Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
energiaconstiintei.ro/razboinicii-norilor/
25 aprilie 2018
În America Precolumbiană, incaşii aveau cel mai mare imperiu şi o civilizaţie înfloritoare.
Ei îşi numeau imperiul „Tawantinsuyu”, însemnând „Cele patru provincii unite”. Îl venerau
pe zeul Soarelui, Inti. Conducătorul lor era considerat a fi Sapa Inca, „Copilul Soarelui”,
un rege pământesc cu drept divin.
Incaşii obţinuseră stăpânirea asupra majorităţii celorlaltor popoare din zona lor. Prin
cucerire sau prin asimilare paşnică, îşi impuseseră suveranitatea asupra altor culte
religioase. Aceștia au încorporat o mare parte din America de Sud, din partea vestică a
imperiului lor. Totuşi, unii le opuseseră rezistenţă incaşilor mai mult decât alţii. Unii chiar
au reuşit să stârnească frică în inimile lor.
Acesta a fost şi cazul civilizaţiei Chachapoya, războinicii norilor, care au reuşit să reziste
asimilării incaşe. Aceștia au rezistat pentru o bună bucată de vreme, cu puţin ajutor de la
vrăjitorii şamani si a mumiilor vii. Sursele antice descriau civilizaţia Chachapoya, faimoşii
1/3
războinici din Peru, ca fiind indivizi cu pielea mai deschisă la culoare decât a altor
popoare din regiune, cum ar fi incaşii.
Pe o stâncă din Carajia, un număr de figuri cu feţe umane pot fi văzute de departe. Lucrul
interesant despre aceste statui este faptul că ele sunt, de asemenea, sarcofage care
conţin corpuri mumificate.
Vrăjitori şi mumii
În viziunea acestei civilizaţii, trupul şi sufletul nu erau considerate separate. Pentru ei a fi
mort însemna să continui să trăieşti în lumea morţilor. De aceea au construit case pentru
cei morţi unde amplasau mumiile celor decedaţi. Vrăjitorii lor erau temuţi în toată
Mezoamerica fiind consideraţi capabili să îşi schimbe forma în orice fel de animal
sălbatic. Se spune că aceștia erau capabili şi să plaseze blesteme teribile pe mumiile
celor decedaţi.
Incaşii se temeau de mumiile celor din cultura Chachapoya. Le considerau morţii vii care
puteau să se ridice şi să îi ucidă pe toţi cei suficient de ignoranţi încât să le trezească. Cel
mai relevant exemplu de peisaj sacru de tip Chachapoya poate fi găsit la Kuelap. Acolo
2/3
morţii au fost îngropaţi în pereţii marii construcţii. Zeci de oameni au fost îngropaţi acolo
ca parte a predilecţiei războinicilor norilor de a-şi îngropa morţii pe stânci înalte.
Zenitul era privit ca având o importanţă specială, în mod deosebit pentru ceremonii.
Întreaga construcţie a fost ridicată în asa fel încât Soarele răsărea într-o parte a sitului şi
apunea exact în locul opus. Şamanii Chachapoya ştiau exact datele când Soarele avea
să strălucească pe construcţie. Cum ar fi data de 4 martie, si atunci faceau ritualurile
sacre, festivităţi si celebrări.
Soarele trebuia să fie mereu la zenit pentru ceremonia comunicării între sufletele viilor şi
morţilor. Funcţia templului includea si sacrificiul ritualic. La Kuelap, arheologii au găsit
oasele a numeroase animale care fuseseră sacrificate ritualic în camera centrală a
templului. S-au găsit şi dovezi de cadavre lăsate să putrezească acolo unde căzuseră.
Asta după ce fuseseră ucise în mod violent.
3/3