Andrioaie Andra

Anul I, semestrul I
Specializarea: Chineză-Germană

Dinastia Shang
1. Generalități despre China
Textele mitologice atestă că Pangu a fost cel care a inițiat civilizația chineză, el
fiind desemnat drept creatorul universului. Însemnările anticilor demonstrează că istoria
Chinei își are originile cu peste 5000 de ani în urmă, apărând mult mai târziu decât cea
din Orientul Apropiat. Ea a supraviețuit până în perioada modernă, neschimbându-și
anumite repere esențiale. China antică presupunea oameni organizați în comunități
agricole de-a lungul văilor. Conducerea comunității era preluată de membrii aceleiași
familii apărând astfel dinastiile. Prima dinastie încheiată în preistorie (2100-1700 î.Hr) s-
a numit Xia. Din cauza conflictelor permanente între triburi, dinastia Shang, cea de-a
doua dinastie a Imperiului Chinez, a preluat momentul ce marchează cu adevărat
începutul istoriei civilizației chineze.

2. Introducere: Dinastia Shang

Dinastia Shang (sec.16-11 î.Hr., 1600-1046 î.Hr.) a fost a doua dinastie a
Imperiului Chinez și prima dinastie a epocii bronzului, mult mai bine documentată decat
dinastia Xia, care a precedat-o. Shang a condus regiunea din nord-estul Chinei de azi,
în valea Fluviului Galben. Conform informațiilor oferite de Liu Xin, Dinastia Shang a
condus China între 1766-1122 î. Hr, dar Sima Qian, în lucrarea intitulată „Analele din
Bambus”, atestă că această cultură ar fi condus China între 1556-1046 î.Hr.
Shang avea în stăpânire un teritoriu ce cuprindea actualele provincii Henan,
Hubei, Shandong, o parte din Shanxi și Shaanxi și nordul provinciei Anhui. Prima
jumătate a perioadei Shang a durat aproape 600 de ani, iar capitala acesteia a
cunoscut mai multe mutări. Ultima mutare a fost la Yin, în apropiere de Anyang, în
provincia Henan.
Dinastia Shang a avut două contribuții principale în domeniul istoric al Chinei:
apariția inscripțiilor oraculare « Jia gu wen » (practicate pe carapace de broască
țestoasă și pe diferite oase) și utilizarea bronzului. Această dinastie cuprindea 30 de
regi, preocupat, fiecare la rândul său, de extinderea teritorială. Regele reprezenta
societatea nobiliară, fiind ajutat de consilieri militari și civili. Delimitarea funcțiilor nu era
foarte riguros realizată. Regele era actantul principal în cultul agricol. În această
perioadă se practicau sacrificiile umane pentru împăcarea zeilor, cinstirea regelui
decedat, construcția unui palat etc. Se practica vrăjitoria. Vrăjitorii erau intermediari
între cer și pământ. Ei se ocupau cu divinația. Scrierea era reprezentată de pictograme
(caractere-simboluri). Calendarul era realizat de către vrăjitori și conținea 12 luni de 29-
30 de zile.
Apogeul culturii Shang a fost stabilit pentru sec. XIV-lea î.Hr.
 3. Despre primul rege al Dinastiei Shang
Dinastia Shang a fost fondată de regele Tang în 1675 î.Hr., care l-a învins pe Xia
Jie, ultimul împărat al dinastiei precedente, Xia. Xia Jie a fost cunoscut drept un
adevărat tiran. El a asuprit poporul împreună cu nobilii săi, construind multe palate și
ducând o viață luxoasă în desfrâu.
La acel moment, regatul Shang s-a dezvoltat foarte repede, datorită practicii de
creștere a animalelor. Tang (de asemenea, cunoscut sub numele de Shang Tang) era
rege al regatului Shang.
Tang a mers la vânătoare într-o zi și a dat peste un loc acoperit de patru plase,
iar lângă ele era un bărbat care se ruga "Îmi doresc ca toate animalele din cer și de pe
pământ să cadă în capcana mea".
Auzind acestea, Tang a zis omului "Uite, dorința ta va ucide toate animalele!" El
a luat trei plase și i-a cerut bărbatului să-și schimbe rugăciunea: "Animalelor, dacă vreți
să pășiți la stânga sau la dreapta, așa să fie. Iar celor care le este destinat să fie prinse
de mine, veniți în capcana mea".
Povestea s-a răspândit rapid și oamenii îl lăudau pe Tang pentru nivelul său
moral ridicat și pentru virtuțile sale. Ei spuneau: "Chiar și animalele beneficiază din
faptele sale. Este grațios, plin de compasiune și un mentor de excepție. Tang se
supune voinței lui Dumnezeu și se bucură de sprijinul poporului".
Multe regate i-au dat ascultare lui Tang, care a urcat pe tron și a devenit primul
împărat al dinastiei Shang, în anul 1675 î.e.n., cunoscut pentru abolirea asupririi
oamenilor de către Jie.
Seceta a fost cea care a marcat primii 5 ani de domnie a lui Tang - se spune că
toate râurile au secat. Tang a dat ordin să fie confecționate monede de aur, acestea
urmând să fie distribuite familiilor sărace, care erau obligate să-și vândă copiii. El le-a
ordonat să-și răscumpere copiii cu banii acordați. Cu toate acestea secetele au
continuat.
Tang era foarte confuz și trist. Într-o zi, el s-a rugat din inimă și i-a cerut Cerului
să-l călăuzească: "Toate acestea se întamplă, deoarece am emis un decret nepotrivit?
Am făcut oamenii să sufere? Este corupția înfloritoare? Ticăloșii câștigă privilegii
vorbind vicios? Este Palatul prea luxos? De ce a fost seceta atat de dezastruoasă?
Sunt dispus să fac orice pentru a o opri".
Înainte ca el să-și termine rugăciunea, o ploaie puternică a început. Oamenii au
fost de părere că inima curată și compasiunea lui Tang pentru oameni a cutremurat
Cerul și că spiritul său sincer și gata de orice sacrificiu pentru popor L-a mișcat pe
Dumnezeu.
Dinastia Shang, fondată de Tang, a ținut peste 600 de ani.
 4. Seminția Shang și epoca bronzului
Dinastia Shang s-a caracterizat printr-o incursiune deosebită în utilizarea
bronzului. Singurele obiecte turnate în bronz în epoca timpurie erau armele, vasele de
cult și piesele pentru care și harnașamente. Bronzurile de la sfârșitul dinastiei Shang
erau caracterizate de o decorație complexă și rafinată, al cărei stil și ale cărei motive se
regăseau, identice, pe obiecte de fildeș, jad sau lemn. Erau forme animaliere și desene
foarte stilizate, dispuse simetric de o parte și de alta a unui ax median. Această artă
animalieră lipsea complet în neolitic și, apărând dintr-o dată, părea, de fapt, o
caracteristică a perioadei bronzului din N-E Asiei. Ea a apărut și în sudul Siberiei, mai
cu seamă în cultura Karasuk (văile superioare ale fluviilor Obi și Ienisei), ce pare să fi
avut legături cu bronzul chinez de la sfârșitul dinastiei Shang și începutul dinastiei Zhou.
Bronzurile Shang aveau următoarea compoziție: cupru și cositor (5%-30% cositor și
2%-3% plumb).
Vasele de cult constituie cele mai frumoase piese. Ele purtau inscripții foarte
scurte sau mărci (blazoane familiale); mărcile figurează și pe arme; cea mai
semnificativă armă, ge (topor-pumnal cu coadă, găsindu-se numai în Asia Orientală),
era utilizat la acroșarea dușmanului și la aplicarea primelor lovituri.
Carul reprezintă o altă caracteristică a epocii Shang, fiind ușor și rezistent și
având roți mari, cu multe spițe. Carul (apărea în Anatolia și în Siria către sfârșitul
secolului al XVIII-lea î.e.n.) era un vehicul de forma pătrată, cu oiște curbă, tras de doi
cai înhămați printr-un jug de greabăn, singurul procedeu de înhămare folosit în lume
înainte de inventarea chingii de piept și a gâtarului. Era un instrument de luptă și de
pradă rezervat regelui și înaltei nobilimi.
Poemele vechi, numite Shijing, descriau în secolul al X-lea, strălucirea carelor de
paradă și a cailor cu harnașamente bogate. Carul, precum și unele arme de luptă (în
principal un arc retroflex compus, ce părea să fi fost de mare putere) erau folosite și la
vânătoare, un fel de rit regal. Vânatul mare (diferite tipuri de cervidee, boi sălbatici, urși,
tigri, mistreți) era din belșug.
Anumite instrumente muzicale au fost alcătuite tot prin folosirea bronzului. În Yin
Xu (Yin Yuin) din satul Xiao Tun, orașul Anyang, arheologii au descoperit instrumente
muzicale apărute din Shang Xun (ocarina făcută din argilă coaptă, tobe și țambale din
cupru).
Pe timpul perioadei Shang, folosirea bronzului însemna bogăție, putere și lux,
acesta fiind utilizat pentru arme și vase ceremoniale destinate mâncării și băuturii.
Cea mai faimoasă lucrare și, totodată, una dintre cele mai scumpe, a fost
Simuwu Quadripod, care cântărește aproximativ 832,84 kg, costând în jur de 1836 de
lire. Quadripodul a fost considerat drept cel mai mare și cel mai greu dintre vasele de
bronz chinezești care au existat vreodată.
 5. Inscripții
Odată cu malaria, a început și redescoperirea culturii Shang. Legenda este cea
care ne spune astfel. În 1899, bolnav fiind, un membru al familiei lui Wang Yirong a
trimis să i se aducă de la farmacist plastroane de ţestoasă - carapacea ventrală -,
întrebuințate la prepararea unor leacuri tradiţionale chinezeşti. Cineva din familie,
înainte de a le măcina, a observat că erau inscripţionate cu caractere ciudate care
semănau cu scrierea chineză.
Din momentul acela, istoricii s-au contrazis cu privire la autenticitatea poveştii.
Dar, fără îndoială, Wang Yirong, specialist în texte chineze vechi, a devenit primul mare
colecţionar de carapace inscripţionate, numite oase oraculare, pe care le cumpăra din
farmacii. Pentru chinezii instruiţi, caracterele de pe oasele oraculare erau, la prima
vedere, neinteligibile, dar specialiştii în filologia clasică, precum Wang, le-au recunoscut
imediat ca reprezentând o formă timpurie de scriere chineză.
Două sunt contribuţiile cele mai importante aduse de dinastia Shang istoriei
chineze: apariţia inscripţiilor oraculare « Jia gu wen » (practicate pe carapace de
broască ţestoasă şi pe diferite oase) şi folosirea bronzului.
Aceste inscripţii oraculare « Jia gu wen », descoperite din întâmplare, au
caractere ce reprezintă cel mai vechi sistem de scriere chinezească. La începutul
secolului XX , un ţăran din satul Xiaotun, din provincia Henan, aproape de Anyang, la
nordul fluviului Galben, a găsit carapacele şi oasele respective. El a considerat că au
proprietăți vindecătoare, așa că le-a vândut. Mai târziu, istoricii au recunoscut
caracterele gravate pe acestea şi au început cercetarea. Ei au descoperit astfel cele
mai vechi vestigii arheologice ale scrierii chinezeşti – vestigiile Yin. Studiul acestor
inscripții arată formele cele mai vechi ale caracterelor chinezești și demonstrează că
scrierea de azi descinde direct din cea a inscripțiilor pe oase și pe carapace din sec.
XIV-XI - lea î.e.n
Scrierea străveche, de pe atunci complexă și însumând 5000 de caractere, dintre
care numai 1500 au fost interpretate în mod limpede, conține majoritatea principiilor de
formare care vor încuviința evoluții ulterioare: pe lângă semnele simple, numite “wen”
(semne convenționale sau desene foarte stilizate de obiecte sau de părți ale unor
obiecte), întâlnim și semne utlizate în asociere, sub numele de “zi”.
Ghicitul în oase consta în a interpreta şanţurile în forma literei T culcate, scrise
de ghicitori pe carapacea ţestoasei prin aplicarea unui tăciune aprins într-un punct de
pe partea ei interioară. Aceste şanţuri relevau liniile de forţă ale evenimentului asupra
căruia se făcea divinaţia. Până în prezent, au fost descoperite peste 160 de mii de
asemenea fragmente pe care sunt gravate mai mult de 4000 de semne. Specialiştii n-
au reuşit însă, să descifreze decât 1000.
Începând cu anul 1928, au fost găsite zeci de mii de astfel de fragmente.
Această descoperire a confirmat relația esențială care există între divinități și originea
scrisului.
 Cu ajutorul inscripțiilor s-a realizat o listă completă a regilor Shang. Succesiunea
se realiza pe linia frate mai mare - frate mai mic, iar când generația fratilor se stingea,
pe linia unchi din partea mamei – nepot. Deși lista regilor cuprinde 30 de suverani,
numărul generațiilor nu este decât 18. Această listă coincide cu cea din Memoriile
istorice (Shiji) de Sima Qian.
Scrierea epocii Shang este cea mai veche cunoscută în Asia de Est, istoria
atestată a Chinei demonstrând acest fapt.

6. Despre divinație și sacrificii

Specific Asiei Orientale este obiceiul de a supune focului, servind pentru
divinație, oase de animale sacrificate. Acest obicei era atestat din neolitic și s-a
dezvoltat în epoca bronzului. El a devenit printre aspectele importante ale prerogativelor
regale, permițând instaurarea unei adevărate știinte a divinației – apanajul unor colegii
de prezicători. Zona Asiei Orientale se distingea de porțiunile occidentale ale
continentului Eurasian tocmai prin faptul că nu cunoștea practica examinării
măruntaielor.
Cum arătau aceste oase folosite în procesul divinației? Ele conțineau cavități
ovale și circulare suprapuse, care permiteau, sub acțiunea focului, obținerea unor
cracheluri în formă de T. Cel mai reprezentativ caracter pentru acest tip de divinație
este caracterul “bu”.
Către sfârșitul epocii Anyang se foloseau carapacele ventrale ale broaștelor
țestoase.
Încă de la începutul secolului XX s-au găsit peste 100 000 de oase și carapace
de broască țestoasă, purtând inscripții. Primele piese gravate au fost găsite în prăvăliile
unor farmaciști, însă purtau numele de “oase de dragon”. Epigrafistul Wang Yirong
(1845-1919) a studiat aceste piese, dar ele au fost identificate de către prietenul său,
Liu E (1857-1909) drept aparținând dinastiei Shang. Astfel, mulți savanți au început
studiul acestor inscripții divinatorii (buci sau jiaguwen : “inscripții pe carapace și pe
oase” ). Astfel au putut fi clarificate aspecte religioase, sociale și politice ale seminției
Shang. Inscripțiile aveau ca scop alcătuirea de arhive, permițând dezvoltarea științei
divinatorii.
La ce se referă aceste termen “divinație”, de fapt? La următoarele lucruri: cultul
strămoșilor și al divinităților, expediții militare, numiri în funcții, convocări la curte,
construcția orașelor, campanii agricole și meteorologice (ploaie, secetă, vânturi), boli,
călătorii, vise, nașteri, caracter fast sau nefast al decadei sau al nopții următoare.
Cele mai importante sacrificii sunt bazate pe cultul regilor defuncți, cărora le sunt
câteodată asociate reginele.
Informațiile despre sicriul regal trezesc un real interes. Acesta era de lemn și
așezat deasupra gropii unde fusese sacrificat un câine. Regele era îngropat cu slujitorii
săi care erau sacrificați la funeraliile lui, carul caii, ceramica, vase de bronz și alte
obiecte de valoare.
O caracteristică a epocii Shang este reprezentată de sacrificiile umane. Acestea
erau legate de riturile de consacrare a construcțiilor, cultul funerar și sacrificiul în
cinstea regilor defuncți.

7. Despre religie
Un alt sacrificiu important, di sau shangdi (termenul este adoptat mai târziu
pentru a-i desemna pe suveranii mitici din primele epoci; îi va folosi primului împărat la
crearea noului termen “huangdi”) naște ideea de divinitate superioară care proteja
orașele și ostirile, dar îngrijea și de ordinea naturală (ploi, vânt, secete).
Există și alte divinități, care nu au însă o importanță la fel de mare: muma
răsăritului și cea a apusului, stăpânii celor patru puncte cardinale, izvorul Râului Huan
(curge în apropiere de Anyang), Fluviul Galben și unii munți sacri.

8. Economia epocii Shang

Agricultura dinastiei Shang era prosperă, constând din culturi de mei, grâu, orez,
dud, cânepă și orz, la fel ca și creșterea unor anumite animale precum câini, viermi de
mătase, porci, oi, boi. Metoda pescuitului apare tot în Dinastia Shang, precum și alte
tipuri de comerț: comerțul cu recolte, încheierea de afaceri cu oameni din alte orașe.

9. Știați că? (Curiozități despre dinastia Shang)

a) În China se află cel mai bătrân nuc din lume. Sub copac există o inscripție
care spune în felul următor: “Acest nuc a fost plantat în timpul dinastiei Shang”. Copacul
are 25,4 m înălțime, 15,7 m grosime și umbrește cu coroana sa o suprafață de câteva
metri pătrați.
b) Dinastia Shang deține și cele mai vechi bijuterii chinezești. Amuletele din jad
au fost primele podoabe executate, precum și multe tipuri de ornamente pentru
podoapa capilară a femeilor, cât și centuri frumos împodobite pentru bărbați. O
caracteristică a centurilor era constituită de existența cataramelor din bronz. Începând
din Dinastia Han și până în dinastia Tang s-au realizat seturi complete de centuri cu
plăci lucrate în jad și agate.
c) În provincia Henan au fost descoperite cioburi de ceramică, vechi de peste
9.000 de ani, desemnându-i astfel pe chinezi drept inventatorii incontestabili ai
alcoolului. Anticii arabi, foști deținători ai acestui titlu, aveau să producă băuturi
alcoolice abia 1000 de ani mai târziu.
Bibliografie
1. Gernet, Jacques, Lumea Chineză, Editura Meridiane, 1985
2. Cheng, Anne, Istoria Gândirii Chineze, trad. de Florentina Vișan și Viorel Vișan,
Iași – Polirom, 2001.
3. https://ro.wikipedia.org
4. http://romanian.cri.cn
5. http://cultural.bzi.ro
6. http://jurnalspiritual.eu
7. http://epochtimes-romania.com
8. http://chinatemplu.weebly.com
9. http://www.ancient.eu
10. http://www.chinahighlights.com
11. http://www.chinaknowledge.de
12. http://www.theschoolrun.com
13. http://totallyhistory.com
14. http://www.indiana.edu
15. http://selly-curiozitatipentrucopii.blogspot.ro