VECHEA EUROPA VS NOUA EUROPA

Asa cum o defineste Marija Gimbutas prin Vechea Europa se intelege complexul
cultural European din neolitic si epoca cuprului, inainte de infiltrarea vorbitorilor
de idiomuri indo-europene.
Vechea civilizatie europeana s-a dezvoltat in S-E Europei, in mileniul IV-III. i.e.n.
Dovezile arheologice arata ca a fost invadata de popoare migratoare si anume de
indo- europeni, venirea acestora a produs schimbari majore astfel se contureaza
Noua Europa.
Din punct de vedere cronologic, vechea civilizatie europeana caracterizeaza
aproape patru milenii ( 7000-3500 i.Hr) dezvoltandu-se independent, dar in paralel
cu civilizaviile din Anatolia si Vechiul Orient. Vechea civilizatie europeana se
caracterizeaza prin trasaturi specifice precum: spirit pasnic, societate egalitara
matriarhala, stapanira unor tehnici avansate privind producerea ceramicii si ulterior
chiar dezvoltarea unor tehnici metalurgice, organizarea treptata in comunitati tot
mai mari cu caracter proto-urban, dezvoltarea unor scrieri sacre originale legate de
credintele in divinitatile feminine.
Incepand cu cca 4400 i. Hr., vechea Europa s-a vazut confruntata cu intruziunea
unor grupuri diferite din punct de vedere cultural, respectiv marea masa a indoeuropenilor nord-pontici in expansiune, aparitia acestora este cunoscuta si sub
numele de populatie de tip Kurgan.
Infiltrarea indo-europenilor in spatial European are loc in doua faze. Primul val
( hititii, indo-iranienii, greci, italici) este dat intre 4200 si 2800 , iar al doilea val in
care se regasesc germanii, baltii, sarmatii,teutoni, cimerienii.
Marija Gimbutas sustine ca indo-europenii au plecat din Nordul Marii Negre, intre
Carpati si Caucaz.

Noi veniti se caracrerizeaza prin trasaturi precum : baza pastoral dar nu exclusiva
ci combinata cu agricultura de mai mica importanta, organizarea ierarhica
patriarhala, lucru reflectat in ritualuri si inventarul mormintelor.
Vechea civilizatiei europeana a cunoscut asezari urbane, un sistem de scriere si
temple complicat ornamentate .In anul 7000 .e.n a nceput o dezvoltare foarte
timpurile care a dus la o via civilizat, a continuat peste 3000 de ani, pn pe la
3500 i.e.n. In jurul anului 3500 se formeaz o cezur intre Vechea Europ si
Europa indo-europeana, aceasta este perioada cand viata din asezarile urbane si
rurale inceteaza sau este profund modificata. In prima jumatate a celui de al IV-lea
mileniu i.e.n. a fost datata prima invazie in campiile danubiene si in nordul Europei
a popoarelor Kurgan. In timpul mileniului al VII-lea i.e.n sud-estul Europei s-a
consolidat intr-un bloc cultural cu radacini si cu identitate proprie, nicidecum o
reflectare provincial a evolutiilor Orientului apropiat si o civilizatie pe deplin
echivalenta celor din Mesopotamia si Anatolia din intervalul de timp mentionat.
Pna pe la 5000 i.e.n. cultura veche europeana se cristalizase in numeroase variante
regionale care prezinta traditii bine dezvoltate in arta ceramicii, in arhitectura si in
organizarea cultica,fiind deci justificata utilizarea termenului de civilizatie, mici
asezari urbane,care implica aparitia unor institutii religioase si de conducere. Ei au
ajuns sa foloseasca o scriere rudimentara si s-au specializat in mestesuguri, au
descoperit utilizarea metalelor, prelucrand aurul si cuprul pentru producerea
ornamentelor si uneltelor. O serie de traditii ale Vechii Civilizatii Europene au
continuat in urmatoarele regiuni:egeeana,central-balcanica,adriatica,Dunarea
mijlocie,Tisa,est-balcanica,Moldova,Ucraina de vest. Cuprul a inceput sa fie folosit
pe la 5500 i.e.n.,iar aurul inainte sau in jur de 4000 i.e.n.Speacializarea in
mestesuguri este evidentiata de remarcabilele realizari artistice si tehnologice
obtinute in producerea ceramicii: policroma ,lustruita cu negru,canelata sau pictata
cu grafit. Cresterea populatiei este indicata de densitatea asezarilor:arealele estbalcanic si Cucuteni sunt cunoscute cateva mii de asezari si
necropole.Mormintele,templele si inventarul de cult evidentiaza o structura
religioasa organizata si un ceremonial foarte dezvoltat. Multe modele de temple au
fost dezgropate in Peninsula Balcanica,cateva apartinand civilizatiilor est-balcanice
si Cucuteni,sunt cu doua niveluri,avand capete sculptate sau masti de zeitati ori
animale modelate pe frontoane si par a reprezenta temple dedicate anumite zei si
zeite.

Vechii europeni au recreat lumea lor mitica ori au descries formele lor de cult ,prin
picture,reliefuri de pe vase ritual si de pe peretii asezarilor. Scrierea veche
europeana este cu circa 2000 de ani mai veche decat cea sumeriana si era probabil
legata de manifestarile religioase,servind la inregistrarea unor date avad rol
dedicatoriu si comemorativ.

Infiltrarea popoarelor kurgan proto-indo-europene

Primul contact dintre civilizatia Cucuteni si poporul kurgan pastoral-patriarhal din
steeple nord-pontice dateaza inca inainde de anul 4000 i.e.n. lucru ce se poate
vedea din influenta cucutenilor asupra poporului kurgan, populatia kurganelor este
atestata prin morminte individuale in gropi adanci, facute din ansambluri de lemn
sau in ciste de piatra marcate prin mici movile de pamant sau piatra, mortii erau
asezati pe spate cu picioarele stranse. Inventarul de mormant cuprindea varfuri de
silex, varfuri de sageata din silex,oase de vite, cai, porci si mistreti, ceea ce
evidentiza practicarea unor ceremonii funerare si a altor ritualuri religioase. In
timpul acestor ceremonii funerare se practicau sacrificiile umane, si in anumite
cazuri s-au descoperit gropi ritual cu schelete de vite si cai aflate langa mormintele
razboinicilor. Riturile de inmormantare ale vechilor europeni sunt deosebite fata de
cele ale populatiei kurganelor, aceasta din urma vad o preocupare pentru zeificarea
mortilor si pentru construirea de lucrari arhitectonice monumentale. Dezintegrarea
Vechii Europe s-a produs dupa 3500 i.e.n. in cea mai mare parte a Europei centralestice si in Peninsula Balcanica, cu exceptia zonelor de munte si de coasta a
insulelor din Marea Egee si din Marea Adriatica si a Italiei. Superstratul kurganpredominanta elementelor de razboi si prin traditiile diferite in ce priveste
religia,artele si mestesugurile. Asezarile urbane ale vechii Europe cu templele lor
,cu altare rafinate,vase ritual,trepiede si sculptura au disparut. Perioada dintre anii
2500 si 2200 i.e.n a reprezentat apogeul si ultima faza a expansiunii populatiei
kurganelor. Substratul vechi European s-a pastrat cel mai bine acolo unde
infiltrarea populatiei kurganelor a fost tarzie:in zona egeeana si in insule ,in Creta
si Thera. Vechea Civilizatie Europeana, persistand pana spre mijlocul mileniului al
II-lea i.e.n.

Religia
Cronologic vorbind, credintele vechi europene s-au intins de-a lungul a trei
milenii:6500-5500,adica in neolitic,(5500-3500) in epoca cuprului. Aparitia
culturilor agrare din vestul si nordul Europei a fost considerabil tarzie, in mileniile
al V-lea si al IV-lea i.e.n. In nordul Europei, neoliticul a continuat pana pe la
3000.i.e.n. Religia Vechii Europe isi are radacinile in paleoliticul superior.
(obiectele de cult corespunzatoare care au ramas in linii mari acelasi), adaptari
necesare se produc, in special de la trecerea de o economia bazata pe vanatoare si
culesul plantelor la una bazata pe producerea hranei.
Din punct de vedere social, Vechea Europa este caracterizata de matriarhalitate fapt
ce transcede si in manifestarile religioase. Astfel spiritualitatea este centrata in
jurul unei zeitati feminine Zeita-mama reprezentata stilizat si asociata semnelor si
simbolurilor care sunt in numar foarte mare, redand diferite Valente si ipostaze ale
acesteia. Aceasta apare sub forma Zeitei pasare, Zeita-nasteri si vietii, Zeitasarpe, Zeita gravida, Zeita regenerarii si transformarii. Aceste ipostaze ale zeitei
sunt asociate cu numeroase simboluri de origine zoomorfa.
Cele mai reprezentative zeitati sunt: Zeita-pasare- apare cu un cioc sau nas ascutit,
gatul lung, sani femeiesti, cu aripi sau proeminente ce sugereaza aripile, precum si
cu fesele evidentiate, in forma unui corp de de rata sau lebada nu are gura, dar
uneori este coafata sau poarta o coroana- este zeita aerului si apei.
Creatoarea-atotdaruitoarea are cateva ipostaze distincte. In primul rand ,ea este cea
care da ploaia,apa si laptele,de asemenea ea imparte bunurile materiale. Este
reprezentata cu sanii exagerati cu linii paralele sau V-uri .Aceasta este si zeita ce
asigura nasterea.
Exista si reprezentari ale zeitei masculine, mai putine la numar, care sunt asociate
cu duhurile vegetatiei si care apar ca participanti la ritualuri ori adoratori ai
zeitei, ceea ce sustine pozitii subordonate a principiului masculin
Religia indo-europenilor era caracterizata de o sacralitate celesta, in jurul careia se
concentreaza si panteonul indo-european. Astfel numele principalilor sunt Dyaus,
Zeus, Jupiter, cerul fiind prin excelenta tatal, zeul suprem creator al lumii. Aceasta
strucura tripartita era prin excelenta detinatoare de putere, de asemenea este

preponderent cultul solar, reprezentat prin zeul vedic Surya. In antiteza cu cerul
apare glia, idee religioasa a mamei pamant cee este intalnita in zone limitate.
In concluzie infiltrarea popoarelor indo-europene in Vechea Europa a dus la
aparitia Noi Europe prin schimbarea din punct de vedere religios, cultural dar si
ocupatiile, a populatiei.Daca in Vechea Europa principala ocupatie a fost
producerea hranei, noi venitii au ca principala ocupatie dupa cum stim, cresterea
animalelor in special calul, care era folosit in razboi, dar cultivau si plante intr-o
masura mai mica.