UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA din SIBIU

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI PATRIMONIU

CATEDRA DE ISTORIE ANTICA ŞI MEDIEVALĂ

CULTURA
PETREŞTI
Rezumatul tezei de doctorat

Sorin Tincu

COORDONATOR ŞTIINłIFIC DOCTORAND

PROF. UNIV DR. SORIN TINCU
GHEORGHE LAZAROVICI

SIBIU 2011
 CUPRINS

Introducere 4-6

I. Metoda de lucru. Baze de date şi informaŃii, cataloage şi dicŃionare.

I.1 Metoda de lucru. Prezentere generală 7-6
I.2 DicŃionare privind ceramica culturii Petreşti 7-39
II.3 Cataloage ale ceramicii culturii Petreşti 39-71

II. Metalurgia cuprului şi aurului în regiunea carpato-dunăreană

II.1 Regiunea carpato-dunăreană – Definire 72
II.2 Probleme de terminologie: eneolitic, chalcolitic, epoca cuprului 72-76
II.3 Periodizarea Epocii Cuprului în România 76-81
II.4 Metalurgia cuprului 81-88
II.5 Prelucrarea cuprului 88-93
II.6 Surse de cupru în zona carpato-danubiană. 93-101
II.7 Metalurgia aurului 102-107

III. Cultura Petreşti. NoŃiuni generale

III.1 Numele culturii 108-109
III.2 Originea culturii 109-119
III.3 EvoluŃia culturii 120-123
III.4 Răspândirea culturii Petreşti 123-173
III.5 Stratigrafia 173-181
III.6 Elemente de cronologie relativă şi absolută 182-188

IV. Cultura materială

IV.1 Aşezări 189-191
IV.2 FortificaŃii 192-195

2
IV.3 Locuirile în peşteri 195-196
IV.4 LocuinŃele 196-199
IV.5 Interiorul 199-206
IV.6 Dimensiuni 206-207
IV.7 Alte tipuri de locuinŃe 208-209
IV.8 Cămara. Anexe 209-210
IV.9 Elemente decorative 211-212
IV.10 Gropi 212-214
IV.11 Obiecte. Podoabe 214-228
IV.12 Industria litică 229-232
IV.13 Industria materiilor dure animale 233-237
IV.14 Unelte din lut 237-240
IV.15 Podoabe 240-242
IV.16 Ceramica 242-291
IV.17 Economia 291-296

V. ViaŃa spirituală şi socială

V.1 Înmormântări 297-300
V.2 Complexe de cult 300-302
V.3 Altăraşe 302-304
V.4 Depuneri rituale 304-306
V.5 Ritualuri de fundare şi abandon 306-307
V.6 Plastica 307-318
V.7 Semne şi simboluri 318-319

VI. Concluzii 319-322

Abrevieri bibliografice
Lista bibliografică
Lista planşelor

3
Denumirea culturii

De-a lungul timpului această cultură a fost cunoscută sub diferite titulaturi. În
prima jumătate a secolului al XX-lea erau folosite mai multe denumiri, precum: „cultura
cu ceramică pictată vest-românească”1, „central-transilvăneană (mittlesiebenbürgische
bemalte Keramik)”2, „civilizaŃia cu ceramică pictată din cercul vest-dacic”3 şi „cercul
4
cu ceramică pictată central-transilvăneană” .
În studiul realizat 1949, D. Şi I. Berciu propun înlocuirea acestor termeni cu
sintagma „ceramică pictată de tip Petreşti”5, argumentând acest lucru prin faptul că:
„civilizaŃia cu ceramică pictată din cercul vest-dacic” nu mai corespundea în întregime
noŃiunii istorico-geografice a cercului vest-dacic; „cercul cu ceramică pictată central-
transilvăneană” nu mai era de actualitate, deoarece aria de răspândire depăşise centrul
Transilvaniei; situl arheologic de la Petreşti – Groapa Galbenă era considerat ca fiind
cel mai reprezentativ la acel moment, de aici provenind cele mai numeroase fragmente
ceramice şi cele mai variate din punct de vedere al formei, tehnicii şi decorului6.
PertinenŃa argumentelor prezentate a făcut ca această titulatură să fie îmbrăŃişată
de către tot mai mulŃi cercetători, fapt ce va duce cu timpul la generalizarea expresiei
„cultura Petreşti”7. Între timp, mai pot fi remarcate în unele studii sintagme de genul
”cultura Petreşti a ceramicii pictate central-transilvănene”8, fapt ce ilustrează această
tranziŃie de la vechea terminologie, la cea care se va dovedi a fi definitivă şi anume:
„cultura Petreşti”9. Termenul,”cultură”, a fost ulterior criticat de N. Vlassa, în viziunea
căruia trebuia folosită expresia „complex cultural” Petreşti10.

1
Paul 1992, 7; Draşovean 1999, 5.
2
Horedt 1949, 47.
3
Berciu-Berciu 1946, 53; Paul 1992, 7; Draşovean 1999, 5.
4
Berciu-Berciu 1949, 41; Vlassa 1967, 420; Paul 1992, 7; Draşovean 1999, 5; NiŃu 2006, 15.
5
Berciu-Berciu 1949, 41; Draşovean 1999, 5.
6
Berciu-Berciu 1949, 41.
7
Istoria Romîniei 1960, 70; Berciu 1961, 15; Paul 1992.
8
Dumitrescu 1974a, 74; NiŃu 2006, 15.
9
NiŃu 2006, 15.
10
Vlassa 1967, 413.

4
Originea culturii
Opiniile exprimate de-a lungul timpului în legătură cu acest aspect al culturii
Petreşti pot fi grupate în două categorii: autohtonistă (care consideră că la baza culturii
stau elemente locale anterioare) şi migraŃionistă (conform căreia originea culturii
trebuie căutată zonele sudice ale Balcanilor).
Opiniile autohtoniste au fost formulate de D. Berciu, care vedea originea culturii
Petreşti în complexul cultural Starčevo-Criş, de la care s-a transmis şi tehnica aplicării
picturii înainte de ardere, prin filiera Vinča, Turdaş11 şi de N. Vlassa, care consideră
„mai logică şi mai prudentă o dezvoltare organică din cultura Turdaş, prin etapele
evolutive „ Tărtăria - Tăualaş” şi „Lumea - Nouă”12.
În ceea ce priveşte teoriile migraŃioniste, prima a fost exprimată de H. Schroller
în anii ’30 şi susŃinea o migraŃie Dimini în Transilvania, bazându-se exclusiv pe criterii
tipologico-stilistice. În aceeaşi categorie trebuie inclus şi Fr. Schachermeyr, cu
menŃiunea că acesta a încercat să demonstreze faptul că „migraŃia Dimini” a pornit de la
nord de Dunăre, dintr-o regiune situată între zonele de răspândire ale culturilor Bükk,
Tisa şi ceramica pictată vest-românească. Ambele teorii au fost însă combătute de Vl.
Dumitrescu în anii ‘7013, care ulterior, atribuie un „anumit rol” în naşterea picturii
petreştene şi unor aspecte cu ceramică pictată desprinse din cultura Tisa14.
Adeptă a teoriei migraŃioniste a fost şi cercetătoarea S. Marinescu-Bâlcu, care
propune un itinerar de pătrundere a purtătorii grupului sudic “peste Oltenia”, identic cu
cel urmat de comunităŃile neolitice Starčevo-Criş timpurii.
O ipoteză, diferită de cele anterioare, îi aparŃine cercetătoarei Ruth Tringham
care vede în decorul culturii Petreşti influenŃe ale grupului Herpaly, neexcluzând însă
nici o eventuală influenŃă a culturii Petreşti în evoluŃia ceramicii grupului Herpaly15.
O afirmaŃie asemănătoare a fost făcută şi de cercetătorului S.A. Luca, potrivit
căruia originea culturii Petreşti ar trebui căutată în arealul culturii Hérpaly16.

11
Berciu 1967, 189; Paul 1977, 24; 1992, p. 119; Luca et alii. 2004, 111; NiŃu 2006, 15-16.
12
Vlassa 1967, 419-420; Paul 1992, 119; Luca et alii. 2004, 111.
13
Dumitrescu 1960, 189-200; Paul 1992, 7.
14
Dumitrescu 1974a, 76.
15
Tringham 1971, 188-189.

5
 Referitor la această problemă a originii, în monografia dedicată culturii, I. Paul
nu adoptă o poziŃie tranşantă, înclinând totuşi spre o dezvoltare locală, pe baze mai vechi
sudice. Asemănare a unor categorii ceramice pictate petreştene timpurii de la Păuca şi
Daia Română, cu cele din faza IA1 de la Kum-Tepe, continuate de cele Otzaki şi Dimini
cu fazele A-B şi B ale culturii Petreşti, sunt considerate ca fiind “fenomene de
convergenŃă generate, în locuri şi perioade diferite, de originea comună anatolo-
microasiatică a neo-eneoliticului balcano-dunărean, căruia i se adaugă numeroase
contacte şi interferenŃe dintre numeroasele grupuri şi complexe din diferite zone, care s-
au născut pe această bază”17. În concluzie, autorul afirmă „fără teama de a greşi” că ”ea
[cultura Petreşti] s-a născut pe fondul general, vechi neolitic, de sorginte egeo-anatolo-
microasiatică”18, dar că este în acelaşi timp rezultatul “dezvoltării independente şi
originale” dar şi “al unor continue şi complexe influenŃe” cu manifestările culturale din
zonele învecinate. Pe lângă aceste influenŃe, nu exclude şi unele mai îndepărtate,
datorate schimburilor, aporturilor culturale directe sau unor mişcări de populaŃii19.
În anul 1968 A. Agotha, K. Germann şi Fr. Resch au efectuat o serie de cercetări
de suprafaŃă în aşezarea de la ParŃa – tell 2 (ParŃa vest), în timpul cărora au fost
descoperite fragmente ceramice atribuite la acel moment culturii Petreşti20. Ulterior au
mai fost identificate materiale petreştene în mai multe situri din Banat, precum: Foeni–
Cimitirul ortodox21,Chişoda Veche22, ParŃa23, Unip24, etc, considerate iniŃial ca fiind
importuri în mediu vincian şi încadrate în faza A-B a culturii Petreşti.
Ca urmare a cercetărilor din Banat, în urma cărora a fost definit „şocul” Vinča C,
a fost emisă ipoteza conform căreia cultura Petreşti ar avea mai multe elemente comune
cu civilizaŃii neolitice din Macedonia, Thessalia şi Tracia decât cu cele locale25. Lipsa
unor argumente solide în acest sens a făcut ca această idee să nu găsească ecou în rândul
cercetătorilor.

16
Luca 1999, 16.
17
Paul 1992, 123.
18
Ibidem, 124.
19
Ibidem, 125.
20
Lazarovici 1976, 1/5-7; 1979, 166-167; Draşovean 1999, 5.
21
MedeleŃ, Bugilan 1987, 132, nota 71; Draşovean 1999, 5.
22
Draşovean 1999, 6.
23
Ibidem, 10-11.
24
Ibidem, 12-13.
25
Lazarovici 1987, 33- 55.

6
 Demararea cercetărilor arheologice de la Foeni - Cimitirul orthodox (aşezare
Petreşti fără elemente Vinča C26) a fost posibilă diferenŃierea ceramicii “petreştene”
nepictate şi fără forme caracteristice din Banat de cele vinčiene, faza C27. Până în acel
moment aceste materiale ceramice erau considerate ca fiind vinciene, doar cele pictate
au putut fi disociate şi tratate ca importuri petreştene în acel mediu28.
În momentul în care s-a realizat faptul că ceramica nepictată în cauză aparŃine
culturii Petreşti, s-a pus bineînŃeles problema încadrării într-una din fazele de evoluŃie a
acesteia. IniŃial a fost încadrată în prima fază (A) de evoluŃie a culturii Petreşti 29, însă
ulterior, această specie ceramică a fost considerată ca făcând parte dintr-un grup cultural
distinct, denumit când Petreşti A / Foeni30, când Foeni - Mintia31, când „aspectul cultural
Foeni”32, sau pur şi simplu Foeni33. În opinia soŃilor Lazarovici, deoarece în Banat
evoluŃia nu merge spre o civilizaŃie Petreşti de fază A clasică sau spre următoarele AB şi
B, mai potrivită ar fi denumirea de grup Foeni – Petreşti A sau doar grup Foeni, decât
Petreşti A - grup Foeni, căci sensul mişcării este dinspre Foeni spre Petreşti. De asemenea
este respinsă şi denumirea Mintia – Foeni, despre care afirmă că: “deşi sunt observaŃii clare
nu ni se pare a explica fenomenul, iar săpăturile sunt de mai mică amploare”34. În ceea ce
ne priveşte, considerăm că manifestările culturale denumite Foeni (Foeni-Mintia)
reprezintă un grup cultural cu origini sudice legat de cultura Petreşti prin prisma
factorului genetic (grupul Foeni reprezintă elementul genetic principal al culturii
Petreşti). Asocierea Petreşti A/grup Foeni o considerăm necesară doar în actualul stadiu
al cercetărilor, când separarea ceramicii Foeni de cea petreşteană timpurie este în curs de
realizare.

26
Draşovean 1996, 85.
27
Ibidem; 12.
28
Lazarovici 1979, 166; Draşovean 1996, 85; 1999, p. 11.
29
Draşovean 1999, 14.
30
Draşovean 1996, 86; Luca 2001, 44; Luca et alii. 2004, 113.
31
Luca 1999, 14-16; 2001, 144; 2003, 221-223; Luca et alii. 2004, 89; Roman, Diaconescu 2004, 68.
32
Maxim 1999, 103.
33
Draşovean 1996, 86; Luca 1996, 25- 26; 1997, 74- 75; Lazarovici, Lazarovici 2003, 409; Roman,
Diaconescu 2004, 68.
34
Lazarovici-Lazarovici 2007, 40.

7
Răspândirea culturii
Odată cu familiarizarea cercetătorilor transilvăneni cu ceramica aparŃinând
grupului Foeni (Foeni-Mintia) şi cu reanalizarea materialelor arheologice din cercetările
vechi, a putut fi trasat parcursul acestor comunităŃi în Transilvania, înŃelegându-se
totodată şi rolul jucat de acestea în ceea ce priveşte geneza culturii Petreşti dar şi a
grupului Ariuşd. Descoperiri atribuite acestui grup cultural au fost semnalate în Banat,
după care pot fi regăsite în Transilvania, începând de la Brănişca şi Mintia pe valea
Mureşului, până în nordul acestei provincii, la Archiud35.
Referindu-ne la răspândirea culturii Petreşti, se poate constata că aşezările
atribuite acesteia se regăsesc exclusiv în Transilvania, pe cursul Mureşului, Târnavelor,
Someşului Mic şi afluenŃilor acestora, ajungând în sud până la râul Olt.

EvoluŃia
În urma cercetărilor de la Alba Iulia-Lumea Nouă, evoluŃia grupului Foeni a fost
împărŃită în trei faze: I, II şi III. Odată cu faza Foeni III36, este clar faptul că aceste
comunităŃi cunosc o evoluŃie proprie, influenŃată de realităŃile culturale din Transilvania
şi radical diferită de manifestările culturale din fazele Foeni I şi II. DiferenŃele majore
între tehnologia ceramicii ultimei faze (III) comparativ cu primele şi similitudinile cu
ceramica petreşteană ne-a determinat să considerăm acest moment ca fiind cel care
marchează de fapt naşterea culturii Petreşti şi nu o a treia fază de evoluŃie a grupului
Foeni.
Referitor la evoluŃia acestei culturi, a fost adoptată o împărŃire tripartită (A, A-B
şi B), similară cu cea adoptată pentru cultura Cucuteni37. Noile realităŃi arheologice din
Transilvania şi Banat au determinat o scurtare semnificativă a primei faze (A) din
evolutiŃia culturii Petreşti. Astfel, primele manifestări ale acestei culturi considerăm că
apar după dispariŃia unor decoruri tipice grupului Foeni şi apariŃia unor schimbări în ceea
ce priveşte tehnologia de manufacturare a ceramicii. Un alt element important care
marchează acest moment, este considerat a fi apariŃia ceramicii pictată tricrom38.

35
Gligor 2010.
36
Gligor 2009, 139.
37
Paul 1992
38
Gligor, 2009.

8
Sincronisme culturale
Pe baza importurilor din alte arii culturale în cadrul culturii Petreşti, a importurilor
petreştene în cadrul altor culturi, dar şi pe baza datelor C1439, propinem următoarele
sincronisme:
Foeni – Herpaly timpuriu/clasic- Tisa clasică (III) – Precucuteni I/II – Vinča C2-C3.
Petreşti A - Herpaly final – Cucuteni A1 – GumelniŃa A1- SălcuŃa I - Vinča D1.
Petreşti AB (final)-B (început) - Tiszapolgár A - Cucuteni A2 - GumelniŃa A2 - SălcuŃa
IIa-b – Vinča D1(final)-D2 (început).
Petreşti B - Tiszapolgár B - Cucuteni A3 – GumelniŃa A2-B1 (început) - SălcuŃa IIc-III
(început) – Vinča D2.
Petreşti B (final)(?) - Decea Mureşului – Bodrogkersztur timpuriu - Cucuteni A4-AB1
(început)? – GumelniŃa B1 – SălcuŃa III.

Aşezările
În urma întocmirii repertoriului descoperirilor aparŃinând culturii Petreşti au fost
documentate un număr de 233 de puncte în care au fost semnalate descoperiri aparŃinând
acestei culturi şi grupului Foeni, precum şi sintezelor cu grupul Iclod şi cu cultura
Tiszapolgár. Din punct de vedere geografic, se poate observa că purtătorii acestei culturi
au ocupat lunca Mureşului, Podişul şi Câmpia Transilvaniei.
Aşezările petreştene erau aşezate pe cursul apelor, fie în apropierea unor izvoare.
Transformarea mediului înconjurător le-a permis acestor comunităŃi să ocupe în timp,
forme variate de relief40. În fazele timpurii erau preferate terasele joase şi mijlocii ale
cursurilor de apă, uneori chiar văile secundare, poienile însorite situate pe versante
domoale şi uşor terasate, flancate de multe ori de râpe puŃin adânci, datorate torenŃilor sau
izvoarelor41. În timp, pe măsură ce populaŃia devenea mai numeroasă, are loc o extindere
radială a aşezării, prin construirea unor noi locuinŃe, ocupând treptat o bună parte din
dealului a cărui prelungire o reprezenta terasa42. În cursul fazei A-B acest tip de aşezare a

39
Baza Sibiu
40
Paul 1992, 16.
41
Ibidem, 17.
42
Ibidem.

9
evoluat până la forma unor aşezări deschise de mare întindere, ce ocupau atât terasele
joase şi mijlocii, cât şi în prelungire, zona inferioară a versantelor însorite şi domoale ale
dealurilor respective43. SpaŃiul vast oferit de aceste terase largi au permis o “pendulare” a
nucleului aşezării. Pe lângă acest fenomen care se petrece în interiorul aşezărilor, a fost
documentat unul de „roire”, în care o parte a populaŃiei se desprinde din aşezarea
„mamă” şi întemeiază una nouă în apropiere44. Acest fenomen a determinat o creştere a
densităŃii aşezărilor petreştene din fazele mijlocie (A-B) şi târzie (B) a culturii. În faza
finală (B), pot fi întâlnite şi aşezări pe deal, cum este cea de la Agârbiciu - Păşunea din
deal. Aici aşezarea se află la o altitudine de 700 m, într-o poiană bogată în izvoare45.

LocuinŃele
Referitor la locuinŃele din Banat aparŃinând grupului Foeni, a fost documentat
tipul de locuinŃă cu gropi de acces în trepte pentru plantarea stâlpilor, cu analogii la
Gomolava în mediu Vinča C46. În Transilvania purtătorii acestui grup cultural folosesc pe
lângă locuinŃele de suprafaŃă şi bordeiele47.
În cazul culturii Petreşti erau preferate următoarele tipuri de locuinŃe de suprafaŃă:
LocuinŃe cu platforma aşezată pe grinzi de lemn sau pe lespezi de piatră
Acest tip de locuinŃă a fost documentat prin descoperirile de la Ghirbom şi
Tărtăria. Cele două locuinŃe cercetate la Ghirbom şi Tărtăria, ilustrează folosirea aceluiaşi
sistem ca cel expus mai sus dar cu o deosebire semnificativă: Platformele de lemn şi lut
au fost aşezate pe pietre masive sau lespezi de piatră48.
LocuinŃe cu platformă aşezată pe piloni de lemn
LocuinŃele care sunt încadrate în acest tip pot fi suspendate total sau parŃial, în
funcŃie de configuraŃia terenului. În urma cercetărilor de la Tărtăria, N. Vlassa publică un
profil din care se poate observa în nivel Petreşti existenŃa unei podele de locuinŃă
întreruptă din loc în loc. În opinia Prof. Gh. Lazarovici este vorba de o podea suspendată,

43
Ibidem.
44
Ibidem, 18.
45
Paul 1992, 20-21.
46
Lazarovici, Lazarovici 2007, 43.
47
Ibidem.
48
Ibidem.

10
iar urmele stâlpilor au rămas pe profil49. Şi la MihalŃ – MăticuŃa a fost cercetată o
locuinŃă de mari dimensiuni ce face parte din categoria locuinŃelor suspendate pe piloni50.

LocuinŃe cu platformă aşezată pe pământ

Acest tip de locuinŃă cu podeaua realizată din bârne de lemn aşezate direct pe
pământ, peste care a fost aşternut un strat de lut, a fost documentat în aşezările din faza
târzie a culturii Petreşti, cum sunt cele de la Hălmeag-Valea MâŃii51 şi Moşna-Pe tablă52.
Cu toate că erau preferate aceste locuinŃe de suprafaŃă, la AmpoiŃa a fost cercetată
o locuinŃă semiadâncită (C. 3/2001)53 încadrată de către descoperitori în faza Petreşti B,
iar la Lumea Nouă pe proprietatea AmpoiŃan a fost cercetat un bordei cu materiale
arheologice aparŃinând fazei A-B din evoluŃia acestei culturi54.
Analizând imaginea şi descrierea locuinŃei de la CaşolŃ–Poiana în pisc, Prof. Gh.
Lazarovici consideră că elementele arhitectonice interpretate de către descoperitor ca
fiind pereŃii locuinŃei, pot proveni de la podeaua uuin etaj, deoarece structura pare a fi
foarte compactă. Resturile de chirpici din exterior pot proveni de la pereŃi parŃial lipiŃi.
Podeaua era realizată din pământ bătut şi făŃuit, situaŃie întâlnită şi la Zau atât în
nivelurile neolitice cât şi în cele Petreşti. În ceea ce priveşte groapa din vecinătate,
considerată bordei este emisă ipoteza că ar fi putut servi şi drept cămară de provizii, dar
nu este exclusă nici funcŃionalitatea de bordei55.
În concluzie, putem spune că petreştenii au folosit o varietate de tipuri de
locuinŃă, începând de la cele de suprafaŃă, cu podeaua aşezată direct pe pământ, dar şi pe
pietre sau piloni, până la locuinŃele semiadâncite şi bordeiele. Cele mai complexe
realizări de arhitectură domestică sunt reprezentate de locuinŃele cu etaj.
Dimensiunile locuinŃelor
În ceea ce priveşte acest aspect al arhitecturii, remarcăm o mare varietate de
dimensiuni, în funcŃie de necesităŃi şi probabil de terenul pe care era amplasată
construcŃia. Iuliu Paul precizează că de obicei în prima fază (A) de evoluŃie a culturii
49
Ibidem.
50
Paul 1975, 15.
51
Costea 2008, 12.
52
Gonciar et alii 2007, 45.
53
Ciugudean, Gligor 2002.
54
Gligor et alii 2006.
55
Lazarovici 2007, 45.

11
Petreşti, locuinŃele sunt de dimensiuni mijlocii: 3 x 4 sau 4 x 6 m56. Pentru unele
locuinŃe, descrierile sumare sau lipsa detaliilor oferă informaŃii vagi. La Alba Iulia –
Lumea Nouă, pe proprietatea Colda, locuinŃa orientată NE-SV din faza Petreşti AB, avea
una din dimensiuni de 8 m, ceea ce o include între locuinŃele mari57. La AmpoiŃa,
locuinŃa de suprafaŃă cercetată măsoară 4 x 2,5 m, pe când locuinŃa L2 de la CaşolŃ
măsoară 8 x 4 m58. Cea mai mare suprafaŃă atribuită unei locuinŃe petreştene este întâlnită
la MihalŃ - MăticuŃa. Conform autorului săpăturilor arheologice, suprafaŃa este de 10 x 7-
8 m, este orientată est-vest şi face parte din categoria locuinŃelor suspendate pe piloni59.

Elemente decorative
Autorul monografiei dedicată culturii Petreşti remarca încă din 1967 preocupările
petreştenilor (şi nu numai) pentru decorarea pereŃilor locuinŃei, prin făŃuieli şi eventuale
decoruri în relief60.
În locuinŃa L2/1994-1996 de la Turdaş/Luncă a fost descoperită, printre alte
elemente arhitectonice, şi partea superioară a canatului uşii de intrare în casă, deasupra
căreia era amplasat un element decorativ, mai precis o friză cu un cap de taur flancat de
aplicaŃii circulare.

Cămara, pivniŃa, anexe

În imediata vecinătate a locuinŃelor apar uneori gropi de formă regulată sau
neregulată. Cele regulate, în raport de formă, adâncime, dimensiuni sau inventar pot servi
drept cămară, pivniŃă sau gropi de provizii. Cele mai mari, cu pereŃii înalŃi de peste 70 cm
şi cuptoriŃi, puteau fi gropile din partea centrală a unor bordeie, zonă în care se stă în
picioare, fiind confundate cu gropile de provizii; de fapt funcŃionalitatea este greu de definit
şi nu rămâne aceeaşi, în funcŃie de nevoi sau anotimp, se schimbă. De multe ori, când
sunt adânci, ele au sau necesită neapărat o tindă pentru a urca sau pentru a feri scurgerea
apelor.

56
Paul 1992, 22-37.
57
Gligor 2009, 36.
58
Paul 1961, 100.
59
Paul 1975, 15.
60
Paul 1967, 12, 18.

12
 La Lumea Nouă în vecinătatea complexului 1, din SI/2002, se află o groapă de
dimensiuni apropiate, fapt ce ar presupune existenŃa unui acoperiş comun. În acest caz spaŃiul
în cauză ar putea fi o cămară. În cadrul aceleiaşi aşezări, pe proprietatea Moldovan este
precizată o anexă (G1 la B1/Sp III/2006)61.
Aceste anexe erau amplasate şi lângă locuinŃe, (Fig. 72), cum este cazul, în opinia
profesorilor Gh. şi Magda Lazarovici, la CaşolŃ – Poiana în pisc, iar forma lor este cea a
unei construcŃii. PrezenŃa unei vetre nu impune a fi considerată locuinŃă, cămările au
nevoie de multe ori să fie uscate la introducerea unor produse62.

Gropi
În cadrul cercetărilor arheologice efectuate în aşezări neo-eneolitice, un procent
semnificativ din totalul complexelor cercetate este reprezentat de gropi. Desigur gropile
au fost săpate din diferite raŃiuni, fapt ce le împarte în categorii. În ceea ce priveşte
etapele pe care le parcurge un astfel de complex, au fost determinate un număr de patru
etape: 1. săparea, 2. folosirea în scopul urmărit atunci când a fost săpată, 3. abandonul, 4.
umplerea63. Desigur, există şi excepŃii de regula impusă de aceşti paşi. Astfel, o groapă
săpată în vederea extragerii lutului nu parcurge faza a doua, iar mormintele nu parcurg
faza a treia.

FortificaŃii
Dacă în trecut, nu au fost documentate şanŃuri sau sisteme de apărare64, cercetările
mai noi de la Zau de Câmpie - GrădiniŃă, Alba Iulia - Lumea Nouă şi Hunedoara -
Judecătorie, au documentat o serie de şanŃuri de apărare şi palisade. În opinia Prof. Gh.
Lazarovici, uneori aşezările amplasate pe mici dealuri sau terase, foarte probabil aveau
palisade pe margini sau în punctul panta era accentuată65.
O serie de şanŃuri au fost cercetate şi în aşezarea de la Alba Iulia-Lumea Nouă66,
Turdaş-Luncă, dar şi la Hunedoara-Judecătorie67.

61
Gligor et alii 2007, 45.
62
Lazarovici, Lazarovici 2007, 47.
63
Diaconescu 2009, 156.
64
Paul 1992, 21.
65
Lazarovici, Lazarovici 2007, 40.
66
Ibidem.

13
 La Săsciori, jud. Alba, M. Blăjan aminteşte o aşezare petreşteană încunjurată de
un şanŃ şi un val de apărare68. Având în vedere faptul că această semnalare este rezultatul
unei cercetări de suprafaŃă, afirmaŃia trebuie tratată cu rezerve.

Cultura materială
Cea mai importantă categorie de cultură materială este reprezentată de ceramică,
pentru care au fost stabilite un număr de 123 de forme vase, grupate în 32 de tipuri mari,
6 tipuri de vase suport şi 11 tipuri de capace.
Modalitatea principală de realizare a decorului ceramicii este pictura, cu diferite
nuanŃe de roşu dar şi tricromă în prima fază, ulterior fiind folosite şi nuanŃe de brun şi
negru. Dacă în prima fază motivele decorative sunt cu preponderenŃă geometrice
(probabil moşteniri din cadrul grupului Foeni), începând cu faza a doua (A-B) apar şi se
generalizează cele spiraliforme, meandrate, romboidale şi în reŃea.
PreponderenŃa decorului pictat nu înseamnă o absenŃă totală a motivelor
decorative realizate prin incizare, imprimare, aplicare, perforare şi spatulare. Remarcabil
este faptul că în ornamentaŃia ceramicii culturii Petreşti nu se regăseşte decorul lustruit,
acesta reprezentând unul dintre atributele grupului Foeni.
Alături de ceramică, în cadrul culturii materiale pot fi introduse o serie întreagă de
obiecte/unelte realizate din os/corn (străpungătoare, spatule, linguri), lut (greutăŃi pentru
războiul de Ńesut şi plasa de pescuit, fusaiole, nasturi, şi unelte pentru finisarea ceramicii),
piatră (greutate pentru războiul de Ńesut, pandantive şi unelte: atât lame cât şi o întreagă
tipologie de topoare) şi metal (diferite obiecte din cupru, cele mai avansate din punct de
vedere tehnologic fiind reprezentate de topoarele de tip Pločnik. Descoperirea tubuleŃului
de aur la Moşna-Tablă atestă prelucrarea acestui metal în fazele târzii (A-B şi B) ale
culturii Petreşti ).

Economia
Cultivarea plantelor

67
Roman, Tincu http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2009/cd/index.htm
68
Rep. Alba 1995, 165.

14
 Analizele efectuate pe resturile arheobotanice descoperite în Cheile Turzii-
Peştera Ungurească şi Alba Iulia-Lumea Nouă sunt extrem de importante.
Din complexele de la Lumea Nouă aparŃinând grupului Foeni şi culturii Petreşti,
au fost prelevate în cursul cercetărilor resturi arheobotanice care se prezintă astfel: în
complexele atribuite grupului Foeni au fost documentate speciile Cerealia, Chenopodium
album, Spergula arvensis, Vicia ervilia, iar din cele atribuite culturii Petreşti au fost
identificate Cerealia şi Triticum dicoccum69. Cultivarea cerealelor este documentată şi de
amprenta de cerealia imprimată pe un fund de vas descoperit în aşezarea de la Lumea
Nouă70.
O altă categorie de plante care a jucat un rol la fel de important alături de cereale,
sunt leguminoasele cu păstăi. În aşezarea de la Lumea Nouă, acestea sunt reprezentate
prin specia Vicia ervilia, măzărichea amară71. Chenopodium album este o specie atât
ruderală, cât şi segetală, care cunoaşte o largă răspândire, formând asociaŃii în culturile de
prăşitoare. Fiecare plantă produce un număr foarte mare de seminŃe, fapt ce îngreunează
aprecierea gradului ei de importanŃă72.
Creşterea animalelor
În urma studiilor pe materialele arheozoologice de la Foeni, Zau de Câmpie,
Lumea Nouă, Miercurea Sibiului, Tărtăria ş.a, a putut fi documentată prezenŃa
următoarelor specii domestice: Vitele, ovicaprinele, suinele şi canidele. Procentul prin
care acestea sunt reprezentate diferă de la o staŃiune la alta, în funcŃie de specificul zonei,
preferinŃele respectivelor comunităŃi, amploarea cercetărilor arheologice…etc.

Vânătoarea
Reprezenta alături de creşterea animalelor şi cultivarea plantelor, o componentă
importantă a economiei comunităŃilor petreştene. ExistenŃa şi intensitatea acestei ocupaŃii
este apreciată în funcŃie de cantitatea de resturi arheozoologice provenind de la specii
sălbatice, descoperite în cadrul cercetării arheologice din cadrul unei aşezări. Speciile

69
Ciută 2009, 87.
70
Gligor 2009, Pl. CLXII.
71
Ciută 2009, 85.
72
Ibidem.

15
documentate în aşezările de la Tărtăria şi Turdaş sunt : cerbul, bourul, mistreŃul şi
căpriorul.

ViaŃa spirituală
Înmormântări
În aria culturii Petreşti nu au fost descoperite cimitire sau grupări de morminte.
Până recent aceeaşi era situaŃia şi în cazul grupului Foeni (Foeni - Mintia), fiind
descoperite doar două morminte: la ParŃa II şi Foeni - Cimitirul Ortodox73. Descoperirea
în cadrul aşezării de la Lumea Nouă a unor gropi comune/ossuare, ar putea explica lipsa
acestora.
În total, în aria culturii Petreşti au fost descoperite 7 morminte: unul la Tărtăria-
Gura Luncii, unul la Daia Română-PărăuŃ unul la Ocna Sibiului şi patru la Noşlac.
Datele oferite de cele care au fost analizate, le împart astfel: unul aparŃine unui copil,
unul este al unui adolescent, al treilea al unei persoane în vârstă de circa 50 de ani, iar
celelalte sunt neprecizate.
La Alba Iulia - Lumea Nouă, în suprafaŃa Sp. VI/2005-proprietatea Sobaru, în
şanŃul Şt.2/2005 documentat în secŃiunea S I, au fost descoperite la adâncimea de -1,70
m, resturile unui schelet uman datat de către descoperitor “cel mai târziu în vremea
culturii Petreşti” 74. SituaŃia documentată aici, nu a fost alăturată înmormântărilor din cadrul
culturii Petreşti deoarece, poziŃia scheletului în cauză lasă impresia că a fost mai degrabă
aruncat în şanŃ, decât depus conform unui ritual funerar75. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre individul descoperit la Moşna-Tablă, ale cărui oseminte erau risipite pe o suprafaŃă de
2 m.p.

Complexe de cult
Astfel de amenajări au fost descoperite în trei aşezări petreştene: Pianu de Jos-
Podei, Ghirbom - În faŃă şi Uioara de Jos76.

73
Draşovean 2004, 129-131.
74
Gligor 2009, 40.
75
Ibidem.
76
Gligor 2007, 67; Lazarovici, Lazarovici 2007, 6.

16
 Ritualuri de fundare şi abandon
În nivelurile aparŃinând grupului Foeni (Foeni - Mintia) ritualuri legate de
fundarea unui sit ar putea fi depunerile de animale de la Zau de Câmpie, groapa 4,
groapa 19 (trofee de taur)77. Amintim, de asemenea, faptul că în complexul G1 din Sp.
I/2006, în compartimentul A2, la adâncimea de -1,70 a fost descoperită o aglomerare de
pietre şi coarne de bovideu, iar în compartimentul A3a se afla craniul unui bovideu şi
coarnele unui taur78.
În cadrul culturii Petreşti, la Turdaş - Luncă, a fost cercetat un complex de
fundare a locuinŃei L2/1994-1995. În cadrul acestuia piesă centrală o reprezintă un obiect
din gresie, interpretat ca fiind un cap uman79.
Două gropi rituale (gropile 7 şi 8) sunt amintite în aşezarea de la Moşna-Tablă80,
fiind atribuite de către descoperitori nivelului Petreşti A-B (inferior). PrezenŃa vaselor
întregi pe fundul groplori, susŃine posibilitatea practicării unui ritual de fundare.

Plastica
Şi în ceea ce priveşte plastica, Prof. I. Paul a încercat o periodizare, bazându-se pe
criterii stratigrafice şi pe asocierea cu materialele ceramice pictate. Descoperirea la
Brănişca-Pe Hotar a unor statuete antropomorfe decorate în maniera specifică fazei târzii
(B) a culturii Petreşti care nu este documentată în aşezarea respectivă poate reprezenta un
stadiu al cercetărilor, dar în acelaşi timp este posibil ca tipul de decor cu împunsături şi
mici arcade incizate care imită îmbrăcămintea, să fie prezent pe statuete aparŃinând fazei
timpurii ale culturii menŃionate, fragmente ceramice aparŃinând acestei faze fiind
documentate în aşezare, împreună cu materiale ceramice caracteristice grupului Foeni81.
Concluzia care se desprinde din cele expuse mai sus, este că actuala împărŃire a
reprezentărilor antropomorfe caracteristice culturii Petreşti efectuată de Prof. I. Paul, deşi
este singura, trebuie tratată cu prudenŃă.

Cronologia absolută

77
Lazarovici, Lazarovici 2002, fig. 86; Lazarovici, Lazarovici 2007, 58.
78
Gligor 2009, 43.
79
Luca 2001, 47.
80
Gonciar et alii , 44.
81
Tincu 2011 în curs de publicare.

17
 Din nefericire cultura Petreşti nu beneficiază de nici o dată radiocarbon. Probele
luate de la Daia Română-PărăuŃ, pe lângă faptul că sunt aproape inoperabile, provin din
contexte atribuite cronologic grupului Foeni, sau de ce nu culturii Turdaş. Conform
datelor din aria grupului Foeni, şi a celor din ariile culturale învecinate cu care această
cultură a intrat în contact, estimăm cu prudenŃa necesară evoluŃia acesteia între
4600/4500 şi 4100/4000 CAL. B.C82.

82
Am estimat ca limită superioară data C14 pentru nivelul toartelor pastilate din Cheile Turzii-Peştera
Ungurească:
GrN-29102: 5120±40BP = 3980BC (28.9%) 3930BC- 3880BC (39.3%) 3810BC. (după Buzea Dan, teză
doctorat: Aşezarea de la Păuleni Ciuc – Ciomortan. Rolul şi locul ei în cadrul eneoliticului din CarpaŃii
Răsăriteni, p. 414, anexa 16.

18
 ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.

ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău.
Angustia Angustia, Sfântu Gheorghe.
AnB Analele Banatului, Timisoara.
ArchErt Archaeologiai Ertesito, Budapest.
AUA Annales Universitatis Apulensis.
Antaeus Antaeus, Budapest.
Apulum Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
AR Archeologické rozhledy, Praga.
ArchErt Archaeologiai Értesitö, Budapest.
BAR Brittish Archaeological Reports.
BCSS Buletunul Cercurilor Stiinşifice StudenŃeşti, Alba Iulia.
BHAB Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timisoara.
BMA Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia.
BB Bibliotheca Brukenthal, Sibiu.
BS Septemcastrensis, Sibiu.
Corviniana Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Hunedoara.
EJA European Journal of Archeology, Oxford.
ITSR Istorie si traditie in spatiul romanesc, Sibiu
JAMÉ A Jósa András Múseum Évkönyve, Nyíregyhá.
MemA Memoria Antiquitatis, Piatra Neamt.
Tibiscum Tibiscum, Caransebes.
Tibiscus Tibiscus. Timisoara
PBF Prähistorische Bronzefunde, München.
PZ Prähistoriche Zeitschrift, Berlin-Leipzig.
SCIV(A) Studii şi Comunicări de Istorie Veche şi Arheologie, Bucureşti.
StComCar Studii şi Comunicări de etnografie-istorie, Caransebes.
Swiatowit Swiatowit, Varsovie.
RepAlba Repertoriul arheologic al judeŃului Alba, 1995.

19
 LISTA BIBLIOGRAFICĂ

Anghel 2000 Anghel Dan, InfluenŃa condiŃiilor de ardere asupra ceramicii, în

BCSS, 6, 2000, pp. 171-173
Bánffy 1994 Bánffy Eszter, Transdanubia and eastern Hungary in early Copper
Age, în JAMÉ 36, 291-296.
Berciu 1961 Berciu Dumitru, ContribuŃii la problemele neoliticului din România
în lumina noilor cercetări, Bucureşti, 1961.
Berciu 1967 La izvoarele istoriei, Bucuresti, 1961.
Berciu-Berciu 1946 Berciu Dumitru, Berciu Ion, Cercetări şi săpături arheologice în
judeŃele Turda şi Alba, în Apulum II, 1946, 1-81.
1949 Săpături şi cercetări arheologice în anii 1944-1947, în Apulum III,
1949, 1-44.
Beşliu- 1990 Beşliu Călin; Lazarovici Gheorghe, Über die vorgeschichtiche
Lazarovici Kupfer-Analysen aus Transylvanien, în Ancient mining and
metallurgy in South-East Europe, International Symposium, Donji
Milanovac, 20-25 mai, pp. 111-141.
Beşliu- 1992 Beşliu Călin; Lazarovici Gheorghe; Olariu Agatha, O piesă de cupru
Lazarovici- din Sălaj şi câteva probleme toretice privind analizele de cupru
Olariu preistoric în Muzeul din Cluj, în ActaMP XVI, 1992, pp. 97-128.
Blăjan Blăjan Mihai, Asezarea de tip Petresti de la Turdas (jud. Alba) in
ActaMN, XII, p. 35-43, fig. 1-17,
Ciugudean 2001 Ciugudean Horia, AmpoiŃa, com. Meteş, jud. Alba Punct: La Pietre,
CCA 2001
2002 Ciugudean Horia, AmpoiŃa, com. Meteş, jud. Alba Punct: La Pietre,
CCA 2002
Ciută 2009 Ciută Beatrice, Cultivarea plantelor în pre- si protoistoria bazinului
intracarpatic din România, Sibiu 2009
Dammers 2009 Dammers Barbara, Ceramics and cultural Identity between the
Balkans and Middle Europe: Vinča C Site od Uivar, în Ten years after:
The Neolithic of the Balkans, as uncovered by the last decade of
research, Timişoara 2009, p. 235-258.
Diaconescu 2009 Diaconescu Dragoş, Cultura Tiszapolgár în România, în BB XLI,
Sibiu, 2009.
Diaconescu 2010 Metalurgia cuprului în perioada culturii Tiszapolgár, cu privire
specială asupra descoperirilor de pe teritoriul României, în
Corviniana XIII, 2010, pp.41-91
Dragotă et alii 1999 Dragotă Aurel, Roman Cristian/Constantin, Tiplic Marian,
Descoperiri arheologice în judeŃele Sibiu, Alba şi Hunedoara,
Apulum XXXVI, 1999, p. 81-96.
Draşovean 1994 Draşovean Florin, The Petreşti culture in Banat, în AnBan, 3, 1994,
p. 139-170.
1996 Cultura Vinča târzie (faza C) în Banat, în BHAB, I, 1996.
1997 Die Petreşti-Kultur im Banat, în PZ, 72, 1, 1997, p. 54-88.
1999 Cultura Petreşti în Banat, în Studii privind aşezările preistorice în
arealul Tisa-Mureşul inferior, Timişoara, 1999.

20
 2003 Transilvania şi Banatul în neoliticul târziu. O contribuţie la originile
culturii Petreşti, în Apulum XL, 2003, p. 39-58.
2004 Transylvania and Banat in the late neolithic. The origins of the
Petreşti culture, în Antaeus, 27, 2004, p. 27-36.
2005 Zona thessalo-macedoneană şi Dunărea mijlocie la sfârşitul
mileniului al VI-lea şi începutul mileniului al V-lea a Chr, în Apulum,
XLII, 2005, p. 12-26.
2009 Cultural relationships in the late neolithic of the Late Neolithic of
Banat, în Ten years after: The Neolithic of the Balkans, as uncovered
by the last decade of research, Timişoara 2009, p. 235-239.
Draşovean- 1986 Draşovean Florin – Rotea Mihai, Aşezarea neolitică de la Şoimuş.
Rotea ContribuŃii la neoliticul târziu din sud-vestul Transilvaniei, în
Apulum XXIII 1986, 9-25.
Draşovean- 1990 Draşovean Florin – Luca Sabin Adrian, ConsideraŃii preliminare
Luca asupra materialelor neo-eneolitice din aşezarea de la Mintia (com.
VeŃel, jud. Hunedoara), în SCIVA, 41, 1, 1990, 7-18.
Dumitrescu 1960 Dumitrescu Vladimir, Peut-on admettre-du point de vue
chronologique-une participations des tribes de la civilizations à la
ceramique peint ouest-transylvaine à la “migration Dimini”? în
Swiatowit, 23, 1960, p. 189-200.
1974 Cronologia absolută a eneoliticului românesc în lumina datelor C14,
în Apulum XII, 1974, 23-40.
1974a Arta preistorică în România, Bucuresti, 1974.
Garstang 1953 Garstang John, Prehistoric Mersin Yümük Yepe in southern Turkey,
1953.
Gligor 2000 Gligor Mihai, RelaŃia cadru geografic-habitat. Aşezările aparŃinând
culturii Petreşti din bazinul Mureşului mijlociu,în Apulum XXXVII-
1, 2000, pp. 133-149.
2003 O figurină antropomorfă aparŃinând culturii Petreşti de la Alba
Iulia-Lumea Nouă, în SargeŃia XXXI, 2003, pp. 51-60.
2004 OntribuŃii la repertoriul descoperirilor aparŃinând culturii Petreşti
din bazinul Mureşului mijlociu, în AMP, XXVI, 2004, 17-39.
2006 ConsideraŃii privitoare la neoliticul târziu/eneoliticul timpuriu din
SV Transilvaniei. Materialele ceramice de la Alba Iulia-Lumea
Nouă, în Apulum XLIII-1, 2006, pp. 9-34.
2007 Cercetări arheologice preventive de la Alba Iulia – Lumea Nouă. O
descoperire aparŃinând grupului Foeni, in Apulum, XLIV, 2007, p.
1-28.
2008 Un artefact metalic descoperit în aşezarea preistorică de la Alba
Iulia-Lumea Nouă, în AUA, Series Historica, 12I, 2008, pp. 167-
172.
2008a Cu privire la locuirea neolitică de la Petreşti-Groapa Galbenă, în
Apulum XLV, 2008, pp. 293-314.
2008b ContribuŃii la repertoriul descoperirilor aparŃinând grupului Foeni
pe teritoriul României, în PA, VII-VIII, 2008, pp. 11-18.
2009 Materiale ceramice Foeni din Transilvania, în AUA, Series Historica,
XIII, 2009, p. 51-57.
2009a Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia – Lumea Nouă, în
lumina noilor cercetări, Cluj-Napoca, 2009.
Horedt 1949 Horedt Kurt, Săpături privitoare la epoca neo- şi eneolitică, în

21
 Apulum III, 1949, 44-70.
1968 Horedt Kurt, Die Kupferzeit in Transsilvanien, in Apulum II, 1968,
pp. 103-116.
Kalicz 1987- Culture changes in the Carpathian Basin during the Late Neolithic
1988 and Copper Age, în ArchErt 114, 1987-1988, 1, pp. 3-15
Kalicz 1992 Kalicz Nándor, The oldest metal finds in Southeastern Europe and
the Carpathian Basin from the 6th to 5th millenia BC, în ArchErt 119,
1992, 1-2, pp. 3-14.
Lazarovici 1975 Lazarovici Gheorghe, Despre eneoliticul timpuriu din Banat, in
Tibiscus 4, 1975, 9-31.
1976 Fragen der neolithischen Keramik im Banat, în Festschrift

für R.Pittioni, Wien 1976, S. 203-234.

1979 Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979.

1987 Şocul Vinča C în Transilvania. (ContribuŃii la geneza eneoliticului
timpuriu), în ActaMP, XI, 1987, 33-55.
Lazarovici et 1995 Lazarovici Gheorghe; Pop Dana; Beşliu Călin; Olariu Agatha,
alii. Conclusions to the geochemical analyses of some cooper sources
and objects, în ActaMN 31/1, pp. 209-230.
Lazarovici et 2010 Lazarovici Gheorghe, Lazarovici Cornelia-Magda, Constantinescu
alii. Bogdan, Despre analizele pieselor de aur din atelierul de bijuterii de la
Cheile Turzii – Peştera caprelor / Peştera ungurească
Lazarovici et 2011 Lazarovici Gheorghe, Lazarovici Cornelia-Magda, Merlini Marco,
alii. Tărtăria and sacred tablets, Cluj Napoca 2011.
Lazarovici, 2003 Lazarovici Gheorghe-Lazarovici Cornelia-Magda, The Neo-
Lazarovici Eneolithic Architecture in Banat, Transylvania and Moldavia, în
Recent Research in the Prehistory of the Balkans, Thessaloniki,
2003, 369-486.
2005 ContribuŃii privind arhitectura neoliticului din Banat, Crişana şi
Transilvania, în Cultură şi civilizaŃie la Dunărea de jos, XXII, 2005,
pp. 309-420.
2007 Arhitectura neoliticului si epocii cuprului din Romania. II. Epoca
cuprului, Iasi, 2007.
Lazăr 1998 Lazăr Valeriu, AntichităŃi ale judeŃului Mureş, Târgu Mureş, 1998
Luca 1996 Luca Sabin Adrian, Încadrarea cronologică şi culturală a aşezării
neolitice de la Orăştie-Dealul Pemilor, punct X2 “, în Corviniana II,
1996, 21-29.
1996a Un complex de fundare a locuintei de la Turdaş-Luncă (jud.
Hunedoara), in ITSR 2, 1996, pp. 1-6.
1997 Aşezări neolitice pe valea Mureşului I. Habitatul turdăşean de la
Orăştie-Dealul Pemilor ( punct X2), în BMA, IV, 1997.
1999 Aspecte ale neoliticului şi eneoliticului din sudul şi sud-vestul
Transilvaniei”, în Apulum XXXVI, 1999, 5-35.
2001 Asezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi cercetări arheologice
la Turdas-Luncă. I. Campaniile anilor 1992-1995, BMA XVII,
Bucuresti
2003 Date noi cu privire la cronologia absolută a eneoliticului timpuriu
din Transilvania. Rezultatele prelucrării probelor radiocarbon de la
Orăştie- Dealul Pemilor, punct X2, jud. Hunedoara”, în Tibiscum

22
 XI, 2003, 215-230.
2003a Încă o data despre neoliticul si eneoliticul transilvanean, in Aulum
40, 2003, 73-88.
New discoveries of the Neolithic and Eneolithic Fine arts at
Miercurea Sibiului-Petriş, Tărtăria and Lumea Nouă, în Cultură şi
CivilizaŃie la Dunărea de Jos (In Honorem Silvia Marinescu-Bîlcu),
22, Călăraşi, 2005, 115-126
2006 A short prehistory of Transylvania, în BS, 16, Sibiu, 2006.
2006a Descoperiri arheologice din Banatul Românesc, Sibiu, 2006.
2008 Repertoriul arheologic al judeŃului Hunedoara, Sibiu 2008.
Luca-Roman 1999 Luca Sabin Adrian-Roman Cristian Constantin, Materiale eneolitice
descoperite la Hunedoara-Judecatorie, Corviniana 5, 1999, 6-11.
Luca et alii 2000 Luca Sabin Adrian; Ciugudean Horia; Dragotă Aurel; Roman
Cristian, Faza timpurie a culturii Vinča in Transilvania. Repere ale
orizontului cronologic şi etnocultural, în Angustia 5, 2000, pp.37-72.
2004 Luca Sabin Adrian-Roman Cristian Constantin-Diaconescu Dragos,
Cercetări arheologice în peştera Cauce, vol. I, în BS IV, Sibiu, 2004.
Mantu 1995 Mantu Cornelia-Magda, Câteva consideraŃii privind cronologia
absolută a neo-eneoliticului din România”, în SCIVA 46, 3-4, 1995,
213-235.
1998 Cultura Cucuteni. EvoluŃie, cronologie, legături, în MemAV, Piatra-
NeamŃ, 1998.
Maxim 1999 Maxim Zoia, Neo-Eneoliticul din Transilvania, Cluj-Napoca, 1999.
Mareş 2002 Mareş Ioan, Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României,
Suceava, 2002.
Novotná 1977 Novotná Mariá, Neznáme nálezy medenej industrie zo Slovenska, în
AR, XXIX, 1977, pp. 622-633.
Ottaway 2001 Ottaway Barbara, Innovation, production and specialization in Early
Prehistoric metallurgy, in EJA, 4(1), 2001, pp.87-111.
Parkinson 2006 Parkinson William, The Social Organization of Early Copper Age
Tribes an the Great Hungarian Plain, BAR 1573, 2006
Paul 1961 Paul Iuliu, Aşezarea neolitică târzie de la Poiana în Pisc, în
Materiale, VII, 1961, 107-120
1962 Sondajul arheologic de la Ocna Sibiului, în MCA, VIII, 1962, pp.
193-203.
1965 Unele probleme ale neoliticului din Transilvania în legătură cu
cultura Petreşti, în Revista Muzeelor, nr. 4, anul II, 1965, pp. 294-
302
1967 În legătură cu problema locuinŃelor de suprafaŃă cu platformă din
aşezările Petreşti şi Cucuteni-Tripolie, în SCIV, 18/1, 1967, pp. 3-
24.
1968 Date noi privind raporturile reciproce dintre culturile Petreşti,
Cucuteni, GumelniŃa, în Unitate şi continuitate în istoria poporului
român, Bucureşti, 1968, p. 4-53.
1969 Aşezarea neo-eneolitică de la Pianul de Jos (Podei), jud. Alba,
în Studii şi Comunicări, 14, Sibiu, 1969, p. 33-88
1975 Săpăturile arheologice de la MihalŃ, jud. Alba, în SCMBI, 19,
1975, pp. 9-16.
1977 Periodizarea internă a culturii Petreşti în lumina evoluŃiei ceramicii
pictate, în StComB XX, 1977, 15-26.

23
 1981 Der gegenwärtige Forschungsstand zur Petreştu-hultur, în PZ, 56,
1981, pp. 197-234.
1991 La ceramique peintede la culture, în La paléolithique et la
néolithique de la Roumanie en context Européen, Iaşi, 1991, pp. 272-
328.
1992 Cultura Petreşti, Editura Museion, Bucureşti, 1992.
2007 Enigma tăbliŃelor de la Tărtăria – SchiŃa preliminară, Timişoara,
2007, pp. 20-68.
Popa 2005 Popa Ioan Cristian, Cugir-schiŃă monografică, Alba Iulia, 2005.
Roman 2008 Roman C. Cristian, Habitatul umani din peşteriledin sud-vestul
Transilvaniei, Sibiu 2008.
Roman- 2004 Roman Cristian-Constantin-Diaconescu Dragos, Cercetări
Diaconescu arheologice la Ciulpăz-Peştera Bulgărelu (com. Peştişu Mic, jud.
Hunedoara), în Corviniana VIII, 2004, 65-95.
Roska 1942a Roska Márton, Erdély régészeti repertoriuma, I, Öskor, (Thesaurus
Antiquitatum Transsilvanicarum, I, Praehistorica), Cluj, 1942.
Radu 2002 Radu Adriana, Cultura SălcuŃa în Banat, Editura Banatica, ReşiŃa,
2002.
Rusu 1972 Rusu Mircea, ConsideraŃii asupra metalurgiei aurului în
Transilvania în Bronz D şi Hallstatt A, în ActaMN 9 (1972), pp. 29-
64.
Schachermeyr 1991 Schachermeyr Fritz, Die Neolitische Keramik Thessaliens, în
Sammlung Fritz Schachermeyr, 1991,15-99.
Szentmiklosi- 2004
Drasovean

24