Plastica mica si ceramica in epoca neolitica.

Cultura Cucuteni

Motto: Julius Lips, Originea lucrurilor – O istorie a culturii omenirii, Ed. Stiintifica, 1958: „Omul
este ucenicul fortelor care il inconjoara si care il depasesc. Din cele mai vechi timpuri, creierul sau
a fost capabil sa dobandeasca cunostinte materiale si spirituale, proces de care alte fiinte nu sunt
capabile. Aceste calitati i-au adus numele de Homo Sapiens”. Lui ii sunt proprii creativitatea,
spiritualitatea, inventivitatea, simtul estetic, puterea rationala de a acumula informatii”.

1.Neoliticul pe teritoriul Europei. Civilizatia preistorica si antica in Cipru

Vestigiile arheologice din Cipru au inceput sa fie cunoscute in Europa la sfarsitul secolului al XIX-lea,
ca urmare a activitatii Consului american in Cyprus, Luigi Palma di Cesnola. Multe obiecte au fost
vandute si se regasesc in muzee din Europa, la Metropolitan Museum de la New York. Incepand cu
Swedish Cyprus Expedition condusa de Einar Gjerstad (1927-1931), civilizatia straveche cipriota este
cercetata stiintific, in contextul civilizatiilor mediteraneene. Din 1932 obiectele sunt aduse in Suedia si
sunt expuse la Medelhavsmuseet. In 1923 un tanar arheolog suedez a inceput sa studieze vechile culturi
ale insulei, invitat de consulul sudez in Cipru, Luki. Z. Pierides, membru al Archaeological Council of
Cyprus. Rezultatele au fost publicate in 1926, in Studies on Prehistoric Cyprus, opera fundamentala
privind Epoca Bronzului in Cipru. A inceput sa fie pregatita o noua expeditie (1927 and 1931) sub
patronajul printului Gustaf Adolf (mai tarziu regele Gustaf VI Adolf), expeditie care a primit si sprijin
privat si la care a participat o echipa formata din tineri arheologi. Mii de obiecte descoperite (din
neolitic pana in epoca romana) provin din 300 de morminte sapate in stanca, din sanctuare si din temple.
Asa cum prevedeau legile timpului, patrimoniul a fost impartit intre Cipru si Suedia.

In 1987, la British Museum, a fost inaugurata o mare expozitie dedicata civilizatiei cipriote, la initiativa
filoelenilor de la Londra si a Fundatiei A. G. Leventis, actiune incurajata si de Inaltul Comisar Britanic
in Cipru, Sir David Hunt. In continuare, o activitate importanta a Fundatiei este de a convinge muzeele
din strainatate sa expuna si sa conserve in bune conditii antichitatile cipriote, sa publice cataloage.

Galerii ale Antichitatilor Cipriote au fost create la Fitzwilliam Museum (Cambridge, U.K.) la National
Museum, Copenhaga, Danemarca, la Metropolitan Museum of Art, New York, la Royal Ontario
Museum, Toronto, la Ashmolean Museum, Oxford. Alte expozitii si galerii, initiate de Fundatia
levantis, in cadrul unui amplu program international, s-au deschis la Carlsberg Glyptotek, Copenhagen,
la Louvre, Paris, la Archaeological Museum din Odessa, la National Museum din Dublin. Cateva piese
se gasesc si in Romania, la Institutul de Atheologie al Academiei Romane. A. G. Leventis Foundation a
propus si Muzeului National de Istorie a Romaniei sa creeze o galerie cu materiale arheoligice care sa
ilustreze reletiile diacronice ale culturii romanesti cu culturile din Mediterana.

2.Neoliticul in spatiul danubiano-carpatic

In ultima vreme, bulgarii şi românii şi-au putut prezenta si Occidentului cunoştiinţele si tezaurele
preistorice. Unul dintre aceste tezaure aparţine Culturii Gumelniţa care, în urmă cu mii de ani, era un
adevărat "imperiu" care se întindea din Muntenia şi Dobrogea peste Bulgaria, ajungând până în Grecia
pe malul Mării Egee. Cultură pe care bulgarii o denumesc, în ceea ce priveşte aspectele existente pe
teritoriul ţării lor, "Karanovo". Se dezvolta o civilizaţie aproape unitară, care prefigurează o altă istorie
mai puţin cunoscută. Este istoria pusă în mişcare de "agricultorii pionieri din Grecia şi Macedonia, care
după 6200 î.H. au emigrat spre nord, în Vechea Europă, aducând grâu, vite şi oi domesticite. Au
constituit colonii de-a lungul litoralului Mării Negre şi în luncile râurilor, şi în zonele de deal, iar
acestea au evoluat, devenind culturi conexe, dar cumva distincte, după cum constată arheologii.

Aşezările au păstrat legătura strânsă, prin reţelele de comerţ cu cupru şi aur şi cu modele de ceramică.

Cercetatorii bulgari afirma că "bogăţia şi diversitatea darurilor mortuare de la Varna a fost o surpriză"
chiar şi pentru arheologii care au făcut cercetările. "Varna este cel mai vechi cimitir descoperit până
acum, în care oamenii erau înmormântaţi cu ornamente din aur", spune dr Slavcev. În acea necropolă
preistorică, în 62 dintre morminte, s-au descoperit peste 3.000 de piese din aur, împreună cu arme şi
unelte din cupru şi ornamente, coliere şi brăţări din preţuitele scoici egeene. "Concentrarea obiectelor de
prestigiu importate într-o minoritate distinctă de morminte sugerează existenţa rangurilor superioare
instituţionalizate", susţin curatorii expoziţiei într-un text ce însoţeşte aurul de la Varna. Totuşi, în mod
curios se pare că, în viaţa lor privată, membrii elitei acelor vremuri nu se preocupau prea mult de
expunerea publică a bogăţiilor. "Oamenii care afişau costume aurite la evenimentele publice în timpul
vieţii", scrie dr Anthony, "stăteau în case destul de obişnuite". Probabil că cuprul, nu aurul, era sursa
principală a succesului economic în Vechea Europă. În condiţiile dezvoltării prelucrării cuprului în jurul
anului 5400 î.H., culturile Vechii Europe au exploatat minereurile abundente de pe actualele teritorii ale
Bulgariei şi Serbiei şi au deprins tehnologia la cald a extracţiei cuprului metalic pur. Cuprul topit, turnat
sub formă de bare, prelucrat în lame de cuţit şi tras în brăţări, a devenit o marfă preţuită la export. Piese
de cupru din Vechea Europă au fost găsite în morminte situate de-a lungul fluviului Volga, la peste
1.200 de mile distanţă. Arheologii au recuperat peste cinci tone de piese din situri din Vechea Europă.
După Neoliticul din ţara noastră, prezentat în cadrul expoziţiei de la Olten, i-a uimit pe elveţieni, după
ce relicvele Culturii Cucuteni au fost expuse la Vatican, expoziţia "Lumea pierdută a Vechii Europe:
Valea Dunării între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos" poate fi considerat momentul în care
"preistoricii" noştrii se apropie de cucerirea întregii lumi.

Culturile neolitice din Romania constituie o entitate diversa si reprezentativa a istoriei Europei.
Cunoasterea civilizatiilor neolitice din Romania, ambasadori ai civilizatiilor preistorice care au evoluat
in acet spatiu, este indispensabila pentru intelegerea istoriei Europei continentale.

Neoliticul la nordul Dunarii are origini sudice, cu impulsuri venite din spatiul actual al Greciei, avand ca
drumuri de migratie valea Struma, de-a lungul Vardarului si prin coridorul Morave. Revolutia neolitica
la nordul Dunarii. Sedentarismul, agricultura si cresterea animalelor, aparitia noilor unelte, schimbarea
mentalitatii. Familia si relatiile de sange determina relatiile sociale. Se pare ca primele comnitati agro-
pastorale s-au asezat pe valea Oltului si a Muresului. Cele mai vechi comunitati neolitice au venit in
Banat trecamd Dunarea cu aproximatie in jurul anului 7000. (ultimile doua sute de ani ale anului 7000).
O arie cu o dezvoltare separata se regaseste in zona Portilor de Fier. Populatia indigena a folosit in
primele faze ceramica adusa de noii veniti. In general, se poate vorbi de o societate ierarhizata, condusa
de elite.

In jurul anului 6000 B.C., populatiile de pescari aflate pe malurile Dunarii, au trecut la moul de viata
neolitic, au cultivat cereale si au crescut animale (comunitatile din cultura Starcevo- Cris).
Inceputurile neoliticului se situeaza in Oltenia si Transilvania in jurul mileniului 7 b.C. Trecerea la
neolitic a reprezentat un proces, cu dezvoltari simultane la estul Carpatilor, in Moldova, Basarabia si
Ucraina, la est de Nipru. Ultima regiune in care se dezvolta comunitatile neolitice este Dobrogea, care a
mentinut contactele cu comunitatile din Crimeea. Catre sfarsitului milaniului VI, Dobrogea a fost
colonizata de comunitatile culturii Hamangia, care au migrat din sud-estul Peninsulei Balcanice si din
Anatolia (sec.IV-II B.C.).

3.O privire asupra identitatii nationale

Rolul arheologiei este acela de a scoate din anonimat, la lumina, artefactele care asteapta valorificarea in
profitul cunoasterii. Cu certitudine, simbolurile pastrate in cultura etnografica are o legatura directa sau
indirecta, constienta sau inconstienta, cu sensibilitatea artistica si cu creatia anonima a omului neolitic.
Omul a decis sa opreasca migratia sa milenara. Apare placerea unor asezari stabile si acceptarea ca atare
a habitatului natural. Au fost recunoscute cele trei mari teme ale filosofiei universale – viata, dragostea
si moartea. Neoliticul a fost o perioada care s-a remarcat prin absenta conflictelor intre comunitati.
Stbilitatea, exploatarea resurselor, armonia intre grupuri, au facut posibila stralucirea expresiei artistice.
Este o forma de expresie in primul rand a credintelor magico-religioase. Acum apare si simbolul sacru
al spiralei, considerata reprezentarea material a sistemului solar. Simbolul poate fi recunoscut si in
organizarea spatiala a unor asezari.

4.Civilizatia neolitica pe teritoriul Romaniei. Periodizarea civilizatiei neolitice:

 Neoliticul timpuriu (6600-5500). Culturi: Carcea –Gura Baciului,Starcevo Criș,

Ciumesti-Piscolt
 Neoliticul dezvoltat (5500-5000). Culturi: cultura ceramicii liniare, Vinca (timpurie),
Lumea Nouă, Dudești, Hamangia (timpurie)
 Eneolitic timpuriu (5500-4500). Culturi: Boian, Vadastra, Hamangia, Vinca-Turdas,
Precucuteni
 Eneolitic târziu (4500-3800/3700). Culturi: Cucuteni-Ariușd, Sălcuța,
Bodrogkeresztur, Tiszapolgar, Decea Mureșului, Cernavodă I

5.Consideratii generale
Se instaureaza o nouă filozofie de viaţă pentru populaţiile balcanice din Epoca Neolitică:

 relaţia dintre om şi peisaj, o nouă dimensiune pentru populaţiile sedentare, care si-au
construit locuinţe cu un plan dezvoltat
 apariţia principalelor elemente de arhitectură
 dezvoltarea vieţii sociale
 noua materialitate a ceramicii arse în cuptor; marea diversitate a formelor ceramice
 dezvoltarea ceramicii ca expresia a identităţii grupului
 cunoaşterea şi utilizarea cuprului şi a aurului
 cultul morţilor şi ceremoniile funerare. 3

6.Oamenii, asezarile, locuintele si ocupatiile

Asezarea si locuinta reprezentau spatiul central, cel mai important al lumii in care traiau. Construita cu
grija, locuinta reprezenta un adapost pentru intemperii, pentru prepararea hranei, dar si pentru celebrarea
unor culte. Asezarile erau intotdeauna asezate langa o apa, dupa un plan care demonstreaza preocuparea
pentru organizarea complexa a spatiului. Locuirea pe acelasi loc timp de mai multe secole si
suprapunerea unor straturi succesive de constructii au condus la aparitia tell-urilor. Existau constructii
de cult, asezari fortificate cu valuri de pamant, palisade din lemn si santuri.

In primul rand, alegerea locului unei asezari era conditionata de o serie de factori: existenta surselor de
apa, terenului favorabil agriculturii, accesului la caile de comunicatie, conditiilor de aparare si a sarii.
Existau mai multe categorii de asezari si o paleta larga a acestora de la asezari deschise sau fortificate
natural pana la cele de tip protourban : compacte si rasfirate, permanente sau sezoniere. Locuintele erau
asezate in circular sau grupat in fucntie de forma de relief pe care se intemeia asezarea. Casele erau
construite pe platforme masive de lut, cu structura de barna despicata, cu mai multe incaperi si chiar si
etaj, in centru aflandu-se o constructie impunatoare, folosita ca loc de adunare a comunitatii si sanctuar
pentru ceremonii magico-religioase. Aceste cladiri aveau mai multe camere, unele cu vetre, cu unelte
gospodaresti si provizii.

Cele mai importante ocuptii erau cresterea animalelor, vanatul, pescuitul si culesul, cu prioritati in
functie de mediul natural si de abundenta unor produse. Aceste ocupatii le permiteau si obtinerea unor
materiale, osul si cornul, din care confectionau uneltele si obiectele de odoaba, fibrele pentru tors, tesut
sau impletit, culorile pentru vopsit.

Astfel, pescuitul era ocupatia principala in asezarile de la Harsova, Navodari, Burdusani; vanatoarea la
Vitanesti si Cascioarele; cresterea bovinelor la Gumelnita, Vladiceasca.

In societatea culturii Gumelnita este atestata existenta unor mesteri specializati in olarit (existau
cuptoare pentru copt ceramica), metalurgie, prelucrarea lemnului si a pietrei – au fost descoperite o
mare varietate de piese din ceramica, metal (cupru, aur), piatra.

7.Focul, ceramica si metalul

Focul a avust un rol important pentru realizarea unor obiecte, dar si pentru viata spirituala. Prin
intermediul mesterului, focul modifica si innobila materia.
Calitatea si diversitatea ceramicii demonstreaza aproape cu certitudine existenta unei roti primitive a
olarului, dar si a unor cuptoare pentru arderea ceramicii, capabile sa dezvolte temperaturi de peste 1000
grade C. Existenta unor materiale aflate la mare distanta (cuprul, silexul) demonstreaza evolutia unor
contacte intre diversele comnitati si a schimburilor de materiale. Tehnica si decoratia demonstreaza
existenta unor mesteri specializati, a unei optiuni culturale privind transmiterea traditiei si a valorilor
estetice. In general, decorul ceramicii este geometric, de influenta sudica, dezvoltand mai ales spirala si
meandrul. Exista, in cultura Vinca, si motive antropomorfe. Spirala apare si pe vasele antropomorfe sau
pe statuete.

8.Viata spirituala
Reprezentarile numeroase a unui personaj feminin, in mai multe ipostaze, Marea Zeita sau Marea
Mama, realizate in lut (statuete sau vase antropomorfe), in metal (statuete sau amulete in aur, cupru),
subliniaza locul central ocupat in viata spiriuala gumelniteana.

Mortilor le era rezervat de cele mai multe ori un spatiu special – necropola, in care erau grupate
mormintele. In aceste morminte de inhumatie erau depuse unelte, obiecte de podoaba, arme, hrana,
folositoare vietii de dincolo de moarte, unde cel decedat isi continua ocupatiile si ocupa acelasi loc in
societate.

Asezarile mai dezvoltate aveau in centru o constructie cultica, iar altele aveau rolul uno adevarate centre
religioase. La Parta, in Banat, a fost descoperit un sanctuar, iar la Cascioarele (cultura Gumelnita), s-a
gasit modelul in teracota al unui templu, cu coloane din teracota, pictate.

9.Cultura Cucuteni (5500-2750 B.C)

Denumirea culturii provine de la satul cu acelasi nume din Iasi, atestat in anul 1454, in timpul
domniei lui Petru Aron, unde s-au descoperit primele vestigii doveditoare ale existentei culturii,
pe dealul Cetatuia descoperindu-se o serie de obiecte. Vestigiile au inceput sa fie descoperite
incepand cu anul 1884, in perioada urmatoare 1885-1910 incepand sapaturile arheologice fiind
conduse pana in perioada intrebelica moment in care se vor descoperi in jur de 100 de gropi si
anexe gospodaresti impreuna cu 44 de locuinte, datand dn anii 4000-3000 i.Hr.

Atunci cand fost descoperit situl arheologic de la Cucuteni, acesta a fost publicat la Berlin si
piesele descoperite au fost expuse la Viena.
Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia (în engleză Cucuteni-Trypillian culture și ucraineană
Трипільська культура), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa, și-a primit numele după
satul cu același nume din apropierea Iașului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii.
Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul
Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul
actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei. Pe teritoriul României cultura Cucuteni era
răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia și se
caracterizeaza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată.

Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre
interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut,
olărit, confecționare de unelte.

În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua
locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau
la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa necropolelor.

Specialiștii vorbesc despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe

descoperite. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin pictură.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în
funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple
pahare la vase mari de tipul amforelor.

Impresionează, de asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele peste 4.000 de
așezări descoperite, 90% au fost distruse de foc. Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un
cataclism sau o incendiere intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În prezent,
paza obiectivelor nu este asigurată, existând riscul vandalizării. Căutătorii de comori vor distruge
sit-urile, în căutarea de artefacte pe care să le vândă pe piața neagră.

Civilizația Cucuteni-Tripolie, răspândită din sud-estul Transilvaniei, în Moldova

(incluzând teritoriul de astăzi al Republicii Moldova) și în vestul Ucrainei, până la Nipru, s-
a extins, în perioada sa de maximă expansiune, pe o suprafață de peste 350.000 Kmp. Numele
său a fost dat de descoperirile făcute în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul
Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.

Durata de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două milenii, începând cu

anii 4600/4500 până în jurul datei de 2750 î.e.n, interval temporal aparținând epocii
neolitice. Organizarea socială și structura comunităților sunt foarte avansate pentru acea
perioadă.

Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice,
atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete
antropomorfe, a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur), cât și datorită
întrebărilor pe care le ridică, multe încă fără răspuns. Cultura Cucuteni este considerată a fi
prima civilizaţie urbană din Europa. Dacă primele sate erau compuse din 10-15 colibe, era
cucuteniană înregistrează aşezări ce cuprind chiar sute de colibe din chirpici, fiecare dotată cu o
magazie. Colibele aveau ferestre şi erau încălzite cu ajutorul unei vetre interioare.

10.a.Populatia

Asemenea asezarilor, populatia avea o organizare protourbana, dand dovada, datorita gruparii
locuintelor, de spirit de obste. Ocupatiile principale erau: vanatoarea, agricultura, cultivau
predominant grau si orz, dar si olaritul, tesutul, confectionarea uneltelor. Oamenii cei mai
importanti din comunitate obisnuiau sa se impodobeasca, folosind bijuterii confectionate din
cupru, aur, os slefuit. Desi cunosteau metalele, ca aurul, arama, argintul, le foloseau destul de rar.

10.b. Locuintele

In cultura Cucuteni existau 3 tipuri de locuinte: de suprafata de forma dreptunghiulara, cu sau

fara platforme, de suprafata cu plan circular, adevarate colibe sau bordeie. "Timp de peste 100
de ani cercetătorii studiază această cultură, dar multe particularităţi rămân neînţelese încă,
această cultură rămâne în continuare un mister”, spun cercetatorii, de la care mai aflăm că
locuinţele tripolienilor erau din lemn, bătute cu lut şi când erau arse, lutul se pietrifica şi
casele se prăbuşeau. Studiind aceste vestigiile ramase, cercetătorii au putut reconstitui
dimensiunile şi ceea ce conţineau locuinţele în interior. Populaţia aparţinând culturii Cucuteni
avea o organizare protourbană, cu locuinţe mari, cu vetre interioare.

10.c. Fortificatiile

Pentru asigurarea apararii, erau folosite adesea promontorii desprinse din terase, dealuri, mai rar
interfluvii. De aceea, de multe ori asezarile joase, dar bine aparate natural erau considerate mai
importante decat cele aflate pe asezari inalte.

10.d. Ritualurile

Mai presus de toate rămâne marea enigmă: ce făceau oamenii comunitățiilor Cucuteni cu
morții lor? Este greu de explicat de ce în cadrul săpăturilor nu s-a descoperit încă nici o
necropolă, ci doar câteva înmormântări izolate, având mai curând un caracter de cult. Istoricii
cred că în cultura Cucuteni oamenii își ardeau rudele moarte în propriile case. Splendidele
vase ceramice găsite astăzi ar putea fi vase în care se păstra cenușa rudelor, în familie.

În locuinţele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua
locuinţelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oa menii se
îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.

Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe

descoperite. Populaţia Cucuteni practica şi diferite culte solare, evidenţiate mai ales prin
pictură.

10.e. Ceramica

Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de
pregnante, doar între ceramica Cucuteni şi o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între
cele două culturi este o distanţă de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un
mileniu faţă de cea de la Cucuteni.
Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi negrul, cu unele variaţii în
funcţie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple
pahare la vase mari de tipul amforelor.

Cultura Cucuteni a ramas in istorie prin ceramica sa, unica in Europa. Decorul predominant este
cel in spirala, cu numeroase variante si combinatii, creand astfel o iluzie optica puternica, iar
culorile caracteristice sunt albul, rosul si negrul, cu variatii date in functie de temperatura la care
a fost ars vasul. In ceea ce priveste forma, avem de la simple pahare pana la amfore. Tehnica
ceramicii Cucuteni este aproape perfecta: lutul era foarte bine preparat si amestecat cu cateva fire
de nisip, pentru ca peretii vasului sa nu crape. Odata modelate, vasele erau reintroduse in lut si
uscate la umbra. Dupa uscare urma decorarea. In faza Cucuteni A o importanta deosebita era
data ceramicii cu forme diferite- pahare, castroane, suporturi, decorate cu motive spiralo-
meandrice adancite, incizate pe suprafata alba a vasului. Se remarca astfel specia ceramica de la
Trusesti si Draguseni.

Pentru faza Cucuteni A-B reprezentativa este ceramica pictata, care se caracterizeaza de la
trecerea gradata de la decorul negativ la cel pozitiv, culoarea neagra avand in rol important, fiind
pictate, pentru prima data, reprezentari antropomorfe schematizate.

In faza Cucuteni B formele vaselor sunt mai evoluate in principal prin dimensiuni in
desfasurarea motivelor decorative, pictate cu o singura culoare, negrul sau rosul, albul avand un
rol secundar. Se intalnesc si reprezentari antropomorfe, de animale de prada, cornute si pasari.

10.f. Plastica mica. Statuetele

De la inceput trebuie precizat ca nu exista statuete antropomorfice care sa prezinte trasaturi

grotesti sau furioase. Figurile masculine sunt rare si acoperite de masti, barbatul fiind considerat
acolitul femeii, necesar pentru perpetuarea vietii, in timp ce statuetele feminine au picioare
zvelte, sunt gratioase si nu prezinta tatuaje pe corp. Totodata, nu exista statuete cu sclavi sau
figurine sacrificate, ceea ce accentueaza caracterul pacifist al civilizatiei. Figurile feminine
stilizate reprezinta si un element esential al vietii religioase. Statuetele feminine au reprezentat
conceptul fertilitatii si fecunditatii, intruchipat de Marea Zeita, creatoare de viata. Statuetele
cucuteniene din faza A au capul mic, doi umeri proeminenti, talia inalta si supla, picioarele
despartite pe ambele parti, terminandu-se cu un varf bont. In faza A-B se formeaza un curent
realist: acum statuetele sunt decorate cu incizii, pictura sau elemente plastice. Exista o accentuare
a alungirii picioarelor si corpului, statuetele fiind mai zvelte. In faza B se pune accent pe
statuetele nubile, cele in forma de vioara. Toate sunt relativ plate, capul mai mare decat restul
corpului. S-au găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice

Se observa, astfel, din cele prezentate de mai sus ca importanta culturii Cucuteni a fost
covarsitoare pentru urmatoarele culturi si civilizatii ce se vor dezvolta in Europa. Referitor la
disparitia lor, exista mai multe ipoteze, cea mai plauzibila fiind, in acest moment, faptul ca
populatiile aflate mereu in miscare au determinat inceputul sfarsitului pentru cultura Cucuteni.

O altă mare enigmă a istoriei este născută de asemănarea dintre cultura Cucuteni, cea mai
importantă cultură europeană a acelor vremuri, și cultura chineză Yangshao. Cele două culturi
au fost contemporane (Cucuteni a evoluat între anii 5.000-3.500 î. Chr., în aceeași perioadă în
care a ființat și Yangshao: 5.000-3.000 î. Chr.), iar dovezile istorice ne fac să credem că
reprezentanții lor nu erau străini unii de alții, ba, mai mult, că aveau chiar relații comerciale și
culturale.

Un lucru remarcabil de la prima vedere îl reprezintă faptul că ceramica celor două culturi se
aseamănă uimitor de mult – simboluri, forme, culori atât de apropiate încât un nespecialist le-ar
putea confunda cu ușurință. Să fie doar o misterioasă coincidență sau vorbim despre influențe
concrete în ambele sensuri, ori măcar dintr-o direcție spre cealaltă?

Desigur, uriașa distanță dintre teritoriile ocupate de cele două civilizații ar putea să ne facă să
credem că acest lucru nu era posibil acum 5-6-7.000 de ani. Să nu uităm însă că în urmă cu 2.000
de ani avem dovezi ale existenței Drumului Mătăsii, un drum comercial care lega China de
Europa. Acest drum este considerat de unii cercetători, printre care și specialistul în preistorie
André Leroi-Gourhan (1911-1986), un spațiu de schimburi între oameni încă din paleolitic, adică
chiar dintr-o perioadă mai veche. Ca o confirmare a acestei posibilități, în anul 2014, o
descoperire de excepție făcută în România – scoaterea la lumină a unei locuințe pre-cucuteni, cu
o vechime de aproximativ 7.200 de ani – a adus dovezi ale schimburilor comerciale dintre
locuitorii de pe teritoriul României și cei din China…
Datorită unei excepționale descoperiri de la Baia, în județul Suceava, o echipă de cercetători de
la Universitatea din Cambridge a venit în Romania pentru a sprijini munca arheologilor români.
Alături de specialistii Muzeului Bucovinei, echipa de la Cambridge a urmarit să stabilească
modul în care acum 6-7.000 de ani se făceau schimburi de cereale între Europa și Asia, dar în
special între Europa și China. Martin Kenneth Jones, specialist în arheologia biomoleculară a
cerealelor și-a început cercetările în China, unde a găsit cereale aduse în acele vremuri din
Europa, în timp ce în Europa a identificat cereale aduse din China.

Jones, vorbind despre descoperirea de la Baia, afirma: „Credem ca are legătură cu culturile
agricole din China. Am fost interesați de zece ani de această dezvoltare și am început munca în
China pentru a înțelege mai bine ce este cu aceste produse agricole, cereale. În acea perioadă, pe
vremea migrațiilor, transportul nu era atât de simplu, iar cum s-a făcut acesta este interesant”.

Iată că, din perspectiva specialiștilor, o relație între cele două culturi este posibă. Dincolo de
dovezile arheologice care pun în evidență schimburi de cereale între cele două continente,
asemănarea ceramicii celor două culturi este frapantă și ne vorbește despre legături deosebit de
interesante.

În munca de comparare a ceramicii celor două culturi, au fost gasite o serie de evidente
asemănări, o parte dintre acestea fiind prezentate in articole de specialitate. Ceea ce este deosebit
de interesant este și faptul că anumite obiecte de cult cucuteniene seamănă izbitor cu Pagodele
Chinezești care, la rândul lor, sunt construcții destinate vieții religioase.

Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm că două dintre cele mai importante simboluri ale
spațiului Asiatic (și implicit ale Chinei) – Yin Yang și Svastica – au fost descoperite pe ceramică
cucuteniană mai veche de 6.000 de ani. Chiar mai mult, pe teritoriul României, simbolul svasticii
apare și în cultura Turdaș Vinca, cu o vechime de 7.500 de ani.

Câteva localităţi ale populaţiei Cucuteni, o cultură ulterioară şi robustă din nordul Vechii Europe, s-au
extins la peste 800 de acri, suprafaţă considerată de arheologi a fi mai mare decât a oricărei alte aşezări
umane cunoscute din vremea respectivă. Erau nişte aşezări care adeseori sunt numite "protourbane", dar
care nu au scos încă la iveală dovezi clare ale unor "edificii politice": palate ale unor conducători locali,
temple ori alte clădiri civice mari. Arheologii au conchis că se pare că ritualurile religioase erau
practicate în locuinţele unde s-au găsit artefactele de cult.

"Olăria gospodărească divers decorată, stilurile complexe sugerează practica ritualurilor elaborate ale
cinelor la domiciliu. Bolurile uriaşe erau tipice pentru «socializarea prezentării hranei» din această
cultură", a subliniat dr. Chi cu ocazia expozitiei romanesti deschisa la New York.

Cultura Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei, cu o vechime mai
mare decât cea mesopotamiană, a lăsat în urmă vestigii impresionante, care ar putea fi scoase la
lumină în peste 1.800 de situri arheologice din România. Impresionează, de asemenea,
misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele peste 4.000 de așezări descoperite, 90% au
fost distruse de foc. Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un cataclism  sau o incendiere
intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În prezent, paza obiectivelor nu este
asigurată, existând riscul vandalizării. Căutătorii de comori vor distruge sit-urile, în căutarea de
artefacte pe care să le vândă pe piața neagră.

Este demn de retinut faprul ca, Inaintea civilizatiei minoice, cretane, s-a nascut cultura Cucuteni,
prima civilizatie proto-urbana a continentului european. Sa retinem si faptul ca poetul Marin
Sorescu a dedicat un poem ceramicii Gumelnita si Cucuteni

11.Concluzii privind cultura Cucuteni

 A fost vârful cultural, economic și social al Europei timp de 1.500 de ani, între 5.000-
3.500 î. Chr.;

 Cucutenienii aveau case cu etaj și case pe piloni;

 Locuințele lor, unele de până la 200 de mp, erau compartimentate, fiecare cameră având
o utilitate specifică;

 S-au descoperit așezări de aproape 20.000 de case, aranjate planimetric, ceea ce arată o
organizare socială foarte bine pusă la punct, sugerând existența unor proto-orașe;
 Pasta ceramică cucuteniană ca și pigmenții folosiți sunt de o calitate excepțională, foarte
greu de atins și cu tehnologia de astăzi. Practic, pasta ceramică și culorile sunt foarte bine
păstrate, chiar și după ce au stat în pământ 7.000 de ani;

 Cucutenienii foloseau cuptoare de ardere cu reverberație, o minune tehnică pentru acea

perioadă;

 Cultivau aproape toate cerealele, vița-de-vie și diverși pomi fructiferi, aveau animale
domestice.

11.Cultura Hamangia (mileniul IV-II B.C.). Plastica mica

Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale artei noastre preistoricesi ale culturii
Hamangia o constituie realizarea unor figurine modelate din lut. De obicei se consideră că
ele sunt reprezentări ale unor zei care făceau parte dintr-un Panteon acum necunoscut.
Nimeni nu este sigur de asta. Şi dacă totuşi oamenii de acum câteva mii de ani făceau şi ei
artă aşa... de dragul frumosului? Se poate afirma cu certitudine ca figurinele culturii
Hamangia mărturisesc o nouă modalitate existenţială.

Multe din figurinele preistorice reprezintă imaginea stilizată a unor femei, cu corpuri
alungite, cu piept ascuţit şi şolduri generoase. Sexualitatea explicită a acestor figurine lasă
loc unor interpretări legate de un cult al fertilităţii, al pământului sau al oamenilor. Un set
extraordinar de 21 de figurine femeieşti mici, aşezate în cerc, a fost găsit într-un sit al
Culturii pre-Cucuteni, din nord-estul României.

"Nu este greu să ni-i închipuim", spune Douglass W. Bailey de la San Francisco State
University, pe oamenii din Vechea Europă "aranjând seturi de figurine aşezate într-unul sau
mai multe grupuri de activităţi miniaturale, în care figurinele mai mici puteau sta la
picioarele celor mai mari, aşezate". Interpretarea cea mai obişnuită a acestor figurine este
că ar reprezenta un "Consiliu al zeiţelor". În cărţile sale influente de acum trei decenii,
Marija Gimbutas, antropolog la Universitatea California, Los Angeles, prezenta aceste aşa-
numite figurine Venus şi altele drept reprezentări ale divinităţilor din culte închinate unei
Zeităţi mame care domina în Europa preistorică.
 Şi dacă, departe de a fi nişte zei atorputernici, aceste figurine nu reprezintă decât chipurile
unor oameni obişnuiţi, pe care artistul îi vedea în viaţa de zi cu zi? Una din cele mai bine
cunoscute este figurina din lut ars a unui bărbat şezând, cu umerii îndoiţi şi mâinile duse la
faţă, aparent meditativ. Numită "Gânditorul", această piesă a fost descoperită într-un
cimitir al Culturii Hamangia, identificat în România, la Cernavodă. Tot acolo a mai fost
descoperită şi o altă figurină, care reprezintă o femeie stând aşezată într-o poziţie
asemănătoare.

Li se spune "Gânditorii". Dar ce or reprezenta, de fapt, acele figuri? Oare, într-adevăr, acei
oameni gândeau, cufundaţi într-o stare de meditaţie? Ori poate că plângeau moartea unor fiinţe
dragi?

Ganditorul de la Hamangia a fost descoperit in 1956 de catre o echipa de arheologi condusa

de Dumitru Berciu (3500-4000 B.C.) Cultura Hamangia apartine unor populatii meridionale venite pe
litoralul vestic al Marii Negre. In anul 2000, sculptura a fost desemnata să fie unul din cele 10 artefacte
ale culturii pământene care ar trebui să reprezinte planeta. Respectiv, „Gânditorul” ar trebui să fie
unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie
extraterestră.

Un alt „Ganditor” (1880-1882) a fost creat de sculptorul francez Auguste Rodin, pentru a fi asezat in
centrul Portii Infernului, lucrare inspirata de Infernul lui Dante din Divina Commedia, care trebuia
plasata in fata Pantheonului de la Paris si care in prezent se afle in gradina Muzeului Rodin.

11.a.Tipologia generală a figurinelor din cultura Hamangia

 Miniaturizarea
 Antropomorfismul şi cunoaşterea la nivel uman
 Figurine antropomorfe şi animaliere ceramice, a căror forme sunt reluate în forma
vaselor, în imaginile pictate pe ceramică
 Figurinele din cultura Hamangia se caracterizează prin absenţa feţei şi chiar a capului;
gâturile sunt alungite; unele părţi ale corpului sunt pictate
 Figurinele sunt obiecte expresive prin formă şi decoraţie
  Miniaturismul este expresia concentrată a valorilor, reprezintă o expresie densă a
realităţii. Miniatura repezintă un proces de abstractizare şi de comprimare şi oferă un
sentiment de cuprindere a lumii şi de confort pentru cei care o contemplă şi care o
investesc cu o nouă putere
 Miniaturile neolitice sunt obiecte tridimensionale şi se adresează, ca obiecte create, şi
tactilităţii şi emotivităţii. Tridimensionaliatea oferă o perspectivă completă asupra
existenţei. Miniaturile au capacitatea de a transmite mesaje şi semnificaţii
 Reprezentarea locuinţei în modelele miniaturale; scopul modelelor era de reproduce
realitatea şi detaliile structurii originale; miniaturile nu au aceeaşi precizie şi sunt
creaţii culturale; fiecare miniatură are însemnătatea transfigurării realităţii de către
ochiul şi mâna creatorului ei, ca şi în cazul arborilor Bonsai (o alternativă
personalizată a realităţii). Miniatura are capacitatea de a incita imaginaţia celui care o
contemplă.

12. Cultura Gumelnita reprezinta una dintre cele mai stralucitoare civilizatii ale preistoriei europene.
Denumirea a fost data dupa numele unui deal de langa Oltenita ( a doua jumatate a sec. V B.C.). La
început, absenţa arhitecturii elitei i-a determinat pe specialişti să presupună că Vechea Europă avea o
structură ierarhizată restrânsă sau că aceasta lipsea. Pe parcursul a două decenii după 1972, arheologii
au descoperit însă o necropolă compusă din 310 morminte, datate în jurul anului 4500 î.H. Dr. Anthony
spune că acestea constituie "cea mai importantă dovadă a existenţei unor ranguri sociale şi politice
superioare departajate clar". Iar aceste semne provin din Cultura Gumelniţa-Karanovo.

13.Muzee avand in patrimoniu tezaure gumelnitene: Muzeul National de istorie a Romaniei; Muzeul
Dunarii de Jos Calarasi; Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta; Muzeul Municipal
Bucuresti; Muzeul Brailei; Muzeul Judetean Arges; Muzeul Judetean Buzau; Muzeul de Istorie Galati;
Complexul Muzeal Curtea Domneasca Targoviste; Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova; Muzeul
Judetean Teoharie Antonescu Giurgiu; Muzeul de Arheologie Oltenita; Muzeul Judetean Teleorman;
Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea; Institutul de Arheologie Vasile Parvan din Bucuresti.

14.Contextul international al organizarii unor mari expozitii dedicate civilizatiei neolitice

De-a lungul ultimelor şase decenii care s-au scurs, Consiliul Europei a organizat aproape în
fiecare an o expoziţie care să prezinte cele mai însemnate realizări ale artei şi culturii europene.
În fiecare dintre acestea s-au împletit în mod armonios atât principalele curente artistice din cele
mai vechi timpuri şi până azi, dar şi multe dintre aspectele interdependenţei dintre artă şi
civilizaţie. Scopul acestor expoziţii nu a fost numai acela de a spori conştientizarea importanţei
acestei însemnate moşteniri, cât mai ales de a stimula sentimentul că suntem în acelaşi timp
părtaşi atât ai acestei moşteniri comune, cât şi a unui destin comun. Cu toate că s-au înscris în
aceeaşi serie de valorificare a patrimoniului, fiecare dintre expoziţii, în parte, au evidenţiat
aspectul lor european distinctiv.

Asa se subliniaza in prefata Catalogului expozitiei Arta perioadei neolitice. Vechile culturi din
România, o delegatie formata din membri ai Asociatiei Hellas and Roma, cu sediul la Geneva, condusa
de domnul Jacques-Simon Eggly, a facut in 2004 o excursie de documentare in estul Romaniei si a
descoperit cu acest prilej tezaurele arheologice neolitice aflate in muzee, in mare parte necunoscute
publicului european. Ulterior, specialistii romani au fost invitati in Elvetia de domnul Olivier Reverdin,
fost presedinte al Asociatiei Hellas and Roma, admirator al Romaniei inca din tinerete. In luna
octombrie 2006 au inceput negocierile pentru lansarea proiectului cu Ministerul Culturii de la Bucuresti,
care a patronat expozitia, responsabilitatea organizarii expozitiei revenind Muzeului National de Istorie
a Romaniei, care a colaborat cu mai mult de 30 de muzee. Un rol important l-a avut si Ambasada
Elvetiei de la Bucuresti ca si Ambasada Romaniei de la Berna.

Începând cu data de 3 iunie 2008, expozitia a putut fi vizitată la Historisches Museum din Olten
(cantonul Solothurn, Elveţia) expoziţia Arta perioadei neolitice. Vechile culturi din România /
Steinzeitkunst. Frühe Kulturen aus Rumänien, tema centrală a acesteia constituind-o prezentarea
către publicul european a unei părţi semnificative a capodoperelor principalelor culturi neo-
eneolitice româneşti. Cele aproximativ 1.200 de obiecte extrem de valoroase aparţinând
patrimoniului cultural naţional, au fost pentru prima dată prezentate împreună într-o expoziţie
organizată în afara ţării. Printre acestea s-au numărat Gânditorul de la Hamangia, tezaurul de la
Moigrad, modelul de sanctuar de la Căscioarele, macheta de sanctuar cu şapte figurine
antropomorfe de la Ghelăieşti, tezaurul de la Brad şi o reconstituire a sanctuarului de la Parţa,
precum şi alte obiecte din aur şi ceramică aparţinând patrimoniului naţional român, toate
contribuind la încercarea de a realiza o sinteză monografică a evoluţiei neo-eneoliticului din
România. Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a participat la acest proiect expoziţional cu un
număr de 50 de piese, în special ceramică pictată, machete de sanctuar, figurine antropomorfe,
piese de podoabă, obiecte de cult din aur, os, aramă, în contextul în care unele dintre piesele
excepţionale de patrimoniu pe care le avem în administrare (Soborul Zeiţelor, Sfânta Familie,
vasul cu coroană sau vasul cu siluete din aşezarea de la Poduri-Dealul Ghindaru), erau expuse în
paralel în cadrul unei alte expoziţii având ca temă culturile Cucuteni-Tripolie la Vatican.
Expoziţia a fost deschisă la Olten până la data de 5 octombrie 2008, fiind însoţită şi de un
consistent catalog, publicat în limbile franceză, germană, italiană şi engleză, la standul muzeului
fiind disponibile numeroase pliante, replici după vase ceramice, expoziţia fiind de altfel amplu
prezentată şi prin intermediul a două site-uri internet: www.romanianeolitica.org şi
www.steinzeitkunst.ch.

După ce neoliticul din ţara noastră, prezentat în cadrul expoziţiei de la Olten, i-a uimit pe
elveţieni, după ce relicvele Culturii Cucuteni au fost expuse la Vatican, expoziţia "Lumea
pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos" poate fi
considerat momentul în care "preistoricii" noştrii se apropie de cucerirea întregii lumi. Prima
expoziţie românească de arheologie pe continentul nord-american, „The Lost World of Old
Europe – The Danube Valley 5000-3500 BC” / „Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea
Dunării între anii 5000 şi 3500 î.Hr.” organizată de Institute for the Study of Ancient World
(ISAW - Institutul de studii ale lumii vechi, al Universităţii New York) şi Muzeul Naţional de
Istorie a României, cu sprijinul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi al
Institutul Cultural Român din New York, a fost vernisată la New York pe 10 noiembrie 2009,
rămânând la dispoziţia publicului american până la 25 aprilie 2010. Cele 175 de piese din
patrimoniul naţional, la care s-au adăugat artefacte deja celebre din colecţii muzeale provenind
din Bulgaria şi Republica Moldova, ilustrând teme diverse, precum figura umană în plastica
neolitică, simbolistica bunurilor de prestigiu, reprezentările conceptuale de case, gospodării şi
comunităţi, arta şi sacrul transpuse în forme ceramice şi decoruri ceremoniale, simbolurile
precursoare scrierii şi reprezentări stilizate ale panteonului neolitic, au oferit publicului de peste
ocean contactul cu una dintre cele mai prestigioase culturi preistorice europene, Cultura
Cucuteni, renumită prin intermediul veritabilelor sale expresii artistice de ceramică pictată. Spre
deosebire de lumea ştiinţifică europeană, care are încă mari rezerve în acceptarea importanţei
ştiinţifice, dar şi istorice a tuturor acestor culturi străvechi, savanţii americani nu au nici un fel de
problemă să recunoască poziţia lor unică în istoria civilizaţiei. Într-un atricol publicat la 1
decembrie 2009, chiar de ziua noastră naţională, cotidianul american The New York Times
vorbeşte, pe larg, despre o pagină aproape necunoscută a preistoriei europene şi, de ce nu, chiar
mondiale. "Înaintea gloriei care le-a revenit Greciei şi Romei, chiar şi înaintea primelor oraşe din
Mesopotamia sau templelor de pe malul Nilului, pe Valea Dunării inferioare şi la poalele
dealurilor balcanice locuia un popor avansat pentru vremea sa în domeniile artei, tehnologiei şi
comerţului la distanţă. În vitrinele acestei expoziţii unice au fost adăpostite peste 250 de
artefacte, aduse acolo din muzee din România, Bulgaria şi R. Moldova şi prezentate pentru prima
dată în Statele Unite. Deschisă la 10 noiembrie 2009, expoziţia a ramas la dispoziţia publicului
american până la 25 aprilie 2010.