(cu trei niveluri: gravettian inferior, mijlociu și superior),

datind din timpnl osci latiei climatice Ohaba B, iar a doua

corespunzind unui gravettian final de luugă durată, ajungind pina la
baza holocenului. S-a constatat că intre aceste două perioade
gravettiene a fost un hiatus cultural, indicat de un strat steril de cca.
40 cm grosime, Matribuit recent unui stadiu glaciar.
Stratul gravettian de la Bistricioara se situează incepind dintr-un
anumit moment al oscilaţiei climatice Herculane Il și pină spre sfirsitul
oscilatiei climatice Romanesti. Aceasta incadrare este confirmată intro
oarecare măsură de unele date C 14, puțin mai inalte insă decit datele C14
pentru aşezarea epónimă a osci latiei climatice Românesti. Aceste date sint 18.350 + 1300
BC Cr 87261 si 19 025

+ 875 BC (Gx 8729). Pentru alte aşezări gravettiene din Moldova - din prima
perioadă – s-au obţinut la laboratorul din Berlin o serie de date C 14
situate intre cca. 20.000 şi 15,000 ani BP. Astfel, pentru nivelul IV al
aşezării Crasnaleuca din nordul Moldovei a fost obținută data 19.460
+ 220, iar pentru aşezarea de la Lespezi, pe valea Bistriței, 16. 070
350 (nivelul V), 16.160 = 300 (nivelul III) şi 15.670 + 320 (nivelul II).
Utilajul din prima perioadă se compune din piese confectionate mai
mult de jumătate din silex de Prut - in special gratoare pe capăt de lamă
şi pe aşchii, burine diedre pe lamă ruptă, lame à bord aballu şi virfuri
La Gravette. Aşezările erau de natură sezonieră, in legătură cu
urmărirea vinalului.
A doua perioadă gravettiani a avut mai mulle etape de dezvoltare, ince
pind din timpul oscilaţiei climatice Herculane Il=ultimul stadiu W luind, din punct de
vedere al utilajului litie, spre un proces de microlitizare (cu exceptin nordului
Moldovei), sub forma unui epigravettian sau tardigravettian, pina in
holocen. In această perioadă se folosesc din ce in ce mai mult rocile lo
cale (gresie, şist negru de Audia), ceea ce pare a indica o slăbire a
influentelor orientale si un inceput de autohtonizare, cum reiese şi din
prezenta unor noi tipuri de unelte, cu trasaturi magdalenoide, datorate unor
influențe venite din north sau nord-vest. Lipsesc insă uneltele de os. Aceasta ultima
etapă gravettiană s-a manifestat şi in SE Transilvaniei şi In NE Munteniei
 (Lapos).
Tot din aceasta ultima perioadă datează şi unele aşezári din
nord-vestul si nordul României (Tara Qaşului şi Maramureş), caracterizate prin unelte
micro litice confectionate mai ales din obsidian, ceea ce ar putea
indica legături cu gravettianul din regiunile vecine (Ucraina sud-carpatică,
răsăritul Slovaciei si nord-estul Ungariei), deşi există legituri şi cu cel din
Moldova.
Gravettianul final a fost descoperit şi in Banat, in zona Portilor de
Fier ale Dunării – unele virfuri asemănătoare acelora de tipul Laugerie-Basse"
- In aşezări din grote şi mai ales in aer liber. Tot in Banat a fost identificati o
cultură cu mai multe etape de evolutie – numită de descoperitor paleolitic
supe rior cuarțitic - paralelă cu aurignacianul şi apoi cu gravettianul
local, consi derat drept o supravieţuire a etapelor finale ale musterianului
cu utilaj de cuart şi cuarţit („Charentien oriental").

c. Epipaleoliticul -
Mezoliticul
Această lungă perioadă intermediară dintre paleoliticul final şi
neoliticul timpuriu - ale cărei aşezări din România datează din mileniul
XI pină in mi leniul VII 1.e.n., potrivit datelor C 14 - este reprezentată de două grupe
cul turale. Primei i se potriveste mai bine calificativul de epipaleolitică,
deoarece este constituită de aşezările graveltiene tirzii din Moldova, reprezentind deci o
continuare culturală a paleoliticului tirziu din această provincie. In Banat
si in Muntenia au fost identificate mari ateliere de prelucrare a
silexului, avind in spe

14

cial un caracter aurignacoid. In atelierul de la Lapos (Muntenia de centru-

est). atribuit campignianului, nu s-au descoperit insă şi unelte specifice
acestei culturi (pic-ul si tranchet-ul), Inlocuite cu unelte nucleiforme, toate de caracter
macrolitic.
A doua grupă este insă constituită din unele grupe venite din toriului
României. Swiderianul (sau Pludyanul), descoperit in Carpatii Orientali la peste 1000 m
altitudine (la Scaune şi Bardosu, com. Ceahlău). tardenoazianul ai. in sfirsit, azilianul de
la Băile Herculane si tardigravettianul de aspect roma Dello-azilian de la Portile de Fier.
ultimele două deci in sudyl Banatului.
Swiderianul a fost adus de unele comunităţi venite dinspre ford in urmă
fi ajuns in
pirea vinatului, deci in functie de factori bioclimatici. S-a emis ipoteza că el ar
Carpatii Orientali spre sfirşitul fazei Erbiceni B, evoluind în cursul Atlanticului
şi persistind pină in Subboreal, fiind astfel contemporan cu unele aşezări
tardenoaziene din Moldova.
in privinta Lardenoazianului, s-a constatat că prezenţa lui in
Romania se datoreşte unor grupe de provenienţă diferită. Prima grupă
provine din regiunea nord-pontică şi a pătruns in răsăritul și nord-estul
României, fiind caracterizată prin nuclee fusiforme, diferite trapeze, dar in
general lipsită de segmente; este deci vorba de o industrie microlitică de silex.
Cealaltă este de provenientă central europeană şi a fost identificată in cileva
aşezări din Crișana și Transilvania. In aşezarea de la Erbiceni, in
Moldovn, 87,4% din piesele descoperite sint microlite - trapeze regulate
Inalte, cu laturile neparalele si foarte concave, cu mic cioc con cay şi retusat.
Inceputul acestei statiuni se situează intr-un climat a cărui vege tatie indică probabil perioada
de tranziţie de la Boreal la Atlantic, confirmată de o data C14 (Cx 9417 = 5900 + 215 BC),
ceea ce corespunde cu diferitele datári propuse in Occident pentru această perioadă de
tranzitie de la Boreal la Atlantic (Intre 6.225 BC şi 5.500 BC).
Cealaltă grupă tardenoaziană, identificată In citeva agezări din
Crişana şi Transilvania, este in fapt un tardenoazian central-european, şi a
fost datata In cepind din momentul trecerii de la Boreal la Atlantic,
continuindu-şi existenta in tot cursul Atlanticului.
Acesle două grupe tardenoaziene reprezentau cele relativ izolate
de vină tori mezolitici, in permanenta deplasare, pentru urmărirea vinatului,
unele ase zări situindu-se pina la cca. 800 m altitudine (la Intorsura Buzăului). Dar, cu
toată data tirzie la care se situează sfirsitul culturii tardenoaziene in Romania, este cu totul sigur
ca nici una dintre grupele amintite nu s-au transformat In culturi neolitice, cum s-a afirmat grexit
uneori, deoarece primele culturi neolitice din Romania au fost introduse din sud, cum se
va arăta detaliat in capitolul urmator. Tar util il microlitic, caracteristic tasdenvazianului, nu
se intilneşte in neoliticul t riu, ci numai in culturi ale neoliticului dezvoltat din Romania, aşa incit
nu poate fi vorba de o moştenire tardenoaziană şi nici de o continuitate culturală din
mezolitic la neolitic.
In ceea ce privește azilianul din Pestera lotilor de la Herculane (Banatul
de SV), el a fost contestat la inceput de unii cercetatori, deoarece reprezenta un
fenomen cu totul izolat in aceasta parte a Europei: stratigrafia şi tipologia
uneltelor des coperite au inlăturat aceste indoieli. Iar in ceea ce priveşte
tardigravettianul de aspect romanello-azilian, descoperit in două aşezări din
zona Porților de Fier a aceleiaşi provincii, el se datorește unor pátrunderi de
populaţie de origină meri dionalá – dit Italia – care, in drumul lor spre Dunáre
(deocamdată greu de precizat), au asimilat şi o serie de elemente aziliene. Alături
de mici gratoare pe spărturi şi de altele unguiforme, circulare sau sub-
circulare, de microburine, de lame à dos şi de lame à giboulé, virfuri La
Gravette, virfuri aziliene, microlite geometrice (segmente de cerc, triunghiuri
scatene, trapeze), se intilnesc şi unelte de os, ca şi diferite tipuri de săgeţi
din acelaşi material şi fragmente de harpune
15
magdaleniene. Caracterul compozit al acestei culturi se evidenţiază
şi mai bine prin unele dintre motivele decorative incizate pe unele piese
de os, care işi găsesc analogii pina in Cimpia Rusă. Comunităţile din
ambele niveluri ale acestei aşezări consumau mult peşte. In ceea ce priveşte
datarea acestei culturi, datele C 14 pen tru stratul inferior din adăpostul de sub stincă
de la Cuina Turcului indică 10.650
+ 120 (Bln 8030) şi 10.100 100(Bin 804), iar pentru cel superior 8175 +
200 (Bin 802) B.C.
O altă cultură din această epocă, intilnită atit in zona Porţilor de
Fier cit şi mai departe spre sud-est in lungul Dunării, pină mai in
aval de Turnu-Severin, este cultura Schela Cladovei, care datează – pe
baza datelor C14 – din mileniile VIII, VII şi chiar VI I.e.n. Industria litică –
folosind in special cuarţul şi cuar titul - este modestă, industria osului fünd in
schimb foarte dezvoltată: s-au des coperit numeroase unelte de os şi de corn
(in special săpăligi) pentru scoaterea rădăcinilor comestibile ale unor
plante, deşi unii cercetători socotesc că ar putea fi vorba şi de
adevărate unelte primitive de agricultură, ba chiar şi de brăzdare de plug. Se
ştie insă că nici in neoliticul timpuriu plugul nu fusese incă folosit, aga Inclt nu
poate fi vorba - după părerea noastră - de adevărate brăzdare de plug, ci
tot de săpåligi. Unii autori sint de părere că polenul de tip
Cerealia, de dimensiuni considerate caracteristice speciilor
cultivate, desco perit in unele aşezări, ar putea indica un inceput de
cultivare a plantelor, ceea ce nu ni se pare verosimil, tinind seama că
este puțin probabila această timpurie trecere la agricultura primitivă.
Numeroasele afezări ale acestei culturi au fost identificate pe ambele
maluri ale Dunării, fapt explicabil prin deosebit de favorabilele condiții
pentru stabilirea grupelor umane existente in această zonă la sfirsitul
glaciarului (climat favorabil, faună bogată şi vegetatie abundenta, datorita
influentelor maritime-medite raneene).
Părerea unor cercetători, potrivit cărora in această zonă ar fi existat
o sin gură cultură - Lepenski Vir-Schela Cladovei - este respinsă de
alți specialişti care au lucrat in această zonă, intre altele şi pentru
faptul că in aşezările culturii Schela Cladovei lipsesc cu desăvirşire
sculpturile de piatră, realizate pe bolovani scoşi din apa Dunării, aşa
de specifice aşezării de la Lepenski Vir, de pe malul jugoslay al Dunării.
Dar atunci ar insemna că şi aşezările Vlasac şi Padina ar tre bui Incadrate culturii
Schela Cladovei şi nu culturii Lepenski Vir, ceea ce nu pare acceptabil.
In legătură cu originea culturii Schela Cladovei, regretatul coleg
Fl. Mogo sanu, cercetătorul aşezării de la Ostrovul Corbului - unde a
identificat şapte niveluri guccesive de cultură (primele trei cu vetre
elipsoidale şi fără aşa-numitele brăzdare primitive, iar celelalte patru
cu vetre rectangulare, intilnile si in alte asezări ale acestei culturi) – a
precizat că Schela Cladovei Are o origine cu totul diferită de a
celorlalte culturi epipaleolitice-mezolitice din zonă şi că ar putea repre
zenta eventual o supravietuire a paleoliticului superior cuarțitic
identificat in Banat. Nu lipsesc nici obiectele de artă, specifice şi
romanello-azilianului (cum se va arăta mai jos). Iar descoperirea
scheletelor unor indivizi morti de moarte violentă (prin lovituri la cap
şi lapidare, altii păstrind In oase virfurile de săgeţi care i-au omorit),
dovedesc că această cultură a luat sfirsit in urma pătrunderii In această
zonă a purtatorilor culturii neolitice Startevo-Criş, sau poate chiar putin
mai Inainte, odată cu pătrunderea purtătorilor celei mai vechi
 grupe cul turale neolitice cunoscute pină acum in Romania si in
nordul Serbiei - grupa Gura Baciului-Circea.

16

Arta epocilor paleolitică şi epipaleolitică-mezolitică a fost

descoperită pe te ritoriul României in cursul ultimelor decenii, desenele
identificate mai de mult in unele peşteri din Oltenia neputind fi datate cu
precizie şi fiind, de altfel, aproape sigur, mult mai tirzii.
Cele mai vechi manifestări ale omului preistoric in acest domeniu,
desco perite abia acum cițiva ani, sint picturile din peştera Cuciulat din nord-
vestul Transilvaniei (jud. Sălaj): o serie de pete de culoare roşie de pe peretii şi
tavanul unei incăperi, alături de citeva picturi, dintre care una reprezintă un cal de
12,5 x x 24,5 cm și alta o felină. Conturul animalelor nefiind subliniat printr-o
dungă de altă culoare, descoperitorii le-au pus in legătură cu picturi
parietale similare din zona Munţilor Urali, datarea lor in paleoliticul superior părind a
si asigurată prin descoperirea in imediata vecinătate a peşterii a două aşezări
ale culturii graveltiene de la sfirsitul acestei perioade. Cert este că pină
acum acestea sint singurele picturi rupestre paleolitice descoperite in
această regiune a Europei.
Tot din paleoliticul superior, in nivelul gravettianului inferior al
aşezării de la Mitoc-Malul Galben din jud. Botoşani, s-a descoperit și o
amuletă-pandantiv Jucrată dintr-o aşchie de cortex, avind dimensiunile de
3,4 x 3 x 4 cm şi grosi mea de 0,8 cm, perforată la partea superioară. Pe
ambele fețe, amuleta este de corată cu linii incizate, dispuse in grupe, a
căror interpretare este dificilă, deşi descoperitorul sugerează, cu
rezervele cuvenite, că pe avers ar putea fi reprezentat un cervideu iar
pe revers capul unei bovine sou, eventual, chiar o siluetă umană.
Din perioada următoare datează o serie de piese de artă descoperite in
aşe zările romanello-aziliene – respectiv tardigravettiene – din zona
Porților de Fier gi in unele dintre aşezările mezolitice ale culturii Schela
Cladovei.
In stratul superior din adăpostul de sub stincă de la Cuina Turcului au
fost descoperite mici plăci de os avind un decor geometric incizat: retele
de linii, benzi compuse din linii orizontale, verticale sau piezişe, apoi
motivul ,,in scară" şi linii ondulate, unele piese avind un decor meandric de factură
importantă piesă este o falangă de cal, decorată pe
magdalenoidă. Cea mai
toate fetele cu motive geo metrice gravate, greşit considerată insă de
descoperitor drept statuetă feminină. S-au găsit de asemenea şi o serie de
dinți și colți de animale şi de vertebre de peşti mari, toti perforati, ca şi unele
gasteropode perforate, resturi de la coliere, pre cum şi o placă-
pandantiv perforată şi decorată cu linii incizate pe ambele fețe.
In schimb, unele dintre uneltele şi armele culturii Schela
Cladovei au fost decorate cu motive incizate mult mai simple

Pe baza analizelor polinice s-a putut precizn evolutia climatului şi

vegetaţiei epocii paleolitice și epipaleolitice din România, iar pe baza resturilor
osteologice de animale s-a putut determina fauna, reconstituindu-se astfel
mediul inconjurător in care isi desfăşura activitatea omul acestor epoci. Fără
să putem intra in ama nunte in legătură cu fauna, se cuvine să amintim ci in paleoliticul
mijlociu au fost identificate un mare număr de specii de mamifere carnivore, care au
fo losit la hrana omului şi indică desigur vinalul. Cele gasite in peşteri (ursul
de peşteri in primul rind, apoi hiena, leul, pantera, etc.) pot fi datorate in parte
unei alternări in peşteri a locuirii omului cu aceea a animalelor, şi deci si unor ani
male al căror sfirsit a fost de moarte, naturală. Iar faptul că omul se hrănea
in special cu ierbivore, este indicat de descoperirea oaselor acestora numai in nive
lurile de locuire, in timp ce ale carnivorelor se găsesc şi în nivelurile sterile.
Asociaţiile de ierbivore diferă atit in ceea ce priveşte ariile de
răspindire, cit si mediul inconjurător al acestora. In văile mici, inconjurate
de înălțimi mo
17
deste, trăiau in special cerbul elal şi cerbul gigantic şi,
in mai mică măsură, elanu calul, bovinele mari şi rinocerul
linos, iar sporadic mamutul şi mistretul. In depre siunile mai mari,
condițiile erau favorabile calului și micului asin Hydrantinus iar in
masivele calcaroase din jur trăiau ibexul şi capra neagră, mai putin
vinati fiind acolo cervideele, rinocerul linos, mamutul, bovinele mari, si numai
rareo renul şi antilopa saiga. In zonele de la cca. 700 m Inălțime
erau vinați in special ibexul şi capra neagră, şi in mai mică măsură
cerbul, calul, bovinele mari şi – foart rap - rinocerul şi mamutul.
La Ripiceni-Izvor (NE Moldovei) se află singura aşezare
musteriană in aer liber din Romania unde s-au găsit oase de animale. Pe
această terasă a Prutului. aflată la 13 m inaltime, resturile cele mai
numeroase sint acelea de mamut, in timp ce acelea ale altor specii
(bovine mari, cal, cerbul gigantic, poate şi cerbul elal, rinocerul
linos, etc.) erau foarte puţine. Locul acestei aşezări a fost sigur
ales din motive de strategie cinegetică, căci aici recifele de calcar
se menţinuseră In albia Prutului şi constituiau astfel un fel de vad
pe fundul apei, larg pe alocuri de 3-4 km, inlesnind trecerea
mamuţilor spre a-şi căuta hrana pe ambele maluri ale rlurilor.
Descoperirea in această aşezare a unui număr mare de colți de ma
alti dovedeşte că aceste animale erau yinate in apr
paleoliticul superior, cele mai numeroase dale in privinta animalelor
exploatate de om sint acelea din etapa culturii gravettiene. In aşezările
acestei culturi, pe primul plan se situează oasele de cal şi ren, cele de
bovine mari (Bos / Bison) şi de cervidee fiind mai puțin numeroase.
Descoperirile din valea Bistritei (Moldova, la poalele Carpatilor Orientali)
sugerează o dinamică a populațiilor animale in direcția nord-sud, acestea
fiind urmărite probabil de comunităţile ome neşti care vinau in special
renul şi calul. Coarnele, pe care masculul şi femela le lepădau din octombrie
pina in aprilie, au dus la concluzia că atit omul cit si renul se aflau in acea zona
in acest răstimp. Mai la nord-est, la Poiana Cire gului, s-au găsit numai
resturi de ren, dar nici un fragment de coarne, ceea ce pare să arate că renii
erau vinați acolo in timpul migrației lor spre nord, din sezonul cald, cind
femelele nu aveau coarne iar acelea ale masculilor nu erau incă sufi cient
de mineralizate pentru a se mai păstra. Și mai spre nord, In bazinul Ceah
lăului, s-au găsit numai resturi de cal şi de bovine. Este probabil că
mamiferele ierbivore erau toate migratoare, în funcţie de caracterele
 fiziologice ale fiecărei specii şi de evoluţia vegetaţiei ierboase.
Pe de altă parte, descoperirile mai recente privind aşezările
gravettiene din Valea mijlocie a Prutului duc la concluzia că omul a fost ali in
special de zăcămintele de silex aflate la suprafață. Iar cea mai tirzie
prezenta a renului in regiunea vecină a fost semnalată pe Nistru, la
Molodova V (Ucraina). datată la cca. 12.000 i.e.n. Totodată, este de
presupus că şi in Transilvania calul constituia cel puțin una dintre resursele
de hranů ale omului in gravettian, de cind datează foarte probabil calul
pictat pe tavanul amintitei pesteri de la Cuciulat.
De altfel, nu se poate vorbi de o criză a surselor de hrană ale omului
dupa emigrarea sau dispariţia mamiferelor specifice pleistocenului, căci
densitatea res turilor marilor bovine şi ale cailor In aşezările
tardenoaziene, si ale ibexului şi caprei negre in zonele stincoase ale
munţilor Porților de Fier ale Dunării, dove. deste contrariul. Iar in
romanellian, mistretul şi cerbul s-au răspindit de timpu riu in urma
ameliorarii climatului, devenind si ei o sursă de hrană. In această zonă a
Cazanelor, in aşezările romanelliene – datate la 10.650 + 120 (Bln 830). 10.000 €
120 (Bin 804) i 8.175 + 200 (Bir800) i.e.n. - 5-a constatat persistenta unora dintre
animalele pleistocenului: ibex, capra neagră, Bos / Bison, elanul şi mai
puţin calul, Sus scrofa, căprioara, cerbul elal (numai in straturile
superioare) si castorul, linxul, vulpea, ursul, jderul, pisica sălbatică,
iepurele. Analizele sporo polinice indică procente ridicate pentru
elementele hermofile (stejăriş şi tei). Iar in

*18
nivelul II de la Cuina Turcului (cca. 8.000 1.e.n.) s-a constatat cea mai
tirzie prezenta
ibexului în România. Au fost identificate şi multe specii de păsări
sedentare (vultur fauve (?), cotofană verde, gaiță, cocoș de munte, și apoi
grand-duc (2), cintezoi, cotofană, etc.), precum şi păsări venite din Nord
(Glavia stellata, harle harle si harle hupe), sau in trecere (Cygnus). S-au găsit şi
oase de pelican şi de sturz, cere nu rămin iarna in regiunile noastre.
Romanellienii de la Cuina Tur cului erau mari pescari (crap. plătică, şalău,
cleană, somn, etc. precum şi gaste ropode fosile, din care işi făceau podoabele).
 Hrana populaţiei culturii Schela Cladovei era, in parte, accea furnizată
de Dunăre şi de afluenţii ei, speciile de pești fiind aceleași ca și mai
inainte. C prioara, capra neagra şi marile bovine sint relatiy rare, carnea fiind
furnizată
e porcine si de cerbul elal. Procentul indivizilor de diferite virste arată
o sacrificare selectiva, animalele tinere si mai ales masculii intre 1 si 2 ani
fiind menajati, deci la inceputul activităţii lor de reproducere. Fireşte că
alimen tarea cu carne era completată cu aceea vegetală, unele analize
sporo-polinice ale coprolitelor indicind şi prezenta polenului de plante tip
Cerealia, de mărimi con siderate specifice plantelor cultivate. Cit priveşte
oasele de ciine descoperite pe malul drept al Dunării, s-a susţinut că ele
provin de la animale folosite drept braně.
S-a presupus că aceste date indică un inceput de cultură a
cerealelor şi do mesticirea clinilor, şi totodată că aceasta cultură a jucat
un rol la dezvoltarea etapelor următoare, socotindu-se improbabil că
aceste acumulări de experienţă Bă nu fi lăsat urme in memoria omului.
Ca și majoritatea arheologilor, noi sintem insă de părere că atit
cultivarea plantelor cit şi domesticirea animalelor au fost introduse la
Dunărea de Jos de populații venite din sudul Peninsulei Balcanice.

schimb, pentru
Dar dacă mediul inconjurător a fost in felul acesta relativ destul de bine
reconstituit, pentru cunoaşterea aspectului fizic al omului paleolitic datele
sint foarte putin numeroase.
In caz că identificările propuse pentru unele dintre resturile
osteologice de la Bugiuleşti se vor dovedi certe, atunci va deveni sigur că
in această regiune a trăit cel puțin un grup important de hominizi de tipul
australopithecus. In
ticul inferior nu dispunem de nici o descoperire scheletică
umană, iar pentru celelalte perioade datele sint foarte puţine. Ele se rezumă la
citeva falange descoperite in săpăturile intreprinse inainte de ultimul război mon dial in
peştera ,,Bordu Mare de la Ohaba Ponor, la o capsulă craniană din peş tera
Cioclovina - ambele localităţi la poalele nordice ale Carpatilor Meridionali - si la
resturile scheletice ale unei femei, descoperite in ,,Peştera Muierii" din
Oltenia (calota craniană şi citeva oase ale bazinului şi ale membrelor). De altfel,
acestea din urmă au fost socotite incerte din punct de vedere al epocii căreia i-au
fost atribuite (pe baza stralului cultural in care se aflau), deoarece unele dintre carac terele lor
(gracilitate, morfologie) pár a indica o datú mai recentă. Tinindu-se însă seama de
faptul că in Romania cultura musteriană a durat destul de mult (5- arătat
mai sus
ca, in unele cazuri, sfirşitul său este contemporan cu prima cul turó
a paleoliticului superior), s-ar putea totuşi ca şi aceste oase de femeie să
da teze din paleoliticul mijlociu.
Capsula craniană din Peştera Cioclovina a fost datata in paleoliticul
superior, ea fiind găsită impreună cu trei piese de silex specific
aurignaceene, şi prezintă trăsături neandertaloide, apropiate de acelea ale
variantei Předmost a tipului Cro-Magnon, Iar la Giurgiu, tot intimplátor, 8-á
găsit, la 9 m adincime sub fundul

19
apei, un frontal de femeie, caracterele sale indicind vechimea piesei,
datată ipota tic In paleoliticul superior. Pe de altă parte, in peştera
,,Ciurului Mare" din Tran silvania, speologii au descoperit
amprentele picioarelor unui bărbat, ale unei femel şi ale unui copil.
Unele dintre aceste amprente sint suprapuse de amprentele ghiarelor
şi la belor unor urşi de pesteri, deci sint in orice caz anterioare acestora.
Studiul an tropologic al acestor amprente de picioare umane a indicat
caractere cro-mag noide şi chiar unele neandertaloide.
Datele antropologice privind epoca epipaleolitică sint in schimb mai
nume roase, cel puțin in privinţa purtătorilor culturii Schela Cladovei din
zona Portilor de Fier ale Dunării şi mai in aval de acestea. Scheletele
descoperite in aşezările Schela Cladovei şi Icoana se aflau in gropi
dreptunghiulare săpate chiar in cuprinsul locuinţelor, in jurul vetrelor
interioare, unele dintre aceste morminte fiind duble. O parte din schelete
erau in pozitie chircită (Hocker), iar altele depuse pe spate cu bratele
intinse in lungul corpului sau cu miinile aşezate pe abdomen sau po
piept. Pe unele schelete s-au păstrat şi urme de ocru roşu, iar citeva
aveau şi inventar funerar (virfuri de lance de silex şi un obiect făcut
dintr-un colt de mis. tret). S-a remarcat numărul mare al scheletelor de copii, ceea
ce indică o ridi cală mortalitate infantilă, in timp ce virsta medie a
adulţilor era de 36,2 ani. Tipul fizic al scheletelor a fost caracterizat
drept., Cro-Magnon oriental".
Este interesant de semnalat că, dintre cei 36 de indivizi ale căror
schelete au fost descoperite la Schela Cladovei, doi nu muriseră
de moarte naturală, unul avind Incă Intre coaste o săgeată, o
jumătate din bazin lipsind şi unul dintre cape tole femurale fiind
despicat; celălalt avea infiptă adinc in orbită o săgeată. La Lepenski Vir,
pe malul iugoslav al Dunării, s-au precizat doua tipuri' taxonomice (A i B),
cu cite două variante. Al se apropie de grupul rasial Brün-
Předmost (inalt i robust, dolicocran, etc.), iar varianta A2 are fala mai
largă, mai pătrată, etc., trăsături morfologice foarte marcate, toate propru rasei Cro-Mag
are caractere din ambele variante A1 i A2 şi o tendinţa progresivă spre
gra cilitate, talia fiind mai mică (in special la bărbați), etc. Scheletele
descoperite pe ambele maluri ale Dunării in această regiune sint sub-unități
ale aceleiaşi popu latii – aceea a Porților de Fier.
Numărul mic de copii fără şansă de a supravietui indică practicarea
infan ticidului, confirmată şi de marele număr de oase de copii
scoase de apele lluviului. Media generală a decedaților diferă după
sex: la femei, grupele maxime corespund grupelor de 30-39 ani, iar la
bărbați sint două grupe maxime: una de 40–14 de ani şi alta de 55-59
ani. Media generală se situează deci la 36,2 ani, iar sperança de viață la
naştere la 27,8 ani, cifre inalte, care ar putea reflecta procesul demografic
evolutiv ce a stat la baza modificărilor economice şi sociale ale
neoliticului, deşi sintem de părere că populațiile neolitice au venit
 ulterior in această regiune.
UR

Notele la capitolul I
• Paleoliticul - sau Vechea epocă de piatr, cireja i se mai spune şi epoca pietrei
cio. 1 plite, este un termen compus din două cuvinte greceşti: palaios = vechi si
lithos = piatra; iar epipa looliticul este epoca ce se situează imediat dupd
(=cpipaleolitic. De allfel, paleoliticul este cea mai lungă epocă din istoria omenirii şi a
fost Impărțil in trei mari perioado: paleoliticul io ferior, paleoliticul mijlociu şi
paleoliticul superior, de durate cu totul inegale. Atit epoca paleo litică cit şi acoea
opipaleolitica se situeaza in perioada geologică numita pleistocer, dar epipa

20
politicul dureaza pina In holocen, perioada geologică in care ne aflăm și noi
astăzi. Resturile Galeoliticului inferior şi acelea anterioare, apartinind hominizilor
(scrimoşii cei mai Indepărtat! i omului din paleoliticul inferior) se situeaza in pleistocenul
numit ante-micran, iar cele.
a porioude paleolitice şi cpipaleolitice dateaza din pleistocenul superior. In ceea ce priveste
Antarea pleistocepului vechi, se admite in general o datate intre cra. 2.000.000 şi
60.000 de ani BC. cind - walA ru pleistocenul superior - Incepe i paleoliticul
mijlociu, reprezentat de cultura ministeriund. La licepulul pleistocenului, cimpia
Homaniei de la S de Carpati și Podi. ul Moldovei cu acoperite de apele Lacului Getic, a
cărui suprafata a fost treptal redusd de depuneren aluviunilor aduse de riurile şi
guvoaiele ce coborau din Carpatii Meridionali si
Orientali.
• Denumirea acestor interstadii i oscilatii climatire a fost data dupa peşterile şi Asezarile
de unde s-prerollal polenul a carui analiza a precizat evolusin climatică de-a lungul
Duleoliticului ni epipaleoliticului pe teritoriul României.