Obiceiuri deosebite de Noul An evreiesc

Deoarece omul, în esența sa, este zoon politikon (ființă socială), așa cum îl definea
Aristotel, și întreaga sa esență se împlinește numai prin interacțiuni, toate normele
scrise și nescrise ale vieții sale morale presupun și raportări la obiceiuri, cutume,
norme care țin de inconștientul colectiv (C. Jung), dar și de inconștientul individual
(Sigmund Freud).
Noul An evreiesc este o sărbătoare mozaică numită Roș Hașana. Anul Nou evreiesc
reprezintă începutul unui nou an potrivit calendarului ebraic. Cade în prima zi a
lunii Tișrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern. Roș Hașana este
prima din cele 10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează
cu Iom Kipur, Ziua Ispășirii. În emisfera nordică are loc la începutul toamnei. După
tradiție, Roș Hașana ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva.
În Tora i se mai spune și Yom Hatrua (‫)יום תרועה‬, ziua sunării (la origine - din
trâmbițe, în zilele noastre asociată adesea cu cornul shofar-ului). Talmudul spune
că lumea afost făcută în prima zi a Tishrei. În anul ecleziastic, Tishrei corespunde
celei de-a șaptea luni. De dragul celor care folosesc calendarul gregorian, Tishrei se
încadrează de obicei în jurul lunii sptembrie sau octombrie. Rosh Hashanah este o
frază ebraică care înseamnă începutul anului. Sărbătorirea vine din două cuvinte
evreiești; "Rosh", care se traduce în "cap" și "Shanah" înseamnă un an în timp ce
"ha" este un articol care înseamnă "a". Un lucru important este de notat că
etimologia evreiescului Rosh Hashanah este legată de Arabul islamic Ras as-Sanah
(Anul Nou Islamic).

Primele indicii ale acestei sărbători pot fi trasate la culturile agricole din vechiul
Orient Aproape de la începutul anului economic. În acest timp, bucla agricolă a
început din nou de la pregătirea terenului până la recoltare și festivitățile sale
însoțitoare. Culturi diferite, cum ar fi semiții, persii și grecii, și-au stabilit noul an
în diferite momente ale anului. Cu toate acestea, indiferent de ora stabilită de orice
cultură, Anul Nou a marcat mereu începutul ciclului agricol. Printre evreii antici,
existau patru sărbători de An Nou, care marcau un început. Cu toate acestea,
oamenii au început să considere Tishrei ca fiind Anul Nou Evreiesc în timpul
egiptenilor inițiali. Națiunea evreiască și ebraica au păstrat punctul de vedere.
Ca orice sărbătoare și aceasta are urările care pe evreii și le transmit: Shana Tova!,
însemnând ‘Un an bun! sau Shana Tova U’Metuka!, ‘Un An Nou bun și dulce!’
Roş Haşana şi Yom Kippur sunt la zece zile distanță între zilele de penitență,
Yamim Noraim, zilele de căinţă, să-i spun. În aceste zile, fiecare credincios evreu
are datoria de a face un examen de conștiință pentru anul care a trecut și să se
identifice cu toate greșelile și nelegiuirile săvârșite față de porunci. Aceasta include
examenul purtării față de aproape: rude, prieteni, părinți, precum față de popor și
față de străini. Roș Hașana este momentul la care se refereau în mediul evreiesc
tradițional contractele legale, atât pentru îngrijirea animalelor, cât și pentru
trebuințele poporului. Mișna precizează că în baza acestei date trebuie calculată
desfășurarea anilor și, prin urmare, și anul sabatic și jubileul.

În midrashim se povestește că Dumnezeu se așează pe tron, și în fața sa se adună

întreaga istorie a omenirii (nu doar a poporului evreu). Acolo fiecare persoană în
parte este cercetată pentru a se hotărî dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi
ratificată numai în ziua de Yom Kippur. Acesta este motivul pentru care cele 10
zile care despart cele două sărbători sunt numite cele 10 zile ale penitenței (Yamim
Noraim - Zilele Groaznice). În aceste 10 zile fiecare credincios evreu are datoria de
a face un examen de conștiință pentru anul care a trecut și să identifice toate
greșelile sau nelegiuirile săvârșite față de porunci. Aceasta include examenul
purtării față de aproape, față de părinți, frați de sânge, rude, prieteni, propriul popor
și față de străini. Odată descoperită greșeala și recunoscută în adâncul inimii, omul
are datoria de a cere iertare și semenului său față de care a greșit. Cel căruia i se
cere iertare i se recomandă insistent să ofere propria iertare; facultatea de a refuza
această iertare este foarte rar acceptată (este precizată de norme clare și facultatea
de a refuza este limitată foarte mult). Yom Kippur, într-adevăr, trebuie trăit cu
inima și cu sufletul de penitent.
Sărbătoarea Anului Nou ebraic durează 2 zile atât în Israel cât și în diaspora,
aceasta este însă numai o tradiție recentă. Sunt mărturii precise că încă în secolul al
XIII-lea la Ierusalim ea se celebra numai o singură zi. După Sfintele Scripturi ale
iudaismului durata sărbătorii este de numai o zi. Acesta este motivul pentru care
unele curente (mișcări spirituale) iudaice (cum sunt de ex. karaiții) o observă numai
în prima zi. Iudaismul ortodox și cel conservator sărbătoresc ambele zile.
Roș haȘana cade în a 162-a zi după prima din zilele Paștelui. În calendarul
gregorian nu poate cădea mai devreme de 5 septembrie. Datorită diferenței dintre
calendarul ebraic și cel gregorian, începând din anul 2089 (gregorian) Roș
haȘana nu va mai putea cădea mai devreme de 6 septembrie. Nu poate cădea nici
mai târziu de 5 octombrie. Datorită felului în care este calculat calendarul
ebraic, Roș haȘana nu poate cădea niciodată joia, vinerea sau duminica.
Bazat pe data tradițională a creării lumii, Roș haȘana cade în prima zi a lunii Tișrei,
care conform calendarului gregorian este în septembrie sau la început de octombrie.
În comunitatea evreiască din România, ca și în comunitățile evreiești din întreaga
lume, sărbătoarea durează două zile, pe parcursul cărora se face un bilanț al anului
trecut și sunt reamintite responsabilitățile față de divinitate. Sărbătoarea implică și
obiceiuri culinare, dar și momente de rugăciune. Sunt obiceiuri frumoase: sunarea
din şofar şi cina familială la care se mănâncă alimente simbolice, merele unse cu
miere, pentru ca anul cel nou să fie un an bun și dulce. Alte alimente care trebuie să
fie prezente și binecuvântate pe masa cinei: rodii, morcovi, curmale, dovleac, de
exemplu fasole verde, praz, o sfeclă, precum și un cap de pește.

Una dintre trăsăturile caracteristice ale sărbătorii Roș haȘana este suflatul din sofar.
În unele comunități este folosit în toate diminețile din luna Elul, ultima lună înainte
de noul an. Sensul acestui obicei este acela de a trezi poporul lui Israel din
lâncezeală și de a-i aduce aminte că se apropie ziua în care va fi judecat
(Maimonide, Yad, Legile pocăinței, 3:4).
În zilele imediat premergătoare sunt recitate slihot (rugăciunile penitențiale). În
funcție de tradițiile diferitelor curente spirituale și mistice, recitarea de slihot începe
în momente diferite: de la 30 la 10 zile înainte de Roș haȘana. Aceste compoziții
poetice sunt atât de importante încât unele dintre ele (cele numite „piyutim”) sunt
cuprinse chiar în ritualul liturghiei.
În după-amiaza ajunului (zilei imediat premergătoare) se obișnuiește să se facă
„tashlih”, o aruncare de obiecte undeva lângă o apă (în lipsa acesteia este bine-
venită și o fântână) ca astfel persoana să se elibereze de orice urmă de păcat.
În seara dinainte (oarecum, echivalentul Revelionului european) – în mod
tradițional – este consumat așa zisul seder Roș haȘana, un prânz ritual în care se
obișnuiește să se consume (alături de alte mâncăruri) fie dulciuri (ca de pildă tipica
plăcintă întinsă în miere), fie mâncăruri care dau ideea multiplicității sau a
belșugului, cum este de pildă, rodia. În felul acesta se exprima urarea și aspirația
spre un nou an dulce și prosper, un an în care meritele omului să fie numeroase
precum boabele fructului de rodie.
Între diferitele feluri de mâncare servite cu această ocazie (după diferitele tradiții),
în mod nelipsit și constant trebuie ca la această cină să se mănânce o parte oarecare
din capul animalului sacrificat, menită să simbolizeze „capul anului”. De obicei se
mai aduce la masă și o pâine rotundă (halá), simbolul timpului circular. La cina
celei de-a doua seri sunt prezente fructe cât mai multe și mai diverse, a căror
gustare e precedată de binecuvântarea numită „șeheheyanu” (binecuvântarea ce se
recită înainte de a gusta ceva în noul an).
Rosh Hashanah este sărbătorită și marcată în multe feluri de evreii din întreaga
lume. Unul dintre ritualurile cele mai notabile și populare este suflarea shofarului.
Un shofar este cornul unui berbec și este suflat la intervale de-a lungul întregului
serviciu Rosh Hashanah. Shofar-ul este suflat în așa fel încât să dea un total de 100
de ori și este de obicei un apel la pocăință. Cu toate acestea, când Rosh Hashanah
cade în aceeași zi ca Shabbat, cornul nu este suflat. Un alt obicei popular al zilei
implică consumul de mere delicioase care au fost scufundate în miere sau uneori în
zahăr. De asemenea, în masă există o mulțime de mâncăruri dulci și delicioase, ca
formă de rugăciune pentru Anul Nou. Printre delicatesele sunt pâini îndulcite de
challah rotund. Challah este, de asemenea, înmuiată în miere.
De asemenea, în această zi, rabinii merg să sufle shofarul celor care nu pot merge la
sinagogi să se roage în timpul rugăciunilor de dimineață extraordinare. Rabinii
călătoresc pe jos, deoarece călătoria cu mașina le este interzisă în această zi. Alte
practici includ aprinderea de focuri de artificii în sala de ședințe, mâncarea capului
unui pește sau a unui berbec, mâncarea de rodii, purtarea de haine noi, întâlniri și
salutări tradiționale.

În septembrie 2021, evreii din întreaga lume au sărbătorit Noul An 5782. În sunetul
șofarului, cu rugăciuni, mere și miere, mese pregătite festiv, evreii au intrat în noul
an. Rugăciunile înaintea tronului ceresc la această sărbătoare a evreilor sunt de
binecuvântare pentru întreaga omenire, pentru generozitate și dragoste în anul care
tocmai a început la apusul soarelui.
 BIBLIOGRAFIE

Alfred J. Kolatch - Tradiții și obiceiuri evreiești. Ce, cum si de ce? Volumul I, Ed.
Hasefer, 2007.
Alfred J. Kolatch - Tradiții și obiceiuri evreiești. Ce, cum si de ce? Volumul II, Ed.
Hasefer, 2013.
Geoffrey Wigoder – Enciclopedia iudaismului, Ed. Hasefer, 2016.
Dumitru Otovescu - Evreii din Oltenia, Colecţia ”Cercetări sociologice de teren”,
Ed. Beladi, Craiova, 2002