează asupra conştientului nostru. Rezultatul este
că ne merge prost fără să ştim de ce. Devenim deprimaţi, ne pierdem încrederea într-o
viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se întâmple ceva şi chiar se şi întâmplă.

Evitaţi să mai urmăriţi jurnalele cu ştiri negative

Urmăriţi emisiuni educative sau care să vă refacă starea optimistă. Evitaţi persoanele
negative, care permanent se vaită, critică şi condamnă. Asociaţi-vă cu persoane pozitive,
optimiste, orientate spre succes. Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cărţi
motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes.

4/5
În concluzie, folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa
sugestiei negative. Sugerăm un exerciţiu pe care puteţi să-l faceţi zilnic, timp de 2
săptămâni: nu vă mai plângeţi de nimic, nici în sinea dvs, nici faţă de alţii; nu mai urmăriţi
jurnalele de ştiri la televizor; nu ascultaţi văicărelile celor din preajmă, cereţi-le să
schimbe subiectul.

Sunt bine cunoscute şi efectele pe care le poate avea un gând. Un gând rău pe care
îl avem poate fi schimbat dacă este urmat de un gând pozitiv, constructiv, plin de
încredere şi de iubire. Trebuie să urmărim gândurile pentru că ele devin, cuvinte;
să urmărim cuvintele, pentru că ele devin acţiuni, să urmărim acţiunile pentru că
ele devin obiceiuri şi în final să urmărim obiceiurile pentru că ele devin caracter.

5/5