TALMACIU

INTE MITURILE ISTORIEI SI REALITATILE CONTEMPORANE

Autor dr, STROILA GABRIEL

INTRODUCERE

Intrebarea care se pune in contextul integrarii europene si a mondializarii problemelor

este daca problematica unei localitati ar trebui sau nu ar trebui sa prezinte interes
pentru generatiile actuale si cele viitoare. De aceea,in prezenta lucrare nu mi-am
propus si nici nu doresc sa redau ,,un alt mod de abordare”a problematicilor cu care s-
a confruntat de-a lungul timpului Talmaciu,ci pe baza datelor deja existente si
cunoscute,din documentele timpului,din arhive si biblotecii,colectii personale si chiar
din marturiile unor persoane,sa incerc o sistematizare a tuturor acestor surse si
prezentarea unui punct de vedere in legatura cu existenta multimilenara a acestui mic
oras care se numeste Talmaciu.
Dintotdeauna omenirea,s-a aflat in cumpana existentei sale intre doua sensuri;proiectia
viitorului si revelatia trecutului.Pe cit de usor se proiecteaza pasi in viitor,pe atit de
greu se poate renunta la ceea ce se mosteneste din trecut.Dar in nici un caz in proiectia
viitorului nu se poate renunta la pasii acumulati in trecut.
Cine suntem noi talmacenii ? de unde si de cind existam ? ce s-a intimplat pe aceste
meleaguri de a lungul timpului ?,acestea si alte intrebari au framintat nu numai
constiinta si preocuparea a numerosi oameni de stiinta,istoricii si intelectuali,dar si a
numerosi altii ,simplii cetateni. Acestor probleme si a altor mii de alte intrebari,incerc
sa dau raspuns,in limita datelor existente,in prezenta carte.
Inceputurile scrisului ,despre Talmaciu,le-a facut inca din 1542 preotul sas Johanes
Lebellius,a carui opera-epopee,este insuficient de cercetata,explicata si apreciata de
istoriografia romaneasca.Apoi in secolul XX ,numerosi alti intelectuali sasi,precum
istoricul Adolf Armbruster,preotul Fridrich Schneider, istoricul Sep Vavrosch,care s-au
nascut s-au au trait la Talmaciu,au incercat sa redea aspecte din viata localitatii, mai cu
seama din viata si traiul comunitatii sasesti.Altii autori,precum invatatorul Toma Tirsia
din Talmacel si invatatorul Ioan Albescu din Boita,au acumulat importante informatii
in legatura cu problematia Talmaciului. O mentiune speciala trebuie facuta asupra
contributiei domnisoarei profesor Cezara Narcisa Stratulat care a asezat rezultatul
cercetarilor sale despre Talmaciu,intr-un referat,care trebuiau sa apara publicat fie sub
forma unei monografii fie in publicatiile de specialitate ale timpului,lucru care nu s-a
intimplat.Toti cei enumerati mai sus cu operele lor si alte citeva sute de informatii
scrise sau prezentate oral au constituit marea majoritate a bazei de date , sursele de
inspiratie principale ale prezentei carti,carora le multumesc si le aduc un profund
omagiu.
 De ce titlu de mai sus ? De ce vorbim in carte de Talmaciu pe Valea Oltului sau in
tinutul Tirnavelor ? Ce s-a intimplat aici in timpul lui Decebal ? si ce se intimpla azi ?
Acestea si alte intrebari isi vor gasi raspunsul in continutul lucrari,care departe de a fi
epuizat toate sursele,a incercat sa dea raspuns tuturor marilor probleme ale timpului
prin evenimentele petrecute , asa cum s-au intimplat si resimtit aici,la Talmaciu.Cind
vorbim de Talmaciu din punct de vedere ; istoric,politic,economic,administrativ sau
spatial, avem in vedere ca limitele acestuia s-au intins uneori de la Sibiu pina adinc in
trecatoatea Turnu Rosu,iar alte dati s-a limitat doar la la ceea ce costituia vatra
satului.In timp,spun documentele vremi,Talmaciu a avut doua mari perioade de crestre
demografica .O perioada cuprinsa intre secolul unu al erei crestine (de pe vreme
dacilor) si pina in secolul al cicisprezecelea, cind aici se cunostea si se practica toate
mestesugurile conoscute in timp,inclusiv culegerea si prelucrarea aurului.O alta
perioada de inflorire demografica a cunoscut localitatea din anul 1918 si pina in
prezent.Din vremuri imemoriale si pina azi,localitatea a fost locul de asezare a
numeroase populati, ,,raiul” care a dat bunastare si fericire pentru numeroase familii
venite in timpurile de demult,din vestu Europei si din vestul Asiei,iar in timpurile
moderne din toate judetele Romaniei. Departe de a crede ca subiectul ,,Talmaciu intre
miturile istoriei si realitatile contemporane” este un subiect inchis, las criticilor si
simpatizantilor acest document pentru a servi ca obiect de lucru in viitoarele dispute
sau ca sursa de inspiratie pentru eventualele alte lucrari de specialitate. Voi avea o
admirabila stima si consideratie pentru toti cei care vor continua aceasta opera sau vor
aduce completari ori imbunatatiri.

AUTORUL.

REPERE ISTORICE ALE TALMACIULUI.

- circa 600.000 i.e.c.(inaintea erei crestine )= este atestat

arheologic un toporas de mina confectionat din silex ;
- circa 350.000de ani i.e.c = descoperirea unui ciocan din
serpentin cenusiu avand lungimea 15cm si grosimea de 5,6 cm;
- circa 2.000 de ani i.e.c –epoca bronzului -= descoperirea unei
securi;
- perioada dacilor( circa 200 i.e.c - 106 e.c) =este atestata
cetatea dacica de la BUDEAVA ( locul inca neindetificat );
 - aprox 70-80 e.c. (era crestina ) = stabilirea pe teritoriulul
actual a unui grup de refugiatai evrei care au intemeiat o asezare
numita TALMUD,dupa cartea sfanta a evreilor;
- aprox. 85 -95 e.c= construirea drumului lui Traian prin
trecatoarea Valea Oltului care face legatura , prin Talmaciu spre
Cedonia (Sibiu- Gusterita );
- aprox. 105-650 e.c.= existenta castrului roman de la Caput
Stenarum (capatul stancilor) mentionat in lucrarea Tabula
Peutingeriana ,publicata in jurul anilor 260-270 e.c;
- aprox. 1100-1130 =asezarea temporara a unor triburi
secuiesti pe malurile Oltului la intrarea in defileu , primele
lucrari de fortificatii in zona;
- aprox. 1140-1200=prima asezare a sasilor din Transilvania ,
inclusiv in zona Talmaciu .Are loc impartirea pamantului in
sesii , delimitarea loturilor de proprietatae comuna fata de cele
de proprietatae individuala si intemeierea centrului administrativ
si religios al tirgului Talmaciului, intre riurile Sadu si Cibin;
- 1233= actul de danie al regelui Andrei al -II -lea prin care
comitelui Corrardus i se daruieste spre folosinta vesnica , Terra
Loysta (Tara Lovistei).... Se presupune, ca centrul administrataiv
al acestui domeniu era la Talmaciu;
- 1265=prima atestare documentara a Talmaciului ( Tolmach)
prin reconfirmarea dreptului de proprietate a comitelui
Corrardus al-II-lea asupra domeniului Tarii Lovistei
-1311-1339= urmasul contelui Corrardus al II lea ,, Nicolaus
de Tholmacs, este atest ca detinator a unor imense domenii
funciare pe valea Hartibaciului si pe vaile Tarnvei Mari si
Tarnvei Mici;
1369-1370= anii finalizarii constructiilor la cetataea
Landskrone(coroana tarii ) din vecinatatea Talmaciului . In
acelasi an ,1370, se mentioneaza existenta manastirii Sf. Nicolae
la Talmaciu . Aceasta impreuna cu cetataea Landskrone sunt
incendiate si distruse partial de catre principele valah Vlaicu
(Vladislav) voivod ;
-1385-1526= numeroase incursiuni ale turcilor in
Transilvania , pe Valea Oltului,determina autoritatile timpului sa
ia masuri de constructie a unor cetati de aparare in defileu
.Asa au aparut pe langa Landskrone ( Coroana Tarii) , Cetataea
de pe Lotrioara , Cetatile de la Turnul Spart si Turnul Rosu ;
-1407 =prima mentiune documentara a cetatii Lauterburg
( cetatea de pe Lotrioara ) care avea raporturi de subordonare
fata de administratia Talmaciului;
-1453 =regele maghiar Ladislau al IV- lea emite o diploma
prin care se trece administrarea domeniului Talmaciu in
subordinea Scaunului Sasesc al Sibiului.Localitatile Talmaciu si
Saliste cu satele apartinatoare lor, devin ,,Scaune Filiale’’ ale
scaunului Sibiului. .In aceasta diploma (emisa la 3 februarie
1453) sunt atestate pentru prima data, scris, satele din
domeniul Talmaciu ,respectiv Talmacel, Boita , Plopi ( disparut
si intrat in componenta satului Talmacel) Porcesti , Sebesul de
Sus ,Sebesul de Jos,precum si Cetatea Coroana Tarii si Cetatea
de pe Lotrioara;
-1460 =Vlad Tepes isi urmareste adversarii in Transilvania si
incendiaza partial Talmaciu;
- 1462= infiintarea universtatii sasesti de la Sibiu.Cele sapte
scaune sasesti se reunesc sub titulatura Universitatii
Sasesti.Talmaciu si Saliste ramin scaune filiale ale Scaunului
Sibiului.
-1469 = prima mentiune documentatra a castelului de la Boita
numit si azi
( Castelul Turnul Rosu ) si a cetati Turnul Spart ;
1472 = Matei Corvin incorporeaza , administrativ tinuturile
Fgarasului si Amlasului , inclusiv scaunele filiale Talmaciu si
Saliste in stapanirea Universitatii Sasesti de la Sibiu
 -1489 =Matei Corvin porunceste daramarea si abandonarea
cetataii Landskrone . Porunca este infaptuita partial ;
1493-1533 =lupte grele cu turcii in defileu . Sunt distruse
partial cetatile de la Lotrioara si Turnul Rosu , iar din cauza
inundatilor puternice din anul 1533 aproximativ 1/3 din
Turnul Spart este inghitit de apele Oltului ;
1540 =Stefan Mailat,reprezentantul voivodului transilvanean Ioan
Sigismund Bathorii stapaneste temporar scaunul
Talmaciului,prin anularea dreptului de proprietate al Universitatii
Sasesti .Un an mai tirziu,pe baza de intelegeri dintre acesta si
Universitatea Saseasca este vandut acesteia contra sumei de 2000
dinari
1542= la 13 ani dupa izbanda bisericii luterane in Germania ,
la Talmaciu il gasim pe preotul Johann Lebel predicand si
popularizand noua religie;
1573= atestarea documentara a fabricii de hartie de la
Talmaciu ;
1599 =reunirea ostilor lui Mihi Viteazul , la Talmaciu (16 – 26
octombrie) in vederea campaniei de la Selimbar. Are loc o
puternica redesteptare a sentimentului national a romanilor din
satele domeniului Talmaciu;
1660-1661=ciuma face victime si la Talmaciu .Se
infinteaza ,,contumacia” (Lazaret) la varsarea Lotrioarei in Olt;
-1665- 1918 transformarea cetatilor din defileu in puncte vamale
si garnizoane militare .Incepand cu anul 1770 Lazaretul devine
principalul punct vamal si loc de carantina pentru oameni,
animale si marfurile care intrau sau ieseau in/din Imperiul
Austriac;
-1715-1720 =are loc constructia drumului ,,Via Carolina „ pe
Valea Oltului .Cu aceasta ocazie se renunta la varianta ocolitoare a
drumului , care ducea spre Talmaciu , pe malul drept al Oltului si
apoi pe malul drept al Cibinului si se construieste actuala
comunicatie,care duce de la Boita, intre dealul Stefului si cetataea
Coroana Tarii, prin padurea ,, in pini ” si se continua peste
paraurile Talmacel si Sadu ,spre Talmaciu;
-1721-1741 = mai multe ,,conscriptii’’are autoritatilor austriece
atesta existenta unor intense activitati economice atat in cadrul
sediului de resedinta a scaunuli ,Talmaciu ,cat si in satele
apartinatoare :Talmacel ,Boita ,Porcesti si cele doua Sebese;
-1740-1790= perioada unitatiei . In satele apartinatoare scaunului
filial au avut loc ample miscari de revolta impotriva unirii cu
Roma , incheiate cu represalii si condamnari . Castelul de la
Turnul Rosu si mai cu seama cetatea de la Landskrone au fost
transformate in locuri de detentie pentru razvratiti . La cetate se
vorbeste chiar de existenta unei spanzuratori pentru cei condamnati
la pedeapsa capitala;
- 1820 - prezent=are loc exploatarea masiva a lemnului pe raurile
Lotrioara si Sadu . Talmaciu devine important punct de prelucrare si
tranzit, a lemnului;
- 1779 – apare la Sibiu,tiparit la tipografia Barth,poemul epic De
Oppido Thalmus Carmen Historicum a preotului sas Johann
Lebelius,scris de acesta ,in perioada 1542 – 1553,timpul in care a
fost preot la Talmaciu.Continutul poemului in limba latina si limba
romana,se gaseste in anexa 1.
-1852= terminarea lucrarilor de modernizare a drumului de pe
Valea Oltului . Intalnire istorica a imparatului austriac, Franz
Ioszef, cu printul Barbu Stirbei, al Tarii Romanesti si construirea
monumentului ,, Fantana Imparatilor la 1,5 km,sud de Boita
-1867-1876 =dupa desfinatrea Universitatii Sasesti (1850) , are loc
si desfintarea scaunului filial Talmaciu (1867) si anularea
privilegilor privind proprietatea sasilor asupra terenurilor din
domeniu Talmaciu . Conform noilor legi terenurile si padurile trec ,
contra unor despagubiri , in posesia comunelor politice
:Talmaciu,Boita,Talmacel,Sebesul de Sus,Sebesul de
jos,Sadu,Porcesti(aproximativ 90.000 ha cu padure );
 -1884-1897=construirea cailor ferate Sibiu Fagaras si Sibiu
-Rm Valcea. Talmaciu devine un vast santier,care sustine,logistic,
constructia celor doua magistrale
-1890-1896=construirea primei hidrocentrale electrice pe Valea
Sadului . Dupa localitatea Sadu, inTalmaciu,ard primele becuri,
inca, din 1901.Intregul proces de electrificare a localitatii,a fost
terminat in 1912;
-1916 =din15august are loc intrarea Romaniei in Primul Razboi
Mondial .Armata Romina trece muntii in Transilvania si se
declanseaza celebra ,,batalie a Sibiului” (15august-28 septembrie
1916) , in care locul principal de confruntari l-a constituit zona
Talmaciului .Dupa ce initial,prin ofensiva armatei romane,s- a creat
un cap de pod care se intindea,pe aliniamentul Poiana Sibiului –
Selimbar-Avrig, avind limita dinaintea apararii,la 5 km sud de
Sibiu ,in a doua etapa, are loc contraofensiva armatei germane si
respingerea armatei romane prin defileul Turnu – Rosu
.Operatiunea s-a incheiat cu peste 6.000 de morti si imense pagube
materiale;
-1920-1938 =puternice prefaceri economice si sociale generate de
infaptuirea
Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 .In Talmaciu se creeaza fabrici
si intreprinderi de interes national in care sunt adusi muncitori din
toata tara . Populatia se tripleaza, de la 1088 de locuitori in 1920 ,
ajunge la 3600 in 1938.S-au creat doua cartiere noi ,(Firul Rosu si
Lumea Noua ),s-au construit o biserica si scoala pentru populatia
romaneasca;
- 1950-1989 =Talmaciu ca si toate localitatile Romaniei este
penetrat de ,,binefacerile si greselile” epocii respective. Dupa o
crestere masiva a populatiei ca urmare a mutarii acesteia‚din satele
dimprejur(Talmacel,Boita,Sadu,Sebes,Racovita) dar si din sate din
alte judete (Vilcea,Alba,Olt,Dolj,Neamt,etc); in jurul anului 1980
populatia s-a stabilizat la 8000 de locuitori,majoritatea lucrind in
marile fabrici Firu Rosu si OFA,dar si in intreprinderile din
Mirsa,Sibiu si Cisnadie. In acelasi timp,zilnic,Talmaciu,trebuia sa
sustina prezenta a inca 2.500-3.000 de navetisti din satele dimprejur
care lucrau in fabricile de aici,in mod special la Firu Rosu;
- 1953-1955,ample lucrari arheologice,in zona in care se banuieste
a fi existat Caput Stenarum,conduse de regretatul profesor Nicolae
Lupu.Rezultatele cercetarilor se afla in anexa 2.
-1989 =Talmaciu este declarat oras;
-1990-prezent =a avut loc o reducere a potentialului productiv al
unitatilor economice din oras,reorientarea fortei de munca catre
domenii competitive pe piata europeana,aplicarea legilor
proprietatii , regimului funciar si silvic;regim sever in probleme
ecologice,regasirea identitatii orasului,ample masuri de
gospodarire locala(constructii de locuinte,sistematizare,reparatii la
cladirile de interes public,aductiunea apei potabile,inceperea
lucrarilor la sistemul de colectare si evacuare a apelor reziduale
etc;
 REPERE TURISTICE

A) Datini obiceiuri si sarbatorii

1.In 7 ianuarie a fiecarui an,are loc la Talmacel UDATUL IONILOR

sarbatoare mistico-religioasa,la care participa,intreg satul si numerosi
vizitatori.. Doua care alegorice si mai multi calarasii (calareti pe cai)
imbracati in frumoase costume populare traditionale,marsaluiesc pe
strzile satului,ca in final sa se adune in marginea unui piriu care trece
prin sat pentru a uda cu apa pe cei care poparta numele IOAN.
2. Festivalul folcloric ,,MINDRA FATA TALMACEANA” al
copiilor si tineretului din Talmaciu.La acest festival,sunt invitati sa
participe ansmbluri artistice din imprejurimi si alte judete.Se
acorda premii ,individual si pentru formatii artistice.Festivalul este
deschis amatorilor.
3. 27-28 mai,, URCATUL OILOR LA MUNTE” manifestare
populara care se desfasoara la Sadu.Dupa o parada a portului
poipular si trecerea in revista a participantilor are loc concursul
ansamblurilor artistice si concertul de muzica poipulara sustinut
de artistii consacratii.
4.28-29 mai ZILELE BOICENILOR” o alta sarbatoare comuna
la care pe linga simpozioane,expuneri,intilnirii au loc o serie de
manifestari folclorice de cintec si joc.
5. 2-3 iunie INVIRTITA DE LA RUSCA sarbatoare omagiala
care are loc la Sebesul de Sus,
6. 29 – 31 iulie ZILELE TALMACIULUI” sarbatoare cu
carcter educativ si cultural artistic al carui program se stabileste
anual de Consilul local Talmaciu.
 b)Obiective naturale,istorice,economice si culturale.

1.SUVARA SASILOR – rezervatie naturala situata pe

comunicatia Talmaciu-Sadu (la 3 km de Talmaciu) care include
unele speci de plante unice in Transilvania.
2. BISERICA EVANGELICA SI CIMITIRUL BISERICII .
Situate in centru orasului Talmaciu sunt atestate documentar
pentru prima data in 1429.Prezinta interes deosebit altarul
bisericii,orga,.turnul cu ceasuri si cavoul.
3.,CAPUT STENARUM (capatul stincilor) castru roman ridicat
in timpul lui Traian (88-117) odata cu cucerirea Daciei de care
romani.Este situat pe malul drept al Oltului,pe locul numit de
localnicii din Boita ,,In rude”
4. LANDSKRONE (COROANA TARII) numita si cetatea
Talmaciului.Asezata la iesirea din Talmaciu catre Valea Oltului,pe
locul numit Dealul Furcilor,cetatea este atestata documentar in
anul 1370. Cu o suprafata de 100/64 metrii
patrati,inconjurata cu 3 rinduri de ziduri,inalte de 5 metri si groase
de 1,5 m,cetatea avea 3 turnuri de observatie,orientate catrte sud
spre defileu Turnu Rosu,catre est spre Tara Fagarasului si catre
nord,spre Sibiu.
5. CASTELUL TURNU ROSU un fort situat la marginea
localitatii Boita,construit in jurul anului 1500,cu rolul de a
supraveghea trecerea prin defileu.Linga turnul rosu se afla
cimitirul eroilor romini cazuti in primul razboi mondial (1914-
1918) in celebra ,,batalie a Sibiului”(16-28 sept.1916)
6. FINTINA IMPARATILOR constructie din piatra situata la 1,5
km in sud de Boita,executata in anul 1852 ca amintire a intilnirii
istorice dintre imparatul Austo-Ungar Frantz Josef si domnitorul
Tarii Romanesti,Barbu Stirbei,cu ocazia terminarii lucrarilor de
reparatie a drumului ce strabate trecatoarea Turnu Rosu.
 7. DRUMUL LUI TRAIAN fragment de drum ramas din timpul;
razboielor dintre dacii si romani,situat la aproximativ 2 km sud de
Boita la locul numit Piatra Milosti.
8. TURNUL SPART sau turnul sfarimat,constructie de aparare
datind din jurul anului 1500,aflata la 15 km sud de Boita.Actuala
forma a turnului dateaza din anul 1533,cind apele involburate ale
Oltului au distrus partea dinspre drum..
9. CETATEA LOTRIOAREI si CARTIERUl LAZARET
La varsarea Lotrioarei in Olt,pe locul in care azi functioneaza o
cariera de piatra a existat prima cetate de aparare din
defileu,atestata documentar la 1407.In actualele constructii
existente la Lazaret a functionat un cimitir pina catre anul
176o.,iar din anul 1840 aici a functionat vama cu loc de carantina
pentru toate produsele,marfurile,oamenii si animalele care treceau
in/si din Tara Romaneasca in Transivania.
10. UZINELE ELECTRICE SADU, 1,2 si 5 Prima hidrocentrala
construita in Romania in 1896 se afla la iesirea din Sadu spre
localitatea Riul Sadului,a doua hidrocentrala construita in 1910
se afla intre localitatile Sadu si Riul Sadului si ultima cea de a
treia construita in 1960 se afla pe un afluent al riului Sadu –
Sadurel.Acestea au avut un impact deosebit de pozitiv asupra
dezvoltarii Talmacilui.
11. MUZEUL PARTICULAR ILIE ROTARU din
Talmacel.depoziteaza si prezinta obiecte casnice si de arta folosite
de localnici.
 c) HANURI SI PENSIUNI.

1. Hotelul restaurant ELLA siutuat pe comunicatia Sibiu-Rm

Vilcea este clasificat cu 2 stele.Dispune de 80 de locuri de cazare
si un meniu bogat si variat.
2. Pensiunea agro-turistica RADOIU,situata in Talmacel la
nr,13,dispune de 10 locuri de cazare si un meniu deosebit de
variat.
3. Pensiunea agroturistica CALBOREANU situta in Talmacel la
nr.64,dispune de 36 de locuri de cazare,asigura desemenea
petrecerea placuta a concediului de odihna ,prin realizarea unor
drumetii , excursii in zona si alte surprize placute.
4. Pensiunea agro-turistica BARBOSA siutuata in Talmacel la
nr,124,dispune de 16 locuri de cazare si asigura meniuri
ntraditionale preferentiale.
5. Restaurantul expres KM 247 situat pe Valea Oltului,asigura
servirea mesei in regim ,,urgent” si pe toata durata unei zile.
6. Restaurantele LUNCA SALISTEI, situate pe Valea Lotrioarei
la 5km de comunicatia Sibiu –Rm Vilcea,asigura servirea mesei
in regim de urgenta.
7. CABANA PREJBA situata in masivul Lotru la altitudinea de
1744 m .Se poate ajunge pe jos din Sadu,din Talmacel si de Valea
Lotrioarei.Dispune de 24 locuri de cazare si asigura servirea
micului dejun.In prezent este nefunctionala.
8. restaurantul POIANA SOARELUI situat pe soseaua E 81 in
colonia Talmaciu 2,asigura un bogat si variat meniu pentru
aproximativ 50 de persoane
9. restaurantul PODUL OLT situat in gara Podu Olt, Asigura
masa pentru 30 de persoane.
 d)TRASEE TURISTICE DIN TALMACIU

- cu autoturismul sau autocarul:

- traseul nr. 1 catre nord, spre Sibiu (18km) si Cisnadie (13
km)
- traseu nr.2 catre sud,Valea Oltului,Calimanesti(60
km),Rm Valcea(80 km)
- traseul nr 3 catre est Fagaras(65 km) Brasov (130 km)
-trasee montane.
- catre cabana PREJBA,se poate merge pe 3 variante
-primul traseu;Talmaciu – Sadu cu masina pana la hidrocentrala
Sadu 2 si apoi pe jos pe la Masa verde-Prejba, 4 ore de mers;
-al doilea traseu cu masina pina la iesirea din Talmacel (4 km)
apoi pe jos fie pe Riusor-Plesita –muntele Muma-,Prejba fie pe
Riu-Valea Stefenita-Plai-Muma –Prejba,
-al treilea traseu pe valea Oltului-valea Lotrioarei- izvorul
Lotrisorului-Prejba;
-catre cabana SURU cu trenul sau auto pina la
Avrig,apoi pe jos pe valea Avrigelului-Poiana Neamtului- cabana
Suru.
-catre barajul de la Sadu 5 sau Gitu Berbecului, muntii
Cindrel si/sau statiunea Paltinis;
-cu masina sau pe jos(30 km,drum pietruit) pina la Gitu
Berbecului.Apoi, de la Gitu Berbecului catre Paltinis se poate
merge cu autoturismul sau pe jos pe ruta Rozdesti-Muncel
-Paltinis
- de la Gitu Berbecului spre Virful Cindrel, pe jos ,pe ruta
Rozdesti-Serbanei-Cinaia;
CAPITOLUL 1.Asezarea,vecinii,clima,fauna si flora.

Putine din localitatile de pe Terra beneficiaza de un cadru

natural,fizico-geografic si climatic care sa intruneasca la superlativ
toate calitatile pozitive pe care le genereaza acestea.
Asezat la mica distanta de poalele celor mai inaltii Carpati
Rominesti,muntii Fagarasului,flancat de cel mai mare riu de interior
al Romaniei,riul Olt si aerisit in permanenta de curentii binefacatorii
generatii de circulatia aerului prin trecatoarea Turnu Rosu,acest mic
habitat uman numit Talmaciu,a fost identificat din cele mai vechi
timpuri cu populatii umane si perpetuat pina in zilele noastre.
.Existenta sa se leaga de existenta trecatorii Turnu Rosu de pe
cursul mijociu al Vaii Oltului,impropriu spus trecatoare,caci spre
deosebire de toate celelalte trecatori din Carpatii,care parcurg
vaii,trec piscuri si munti,stabilind diferente de altitudine,aceasta
reprezinta un simplu debuseu (unicul in Carpatii Rominesti)printre
muntii si in care diferenta de altitudine,la intrarea Oltului in
defileu si la iesirea acestuia din defileu,nu depaseste 10 metrii .
Locul care are coordonate geografice intre 23 grade si 41 de
minute la 24 de grade si 55 de minute longitudine estica si de la
45 de grade si 30 de minute la 46 de grade si 10 minute latitudine
nordica,numit Talmaciu.are urmatorii vecini.
La nord de acesta,se deschide panorama unei cimpii line si
manoase care duce la capitala tinutului,orasul Sibiu,primul oras
rominesc capitala europeana.Tot de la nord curge catre
Talmaciu,reunitele, ruirile Cibin si Hirtibaciu,care duc cu ele
povara istorica a renumitelor tinuturi,cu acelasi nume,din care
provin. De la est,Oltul,se aproprie de Talmaciu,grabindu-se sa
patrunda in defileu,dupa ce a strabatut aproape 250 de km,de la
izvoare,trecind prin carpatii Orientali,muntii Persani,Tara Birsei si
tara Fagarasului.
Dinspre vest,riul Sadu si piriul Talmacelului aduc cu ele bogatia si
varietatea solului si vegetatiei din muntii Cindrel si Lotru
La acesta altitudine de 450 m,peste toti si toate,dinpre sud-
est,vegheaza, masivul muntos Suru(2282 m )din muntii
Fagarasului,numit asa de localnicii,deoarece,intr-o viata de om,de
putine ori ii este dat acestuia sa vada ca s-a topit zapada in
totalitate, pe acest munte .De aceea,contrastul dintre albul zapezi
de pe vaile muntelui si negrul pamitului de pe muchiile si coastele
acestuia,usor de obsevat de la Talmaciu,la facut pe omul de rind sa
boteze acest munte Suru.
La sud-vest,de Talmaciu,se afla trecatoarea Turnu Rosu,un culoar
lung de aproximativ 65 de kilometri si lat in unele portiuni de pina
la, 2,5 km,care desparte de la est la vest, masivele muntoase
Fagaras si Lotru.Pe acest culoar,incarcat de istorie,trece spre sud,
riul Olt,domolit in ultimii 20 de ani,de nenumarate baraje
hidroenergetice(18 gata si 19 in constructie),iar paralel cu cursul
Oltului ,se afla,soseaua europeana E 81(strabatuta zilnic de peste
30.000 de automobile)care leaga Peninsula Balcanica si vestul
Asiei ,de centrul si vestul Europei.
Aici la Talmaciu si clima este diferita prin unicitatea ei de alte
zone din tara.Caracteristica principala o constitue,datorita
curentilor de aer din defileu,graba cu care se instaleaza
anotimpurile anului.Primavara,atunci cind vintul bate dinspre sud
este capabil sa ,,uste” in 2-3 zile,straturi de zapada de pina la 1
m.Dar,tot asa de repede,cind vintul bate dinspre est,este capabil sa
instaleze straturi de zapada de pina la 1 metru in mai putin de o
zi.Numai vinturile dinspre nord si vest stabilizeaza si intirzie
venirea primaverii,deoarece aduc cu ele ploii reci,de lunga durata
care fac bine solului,dar intirzie aparitia vegetatiei.Exista o vorba
la Talmaciu,ca aici vinturile ar bate de doua ori pe an,odata sase
luni si altadata inca sase luni,apropo de faptul ca atit primavara
cit si toamna sunt bintiute in permanenta de vinturi.
Vara este si ea grabita.Deja la 15 iunie,dupa ploile repezi si
vijelioase din mai,vara este instalata.Vegetatia,in special culturile
agricole,sunt intr-un proces accelerat de crestere.Totusi de la
jumatatea lui iulie,in plina vara,cind peste zi temperaturile se
ridica la 30 de grade celsius si noaptea temperatura poate scadea
pina la 15 grade,o boarea rece si umeda coboara de Suru peste
Talmaciu,inprospatind si oxigenind aerul.
Toamna poate veni in orice zi dupa 15 septembrie,pentru ca dupa
aceasta data,culturile agricole,in special cele leguminoase si
pomicole pot fi atinse de bruma.Dupa aceasta data cerul este mai
mult inourat,iar in zilele senine din diminetele lui octombrie,pe
toata valea Oltului si Cibinului se instaleaza,pina catre amiaza,o
ceata deansa si foarte rece
Si iarna se grabeste.A nins uneori in 15 octombrie.Dar,tot asa de
repede se poate topi zapada si usca pamintul ,astfel ca lucrarile
agricole,pot continua si dupa ce a nins odata,deoarece solul revine
repede la caracteristica sa principala,aceea de a putea fi lucrat.
Iernile profunde nu dureaza prea mult.De sf Andrei sau cel tirziu
de sf Nicolae,ninge o zapada de avertizare,dar care tine putin.Apoi
de Craciun sau cel tirziu de Anul Nou se asterne un strat gros de
zapada,care la Boboteaza si sf.Ioan,genereaza un ger,, subtire si
aspru”,ceea ce invita localnicii sa petreaca timpul mai mult prin
casa.Apoi gerul scade din intensitate si catre sfirsitul lui februarie
se intrevad primele semne de primavara.
Din observatiile statiei meteorologice de la Talmaciu si amintirile
virsnicilor rezulta ca aici iernile,au fost pina in urma cu 15
ani,foarte darnice cu cantitatea de zapada cazuta.Dar,odata cu
incalzirea vremii in toata lumea si la noi au scazut cantitatile de
zapada si chiar debitul riurilor,dar in schimb au crescut
temperaturile zilnice.
Peisjul complet al Talmaciului este dat,in afara resurselor si
frumusetilor naturale de contributia omului,a acelui om care de a
lungul timpului a reusit sa puna in valoare aceste frumuseti si prin
care si-a asigurat confortul material si psihic potrivit nevoilor si
posibilitatilor din epoca care a trait.Talmaciu a trecut si a trait prin
toate momentele frumoase sau urite ale istoriei.Sute de ani de
liniste,pace si prosperitate,zeci de ani de framintari politice si
sociale de reasezare a unor relatii noi intre oameni si institutii si
alti anii buni de cataclisme naturale.Foarte multe date si fenomene
au ramas scrise in documentele timpului,alte intimplari s-au
pierdut odata cu documentele care s-au distrus,unele nerealizari
din cadrul urbei se crede ca au fost urmare a neconcordantei
dintre viziunile diferite ale oamenilor timpului de a valorifica
oportunitatile oferite de natura si mediul de afaceri ,iar alte date
nu s-au scris,dar se banuieste ca asa ar fi avut loc.In sfirsit s-au
pastrat unele date si intimplari in denumiri geografice,in folclor
sau in constiinta satenilor mostenire de la predecesorii lor.
In tot decursul istoriei sale,Talmaciu,a fost un mic centru
social,administrativ,economic si de cultura pentru toate celelalte
localitati din imprejurimi.In sudul Talmaciului,se afla localitatile
Boita si Turnu Rosu(fost Porcesti) ultimile localitati din arcul
carpatic,care deschid drumul Oltului catre trecatoare,in drumul
sau catre Dunare. La vest se invecineaza cu Talmacelul si Sadul.
De prima se leaga prin nume,Talmacelul,reprezentind,in
conceptia celor care au dat nume localitatilor,fratele mai mic al
orasului,de astazi.Din Sadu,vine riul cu acelasi nume,care a
reprezentat forta motrice a industriei manufacturiere la
Talmaciu,dar si un imens izvor de paduri.
La nord se invecineaza cu satul Vestem si comuna Selimbar,de
existenta carora se lega existenta unor diferenduri istorice,legate
de dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole.In sfirsit la
est, se invecineaza cu satul Bradu si comuna Racovita.
Inceputurile existentei targusorului Talmaciului dateaza,potrivit
parerilor,preotului-poet Johannes Lebellius(una din personalitatile
orasului) inca din anii 70 ai erei crestine.O descriere completa a
orasului de la intemeiere pina la 1542 se poate afla citind
traducerea manuscrisului ,,De oppido Thalmus Carmen
historicum,,(in anexa 1 a cartii)
Pe teritoriu Talmaciului,la nivelul solului sau subsolului nu se
cunosc a fi existat minerale de importanta deosebita.Gasim in
schimb,o varietate de combinatii naturale,dat fiind caracterul
eterogen si diversificat al reliefului.Astfel in luciul apelor
Olt,Cibin,Sadu sau Talmacel gasim soluri nisipoase sau luto-
nisipoase.Pe dealurile din imprejurimi si cimpia din nord sau
nord-vestul localitatii,gasim soluri argiloase sau podzolice,iar in
padurea din est si dealul ,,Pe Piatra,, gasim soluri brune de padure
si roci piemontane. Corespunzator reliefului,solului si climei
locale,la Talmaciu si imprejurimile acestuia gasim o varietate
complexa de copacii,arbusti,plante,ierburi,flori si burieni in
cantitati si sortimente suficiente.
In inaltimile muntilor din localitatile
invecinate,Sadu,Talmacel,Boita,Turnu Rosu,predomina padurile
de conifere (brad,molid),padurile de fag,iar pe malurile piraielor –
arinul si mai putin padurile de paltin,scorus,mesteacan,etc.
Coborind mai catre ses,in luncile Oltului si Cibinului gasim o
padure de stejari batrini,intinsi pe aproape 300 de ha,presarati pe
ici colo cu esente de carpen ,salcim si artar.Mai jos,pe malurile
riurilor Olt,Cibin,Sadu si Talmacel,creste intr-o forma destul de
dezorganizata arinul,salcia si rachita.
Din categoria arbustilor,atit pe versantii abruptii ai delului Cetatii
cit si in alte locuri necultivate cresc unul linga
altul:gorunul,singerul,lemnul cinelui,lemnul
dulce,jnepanul,macesul si porumbarul
In categoria plantelor salbatice,dar utile oamenilor locului se
gasesc zmeura si mura de padure,coacazele si afinele,etc
.La pret de mare cautare in zona Talmaciului sunt florile care cresc
in natura spontana,nedirijate sau intretinute,dintre care enumeram:
ghiocei de primavara,clopoteii,papadia,floarea
vintului,luminarica,ciubotica cucului,spinzul,violetele,cimbru
salbatic,tigancusa,floarea de nu ma uita,etc.
In culturile de griu si gradinile oamenilor s-au cuibarit tot felul de
buruieni care impiedica dezvoltarea plantelor cultivate,dintre care
se pot enumera:matraguna,urzicile,volbura,palamida,etc.
De mare interes si importanta deosebita,in zona,desi nu se prea
cunosc si nici nu se utilizeaza sunt plantele medicinale din flora
spontana,precum;musetelul,arnica,ghimpele,salvia,tisa,pelinul,me
nta,socul si frunzele de tei.In aceasta categorie intra si acele plante
medicinale,otravitoare,dar utile cind sunt utilizate cu
recomandare,in terapiile contra diferitelor bolii
precum:degetelul,matraguna,spinzul,merisorul,brindusa de
toamna,cucuta si sofranul.In cantitati semiindustriale se pot
colecta frunze si fruicte de paducel si maces.
In ceea ce priveste culturile agricole care se infiinteaza sub
obladuirea taranului talmacean,trebuie subliniat ca desi este in
aproprierea muntelui,aici se pot cultiva orice planta
corespunzatoare latitudini de 45 de grade latitudine
nordica.Rezultate deosebite dau culturile de
griu,secara,orz,ovaz,porumb,borceag,trifoi,lucerna,,floarea
soarelui,cartof,in si cinepa.Deasemenea,culturile de
legume,precum;
ceapa,ardeiul,tomatele,patrunjelul,usturoiul,hreanul,sfecla,dovlacu
l,fasolea, castravetele,varza,morcovul,mazare,ridichi,salata
verde,linte,telina,rabarbura si spanacul.
Cu rezultate bune se comporta si pomii fructiferi,precum ;
marul,prunul,ciresul,zarzar,gutui,visini si mai putin caisele si
piersicile..Aporoape in curtea fiecarui gospodar sau pe cimpiile
destinate pasunatului, s-a pastrat in decursul timpului,dudele
rosii,albe sau negre.Vita de vie desi modesta este prezenta in zona
prin soiurile ,,Nova ,, si ,,Isabella,,rezistente la boli si
daunatori,dar si la temperaturile oscilante din lunile aprilie si
octombrie
 Florile,plante decorative,destinate la diferite evenimente,dar si
ca elemente de estetica din cadrul fiecarei gospodarii sunt
reprezentate
de;lacrimioare,panselute,trandafiri,margaritare,gladiole,garoafe,na
rcise,lalele,crini,macii rosii,,brinduse,etc.Pe timp de iarna se
pastreaza la mare cinste in ghivece sau lazi de lemn;
muscatele,petuniile si cactusii.Deasemenea in casele bine
organizate si instarite se pastreaza in permanenta in lazi sau
ciubere de lemn; arbusi de lamii,portocal,leandru,trandafir japonez
si alte specii exotice.
Aproape in fiecare curte este crescut si ocroti malinul alb si
malinul rosu.Animalele domestice din gospodariile satenilor a
reprezentat,in trecut principala preocupare a talmacenilor.Perioada
anilor 1980-1990,a insemnat un regres in cresterea animalelor,in
timp ce azi,aproape 35% dintre famiile de talmaceni detin una sau
mai multe animale de casa.Astfel,se cresc
;vaci,oi,capre,porci,cai,gaini,rate,giste,iepuri de casa,ciini si pisicii
si mai putin bivoli,care altadata reprezenta faima crescatorilor de
animale din aceasta zona.
Apicultura, datorita existentei unei bogate faune locale,a
constituit in permanenta o preocupare principala a locuitorilor
talmaceni.
Din rindul animalelor salbatice se pot mentiona
pasarile care migreaza toamna spre tarile calde si care se intorc
primavara.precum; rindunica,barza,cocostirc,giste
salbatice,grauri,sitari,prepelite,priveghetoarea,pupaza,mierla si
sturzul.
Apoi o alta categorie de pasari ramin,in mod obisnuit pe
loc,precum;
ciocirlia,pitigoi,cinteza,sticlete,gaita,cotofana,ciocanitoarea,cioara
,uliu si vrabiile.In padurile din jurul orasului,sunt multe
privighetori,lilieci,huhurezi,iar pe malul apelor gasim codobatura
si fazanul.In munti la inaltimi mari se poate vedea cocosul de
munte si mai jos cocosul de mesteacan.
Vara pe timp calduros,atat ziua cit i noaptea se pot
vedea,pretutindeni,de diferite marimi si si in cele mai variate
culorii,fluturii.
Apele curgatoare din interiorul si din afara localitatii ascundeau
nenumarate specii de pesti,precum; mreana,crapul,stiuca,salau si
plevusca,in timp ce din apele Saduluii si Talmacelului,se pierdeau
uneori in Cibin,pastravii si citeodata lostritele
Animalele salbatice,din ce in ce mai putine la numar,gasesc inca
in flora din jurul Talmaciului conditi de hrana si ascunzisuri.Este
intilnit din ce in ce mai des ursul,iar lupul poate fi vazut mai cu
seama iarna.Deasemenea,mistretul,cerbul,caprioara,risul,ariciul si
iepurele de cimp,desi sunt din ce in ce mai rare,sunt inca prezente
in arealul zonei.Jderul si veverita aproape au disparut in timp ce
vulpile au proliferat intr-un mod ingrijorator.Se remarca prezenta
din ce in ce mai mare a cucustiucilor,pasari inexistente la noi pina
prin 1970
.

Genereatia actuala,ca si cea urmatoare,are imensa raspundere de

a conserva actualul habitat de flora si fauna,avind in vedere procese
naturale care au loc pe TERA,(incalzirea globala,seceta si lipsa
surselor de apa),precum si implementarea acelor masuri care sa
asigure o dezvoltare durabila si protejata a biodiversitatii sistemelor
ecologice.
Un prim pas in conservarea specilor de plante s-a facut prin
infiintarea rezervatiei naturale SUVARA SASILOR,o terasa aflata
pe malul sting al riului Sadu,intre localitatile Sadu si Talmaciu,la o
altitudine de 430 m ,unde sunt raspindite mai multe formatiuni
geologice de virsta Neogena – Cuaternara.Etajul colinar in care
este asezata rezervatia este caracterizat de temperaturi medii
anuale de 9 grade celsius,precipitatii medii anuale de 819,6 mm si
umiditate relativa a aerului de 75%.
Unicitatea rezervatiei este data de existenta unor specii din flora
spontana,precum ,,molinietul relicar”,nemaintilnit in
Transilvania.Deasemenea
aici vegeteaza mai multe specii floristice rare,precum; mararul
porcului,narcisa,stinjenei,gladiola,iarba neagra,brindusa,coacazul
de munte,salcia tiritoare,gentiana,limba sarpelui,orhidee,etc.
Nu s-au identificat specii de animale rare,dar sub tufisurile de
arin,mesteacan si rachita si-au gasit adapost zecii de specii de
pasari,caprior,mistret si sute de specii de nevertebrate.
Cele mai importante denumiri ale suprafetelor de teren de pe
teritoriul Talmaciului pastrate in constiinta localnicilor,sunt:

1. INTRE IAZURI (pe partea drepta a riului Sadu)

- Pe Dealul Sadului - In Porca

- Sub deal - Sub Porca.
- La gradina de legume -Pe sub Teis
- La sura lui Schvartz - La apa repede
- Poteca de la piriul ciobanului - La padurea de stejari
- La santul de piatra - In suvara
- La fintina curata

2. CIMPUL SADULUI (pe partea stinga a riului Sadu)

- Pe drumul Sadului - La moara de pulbere

- Pe Erlen - Pe drumul Cisnadiei
- La baraj -La pamintu negru
- Pe coasta de sus - Pe la Robjen

3.CIMPUL DE MIJLOC (partea de nord,comunicatia catre

Sibiu)

- In groapa lupului - Pe la Kroamen -

- Pe drumul Vestemului - Pe la masa de piatra
-La pivnita de piatra -Drumul vechi de oras.
- Pe Handakes - Pe drumul Cisnadiei.
- Sub siru galben - Pe la spital
- Pe siru galben - La ograda
- La fintina - Pe baterii
- La firma Feltrineli

4.CIMPIA CIBINULUI (malul drept al riului Cibin)

- Pe valea clopotului - La groapa rece

- In vadulet - Groapa racoroasa ---
Pe drumul de la fintina - Dincolo de groapa
- La pasune - La gaurile vulpilor
- Pe calea mica - Pajistea iepurelui
- Pe la stepp - In balta Brasovului
- La izvorul rece - Pe Guldmitzam

5. IN LUNCII(malul sting al Cibinului si din lunca

Oltului pina la Bradu)

- Pe piatra - Pajistea turnului

- Urcusul pompierului - La varnita
- Padurea bisericii
- Pe pajistea raiului
- Muntele raiului
- Groapa rosie
- In livada
- La vadul ungurului
- Puntea cu fringhie
- Sub kirzamern
- La butalau
- In gropile reci
- in batatura
- la masa de piatra
- ocolul ursului
- Carpinis(in carpeni)
- la groapa rece
- pe pajistea cu foc
- la Podul Olt
- pe piatra de la Podu Olt
6. IN JURUL CETATII
- la moara Boitei
- la gratar
- la gaterul lui Simon Roth
- la fintina cu mortaciuni
- sub cetate.
- pe cetate
- dupa cetate
- in paraul cerbilor.
-La lac(elesteu)
- Cimpu lat
- Pe poteca spre Bradu
- Groapa Rarefsch
- Dealul ascutit.
- La fluxul negru
- Dincolo de deal
- in vararie
- schliecht
-Pe mosia lui Gallus
- coasta viilor.
- la gaura darimata
- la zuelesch
- la plugul de aur
- pe coasta.
- pe dig
- la viile noi.
-la gaura cu grine.
- pe delul abrupt.
- la gradina de legume.
- intre brazii
- la locul cu ciulini
- pe colina de observatie
- in lanul cu porumb
- la biserica Koteria
Capitolul 2 epoca straveche si veche

. 2.1 Realitate si fictiune

Cind vorbim despre Talmaciu din punct de vedere istoric avem in

vedere cele trei aspecte legate de rolul sau de domeniu,scaun si
localitate.Geografic,Talmaciu,este legat de trecatoarea Turnu Rosu –
Calimanesti prin aproprierea sa fata de aceasta fiind cel mai sudic
punct din Transilvania meridionara.Cronologic,istoria
Talmaciului,incepe cu descoperirea arheologica de la Racovita,a unui
toporas din silex cioplit,destinat pentru cioplit,razuit si taiat cu o
vechimime de peste 600.000 de ani i.d.Hr.1) identice cu cele
descoperite in bazinul superior al vaii Argesului.
Faptul ca acesta zona a fost locuita din cele mai vechi timpuri o
demonstreaza descoperirile arheologice de la Sadu ,Boita si Talmaciu
in luncile riurilor Sadu,Cibin si Olt a unor obiecte de lucru si lupta
datid chiar din paleoliticul inferior 2)
Cultura neoliticului a dat la iveala la Boita un ciocan de piatra
slefuit si un topor de silex,slefuit 3)in timp ce la Talmaciu s-au gasit o
secure-ciocan din serpentin cenusiu si si un topor de piatra nelustruit
4)Intimplator sau nu majoritatea descoperirilor arheologice facute pe
domeniul Talmaciu se refera la obiecte destinate atit pentru lucru cit si
pentru lupta,astfel,ca avem de a face cu niste locuitori care de a lungul
istoriei au fost nevoiti sa schimbe instantaneu unealta de lucru cu arma
de aparare
In epoca bronzului si a fierului,odata cu cresterea numarului de
asezari omenesti a dat nastere la nenumarate vestigii materializate in
obiecte de folosinta individuala,utilaje agricole(plugul de fier) si
construirea de cetati.5)
Din pacate,lipsa unor forme autorizate si specializate(tip
muzee,case memoriale, colec
-ctii de arta) in zona ,a permis disiparea acestor descoperiri
arheologice in alte locuri din tara si peste hotare.Deasemenea,inca mai
exista o multitudine de obiecte de arta inca nedescoperite sau aflate in
diferite stadii de degradare ca urmare a lipsei sapaturilor arheologice in
zonele in care au existat diferite forme de convetuire.
Dealtfel, in acest loc,unde se separa muntele de
cimpie,unde,artificial,s-a delimitat occidentul de orient si au fost
obligati sa convetuiasca la un loc,vorbitori de mai multe limbi,se stie
sigur ca a existat o bogata si variata viata sociala.Unele fenomene si
procese istorice care avut loc
nu pot fi interpretate din lipsa probelor materiale si atunci se recurge la
bogata “memorie colectiva”care pastreaza si astazi amintirea unor
vremuri trecute.Si cind si acestea sunt epuizate apelam la interpretarea
semantica a unor denumiri geografice, de personae si fenomene care
au avut loc.
Exista foarte multe legende la Talmaciu,incepind cu
pelasgii,despre care se banuieste ca ar fi predecesorii tracilor,descrisi
de Homer,ca fiind un popor mitic.Acesti uriasi care stapineau cindva
lumea au existat si la Talmaciu.Unul se afla pe “dealul cetatii”(actuala
cetate- coroana tarii) iar celalat pe dealul “Magura” (popular
Barc)din compunerea localitati Boita.Intre cei doi uriasi a existat o
permanenta lupta pentru suprematie,iar sfirsitul lor,potrivit legendei ar
fi a avut loc instantaneu, ca urmare a ranilor primite,in timpul luptelor
fizice
.Metaforic,se vorbeste ca intre cei doi uriasi lupta ar fi durat sute de
ani,iar ei ar fi lasat mostenire,ca aceasta sa se continue,cum de altfel s-
a si intimplat sa aiba loc o permanente disputa,certuri ,amenintari si
procese intre locuitorii sasi ai Talmaciului si rominii din Boita privind
terenul agricol aflat intre cele doua dealuri,situatie care a durat.de la
139o si pina la primul razboi mondial.6)
O alta legenda,veche,incearca,sa arate cum au fost stabilite
numele localitatilor din zona,Astfel,spune legenda,ca un anume grof
“Nicolaus de Flandra”care a participat alaturi de cruciati la asediul
Constantinopolului se intorcea acasa pe drumul destul de greu al Vaii
Oltului.In dreptul localitatii Ciineni a fost tinut in loc timp de mai
multe ore de o ceata de ciini.Apoi,ajuns la Talmaciu a aflat ca regiunea
in care se nascuse a fost bintuita de mari inundatii,iar regale Geza al
II-lea acorda privilegii acelora care se asezau sa locuiasca in tinutul
dintre Carpati si riul Tirnava Mica.A hotarit sa ramina aci,si-a adus
rudele si impreuna cu un orecare Dobo a primit sarcina sa apere
defileul Turnu Rosu.Asa a ajuns sa colaboreze cu locuitorii satelor din
jur carora le-a dat si nume. Satului care avea foarte multi boi i-a zis
Boita,altul care avea multi porci i-a zis Porcesti(azi Turnu Rosu} si
altui sat in care locuia unul din fii sai zis Talmaciu mic(azi
Talmacel)iar acolo unde la latrat ciini –Ciineni.7
O alta legenda locala,publicata de primul preot luteran de la Talmaciu
Johannes Lebel in 1542,in lucrarea “De oppido Thalmus Carmen
istoricum”incearca sa stabileasca provenienta numelui orasului.Acesta
crede ca in anul 7o d.Hr.dupa asediul Ierusalimului si prigoana
evreilor,un grup de evrei bogati se stabilesc in acesta zona si
intemeiaza o asezare noua caruia ii dau numele Talmud,dupa numele
carti sfinte a evreilor.8)
De remarcat ca acesta legenda este scrisa intr-o perioada cind sasii din
Transilvania sustineau cu tarie ca prin filiera gotilor,ei ar fi urmasii
Romei.
Lebel demonstreaza ca rominii sunt urmasii romanilor colonizatii in
Dacia de catre Traian ”dupa lupte grele”definind in acelasi timp
conceptia sa privind numele de valah 9)
Cu privire la teritoriu care apartine de Talmaciu si numit
“Armenii” legenda sustine ca aici ar fi locuit o populatie care a venit
impreuna cu evrei cu care erau tovarasi de negot.Dealtfel B.P.Hasdeu
vorbeste de existenta unei episcopii armene la Talmaciu cu legaturi
strinse cu episcopiile de la Strigoniu si Curtea de Arges.in secolele
XII-XIII (10)
Exista o legenda si despre marea invazie mongola din
1241,care potrivit relatarilor ar fi distrus din temeli tirgusorul Talmaciu
si care spune ca pe valea Oltului nu departe de Talmaciu mai multe
femei se aflau la strinsul finului,cind au aparut din senin acesti
barbari,care le-au batjocorit si in final le-au ucis. In amintirea
prapadului,locurile au fost botezate “muierile din sus” si “muierile din
Jos”11)

2.2 Dacii,romanii si aparitia localitatilor din domeniu Talmaciu.

Problemele milenilui 1 d.Hr., au fost enumerate ,de

istorie,ca fiind , in mare urmatoarele;caderea imperiului roman sub
loviturile nimicitoare ale migratorilor,crestinismul o noua cale de
regasire a omului,formarea popoarelor si a natiunilor.
Dacii urmasii tracilor ,pe aceste meleaguri au dezvoltat o
puternica civilizatie a lemnului,cultivau cereale si cresteau
animale,care reprezentau sursa lor,de existenta,aveau un singur zeu si a
fost ultima provincie din Europa cucerita de Roma.
Patrunderea romanilor in Peninsula Balcanica 146 i.Hr. si aproprierea
de Dunare indica o iminenta ocupare a Daciei si implicit inceperea
procesului de formare a poporului romin.
Primele garnizoane si apoi colonii romane de pe teritoriul tarii noastre
dateaza din anii 6o e.n. printre ele aflindu-se si “Caput
Stenarum”(capatul stincilor) la intrarea in defileu,la 5 km de
Talmaciu,prima cunoscuta in Transilvania.Importanta acestui “cap de
pod”peste muntii,pentru romani, este data de faptul ca asigura acces
rapid catre Sarmisegetuza si celelalte cetati dacice din Transilvania.
Cercetarile arheologice intreprinse pina in present,pentru descoperirea
castrului roman de la Caput Stenarum, au scos la iveala existenta unui
complex militar si a unui castel cu caracter public privat (12).Aceste
descoperiri s-au facut pe cea de a doua terasa a Oltului,in aproprierea
unei tiglarii,la locul numit de localnici “La Rude”In interiorul
constructiilor s-au gasit monezi cu inscriptia Marcus Aurelius,iar pe
caramizi inscriptia Legiunea XIII Gemina,ceea ce ne determina sa
afirmam ca aceste vestigii dateaza din secolul II d.Hr.deci dupa
cucerirea Daciei de catre romani.Acest lucru ne indreptateste sa
credem ca aceste descoperiri sunt partiale, reprezentind numai o parte
a castrului si coplexului roman care se afla la Caput Stenarum,urmind
ca in viitor sa se faca noi descoperi arheologice.In aceasta judecata se
porneste de la faptul ca Roma era o cetate,iar imperiul roman o
extensie a urbei,oriunde erau colonii romane se creau mici orase,cu
temple,alimentari cu apa,pavaje,arhitectura civila ,viata culturala si
organizare sociala.Ori prezenta unei legiuni romane precum legiunea
XII Gemina,fie si numai prin rezervistii ei,inseamna ca aceast castru
roman a avut o importanta deosebita.Rezultatele descoperirilor
arheologice de la Caput Stenarum sunt prezentate in anexa la carte,sub
forma unui referat intocmit de regretatul si eminentul istoric Nicolae
Lupu.
Secolele III,IV si V .inclusiv dupa retragerea aureliana,trebuie sa fi
avut un impact deosebit asupra populatie locale,deoarece concomitent
cu cu insusirea religiei crestine(legiunea XII Gemina participase in
anul 7o la asediul Ierusalimului,multi soldati erau crestini)avea loc
procesul de asimilare a populatiei dacice si toate acestea sub loviturile
naucitoare ale migratorilor care strabateau defileul in sus si in jos.
Prabusirea imperiului roman a insemnat in plan material o
ruralizare a oraselor,reducerea economiei la agricultura,decaderea
culturii si o organizare sociala primara si patriarhala (13)Acest lucru s-
a intimplat undeva in secolele V-VI,e,n.cind castru roman “Caput
Stenarum”a fost parasit,iar populatia locala s-a retras spre zonele mai
impadurite,ferite de navalitori.Astfel au luat fiinta
satele:Talmaciu,Boita,Talmacel,Plopii,Sebesul de Sus si de
Jos,Porcesti si chiar unele din defileu precum Ciineni,
Boisoara,Racovita,etc in care si azi dupa 1500 de ani mai gasim
devalmasia ca forma de proprietate,exploatarea primara a lemnului ca
forma de existenta,cresterea oilor ca sursa de venituri si in general o
viata sociala in care clasele sociale sunt foarte apropiate ca nivel de
trai si cultura,deasemenea, lipsesc stratificari sociale pe criteri
economice sau sociale
Influenta romana a fost atit de puternica asupra nasterii poporului
romin incit si dupa 16oo de ani de la cucerirea Daciei de catre
romani,la Unirea Principatelor Romine ,s-a pastrat vie originea si
geanelogia numelui de roman,uzitindu-se de acesta realitate la
denumirea noului stat.
Se stie ca in Europa numele tarilor s-a format in 3 moduri;
a)prin despartirea din masa romanica si insusind numele provinciei
respective (ex Spania,Italia);
b)prin cuceriri de catre un trib mai puternic(franci,rusi,bulgari) a
celorlante triburi si adoptarea numelui acestui trib
c)reuniuni de triburi primitive in care un trib mai puternic a dat numele
celorlanti(germani,engleziu.sirbi)
Cazul atipic al romanilor,demonstreaza inca odata vechimea si
influenta deosebit de puternica a romanilor asupra locuitorilor si
locurilor din Dacia
Populatia Daciei –Romane a fost evaluata la data retragerii
aureliene la 1,5 milioane de locuitori 13).Din aceasta cam 1o% o
reprezenta administratia si coloni romani,inclusive”militarii
veterani”improprietariti in Dacia.
Incercarile actuale ale unor nationalisti straini de a demonstra ca
romani au nimicit intreaga populatie din Dacia,iar la retragerea
aureliana au lasat un vid de populatie sunt infirmate de
realitate.Valurile de popoare migratoare care au bintuit aceste locuri,in
timpul si dupa retragerea aureliana,au gasit aici surse bogate de
hrana,o populatie crestina legata de Roma si o puternica
infrastructura de sosele si drumuri.Marea capacitate a acestei populatii
a fost aceea de a pastra nealterate valorile primare ale crestinismului si
in acelasi timp de a asimila orice nou val de migratiiin cadrul
populatiei autohtone.
Concomitent cu procesul de formare a poporului romin,in defileul
Turnu Rosu ramineau comunitati de daci liberi care nu recunosteau si
nu se supuneau autoritatilor romane.Anul 117.la moartea lui
Traian,este anul care va ramine in istorie cind generalul roman
Marcius Turbo duce cele mai crincene lupte cu dacii neasimilati –
numiti “latrones” sau pe intelesul popular “lotrii”15)
Termenul de”lotrii” ,inca din acceptiunea romana era sinonim cu
“tilharii,hotii de drumul mare”si s-a transmis din antichitate pina in
epoca moderna ,fiind atribuit locuitorilor din defileu care nu se
supuneau autoritatilor administrative, fie ca au fost ei
romani,unguri,turci,sasi sau austrieci.Dupa ei s- a dat numele unui
intreg masiv mintos si la numeroase vaii care izvorasc din acest
masiv, precum Lotrioara,Lotrisor,Latorita,etc.

2.3 Intunecatul ev mediu romanesc sec. VI-XI

Populatiile migratoare au lasat foare putine urme materiale

in zona Caput Stenarum(sau poate inca nu sunt descoperite),iar din
toponimia locurilor gasim ceva denumiri ramase de la pecenegi,o
populatie neinsemnata si venita tirziu in arealul zonei.
Patrunderea triburilor slave in secolele VI-VIII,in peninsula Balcanica
a accentuat si mai mult starea sociala si economica pastorala si
patriarhala a rominilor din Dacia post-romana. In timp ce Europa
apuseana isi gasea indentitatea prin formarea natiunilor,sub
conducerea unor lideri puternici,iar societatea se scinda in categorii
sociale, taranii,mestesugari si clase sociale superioare,de nobili,
capabile, sa creeze literatura,arte,constructii,in general progres
social,societatea romanesca stagna.
 Populatiile daco-romane,tangential slavizate,traiau,in acele
secole, cu amintirea de glorie de pe timpul romanilor,aveau o
economie inchisa,taraneasca,in care fiecare gospodarie isi fabrica
hrana ,imbracamintea,uneltele,constructiile si toate cele necesare
membrilor ei.Comertul functiona foarte putin si numai la nivelul
trocului si al necesitatilor imediate(hrana).Nu se punea problema
darilor si a impozitelor catre domn(rege) si stat pentru mentinerea unei
armate sau a unei culturi.Nu existau orase,ci doar sate mai mari si nici
nu s-au creat lucrari de arta impresionante.Scriitorii si istoricii
romini ,ocolesc sau nici nu amintesc aceasta perioada din viata
poporului nostru.Un titan al culturii universalale precun Emil
Cioran,nascut in zona,are oroare si este rusine de cele traite de
predecesori nostrii.Totusi,perioada aceasta intunecata,a dat numeroase
opere de arta in domeniul literaturii prezentate mai tirziu in scriierile
cronicarilor moldoveni si ale Scolii Ardelene si este in
continuare,izvorul culturii populare rominesti
In perioada la care ne referim a avut loc impunerea si
consolidarea religiei ortodoxe pe toata suprafata celor 3 provincii
rominesti,iar prin introducerea alfabetului chirilic s-a realizat ruptura
de biserica catolica.
Aparitia catre sfirsitul secolului a XI-lea a unor mici entitati
statale (tarii,ducate,voivodate )grupate in jurul unor lideri locali,mai
degraba lideri spirituali,influenti,n-au ajutat cu nimic la dezvoltarea
economica a zonelor ceea ce inseamna o pierdere de 500 de ani in
dezvoltarea economica, fata de tarile Europei apusene.

Lipsa de liniste,lipsa de independrnta politica si lipsa unitatii politice

sunt cauzele cele mai importante care au impiedecat pe romini sa se
ridice in plan material si cultural in secolele VI-XII.16).Abia dupa
intemeierea statelor feudale Tara Romaneasca si Moldova,la mijlocul
secolului XIV, putem vorbi de o orecare prosperitate economica de o
cultura si o independenta politica.
Altfel se prezenta situatia in Transilvania ,care incepind cu jumatatea
secolului al XI leaa suferit un proces de incorporare administrativa in
regatul maghiar.
Ungurii,ultimul popor migrator sosit in Europa in secolul IX,au
gasit ca zona de asezare Cimpia Panonica,pe cursul mijlociu al
Dunarii.
Dupa ce “parintele”triburilor maghiare-Stefan ce Sfint i-a
unificat,sedentarizat si crestinat au gasit cu cale sa intemeieze un regat
asemanator cu cel francez al lui Carol ce Mare si cel german,al lui Otto
al II-lea.In politica lor au fost ajutati si de imprejurarile istorice ale
separari bisericilor prin marea schisma din 1054,ungurii intrind in
sfera de influenta a catolicilor.Astfel ,ca,in numele convertirii la religia
catolica a cit mai multor crestini si atragerii cit mai multor adepti ai
infaptuirii ‘regatului mare”regele ungurilor,acorda prin danii-
pamint,titluri nobiliare si schimbau numele in maghiar , tuturor acelora
care jurau credinta regelui.Timp de 2oo de ani,urmasi lui Attila si
Stefan cel Sfint, au extins limitele regatului in est si sud pina la
Carpati,in nord si vest pina acolo unde nu atingeau interese
germanilor.S-au dus lupte grele cu sirbii din Voivodina,slavii din
Carpatii nordici si cu voivozii Glad.Litovoi si Menumorut din
Transilvania.In afara sistemului de danii si al cuceririlor pe calea
armelor,regii ungurii au dislocat tribul maghiar al secuilor din zona
Bratislava (de azi) in zona Bihoruluila (Secuieni-Salonta ) si
Unirea(Alba) o etapa intermediara pe malul Oltului si al Cibinului,la
Talmaciu si apoi la Sf.Gheorghe-Miercurea Ciuc.Deasemenea,datorita
relatilor de rudenie ale regelui maghiar cu curtea regelui german a
acordat dreptul unor populatii germane din Flandra ,Luxemburg si
Saxonia,sa intemeieze colonii in sudul Transilvaniei,intre Olt,la sud si
Orastie la nord-vest si Drauseni la nord-est.
Dupa anul 1300,odata cu incheierea politicii de anexare de
teritorii,regatul maghiar a intrat in declin, avind mari probleme cu
mentinerea teritoriilor anexate,datorila lipsei aparatului
administrative,dar si numarului mic de unguri din regat,ceea ce a facut
ca in toata existenta sa statul maghiar sa aiba o singura politica cea a
maghiarizarii numelor celorlante populatii.
Mentinerea regatului Sf.Stefan,au determinat luarea in decursul
timpului a unor masuri interne,precum,aducerea de printi straini,aliante
politice si militare cu germani,poloni,austriecii,etc,ceea ce nu s-a mai
putut realiza dupa primul razboi mondial,cind statele europene din
centrul continentului, au revenit la organizarea de dinaintea venirii
ungurilor in Europa.

2.4. Asezarea sasilor –contii de Talmaciu.

Dispusa in centru spatiului etno-lingvistic al poporului

romin,Transilvania prezinta toate conditiile unei vechi vetre a
neamului.Aici este leaganul de formare al poporului romin.Ea
seamana cu un maret si intins palat,capodopera de
arhitectura,unde sunt asezate toate frumusetile naturale.17)
Cercetatorii istorici in domeniu asezarii sasilor in
Transilvania nu dau o data certa a sosirii acestora si nici nu stiu
de ce au plecat din Germania.
Se presupune ca la intoarcerea unor cruciatii participantii la
cruciadele II si III,aflind ca in tara lor de origine s-au produs
cataclisme naturale,au solicitat si au obtinut aprobarea sa se instaleze
in aceasta regiunea din sudul Transilvaniei(18 )
O alta teorie sustine ca datorita numarulu restrins de oameni pe care ii
aveau regii unguri fata de vastele obligatii apostolice care si le
asumase acestia au solicitat ajutorul unor regii din Europa de
vest,precum Germania,sa participe cu cavalerii in infaptuirea politici
lor(19)Slaba riposta a localnicilor si existenta unor terenuri manoase
intre Olt si Tirnava Mica,mai bune ca cele din Germania,a determina
pe regii unguri sa acorde acestui tinut statutul de „Fundus
Regius”(pamintul regelui),iar cavalerilor germani,statutul de „oaspeti
permanenti”20).In sfirsit,datorita relatilor de rudenie existente in
Europa evului mediu,cind prin casatorii se faceau sau se desfaceau
imperii,prin casatoria regelui Andrei al II lea al Ungariei cu printesa
germana Gertrude s-a creat privilegiu acordarii de pamint cavalerilor
care o insoteau si o sustineau pe regina(21) Aceasta casatorie a fost
de bun augur pentru comunitatea saseasca,deoarece,in timpul regelui
Andrei II-lea (1208-1230)s-a emis vestitul „Andreanum” Bula sau
hrisovul de aur,(1224)in care se stipulau drepturile si obligatile
sasilor de pe Fundus regius.Mai trebuie mentionat,ca in
meticulozitatea lor,aceste populati germanice,stabilite in sudul
Transilvaniei intre Talmaciu si Brasov la sud si Orastie si Drauseni la
nord,desi proveneau din zone diferite si cu graiuri diferite au adus cu
ei metode moderne de organizare si exploatare a pamintului au
introdus mestesugurile si au contribuit la inflorirea comertului.
Primele masuri au constat in impartirea pamintului colonistilor in
sesi,apoi si-au delimitat hotarele satelor si in final mai multe sate s-au
grupat intr-un scaun (sedes)iar din 1462 toate scaunele s-au reunit in
Universitatea Saseasca cu sediu la Sibiu(desfintata in 1850)
Asezarea saseasca de la Talmaciu nu a facut parte din nici un
scaun pina in 1453,cind atit Talmaciu cit si Salistea au devenit
scaune „filiale „ale scaunului Sibiului.Explicatia infiintarii atit de
tirziu a acestor scaune este aceea ca teritoriu fiind populat,
preponderent cu populatie romanesca ,iar pamintul impartit deja
la venirea sasilor nu au fost necesar organizarea populatiei
bastinase ,intr-un scaun.Mai mult prin Andreanumul din
1224,regele le spunea sasilor„dau voua pamintul si padurile sa le
folositi dimpreuna cu cu cei de acolo si cu bisenii*,ceea ce se
recunoaste de existenta unei populatii rominesti inaintea asezarii
sasilor .Apoi,incepind cu anul 1453 intreaga raspundere a
construirii si intretinerii fortificatiilor din defileu Turnu Rosu,este
trecuta din raspunderea castelanilor de Talmaciu in cea a
Universitati Sasesti de la Sibiu cele doua scune filiale avind
obligatia pazirii granitelor si sustineri materiala a cetatilor din
defileu.
Documentele sasesti din timpul asezari sasilor vorbesc de
existenta unui”desertum”in sudul Transilvaniei,ceea ce la facut pe
academicianul Stefan Pascu,sa aprecieze ca era vorba de un vid de
populatie ,dar ca, existau lucrari de constructii,peste care s-au
asezat sasii(toate cetatile sasesti sunt puse pe basilici romanice)dar
care au fost parasite din cauza migratilor sau chiar prin mutarea
unor triburi intregi cum a fost cazul secuilor. 22)
Secuii,un trib din compunerea celor 7 triburi maghiare care s-au
asezat in cimpia panonica aveau rolul de avangarda sau
ariegarda(inainte sau dupa)pe timpul deplasari ungurilor spre
Europa si de graniceri in timpul sedentarizarii.Astfel ca vor fi
gasiti pazind nordul Ungariei,apoi dispusi in zona Satu Mare-
Bihor(satele Sacuieni-Salonta si Unirea –jud.Alba),apoi pe Olt si
Tirnva Mare si in final in zona de azi Sf.Gheorghe-M.Ciuc.Pe
timpul asezari lor pe Olt,este consemnat in documentele vremii,
un anume Laszlo care impreuna cu ai sai au contrubuit la ridicarea
si intarirea unor mici fortificatii de aparare.Acest Laszlo sau
Bodo(la maghiari prenumele este folosit numai in acte oficiale,in
timp ce in practica curenta se folosesc,diminutive sau
apelative)este pomenit de documentele timpului ca intarind cetati
si amenajind intariruri in zona Talmaciu,la intrarea in defileu.
Acest lucru s-a facut in perioada 1130-1145cind rege era Bela al II
lea cel orb(coincidenta)ruda cu Laszlo.(23)
In jurul anului 123o cuceririle maghiare in Transilvania s-au oprit
la Banatul Severinului si in defileul Turnu Rosu
precum si in celelalte defilee din Carpatii.Cit de important era
defileu Turnu Rosu pentru regii unguri vedem si din derularea
evenimentelor de la curtea regala maghiara.
Urmasul regelui Andrei al II lea-Bela ,in copilaria sa si in
campaniile militare fusese insotit de un orecare Conrad (sau
latineste Corardus) si el fiul unui print german care a insotito la
curte pe mama regelui , Gertrude(Gisela-in ungureste).Din motive
pe care numai istoria de atunci le cunoaste, regele il numeste
conte si ii da drept „danie „ acestui Corrard -Tara
Lovistei,numita in documentele vremii Terra Loysta,infiintind
astfel dinastia contilor de la Talmaciu.Actul de danie este reprodus
in original si traducere (24)
Bela,dei gratia primogenitus
regiHungariae,Dalmaciae,Croaciae,Ramae,
Serbiae,Galliciae,Lodomeriae,Bulgariae,Comaniaeaue,rex
universis,ad quos praesentes literae comvenerin vel
pelvenerint.salutem in salutis auctore.
Regiae incubit excellentiae metiri merita singularom et unicuique
pro meritis
Rispondere,quippe ut famulantium mentes fervori fidelitatis
accintae magis ac magis ad rxercenda virtutis opera
inflammentur.Nototiae igitur praesentium ac posterorum harum
serie volumus fieri manifestum,quod nos dilecti et fidelis nostri
comitis Corlardi,filii Cristani sevitia que patri nostro et matri
nostrae reverendis postmodum vero nobis a primaevis puritiae
nostrae temporibus exhibuit indefesse,mente tenus retinentes’quia
sumptibus suis nultiplicibus non pepercit et labores corporales in
regno et extra regnum alaeriter tolleravit Nos ergo labores ipsius
prae oculis nostrae mentis habentes licet modicum,in
recompensationem tamen tot et tantorum servitiorum suorum
quandam nostrae donationi terram convenienten Loysta
vocatam,ab acqua Lothar vocata,quae fluit ad aquam Olth,cum
omnibus utilitatibus suis et pertinentiis dedimus,donavimus ac
contulimus ipsi comite Corlardo,et per eum suis heredibus
heredumque suorum successoribus iure perpetuo et
irrevocabiliter possidendam et habendam.Ne autem super hac
nostra donatione aliqua in posterum possit fieri cavillatio vel
detractio,praesentes litteras scribi fecimus et duplicis sigilli nostri
monimine robotari.
Datum per manus Mathyae praepositi Zagrabiensis et aulae
nostrae vicecancellarii,anno dominicae incarnationis
MCCXXXIII.Pous tavernicorum,
Andreea filio Stephani dapiferorum,Belud filo Oslu
pincernarum,filo Solum agaso nostrorum magistratus
tenentibus,Dyonisio cum magno nasu vaivoda existente.

Bela,prin gratia lui Dumnezeu primul nascut al regelui si reginei

Ungariei,Dalmatiei,Croatiei,Ramei,Serbiei,Galitiei,Lodomeriei,B
ulgarilor si Cumanilo, sanatate tuturor celor ce va afla acest
inscris.Dam porunca regeasca, serviciilor aduse noua sa fie
rasplatite si fiecaruia sa i se aduca recunostere pentru slujire,ca
placerea aduceri de sevicii prin dovada fidelitatii, din ce in ce
mai mult spre implinirea faptelor de vitejie, pline de ardoare.De
aceea voim prin toate acestea prezente si viitoare sa facem
cunoscut ca noi rasplatim serviciile credinciosului si iubitului
nostru conte Conrad,fiul lui Christianus,care ni-a slujit pe
raposatii nostri tata si mama,regi si pe noi inca din frageda
copilarie,cu un deplin devotament chiar,necrutindu-si deloc
propria sanatate si integritate corporala,aparindu-ne dreptul la
regalitate.Aceste stradanii ale sale au fost obsevate cu ochii
nostri,ca fiind foarte placute privirii noastre,inca numitului conte
Conrad,mostenitorilor lui mostenitorilor,mostenitorilor sai ii
daruim bucata de tinut,numita terra Loystra,de linga apa numita
Lothar,care se varsa in Olt,cu toate facilitatile si acareturile
sale,i-l daruim si il improprietarim spre vesnica si irevocabila
posesie.Prin urmare,pentru ca nimeni din viitor sa nu poata pune
din nou stapinire,am dispus aceste inscrisuri si le-am intarit cu
sigilul nostru dublu.
Intarit de Mathias.vel vornic de Agram si al nostru vicecancelar
al curtii regale,in anul 1233 de la nasterea domnului.Sunt de fata
paharnicul Andeas fiul lui Stefan,scutierul Belud,fiul lui
Oslu,maistru chelar,fiul lui Solum,comisul,in timp ce Dyonisus cel
cu nasul lung era voivod”

Care erau limitele acestei Terra Loysta si unde locuia contele

Conrad nu se cunosc prea multe date,dar familia sa s-a bucurat de
foarte multa apreciere la curtea regilor arpadieni,dovada fiind
foarte multele danii primite de acestia pina in anul 1339 Se crede
ca acesti conti de Talmaciu aveau rolul unor comandanti militari
de regiune(provincie la romani)asimilati la drepturi cu greavi sau
grefi sasi.(25)dar,peste acestia,ca importanta.
In dictionarul sasilor transilvaneni la pagina 256,se mentioneaza
ca” greavii sunt dregatori si persoane cu rol de conducator din
unul sau mai multe sate,cu privilegii speciale si imputerniciri
judecatoresti”.
Nu se cunosc realizarile primului conte,dar banuim sa fi
facut ordine privind siguranta transporturilor in defileu,sa fi pus
bazele unor constructii temeinice ,din piatra, in defileu si mai ales
sa fi pus bazele unor lucrari de infrumusetare a orasului de
resedinta Talmaciu.
Prima atestare documentara a Talmaciului are loc in anul
1265,cind este reinoit actul de danie al tinutului”terra loysta „de
catre regele maghiar catre „contele Corardus de Talmacs.”26) Se
crede ca acest Corardus este fiul primului conte de Talmaciu,care
a reinoit actul de danie a domenilui la moartea tatalui sau.Nici
despre acesta nu se cunosc prea multe date.Toate documentele
privind familia ,averile si competentele de care uzitau familia
contilor Corardus de la Talmaciu au ars in incendiu care a distrus
minastirea sf Nicolae (1369) Banuim ca,contele Corardus al doilea
impreuna cu tatal sau ar fi fost martorii marii invazii mongole din
1241 si sa fi incercat ceva masuri de limitare a jafului.
Actul de danie al tinutului Tera Loysta mai este reinoit inca odata
in anul 1311.
Unii cercetatori istorici dau drept prima atestare
documentara a Talmaciului anul 1318,cind „contele Nicolaus de
Talmesch”,urmasul lui Conrard al II lea este chemat in judecata la
curtea canonica de la Alba Iulia in niste litigii cu comuna
Zlagna.De la sine inteles,este faptul ca aceasta familie dispunea de
imense mosii,de vreme ce se judeca cu obstea satele sasesti care
se aflau, undeva, aproape de Medias.Poate fi reconstituita averea
acestor conti,sporadic,din evidentele scaunului Sibiului(care in
aceea perioada era ostila contilor de Talmaciu)si din documentele
regale maghiare.
Perioada anilor 1310-133o a fost pentru contii de la Talmaciu cea
mai prolifica in acumularea de danii si proprietati.Daca s-a
respectat principiul acordarii de danii in scopul realizari apararii
,avem de a face cu o granita lunga de aproape 60 de km. de la
intrarea in defileu si pina la Poiana Sibiului ,pe masivele muntoase
Lotru si Cindrel. Contele Conrard
al II-lea s-a stins din viata in 1311,la reinoirea danie si a avut 3
fii,Johannes ,Nicolaus si Katarin Pe numele lor gasim proprietati
in tot sudul Transilvaniei.Se vorbeste de existenta a 52 de
localitati pe numele contelui Nicolaus
Astfel Johannes (primul fiu al lui Conrarad al II-lea) , era
castelanul castrului Salgo(cetate linga Tilisca) si stapinea tinutul
Amlasului. Apoi in scaunul Medias avea danie de la regele
Ladislau IV-satul Motis, Pe Hirtibaci avea satele;Ghijasa de Sus
si Cornatel, Pe Tirnava Mare avea satele :Valea Lunga(Hususau),
Chesler si Micasasa Pe Tirnava Mica satele;Panade,Sona,Silea si
Ormenis In tinutul
Secaselor,satele:Alamor si Petresti.
Sora Katarin era casatorita cu Petru Tschec,conte de Cisnadie,iar
dintr-un act din vremea aceea aflam ca in situatia in care, cei doi
frati nu ar fi avut mostenitori,atunci sora lor mostenea aceste
proprietati (27).
Documentele din arhivele sasesti mentioneaza foarte multe
schimbari in legatura cu contele Nicolaus(citeva documente se
gasesc in anex 3- 7).In toate actele este numit „nobilis
comes”(conte nobil).Neavind copii din prima casatorie ,a divortat
si s-a recasatorit cu Elisabeth,fica vice-voivodului Transilvaniei
Elenny de Turosco,cu care deasemenea, nu a avut copii ,In
preajma anilor 1335,prin acte testamentare, Nicolaus,a dat o parte
a mosiilor sale celor doua foste sotii,precum si suroriri sale de la
Cisnadie –Katarin si nepotului Cristian de la Bradu fiul surori
sale.Probabil in anul 1339 a decedat,iar la 13 august 1340,toate
mosiile care i-au apartinut mai la nord de Sibiu i-au fost
consfiscate si predate voivodului Thomas al Transilvaniei.
(28)Pentru invinuiri,de inalta tradare,au fost luate si mosiile
fratelui sau Johann,inclusiv cetatea Salgo (Sibiel) si satele
apartinatoare acesteia.
Ce se intimplase ?Cum s-au pierdut averile primite
danii,anterior,de catre inasintasii familiei Conrad ?
In jurul anului 1300 se stingea din viata, fara a avea
mostenitori,ultimul rege arpadian,astfel ca pentru ocuparea
tronului Ungariei, s-au format mai multe tabere,care a dat cistig de
cauza unui principe strain -Carol Robert de Anjou ,devenit Carol
I. Atit contele Nicolaus de Talmaciu cit si contele Johannis de la
cetatea Salgo nu sprijinise venirea la putere a proaspatului
rege,mai mult atunci cind regele taiase o parte din privilegiile
sasilor(desi acesti conti se subordonau direct regelui) s-au aliat
contelui Henning de Petresti s-au rasculat impotriva regelui si au
aparat cauza sasilor.
Despre Nicolaus aflam ca ,desi initial cazuse in disgratia regelui,a
fost reabilitat si improprietarit (1322)cu daniile de pe cele doua
Tirnave „ ca rasplata pentru serviciile credincioase aduse regelui
„in lupta lui contra lui Ladislau Apor”,voivodul Transilvaniei si
pretendent la tronul regilor arpadieni .Documentele sasesti de
epoca sugereaza ca din partea contelui Nicolae ar fi avut loc o
tradare a cauzei sasilor.In alte documente istorice se vorbeste chiar
de schimburi de terenuri intre rege si contele Nicolaus,acesta
renuntind la teritoriile cu satele din tara Amlasului,in schimb
primind teritorii pe Tirnave 29)
.Dar ,situatia s-a schimbat in anul 1330,cind Carol Robert cu ostile
sale s-a deplasat in trecatoarea Turnu Rosu pentru a pune la punct
relatiile politice si militare cu principele Tarii Romanesti-Basarab
I.Despre luptele de la Posada exista tablouri si texte scrise in
cultura europeana,dar greutatea cea mare este legata de localizarea
zonei unde a avut loc batalia.Noi,credem ca aceasta a avut loc aici
aproape de Talmaciu,la varsarea Lotrioarei in Olt,iar retragerea
,potrivit legendei,a regelui deghizat in pastor de oii,a avut loc pe
Valea Lotrioarei,peste muntele Prejba,la Sadu si ulterior
Sibiu,Hunedoara spre interiorul Ungariei.Argumentul acestei
teorii armata germana in sens invers.
Dupa cum se stie regele Carol Robert, abia a scapat cu viata din
aceasta inclestare,de care nu era strain nici contele Nicolaus de
Talmaciu,iar urmarea represalilor facute asupra acestuia pentru
neparticiparea la aceste lupte, a fost dezmostenirea sa de daniile si
privilegiile primite de el , tatal si bunicul sau(30).
La fel s-a intimplat si cu bunurile fratelui contelui
Nicolae,contele Johannes,ale carui averi au fost daruite voivodului
Thomas al Transilvaniei.
In acest fel se stinge dupa aproape 100 de ani (1233-1340)
semintia contilor de Talmaciu din neamul lui Conrard,ale caror
contributii la prosperitatea zonei sunt prezentata de
nostalgicul,Johann Lebel ca fiind ,,infloritoare, marete si fara
precedent (31)
Dar,rolul contilor nu se termina aici.In 1357 apar in documente
timpului,contele Michael,in 1366 este mentionat contele
Paulus,iar in 1377 se relateaza de un alt conte Mathias,toti
probabil ,cu indatoruiri legate de paza granitelor si construirea
cetatilor de granita.(32
Dupa parerea istoricilor locul in care au avut sediul contii de la
Talmaciu este insasi actualul teritoriu pe care este ridicata
Primaria orasului,numit de localnicii,sasii,din vremuri imemoriale
„Die Curia”33)

Bibliografie cap 2

1.Iuliu P. Noi descoperiri arheologice in revista

Transilvania nr.7/1973 pagina 25-26;
2.Dicu P. Paleoliticul inferior in piemontul
Cotmeana si depresiunea Sibiului..
in SCIVA,1979,pagina 48
3.Albescu I. Boita –monografie istorica pagina 15.
4.X X X Repertoriu arheologic al muzeului de
istorie Sibiu.
5.Pirvan V. Getica,Ed.Meridiane
Bucuresti 1982, pag 262
6.Albescu I. Boita - monografie istorica pg 21
7.Albescu I. Boita – monografie istorica pg 23
8.Stratulat C.N Monografia Talmaciului pagina 18
9.Armbruster A. Romanitatea Rominilor,istoria unei
Idei, Ed, Enciclopedica
 Bucuresti 1993,pg 95
10. A;bescu I. Boita monografie istorica pg.18
11.Albescu I. Boita-monografie istorica pg.19
12.Macrea M. M.C. VI 1960,pg430
13.Panaitescu P.P. Interpretari rominesti,Editura
Enciclopedica, Bucuresti 1990, pg 19
14.Radoiu N. Istoria tarilor surori Dacia si Moesia
Publicata in SUA, 2001, pg 16
15 Florescu R. Dacia -Veche Romania, pagina
internet
16.Panaitescu P.P. Interpretari romanesti Editura
Enciclopedica, Bucuresti 1994, pg 16
17.Balcescu N. Romini subt Mihai Voda V.
Opere volumul II,Editura Acadeniei
Bucuresti 1960,pg215
18.Nagler Th. Asezarea sasilor in Transilvania
Ed, Kriterion Bucuresti 1992,pg 114
19.Nagler Th. Asezarea sasilor in Transilvania
Kriterion Bucuresti 1992,pg 119
20.Nagler Th. Asezarea sasilor in Transilvania
Ed Kriterion,Bucuresti 1992 pg 144
21. Documente de istorie a germanilor din Transilvania,
Vol I,pagina 109.
22.Pascu S. Voivodatul Transilvanie,Cluj 1971
pg,128
23.Puscariu I,Lupas I etc-Contributii istorice la trecutul
rominilor pe pamintul craiesc
Sibiu 1913,pagina 267.
24. Schneider Fr. Talmaciu,comuna saseasca din
Transilvania/volum I 12oo-1936,
Wiesabaden,1990 pagina51.
25. Documente de istorie a germanilor din Transilvania,vol
Vol II,pagina 727.
26.Documente de istorie a germanilor din Transilvania,
Vol II,pagina 74
27.Documente de istorie a germanilor din Transilvania,
Vol II,pagina 725
28.Documente de istorie a germanilor din Transilvania
Vol II,paginile 521,524,548 si 566.
29.Puscariu I,Lupas,etc Contributii istorice privitoare la
trecutul rominilor pe pamintul craiesc,
Sibiu 1913 pagina 233.
30. Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni
Vol 1,pagina 77.

31. Lebel J. De oppido Talmacs carmen

historicum pg.9
32.Documente de istorie a germanilor din Transilvania
Vol II,paginile 7219,880,944;
33 .Schneider F. Talmaciu,comuna saseasca din
Transilvania/volum I 12oo-1936,
Germania 1990 pagina. 58
Capitolul 3 CETATILE DE GRANITA

3.1 Preliminarii la construirea cetatilor

Primele date referitoare la construirea unor fortificatii in

defileul Turnu Rosu dateaza de pe vremea romanilor.Asa numitele
„limes” si „castres” aveau rolul de a supraveghea circulatia in
defileu si de a pazi drumurile comerciale.1)
Amintirea marii invazii mongole de la 1241 a staruit mult timp in
constiinta localnicilor de la Talmaciu.Preotul Schneider aminteste
in cartea ,,Talmaciu comuna saseasca din Transilvania 1200-
1936,scrisa in 1990,ca locul din Padurea Bisericii numit „la
plugul de aur’ar fi numit asa pentru ca aici si-au ascuns localnicii
bunurile de valoare in timpul invaziei.Deasemenea,in aproprierea
de Podul Olt la locul numit ‚Fracker Kaulen”ar avea accest nume
deoarece aici au fost inmormitati toti cei care au cazut prada
invaziei,atit localnici,cit si decedatii, din partea invadatorilor.2)
In aceasta jumatate de secol al XIV-lea in sud-estul Europei isi
face aparitia un nou pericol pentru pacea,linistea si bunastarea
localitatilor acestei zone –Imperiul Otoman.Dar,pina la aparitia
acestora pe melegurile Talmaciului sa subliniem,ca dupa luptele
de la Posada,relatiile dintre regatul maghiar si Tara Romaneasca s-
au ascutit,deosebit de mult,victime acestor rafuiele, fiind locuitorii
romini ai domeniului Talmaciu din satele apartinatoare acestuia.
Familia lui Conrad isi pierduse proprietatile de Tirnave,
Hirtibaciu,Secase si Amlas,dar nu pierduse satele de la intrarea in
defileu si Tara Lovistei,In acelasi timp se pierduse si stirpea pe
linie barbateasca a contilor Conrad care sa continue opera de
zidire a cetatilor din defileu. Perioada anilor 1350 in plin proces
de construire a a fortului de la Lotru (?) si a ridicarii”cetatii de
veghe„din apropriere Oltului a adus multe probleme a caror
rezolvare s-au continuat mai multe secole,iar unele nu au fost
rezolvate niciodata.
S-au deteriorat raporturile dintre regii unguri si comunitatea
saseasca prin cresterea taxelor si obligatiilor catre rege,rezultat al
aplicarii Andeanumului din 1224,aparitia primelor nentelegeri in
legatura cu proprietatea asupra terenurilor , dintre sasii si
populatia romineasca si implicarea si a populatiei rominesti in
plata darilor catre rege ,desi acestea nu erau prevazute in nici un
document al timpului .
Politica regilor unguri de catocilizare a continuat si cu
domnul de peste munti,din Tara Romineasca .Ca masura
incurajatoare Regele Ludovic I al Ungariei a acordat drept
„danie” principelui Vlaicu(Vladislav sau Ladislau in denumirea
catolica) Tara Fagarasului si Tara Amlasului.,insa,din motive
necunoscute, la 10 octombrie 1366 ii ia inapoi satele
Orlat,Sacel,Tilisca si Aciliu din domeniul Amlasului,lasindu-i
doar satele Saliste,Gales,Vale,Cacova si Sibiel.3)
.Nemultumit de masurile impuse si de atitudinea pe care o aveau
sasii fata de populatia romineasca din satele care le avea in
proprietate ,in 1369 ,principele Vlaicu face o incursiune de
pedepsire peste munti,in zona Talmaciu,ocazie cu care darima
zidurile cetatii(aflata in constructie) si arde din temelii minastirea
Sf.Nicolae,din interiorul localitatii .4)
Documentele timpului de atunci(care se gasesc in arhivele sasesti
de la Sibiu) nu vorbesc de modul cum si cind s-a construit
minastirea Sf Nicolae,cetatea Landskrone(Coroana Tarii)si fortul
de pe Lotrioara ci doar amintesc in treacat de existenta lor,ceea ce
ne facem sa concluzionam ca la posibilitatile timpului si la
populatia existenta in satele dinprejur capabila sa
lucreze,constructia lor,ar fi trebuit sa dureze cel putin 50-100, de
ani si sa ajungem la la constatarea ca aceste constructii au inceput
inca din timpul primului Corardus si au fost continuate de urmasul
acestuia si de nepotul sau,comitele Nicolaus de Talmaciu.5)
Inaintea construirii cetatii de pe „Dealul Furcilor”(asa cum este
cunoscuta azi) au existat alte forme de aparare impotriva jafurilor
si incursiunilor de distrugere,precum;prevenirea,
mascarea,semnalizarea si ascunderea oamenilor si bunurilor,ceea
ce in zona defileului era posibila datorita padurilor existente
Se crede ca anterior,construirii „cetati”,existau amenajate puncte
de observatie care preveneau populatia cu cel putin 1-2 zile
inaintea producerii invaziei.
Aceste puncte se gasesc pe”delul Barcului” in locul care i se
spune „cetatea de veghe”(intre castru Caput Stenarum si Cetate)si
care semnaliza catre Sibiu prin punctul de la Dealul Turnului,din
Talmacel si continuind cu dealul Mohului,catre Sibiu si pe o alta
directia catre Tara Oltului,prin punctele de la
Racovita,Avrig,Arpas,Oltet 6)
Dar rolul cetatilor de granita nu era numai acela de a semnala un
pericol iminent ci si acela de a crea din timp de pace ,,provizii
„pentru cei care plecau sau soseau prin defileu,iar pe timp de
razboi de a adaposti si stoca oameni si armament
In sfirsit,cetatile de pe Valea Oltului,trebuiau sa reprezinte si
locuri sigure pentru adapostul comerciantilor,locuri de vama,de
unde se obtineau venituri destul de mari si mentinerea unui
bastion militar adinc infipt in defileul Turnu Rosu.
Defileul Turnu Rosu a reprezentat o problema pentru regii
unguri de la Andrei al II –lea incoace si continuat cu principii
transilvaneni si cu imparatii austrieci.Documentele vremurilor
amintesc de prezenta in defileu a tuturor marilor imparati si regi
cunoscuti in istorie,fiecare lasindu-si propria sa amprenta asupra
realizarii cetatilor de aparare.
Ca si astazi si in trecut defileul Turnu Rosu reprezinta un
punct de legatura dintre estul si vestul Europei,dintre civilizatia
rasariteana si cea apuseana pe care il strabate o importanta cale de
comunicatie.Primi care au inteles imporanta drumului au fost
romanii care au construit asa zisul ‚drumul lui Traian 7),Apoi au
urmat drumul facut de Matei Corvin in 1473 8) ,iar in anul
1717,un oarecare Friederich Schvartz reuseste modernizarea
drumului,care se parcurgea intre Cozia si Talmaciu in 36 ore 9)
In sfirsit cea mai ampla lucrare de renovare si imbunatatire a
drumului are loc in 1852,la inaugurarea sa participind imparatul
austriac Frantz Josef si domnitorul Tarii Romanesti Barbu
Stirbei,care au lasat o amintire vie,in cinstea acestui eveniment, la
intrarea in localitatea Boita,un izvor de apa amenajat si numit
„fintina imparatilor”
Cu disparitia urmasilor contelui Corrard in 1339,invazia
princepelui transalpin Vlaicu in 1369, amenintarile otomane din
sud si intarirea rolului celor sapte scaune sasesti de la
Sibiu,problema construirii si/sau fortificarii cetatilor de granita
capata alta dimensiune.In locul contelui de Talmaciu,al carui titlu
il purta mostenitorii lui Nicolaus,problema construirii si intariri
cetatilor existente a fost preluata de „castelanul de
Talmaciu”,incepind cu anul 1407, un titlu nobiliar nou aparut, care
avea raspunderi mai putine fata de rege si mai multe fata de
Scunul Sibiului.10)
Acest,castelan isi avea sediu in apropriere cetatii ,avea numai
raspunderi limitate in legatura cu cetatile de granita si se ocupa de
acestea in functie de resursele umane si financiare pe care i le da
Univesitatea.Sunt amintiti in treacat citiva castelani de Talmaciu
precum Johann von Scharfenec,Emich,Simion Gross,Matihas,etc
11)dar fara stralucire si contributii majore ,astfel ca la vizita lui
Matei Corvin in 1464,acesta gaseste „cetatile in ruine’12)si
dispune darimarea unora si construirea altora.In perioada de 100
de ani de la invazia lui Vlaicu la vizita lui Corvin trebuie avut in
vedere ca principala preocupare a Universitati Sasesti a fost
intarirea si fortificarea Sibiului,cetate pe care dealtfel nu a reusit
sa o cucereasca in evu mediu nici un atacator.
Inceputul secolului al XV lea aduce in defileu primele incursiuni
importante ale turcilor in Transilvania.Dupa prapadul din 1393-
13),urmeza cele din 1420 -14), 1423-15), si 1431- 16)
.Dar cea mai pustiitoare invazie ramine cea din anul 1438,cind
turcii au trecut prin foc si sabie Sebesul-17) ,Sighisoara si
Mediasul.In luna martie 1442,turcii navalesc pe valea Muresului
si are loc batalia de Sintimbru sub conducerea lui Iancu de
Hunedoara.Peste trei saptamini sunt alungati si li se iau prazile in
defileul Turnu Rosu 18)
Nemultumiti de modul cum evoluau lucrurile in defileu,in toiul
luptelor de aparare impotriva turcilor,a avut loc un eveniment
important privind viitorul constructiilor din pasul Turnu
Rosu.Insusi regele Ladislau al IV-lea s-a deplast ,la sfatul lui
Iancu de Hunedoara,voivodul Transilvaniei,pentru a inspecta
fortificatiile si a dispune masurile ce se impun. In accest fel la 3
februarie 1453 se emite o diploma a regelui Ungariei, prin care
sunt atribuite(„incorporate”) sasilor din Scaunul Sibiului spre a fi
reparate si intretinute Cetatea de pe Lotru,Castelul de la Turnu
Rosu si cetatea Coroana Tarii de pe Dealul Furcilor.19)
Se pare ca in acest fel se implineau dorinta regelui de a indeparta
indatoririle curtii fata de apararea granitelor si pe de alta parte
vointa slujbasilor sasi de la Universitatea Saseasca(in curs de
formare) de a dispune de noi teritori,in special padurile din
masivele Lotru si Cindrel,precum si de obtinerea de taxe si
impozite de la populatia din zona si de la negustorii care treceu
marfuri in /si/din Tara Romaneasca,catre Transilvania si
invers..20).Odata cu cetatile se predau spre administrare si tirgul
Talmaciului,satele Talmacel,Plopi(azi disparut)Boita, Porcesti(azi
Turnu Rosu)Sebesul de sus,Sebesul de Jos,domeniul minastiri
Cimpul crucii(probabil ruinele si terenul care au apartinut
minastiri sf.Nicolae) si jumatate din Racovita.21) .Aceasta este
practic prima atestare documentara scrisa,a satelor din
compunerea domeniului Talmaciu,de fapt momentul in care se
impun taxe si contributii pe tot ce se producea in gospodariile
taranesti.Exista o mentiune a unui alt rege Vladislav al II lea,care
in 1496 intervine si da porunca autoritatilor din comitatul Albei
ca posesiunile dela „Tholmacz” sa fie scutite de de taxe,intocmai
ca si in cazul sasilor de la cele sapte scaune.22).Intelegem prin
aceste scutiri ca in satele din domeniu Talmaciu avem de a face
pina la aceea data de o dubla impunere cea a autoritatilor sasesti
si cea a autoritatilor regale maghiare.
Mai sunt semnalate importante lupte cu turcii in in anul 1457
si 1460 cind cetatile din defileu au fost martore unor inclestari
crincene 18).Ultimele doua mari batalii le retine istoria ca avin loc
in 1479 si 1493 in care se presupune ca au fost „spoite”cu singe
turcesc castelul de la Turnu Rosu.19)
De remarcat ca majoritatea actiunilor militare purtate de turci in
Transilvania se faceau la ducere, pe vaile riurilor Prahova si Jiu
iar,la intoarce din campanie,acestia foloseau trecatoarea Turnu
Rosu. Cronicile acestui secol al XV consemneaza o scadere
dramatica a populatiei in special barbati datorate luptelor duse cu
turcii.Pina la transformarea Ungariei in pasalic in 1526, mai sunt
consemnate lupte .cu mai putina importanta pe zona defileului.„
In ,,secolul de urgie” (1420-1520) in defileul Turnu Rosu s-au
ridicat si/sau reparat 5 cetati de aparare,aici fiind cel mai sigur
drum pentru comercianti,dar si cel mai fortificat punct de granita.

3.2. Cetatile de granita vechi

Cind grupam cetatile de granita ca fiind vechi avem in vedere

cetatile (forturi,castele)construite sau care s-au pus bazele
construiri lor in timpul administrari domeniului de catre contii de
la Talmaciu,inaintea aparitiei pericolului turcesc sau inaintea
infiintari scaunului filial Talmaciu (1453)
Nu se cunoaste sa fi existat un plan de construire a cetatilor de
aparare in defileu,dar asa cum arata vechimea construii lor,precum
si amplasarea in diferite puncte ale Vaii Oltului,putem crede
,ca,,probabil,primul Corrard trimisul regelui la hotarul
imperiului,a conceput un sistem de aparare bazat pe trei baraje
.Un fort puternic la varsarea riului Lotrioara in Olt,o garnizoana
militara puternica in cetatea Landscrone si o a treia centura de
fortificatii construita in jurul minastirii sf.Nicolae ,din interiorul
localitatii Talmaciu.

FORTUL(CETATEA) DE LA „LATHORWAR”,
„LAUTERBURG” (LOTRU,LOTRIOARA,LOTRISOR

Este cel mai inaintat punct din interiorul defileului privit din
perspectiva contilor de la Talmaciu si avea rolul de a instiinta prin
foc si calauze despre iminenta aparitie a unor raufacatori in
defileu precum si/sa bareze sau sa limiteze si intirzie patruderea
in defileu.Constructia lui a inceput,probabil ,inca din timpul
primului Corrard(1235)2o) si a continuat ani buni de atunci,fiind
in nenumarate rinduri distrus si din nou refacut.
Istoricii inca nu au cazut de acord asupra locului unde s-a gasit
acest fort S-au conturat doua pareri,una sustinuta de istoriologul
sas Gustav Bedeus 21)si care sustine ca acest fort s-ar fi aflat la
varsarea riului Lotru in Olt si o alta sustinuta de I.Albescu 22)
care sustine ca aceasta constructie s-ar afla la varsarea riului
Lotrioara in Olt.Ambii istorici au un punct de vedere comun,acest
fort se gasea pe malul unui riu la varsarea acestuia in Olt.Dar
care ?Cercetind memoria colectiva a locuitorilor de pe Lotru si
Lotrioara si toponimia locurilor s-a ajuns la concluzia ca aceast
fort se afla la varsarea Lotrioarei in Olt,la o inaltime de 150 m
desupra Oltului la locul numit de localnici „LA DOMNISOR”
unde si astazi,se gasesc urme de constructii din piatra si caramida
Existena lui incepe undeva in vremea lui Corrard I si se termina
pe la 1850,cind odata cu construirea drumului de pe Valea
Oltului,este distrus ,marginalizat” si lasat in paragina.Ramine
nerezolvata problema numelui de „domnisor”,care in dictionarul
limbi romine desemneaza pe fiul necasatorit al unui nobil,conte.
23) .Dar care este acel nobil ? sa fi fost primul fiu al lui Corrard
sau poate chiar contele Nicolaus ?
Despre fort ,din documentele timpurilor retinem urmatoarele date
mai importante.In 1407 este atestat pentru prima data in
documentele timpului si aflam ca administratorul(castelanul nobil
Mychael Lengel) al acestui fort, da in judecata la rege,pe
reprezentantii celor sapte scaune sasesti, deoarece suferise pagube
importante din pricina lor 24).Unsprezece ani dupa aceee. in
1418,regele Sigismund de Luxemburg a poruncit voivodului si
episcopului de Transilvania sa apere minastirea cisterciana de la
Cirta impotriva abuzurilor castelanilor de la „Tholmach si
Lotherwar” 25)
Un an mai tirziu,in 1419,aflam ca s-a construit un turn in cadrul
acestui castel,cerindu-se aprobarea sa se continue lucrarile cu bani
obtinuti din taxe 26),lucru care nu s-a aprobat de rege.La actul de
danie din 1453 este mentionat ca fiind trecut in proprietatea celor
sapte scaune,iar in 1489,Matei Corvin,le-a poruncit sibienilor sa
darime Coroana Tari si repare forturile de Lotrioara si Turnu Rosu
27).Apoi fortu este amintit din nou in documentele timpului in
1837 si in 1849 ca fiind locul unde s-au retras revolutionarii
romini din Transilvania,pentru a se apara in fata trupelor
generalului Bem.
Ultima mentiune documentara dateaza din 7 august 1970 cind in
ziarul de limba germana „Hermannstadter Zeitung” se anunta ca
resturi ale fortului de la Lotrioara au fost distruse de un concasor
care inaugura o cariera de piatra.
In mod normal ,importanta acestui fort rezida din atentia care au
acordato autoritatile de la cel mai inalt nivel pentru paza si aparare
defileului. Nu mai prezinta importanta ,atunci cind, problemele
defileului devin cele de natura comerciala,de incasare a taxelor si
mai ales odata cu aparitia in vecinatatea fortului, a asezarii de la
Lazaret.

CETATEA LANDSKRONE(COROANA TARII)

Primele marturii despre existenta cetati de pe „dealul furcilor”

(denumirea dealului pe care este construita)numita si”coroana
tarii(Landskrone)sunt mentionate abia in anul 1369,cind o comisie
regala vine „ad civitatem Tholmach eiusdem comitates”28).Exista
si probabilitatea ca aceasta cetate sa fi fost inaintea construirii
ei ,urmele vechiului castru roman „Caput Stenarum”,altfel nu se
justifica cantitatea imensa de roca existenta, pe virful dealului
pentru construirea cetatii si timpul rapid in care a fost
construita.Apoi avem in vedere si faptul ca majoritatea cetatilor si
bisericilor sasesti din tinutul dat de regele Andrei al II-sasilor,au
fost ridicate pe vechii basilici romane.In mod cert,desi nu avem
documente (documentele au fost distruse odata cu incendiul care a
distrus minastirea sf.Nicolae)aceasta cetate-castel are legatura cu
contii de la Talmaciu,probabil primul Corrard,cel care i-a dat
numele de „coroana tarii” in cinstea trimiteri sale ca reprezentant
special al regelui in acest tinut de granita. Prin pozitia sa fata de
defileu,fata de munti si soare si nu in ultimul rind dimensiunile
planului de la suprafata superioara,in care este inclus si numarul
magic 64,putem considera ca pe vremea dacilor si chiar inaintea
acestora putea fi folosita ca sanctuar in relatiile cu divinitatile
acestor popoare.
Daca avem in vedere ca in antichitate si evu mediu drumurile se
construiau pe malurile riurilor(soseaua care trece azi pe
linga,,dealul furcilor” s-a construit abia in 1721)atunci trebuie sa
admitem ca odata iesit de pe Valea Oltului,drumul care ducea la
Sibiu,urma cursul riului Cibin si trecea prin spatele cetatii
Coroana Tarii,dar destul de aproape de accesul in cetate.Apoi,din
punct de vedere natural,terenul ales pentru stabilirea unei
garnizoane militare,cum este dealul furcilor,reprezenta locul ideal
al oricarui strateg militar din antichitate si evu mediu. Astfel,pe un
promontoriu inalt de 650 m,in forma unui trunchi de piramida ,cu
suprafata planului de sus de aproximativ 65 de arii ,a fost
amenajata una dintre cele mai impunatoare cetati din
Ardeal.Cetatea avea forma unui dreptunghi cu latura mare (de la
nord la sud)de 100 de metri si latura mica(est-vest) de 64 de
metri,inconjurata de 3 rinduri de ziduri inalte de cinci metri si
groase de 1,5 metri,prevazute cu santuri de aparare, intre ele
.Deasupra zidurilor se ridicau 3 turnuri de obsevatie ,care
supravegeau la est si vest circulatia pe Valea Oltului si la nord
circulatia spre Sibiu.In interiorul zidurilor se aflau cladiri pentru
garnizoana militara,pentru catelan si curtea sa si pentru alti
functionari.29).
Cetatea de la Talmaciu,de pe dealul furcilor este contemporana cu
cetatea-castel din muntii Rodnei (despre care Brad Stoker a scris
romanul Dracula) si atestata documentar cu 7 ani inaintea
castelului Bran.Probabil,construirea acestor cetati-castel sa fi fost
prevazute intr-un plan al regilor unguri de aparare a trecatorilor
din Carpatii,astfel justificindu-se si numele sau ,ca simbol al
legaturii sale cu regalitatea si ca importanta realizare tehnica,unica
in vremurile acelea. Numai ca,administrarea ulterioara a cetatilor-
castel,au lasat in istorie monumente de arta,cum este castelul Bran
sau ruine cum este cazul cetatii de la Talmaciu.
Cele mai importante momente ale istoriei cetati
Landskrone,arata ca ,aceasta, a trecut inca de la inceputurile
existentei sale prin nenumarate evenimente.Astfel,in anul
1369,principele Tarii Rominesti,Vlaicu Voda(Vladislav sau
Ladislau ,in documentele catolice),nemultumit de faptul ca i-au
fost luate unele sate din ducatul Amlasului,trece muntii si arde
minastirea Sf.Nicolae si darima partial zidurile cetati Talmaciu.30)
.In perioada 1369-1376 sunt mentionate aici mai multe sedinte ale
reprezentantilor celor sapte scaune sasesti,prezenta voivodului
Transilvaniei Nicolas Apor si chiar in citeva rinduri a regelui
ungur Ludovic cel Mare (1342-1382)31).
Administrarea reala a cetati-castel se realiza de catre un nobil-
cavaler,numit castelan,care reprezenta regele la adunarile
scaunelor sasesti si in acelasi timp valida hotaririle acestora.Asa a
fost cazul nobilului Johann de Scharfeneck care in 1378,participa
si la Adunarile contilor de Brasov,carora le propune asocierea la
scaunele sasesi din zona Sibiului32).In perioada anilor 1410-
1445,relatiile dintre castelanul de Talmaciu si sasii celor sapte
scaune se racesc,chiar devin ostile.Un anume Corrard(probabil
urmas al contilor de Talmaciu) in 1411 si 1412,este pirit la rege de
catre scaunele sasesti,deoarece impune taxe pe marfurile aduse de
peste munti ,negutatorilor sasi si solicita terenuri care au apartinut
minastiri de la Cirta si comunei Selimbar.33)
Din anul 1418,cetatea nu va mai fi pomenita in
documente,,Landskrone” ci Cetatea Talmaciu.34).La 22 mai
1443,pentru fapte de vitejie contra turcilor,lui Simon Magnus,fiul
lui Egidius,administratorul cetatii Talmaciu(castri Thulmacz)i se
daruieste de catre voivodul Transilvaniei,Iancu de
Hunedoara,jumatate din localitatea Racovita.35).
Neintelegerile dintre castelani de la „coroana tari „si fortul
Lotrioara pe de o parte si scaunele sasesti pe de alta parte si mai
ales desele incursiuni ale turcilor prin defileu au slabit rezistenta
acestor cetati,ceea ce a impus prezenta personala a regelui
Ladislau al IV-lea in zona defileului pentru luarea masurilor
necesare de intarire a apararii granitelor.Astfel,ca la 3 februarie
1453,acesta emite o celebra diploma prin care atribuie intretinerea
si apararea cetatilor de granita sasilor din cele sapte scaune si
odata cu acesta pomeneste si de existenta a 6 sate rominesti
(Boita,Talmacel,Plopi,Porcesti,Sebesul de sus si Sebesul de
Jos),care sunt scutite de darile regesti,dar sunt obligate sa participe
la intretinerea, cetatilor si la paza granitelor.36)V .Se realiza
astfel,o mai veche dorinta a casei imperiale maghiare de a preda
grija pazirii granitelor si in acelasi timp erau multumite si
scaunele sasesti ca aveau control asupra comertului prin
defileu(sasi din Sibiu exportau armament catre Tara Romaneasca)
si mai ales incasau taxele de acces a marfurilor din afara
granitelor,situatie care a durat pina in 1762.
In anul 1489,Matei Corvin,inspecteaza paza granitelor si
recomanda fortificarea cetatilor de aparare de la Lotrioara,Turnu
de la Meghis si Turnu Rosu si renuntarea la reconstruirea si
intretinerea cetatii de la Talmaciu.37) Practic din acel moment
cetatea de la Talmaciu nu mai reprezenta o prioritate si o piesa de
rezistenta in sistemul de fortificatii si nici nu s-au mai alocat
fonduri pentru repararea si reconstruirea ei.Motivele acestei
hotariri nu au fost mentionate nicaieri,dar se banuieste ca sasi din
cele sapte scune au socotit costurile intretinerii cetatilor din
defileu este mai mic decit intretinerea cetatatii de la Talmciu.
In documentele care au urmat hotaririi lui Matei Corvin ,cetatea
Talmaciu este amintita sporadic.In 1535,Stefan Mailath,partizanul
princepelui transilvanean Ioan Zapolia,in lupta pentru obtinerea
tronului Ungariei,stapineste cetatea mai multi ani.38).
Documentele istorice nu mai mentioneaza alte date referitoare la
aceasta cetate dupa anul 1550 (sau inca nu sunt cunoscute)dar
memoria colectiva a locuitorilor din satele inconjuratoare,retine ca
aici ar fi functionat una sau mai multe spinzuratori,pe timpul
reginei Maria Tereza.Dealtfel,de pe locul in care se afla cetatea se
poate observa foarte bine orice miscare care se face in cele 6 sate
mentionate in diploma din 1453.Astazi,se pot identifica
drumuiri,pietruite,care au acces de la baza cetatii catre satele
apartinatoare fostului domeniu Talmaciu,probabil,pentru
transportul celor necesare traiului celor din cetate si rinduite sa fie
duse de catre sateni acolo.
Lipsa oricaror masuri de conservare a arealului cetati,a facut ca in
timp sa se degradeze marturiile unui trecut atit de zbuciumat pe
care la avut cetatea.Astazi,niste ruine amplasate pe partea de vest
ne amintesc de existenta acestei faimoase cetati,in timp ce in
interiorul zidurilor si-a gasit utilitatea un punct meteorologic si
mai multe antene de retransmisie a telefoniei mobile.

CETATEA DE VEGHE

S-a pastrat in traditia orala a locuitorilor de la Talmaciu amintirea

ca, in locul pe care localnici l-au botezat „Groapa cerbului”,ar fi
existat o veche cetate de observare,inaintea cetati de la
Ladskrone,care avea rolul de a furniza date despre eventualele
miscari ale navalitorilor din susul sau josul Vaii Oltului.Despre
existenta acestei cetati se fac unele mentiuni de catre Albert Bielz
in anul 1899,cind la locul respectiv se mai vedeau urme si existau
ramasite de ziduri si tigla 39)
 MINASTIREA SF.NICOLAE

Intr-un document din anul 1369,Johannes,fiul lui Peter Tschech

din Cisnadie,nepot al lui Nicolaus ultimului conte de
Talmaciu(decedat in 1339)
acuza ,catre Adunarea canonicilor de la Alba Iulia,pe calugarii de
la Minastirea Sf.Nicolae din Talmaciu de rea vointa si neimplicare
lor in apararea minastirii distrusa de domnul muntean Vlaicu
Voda.40).
Aceasta minastire,construita din vremea familiei de conti
Corard,adapostea importante documente de proprietate ,ale acestei
famili de conti,carti de cult,efecte bisericesti si alte lucruri de
valoare.Ea reprezenta ordinul religios al cistercienilor(cinstitorii
zilei de marti),care se asezase pe meleagurile transilvanene in
jurul anului 1240(odata cu primul conte Corrard si mai avea
o”abatie”in localitatea Cirta. Distrugerea minastiri de catre Vlaicu
Voda venise ca urmare a deposedari voivodului muntean de 4 din
satele din ducatul Amlasului 41).Dupa distrugerea
minastirii,calugarii de aici s-au mutat la Cirta,dar in afara
pretentiilor lui Johannes de Cisnadie,in anul 1412 un alt urmas al
familiei contilor de Talmaciu,a revendicat bunuri si proprietati
care au apartinut inaintasilor lor.42). Ultimele urme ale minastirii
sf.Nicolae au fost vazute in anul 1911 de istoricul sas Kurt
Horedt.43)si se presupun a fi existat in locul unde astazi
functioneaza libraria veche..La aceea data mai exista un zid gros
de 3-4 m si lung de 10m,care se termina in partea sa nordica cu un
turn cu ziduri groase de 2-3m si un diametru intre ziduri de
8m.Daca s-au pastrat timp de 550 de ani zidurile acestei
minastiri,fara a fi folosite,ne inchipuim ce valoare de cetate a avut
aceasta asezare umana in 1370.Mai mult,pe timpul navalirii
tatarilor in 1241 si in cei 100 de ani de invazii turcesti,aceste
ziduri au folosit la adapostire bunurilor si oamenilor din
comunitatea saseasca de la Talmaciu,deoarece biserica
evanghelica,de aici,nu a fost construita cu ziduri de aparare.

3.3 CETATILE DE GRANITA NOI.

Includem in grupul cetatilor de granita noi ,acele constructii

efectuate in defileul Vaii Oltului ulterior infiintarii scaunului filial
al Talmaciului, al emiteri diplomei lui Ladislau lV (1453) si dupa
infiintarea Universitati Sasesti (1462)

TURNUL SPART SAU SFARIMAT

Cel de al doilea punct,poarta de acces catre Transilvania,turnul

spart sau turnul sfarimat se gaseste la varsarea piriului Meghis in
Olt,aproape de jumatatea distantei dintre fortul de la Lotrioara si
cetatea de la Turnu Rosu.Se crede ca actualul turn construit in
jurul anului 1480 s-a facut pe o mai veche baricada si aceasta
contemporana cu fortul de la Lotrioara.Rolul lor era de a bara
drumul dintre munte si Olt pe o portiune de 10 m si cu o inaltime
de 2 m,prevazuta cu o poarta mare si grea de acces in
defileu44).Aici,linga baricada si ulterior turn poposeau
negustorii,in timp de pace sau se organizau tirguri,asa cum
prezinta stampele vremi.Turnul care a mai ramas astazi si de la
care se trage numele,spart(sfarimat) a avut o existenta foarte
scurta,circa 80 de ani.Istoria constructie lui incepe la dania din 3
februarie 1453,cind alaturi de celelalte proprietati date celor sapte
scaune sasesti,se mentioneaza si un „turris
Weresthoron”identificat de fr.Scheineder ca fiind baricada care a
precedat turnul 45).Deja din 1480,prin visteria regala a
Universitati Sasesti se mentioneaza ca s-au alocat 200 de
guldeni”pentru constructia si repararea celor doua turnuri
rosii”46)Aici trebuie facuta mentiune ca nu se stie din ce motive
atit constructia de la Turnu Rosu cit si constructia de la Turnul
spart purtau acelasi nume „Turnu Rosu”Insasi denumirea piriului
care curge pe linga acest turn –Meghis-inseamna in traducere din
ungureste in romineste,,la fel’’sau ,,tot asa”,probabil pentru a a
marca asemanarea acestui turn cu constructia care se ridica la
iesirea din localitatea Boita.
Vizita regelui Matei Corvin in defileu in 1489, si recomandarea
acestuia de a fi distrusa cetatea Coroana tari si a se construi si
repara cetatile din defileu ii determina pe mai mari fiscului sibian
sa acorde anual, sume importante pentru consoliodarea
turnurilor.Se merge pina acolo incit in 1496,regele Vadislav al II
lea renunta la taxa pe care trebuiau sa o predea sasii de
sarbatoarea sfintul Martin,iar banii economisiti sa fie utilizati
pentru repararea celor doua turnuri 47).Se pare ca in jurul anului
1510 in acest loc era construita una din cele mai puternice
fortificatii din tot sudul Transilvaniei.Turnul era
rotund,perfect,inalt de 20 de metri,si cu o grosime de patru metri
la baza ,structurat pe trei nivele si prevazut la fiecare nivel cu
ferestre de tragere pentu armamentul ostasilor din castel.Inspre Olt
un alt zid gros interzicea accesul ,iar in partea celalta ,catre munte
se termina cu un zid mai subtire. 48).
In anii 1532/1533 Transilvania de sud a fost victima unor
puternice inundatii,nemicunoscute in istorie.Atunci,Oltul a iesit
din matca maturind in cale tinutul Fagarasului si satele de pe valea
Oltului,O soarta deosebit de cruda a avut si turnul de la
Meghis,deoarece ,Oltul a spalat si distrus partea dinspre sosea
,lasindu-l in forma pe care o vedem astazi.Turnul spart si-a
continuat de atunci existenta sa fiind folosit ca loc de popas si
piata,deoarece nu se putea pune problema folosiri ca cetate de
aparare.

TURNUL ROSU

Cetatea –castel Turnu Rosu care se afla la iesirea din localitatea

Boita este emblema intregii vai a Oltului,de la care a luat si
numele ,portiunea pe care Oltul o strabate printre
munti.Fortificatia de la Turnu Rosu,in functiune si astazi, isi are
originile in timpuri imemoriale.Se crede ca inaintea construiri
acestei cetati aici au fost ridicate mai multe fortificatii din lemn si
pamint,ulterior acestea fiind inlocuite cu piatra si caramida.
Situata pe un pinten de deal la 20 de m de drum si la 30 m de riul
Olt,aceasta cetate a cunoscut anii de inflorire dupa 1450,actuala
constructie incadrindu-se perfect stilului romantic a acelor
timpuri,masivitati planului patrat si a lipsei oricarei
ornamentatii.Cetatea se compune dintr-un turn principal-donjonul-
cu o inaltime de 2o de metri,avind latura de baza in forma de
patrat,cu latura de 15m,iar grosimea zidurilor de la baza de 1,5
m.Lui i s-au adaugat un al doilea turn de acces la drum si apoi alte
cladiri in jurul donjonului.Probabil marimea deosebita a acestui
donjon si faptul ca se putea observa din departare sa fi inspirat
vreo autoritate a vremi sa numeasca intreaga zona,trecatoarea
Turnului.Cit priveste adaugarea culorii rosu, o legenda locala
tranzmisa pe cale orala spune ca din singele celor 15.000 de turcii
ucisi aici in defileu,in retragerea,de dupa batalia Sibiului (1493)s-
a zugravit peretii exteriori ai cetatii,intreaga zona numindu-se
ulterior,pasul sau trecatoarea Turnu Rosu 49)
Ulterior,linga drum s-a ridicat un nou turn pentru oficialii vamalii.
Curtea interioara a castelului-cetate,prezinta inca 6-8 incaperi cu
destinatie administrativa.
Principalele atributii ale cetatii au fost sintetizate astfel;
- un punct militar important,cu o garnizoana necesara pentru
supravegherea trecatorii si apararea cetatii.
-un punct vamal de granita pentru calatori si marfuri.Controlul
actelor si incasarea taxelor pe marfuri .
-un centru de judecata si incarcerare pentru infractorii prinsi la
granita,precum si pentru cei care incalcau legea din satele de sub
jurisdictia cetatii.
-o garnizoana de militari graniceri si loc de convocare a
plaiesilor care supravegheau si pazeau granitele pe munti de la
Boita la Rasinari dintre regatul maghiar si Tara Romineasca:
-un centru de spionaj,de culegere de informatii de la calatorii
veniti din sud,sau de la proprii spioni,privind miscarile
turcilor,starea porturilor dunarene,preturile produselor in sud,etc.
Se considera ca de la preluarea acestei cetati de catre institutia
celor sapte scaune sasesti din 1453 si pina astazi este singura
cetate-castel care a functionat neintrerupt.
Dintre cele mai importante momente traite de aceasta cetate-
castel,enumeram
Vizitarea castelului de catre regele Vladislav al II lea in anul 1494
50),in anii 1507 si 1509,alocarea de fonduri pentru acoperirea cu
tigle si fabricarea unor porti metalice 51).In anii 1487 si 1520,in
ultimele invazii turcesti din sudul Transilvaniei,sunt produse unele
stricaciuni,drept pentru care cetatea este intarita cu noi ziduri de
aparare,in forma circulara.Sunt amenajate birori pentru vamesi si
alti vizitatori si deasemenea rampe de acces in interior pentru
carutele .52)
Prabusirea regatuluiu maghiar si intrarea Principatului
transilvanean sub autoritate turceasca(1526)pina la anexarea
Transilvaniei la Austria(1691)nu mai aminteste de vreo lupta
purtata in jurul cetati de la Turnu Rosu,dar aceasta devine un
important punct vamal .Documentele timpului consemneaza
despre acest lucru prin taxele incasate de la negutatorii care
strabateau defileul si darile incasate de la satele dimprejur pentru
sustinerea cetatii.Un document din 1652 stabileste bugetul de
cheltuieli al cetatii la sase sute de guldeni si saizeci de dinari
necesar unui an intreg .53).
Alte momente semnificative din viata cetatii sunt inregistrate in
1707 cind „kurutii”(nationalisti maghiari care nu doreau alipirea
Ungariei la Austria) au ocupat cetatea mai multe luni,dar au fost
invinsi de trupele imperiale.Apoi in 1848 s-au dus lupte grele intre
ostile conduse de generalul Bem si revolutionarii romini din
Transilvania.54)173Ultimele ciocniri militare in aproprierea
cetatii au avut loc in toamna anului 1916,cind retragerea armatei
romine prin defileu in panica si dezordine sub presiunea trupelor
germane dinspre Sibiu si din sud dinspre Ciineni a produs
importante pierderi de vieti omernesti.Astfel ca pe latura nordica
a cetati in fostul cimitir catolic s-a amenajat cimitirul eroilor
romini cazuti in primul razboi mondial,monument care exista si
astazi. Din anul 1928,fosta cetate de granita si punct vamal este
transformata in camin pentru copii orfani,iar din 1992 spital de
psihiatrie.

RIUL VADULUI SAU CONTUMACIA

Desi nu are aspectul cetatilor fortificate de granita,face parte din
grupul cetatilor de granita noi,care a asigurat ,in alte forme,fluenta
si dezvoltarea comertului prin defileu.
Intrarea Transilvaniei sub tutela austriaca, dupa 1699 si mai cu
seama dupa reglementarea granitelor dintre aceasta si Tara
Romaneasca, a determinat autoritatile timpului sa stabileasca
reguli dure atit la importul cit si la exporul marfurilor catre
orient.I s-a spus contumacie s-au Lazaret pentru faptul ca in
perioadele de ciuma din secolele xvi si xvll aici erau adusi o parte
din decedatii cetatilor de aparare din defileu.Ulterior,catre anii
1770,prin realizarea de inca 7 cladiri,aici era locul cel mai
important de vama dintre imperiul austriac si orient.Toate
bunurile,animalele si oamenii care intrau si ieseau din imperiu
erau supuse unui riguros si sever control medical,mergindu-se
pina acolo ca perioada de analize si controale putind dura,uneori si
o luna de zile.
 Bibliografie capitolul 3

1)Conea J. Tara Lovistei”in Buletinul societatii

regale rominesti de geografie
Tomul III,paginile 15 si 114
2)Schneider F Talmaciu,comuna saseasca
din Transilvania pagin 64.
3)X X X Documente privind istoria Rominiei
Vol III pg.501-502.
4) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina
Editura Dacia Cluj-Napoca
Istoriei,1976,pagina 82.
5)Conea J. Tara Lovistei”in Buletinul societatii
regale rominesti de geografie
Tomul III,pagina 99
6)Stroila G cartea satului Talmacel
Ed.National,Bucuresti 1996pagina 29.
7)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990
pagina 7
8) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol III,pg 347
9) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol II,pg 66
10) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina istoriei,
 Ed Dacia Cluj-Napoca,1976,pg 224
11) Nistor N,Jippa,etc Sibiul si tinutul in lumina istoriei,
Ed Dacia Cluj-Napoca,1976,pg 227
12) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol II,pg 337
13) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni
vol.I pg. 342

14) Eder J.C. Cadastru orasului Sibiu pg 61

15) X X X Istoria Romaniei,Editia 1974 vol II
pg. 388 ;
16) Bogdan I. Documente privitoare la
Tarii Rominesti cu Brasovul
relatiile.Bucuresti 1905 pg 47.
17) Gollner C. Necunoscutul de la Muhlbach
Sibiu 1944 pg 54
18)Gundisch Gustav Cu privire la relatiile lui Vlad
Tepes cu Transilvania
In revista Studii 1963 pg 67
19)Olahus N. „Hungaria” pg 28.
20)Conea J. , ,,Tara Lovistei”in Buletinul
societatii regale rominesti
de geografie Tomul III,pagina 95
21) Bedeus GD Pasul Turnu Rosu pg 18
22)Albescu I Boita –monografie istorica
Sibiu 1990,pg 24
23) X X X Dictionarul explicativ al limbii
romine ,Ed univers enciclopedic
Bucuresti pg 223;
24) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol III,
an, 1579,pagina 425;
25) X X X Documente istorice privind trecutul
 sasilor transilvaneni,vol IV
an 1841,pagina 42;
26) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol IV
an 1851,pagina 83;

27) X X X Documente istorice privind trecutul

sasilor transilvaneni,vol II
pagina 27;
28) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol II
paginile 935-335 ;
29)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu
1990 pagina 29;
3o)Puscariu I,Lupas,etc Contributii istorice privitoare
trecutul rominilor pe pamintul craiesc
la,Sibiu 1913 pagina 211
31) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg. 96
32) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I pg.100
33) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol III
paginile 2055 si 1673-522;
34) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol IV
paginile 1841-72.
35) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol V
pagina 2997.
36) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol V
pagina 2999;
X 37) X X Documente istorice privind trecutul
 sasilor transilvaneni,vol II
pagina 466;

38)Schullert F Documente istorice privitoare la sasi,

pg 558

39) X X X Cetati si ruine din Transilvania.

Almanahul societatii carpatice
transilvanene,nr.19.pg 30 an 1899
40) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol II
paginile 933,935-333
41)Gehl B. Din trecutul istoric a Talmaciuluiu,
monografie, paginile 12-16;
42)Gehl B. Din trecutul istoric a Talmaciuluiu
monografie, pagina 18;
43)Horedt K. Vestigii romane din zona Sibiului.
Scrieri transilvanene vol 60,Sibiu,1937
44)Albescu I. Boita –monografie istorica,Sibiu 1990
pagina 116;
45)Schneider F, Talmaciu,comuna saseasca
din Transilvania pagina 80;
46) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,volumul II ,pagina 455;
47) X X X Istoria Transilvaniei”editia 1880
paginile 186,195,231,238,251;
48) X X X Istoria Transilvaniei „editia 1880
paginile 186,195,231,238,243
49)Jugareanu V. Catalogul colectiilor de incunabule.
Sibiu 1969 p 48
50) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol III
pagina 337;
51) X X X Documente istorice privind trecutul
sasilor transilvaneni,vol III
pagina 460

.52) Schuller G. Calendarul prietenul poporului

1920,pagina 87;
53) Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I
Pagina 547;
54)Teutsch G.D. Istoria sasilor transilvaneni vol.I
Pagina 548
55)Albescu Ion Boita –monografie istorica
Sibiu 1990 pagina 132;
CAPITOLUL 4 .Intre scaunul filial si stapinirea austro-
ungara.

4.1Raporturile dintre scaunul filial si populatia romineasca

Ca in Transilvania ,biserica ortodoxa era tolerata si populatia

romineasac era in stare de iobagie o spun documentele istorice
din secolele XIV-XV,dar despre lupta neincetata dusa de populatia
romineasca din scaunele filiale Talmaciu si Saliste in care n-a
existat iobagia, se stiu foarte putine lucrurii.
Inceputurile luptei pentru drepturi sociale dateaza inca de la
asezarea sasilor pe aceste locuri Populatia satelor de la intrarea in
defileul Vaii Oltului ,in dreapta si stinga acesteia ramasa din
timpuri imemoriale,,urmasii colonilor romani de la Caput
stenarum)sub permanenta amenintare si presiune a populatiilor
migratoare din secolele III – X isi gasise odata cu cuceririle
maghiare vocatia pazirii defileului.Nu se cereau nimic acestor
oameni nici de regele Stefan si nici de urmasii acestuia,decit paza
si apararea granitelor imperiului.Lucrurile s-au schimbat odata cu
asezarea sasilor,cind a fost nevoie de interventia directa a regelui
pentru a reglementa statutul si pozitia locuitorilor romini fata de
coroana.Astfel,prin documentul ,,bulla aurea”din 1222,regele
Andrei al II lea porunceste ca ,,iobagii castrelor sa se tina dupa
libertatea asezata de sfintul rege Stefan”(1). Un al doilea
document emis de regele Andrei al doilea , din 1224 intitulat
,,Andreanum decretum”prin care se stabileau obligatiile si
drepturile sasilor din ,,Fundus Regius”dadea in cea de a doua sa
parte, urmatoarea porunca,,afara de cele zise mai sus am dat
acelorasi (sasilor)padurea rominilor si bisenilor cu apele,spre
exercitarea uzurilor comune dimpreuna cu inainte zisii romini si
biseni .Se vor folosi aceste bunuri ,toti egal,atit saracii cit si
bogatii”(2).Acest document dat de regele Andrei al II lea,catre
institutiei celor sapte sacune (cele sapte scune sasesti
erau:Sibiu,Sebes,Orastie,Nocrich,Seica Mare,Cincu si Rupea...,in
1462 acestea s-au reunit sub titulatura de Universitatea
Saseasca ,ulterior dupa 1550 s-a alaturat Mediasul si Agnita si mai
tirziu districtele Brasov si Bistrita)era cunoscut si pastrat de
aceasta institutie si era scos doar atunci cind apareau litigii intre
sasi si romini .
Problema construirii de cetati si apararea granitelor a fost bine
gestionata de famiilia contilor de Talmaciu,inclusiv prin folosirea
in comun a terenurilor date de rege,timp de aproape 100 de
ani(1233-1339),pina cind au aparut doua mari probleme care au
schimbat mersul istoriei.In primul rind,peste munti s-a ridicat sub
o conducere centralizata noul stat al rominilor Tara
Romaneasca,care dispunea de o forta militara
impresionanta,capabila sa opuna rezistenta inclusiv regelui ungar
(a se vedea lupta de la Posada) si care emitea pretentii asupra
rominilor din ducatele Amlas si Fagaras.S-a spus multa vreme ca
aceste doua ducate ar fi fost posesia domnitorilor munteni pina
catre anii 1760.Putem vorbi mai mult de o influenta politica si
religiooasa din partea domnitorilor Tarii Rominesti,deoarece din
punct de vedere fiscal ele erau datoare prin universitatea saseasca
catre regele Ungariei,catre turci in timpul Marelui Principat al
Transilvaniei si ulterior austrieci.A doua mare problema aparuta in
perioada anilor 1380 era aceea ca trebuia accelerat procesul de
constructie si fortificare a cetatilor din defileu,datorita urmarilor
invaziei mongole din 1241 si a iminentului pericolului otoman si
acest lucru necesita fonduri suplimentare pe care statul maghiar nu
si le permitea.Atunci s-a solicitat sprijinul celor sapte scaune
sibiene,de la care s-au cerut sume suplimentare fata de indatoririle
prevazute in Andreanum si care se afla in contact direct cu
populatia romineasca din zona si cu cetatile ce urmau se
construiasca sau sa se repare.A urmat iarasi o perioada de 100 de
ani(1350-1453) de tatonare in care, atit sasii,cat si rominii au
incercat sa-si pastreze propriile drepturi date de rege,intrerupte de
mici incidente ,precun ,,impaciuiala de la Cristian’ din 1383,pin
care s-au pus bazele a ceea ce azi numim ,,Marginimea
Sibiului”,un spatiu cuprins intre Olt si Sebes,insumind un numar
de 17 localitati .Prin aceasta intelegere care cuprinde reguli ce
trebuiau respectate de ambele natiuni,s-au separat orecumva satele
rominesti de cele sasesti,astfel ca in perioada dualizmului austro-
ungar (1867-1916)era o mindrie sa se recunoasca ca satele
marginimii sunt ,,curat rominesti”,iar satele din cimpia Cibinului
sunt ,,curat sasesti”.Pacea de la Cristian aduce confirmarea in
plus si stabileste obligativitatea pazirii granitei de catre romini de
la Boita,mai bine zis de la castelul de pe Lotrioara,pe creasta
muntilor Lotru si Cindrel pina la Tilisca,acolo unde era construit
un alt castel cetate, la Salgo,aproape identic cu cel de la Lotrioara.
Campaniile otomane de la mijlocul secolului XV si slaba riposta
a cetatilor din defileu determina pe regele maghiar sa dea grija
reparari si intretinerii acestor cetati institutiei celor sapte sacune
sasesti,prin vestita diploma din 3 februarie 1453(3) .Numai ca
acest document emana doar catre institutia saseasca,astfel ca
populatia romineasca a luat la cunostinta despre el abia in secolul
al XVIII-lea,iar atunci cind s-a stiut continutul lui era deja prea
tirziu.S-a constatat de catre istorici in secolul XVIII ca
documentul din 1453 cuprindea un fals grosolan,care dintr-o
propozitie schimba intregul sens si mod de abordare a
problemelor.Astfel,cuvintul din text ,,valibus”(vaii,in romineste) a
fost inlocuit cu cuvintul ,,valachis”(rominii) ceea ce insemna ca se
dadeau drept danie catre institutia saseasca,totii rominii din satele
enumerate in diploma sau cu alte cuvinte trecerea la iobagie si a
acestei populatii cu drepturi privelegiate inca de la primul rege
arpadian.In fapt diploma nu s-a aplicat niciodata in sensul dorit de
falsificator,dar a constituit un obiect de santaj din partea
autoritatilor sasesti atunci cind se stabileau sau se incasau darile si
impozitele.
Un alt fals istoric,care a invrajbit ,de data aceasta,relatiile
dintre domnul muntean Vlaicu Voda si regele Ludovic I al
Ungariei si in urma caruia a patimit populatia domeniului
Talmaciu,la constituit diploma de reinoire a ,,daniei „domeniului
Tera Loysta din 1311catre Conrard II de Talmaciu.Acest
document reprezinta un fals in sensul ca desi relua diplomele
emise anterior in anii 1233 si 1265,nominaliza de aceasta data si
cele 9 sate ale ducatului Amlasului.Regele maghiar a promis si a
dat ca semn al intelegiri sale cu Vlaicu Voda la inceputul anului
1365, ducatul Amlasului si al Fagarasului,dar prezentindui-se
actul de danie din1311,a revenit si la 10 octombrie 1366,imparte
Amlasul in doua,respectiv Saliste,Galesul,Vale,Cacova si Sibielul
revin domnitorului Vlaicu Voda,iar Orlatul,.Sacelul,Aciliul,Tilisca
si cetatea de la Salgo,ramin in stapinirea contelui Johann,nepot al
contelui Nicolaus de Talmaciu.Urmarea acestui fapt a dus la
nemultumirea domnitorului Vlaicu Voda care a intreprins o
campanie de pedepsire in anul 1369,avind drept rezultat,arderea
minastiri sf.Nicolae de la Talmaciu si distrugerea partiala a
cetatii,,coroana tarii”(4)
Cladite pe falsuri si interpretari partinitoare numai pentru
Universitatea saseasca , relatiile dintre populatia romineasca din
scaunele filiale Talmaciu si Saliste si Universitatea Saseasca au
avut in permanenta de suferit pina la inceputul primului razboi
mondial.
Scaunul filial se conducea si avea justitia stabilita dupa modelul
satelor sasesti din compunerea celorlante scaune.Astfel,instanta
suprema de conducere era ,,porcalabul cu sediu la Talmaciu si era
”numit din rindul magistratilor sibieni.Satele rominesti erau
conduse de catre cneji(asimilati greavilor),numiti de porcalab,din
cadrul populatiei autohtone,care erau scutiti de darii.In jurul
porcalabului se situau in permanenta 3-5 curteni(pentru fiecare sat
cite unul) sau uneori acestia erau numiti pe probleme.La nivelul
satului cneazul era ajutat de sfatul batrinilor(o institutie mostenita
de la dacii)care avea in vedere si judecarea cauzelor care apareau
intre membrii satului,in special cele legate de plata darilor si a
impozitelor.In timp,institutia scaunului filial a suferit numeroase
modificarii adaptate nevoilor timpului,dar cu scopul de a incasa
cit mai multe darii si impozite.(5) S-a constatat si o anumita
subordonare a stelor rominesti fata de cele sasesti,astfel Talmaciu
tutela Talmacelul si Boita.Cisnadia,conducea Sadu,Sibiul avea in
subordine Rasinarii si Poplaca,Cristianul –Sibielul si
Cacova,Orlat-Gura Riului,Sacelul cu Salistea si Apoldu de sus cu
Tilisca.
Primele impozite si dani,dupa incorporarea in scaunul filial au
constat in plata unor dari, identice cu populatia saseasca,adica
census capitale,census San georges,Ladschehrung.Au urmaat apoi
darea cicizecimii oilor,vama morilor,vama bauturilor si au tot
crescut pina cind la inceputul secolului XVIII ,nivelul impozitelor
si al darilor,depasea veniturilor obtinute de satele din scaunele
filiale.S-au recurs si la alte stratageme,satele erau sterse din
registrele cu darii anuale de catre functionarii scaunelor sau nu
erau inscrise,(astfel se justifica de ce nu apar in fiecare an in
evidentele universitatii),iar veniturile obtinute se insuseau de catre
functionarii scaunelor filiale.Gasim,astfel foarte multe sesizari si
reclamatii facute unor functionaeri din scaune filiale si depuse la
sediul Universitatii.
Daca in primii ani ai afilierii,sabilirea platilor si incasarea acestora
se facea individual,la sfirsitul secolului XVII numeroase darii se
stabileau pe localitati si se plateau in bani,iar foarte multe prin
prestarea de servicii la scaunul filial sau in sate pentru scaunul
filial(6).
A ramas memorabila in istorie conscriptia anului 1721,cind s-a
facut o inventariere a tuturor posibilitatilor de care dispuneu
locuitorii satelor .
Ne dam seama aici ca s-a facut o discriminare intre locuitorii din
sate.Talmaciu,prepondert locuit cu sasi numara 59 de famili ,in
timp ce Boita figura cu 324 de familii si Talmacelul cu 330 de
familii.Proportional cu numarul de locuitaori se plateau si
darile.Astfel,Talmaciu sasesc datora fiscului 225 florini
unguresti,36,galeti de griu,14 galeti de ovaz,22 care cu fin si
censul de 144 florini unguresti(7)
In acelasi timp Boita platea 450 florini unguresti,76 galeti de
griu,25 galeti ovaz 51 care cu fin si nenumarate dari
individuale,precum doua oi si doi berbeci la fiecare 1oo de
oi;fiecare familie cite o saptamina la plug pe pamintul judelui de
la Talmaciu,sa coseasca,adune si sa transporte la Sibiu,de trei ori
pe an cite 37 de care cu lemne;jumatate din veniturile crismei si a
mori sa se predea la judecator,sa se plateasca taxa porcilor la
jir,taxe de plata ale pircalabului,primarului Sibiului si puscasilor
primarului,etc(8)Lucrurile s-au reglementat dupa anul 1765,atunci
cind in conscriptia intocmita de autoritatile austriece,populatia
saseasca din Talmaciu a crescut de la 59 de familii existente in
1721 la 169 de gospodarii in 1765,lucru care a facut posibil sa
creasca contributia sasilor la veniturile sacunului filial Talmaciu si
implicit al Universitati Sasesti.Aici nu se poate vorbi de un spor
de 110 de familii in numai 40 de ani,ci este vorba ca s-a ascuns
numarul real al locuitorilor pentru a avea contibutii cit mai mici la
impozitele si taxele impuse se statul austriac.
Documentele istorice mai consemneaza litigii care s-au intins pe
perioade foarte lungi intre satele Talmacel si Talmaciu,precum si
intre Boita si Talmaciu,privind apartenenta unor munti din
masivul Lotru si pentru hotarul dintre Boita si Talmaciu.In 1731
muntele Pologas a fost trecut abuziv din proprietatea Talmacelului
in cea a Talmaciului,Magistratul Sibiului a dispus dupa indelungi
audieri,raminerea acestui munte in proprietatea sasilor.Cei din
Talmacel s-au opus si a urmat amendarea acestora,intemnitarea lor
la Sibiu si pazirea Talmaciului de urmarile unor razbunari(9) A
existat un proces de 4o de ani intre Boita si Talmaciu privind
hotarul dintre cele doua sate ,finalizat in 1781,prin interventia
directa de la Viena a reginei Maria Tereza,care a dat ciastig de
cauza comunei Boita.(10)Relatiile incordate privind proprietatea
asupra terenurilor si padurilor dintre Universitatea saseasca si
satele din domeniu Talmaciului a continuat pina catre anul 1870.

4.2 Talmaciu in timpul marelui principat transilvanean.

Infrigerea ungurilor de catre turci la Mohacs in 1526 si

transformarea Ungariei in pasalic turcesc a pus practic capat
invaziilor otomane in Transilvania in scopuri de jaf.Pina la asediul
Vienei in 1683 turcii invadau Transilvania cu scopul de a incasa
haraciu si a schimba domnitorii.Din aceste considerente , incepind
cu perioada anilor 1650 cetatile de granita isi pierd rolul de
aparare si devin doar puncte vamale.
Tot dupa Mohaci, Transilvania devine principat autonom,intocmai
ca si celelalte doua tari rominesti,Moldova si Tara
Romaneasca,avind ca obligatie plata impozitului catre
turcii.Luptele interne pentru conducerea principatului au dat cistig
de cauza lui Ioan Zapolya,care in 1538 scoate scaunul filial
Talmaciu de sub jurisdictia Universitatii Sasesti si-l preda unui
prieten al sau Stefan Mailath.Mobilul acestei act avea la baza
doua considerente nu numai intemeiate dar si justificate. In
primul rind , faptul ca fiind teritoriu (fundus regius)de granita
care apartinuse regelui Ungariei, putea dispune de el,ca voivod al
Transilvaniei,autonome, oricind si in al doilea rind, faptul ca,in
luptele purtate,pentru tronul Transilvaniei cu Ferdinand de
Austria,sasii din provincia Sibiului sustinuse partida princepelui
austriac.In acest fel ca act de razbunare impotriva
sasilor,principele Zapolia, a anulat dania regelui Ladislau al IV lea
din 1453 si a inchis drumurile comerciale ale sasilor catre
sud,acolo unde acestia obtineau importante venituri din exportul
de armament catre Tara Romineasca si incasau vama de la
Lotrioara si Turnu Rosu..Aceasta cedare de proprietate catre un
apropriat al Princepelui Transilvanean va dura doar un an,pina
cind de comun acord,cu universitatea Saseasca,contra sumei de
1.oooflorini(alte surse vorbesc de 2.ooo)scaunul Talmaciului va
reveni din nou in drepturile Universitatii Sasestii (11).
De data aceasta,insa,drepturile de proprietate asupra bunurilor nu
vor mai fi numai ale Scunului Sibiului ci ale intregii
Universitati.Aceasta insemna ca si veniturile obtinute din
incasarea taxelor de vama vor fi repartizate tuturor celorlalte
scaune sasesti .Un alt aspect il constitue faptul ca prin cumparare
se anulau drepturile de danie ale regilor ungurii catre populatia
romineasca din compunerea scaunului filial Talmaciu
Se pierdeau,deasemene, drepturile de proprietate si reducerile
fiscale, date de primii regii arpadieni .Incepea,astfel, un moment
de grea cumpana pentru locuitorii scaunului,care lipsiti de drepturi
politice si sociale aveau o singura alternativa aceea de a eluda cit
mai mult fiscul fata de impunerile in continua crestere si
diversificare de forme concepute de conducatorii
scaunului.Aceasta era si o consecinta a faptului ca Universitatea
Saseasca se achita de haraci,cu regularitate si in timpul impus de
mai marii stapinitorii ai timpului,sultanul Soliman Magnificul si
urmasii sai.Dealtfel,istoria nu consemneaza nici un incident,pe
perioada Principatului Transilvanean dintre sasi si imperiul
optoman de natura economica.Sasii erau datori regelui
ungur,potrivit Andreanumului din 1224 cu 2ooo de guldeni
anual,in 1494 acesta se ridica la 7650,in 1540 la 10.0000 si in
1689 la suma de 300.000 de guldeni (12)
A fost aceasta perioada a secolelor XVI- XVII una grea pentru
intreaga Europa de sud-est si din pricina deselor epidemii de
ciuma care au decimat sate intregi si in zona Sibiului.
Un eveniment care a redesteptat fiinta nationala a rominilor l-a
constituit reunirea celor doua armate ale lui Mihai Viteazu in 16-
27 octombrie 1599 la Talmaciu,cind voivodul cu oastea sa,dupa ce
a trecut muntii prin pasul Rucar –Bran,venind de la Tirgoviste,a
intilnit oastea boierior olteni din familia Buzescu,care au venit cu
armata lor, pe Valea Oltului.Biruinta lui Mihai de la Selimbar
impotriva lui Andrei Bathori(28-29 octombrie 1599) si urmarile
unirii de la Alba Iulia au dus la acte de revolta si nesupunere ale
populatiei rominesti,consemnate pina aproape de anul 1615.De
remarcat ca Mihai Viteazu ,a crutat cetatea Sibiului de ororile
razboilui,deoarece mestesugarii breslelor din cetate,erau
principalii furnizori de armament si munitie ale princepelui
muntean.
Transilvania secolelor XVI-XVIII a cunoscut cele mai
profunde reforme religioase cu implicatii asupra relatilor politice
si sociale si cu urme adinci lasate mostenire pina astazi.Mai intii,
Martin Luther in 1517,in Germania ,a reustit sa convinga
populatia sa abandoneze religia catolica si sa-si insuseasca religia
luterana,fapt care s-a repercutat si asupra locuitorilor sasi din
Talmaciu.Inca din 1536 la Talmaciu se predica de catre
filozoful,iluminist Johann Lebel,(primul preot luteran din
Talmaciu)conceptiile lui Martin Luther.
Imediat a urmat replica bisericii catolice care a infiintat in 1540
Ordinul Iezuitilor pentru a contracara proliferarea
protestanismului si a limita activitatea acestuia.
Acest ordin va influenta si incuraja ruperea din biserica ortodoxa a
unei parti din populatia romineasca si unirea ei cu Roma.Este
celebra deja activitatea ordinului iezuitilor de formare,educare si
impunere in functia de mitropolit a rominilor uniti cu Roma, a
unui locuitor din Sadu-Inochentie Micu Clain(localitate vecina cu
Talmaciu ),urmarindu-se prin aceasta convertirea a cit mai multor
locuitori la religia catolica.Inocentie Micu Klain,o personalitate de
mare insemnatate pentru biserica greco-catolica,a fost primul
romin care a facut parte din Dieta Transilvaneana.Ales aici ,el a
solicitat la fiecare sedinta a dietei sa se acorde drepturi politice si
sociale tuturor rominilor,ca acestia sa fie egali cu celelate natiuni
din Principat.Tot Inocentie Micu Klain a pus bazele si a deschis
drumul Scolii Ardelene in afirmarea acestei institutii ca precursor
al literaturii si culturii rominesti.
Populatia maghiara din Transilvania,urmeaza si ea drumul
separari de biserica catolica prin infiintarea in anul 1568 a
bisericii unitariene,fiind recunoscuta si legiferata de singurul
domnitor care a facut parte din aceasta biserica,Ioan Sigismund de
Bathorii.Deasemenea, populatia maghiara mai conoaste inca o
sciziune in 1618,cind se infiinteaza biserica calvina,o institutie
asemanatoare in reguli si principii cu biserica luterana.Ulterior
acestei periode,in Europa de vest are loc razboiul de 3o de ani,cu
implicatii si consecinte si in Transilvania.
Cu toate necazurile de tulburari confesionale,biruri tot mai mari
impuse de Inalta Poarta si ciuma care bintuia prin zona ,Talmaciu
cunostea in acele timpuri o dezvoltare economica si un comert
infloritor.In anul 1584 se mentioneaza ca,, functioneaza o forja
„ si imediat anul urmator existenta unei ,,atelier care confectiona
bare metalice si armament”(12).Pe riul Sadu este atestata in 1573
existenta unei fabrici de hirtie,,pe cimpul din aproprierea
Talmaciului” care s-a facut cu incuviintarea domnitorului Stefan
Bathori (13)
Anul 1577 indica existenta unui,, depozit de marfuri care nu amai
poate fi pazit” si se solicita mutarea lui la Selimbar.Stratulat (14)
In registrele de evidenta ale localitati sunt consemnmate faptul ca,
au ramas citeva zile aici mai multi negustori greci,romini si turci
cu marfurile lor”(15)
Citiva boieri munteni printre care Danciu Armasu si Postelnicul
Eradol(probabil cumparatori de arme)primesc in anul 1588 de la
primarul Sibiului,Albert Huet,bani si dreptul de a-si cumpara case
la Talmaciu.(16)
Acelasi domnitor Bathori hotaraste in 1583 si 1584 ,,sa scutesca
de vama si de taxe vamale”de la Talmaciu(probabil Turnu Rosu) si
fortul Lotru”, negustori din Talmaciu.(17) .

4.3 Sub stapinirea austriaca

Prin pacea de la Carlovitz din 1699,oficial Transilvania,trecea de

sub stapinirea turceasca ,sub stapinirea austriaca.Bilantul stapinirii
turcesti de aproape 150 de ani , lasa in urma o tara ruinata
economic,depopulata de desele razboiae si boli si mai ales greu
guvernabila.Domnitorii si principii care s-au succedat in Preincipat
(Zapolia,Bathorii,Mihai
Viteazu,Bethlenii,Rakotii,Apaffii,Baracsai,etc) in dorinta lor de a
satisface pretentiile mereu in crestere ale turcilor,au crescut an de an
datoriile si impozitele percepute de la populatia autohtona .Dar
schimbul plugului de lemn turcesc cu plugul de fier austriac a adus o
orecare bunastare economica intregii populatii din Transilvania.In
concordanta cu reformele religioase,culturale si stintifice din vestul
si centrul Europei in secolele XVIII si XIX,si in Transilvania s-au
resimptit reverberatiile acestor schimbari.Astfel legile,promulgate de
regii Carol I(1700-1740),Maria Tereza (1740-1780). Josef al II lea
(1780-1790) au descatusat si au declansat procese si fenomene care
au permis o orecare inflorire economica,superioare celorlante doua
provincii rominesti Tara Romineraca si Moldova,tributare prin
domnii fanarioti catre Inalta Poarta.
A urmat apoi Revolutia de la 1848,din care se poate spune ca a iesit
invingatoare acea parte a nationalizmului maghiar care a dictat
ulterior conditiile care au dus la incheierea dualizmului austro-
ungar(1867) si care au impus reguli si legii de urmat pentru celelalte
nationalitati din imperiu, nemaiintilnite nicaieri in Europa.Prin
politica lor nationalista si deosebit de sovina,in special prin contii
Apony si Tisza,Ungaria a reusit sa atraga ura tuturor celorlalte
nationalitati din imperiu,precum sasii,rominii,sirbii,cehii,rutenii si
slovacii.Primele victime ale neintelegerilor religioase,politice si
ideologice le-au dat sasii prin executia publica, la Sibiu in 5
decembrie 1703 a lui Emil Harteneck si la Cluj in 1849 a lui Stefan
Ludvig Roth cei care s-au ridicat impotriva ingerintelor statului in
problemele acestei nationalitati.18).
Daca unele nationalitati precum rominii si sirbii nu aveau drepturi
politice si religioase,sasii au suferit in timpul dualizmului prin
faptul ca li s-au anult anumite drepturi istorice,unele vechi inca de
la venirea lor in Transilvania.Astfel,desfiintarea Universitatii
Sasesti in 1850,nationalizarea bunurilor acesteia in 1867 si
separarea invatamintului scolar de biserica au insemnat lovituri
grele pentru aceasta nationalitate,care puneau in cumpana insai
existenta sasilor pe meleagurile ardelene.Apoi,introducerea
obligativitatii limbii maghiare in scoli si
administratie,maghiarizarea fortata a numelor de familie si botez
a a creat o ruptura totala intre maghiari si celelalte nationalitati din
imperiu.Sunt analizate tote aceste aspecte,intrucit, in perioada
stapinirii austriece,populatia Talmaciului,era constituita in
proportie de peste 90% din sasii.
Deosebirile de religie dintre catolicii imperiali si evanghelicii sasi
din Talmaciu au debutat odata cu preluarea de catre auistrieci a
Transilvaniei.Astfel polemica s-a iscat inaca de la numirea in
anul 1700 a noului judecator al scunului filial Talmaciu.Pe
numele sau Cristof de Ehrenburg,acesta a primit mandat de la
guvernul austriac sa judece cauzele din scunul filial,aratindu-se
partinitor cu populatia romineasca din satele scaunului si deosebit
de intolerant cu sasi din Talmaciu,fapt ce i-a atras ura acestora si
demiterea sa din functie 19)
Functia de judecator si administrator a scaunului filial va fi
ocupata incepind cu anul 1701 de catre castelanul de la Turnu
Rosu,la porunca data de magistratul Sibiului,care atragea atentia
ca toate pedepsele cu moartea sa fie aduse la cunostinta sa. 20)
Anii 1705 si 17o6 marcheaza prezenta in zona Talmaciu a
Kurutilor,nationalisti maghiari care nu doreau unirea cu Austria si
care s-au refugiat in castelul de la Turnu Rosu si Cetatea de la
Talmaciu,uinde s-au baricadat si au opus rezistenta,fiind in cele
din urma invinsii. 21)
In primavara anului 1717 incep ample masuri de reparare si
modernizare a drumului prin defileul Oltului,lucrari care se vor
incheria in 1721.Mai consemnam ca in toamna lui 1718,, un foc
calduros”(incendiu de mari proportii)au distrus scoala si casa
parohiala 22)
Au ramas celebre Conscriptiile facute de austrieci in
1721,1731,1740 si 1760,.prin care s-a facut o inventariere
generala a tuturor posibilitatilor de care dispunea satele.din
domeniul Talmaciului. A urmat apoi un control si asupra
autoritatilor care gestionau acest domeniu,gasindu-se nenumarate
incalcarii ale varsarii veniturilor la stat..In acest sens in
1729,fiscul regal austriac, intenteaza proces scaunului filial
Talmaciu ,pentru ,,insuficienta administratie”(probabil proasta
administrare a domeniului),proces caracterizat de mai marii
scunului Sibiului,ca avind conotatii religioase. 23).
Documentele timpului mai pomenesc de un alt proces iscat in
1731,intre Talmaciu si Talmacel,in legatura cu posesia muntelui
Pologasu,care dupa mai multi ani de judecata a intrat in posesia
sasilor din Talmaciu 24).,dar care in fapt nu a fost folosit de catre
acestia decit abia in anul 1924,dupa reforma agrara cind,s-a facut
schimb jumatate/jumatate intre muntele Pologasu si terenul numit
Armeni. 25).
Conform obiceiurilor timpului prin care imparatul se cobora
printre supusii,intruna din cele 3 vizite in Transilvania ale
imparatului Josef al ii lea,acesta s-a oprit si la Talmaciu in anul
1783.fiind primit de preotul de atunci Samuel Zek 26)
Cind in 1817 imparatul Frantz I (1792-1835) cu sotia lui au venit
in Transilvania,la 10 septembrie a aceluiasi an au vizitat si
Talmaciu si au servit masa de prinz in National Curia( localul
actualei primarii) 27)
Anii revolutiei de la 1848-1849 au lasat urme adinci la
Talmaciu.Dupa ce castelul de la Turnu Rosu si apoi cel de la
Lotrioara au acordat protectie Comitetului Revolutionar Romin in
frunte cu Gh.Barnutiu si N Balcescu,au urmat represaliile armatei
austriece si apoi celei ruse care au inabusit revota trupelor
maghiare conduse de L.Kosuth.Talmaciu si defileul Turnu Roasu
au fost martorele unor puterenice inclestari militare intre trupele
generalilor Bem,Lunders si Hasford. 28)
Se mai consemneaza ca in anul 1852,dupa o alta modernizare a
cailor de acces pe valea oltului a avut loc intinirea istorica dintre
imaratul Frantz Josep si domnitorul Tarii Romanesti Stirbei
Voda ,imortalizata in istorie prin constructia ,, FANTANA
IMPARATILOR”monument aflat la 1,5 kim sud de Boita pe
sosesau E 81 29)
Unul dintre momentele importante din istoria scunului filial
Talmaciu il constituie data de 24 ianuarie 1869,cind s-a adoptat o
noua lege de impartire administrativa a Transilvsaniei.Prin aceasta
lege se desfintau ,, paminturile regale” si odata cu ele se
desfintau si scunele sasesti. 30)
Sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx a insemnat pentru
populatia Talmaciului unul de prosperitate si avint
economic,deoarece aici era centru logistic al unor mari investitii
care se faceau in zona,constructia cailor ferate Sibiu- Fagaras si
Sibiu –Rm Valcea,a uzinei electrice de La Sadu si nu inultimul
rind punerea pietrelor de temelie a fabricilor de cherestea
Feltrineli si OFA Dar toti acesti ani de bunastare,nu eru de bun
augur,la orizont,marile puteri ale timpului,asteptau momentul
rafuielior pentru toate neimplinirile istoriei.Se apropia primul
razboi mondial.

Bibliografie capitolul 4

1.Albescu I Boita- Monografie istorica

Sibiu 1990,pg 3
2.Albescu I Boita- Monografie istorica
Sibiu 1990,pg 7
3.Albescu I Boita- Monografie istorica
Sibiu 1990,pg 32
4.Stratulat C.N Monografia Talmaciului ,
Sibiu-1997,pg. 57
5.Stratulat C.N Monografia Talmaciului
Sibiu-1997,pg.59
6.Stratulat C.N Monografia Talmaciului ,
Sibiu-1997, pg 68
7.Stratulat C.N Monografia Talmaciului
Sibiu-1997,pg. 71
8.Albescu I Boita- Monografie istorica
Sibiu 1990 pg 12
9.Stratulat C N Monografia Talmaciului
Sibiu-1997,pg. 85
10.Stroila G Cartea satului Talmacel,
Bucuresti,1996,pg 74
11.Stratulat C.N Monografia Talmaciului
Sibiu-1997,pg. 86
12.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-1990 pg 299
13.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-1900,pg308

14.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din

Transilvania,Germania- 1990,pg313
15.Stratulat C.N Monografia Talmaciului
Sibiu 1997,p 86
16.Stratulat C.N Monografia Talmaciului
Sibiu-1997,pg. 88
17.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-1990,pg31
18.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania ,Germania-1990,pg 139
19.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Tansilvania,Germania-1990,pg 141
20.uller G.E. Germanii din Transilvania pg 25
21.Muller G.E. Germanii din Transilvania pg 29
22. X X X Registru bisericii evanghelice
din Talmaciui pg 31
23.Teutsch G D Istoria sasilor din Transilvania
vol II pg 127
24.Teutsch G D Istoria sasilor din Transilvania
 vol II pg 133
25 .Stroila G Cartea satului Talmacel
Bucuresti 1996,pg 122
26. X X X Registru bisericii evanghelice
din Talmaciui pg 12
bis 26.X X X Registru bisericii evanghelice
din Talmaciui pg 13
27. X X X Registru bisericii evanghelice
din Talmaciui pg 39
28. Teutsch G.D Istoria sasilor din Transilvania
Vol II pg 286
29. Stroila G Cartea satului Talmacel,
1996,pg 234
30. Teutsch F Sasii transilvaneni in ultimii 50 de
ani 1869- 1919 pg 10
CAPITOLUL 5 Talmaciu in epoca moderna

5.1 Istoria se repeta

Perioada de trecere de la secolul XIX la secolul XX gasaeste

Talmaciu in plin proces de transformare si modernizare.Daca
pana la constructia cailor ferate si a fabricilor de cherestea
Feltinele si OFA ,targusorul se prezenta ca o comunitate inchisa,in
care populatia saseasaca era preponderent majoritara,in proportie
de aproximativ 95%,dupa anul 1900 au inceput sa-si faca aparitia
si alte comunitati si etnii.Teritorial,la aceea data,linia de cale
ferata,reprezenta marginea de nord si vest a localitatii.Celelalte
doua laturi,de est si de sud,fiind inchise de riul Cibin.
Primii locuitori romini,care s-au asezat masiv,in Talmaciu
,aproximativ dupa anul 1860,au fost lucratorii aflatii in slujba
comunitatii sasesti,respectiv:;pastorii la vite,ciobani la
oii,cizmarii,muncitorii zilieri,etc1) Scheineder 219Acestia isi aveau
domiciliu,respectiv casele de locuit,in lunca riului Sadu,dincolo de
caleferata(aproximativ perimetru cuprins,azi, intre strada I.Creanga
si riul Sadu)2) idem 1,222.Dar desele inundatii produse de
revarsarea riului Sadu,au distrus de nenumarate ori casele acestor
locuitori,fiind nevoie sa fie refacute si luate masuri de regularizare a
riului Sadu.Astfel,in amonte de aceste locuinte,la 2-3 km distanta s-
a construit un baraj si un lac de acumulare ,numit si astazi ,,la
cascada’’,care a rezolvat pentru totdeauna problema revarsarilor din
riul Sadu.Concomitent cu acest baraj, s-a facut si un canal derivat
din albia riului,care duce apa de la nord=vest, la sud-est,prin
mijlocul satului,numit ,,canalul morii”.Unii cetateni mai in virsta
3)Baltat,cred ca acest canal ar fi existat de sute de ani,fiind construit
de calugarii minastirii Sf. Nicolae,iar la sirsitul secoluluyi XIX a
avut loc doar,largirea si modernizarea sa.
Un alt cartier de locuinte s-a infiripat pe ,,cimpul Cisnadiei,la 1.5
km sud de terenul numit ,,Balta Neagra ‚’’in vecinatatea fabricii
Feltrineli,acolo unde isi duceau traiu muncitorii
straini,maramureseni ,din Huedin si Ciucea sau
italieni,austrieci,maghiari,care lucrau in acesta fabrica.Urmasii
acestor muncitori,care si astazi locuiesc in acea zona,poarta
numele de Talmaciu II,in timp ce uzual,locuitorii din Talmaciu
spun locului respectiv ,,la firma. sau,, in firma”
Desfintarea scunului filial si impartirea averii Universitatii sasesti
a redus rolul administrativ al Talmaciului.Fostele cetati de
granita ,cu exceptia castelului Turnu rosu de la Boita,au fost
parasite,iar controlul vamal se facea direct in vama de la
Lazaret.Paza granitelor,care in perioada 1760-1850,s-a facut cu
plaiesi romini,incadrati in Regimentul 1 Graniceresc de la Orlat,a
fost preluata de militarii Regimentului de Dragoni cu sediu in
Sibiu,iar la nevoie se apelea si la militarii regimentului de
honvezii, incartuiriti in cazarma 90 din Sibiu
Atentatul din 28 iulie 1914,a aprina flacara razboiului si pe
meleagurile Talmaciului.Desi la sud regatul Romaniei isi
proclamase neutralitatea fata de razboi,totusi la Talmaciu,aproape
de granita,erau stabilite masuri speciale de supraveghere a acesteia
.O mare parte a cetatenilor sasi din Talmaciu si romini din satele
inconjuratoare,ca cetateni cu obligatii fata de imperiu au fost
mobilizati in armata austro-ungara si dusi pe toate fronturile
Europei.S-au constituit chiar unitati speciale,grupate pe criterii
etnice sau teritoriale,cum a fost cazul Regimentului 90 de la Sibiu
constituit numai din locuitorii din Marginimea Sibiului.
La 15 august 1916,conform tratatului incheiat intre Romania si
Antanta,armata romina a trecut muntii si a inceput eliberarea
Transilvaniei de trupe austriece,maghiare si germane 4)
Patrunderea armatei romine s-a facut pe toata lungimea granitei
de 1200 km pe care Romania o avea cu Imperiu Austo-
Ungar.Conform planurilor de operatie in Carpatii orientali actiona
Armata de Nord,comandata de generalul Eremia Grigorescu,in
curbura Carpatilor,pe directia Brasov- Sighisoara,actiona armata
2,condusa de generalul A.Averescu,iar pe Jiu si Olt,Actiona
armata 1,impartita in doua detasamente,grupul de Jiu comandat de
generalul Dragalina si Gruparea Olt-Lotru,comandata de
colonelul Culcer. 5) trecatorile Carpatilor 112
Pentru patrunderea pe Valea Oltului si a Lotrrului s-au folosit
diviziile 13 si 23 Infanterie,ale caror port-drapel erau batalioanele
de vinatori de munte 48 Vilcea si 24 Cimpulugmuscel.6) idem 5
114
Pe etape de operatii armata romina urma sa ajunga in 30 de zile pe
Mures,in 6o de zile in Apuseni si Cimpia inferioara a
Somersului,iar in 90 de zile in Cimpia Tisei.7) idem 6 115
Trecerea Carpatilor s-a realizat cu succes pe aproape toate
fronturile si cu lupte deosebit de grele in trecatoarea Turnu
Rosu.,astfel ca la 15 zile de la declararea razboiului,se realizase
un,, cap de pod” intre 60-100 de km cu exceptia trecatorii de la
Turnu Rosu care realizase doar 25 km.8) idem 7
La 10 septembrie 1916,dupa 25 de zile de ofensiva,armata de nord
ajunsese pe aliniamentul Odorhei- Sovata,armata 2 ajunsese pe
aliniamentul Fagaras- Sighisoara,iar gruparea Olt-Lotru ,relizase
un aliniament la sud de Sibiu,pe un front de 25 km,cu fortele
dispuse astfel;intre Avrig si Selmibar,Divizia 13 Infanterie,iar
intre Selimbar si Gura Riului,Divizia 23 Infanterie
La Talmaciu se aflau Brigada 1 cavalerie,gruparea de
artilerie,unitati si subunitati de logistica,spitale,etc.8) idem 7
.Intrarea Romaniei in razboi a avut ca scop principal,atragerea de
forte militare,germane,austriece si ungare,de pe fronturile din
Franta,Italia,Grecia si Galitia, si micsorarea presiuni Puterilor
Centrale asupra fortelor Antantei din aceste tarii 9)idem 7 In
acelasi timp a crescut presiunea asupra trupelor romine,care
trebuiau sa faca fata,unor forte calite in doi ani de razboi.Intreaga
raspundere a a operatiilor militare impotriva trupelor romine,a
fost data direct Marelui Cartier German,generalilor
Hindenburg,Laundendeorff si Makensen,ultimul numit si
spargatorul de fronturi.1o)idem 7
Dupa intrarea Rominiei in razboi,in cursul lunbilor august si
septembrie,au fost aduse 5 divizii de infanterie,un corp alpin,doua
divizii de cavalerie si o brigada mixta, toate plasindu-se in zona
Sibiului si realizind un raport de forte de 10/1 in favoarea
germanilor,repetindu-se astfel,insumat,toate operatiile militare
care au avut loc in defileu de-a lungul istoriei:(razboiele cu
romani(105-106)Posada(1330),Selimbar(1599).etc 11 idem 7
..La acest raport de forte se aduga si dotarea tehnica net superioara
a trupelor germane,care foloseau armament automat,in comparatie
cu armata romina care folosea armament cu percutie prin
scinteie.12) ion cupsa Armata romina in campaniile din 1916-
1917,Bucuresti 1967,pg 193 A urmat
ceea ce istoria cunoaste drept ,,Batalia Sibiului”,dar in fapt toate
actiunile militare s-au purtat la sud de Sibiu,in special pe cimpiile
Talmaciului si in defileu Turnu Rosu.
Inca.din 9 septembrie 1916, armata germana,folosind o
comunicatie de care a uzitat si Carol Robert si poate si romanii,au
trimis in mare secret,de la Poiana Sibiului,peste muntii
Cindrel,Negovanu,Prejba si ulterior coborind pe vaile ,ruirilor
Lotrioara,Capraret,Lotru etc, un detasament alpin de circa 3500
de oameni,specializati in luptele din muntii, Acest detasament cu
valoare numerica mica , a avut rolul de a cadea in spatele si
flancul sting a al trupelor romine,pe singura comunicatie care o
aveau trupele romine pentru aprovizionari si evacuari,respectiv
Valea Oltului.In dimineata zilei de 13 septembrie 1916 s-a realizat
surpriza,corpul alpin german si-a facut aparitia la Ciineni si in
imprejurimi,de pe vaile sus mentionate,generind panica in rindul
trupelor romine.In acelasi timp dinspre Sibiu,o puternica pregatire
de artilerie,a precedat contraofensivei 13) E
Falkenhayn.Campania armatei a 9 germane,impotriva rominilor si
rusilor, 39.
Divizia 187 infanterie germana,a atacat de pe aliniamentul Orlat –
Rasinari,pe directia Cisnadie-Sadu-Talmacel-pasul Turnu Rosu,la
piciorele muntilor Cindrel si Lotru,Diviziile 51 si 76 Infanterie
germana,de pe aliniamentul Poplaca-Turnisor-Gusterita au atacat
pe directia Selimber-Vestem-Talmaciu,iar Corpul 39 german si
Divizia 51 Honvezi au atacat de pe aliniamentulDealul Gusterita-
Casolt,pe directia Bradu-Sacadate-Porcesti.Realizind aceasta
punga,sufocanta,armatele Puterilor Centrale si-au asigurat
succesul,practic in 3 zile.(13-16 septembrie)14) Trupele rominesti
din gruparea Olt-Lotru,de sub comanda generalului Popovici,lipsit
de comunicatii cu vecinii si Marele Carier General de la
Bucuresti,cu fortele si mijloacele existente,dind dovada de
episoade eroice deosebite,a trecut la aparare pe aliniamente
succesive,reusind sa limiteze proportiile unui dezastru
total..Greutatea ce mare venea de la putinele posibilitati de
evacuare existente si care aglomera singura cale de comunicatie
existenta si in plus,panica care se formase in legatura cu atacul
din spate al Corpului Alpin German.Unele cifre indica ca
pierderi,pe intreaga durata a operatiei ( 15 august-16 septembrie)
circa 6ooo de morti si raniti de ambele parti combatante
15).Amintirile unor parti din decedati ,din aceasta inclestare se
gasesc la cimitirul eroilor de la Boita,pentru romini si cimitirul
sasesc de la Talmaciu,pentru germani.In scurtul timp de stationare
al corpului Olt-Lotru,pe perioada de la atigerea aliniamentului
din fata Sibiului si pana la declansarea ofensivei armatei germane(
23 august -13 septembrie),in triunghiul Talmaciu-Talmacel-
Boita,s-au creat importante rezerve de materiale,armament si
munitii,iar la retragerea fortelor rominesti,evacuarea acestora a
constitui o mare greutate.A existat chiar si un mic aerodrom
pentru 3-5 avioane rominesti de vinatoare,pe cimpul dintre
Talmaciu si fabrica Feltrineli 16)ceea ce indica ca acest teritoriu a
fost puternic pregatit pentru eventualele atacuri spre interiorul
Transilvaniei.
Din pacate pentru armata romina,pierderea ,,Bataliei Sibiului”, a
insemnat,inceputul retragerii din Transilvania a tuturor celorlante
forte si implicit trecerea la un razboi de aparare,impotriva
Puterilor Centrale,pe intreg teritoriu national.
Pentru Talmaciu si zona adiacenta,inclestarile din toamna anului
1916,au adus distrugeri si incendii,morti,raniti si mutilati,din
rindul populatiei civile,recolte si case distruse,etc.Urmarile
acestor lupte au staruit mult timp in constiinta localnicilor de la
Talmaciu si imprejurimi,ca un dintre cele mai groaznice perioade
din viata lor,deoarece pe linga panica creata ca nu aveau unde sa
se ascunda de armele de foc ale combatantilor, au ramas si in
toiul ierni care se apropia,fara rezerve de alimente si animale 17)
Chiar pierduta pentru armata romina,Batalia Sibiului,a constituit
inceputul rezistentei in fata fortelor invadatoare ale Puterilor
Centrale,ca o achitare de obligatiile asumate fata de Antanta,de a
descongestiona celelalte fronturi din Europa si implicit de a
realiza dezideratul pentru care intrase in razboi- unirea tuturor
rominilor intr-un singur stat national,lucru infaptuit la 1 decembrie
1918.
 5.2 Epoca de glorie (1918-1945)

Perioada de avint economic generata de infaptuirea actului de la 1

decembrie 1918,reformele din cadrul administratiei,agriculturii,
invatamintului,sanatatii,etc,au insemnat si la Talmaciu un adevarat
miracol.
Conform extrasului de Carte Funciara existent la Judecatoria
Avrig si a documentelor de evidenta existente in arhiva Primariei
Talmaciu in anu 1912,aceasta localitate avea 544 de ha teren
arabil,40 ha de gradini,513 ha finate ,24 ha vii,1278 ha pasune si
4733 ha padurii.17)barbosa Dupa infaptuirea actului unitatii
nationalae de la 1 decembrie 1918,o parte din teritoriul acestei
localitati a fost trecuta in administrarea comunelor
Talmacel,Boita,Sadu,iar padurile trecute in administrarea
comunelor de peste munti Malaia,Voineasa,Vaideeni,etc.
De atatea ori,in istorie,cazut si ridicat din nou,targusorul
Talmaciului avea sa cunoasac in perioada dintre cele doua
razboaie mondiale,cea mai infloritoare perioada din existente sa
milenara.
Mai intii trebuie mentionat ca paralel cu societatea saseasaca
inchisa intre Cibin si calea ferata(sau riul Sadu) si care-si
continua,fara a fi afectata obiceiurile si traditiile sale istorice se
dezvolta si se extindea catre vest si nord ansambluri noi de
locuinte.fabrici si servicii.Sporurilr de populatie se realizau prin
mutarea din satele dimprejurul Talmaciului a numeroase familii
care au abandonat munca pamintului total sau partial,dedicindu-se
activitatilor industriale sau semiindustriale care se nastea aici.
18)Primii locuitori au venit din Sadu,Talmacel si Boita,au
continuat cu locuitori din Vestem,Racovita,Porcesti,Sebesul de
Sus si de Jos si chiar mai departe din Tara Fagarasului .Astfel ca
multe familii,care in satele lor erau nevoiase,lipsite de pamint si
avere si nici nu gaseau un loc de munca s-au mutat aici primind
locuri de casa si dedicindu-se muncilor la fabricile Rominofir si
Feltrineli sau Ofa.
Primele case s-au construit in cartierul ,,Lumea Noua”,in
continuarea vetrei vechi a satului ,paralel cu Cibinul si pina in
aproprierea caii ferate.Tot in aceasta zona,s-a construit scoala
pentru copii ce se nasteau,in casele in care s-au mutat
colonistii.Deasemenea,in continuarea cimitirului sasesc s-a
amenajat cimitirul ortodox si totul s-a implinit atunci, cind, aici s-
a construit si biserica ortodoxa(1937-1942) 19)
Bazele construirii acestei biserici si necesitatea infiintarii unei
parohii ortodoxe s-au ridicat inca din 1922 atunci cind s-a
constituit ,,Reuniunea femeilor ortodoxe” societatea care-si
propunea pe linga acest scop si emanciparea tuturor cetatenilor
romini mutati la Talmaciu.20)Statutul acestei asociatii,precum si
alte deprinderi nu numai utile dar si trebuincioase au fost
imprumutate de la modul de organizare si conducere al
sasilor.Acestia situau la baza organizarii lor anumite
principii,precum subordonartea intereselor de grup,intereselor
personale si respectarea unor anumite cutume stabilite prin
statutul de functionare a societatii.Astfel cea mai importanta
forma de organizare a sasilor a fost ,,vecinatatea” sau
,,nachbarschaften”,constituita pe strazi sau cartiere si care se
compunea din totalitatea familiilor unei strazi sau cartier cu rolul
de a se ajuta la foc,la inmormintari,la construirea unei case,etc.
Copii sasilor,confirmatii la biserica(dupa virsta de 14 ani) se
reuneau in societati de baieti ,,Bruderschaf” sau societati de
fete ,,Schwesternschaft” si care jurau sa respecte un anumit cod de
valori in care la loc de frunte se situau respectul fata de parinti si
respectul fata de normele crestine.21)
Organizatia ..Amicii muntilor” o alta asociatie a sasilor, avea rolul
de a marca traseele alpine si de a pune in valoare traseele turistice
din Carpati si din imprejurimile Talmaciului.Filiala Talmaciu a
societatii Gustav Adolf Verein,reunea toate femeile evangheliste si
avea un pronuntat caracter agricol,de invatare si deprindere a
locuitorilor cu cele mai noi tehnici de lucru a pamintului.
O alta serie de constructii au inceput dupa 1937,de cind a pornit
din plin Rominofir,pe malurile drept si sting al ,,canalului
morii”(canal derivat din riul Sadu)unde in afara constructiilor
facute de fabrica s-au ridicat numeroase case particulare.Aici
peisajul era completat de un dispensar ultramodern pentru
timpurile acelea,terenuri de tenis,cantina,doua blocuri cu
garsoniere pentru nefamilistii si un numar de7 vile plasate intre riu
si drum,nu numai confortabile dar si cochete si utilate
corespunzator,in care locuiau englezi.germani si
romini,personalul de conducere si proprietarii investitiilor facute
aici.22)
In aceiasi perioada iau nastere principalele institutii in jurul carora
se desfasoara activitatea cetaneasca;gara,posta,CEC-
ul,bancile,uzina electrica baza sportiva,scoala,biserica,etc
Se construiesc nenumarate poduri si podete,se extinde reteau de
drumuri asfaltate si se reorienteaza circulatia autovehicolelor si a
carutelor de pe drumul care intra prin sat dinspre Cibin si se
oreienteaza pe varianta pe del,paralel cu calea ferata si pe linga
fabrica Ofa spre Sibiu.
In anul 1941 existau 6 bacanii,3 macelarii,2 brutarii,o moara,45 de
cai’45 de iepe,5 tauri,172 de boi,124 de vacii,217 bivolite,1672
vitei,2 berbeci si 162 de oii. 23)

5.3 Epoca dezvoltarii

Problema extinderi suprafetei construite la Talmaciou a continuat
si dupa cel de al doilea razboi mondial.Daca particularii au
construit inca de la inceputurile anilor 1955,case, ,,pe drumul
Sadului”,si ,,Pe deal” sau chiar ,,intre iazuri”,statul a construit
masiv abia dupa anii 1960.Astfel ca din totalul de 25 de blocuri
care sunt construite ,11 blocuri au fost date in folosinta intre 1965-
1972,7 blocuri au fost finalizate in perioade 1974-1975,iar
ultimele 7 au fost date in folosinta in perioada 1987-
1989.24)Populatia s-a dublat de la 3000 de locuitori in 1957 a
ajuns la peste 7000 la inceputurile anilor 1990. Sporul cel mai
important de populatie s-a realizat prin aducerea de cetateni nu
numai din satele dimprejurul Talmaciului,ci si localitati din
judetul Sibiu,din localitati ale judetelorVilcea,Olt,Dolj,etc25)
Marirea continua a capacitatii de productie a filaturii Firu Rosu, a
determinat autoritatile ca prin masuri specifice ,precum repartitie
din scolii,asigurarea de conditii de locuit si nu in ultimul rind,un
salariu atragator,sa aduca forta de munca din cele mai indepartate
locuri din tara.Ponderea cea mai insemnata a constituito forta de
munca feminina,in special fete tinere,multe dintre ele raminind
aici la Talmaciu,prin intemeierea de familii,fie cu localnici,fie cu
cetateni din alte localitati,veniti si ei la lucru.26)
Problemele sociale ale tarii s-au resfrins si asupra localnicilor de
la Talmaciu,cu implicatii majore asupra evolitiilor ulterioare ale
localitatii.Astfel,dupa anul 1945,dupa incheierea armistitului si
obligarea tarii la plata despagubiriilor de razboi.Talmaciu a deveit
important centru de ,,colectare a cotelor” pentru toate localitatile
dintre Sibiu si Avrig.Concomitent, a avut loc deportarea sasilor in
fosta URSS,confiscarea caselor,averilor si paminturilor pe care
acestia le-au detinut .Dupa anul 1948 sasii s-au intors acasa din
gulagurile sovietice,iar unii au primit inapoi casele de locuit si o
parte din paminturile care le-au detinut27).Aceasta slaba
consolare a durat doar 5 ani,deoarece potrivit directivelor
timpului,au inceput intovarasirile si in final s-a constituit
Gospodaria Agricola Colectiva,care incepind cu anul 1957.a
gestionat paminturile din jurul Talmaciului.Daca la inceputurile
sale,aceasta forma de organizare s-a bucurat de orecare
sustinere.dupa anii 1970,numarul celor inscrisi in CAP a scazut
constant,iar in 1989 avea doar 13 membrii.Majoritatea membrilor
care compuneau CAP au ales alte locuri de munca si meseri ori
pur si simplu au emigrat in Germania incepind cu anii 1970
Devenit important centru muncitoresc dupa 1970,cu un potential
uman deosebit aici s-au desfasurat nenumarate activitati culturale
si sportive.Astfel,prin clubul de la Firu Rosu ori prin caminul
cultural din localitate aveau loc dese festivaluri de
folclor,teatru,jocuri populare,etc care au tinut treza nu numai
constiinta nationala dar a perpetuat,atit cit s-a putut,traditiile
rominesti si valorile spirituale ale poporului romin.28)
Sportul a contribuit din plin la afirmarea localitatii,prin echipele
de fotbal,hanbal,volei,etc si nu in ultimul rind prin echipa de
popice,cistigatoare a numeroase trofee interne si
internationale.29)Un rol deosebit in dezvoltarea localitati la avut
si cooperatia de consum,prezenta cu nenumarate ateliere de
prestari de servicii si unitati de alimentatie publica. 30) Talmaciu a
avut de suferit de pe urma inundatilor din nii 1970 si 1975,cind
apele Cibinului au pus in pericol casele din partea de est.Dar
pericolul cel mai mare l-a prezenat posibilitatea ca barajele de pe
riul Sadu,din cauza volumului imens de apa,sa cedeze,punind in
pericol astfel,viata si constructiile de la Talmaciu.
Prin anii 1970-1973 s-au efectuat pentru prima data o curatire a
pajistilor alpine de copacii si resturi ierboase nefolositoare,dind
astfel posibilitatea sa se inmulteasac numarul oilor si a vitelor.Cu
aceiasi ocazie,s-au construit 9 stini poentru adapostul oierilor si
prelucrarea brinzei,lucrari de care au beneficiat satele Boita si
Talmacel,la acea data componente ale comunei Talmaciu. 31)
Invatamintul a beneficiat de construirea anui nou local al liceului
si de asemenea de constituirea in cadrul scolii generale a
numeroase cercuri de cercetare stiintifica
precum;foto,teatru,dansuri
poulare,aeromodelizm,carting,gimnastica,limbii
straine,electonica,muzica,ateliere mestesugaresti,etc.
Ca o recunoastere a meritelor sale mai mult muncitoresti,deoarece
ca infrastructura mai avea de lucrat,comuna ,a fost declarata in
anul 1989-ORASUL TALMACIU.32)
Anii de dupa revolutia din 1989,a insemnat o descatusare de
energii si pentru proaspatul oras,materializata in nenumarate
investitii facute de localnici si societati din oras si din afara
orasului.33)Aplicarea legilor funciare,desi inceputa inca din
1991,nu s-a finalizat nici astazi,numerosi localnici,in special
sasi,neprimindu-si in totalitate,drepturile prevazute de lege.
Imediat dupa anul 1991 s-au concesionat mai multe locuri de case
in zona strazii 1 mai,astfel ca a aparut un intreg cartier de
locuinte . Prin anii 1993 s-au obtinut aprobarile si s-au inceput
racordarea locuintelor la reteaua de gaz metan. 34)
S-a construit un spital pentru bolnavi imunodeficitari psihic si
fizic care a adus un numar insemnat de locuri de munca.
S-au facut ample lucrari de reparatii si intretineri la infrastructura
existenta(sosele,cladiri publice,retele de aductiunea a apei,etc) si
se fac pregatiri de incepere a lucrarilor de colectarte a apelor
uzate,una din conditiile de baza ale functionarii localitati cu statut
de oras.35) S-a remarcat in mod deosebit in decursul timpului
activitatea notarilor comunali ; Filip Carol ,Bunea Dumitru,Schmit
Ferdinand,Schneider Gustav,Fratila Ioan,Dumitru George,dr.Pop
Ioan,Barbosa Dumitru,Bordeanu Lucretia,Toghe Ana,Rotarescu
Ioan,Albu Eugen,Hoza Ovidiu,
Din anul 1993,orasul TALMACIU este infratit cu orasul francez
VITRE.O piata din centru orasului poarta numele orasului infratit.
In acelasi timp asociatia cu acelasi nume desfasoara nenumeroase
activitati de diversificare si intarire a relatiilor cu prietenii
francezi. In acest mod au loc vizite reciproce,alternative,in anii cu
sot in Franta si anii fara sot in Romania,atit a membrilor
fundatiei,cit si a organelor comducatoare din administratia celor
doua orase.36)

Lista primarilor care au condus Talmaciu intre 1920-2008

1920-1926 Fakesch Mihail

1926- 1932 Lang Martin
1932- 1934 Klein Martin
1934-1938 Schneider Mihai
1938-1944 Furdui Gherasim
1948-1952 Titiriga Ioan
1952-1954 Musnay Janos
1954-1958 Dan Ioan
1958-1961 Rotaru Nicolae
1961-1963 Titiriga Ioan
1961-1965 Caraus Teodor
1965-1968 Graur Ovidiu
1968-1972 Lotrean Constantin
1972-1978 Ionescu Stelian
1978-1989 Filimon Ana
1989-1992 Moroianu Radu
1992-1996 Popa Constantin
1996.2003 Cretu Mircea
2003-prezent Barbu Constantin 37)
 Biblioigrafie cap.5

1. Schneider F Talmaciu –comuna saseasca din

Transilvania,Germania 1990,p219.
2. Schneider F Talmaciu –comuna saseasca din
Transilvania,Germania 1990,p222
3 Baltat Ioan Informatie –Talmaciu .
4. col. Cucu M Trecatorile Carpatilor Bucuresti 1988,p 111
5. col Cucu M Trecatorile Carpatilor, Bucuresti 1988,p 112
6. col Cucu M Trecatorile Carpatilor Bucuresti 1988 p 114
.7 col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p
115
8. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p
117
9. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p
119
10. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p
122
11. col Cucu M Trecatorile Carpatilor,Bucuresti 1988,p
125
12. Cupsa I. Armata romina in campaniile din 1916-
1917
Bucuresti,ed.Militara 1967,p,93
13.Falkenhayn E Campania armatei a 9,impotriva
rominilor
si rusilor,Bucuresti 1937,p,37
14.Falkenhayn E Campania armatei a 9,impotriva
rominilor
si rusilor,Bucuresti 1937,p,43-45;
15. Cupsa I. Armata romina in campaniile din
1916,1917
Bucuresti,ed.Militara 1967,p,132.
16 Rotaru I Informatie -Talmaciu
17 Ivan D.. Informatie -Talmaciu
18 Barbosa D Extras CF Avrig
19 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,11
20 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,13
21 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,15
22. Schneider F Talmaciu –comuna saseasca din
Transilvania,Germania 1990,p316
23 Tarsia T Incercare de monografie-Talmaciu p,17
24 Popica S Informatie Talmaciu
25 Filimon Ana Informatie -Talmaciu
26 Ionescu S Informatie-Talmaciu
27 Ciorogariu I Informatie Talmaciu
28Barbosa D Informatie -Talmaciu
29 Filimon A Informatie-Talmaciu
30 Patan I Informatie –Talmaciu
31 Ivan D Informatie Talmaciu
32.Ionescu S Informatie-Talmaciu
33 Filimon A Informatie Talmaciu
34 Moroianu R informatie-Talmaciu
45. Popa C. Informatie Talmaciu
36 Moroianu R Informatie Talmaciu
37 Barbu S Informatie Talmaciu
38 Barbosa D Informatie-Talmaciu
 CAPITOLUL 6. POPULATIA

6.1 Vatra localitatii

Daca ar fi sa luam in considerare spusele preotului Johannes

Lebelius,ar insemna ca la Talmaciu avem de lungul timpului,
nu numai o multitudine de de limbi
vorbite(latina,daca,idis,armeana,greaca,germana,maghiara,rom
ina,turca,poloneza,slovaca,sarba,rusa,etc) dar si o diversitate
de religii.(mozaica,ortodoxa,catolica,greco-
catolica,luterana,unitariana,reformata,musulmana,)
Si ca sa respectam aprecierea lui scespiare ca lumea
reperezinta un teatru in care se schimba doar actorii,in timp ce
scena ramine aceiasi,ne dam seama ca in acest spectacol au
fost chemati multi si au ramas putini.Pastrind traditia si astazi
Talmaciu este un conglomerat de populatii reprezentind toate
judetele Romaniei si in curind,probabil, toate natiunile
Europei.
Cercetind izvoarele istorice si confruntind cu datele de pe
teren avem de face cu 3 vetre de sat ,din care in fapt,doua sunt
locuite si astazi.
Prima vatra,dupa spusele lui Lebellius,in care s-au asezat
evreii,armenii si grecii,se afla ,,pe cele 3 riuri confluente”
Cibinul,Sadul si Talmacelul,ceea ce ar corespunde si
realitatilor de azi,deoarece zona este populata cu asezari
umane,iar toponimia locului indica existenta unui teritoriu
numit chiar ,,armenii”1).Pe teren aceasta zona ar fi delimitata
la sud de piriul Talmacelului, la est de calea ferata,iar la nord
de ipoteticul (la vremea aceea) ,,canal al morii”.Probabil ca
spre vest aceasta asezare cuprindea locuitorii urmasi ai
triburilor dacice,care in timp s-au retras spre zona mai
muntoasa formind ceea ce azi se numeste Talmacelul sau in
evu mediu Talmaciu mic.Interesnte sunt preocuparile acestor
coloni,asa cum rezulta din continutul epopeii lui
Lebellius,aceea,,de aurari,spalatorii de aur in apele
Cibinului,nu departe de Olt,intr-un loc pe care ei l-au ales
inaintea altora’’.2) Acesti coloni stabiliti dupa anul 80 e.c. in
colonia Thalmud,aveau rolul de a apara dinspre sud regatul lui
Decebal,scop in care au inceput fortificarea Vaii
Oltului,incepind probabil cu ceeea ce noi numim Coroana
Tarii sau dealul furcilor.Avind in vedere rivalitatile dintre
romanii si evrei de la asediul Ierusalimului, este posibil,ca
acest promontoriu natural,sa fi fost conceput de catre evreii ca
ultima cetate de aparare,impotriva romanilor,avind in vedere
faptul ca acolo sus se gasesc rezerve de apa,iar prin modul de
pozitionare si caracteristicile geografice,seamana izbitor cu
MASADA,ultimul bastion de rezistenta evreiasca din Cananul
Iudeii.
Dupa cum se stie,Decebal,cu tot eroismul ostirii sale a pierdut
razboiul cu Traian si probabil evreii s-au vazut a doua oara in
situatia de fi decimati si alungatii,lucru despre care Lebelius
nu mai face nici o prezentare.Cert este ca toate aceste neamuri
s-au pierdut in istorie,fara a lasa vreun indiciu material despre
existenta lor,cu exceptia armenilor care a dat numele lor unui
teritoriu,care a inceput sa fie locuit abia dupa anii 1990.
A doua vatra a Talmaciului poate fi socotita cetatea de la
Caput Stenarum,colonia romana intemeiata de ,,tetrahii
romani”asa cum ii numeste Lebelius(probabil veteranii
romani)care au iesit la pensie din armata romana si au fost
improprietariti de imparatul Traian cu terenuri si aici
in,Transilvania.3)Aceasta colonie aflata pe malurile din
dreapta ale Cibinului si Oltului,la inersectia celor doua riuri,a
reprezentat una dintre cele mai puternice garnizoane militae
romane.Aici s-au efectuat unele sapaturi arheologice care au
confirmat existenta unei cetati romane(statiune si posta)dar
convingerea tuturor este ca acest castru mai prezinta inca
numeroase surprize,nedescoperite inca.
Despre cele doua vetre ale Talmaciului,Lebelius are o
admiratie deosebita,prin faptul ca acestea au rezistat 1500 de
ani,datorita iscusintei si metodelor inaintate de constructie
aplicate4).Toate casele erau construite din piatra,folosind ca
liant varul stins,lucru necunoscut la triburile barbare din
nordul si estul Europei. Deasemenea,Lebelius este unul
dintre putinii istorici ai timpului,care spune,fara sa-si dea
seama, un adevar istoric care intareste convingerea
continuitatii populatiei daco-romane (rominii) pe aceste
teritorii.Pentru ca sa nu se mai nasca in Dacia miscari de
razboi,spune Lebellius,romanii,au lasat aici legiuni de
soldati,care cu timpul s-au transformat in lucratorii ai
pamintului si care detin paminturi intinse si isi faceau
locuintele in vastele paduri de la ses.5)Pe acesti lucratori ai
pamintului, care isi obtin hrana pe seama oilor si isi zic
romini,i-a gasit Lebellius in timpul pastoriri sale la Talmaciu
in 1542.
O a treia vatra a Talmaciului, a fost intemeiata de catre
colonistii sasi la inceputurile secolului al XII –lea (1200-1215)
si cuprindea zona dintre riurile Sadu si Cibin,aprope de
confluenta acestora.dar mai in adincime,aproape de malul
drept al Cibinului,aproximativ in aproprierea bisericii
evanghelice de azi.Prezenta sasilor pe teritoriul Ardealului este
justificata de Lebelius prin aceea ca au fost chemati de regele
Stefan cel sfint sa crestineze aceea parte din ungurii care erau
devotati paginului Gyula,iar apoi,dupa terminarea misiunii, li
s-a dat drept de locuire permanenta aici,fiind socotii oaspetii
permanenti ai regelui pe Fundus Regius 6)
Preotul Schneider,apreciaza ca locurile pe care s-au instalat
prima data sasii erau mlastinoase,celelalte terenuri bune de
locuit fiind deja acupate si de aceea a fost necesara executia
unor desecari.7)Apoi,incet,incet,aceasta asezare s-a extins spre
sud,nord si vest,dar pentru putin timp,deoarece la marea
invazie mongola din 1241,Talmaciu a fost distrus aproape in
intregime,din oras raminind doar ruinele,vizibile si peste 300
de ani in timpul pastoriri lui Lebellius. .
Lebelius vorbeste in timpul colonizarii sasesti de faptul ca
Talmaciu era un oras puternic,un tirg comun,unde negustorii
isi expuneau marfurile,dar care a fost distrus in cei 7 ani de
ocupatie ai navalitorilor tatarii.Urmarile acestui fapt au fost
acelea ca cetatenii urbei Talmaciului au parasit acest orasel si
s-a retras la Sibiu,acolo unde satul lui Hermann a devenit
oras si unde s-a inceput fortificarea acestuia,devenind in scurt
timp cetate.8)
In treacat este amintita si prezenta la Talmaciu a ginerelui
regelui maghiar Bela al IV lea(1235-1270)(probabil primul
Corardus)un agricultor care nu s-a putut opune distrugerii
orasului de catre bisenii,o informatie noua care n-a putut fi
prelucrata si interpretata din nici un punct de vedere(probabil
tatari)
Cert este un lucru foarte sigur,ca in jurul anului 1500,in
Talmaciu era consemnata in documentele timpului, doar
populatia de origine sasesca si aceasta intr-un numar destul de
mic,lucru datorat probabil,deselor invazii si navaliri din partea
tatarilor si turcilor.Astfel ca foarte mult timp, vatra satului
Talmaciu, a fost considerata ca fiind, numai aceasta parte care
era locuita de sasii.
Abia dupa anul 1900,documentele timpului consemneaza si
existenta altor populatii decit cea saseasca la Talmaciu.Mai
mult in conscriptiile timpului se mentioneaza existenta a 3-4
familii germane in fiecare din satele apartinatoare domeniului
Talmaciului,cu scopuri,probabil administrative.
Dupa anul 1918,populatia Talmaciului a erupt,intr-o progresie
aproape geometrica,dublindu-se la aproape fiecare 15
anii.Vatra localitati se intinde astazi pe linga cele doua locuite
initial, spre Sadu,pe malul drept a riului cu acelasi nume si
spre Sibiu,insotind comunicatia care duce catre acest
oras.Asezarea geografica si conditiile climaterice
deosebite,forta economica a societatilor comerciale din zona
,in special Romanofir,au determinat tot mai multi cetateni din
diverse regiuni ale tarii sa-si intemeieze aici locuinte si familii.
Este de asteptat ca printr-o regasire a orasului,in special in
domeniul turistic,sa aiba loc noi provocari, sa se mareasca
numarul locuitorilor si implicit sa infloreasca localitatea, din
punct de vedere economic.

6.2 Numele localitati si recensamintul populatiei

Problema denumirii localitatii cu numele Talmaciu a suscitat

numeroase semne de intrebare in privinta originii si
etimologiei acestui cuvint.Rominii ii spun Talmaciu,sasii
-Talmesch,ungurii-Talmats, grecii-Talmapolis,iar forma din
limba latina corespunde cu Talmasinus.
Prima si cea mai veche interpretare este atribuita preotului
sas Johaness lebellius care aseamana cuvintul Thalmud cu
Thalmus, in care ultima litera a cuvintului isi pierde sensul
.Explicatia este aceea ca in ebraica veche,litera d putea sa fie
foarte bine pronuntata si s.
Lucrurile,chiar daca nu sunt acceptate nici de istoriografia
saseasca si nici de cea romineasca,au totusi o legatura logica
si
se sustin cu argumente istorice si naturale din partea
preotului sas-Lebellius.Poate istoricii evrei,interesati de acest
subiect ar putea sa faca lumina in aceasta problema,analizind
mai in detaliu semantica celor doua cuvinte.
O alta interpretare ,data de aceasta data de istoricul
sas-maghiar, Gustav Kisch, atribuie numele Talmaciu,
cuvintului secuiesc Talmacs,care se traduce prin talmaci
(traducator),apoi este preluat de unguri si transformat in
Tolmacs si diversele sale toponime si diminutive,astfel aparind
in documentele timpului sub diferite forme.Este adevarat ca
secuii au convetuit ceva timp pe meleagurile noastre,dar si ei
cu l-au preluat cuvintul Talmacs tot de la evrei,dar, au pierdut
litera,, h”si au transformat terminatia cuvintului din literele
,,us”(Talmus) in literele ,,acs’(Talmacs),probabil tot vreo
regula de scriere (necunoscuta de noi) a limbi secuilor.9)
Cuvintul talmaci,este prea pretentios pentru a fi dat unui
numar insemnat de localnici care sa se ocupe cu tranzitul
marfurilor si sa insoteasca calatorii prin trecatoare.Nu se
cunoaste a fi existat aici vreo scoala care sa invete pe localnici
mai multe limbi si nici nu ridicam pretentii ca taranii din acest
domeniu sa fi avut calitati de traducatorii. Este o pura
intimplare,atribuita secolului XII,sa preia un cuvint de origine
evreiasaca si sa-l adapteze nevoilor timpului,iar apoi sa-l tot
dilueze dupa bunul plac a celor care gaseau greu o forma de
exprimare.
Exista si probabilitate ca unul din contii Corardus sa fi fost
traducatorul (talmaciu) intre multele populatii existente in
zona romini,germani,maghiari,evrei,armeni,etc,de vreme ce
denumirea localitatii apare atestata pentru prima data in
vremea acestora( 1265 sau 1311)
O a treia ipoteza sustine ca originile cuvintului Talmaciu ar fi
de natura peceneaga sau biseana,doua populatii, migratoare
,nomade, care, au bintuiut arealul zonei prin secolele IX-X,
Astfel,asa cum in muntii Cindrel exista masivul
Besineu,cuvint de origine biseana,tot astfel numele Talmaciu
ar proveni de la cuvintul Boru-Tomac.10).Modul acesta de
interpretare decurge din Andeanumul din 1224,prin carte se
mentioneaza ..silva Blacorum et Bisenorum” si in care aceste
locuri s-au identificat ca fiind padurile din scaunele filiale
Talmaciu si Saliste de mai tirziu si unde se banuieste a fi trait
aceste populatii,nomade.
Oricare ar fi originile cuvintului Talmaciu,localnici sai sunt
mindri cu acest nume ,il apreciaza si il respecta.
In documentele timpului numele localitati apare sub
urmatoarele forme,precum,in anii:
1265 –contele Corardus de Tolmach 11)
1311 – Nicolaus de Tolmach 12)
1318 – Nicolaus si Johann de Tolmacs 13)
1335 – Contele Nicolaus de Tolmacs 14)
1366 – contele Paulus de Tolmach 15)
1369 – civitatem Tolmasch 16)
1412 – oppidum Tolmats 17)
1429 – biserica Talmucz 18)
1453 – cetatea regeasca Tolmatsch 19)
1573 – terenul talmeschean de pe Zodt. 20
Apoi incepind cu abul 1580 se va numii in toate actele
TALMESCH si pe romineste TALMACIU
In ceea ce priveste rencensamintul populatiei.,avem
urmatoarele cifre:
Anul 1488 - 22 de gospodarii de frunte si 2 saraci 21)
Anul 1698 - 88 de locuitori care platesc taxe cu 59 de
gospodarii taranesti,15 locuitaori fara proprietae si 14 veniti
22)
Anul 1721 – 82 de platitori de taxe din care 52 de platitori sasi
restul straini 32)
Anul 1786 – 580 de locuitori permanenti,151 de familii,116
case de locuit, cu 291 de femei si 151 de barbatii casatoriti si
158 de celibatari 24)
Anul 1832 – 442 locuitori din care 209 barbati si 233 femei
25)
Anul 1864 – 515 locuitori din care 263 barbati si 252 femei
26)
Anul 1879 – 595 de locuitori din care 289 barbatii si 306
femei ,iar dintre acestia 562 locuiau la Talmaciu,iar in
celelalte sate locuia; in Talmacel 5,Boita 4,vama Turnu Rosu
13,Sebese 6 si la fabrica de munitii de pe Sadu 5 27)
Anul 1905 - 713 locuitori cu 354 de femei si 359 barbatii 28)
Anul 1910 – 793 locuitori cu 390 barbatii si 403 femeii 29)
Anul 1921 - 1269 locuitori din care 708 germani,301
ungurii,159 romini,7 evrei si 64 tigani si alte nemuri,inclusiv
locuitorii din colonia Talmaciu 2-Feltrineli 30)
Anul 1930 -sunt consemnati 207o de locuitori 31)
Anul 1941 -2625 locuitori din care 1509 romini,1100 sasi,10
unguri si 6 evrei: 32)
Anul 1957 – 2937 de locuitori 2270 de romini,646 de sasii,14
maghiari si 7 alte nationalitati 33)
Anul 1975 - 6776 de locuitori din care 6114 romini,602 de
sasi si 60 de alte nationalitati.In acelasi an constatam ca sunt
3277 de barbatii,3499 de femei si 1530 de familii.
Din totalul acestei populatii constatam ca 3872 de persoane
sunt incadrate in munca astfel : 2703 in industrie,720 lucreaza
in sectorul forestier si silvic,295 sunt functionari,130
meseriasi,iar 24 s-au declarat agricultori. 34)
Anul 1992 -5849 de locuitori,din care 5444 de romini,208
sasi,47 de maghiari,149 de tigani si 1 macedo-romin.35)
In prezent,populatia Talmaciului este sub numarul mentionat
la rencensamintul din 1992,aceasta deoarece,a scazut in mod
ingrijorator natalitatea si sunt foarte multi cetateni plecati la
lucru in strainatate,deasemenea numarul sasilor s-a redus sub
50 de locuitori,in timp ce a crescut ponderea romilor

6.3 Lista numelor de familie din Talmaciu si

frecventa utilizarii acestora la data de 31.12.2007.

ANDREICA-6 ACHIM-9 ALBU-15

ANCUTA-3 ANDREI-8 ALEMAN-1
ATODIRESEI-3 AUNER-2 ANTONIE-5
ASTEFANEI-2 AGACHE-1 ALBESCU-4
APOLZAN-5 ARONESCU-1 ANITA-1
ALDEA-1 ACSINTE-1 ABABEI-1
ARIZANCU-1 ADAM-1 ALDESCU-3
AGAFITEI-1 ARDELEAN-1
ANDRESEL-6 ANGHELEA-1 AILINCAI-2
ALBOIU-1 ,ABALARU-1 AVRAMUT-1
AGACHE-1 AFTENIE-3 ,ALBEAN-1
ALDEA-2 AVRAMUT-3 ANGHELESCU-2

BADITOIU-1 BADULESCU-3 BISCHIN-1

BALASAL-2 BOLOVANICA-1 BUSUIOC-1
BARDASU-2 BARTOIU-2 BALTAT-2
BECHES-2 BARBOSA-1 BEJAN-2
BENINNG-2 BARTHA-1 BAIAS-2
BERES-1 BARA-2 BALAN-2
BISCHIN-2 BARBU-6 BELU-1
BOBEICA-2 BILAC-1 BOTA-13
BOCK-1 BIRAU-1 BOTE-2
BOLDOR-3 BOBESIU-1 BADULESCU-2
BOLOTA-4 BOCA-1 BUCOVEANU-3
BOZOSAN-2 BODEA-1 BOGDAN-7
BRASOVEANU-1 BONTEA-1 BABA-3
BUCURENCIU-2 BORCEA-1 BUCUR-2
BOISOREANU-2 BOROMIZ-1 BARB-2
BADESCU-1 BRATILESCU-1 BELE-1
BETIVU-2 BETET-1 BOTNER-1
BALAN-1 BOCSCKOR-4 BEER-1
BRULICU-1 BOLDIJOR-1 BERINDEI-1
BUCUR-11 BRASOVEANU-1 BUHALTAL-1
BULGARU-1 BANDEA-2 BANCIOUIU-1
BUSOI-1 BREM-1 BOBE-1
BALEA-2 BURTILA-3 BORTAN-1
BILIBOC-1 BURTOI-1 BASARABA-3
BILT-2 BABET-1 BARDAS-1
BISERICESCU-1 BARZA-7 BARBOSA-4
BLEGU-1 BOLOTA-1 BREAZ-1
BODI-2 BOTEA-4 BADESCU-3
BVUSAGA-1 BRADEAN-3 BALOI-1
BANCEU-2 BREAZU-1 BOGHENU-1
BINDAR-1 BUHA-1 BRADEAN-1
BACILA-1 BILAC -3
BORDEAN-2
BARZA-5 BENEA-1 BLOT- 1
BARSAILA-1 BALTEANU-1 BALABAN-2
BABII-2 BRATU-1 BOLOGA-3
BALTAT-3 BOURECI-1 BOTOC-1
BALINT-1 BALASZ-1 BURA-1
BEU-3 BRATILESCU-3 BEJENARI-1
BLOCKER-2 BOLOVAN-1 BALTES-2
BANCIOIU-1 BURAGA-2 BUSUIOC-1
BOBES-3 BAKMAN-1 BADINA-1
BOBEICA-1 BOZDOC-1 BISOREANU-1
BICHIS-1 BENKE-1 BENCHES-2
BALTEANU-1 BASCA-2 BURTOI-2
BUCOVEAN-1 BAHRIN-1 BASNDALAC-1
BLOVAN-1 BOTAREL-2 BUNEA-1
BLUES-5 BUZURIN-2 BLOTZ-1
BADESCU-2 BALAN-HEIMAN-1 BOGDAN-BOLDOR-4
BINDER-1 BOBEICA-1 BULAI-1
BADITOIU-1 BALASEL-1 BARSAN-2
BESCHIU-1 BOGOESCU-1 BOBEICA-2
BUD-2 BUT-1 BERBECAR-1
BABII-2 BARSAN-2 BERES-1
BUNACIU-2 BOCSKOR-1

CARPATOREA-14 CAZACU-4 CARTALA-2

CHERESCU-1 CANDEA-3 CIOROGARIU-8
CARSTINOIU-1 CYRIYN-1 CHICIU-1
COSCODAR-1 CATANET-1 CRACIUN-2
COCEA-1 CHIRIAC-1 CONSTANTIN-2
COSTIN-1 CUPEA-1 CIOBANITA-1
COJOCARIU-1 CARP-1 COSTEI-1
CIAUSILA-15 CRETU-14 CRAPCIU-4
CIOCEA-2 COSCODAR-1 CAROLE-1
CIOVANA-1 CIUREA-2 CONT-2
COJOCARU-1 COSAS-1 COSMA-6
COTTA-1 COVACI-8 CARTAU-1
CIOLPAN-1 CIOLACU-2 CRACIUNESCU-1
CARNPEI-1 CAVATARIU-1 COJOCARU-3
CORDOS-1 CHIRIAC-2 CORNEA-2
CARP-1 COTOBAN-1 CONTIU-1
CHIVU-1 CIOAZA-1 COBZARU-1
COSTIN-1 COZMA-8 CALDARAR-18
CAROLI-1 CHIFU-1 CHILON-1
CRACANA-2 CAIAN-1 BOLOGA-9
CHIRCA-1 CIOBANU-2 CIOCAN-I
COLACEL-1 CORELAS-1 COTOBAN-1
COMAN-2 COSAR-1 CARJARIU-1
COSTANDACHE-1 CURECHIAN-4 CARCEAG-1
CARSTEA-1 CALDARAR-7 CALINOIU-4
CIURARIU-2 CRISTEA-11 CARAUS-2
CILAN-1 CURECHIAN-1 CIOBANU-1
CRUDULECI-1 CAMPEAN-3 CIURAR-1
COZAC-1 CHIRCA-1 CALUTIU-1
COJOCAR-2 CATANA-1 CHIRILA-2
CRACIUN-3 CHIS-2 CONSTANTIN-1
COSTIN-3 COTORA-4 CIURA-1
CRUCERU-1 CUREA-1 CALIN-2
CAPATANA-4 CORJUC-1 CIZMAS-2
COSTOIU-1 CIRITEL-1 CIORA-4
CHITOIU-1 CASAPU-1 CIORTAN-2
CALINOIU-3 CUTAN-1 CIUCUR-3
CAPATANA-3 CIOBANU-1 CIOACA-4
COCA-4 CALDARAR-1 CORDOS-4
CLOPOTAR-3 CALINA-3 CIURAR-DORAL-
1
CIUFU-1 CIUTACU-1 CAUNEAC-2
CALARAS-5 CALDARARIU-2 CARCEAG-1
CURCA-1 CHIRCA-3 CRAJMARU-1
CIOBOTEA-1 CARPIUC -1 CIZMASI-1
CRACIUN-1 CHICIU-1 CIORTAN-1
CARAUS-1 CIOBANU-1 CIREA-3
CREMENE-4 COZACU-1 COSTICA-1
CIOLPAN-1 CIAICOSCHI-4 CIOCAN-1
CERNICA-2 CAPATANA-3 CIUTA-4
CIUNGAN-1 COJOCARIU-2 CALINA-1
CIORTAN-1 CIUCA-2 CREMENE-1
CONSTANTIN-1 CARSTOIU-1 COZMANCIUC-7
CRISTESCU-1 CHIRIGESCU-2 CIZMAS-1
CONDURACHI-1 CARTOC-2 CRUCERU-1
COSTACHE-1 CORBAN-1 CASAPU-1
CERNAT-1

D
DANGELI-1 DANCUS-1 DRAGHICIU-2
DEACONESCU-2 DEMETER-3 DOBRAS-5
DOBRITAN-5 DORR-1 DIACONESCU-7
DRAGOMIR-1 DICU-1 DENES-7
DANCANET-3 DOMNICA-1 DASCALU-2
DIGU-5 DANCU-15 DRAGAN-8
DRAGULESCU-1 DUIULEASA-1 DUMITRA-1
DADARLAT-1 DANILA-6 DIACONU-2
DOBRE-1 DRULEA-1 DORR-1
DEMIAN-2 DOSTETAN-1 DINI-1
DUMITRAS-2 DIMA-2 DADA-2
DRAGHESCU-1 DRUMIA-1 DUMITRASCU-2
DUMITREASA-1 DIEACONU-1 DINU-1
DUMITRACHE-1 DASCALESCU-3 DRUMEA-2
DOMNICA-1 DANUTIU-1 DOLEANU-2
DAVID-2 DRAGOS-4 DANCIU-11
DRAGAN- PACURETU-1 DRAGOMIR-3 DOBROTA-1
DINCA-1 DANCANET-1 DOBRIN-1
DOLGURUC-1 DIACONU-1 DADACUS-1
DEVIAN-2 DOROBANTU-1 DRAGHICI-1
DRAGAN-2 DUMITRESCU-4 DENGEL-2
DINICA-2 DUTCAS-1 DREPTATE-1
DUBLES-2 DAMIAN-2 DELIVASILE-1
DOROGA-1 DRULA-1 DUGULEAN-1
DUMITRACHE-1 DUTI-1 DUTA-1
DASCALESCU-2 DRAGOIU-1 DAJU-1
DUMITRU-2 DREGHICI-2 DAIA-1
DAN-5 DANCILA-1 DARIE-1
DINULETE-1 DOICAN-1 DOBRITAN-3
DAIAN-1 DEPALMA-1 DARVARU-GANCEA-1

E
ENACHE-1 ENGBER-6

FEDORICA-1 FLOREA-19 FARCAS-5

FILIP-6 FLORICA-1 FIURPASS-1
FEISAN-2 FILIMON-5 FANUTOIU-2
FANCSALI-2 FODOR-3 FRATILA-3
FEKETE-1 FACALETIU-1 FANEA-6
FAKESCH-5 FAOR-2 FRONIUS-3
FERI-2 FITEA-3 FLOREAN-1
FARTONEA-2 FETAN-6 FAGHIURA-1
FIK-2 FORIS-1 FURDUI-1
FAGADEANU-1 FAKESCH-1 FRANKOVSKY-2
FAZIO-1 FERENCZ-1 FAKESCH-2
FLORESCU-1 FETELEA-3 FILEA-1
FITA-2 FORDON-1
 G
GROSU-3 GHIOCA-1 GIBA-2
GAVRILA-2 GAVRILOAIA-3 GELLERT-1
GIORGESCU-2 GABOR-1 GOGU-1
GHEORGHE-2 JIURJIU-5 GHELDRIC-2
GROZA-2 GRECU-2 GROSS-1
GOLEA-2 GHIORGHITA-1 GALAN-2
GHIBUSCIAC-1 GLODEAN-2 GOLEA-1
GRAUR-1 GULINESCU-1 GHEBAURA-2
GRECICA-1 GOROPCILA-4 GOAGEA-3
GARTEONEA-1 GIURCULET-3 GICA-2
GIURA-1 GLOCKNER-1 GRIGORE-1
GOSA-1 GALIT-3 GAGU-1
GUIST-2 GEANA-1 GUSAT-6
GHIMPE-1 GRIGORAS-5 GHIORGHITOIU-2
GUJAN-1 GHITA-2 GYORGY-1
GAZDA-1 GRIGORAS-3 GHINEA-1
GIURESCU-2 GIORGESCU-1 GUBARICI-2
GIURCUTA-2 GIURGIU-2 GETI-1
GRINDEAN-1 GOVOREANU-1 GRAEF-1
GHIERKO-3 GIURECHITA-1 GOBBEL
GAROAFA-1 GHIORGHIU-1 GUBANICI-1
GOGARTA-1 GELLERT-1 GLODEANU-2
GIORGIU-1 GIURGI-1 GOIA-3
GAGEANU-1 GAITAN-1 GHERDRICH-2
GRODEAN-3 GULEAN-1 GULINESCU-1
GREINER-1 GAND-1 GOCEA-1
GRANCEA-1

HAMPU-4 HERGHELEGIU-1 HANEA-19

HOJDA-1 HAIDUC-2 HODOROGEA-1
HERBERT-2 HOZAT-1 HASEGAN-1
HOCEOTA-1 HORUMBA-3 HANDOLESCU-1
HAUS-3 HOCA-2 HOMAN-1
HULPOI-1 HEININNG-1 HILA-2
HADARAU-2 HEIMAN-1 HODOS-1
HERTA-3 HANZELI-2 HANGAN-1
HOADREA-3 HOCHSMANN-1 HUCULECI-3
HALMENN-3 HUTTER-1 HERESAN-1
HANZELI-1 HAMBASAN-2 HANN-1
HASEGAN-3

ION-2 IORDACHE-4 ISVELCEA-1

IZDRAILA-2 IANCU-2 IDVU-1
IOVA-1 OVA-PARVU-1 ISAC-1
IAKABUS-2 IORDANESCU-1 IOANA-1
IOBS-PITTERS-1 ISPAS-1 IGNAT-3
IRIMIA-1 ICNA-1 IMREH-1
ISTRATE-3 IVAN-3 IONESCU-1
IVASCU-2 ICHIM-2 IAGRO-4
IOSIM-1 IARU-1 IFTODE-4
IACOB-1 IDU-1 IOANEI-2
IOSIF-1 IACH-1 IANOS-4
INGVERSEN-1 IARU-1 ICNA-2
ILLES-1 IFTIMICIUC-2

KELEMEN-2 KINDRIS-3 KONCZA-1

KRAUSS-7 KRUGER-1 KALANYOS-1
KOLCAS-1 KONNERT-1 KLUC-1
KRUGHER-1 KUHNLE-1 KASTNER-3
KLEIN-1 KAUNZ-1 KENINGER-1

JIBLEANU-6 JAPCAI-1 JIANU-3

JERAY-2 JUGANARU-1 JOANDREA-1

LASLEA-1 LAUTARU-1 LEONTE-4

LAPCSAK-2 LAZAR-13 LEU-2
LINTZMAYER-1 LINBASAN-1 LEIKERT-1
LANK-1 LUPESCU-2 LUPEA-2
LAZUREANU-1 LEON-1 LEUCA-2
LUDWIG-3 LUPU-2 LEUTA-1
LAZARICIU-3 LUCHIAN-2 LINTE-5
LUCA-10 LAZAR-1 LAPADAT-1 ]
LICA-2 LAUTARU-1 LUDUSAN-1
LUPASCU 1 LOMNASAN-2 LASCU-1
LOTREAN-2 LEANCA-1 LACATUS-1
LILIAC-1 LUNGU-1 LANG-2
LAC-1 LIGA-1 LOTREAN-2
LASCAU-1 LOW-2 LEICHERT-3
LOFCEAC-1 LACATUS-DOBRAS-1 LEAU-1
LECHINTAN-1 LOTREAN-
CARAUS-1

M
MAGU-1 MATEIESCU-1 MATEA-3
MILEA-8 NINEA-1 MARZA-5
MOHANU-5 MANITIU-1 MIHALACHE-1
MUNTIU-4 MANDEA-6 MOISIN-1
MOROIANU-2 MANCIU-3 MUHU-1
MARTIN-1 MOGOASE-1 MURARIU-9
MARUNTELU-7 MIHALCEA-3 MACOVEI-2
MAXIM-1 MITRU-3 METIU-1
MIRCEA-2 MURESAN-11 MOLDOVAN-7
MICHI-3 MOLDOVEAN-2 MIRUT-1
MARCU-14 MACAU-1 MARIN-2
MAGADAN-1 MARGINE-1 MARIA-1
MARINOIU-1 MIHAI-11 MITRONICA-1
MUNTEAN-3 MIHELII-1 MOGOASE-1
MERISAN-2 MICU-7 MARII-1
MURARU-1 MERES-5 MURARESCU-1
MIERLA-2 MOTREANU-1 MARGANDAI-1
MOROIANU-2 MICUSAN-1 MONEFRAZAO-1
MISTREANU-1 MITREA-1 MARZE-2
MAZILU-4 MARCUS-2 MUNTEANU-1
MITU-7 MORARU-5 MARES-1
MODORANU-1 MORTZII-1 MARICA-1
MOLDAR-2 MATIUS-1 MUGENDT-2
MIHAI-11 MAIEREAN-1 MONE-3
MORAR-4 MILEA-1 MATEESCU-1
MAGADAN-3 MARIN-6 MATIA-1
MOCANU-2 MAILAT-1 MANDEA-1
MINEA-1 MIHAILA-7 MITRU-1
MERLUTA-1 MIULLER-1 MOODT-2
MUNTEANU-3 MINCU-3

N
NEJLOVEANU-3 NICU-1 NITESCU-1
NITU-4 NUTIOU-1 NELEPTCU-1
NEAGU-3 NICOLA-1 NONU-2
NITA-1 NICULA-6 NECSOIU-1
NICULAE-1 NEAGOE-2 NASTURE-3
NICULA-1 NICULESCU-2 NECHIFOR-1
NEAMTU-2 NAMOIANU-1 NEGHINA-1
NISTOR-1 NEGRILA-1 NASTASE-3
NOROC-7 NEGREA-2 NEICU-2
NEMET-1 NICOARA-1 NICOLAE-4
NEGHINA-6 NOUR-2 NICOLAESCU-2
NICOLESCU-2 NEDELCU-8 NACU-2
NEACSU-1 NICOLICI-1 NANU-3
NICORICI-3 NAGY-1 NEICIU-1
NISTOR-1

OPREA-2 OTVOS-1 ONUT-1

OLARESCU-1 OCENIC-4 OLTEAN-5
OLESCU-2 OANCEA-16 OLARASU-1
OLARU-1 OBADA-1 OPRIS-2
ONOFRAS-2 OCENIC-2 OPRIA-1
ON-2 OLARIU-6 OITA-1

PASCALAU-7 PATARAU-5 PATRU-3

PAVEL-2 PETRUSEL-1 PORUMB-3
PETELEAZA-1 POPOVICIU-1 POSA-5
PETRU-2 PRUNDUREL-1 PINTILEI-2
POPLACEAN-3 PAROS-1 POPESCU-13
PITIGOI-3 PISU-1 PFAFF-1
PODARU-1 PETEC-2 PIROIU-5
PAVELEA-1 PECZENIC-2 PETRESCU-3
POP-11 PILOIU-7 PRECIA-1
PETREAN-2 POTCOVEL-6 PASERE-1
PANTURU-1 PETREAN- MATEESCU-1
PLESEA-1 LOVAS-1 PAUNESCU-1
PASTIU-1 PILOIU-1 PRODISTEANU-2
PINTA-1 PAVEL-1 PFAFF-1
PAVELEA-1 POPA-28 PREOTESCU-1
PITTERS-1 PASCA-1 PARAJCO-1
TETEAN-2 POPA-ROTH-1 PAMPU-1
PRODESCU-1 PAZGU-1 PINTILIE-1
PRODISTEANU-1 PARVU-2 PREUTESCU-1
PINTEA-1 PAZNICIUC-2 PRODISTEANU-1
TETEAN-1 PALAGNIUC-1 PETEA-1]
PAVELEA-1 PATITA-1 PLAVITIU-1
PAUN-1 PARVAN-1 PICA-1
PECZENICA-2 PRUTEANU-2 PASCU-2
PAIS-1 POIANA-1 PETZENIC-1
PESCARU-6 PETRA-1 POPELCA-1
PODARU-1 POPICA-3 PREDA-1
PANCU-1 PACURAR-1 PARVU-2
PANCIULESCU-2 PETRISOR-1 PRODISTEANU-2
PETRACHE-1 PATAN-1 PETEC-1
PATRASCU-2 PAUNOIU-2

RAVAR-4 ROSCA-5 ROTH-2

RUS-11 RADOIU-9 RADA-1
RUSU-24 RUSU- ROMISCHER-2
LUNGULESEI-1
RABACEL-1 RADULESCU-7 RATIU-4
RANJEU-3 ROTARESCU-2 ROUA-1
ROMAN-6 ROSU-3 ROLLI-1
RATOSU-1 ROIBU-1 RADU-9
RACOLTEA-2 RAGOZEA-1 RAVAR-2
ROTOR-1 REISENAUER-1 RESMUVES-1
ROTARIU-5 RAFA-6 RUCSANDRA-6
ROMAN-3 RAU-2 RADOI-1
RANJEU-9 ROBU-1 ROTARU-1
RUDI-DANCU-2

STANICA-2 SANDRU-18 SANDU-2

SARBU-3 SASU-1 SAVAN-1
SAVU-1 STANCIU-12 STOICESCU-2
SORCA-1 SAVOI-1 SILEA-4
SCANTEIE-1 SOLTAN-1 SCHUSTER-3
SCHNEIDER-7 STROILA-13 SANTION-1
STRATULAT-1 SCHULLER-3 SIMION-8
SECREAN-1 STROICA-17 SERBENEI-1
STAN-6 SATMARI-1 SAMOILA-2
SPOREANU-1 SAS-5 STARLEA-1
SAVU-1 SISU-2 SOPRANO-1
SANTA-1 SERBANUT-1 SUTEA-1
SUMA-1 SINA-1 SCHMEILT-1
SIMONIAC-1 SLABU-1 STUPARU-1
STANA-3 STANCU-3 SUTO-2
SPIRIDON-1 STOICESCU-3 SARSAN-1
SORCA-2 SERBAN-3 SCHEL-1
SCHOPF-1 SINOS-1 SALCA-1
SFAITER-1 SIGHENCEA-1 SASU-1
STANESCU-1 SALAJAN-1 SZBERA-1
SCHULLER-2 SOFALCA-4 SOIMU-1
STEFAN-1 SFARCIOC-1 STAIE-4
STROIE-1 SOPARLA-1 SCHEIB-1
SCREPORIC-1 SUMLEA-1 SEIBAN-1
ZBERA-8 SOIMA-1 SCORTAR-2
SIMONIS-1 SELARO-1 SUCIU-7
SPORIS-2 SAPIENZA-1 SAMOILA-2
SUKEI-1 SOFALCA-1 SPOREANU-1
SCHELL-1 SIMA-2 SCHULLER-3
SITOIANU-4 SODOLESCU-1 ZBERA-1
STEFANOV-1 STOISOR-1 SFARCIOC-1
STAVAR-1 SCORTAR-1 STATE-4
SURCA-1 SCHUNN-3 SOLOMON-4
SOIMU-1 SUBTIRELU-3 SILAS-4
SINOS-5 SCHIDER-5 SOSOI-1
SUGAR-4 SUMLEA-1 SARARU-1
SEVERIN-2 SCHIOPU-1 SINEA-1
SOPORAN-1 STOIAN-1 SUN-1
STURLICA-1 SCHROMM-1 SATMARI-1
SPOREANU-2 STEFAN-1 STELEA-2
SATMARIU-1 SEILER-1 SPORIS-1
SECARA-2 SZEKELY- SCHMIDT-1
SCHUWARTZ-1 SCHINDER-1 OROSZ-1
SPOREANU-1 SOLYOM-1 SARARU-1
SITOIANU-2 SCHUSTER-2 STOICA-3

TAPAI-2 TARCEA-1 TALVAN-3

TODIRICA-1 TRAMBITAS-1 TROIFIN-1
TURCU-1 TANASE-1 TARNOVEANU-3
TUDOR-5 TUTA-1 TIMIS-1
TANASE-2 TOMESCU-1 TITIRIGA-11
TIVREA-1 TENEA-1 TONOIU-1
TOTOROGA-1 TUDOR-2 TRIFU-3
TELEA-2 TANTONA-1 TINCA-1
TRIFAN-1 TEODORESCU-1
TONOIU-1 TROCARU-1 TRAUSCH-1
TODIRICA-3 TUTULESCU-1 TERTECI-1
TOROK-1 TATARASEANU-3 TUTUNARU-1
TRANDAFIR-1 TOROK-1 TOCANEL-1
TOMA-2 TOTOROGA-2 TURCANU-2
THEISS-1 TOADER-3 TACUTU-1
TONOIU-1 TATU-2 TOLAN-7
THEILL-1 TOTAN-3 TACHE-1
THEIL-1 TUTH-1
TROFIL-1 TOTOROGA-3 TRAICEA-1
TOADER-2 TATOIU-2 TRUSCA-2
TESCUT-2 TITIRIGA-2 TOLE-1
TONOIU-1 TANASUICA-1 TARLEA-1
TOMA-2 TERTECI-1 TODOR-1
TARLEA-1 TACUTU-1 TREFAN-1
TUFIS-3 TATOIU-1 TODORUT-1
TIUTION-3 TRIFU-1 TANASE-1
TOMA-1

URLEA-2 URIAN-4 UNGUREANU-2

UNTARU-1 UDROIU-1 UNTCH-1

VACARUS-12 VLAD-2 VOLANIN-1

VESTEMEAN-8 VELTAN-2 VISOREANU-1
VOICU-1 VIZITIU-2 VULCU-1
VLAD-1 VISAN-1 VREAVU-3
VASILE-1 VINEREANU-1 VACARIU-2
VINERI-SAR-1 VERGA-1 VOCI-1
VACALIE-1 VELE-1 VLASIE-1
VARDENIUC-1 VULTUR-1 VLAD-2
VULCU-2 VERES-1 VIJULIE-1
VOINEAG VARGA-3 VITAN-1
VOICU-3 VASILOIU-1 VLASIE-2
VASCU-1 VANA-2 VELICU-1
VERDES-1 VERES-3 VERGEU-1
VASIU-2 VELICIA-3 VOICHITOIU-1
VAIDA-1 VERDE-3 VADOIANU-1
VINTILA-1 VISOVAN-1 VARODI-1
VAN-BINSBERGEN-1 VOLER-1 VELTAN-2
VLASIE-1 VERGEA-1 VILAU-1
VERGEA-3 VERES-2 VIRLAU-1
VELTAN-1 VISOIU-1 VACARUS-2
VAIDA-1 VOLANIN-1 VELICIA-2
VINERSAR-1 VLASIE-2 VLADUT-1
VASIU-1

WEISS-1 WEB-1 WEBER-1

ZAMFIR-4 ZIGLAR-1 ZAMACAU-1

ZALINESCU-2 ZELIG-1 ZALA-1
ZAVATIN-2 ZINK-1 ZAGARIE-2
ZOLTAN-4 ZEGREAN-1 ZEGRIAN-1
ZARNILA-1 ZIDU-2 ZINK-1

Bibligrafie cap 6.

1.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum

p.9
2.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum
p.1o
3.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum
p.12
4.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum
p.12
5.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum
p.13
6.johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum
p.16
7.Friedrich S. Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania- 1990/pg 166
8).johannes Lebel De oppido Thalmus carmen historicum
p.28
9.Friedrich S Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania- 1990/pg 65
10.Friedrich S Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania- 1990/pg 66
11) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1 p
58
12) X X X Documentele Universitati Sasesti vol p
330
13) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1p
368
14) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1p
524
15) X X X Documentele Universitati Sasesti vol 1p
880
16) X X X Documentele Universitati Sasesti vol
2p935
17) X X X Documentele Universitati Sasesti
vol2p1778
18) X X X Documentele Universitati Sasesti
vol4p2068
19) X X X Documentele Universitati Sasesti
vol6p2829
20) X X X Documentele Universitati Sasesti
vol6p2916
21) Berger A Foaia de corespondenta arhivele de stat 17
din 1894,pg 56
22) X X X Mogyororsag Hepessege – Pragmatica
sabotio koraban31/1720,Budapesta
1896,pg226
23)Michael S Arhivele de stat 32/1903,pg 288
24) X X X Az elso Magyarorszagi nepszamlalas
Budapesta 1860 p 350
25) X X X Almanahul statistic al bisericii
 evanghelice din Transilvania nr. 3
din 1871 p 256
26) X X X Almanahul statistic al bisericii
evanghelice din Transilvania nr. 2
din 1865 p 126
27) X X X Almanahul statistic al bisericii
evanghelice din Transilvania nr. 5
din 1880 pg 90
28)X X X Almanahul statistic al bisericii
evanghelice din Transilvania nr. 9
din 1901 p 26
29)X X X Almanahul statistic al bisericii
evanghelice din Transilvania nr. 11
din 1911 p 44
30)X X X Almanahul statistic al bisericii
evanghelice din Transilvania nr. 13
din 1930 p 32;
31)X X X Marginenii Sibiului p.162
32)X X X Marginenii Sibiului p.163
33)X X X Marginenii Sibiului p.164
34)Stratulat C.. Monografia Talmaciului p.68
35) X X X Buletinul Institutului Judetean de
statistica
Sibiu

CAPITOLUL 7. VIATA CULTURALA.

 7.1 Biserica

Talmaciu dispune de doua biserici ortodoxe(una in constructie), o

biserica evanghelica si o biserica din cultul crestin dupa
evanghelie.
Biserica luterana -cea mai veche din punct de vedere al
constructiei,este atestata documentar in 1429 cind se pomeneste de
,,parochiliais eclesiale Talmucz” Stratulat 1), o biserica catolica care a
luat locul unei basilici romanice construita anterior.Atestarea destul
de tirziu a unei biserici catolice la Talmaciu poate fi pusa pe seama
existentei minastirii sf.Nicolae,unde,probabil,aveau loc principalele
procesiuni religioase.Dar,odata cu distrugerea acesteia(1369) a fost
nevoie de construirea unei alte biserici.Faptul ca aceasta biserica s-a
construit pe o mai veche basilica romanica,indica, ca in cazul tuturor
cetatilor sasesti din Transilvania,ca aici a existat o viata
religioasa,inca inaintea asezarii sasilor.
Constructia,extinderea si modernizarea bisericii , dupa 1450,este in
strinsa legatura cu impunerea reformelor luterane in cadrul bisericilor
sasesti.Anii 1505 si 1507,consemnmeaza in registrele de socoteli ale
Sibiului,faptul ca s-au cumparat materiale pentru noul acoperis al
bisericii din Talmaciu 2)
Apoi documentele nu mai consemneaza alte lucrari de constructii pina
la anul 1429.Ca stil de constructie,biserica apartine goticului timpuriu
si este conemporana cu celelalte biserici sasesti din Cisnadie,Selimbar
si Vurpar.Mareata si sobra,cu turnul ei inalt de 45 de metri,din care un
orologiu anunta din ora in ora,scurgerea timpului,aceasta biserica a
fost martora tuturor marilor evenimente petrecvute pe maceste
meleaguri.Este interesant existenta la casa parohiala a unui registru
care tine evidenta tuturor donatilor facute catre biserica de a lungul
timpului..Astfel,in 1683 este daruit un vesmint pentru trebuinta
preotului, in 1706 este daruita o strana pentru dascal,iar in 1716 este
donat un covor pentru strana preotilor”3)
Se mai consemneaza ca in anul 1713,magistratul Sibiului,permite
talmacenilor sa intreprinda,in oras o campanie de ,,stringere de
fonduri pentru repararea bisericii”In anii 1829 - 1831,,,biserica
este largita si extinsa „, iar in 1921 este dotata ,, cu o orga cu 6
registre” 4).Altarul construit in sec XVII prezinta pe partea
inferioara o icoana care infatiseaza cina cea de taina.
Clopotnita are doua clopote,unul mai mic instalat in 1783 si cel de
al doilea mai mare,instalat in 1925.Pe exteriorul clopotnitei sunt
montate pe 3 laturi cifrele a 3 ceasuri,aduse de la Viena in jurul
anului 1870,care anunta ora exacta cu batai puternice in clopotul
cel mare.5)
Atit la intrarea in biserica cit si in muzeu sau cavou sunt
mentionati citiva din locuitorii decedatii in decursul timpului in
cele doua razboaie mondiale.
In cimitirul din jurul bisericii evanghelice se crede ca exista un
pasaj subteran care face legatura cu ,,Curia” locul pe care se afla
actuala primarie,cit si o alta iesire care ar duce la riul Cibin.De
altfel este de presupus ca pe sub Talmaciu,vechi,exista mai multe
tuneluri de legatura,care duceau in trecut catre exteriorul
localitatii, inca din timpul invaziei mongole de la 1241 si de la
existenta minastirii sf.Nicolae.6).
Biserica ortodoxa cu hramul SF NICOLAE,din strada N Balcescu s-a
construit, la cerere celor peste 1000 de credinciosi,ortodocsi din
Talmaciu de a avea propria lor biserica si propriul lor preot.Astfel,ca
mitropolitul Ardealului Nicolae Balan,a aprobat la 18 mai 1938 prin
decizia 5836, declararea parohiei Talmaciu de sine statatoare si a
aprobat construirea unei biserici pentru credinciosii acestei localitatii.
Pina atuncii crestinii ortodocsi din Talmaciu,pareticipau la slujbe si eru
pastoritii de preotul bisericii sf.Paraschiva din Talmacel.
Inca de la 1 octombrie 1937 a fost numit preot al parohiei,preotul
Ioan Branea,fiul invatatorului Branea din Boita.
Constructia bisericii a durat aproape 4 ani,datorita lipsei de
fonduri si a faptului ca incepuse razboiul.Planurile de constructie
au fost intocmite de arhitectul Alexandu Cernea din Sibiu,iar
constructia propriu-zisa de,, punere sub acoperis” s-a intins pina in
anul 1941.Anul urmator s-au facut lucrile de zugravire interioara
si exterioara si s-au instalat stranele si iconostasul.Un aport
deosebit la relizarea lucrarilor l-a adus ,directorul de atunci al
ROMINOFIR, Alexandru Stefanescu.
Biserica cu hramul sf.Nicolaer este construita in stril
bizantin,copie la scara mai redusa a bisericii Sfinta Sofia din
Constantinopol si a Bisericii ortodoxe din Sibiu.
Pe fundatia de beton armat este asezata zidaria din caramida,iar
acoperisul este confectionat din tabla zincata
Iconostasul este realizat din lemn de stejar,iar pictarea peretilor in
ulei este opera pictorului Gheorghe Belizarie
Comncomitent cu constructia bisericii s-a realizat si constructia
casei parohiale pentru preoti .Ulterior prin anul 1971,biserica a
fost imprejmuita cu gard,iar in 1972 s-a vopsit tabla de pe
acoperis.
Un alt moment importnt in istoria bisericii l-a constituit anul 1977
cind in biserica a rasunat pentru prima data,clopotul cel mare de
peste 700 kg.montat in cea de a doua turla a bisericii
Alte momente importante din viata bisericii le-a constituit;
confectionarea si instalarea scunului arhieresc in 1982,terminarea
picturii interioare,lucrare care s-a intins pe o perioada de 10 ani
(1975-1985), introducerea gazului metan in 1995 si instalarea
statiei de radioamplificare in 1996.
De a lungul timpului biserica s-a bucurat de prezenta unor inalte
fete bisericesti,precum Mitropolitul Ardealului Nicolae Balan ,la
15 august 1942,cu ocazia sfintirii bisericii si a Mitropolitului
Antonie Plamadeala in ziua de 25 mai 1985 cu ocazia resfintiri
bisericii.
Actualmente biserica se bucura de prezenta aproape lunara, a
episcopului vicar al Sibiului dr.Visarion Rasinareanu.
Desi,cu o istorie scurta de doar 70 de ani,biserica a fost slujita si
administrata de preoti cu mare har bisericesc.Inceputurile pastoriri
le-a facut preotul Ioan Branea (1937-1951) si a continuat cu
preotul Petru Caisan(1951-1964),preotul Ioan Circov(1964-
1969).7) Lista preotilor parohi se incheie cu pastorirea
timp de aproape 40 de ani a actualului preot Mircea Cretu,cel care
a adus cele mai mari si mai multe imbunatatiri de confort,atit
bisericii cit si celorlante elemente ajutatoare procesului
ecumenic.La venerabila sa virsa de peste 83 de ani, preotul Cretu
se bucura de admiratia si aprecierea credinciosilor parohiei,dar si
de increderea organelor bisericesti ierarhice,conducatoare.
De la 1 matrie 1991,s-a alaturat operei de pastorire a bisericii din
Talmaciu si preotul Rusu Simion orginar din Talmacel.
Cartea de aur a bisericii,redactata si ingrijita de preotul Mircea
Cretu,evidentiaza toate momentele importante din istoria bisericii si
subliniaza ca tote acestea nu s-ar fi putu face fara contributia citorva
mii de credinciosi care au calcat si mai calca pragul bisericii.Memoria
documentelor si a oamenilor mai pastreaza inca vie povestea celor
care au adus un aport spiritual sau material la ridicarea prestigiului
biserticii,precum epitropii: Toma Cindea,Toma Tarsia,Ioan
Paunescu,Ioan Ciuca,Ioan Baiesu,Ilie Bordei,Ioan Stoica,Ilie
Luca,Simion Sanciu,Dumitru Rusu,Dumitru Ivan,Ioan
Baltes,etc.Deasemenea,desi lista nu este completa,amintim pe citiva
din cintaretii din strana bisericii,precum:Simion Rusu,Gheorghe
Sbera, Vasile Sbera,David Oancea,Marcu Albu,Vasile
Calaras,Dumitru Ivan (junior) etc.Foarte multi din membri comitetului
parohial au fost in decursul timpului,cintareti sau epitropi.Cu,scuzele
de rigoare,ca nu putem sa evidentiem pe toti membrii comitetului
parohial,din intreaga existenta a bisericii amintim pe:Hanea
Nicolae,Cojocaru Nicolae,Titiriga Nicolae,Popa Gheorghe,Dan
Constantin,Sandru Nicolae,Bandalac Alexandru,Dragomir
Benone,Rusu Dumitru,Andesel Ioan,Dragomir Nicolae,Ciorogar
Ioan,Gusan Ioan,Baltat Nicolae,Popa Constantin,Luca Rusalim,8)

Biserica orodoxa cu hramul Sfintilor Mihail si Gavril

Acest locas de cult se ridica la cererea enoriasilor din cartierul de
blocuri Firu Rosu si a locuitorilor din zona Drumul Sadului.
Biserica se ridica la intersectia stazilor Aleea Castanilor cu strada
Gheorghe Lazar si este construita ,,in rosu” in proportie de 90%
In anul 1994 s-au pus bazele constructiei acestui locas de cult prin
acordarea de catre Primartia Talmaciu a terenului aferent
constructiei.Apoi,la inceputul anului 1996 s-a sfinti locul si s-a
sapat fundatia,iar la sfirsitul anului se puteau observa ,deja,cum se
ridicau zidurile de sprijin.Lucrarile se deruleaza destrul de greu
datorita volumului mare de lucrari,dar si lipsei de fonduri necesare
procurarii materialelor si platirii muncitorilor constructori.9)
Cultul crestin dupa evanghelie are la Talmaciu o biserica si o
asociatie misionara crestina-Golgota.
Biserica a fost construita in perioada 1992-1994 si a preluat
traditiile cultivate de populatia saseasca pina la emigrarea acesteia
in Germania in perioada 1991-1992.Biserica are in jur de 160 de
adepti din care aproximativ 135 sunt romini,20 romii si 5 unguri
Biserica este condusa de misionarul Onisim Mincu.
Asociatia(fundatia) misionara crestina-Golgota,construita in
1992,pe temelia unei foste maternitati,scolarizeaza misionari
pentru toate bisericele misionare din Romania.Beneficiind de un
corp de profesori de elita,pregatiti in Anglia,Germania si SUA,dar
si din Romania,asociatia scolarizeaza,.incepind cu anul
1997,aproximativ 60 de cursanti,anual.
Din aceiasi perioada,asociatia,consecventa,principiilor sale si
obiectivului inscris in statut,a ajutat circa 50 de copii orfani sa se
integreze in societate,asigurindu-le cazare,imbracaminte,masa si
posibilitati de a se pregati pentru viata.Ajutorul acordat acestora s-
a intins si pentru perioada de dupa integrarea in societate prin
asigurararea de locuinte si locuri de munca.
Pe viitor,asociatia isi propune sa dezvolte in afara activitatilor
cultural ori sociale si activitati economice.10).

7.2 Scoala

Talmaciu dispune de 3 scoli generale(2 rominesti si una germana)

si un liceu
Scoala germana,in ordine cronologica,construita inaintea scolilor
rominesti,are adinci radacini infipte in negura timpului,fiind
strins legata de biserica. Pina la inceputul secolului XX, scoala
functiona direct in subordinea bisericii si era obligatorie pentru
tinerii pina la 14 ani 11) .Dupa anul 1900 ,odata cu finantarea
scolilor de la bugetul satului austro-ungar si stabilire
obligativitatii elevilor de a frecventa scoala,,tot mai multi copii au
depris tainele scrisului si cititului.Din pacate,frecventarea scolii
era redusa ,datorita impunerii limbii maghiare ca limba obligatorie
in scoala saseasca,cei mai multi dintre copii nereusind sa se
acomodeze cu intonatia si dictia limbii maghiare. 12)
Prin scoala germana de la Talmaciu s-au perindat numai in secolul
al XX lea peste 8.000 de elevii cu o frecventa de 100 de copii pe
an in primii 50 de ani si cite 50- de copii in urmatorii 50 de
ani.13)
Dupa anul 1990,odata cu exodul populatiei germane,numarul
scolarilor de etnie germana a scazut an de an.,astfel ca in 1995 s-
au consemnat 16 copii care au terminat clasa VIII a,iar in 2007,
numarul acestora a fost de 3.
Din pacate localul in care a functinat scoala germana nu mai este
astazi utilizabil.
Scoala nr.1
Are sediul in str, Nicolae Balcescu,linga biserica ortodoxa. si a
fost construita in 3 etape.In prima etapa ceea ce corespunde cu
constructia corpului A,de astazi,s-a ridicat in anii 1922-1924, cu
un numar de 3 incaperi,care corespundea necesitatilor timpului de
atunci.Subliniem pentru acea perioada contributia deosebita la
ridicarea scolii si ulterior la administrarea ei si desfasurarea
cursurilor a inimosului,director si invatator Toma Tirsia.
A doua etapa in extinderea constructiilor,a generat ceea ce azi se
cunoaste ca fiind corpul B si a constat in ridicarea a inca 12 sali de
clasa si laboratoare,aceasta necesitate nascindu-se din cresterea
numarului de scolarii,in special dupa anul 1950.14)
In a treia etapa si ultima ,s-a ridicat corpul C cu inca 3 sali de
clasa . In fine, la corpul C se include si o moderna sala de
sport.,construita dupa anul 2000. 15)
Daca avem in vedere ca in peruioada 1924-1945,terminau scoala
cam 5o de elevi anual,in perioada 1945-1990,terminau scoala,in
medie,cam 100 de elevi anual,iar in perioada 1990-2007
,aproximativ 65 de absolventi,rezulta ca prin aceasta scoala in
scurta ei istorie de 80 de ani i-au trecut pragul peste 9000 de
elevii, Dintre directorii care au depus o munca sustinuta,pentru
prestigiul scolii,se pot enumera; Stoicescu Nicolae,Mircea
Atodiresei,Gelu Piloiu,Iosif Cindea,Lucia Dancila, Stelian
Pitigoi,Luminita Barbosa,Constantin Luca,etc.
Intre profesorii si invatatorii cu o activitate indelungata se pot
enumera;Ionescu Ioan,Malai Ioan,Bobes Rodica,Savu Valeria,Savu
Cornelia,Boisan Elena,Stratulat Aurel,Gilea Vasile,Verdes
Elena,Machedon Constantin,Marica Nicolae,Boldisor Maria,Vulcu
Ioan,Zidu Ilie,Bandalac Alexandru,Cumpanasu Serafima ,Lomnasan
Gheorghe,Piloiu Cornelia,Caraus Felicia,Nan Nicolae,Gutan
Ilie,Cimpean Maria,Cimpean Vasile,Mila Gheorghe,Cismarescu
Ion,Barna Marius,Barna Eugenia,Clos Harald,Hartel Martin Dengel
Carol,Schneider Adelheit,State Adriana,Calutiu Georgeta,Cirstea
Elena,Cindea Viorica,Opincaru Georgeta.etc.
La aceasta data corpul didactic al scolii generale nr.1 cuprinde
pe:invatatorii :Vulcu Maria,Hanea Dorina,Zidu Ana si Cretu Carmen
si profesorii:Tinta Elena,Sfircioc Maria,Miklos Arina,Buzuriu
Ionelia,Bulea Maria,Hampu Alina,Hanea Nicolae,Lupea
Cristina,Banea Mirela,Luca Mihai.Directorul scoli este prof. Nicolae
Madularu Olesch,16)

Liceul si Scoala Generala nr 2

. Directorii liceului
1. Caraus Felicia
2. Atodiresei MiRCEA
3. Calutiu Candid
4. Stratulat Aurel
5. Candea Iosif
6. Bobes Rodica
7. Stratulat Cezara
8. Sandru Elena -dir adj
9. Tomuta Petru -dir adl
10. Bobes Rodica -dir, adj.
2. Evolutia denumirii unitatii scvolare
 Liceul Teoretic Talmaciu
 Liceul de cultura generala
 Liceul real-umnanist
 Scoala Generala nr.2
 Liceul Teoretic Talmaciu
 Liceul Teoretic ,,J.Lebel ,, Talmaciu
 Grup Scolar Economic ,,J.Lebel ,,
3.Profesori care au functionat mai mult timp in unitate ,pe
langa directorii mai sus mentionati Gutan Ilie , Nanu
Alexandru, Vonica Adriana, : Mila Lucian ,Stan Adriana
,cOSTESCU sTELA, cAMPEAN vASILE, Campean Maria ,
 Stoia Letitia,Ilie Petru, Roncea Nicolae,State
Adriana,Grigorescu Adriana,Fabritius Helga,Mosneag
Camelia,Piloiu Cornelia ,Piloiu Gelu.Scheneider Peter,Barza
Raveca, Luca Constantin,Pienaru Ioan,Luca Matilda, Pau
Elena, Cretu Dana,Bucse Irene, Faur Maria,Sarbu Ana,Oancea
Maria,Hociota aDRIANA,Boldisor Mariana.Asiminicesei
Victor,Kloos Harald , Candea Viorica,Ruhen Maria, Bercheu
Constantin,Giurgiu Petre, Zavatin Stefan ,Bulea
Gligor,Bordon Brigitte, Vavrosch Sep,Cornea Manuela ,Velicu
Daniela,Constantin Neli, Chetan Ileana .Pascalau
Gavrila,Nedelcu Ioan,Tomuta Felicia,
Invatatori :Barna Marius ,Barna Eugenia,Boesan Elena,Savu
Cornelia,Dragosin Maria,Antonie Elena ,Luca Ana,Patarau
LIliana, Popa Mirela, Pastiu Mihaela
An scolar 2007/2008 ; Dancanet Iuliana ,Cristian Liana, Ilies
Ana Maria,Stoian Simona,Miklos Arina,Lupea
Cristina,Crasovschi Crina,Velicu Daniela,Barza
Gheorghe,Ingversen Margareta,Mitrea Rafila,Porumb
Nicolae,Cornea Manuela,Bulea Maria,Budica
Cristina,Dumitru Catalin,Lujerdean Sergiu,Ciungu IOan,Vava
Maria,Bugner IOANA,bUCURENCIU mIRCEA,vECSEI
vIORICA,Ancuta Mihaela,Cumpanasoiu Alina,Sas
Claudia,Florea Carmen,Florea Manuela,Beres Otilia,Dancila
Adela,Calina Mihaela,Mustata Niculina.,Draghita
Dorina,tIMIS sIMONA,Bucsa Cristina, Guermond Liliana,
Pescar Delia, Albescu Paraschiva, Gavrila Rodica, Bancioiu
Bianca,

3. Grup Scolar Economic ,,J.Lebel , astazi :

nr.elevi -primar -160
gimnaziu -185
liceal -109
SAM - 143
nr. clase - 25
B.. Liceul functioneaza in 2 corpuri de cladire , avand un
numar de 22 sali de clase si laboratoare de informatica
,fizica , chimie ,biologie .Dispune de 2 ateliere scoala si de o
sala de sport moderna si de un centru de Documentare si
Informare .
Structura liceului :
inv. primar - 8 clase
inv. gimnazial -8 clase
inv. liceal - 4 clase
inv. profesional - 5 clase
Invatamantul liceal este organizat pe filiera tehnologica , profil
servicii , specializare tehnician in turism
Invatamantul profesional , respectiv Scoala de Arte si meserii ,
pregateste elevi in doua domenii - textile -pielarie si turism -
alimentatie publica.
C. Absolventi 2006/2007 - clasa a VIII A - 56.
LICEU-31, SAM -38.

 an scolar 1962/1963 -79 absolventi[ clasa aVIII A }

 An scolar 1963/1964 -97 absolventi[ clasa aVIII a -80 ;XI
seral- 17]
 an scolar 1969/1970 - 46 abs.
  an scolar 1979/1980 -84 absolventi
 an scolar 1989/1990 - 134 absolventi
 an scolar 1999/2000-91 absolventi

Bibliografie cap.7

1. Stratulat C.N Monografia Talmaciului

Sibiu-1997,pg. 59
2. Stratulat C.N Monografia Talmaciului –
Sibiu-1997,pg. 59
3.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
 Transilvania,Germania-
1990,pg240
4.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-
1990,pg245
5. Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-
1990,pg249
6.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-
1990,pg252
7 Cretu M Cartea de aur a Bisericii Ortodoxe
Talmaciu pg.1-21
8 Cretu M Cartea de aur a Bisericii Ortodoxe
Talmaciu pg.22-34.
9.Pr.Rusu S. Informatie Talmaciu.
10.Mincu O. Informatie Talmaciu.
11.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-
1990,pg258
12.Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-
1990,pg259
13. Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,Germania-
1990,pg262
14.Tarsia T Incercare de monografie pg.29
15 Hanea N Informatie Talmaciu.
16 Hanea N Informatie Talmaciu.
17. Stratulat C.N Informatie Talmaciu

CAPITOLUL 8.ACTIVITATEA ECONOMICA

 8.1. Productia manufacturiera.

De la fabrica hirtie la fabrica de pulbere

Talmaciu se poate mindri cu faptul ca este printre primele orase
din Romania care a produs hirtie.Spun documentele timpului ca
inca din 1574,,pe pamintul Talmaciului,de linga apa Sadului’’s-a
ridicat din initiativa lui Jerg Berger din Germania si cu aprobarea
princepelui Transilvanean Stefan Bathori,o fabrica de hirtie care
acoperea necesarul de tiparit din aceea vreme ( 1)
Lucrarile de constructie ale fabricii au inceput la 25 martie
1573,cind s-au platit 100 de guldeni,pentru asezarea temeliei
fabricii.Se mai consemneaza ca la 29 sept 1573 un orecare Naghi
Paul de Torosczo,daruieste fabricii,,placi de otel pentru valterele
de de presat” (2)
Fabrica a dat rezultate foarte bune in primii ani de activitate,dar
incepind cu 1587,din cauza decesului fabricantului,a intrat intr-o
perioada de regres.Nu se cunosc date despre dotarea tehnica si nici
despre productia obtinuta ,ci doar ca incepind cu anul 16oo nu mai
este amintita in documentele timpului.
Pe aceleasi locuri in care a functionat fabrica de hirtie,gasim in
anul 1703 ,,pe haturile Talmaciului la apa Sadului”,o fabrica de
pulbere ( 3)Existenta acestei fabrici este trecuta sporadic prin
evidentele timpului si este foarte posibil sa fi functionat si inaintea
anului 1703.Lipsa de publicitate din documentele timpului se
datoreaza importantei sale strategice in contextul faptului ca era
singura fabrica (cunoscuta) in zona care producea materiale de
razboi.De productia ei s-au folosit,mai mult ca sigur,breslasii
sibieni,cunoscuti in epoca ca mari producatori si exportatorii de
materiale de uz militar.La timpul sau,aceasta fabrica a produs
pulbere pentru tunurile domnitorilor munteni,pentru tunurile
armatei otomane si pentru armata austriaca.Un episod important
s-a consumat in anul 1848,cind armata lui Avram Iancu primea
pulbere de la aceasta fabrica.
Probabil ca pentru acest motiv,dupa anul 1850,nu se mai cunosc
date despre functionarea ei.Totusi,a ramas personalul care
deservea aceasta fabrica,deoarece,in
,,Almanahul statistic al bisericii evanghelice din anul 1879” este
consemnata existenta ,, a 5 persoane la fabrica de pulbere”(4)
Morile de cereale
Pe teritoriul Talmaciului sunt cunoscute mai multe morii.In
principiu ele functionau datorita fortei apei,dar,in timp,datorita
scaderi volumului de apa,din timpul verii,acestea au functionat si
cu curent electric.
Cea mai importanta si mai veche moara este cea din mijlocul
orasului,ea fiind in functiune si astazi.Pina la aparitia curentului
electric,moara a functionat prin forta apei.Se aduce aminte
datorita memoriri colective a locuitorilor,ca actualul canal care
strabate Talmaciu,de la nord-vest , la sud-est,,ar fi fost construit
special pentru a fi folosit la macinis,inca din 1369,deoarece
moraritul era principala preocupare a calugarilor de la minastirea
sf.Nicolae,(5)
Moara Boitei,o alta moara de macinat era situata pe piriul
Talmacelului la varsarea acestuia in Cibin.A fost construita aici
deoarece,apa care curgea prin Boita era insuficienta sa intretina
functionarea unei asemenea instalatii,iar morile construite pe Olt
erau niste investitii prea riscante pentru mijlocul secolului al XIX
lea.Astfel,ca prin aprobarea autoritatilor sasesti de la Talmaciu s-a
permis construirea acestei morii.(6) Aceasta moara a functionat
de la 1860 pina prin 1925,iar paralel cu aceasta s-a amenajat si o
instalatie de batut postavul.Cladirea care adapostea instalatiile a
fost folosita dupa anul 1930 ca sediu de cazarma pentru jandarmii
care pazeau podurile de cale ferata peste Cibin.
 Moara de malai sau moara de pe riul Sadului este cunoscuta sub
acest nume,instalatia care macina numai porumbul si se afla
undeva pe riul Sadului, in interiorul actualei fabrici Romanofir.A
utilizat numai forta apei care venea pe canal si a functionat in
perioada 1880-1920,fiind proprietatea unei bresle din Sibiu a
industriasului Martin Spengler( 7)Dupa anul 1920,odata cu
modernizarea fabricii din centru,prin posibilitatea acesteia de a
functiona si cu ajutorul curentului si mai mult si a produce si faina
de malai,a redus activitatea morii de pe Sadu care a obligat
propietarul sa vinda constructia unui anume Taute,din
Cisnadie,care a transformat moara in fabrica de postav.
Fabrica de postav si piua de batut postav

Pe,,canalul morii”derivat din riul Sadu a existat in perioada

interbelica o fabrica de postav si paturi si o piua de batut
postav.Acestea au functionat separat una de celalta nu numai ca
timp,dar si ca spatiu.
Fabrica de postav si paturi militare cum era cunoscuta in
epoca,aflata pe malul drept al canalului,in interiorul fabricii
actuale,s-a amenajat pe locul fostei mori de malai.Istoria ei a fost
nu numai scurta(1920-1935),dar si una lipsita de faima si
renume.Pina in anul 1923 fabrica a produs postavuri si paturi
pentru armata,apoi din acel an a fost vinduta industriasului
german Cristian Metz,care dupa reorganizarea din 1926, s-a
profilat pe productia de matase artificiala si ata de cusut.Este
considerata predecesoarea fabricii de ata Rominofir.
Piua de batut postav a functionat in perioada 1925-1945,pe locul
care actualmente se afla strandul de vara.
Fabrica era proprietatea unui fabricant de stofe din Sibiu,care mai
detinea astfel de fabrici la Sibiu si Cisnadie.Acesta a ales,,apa
limpede si curata a riului Sadu” pentru ,,a curata de resturi si
impuritatii” si a da desime stofelor fabricate in fabricile sale
(8)Aparitia si cresterea puterii economice a fabricii de ata din
bumbac,din aproprierea acesteia,a falimentat piua si a obligat
proprietarul sa abandoneze afacerea.
Gaterele de lemne.
Existenta padurilor din apropierea Talmacilui si a cursurilor de
apa care sa asigure functionarea unor instalatii de taiat,a dat
posibilitatea amenajarii a mai multor gatere de taiat si fasonat
cherestea
La varsarea piriului Talmacel in Cibin,in aval de ,,moara Boitei”,a
functionat incepind cu anul 1900,un mic gater care folosea forta
apei,proprietatea locuitorului Simon Roth.Acesta,a functiona cu
precadere,toamna si primavara cind apa Talmacelului crestea in
volum.Dupa 1935 acest gater a disparut
Un al doilea gater este atestat ca functionin dupa piua de
postav,pe canalul morii,intre 1920 si 1930.9)
Un al treilea gater este consemnat tot pe canalul morii,in aval de
moara de cereale.Acesta apartinea localnicului Johann Schneider
si a functionat neintrerupt intre 1880 si 1935.Ulterior acestei
date,cladirea in care a functionat gaterul a fost vinduta
cetateanului Ioan Ritivoi din Sebes ,care a folosito ca vopsitorie si
depozit.

8.2.Productia industriala
Prelucrarea firelor si fibrelor textile
In traditia Talmaciului au existat din cele mai vechi timpuri
precuparea localnicilor de a prelucra firele textile naturale(lina),in
tesaturi necesare consumului casnic.Existenta a numeroase oii in
imprejurimile Talmaciului a determinat ca in fiecare casa sa existe
in secolele XIX si XX,a cite unui razboi de tesut .Chiar daca nu s-
au ridicat la nivelul de performanata al producatorilor din Sibiu si
Cisnadie,alaturi de acestia,au constituit,in toate timpurile
portdrapelul industriei textile din tara noastra.Ulterior,odata cu
aparitia si utilizarea pe scara larga a tesaturilor din bumbac si
industria textila s-a adaptat noilor necesitati,trecind la fabricarea
firelor si fibrelor din bumbac.Astfel ca,industria firelor si fibrelor
de bumbac de la Talmaciu,a devenit in secolul trecut,mai cu seama
dupa anul 1935,principala preocupare a circa jumatate din
populatia Talmaciului.
Mai mult,chiar existenta fabrici de fire si fibre a determinat
,atragerea la Talmaciu,de forta de munca, de pe intreg teritoriu
Romaniei,ceea ce a facut ca in decursul a numai 50 de ani (1945-
1995) ca populatia sa se dubleze de la 3500(1945) la 7000(1995)
Actul de nastere al industriei textile,la Talmaciu,s-a semnat la 24
octombrie 1935,cind a luat fiinta ROMINOFIR-Societatea
Anonima Romina.Capitalul societati era preponderent englez,iar
ca obiect de activitate, isi propunea sa preia si sa continue in
Romania afacerile S.A The Central Agency din Glasgow –
Scotia.Ca spatii de productie Rominofir a preluat fosta fabrica de
postavuri si paturi militare,care functiona-se in perioada 1920-
1923.Aceasta,a fost cumparata de cetateanu german Cristian Metz
si dupa o pauza de trei ani,datorata , reutilarii si modernizarii,in
1926 a inceput sa produca ata de cusut si matase
artificiala.Proprietarul acesteia a revindut la 19 decembrie
1935,actiunile fabricii,societatii nou infiintate,care de la aceea
data si pina astazi s-a profilat si a produs numai ata de cusut.
Primele patru sectii infiintate si datate din 1935 se
numeau;filatura,rasucit,finisaj chimic si finisaj mecanic.Ulterior s-
au construit;atelierul mecanic,atelierul electric,timplaria,centrala
electrica si centrala termica.
Pe parcursul existentei sale fabrica a suferit numeroase modificari
si adaugirii dupa necesitatile impuse de productie sau politicile
timpului,Astfel,la 11 iunie 1948,este trecuta in proprietatea
statului schimbindui-se numele in Firu Rosu Talmaciu.
In anii 1959-1961 este supusa unui amplu proces de extindere si
modernizare
Un alt moment important l-a cunoscut in perioada 1976-1977 cind
au fost inlocuite,partial, unele din masinile de productie.Din aceea
perioada,urmare a unor masuri de marcheting,fabrica de la
Talmaciu,a devenit cunoscuta in intreaga tara,dar si in tarii din
Europa si SUA,ca producatoare de ata de cusut,avind emblema o
pisicuta in culorile alb,negru.
Dupa anii 1990,fabrica a revenit la denumirea initiala de
ROMINOFIR,si a cunoscut,ca intreaga economie romaneasca
ample procese de reorganizare, restructurare si reasezare a
productiei pe principiile economiei de piata si la standardele de
calitate impuse de normele europene
In ani sai de debut,in 1935,fabrica pornea de la de la 2 ingineri,25
de muncitori calificati si 45 de muncitori necalificati,iar in anul
1941,avea 180 de muncitori calificatii si 270 de muncitori
necalificatii.In anii de virf ai productiei sale,respectiv in
1987,fabrica avea 24 de ingineri,171 subingineri si maistri si 2850
de muncitori
Existenta,unei insemnate populatii,mai cu seama feminine,in
fabrica, a determinat autoritatile timpului sa ia masuri de de
construire a unor locuinte,ceea ce a determinat aparitia unui intreg
cartier de case si blocuri in vecinatatea fabricii,care s-a extins,in
zilele noastre pe o suprafata de peste 20 de hectare.
In legatura cu problemele demografice, de pregatire si ocuparea
fortei de munca,dupa anii 1950 si pina prin 1995,in Talmaciu
structura pe sexe arata un raport de 1 barbat la 4 femei,iar in ceea
ce priveste calificarea profesionala aproximativ 50% din
populatia urbei,isi avea pregatirea in domeniul industriei textile.
Actualmente ROMINOFIR,trece printr-un amplu proces de
retehnologizare,in concordanta cu cerintele pietii europene,dar ce
este esential emblema si renumele acesteia este apreciat si
recunoscut atit in tara cit si in strainatate.

Exploatarea lemnului.

Desfintarea Scaunului filial Talmaciu in 1876,a atras dupa sine

impartirea patrimonilui acestuia(padurile si pasunile intre toate
celelalte comune apartinatoare
scaunului(Talmaciu,Talmacel,Boita,Turnu Rosu,Sebesul de
Sus,Sebesul de Jos)Astfel ca,aproximativ 90.ooo de iugare cu
paduri,au fost predate contra unor despagubiri acestor
comune,iar,35.960 iugare au ramas in proprietatea Adunarii
Nationale a Sasilor (9
Problema padurilor de pe vaile Lotrioarei si Sadului,din fostul
fostul scaun filial Talmaciu,au intrat in atentia Adunarii nationale
a sasilor care hotarase inca din 1871 ca aceste paduri sa fi
exploatate .Astfel ca,dupa mai multe incercari nereusite,in anul
1904,comuna Cisnadie ,vinde Fabricii de celuloza din
Turda,cunoscuta sub numele de Societatea Regnicolara,dreptul de
a exploata padurile,care apartineau acestei comune si care se aflau
pe Valea Sadului.Un an mai tirziu,Adunarea nationala a
sasilor,vinde pe aceiasi vale a Sadului,dreptul sau de exploatare a
lemnului catre firma italiano-ungara ,,Filtrinelli,La 17 decembrie
1906 se semneaza contractul de vinzare cumparare contra sumei
de 818.181,8 coroane,platibili in 22 de ani. (10)Ulterior,aceasta
firma cumpara dreptul de exploatare a lemnului si de la alti
proprietari,precum comunele politice
Talmacel,Sadu,Boita,Ciineni,Malaia,
Brezoi,Vaideeni,etc,realizind,pentru timpul respectiv,una dintre
cele mai indaznete investiiti din aceasta parte de lume.
Locatia firmei Feltrinelli s-a stabilit la 3 km nord de Talmaciu
(undeva pe locul unde este in prezent fabrica Faurecia) si cuprinde
o suprafata de 22 iugare .De aici,pe cimpul Talmaciului, pe
intreaga Vale a Sadului s-a creat un vast santier de exploatare a
lemnului,care se intindea pina la Valea lui Ivan(aproximativ 30 de
km in amonte)Aici,la Valea lui Ivan, functiona un imens
funicular,lung de aproape 45 km,care scotea lemnul din
indepartatele masive Balindru,Stricatu si Furnica de pe valea
superioara a Lotrului si din masivul Capatinei.Acest funicular
adus din Germania ,transporta zilnic peste 1.000 metri cubi de
material lemnos.Citeva zeci de muncitor,taiau,fasonau si
descarcau materialul din acest funicular.Apoi de la Valea lui Ivan
si pina la locatia de la Talmaciu,bustenii erau transportati cu
trenul pe o distanta apreciata la 35 de km.Calea ferata ingusta
construita de firma Feltrineli,parcurgea malul drept al riului
Sadu,iar pe la barajul cascadei,tranversa riul Sadu si se oprea in
curtea fabricii.Trenul circula zilnic,dimineata vagoanele goale se
deplasau in sus pentru incarcare,iar dupa masa,vagoanele duse cu
o zi inainte si incarcate,parcurgerau traseu invers spre fabrica in
vederea prelucrarii lemnului.;
Au existat numeroase accidente,cind vagoanele pline au deraiat
ori s-au rasturnat,producind pagube si uneori pierderi de vieti
omenest La sediul firmei,laTalmaciu,functionau nu mai putin de
14 gatere,10 fierastraie circulare si doua fierastraie,dublu
circulare,toate actionate de un motor cu aburi de peste 1000 cai
putere.
In aproprierea fabricii functiona un pavilion administrativ,o
cantina,o capela catolica si locuintele muncitorilor.Acestia, adusi
din zona Gilau –Huedin,Maramures si Ciucea,constituiau
principala forta de munca care prelucrau lemnul.Specialisti cu
inalta calificare si aparatul economic era adusi din Germania si
Italia.
In cadrul fabricii,lemnul suferea o prelucrare destul de
sumara,fiind transformat in scindura de diverse grosimi si
lungimi,in dulapii necesari pentru constructii sau pur si simplu
se ,,fatuiau” pe 2 sau 4 parti si erau incarcatii in vagoane.
Memoria colectiva a citorva batrini de astazi,retine ca datorita
calitatilor seosebite ale lemnului de brad,acesta era folosit de
industriile italiana si germana la construirea instrumentelor
muzicale ori in industria aeronautica a celui de al treilea Reich.
Din fabrica,catre est,iesea o alta cale ferata care transporta
vagoanele incarcate ,catre gara de la Vestem.
Aceasta fabrica a pierit intr-un mod pe cit de straniu pe atit de
miraculos .intr-un sfirsit de septembrie al anului
1944,cind razboiul s-a mutat pe teritoriu Talmaciului,fabrica a ars,in
intregime,timp de aproape doua luni,fara a se putea face vreo
interventie pentru stingerea focului.In acel septembrie 1944 dupa ce
Romania a intors armele impotriva Germaniei(23 august 1944)zona
Talmaciului a fost puternic bobardat de aviatia germana.Atacurile
aeriene vizau comunicatia Sibiu- Rm.Vilcea si includea obiectivele
din zona precum depozitele din marginea Sibiului,fabricile din
Cisnadie,fabrica de armament de la Mirsa si fabrica Feltrinelli de la
Talmaciu.Mai cu seama ca in cadrul acesteia,se aflau mai multe
avioane de razboi germane,pentru a fi reparate.De mentionat ca in
timpul razboiului,incepind cu anul 1943,fabrica Filtrenelli,a fost
militarizata si pusa sub observatie speciala.
Oameni mai in virsta,de azi din Talmaciu,isi amintesc ca atunci timp
de o saptamina treceau avioanele de cite doua-trei ori pe zi si
bombardau aceasta zona.Urmarile au fost dezastruoase,un incendiu
care a durat aproape doua luni a ars si ,,urmele fabricii”Au supravetuit
ca prin minune,capela si jumatate din locuintele muncitorilor din
fabrica.Urmasii celor care au lucrat la firma Filtrenelli alcatuiedsc azi
ceea ce numin Talmaciu II.
Dintr-un extras al primariei rezulta,ca in cadrul fabricii, in anul
1911 lucrau 720 de muncitori din care 220 calificati si 500
necalificati,iar in 1943 lucrau 1500 dee oameni din care 300
calificatii si 1200 necalificati.Odata cu distrugerea fabricii s-au
distrus si documentele de evidente si contabile,astfel ca nu putem
aprecia volumul productiei,clientii si mai ales date despre
personalul fabricii
Feltrinelii nu si-a mai reluat ativitatea niciodata.
Cea de a doua mare fabrica de prelucrare a lemnului,numita
Societatea Regnicolara,in fapt,un depozit de mari dimensiuni,a
fost construit de catre fabrica de celuloza din Turda,pe malul rului
Sadu,pe locul fostei fabrici de pulbere.Aceasta fabrica avea
propria cale ferata,construita paralel,la mica distanta de cea a
firmei filtreneli si o insotea pe aceasta pana la Valea lui Ivan,apoi
urma cursul Sadurelului,afluentul din stinga al Sadului,in muntii
Cibinului,acolo unde erau proprietatile forestiere ale orasului
Cisnadiei.In primii ani ai inceperii investitiei(1905-1906) aceasta
firma producea cantitati mai mari de lemn decit firma
Filtrenelli,dar in timp,de fapt,dupa 1935,fabrica isi diminueaza,
temporar activitatea.Din informatiile care exista astazi,aceasta
fabrica a prelucrat numai lemn de fag.66)
Spre deosebire de fabrica Filtrenelii,pentru trimiterea lemnului
prelucrat la destinatie,utiliza gara de la Talmaciu.
Societatea Regnigolara ,numita si OFA (Organizatia Forestierilor
Anonimi) 66)Maniutiu,dispunea in anul 1910 de 230 de
lucratori,din care 56 calificati si 174 necalificatii.Scaderea
productiei si diminuarea activitatii din preajma razboiului,a
determinat sa nu fie inclusa pe lista intreprinderilor mobilizate le
razboi,dar urmarile bombardamentului asupra fabricii Feltrinelli
au dus si la distrugerea partiala, acestei fabrici.Totusi,anumite
parti productive din fabrica nu au fost distruse si la inceputul
anului 1945 si-au reluat activitatea.
Tot din perioada anilor 1947-1951 fabrica s-a mutat pe locul care
functioneaza si astazi. Fabrica s-a numit OFA,mai tirziu
CIL(combinat de industralizare a lemnului si SIF(sector de
industrializare a lemnului)
Spre deosebire de fabrica Feltrineli,fosta societate anonima OFA,
functioneaza si astazi sub titulatura,, HLV Transilvania”,
prelucrind peste 25000 mc de fag-anual.
Nu se cunosc in totalitate cantitatile de lemn exploatate de cele
doua fabrici,dar au fost suficient de mari ca sa acopere cel putin
valoarea platilor anuale contractate si sustinerea celor peste 1.000
de persoane care au lucrat atunci cind functionau ambele fabrici.

8.3 Lista agentilor economicii la 31.12.2007

1 IMAGE ART SRL str.Baii nr.17 arta fotografica

2 H L V TRANSILVANIA SRL str.N.Balcescu 43 industria lemnului
 RE TEX PROD SRL str.Unirii industria textila
3
-broderie
4 RC SYSTEMS SRL colonia Talmaciu -17 tehnica de calcul
5 GILU PROD COM SRL str Talmacel 30 industria lemnului
ROMANOFIR SA P-ta Textilistilor 17 prelucrarea
6
bumbacului
7 KARAGEA SERVICE SRL str.Talmacelului 1-3 service auto
ONEDIN TRANS SRL str.Samuil Micu 27
8 transporturi interne si
i internationale
LABOR DIAGNOSTIC SA str.Aleea Castanilor 1-3 laborator
9
medicina
C & L SRL str.Cibinului 20 vinzari produse
10 si
m marfuri diverse
ANCISA AUTO SRL str.M.Viteazu 2 vinzari piese si
n
11
ansambluri auto
VITOSA SRL str.I.Creanga 2 fabricare piinii
12 si a p
produselor de panificatie
EUSPEED SRL str.1 Mai expeditie si trasport a
13
marfuri
14 RIDALLI SRL str.Piata textilistilor 2 farmacie
CETATEA TRANSCOM SRL str.Infratirii 14
f fabricare piinii si a
15
p produselor de
panificatie

16 MARVAS COM SRL str.N.Balcescu 23 vinzare marfuri

 diverse
17 GESO COM SRL str.Cibinului 69 mobila
18 PETROSIB SRL str.Unirii benzinarie
ATRIX SRL str.Cibinului 87 vinzari piese auto toate
19
tipurile
BASARAB SRL str.M.Viteazu 11 vinzarii materiale
20
constructii
CONSUMCOOP TALMACIU SOCIETATE COOPERATIVAPta Textilistilor bloc 2
21
cofetarie,alimentatie publica,librarie,bunuri de consum.
AGREM PREJBA SRL str.Cetatii 15 vvinzari cu amanuntul
22
prod alim
23 MADOFARM SRL str.V.Babes 3 farmacie
PERSIDA SRL str.Riului 46 fabricarea structurilor
24
metalice
ECOU SRL str.St. L.Roth 1 vinzari cu amanuntul prode
25
alim.
ROZINA SRL str.M.Viteazul 2 laborator cofetarie
26
f
ATC TRADING SRL str.Pietii constructii cladiri si
27
lucrari geniu
ROXMAR IMPEX SRL str.I.Creanga transporturi interne si
28
internationale
29 ACTUAL TAXI SRL str.Cibinului servicii taxi.
30 ADO SRL str.V.Babes 16 transport intern si international
31 SEVER CLUB SRL str.M.Viteazu 36 alimentatie publica
TRANS J.R. COM SRL str.Unirii transporturi interne si
32
internationale
REFLEXOMOD SRL str.Unirii 74 servicii intretinerea
33
sanatatii
34 METASTIL SRL str,Riului 24 fabricarea structurilor
 metalice
FABRIKA SRL str.Pietii 16 fabricarea articolelor
35 din
piele,plastic,carton
TRANS COMPLEX SRL str.Cetatii 53 transport calatorii
36 intern si te
international
ACSTAL SA str,M.Viteazu 16 captarea,tratarea si
37
distributia apei
TALMABAU SRL str.Unirii constructii cladiri si alte lucrari de a r
38
arta
TRANSFAGARASAN SRL str.Unirii 128 prepararea si vinzarea
39
hranei.

FAURECIA SEATING TALMACIU SRLD.N 7 KM 256,836 fabricarea de scaune si

40 bancute p p
pentru.auto,sali spectacole,etc

CONFTAL SRL str.Aleea Castanilor 4 confectii si tricotaje,barbatii

41
a femei si copii
GEFA IMPEX SRL str.Piata Textilistilor 17 fabricarea produselor din
5 42
lapte
GE & EL SRL str.M.Viteazu 12 vinzarea cu amanuntul produse
43
nealementare
SOCONATUR SRL str.1 Decembrie 1918 74 fabricare produse din
44
lemn
FAMATECH SRL P-ta Textilistilor 17 fabricarea
echipamentelor de racit si
45
c
congelat
TRANS NEGHINA COMPANY SRL str.M.Viteazu 45 transport uri
46
interne si int t
47 WOODSTOCK SRL str.N.Balcescu 43 in dustria lemnului
 PFAFF SRL str.St.L.Roth transport de marfuri si
48
persoane
NICODOR TRANS SRL str.St.L.Roth 19 transporturi terestre de
49
calatori
RIVA OLROM MANUFACTURING & TRADING SRL colonia Talmaciu 2
50
masini de fabricat hirtie.
MARTIN IMPORT EXPORT SRL str.M.Viteazu 51 comert cu amanuntul
51
second-hand
52 EMI INSTAL SRL str.Riului 48 constructii de toate tipurile
CARLE CONSTRUCTII METALICE SRL str.Textilistilor 17 fabricare usi,ferestre
53
din metal
54 PECOM LOGISTIC SRL str Unirii tp marfurii
IKEON LINE SRL str.Samuel Micu Clain 6
55
mobila
JULY COM SRL str.Aleea Castanilor bl 3 vinzare cu amanuntul
56
produse industriale
ANA CONSTRUCT SRL str.M.Eminescu 40
57
instalare piscine
ALIMAT CONSTRUCT SRL str.Talmacelului 30 vinzare cu ridicata ma
58
de constructii
TOM COM SRL str.M.Viteazu 3 alimentatie
59
publica.
TIGRA IMPEX SRL str.P-ta Textilistilor 13 transport d
60
narfuri
M.T. SERVICE SRL P-ta Textilistilor 11 atelier
61
electrice
FLORISTAR COM SRL str.Cibinului 63 vinzariui marfuri alimentare s
62
textile
ADY GOLD IMPEX IFN SRL str.o.Goga. 3 casa
63
amanet
64 GOMISTO SRL str.Talmacelului 1-3
 service auto
LOTRIOARA TUR SRL str N.Balcescu 125
65
service auto
DECOR CONSTRUCT SRL str.M eminescu 15 decoratiun
66
interioare
CONSTRUCTII SERVICE GAB SRL str.Aleea Cascadei bloc 9
67
constructii cladiri.
COTE D AZUR COMPANY SRL str.Gh.Lazar bl 6 vinzare
68
cumparare proprietati
ELIMAR TRANS SRL str.Unirii 90 transpor
69
marfa.
LASCADRI SRL str P-ta textilistilor 17 fabricare
70
mobilier
PANATTA COM SRL aleea castanilor 11 ap 7 inchirieri masini si utilaje
71
constructii
BOLATA PROD SNC str.Cetatii 2 produse
72
alcoolice
TRIUMF LAURA SRL str.P-ta Textilistilor bl 8
73
alimentatie publica
FOREST BUCUR SRL str.Aleea Castanilor
74
constructii claqdiri
B.P.S.MECANICA str.N.Balcescu 43 lucrari
75
metalice complexe.
D.S.AUTOTEST SRL str.1 Mai scoala
76
de soferii
POPAS LUPESCU SRL DN81 km 247 prepararea si
77 vinzarea min car
mincarurilor
FINAS COM SRL Piata textilistilor 21 vinzarea cu amanuntul a marfuriolor
78
industriale
ECO PLUS SRL Unirii industria
79
lemnului
 SC Aspern Product M Viteazu FN
80
gater
DECO MOB. 22 decembrie 1989 bl 9 timplarie pal
81
melaqminat
SCHULTZ ELEKTROTECHNIK SRL Piata textilistilor 17 fabricare aparataje
82 electrice si
electronice
TRANS POT SRL Cetatii 21 transport
83
persoane
84 S.M.P.CORPORATE SRL Mviteazu agentie de turism
G.P.V.TRANS SRL L Blaga 16 transporturi industriale si
85
agricole
GRASSO FORMAGGI SRL d.n 7 prelucrarea laptelui si a
86
produselor din lapte
TUROHOL SRL Talmacelului 1-3 comert c
87 amanuntul,textile,trico
aje,confectii
MAVADAR IMPEX SRL Unirii 116 jocuri
88
mecanice
TAKY TRANS SRL I.Creanga transporturi
89
terestre(auto) parcare
INTERSIB SRL Aleea Castanilor bl 3 ap 3 vinzarii marfur
90
diverse
91 BAS SERVICE SRL Constantin Noica 2 service aut
ITALFIRMA SRL Pietii 16 fabricarea
92
articolelor dinpiele,textile,plastic,etc
PYG TRANS SRL Dealului 17 comert cu marfuri si
93
produse
MCV TRANS SRL Nbalcescu 15 transporturi rutiere de marfuri si
94
produse
95 MARTY SRL Unirii 24 Lucrari dse constructii interioare
 LIANA SERVCOM SRL Garii 16 alimentatie
96
publica
97 LU MI ART SRL O.Goga 5 activitatea muzeelor
ELECTRONICS WORLD SRL A leea Castanilor bl 5 comert cu electrice,electronic
98
si soft.
99 SATURN SRL Infratirii 7 copmert cu amanuntul
MT PROD SRL Pietii 16 vinzari cu
100 amanuntul,produse,incaltaminte,articole
piele,voiaj,etc
EUROCON SERVICE Unirii 68
constructii
101
interioare,gaz,apa,lu
mina.
102 CINEGETICA SRL Nbalcescu produse si servicii
MANDEA COM SRL GH.Lazar 1
103
carmangerie
104 IACH SRL Nbalcescu 38 florarie
NYKOMAR TRANS SRL M.Viteazu 40 alimentatie
105
publica
ISTAMBUL IMPEX SRL Talmaciu 2 alimentatie
106
publica
107 VIODOR TRANS SRL Aleea Stadionului 11 transporturi
108 AMENAJARI INTERIOARE SRL Aleea Castanilor nr 9 constructii
109 La Fintina srl Unirii FN apa plata
110 CRADAN CONSTRUCT SRL Cetatii 20 constructi
SC Doina Prod M Viteazu 3 brutarie si
112
magazin
113 SC Nevada impex dn 7 km 256 fier forja
114 SC AT Group srl Talmacel 265 echipament de protectie
115 RADANI COM Samuel Micu 17 alimentara

Bibliografie cap 8

1 Schneider F. Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,vol.1

12oo-1936Germania 1990,pg 274
2 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 275
3 Schneider F. Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 276
4 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 277
5 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 277
 6 Albescu I Boita Monografie istorica Sibiu 1990 pg
2
7 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 278
8 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 287
9 Schuster M Anuarul asociatiei Carpatine a sasilor
transilvaneni pe anul 1911,pg 2
10 Schneider F Talmaciu comuna saseasca din
Transilvania,vol.1
12oo-1936,Germania 1990,pg 289
11 X X X Evidentele Primariei Talmaciu

CAPITOLUL 9.Personalitatile orasului.

GABRIELA TUTA.

Este un simbol national prin faptul ca pune in valoare una

din laturile cele mai sensibile si mai dragi ale poporului roman
– folclorul.
 Se situeaza printre primele personalitati ale Marginimii
Sibiului datorita modului de exprimare artistica ,a felului cum
a reusit sa puna in valoare arta cintecelor populare,unicitatea si
varietatea jocurilor noastre populare;invirtita,hategana si jiana.
A fost declarata de catre Lucretia Ciobanu ,,doamna
cintecelor de la munte”, urmasa sa in ducerea pe mai departe a
traditiei artei si culturii populare sibiene.
La virsta de numai 22 de ani,este consacrata definitiv,in
domenioul muzicii populare,fiind in acelasi timp si o pasionata
culegatoare de folclor din satele Marginimii Sibiului.Sursele ei
se numesc,traditiile si obiceiurile noastre stramosesti,oamenii
in virsta,pastratorii ai traditiilor si stiutori de cintece populare.
Dar,cea mai importanta calitate a Gabriei Tuta,o
constitue,modul de prelucrare a acestui patrimoniului
apartinind poporului romin si mai ales redarea si exprimarea
prin viu grai a ceea ce a creat arta populara in mii de ani de
existenta.Calitatile ei artistice,imposibil de enumerat in totalite
dau maretie si grandoare,care merg la sufletul tuturor
rominilor. Asa cum culorile sunt traite si simptite pozitiv de
catre fiecare persoana, tot astfel cintecele Gabriei Tuta umple
de mindrie,voie buna,dor si drag sufletele rominilor,dau
sensibilitate si izvorasc emotii si bucurie.
Gabriela Tuta este legata de Talmaciu prin parintii sai (tatal
din Talmacel si mama din Talmaciu),prin primele deslusiri ale
tainelor lumii(copilaria) descoperite in casa parintilor si in
casele, bunicilor,este legata de oamenii cu care a venit in
contact si carora, le-a inteles dorurile si durerile,pe care le-a
pus in cintecele sale.
Este in acelasi timp purtatoarea frumosului costum popular
specific Marginimii Sibiului si care este purtat in satele din
zona Talmaciu. Cistigatoarea marelui concurs national,de
muzica populara de la Mamaia,editia 2005,a imprimat
nenumarate CD si casete de muzica populara,fiind in acelasi
timp o prezenta, constanta, pe ecranele tuturor televiziunilor
din Romania.
Daca in plan artistic este deja consacrata,in viata particulara
urmeaza cu rezultate foarte bune cursurile Academiei de Studii
Economice din Bucuresti si cele ale Universitatii Lucian Blaga
din Sibiu.
Gabriela Tuta este reprezentantul fidel,cel mai caracteristic,al
locuitorilor Talmaciului,de astazi,un nesecat izvor de talente,in
toate domenile,o prezenta agreabila si un cetatean demn de
locul si rostul sau in marea familie europeana.

JOHANNES LEBELIUS

Nascut 1490- decedat 1566.

Umanistul,istoricul si preotul Johannes Lebellius s-a nascut
in orasul Bistrita,in jurul anului 1490.A urmat cursurile scolii
primare si gimnaziale din orasul natal.In anul 1511 este atestat
cu diploma de bacalureat si primeste calificarea de
invatator.Dupa o scurta perioada,de practica,in invatamint,la
scoala latina din Nasaud,este incadrat ca predicator in
localitatea Teaca,din acelasi tinut al Bistritei.
Pentru meritele sale ca umanist si calitatile de predicator
urban este mutat la Sibiu incepind cu anul 1527. Opt ani mai
tirziu,in 1535,este numit predicator la Talmaciu,remarcindu-se
ca un excelent orator si propavaduitor al ideilor luterane ale lui
Martin Luter.In anul 1542 este pomenit de documentele
timpului ca intemeietor al credintei luterane la Talmaciu.In
acelasi an ii apare manuscrisul ,,De oppido Talmus carmen
istoricum”,un poem in versuri care descrie viata tirgului
Talmaciului.Este numit apoi predicator si preot in localitatea
Budac din acelasi tinut al Bistritei.Apoi este numit decanul
evanghelic al bisericii de la Baita,linga Reghin.Moare aici la 3
octombrie 1566. In poemul sau mai sus mentionat
bazat pe fictiune sau pe legende culese de la localnici,Lebelius
emite ipoteza intemeierii Talmaciului si denumirii orasului cu
acest nume,dupa numele cartii sfinte a evreilor Talmud,atunci
cind in anul 80 e.n acestia s-au asezat pe aceste melegurii,dupa
distrugerea Ierusalimului si exodul,evreilor.
In acelasi poem se enunta amintirile unei existentei
grandioase a Talmaciului,dar care in timpul cit a locuit aici
Lebellius ca predicator,era o ruina,rezultat,probabil al marii
invazii mongole din 1241 si a navalirilor turcesti din secolul
urgiei (1385-1526) Lebellius mai emite ipoteza ca Talmaciu ar
fi fost preferat de mai marii timpului,sa devina capitala
uiniversitatii sasesti, in locul Sibiului,dar distrugerile
pricinuite au schimbat hotaririle juratilor din cele sapte scaune
sibiene. Poemul sau a fost publicat
abia in anul 1779,de catre editura BARTH, din Sibiu si se
presupune ca a suferit numeroase corecturi si modificari,in
favoarea autoritatilor timpului (Sibiul era capitala
Transilvaniei si Samuel Brukenthal,guvernatorul acesteia,cu
legaturi directe la Viena) De aceea trebuiau scrise numai
cuvinte pozitive la adresa imparatesei Maria Tereza si a
imperiului austriac si mai putine cuvinte care sa redea
adevarul istoric asa cum la conceput Lebellius.
Tot din poem desprindem cite o fraza sau cuvint pentru
localitatile din domeniu Talmaciu si pentru marile orase ale
timpului Sibiu,Alba si Cluj.
Contemporan cu iluministul francez Nostradamus si
publicind,ca si acesta un poem in versuri,opera lui Lebellius
poate oricind sa constitue o criptare a evenimentelor trecute si
viitoare din zbuciumata istorie a trirgusorului Talmaciului.
Astazi,liceul din localitate poarta numele ilustrului orator si
poet.

Dr.Adolf Armbruster

Istoricul si prozatorul , sas, Adolf Arambruster a vazut lumina zilei

la 7 decembrie 1941, la Talmaciu.A fost al 5-le copil din 6 (doua
fete si patru baieti)ai familiei Armbruster.In notitele sale preotul
Schneider considera ca radacinile familiei Armbruster ar proveni
din Avrig,familia respectiva mutindu-se in Talmaciu cu 300 de ani
in urma.Inca din copilarie,retine sora istoricului,era aplecat spre
studiu si cititul cartilor.Copilarind intr-o vreme in care populatia
saseasca era deportata in gulagurile(lagarele) rusesti si i se confisca
averile, viitorul istoric a trebuit sa lucreze alaturi de ceilalti frati si
ei minori,pentru plata despagubirilor de razboi si pentru
intretinerea familiei lor.Tocmai de aceea istoricul Arambruster a
inteles inaintea tuturor ca dreptatea intr-un razboi este numai a
invingatorilor,iar puterea in comunizmul care se nastea in
Romania, a celor care aplica principiile marximului, a minciuni a
falsitatii si irealizmului in ceea ce se construia. Din fericire cei care
contabilizau munca depusa de acesti copii erau animati de
sentimente de umanizm,intelegind limitele pina la care pot lucra
acesti copii,tratindu-i astfel cu omenie si intelegere. Poate ca in
astfel de momente confuze si controversate prin care a trecut
societatea romaneasca, si-a jurat viitorul istoric,sa lupte impotriva
viitorului cu armele trecutului, sa caute si sa scoata la iveala tot ce
se putea spune si scrie despre cum au trait,cum au rabdat si muncit
rominii de pe teritoriul Daciei ,dar diferit de ceilalti istorici,nu prin
prisma documentelor istorice rominesti,ci prin viziunea si
meticulozitatea documentelor sasesti din arhivele din tara si
strainatate.
A urmat cursurile scolii generale germane de la Talmaciu,apoi
liceul Gheorghe Lazar din Sibiu si facultatea de istorie din
Bucuresti.
La terminarea facultatii,pentru meritele sale deosebite si notele
mari obtinute in facultate a fost repartizat ca cercetator la Institutul
de Istorie ,,Nicolae Iorga” din Bucuresti.Aici avind ca indrumator
pe academicianul Andrei Otetea si el din Marginimea Sibiului,a
scris una dintre cele mai documentate si mai complete lucrari
ROMANITATEA ROMANILOR-istoria unei idei ! Lucrarea
transformata in timp in teza de doctorat,a durat 5 ani (1966-1971)
si a fost sustinuta public in anul 1971.Desi,autorul aducea elemente
noi,deosebit de interesante,in legatura cu evolutia poporului
romin,descoperite in arhivele sasesti din Sibiu si Cluj, i-a fost
respinsa,de mai marii timpului de atuncii(Daicoviciu si Pascu) pe
motive (crede istoricul Armbruster) nationaliste.Dupa mai multe
memorii adresate conduceri statului,de atunci ,i se recunoaste in
anul 1972,dreptul de autor si este tiparita si difuzata lucrarea,dupa
mai multe ciuntiri si adaugiri,potrivit politicii timpului.
Lucrarea,,ROAMANITATEA ROMINILOR-istoria unei idei, este
opera de referinta a istoricului dr.Adolf Armbruster, si a aparut in
cultura rominesca, de doua ori,odata in 1972 si inca odata,
reeditata,in editura Enciclopedica, in anul 1993
In perioada cit a lucrat la Institutul de istorie (1966-1973)a fost
autorul a numeroase articole si lucrari publicate in revistele
timpului (Almanah istoric,Revista de istorie,etc) Incepind cu anul
1973,saturat de nenumratele presiuni psihologice la care era supus
si pentru a continua cercetarea istoriei,in liniste ,a depus cere si i s-
a aprobat sa emigreze in Germania Federala.Aici a lucrat la
numeroase Institute de cercetare din Munchen Augsburg si
Nurenberg,in probleme care privea istoria rominilor si a
Romaniei. A lucrat ca referent al sasilor din nordul Transilvaniei
Bauchenland – Deutsche.A tradus si publicat pentru Academia de
Stat Austriei – istoria Romaniei.Dupa sitinta surorei sale,Christine
Klein, istoricul Armbruster a tradus si intocmit o istorie a Rominiei
in limba germana care se intinde pe aproximativ 8000 de file,care
din pacate inca nu a fost publicata.Si despre istoria locurilor din
sudul Transilvaniei,in care au locuit peste 8oo de ani sasii,a
asternut un manuscris de peste 2000 de pagini ,ramas asa deoarece
autorul ei a trecut la cele vesnice inainte de a fi publicata.
Adolf Armbruster a fost casatorit cu distinsa artista de renume
mondial,Viorica Cortez,careia i-a dedicat volumul ,,Viorica Cortez
– Enciclopedia unei cariere” aparuta in Editura Enciclopedica –
Bucuresti 1994.
Si-a gasit sfirsitul intr-un groaznic accident de circulatie petrecut in
18 martie,in noaptea de inviere,a anului 2001,in localitatea
vasluiana Epureni,atunci cind se intorcea de la Iasi impreuna cu
sotia sa ,la niste rude,la Braila.
A fost membru al Universitatii din Tubingen- sectia cercetare,
deasemenea membru a mai multor societati stiintifice precum ;
Sudosteuropa- Gesellschaft fur Sibenburgische Landeskunde din
Heindelberg.Bibloteca romano – americana din SUA,etc.
Este autor a peste 20 de carti si peste 150 de articole stiintifice
publicate in Polonia,Belgia,Austria,SUA,etc.
Dintre cartile sale cele mai importante enumeram ,, Dictionat
diplomatic – Bucuresti 1979 , ,,Constituirea statelor feudale
rominesti’’ – Bucuresti 198o,,Daco – romano saxonica ’’–Bucuresti
1980,,Cronicarii romini despre sasii’’ – Bucuresti 1984.,, Die
Sibenburger Sachsen em 20,Jahrhundert ’’ -Koln- 1984
Activitatea istoricului Adolf Arambruster este cunoscuta,opera din
Romania,deasemenea,ramine ca prin contributia familiei sa fie date
la iveala alte opere si cercetarii ,efectuate in Germania,in legatura
cu istoria Rominiei si cu istoria sasilor,etc.

P.S. dr.VISARION RASINAREANU

Episcopul vicar al Sibiului P.S Visarion Rasinareanu,a vazut

lumina zilei intr-un sfirsit de toamna al anului 1959.Parintii
sai,agricultori ca marea majoritate a locuitorilor timpului,s-au
mutat din Talmacel in Talmaciu in anul 1957.Familia Baltat,asa
cum se numesc parintii Prea Sfintiei S ale, reprezinta un neam
mare in Talmacel,oameni buni, harnici,cu frica de Dumnezeu si
care a dat nemului rominesc,nenumarati intelectuali. Inca din
frageda copilarie si ulterior pe timpul scolii,isi amintesc parintii si
colegii,manifesta tendinta catre lucrurile sacre,era rezervat si
retras.Joaca sa de copil, se numea inventarea de situatii si odoare
de cult religios,care sa imite cit mai fidel situatiile in care un preot
slujeste sfinta slujba. . Mai tirziu,in scoala si liceu,urmate tot la
Talmaciu,a fost apreciat ca silitor,inclinat catre meditatie si
rugaciune. De mare exemplu in practicarea celor sfinte,la avut pe
preotul parohiei Talmaciu, regretatul parinte Circov,om de aleasa
noblete sufleteasca.
Apoi,intr-o vreme in care,(1980-1989)toti absolventii de liceu erau
pusi sa aleaga facultati si scoli,specifice perioadei
comuniste,absolventul Baltat Dumitru,a mers catre
teologie,urmindu-si cale si drumul ,urzite inca de la nastere. La
terminarea institutului Teologic putea sa fie un preot de parohie,in
oricare din parohiile Sibiului, insa si de aceasta data Dumnezeu,i-a
indrumat pasii catre viata monahala,acolo unde este viata cea mai
aspra,unde se sacrifica interesul personal in dauna celui
colectiv,unde rugaciunea si viata neprihanita au rang de virtute.
Astfel,il gasim,la sfirsitul anilor 1980,in monahism, tuns,cu numele
de VISARION, la minastirea Simbata de Sus,perla minastirilor din
Transilvania.
Incepind cu anul 1989,este promovat de catre Inalt Prea Sfiintia Sa
Antonie Plamadeala,mitropolitul Ardealului,in cadrul Mitropoliei
Sibiului ca secretar eparhial si apoi consilier cultural .
Pentru capacitatea sa orgnizatorica,modul de indeplinire a
sarcinilor si nu in ultimul tineretea si inclinatia catre cele sacre,a
fost propus de IPS Antonie si numit prin decret
prezidential,episcop vicar al Mitropoliei Sibiului. La 12 octombrie
1997,la Alba Iulia,in prezenta tuturor ierarhilor din mitropolia
Ardealului,a familiei regale,a autoritatilor publice centrale si locale
si a numerosi mireni,a depus juramintul de credinta fata de
biseric,neam si tara,intru slujire lui Hristos si a bisericii noastre
ortodoxe.In acelasi timp,potrivit uzuantelor,a primit titlu de
Rasinareanu,ca apartenenta la zona in care se afla mitropolia
Sibiului.
Din anul 1997,IPS Antonie,in virsta si bolnav,a cedat unele din
prerogativele sale administrative,episcopului vicar,ceea ce a facut
ca PS Visarion sa se implice in probleme administrative pe toata
intinderea mitropoliei Ardealului,lucruri pe care le-a facut cu
pricepere si in folosul tuturor .
PS Visarion Rasinareanu este doctor in teologie din anul 2003.
Deasemenea ,a fost asistent la catedra de limbile clasice in cadrul
Facultatii de teologie ,,Ndrei Saguna”din Sibiu. Este autorul
cartilor ,,Mergind invatati- Sibiu 2001, ,,B.O.R.,vazuta de
calatorii straini(sec XV-XIX)”-Sibiu 2001 si ,,Logos si
cultura”Sibiu-2005.Totodata,este semnatarul a peste 200 de studii
si articole in presa bisericeasca si laica din tara si strainatate. Este
decorat cu medalia de aur ,,Sf.Ap.Pavel” a Mitropoliei de Veria
(Grecia) si alte diplome si medalii si tara si strainatate.
Face parte din comisia de dialog ortodoxa- catolica,instituita cu
ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II lea la Bucuresti.,in anul 2000.
Viata culturala sibiana,in anul cind acest oras a fost capitala
culturala europeana si nu numai in acest an,nu-si desfasoara nici o
activitate importanta fara prezenta inaltului ierarh. A facut parte din
multe delegatii bisericesti care au facut vizite in
strainatate(Bulgaria,Grecia
Canada,Serbia,Italia,Belgia,Portugalia,etc.)
Agenda sa de lucru zilnica,inseamna intilniri cu mireni din
eparhie,vizite de lucru la parohii,sfintirea de biserici,slujirea in
toate bisericile din eparhie,astfel ca a reusit sa treaca cel putin de
doua ori prin aproape toate parohiile din eparhia Sibiului Dar,in
toate efoturile sale,gaseste timp(din ce in ce mai putin) sa se
opreasca acasa la Talmaciu,in casa parinteasca,la locul copilariei si
tineretii, ,,pentru a-si umple bateriile” si a porni din nou mai
puternic,in mareata si nobila opera de slujire a lui Hristos.
Asa sa-i ajute Dumnezeu.
 Medicul TIRSIA TOMA EUGEN

Fiul invatatorilor Toma si Maria Tirsia, a vazut lumina zilei la data

de 15 iulie 1938 la Talmaciu
Parintii sai erau originari din Talmacel.Tatal Toma, dupa ce fusese
invatator in Talmacel intre 1926-1936,s-a casatorit si s-au mutat in
Talmaciu,in acelasi an.El a urmat meseria de invatator pina in anul
1963,cind s-a pensionat.
.De sublinuiat ca familia Tirsia,a fost printre primele familii mutate
in Talmaciu, in cartierul Lumea Noua, unde au primit teren si au
construit o casa.De numele acestei familii se leaga aproape toate
realizarile din scoala si biserica,talmaceana,pe parcursul a aproape
40 de ani.
In copilaria si tineretea sa viitorul medic,a fost educat din familie
sa pretuiasca valorile neamului sau si sa contribuie cu ce poate la
propasirea acestuia.Astfel,ca dupa ce absolvit scoala generala din
Talmaciu,a urmat cursurile liceului Gh. Lazar din
Sibiu(bacalaureat 1955),liceul care a dat cele mai multe
personalitati ale vietii culturale si artistice sibiene..
La sfirsitul liceului,urmind indemnurile familiei,de a participa
cumva la binele colectivitatilor si dindu-si seama ca este mai putin
priceput decit tatal sau in arta oratoriei,a ales medicina.Astfel ca in
1961 a absolvit Facutatea de Medicina Generala din cadrul
Universitati din Cluj. A functionat ca medic de circumscriptie la
Altina si Talmaciu intre 1961-1969.In acelasi an s-a specializat in
obstretica-ginecolgie si s-a mutat in Spitalul Judetean Sibiu,fiind
pe rind,medic specialist,medic primar si sef de sectie in acelasi
spital.
A fost casatorit si a avut 2 copii.
Urmind principiile familiei sale,medicul Eugen Tarsia, a fost unul
dintre miile de romini,a caror munca nu sare cu nimic in ochii
conatinalilor,dar care este necesara si fara de care perpetuarea
neamului ar fi avut de suferit.
Modest si generos,bun la suflet ,prietenos si deschis catre oameni
si problemele lor a ajutat mii de oameni nu numai in rezolvarea
problemelor care depindeau de serviciu,dar si alte probleme la care
avea acces sau cunostinmte. Sute de talmaceni il asteptau simbata
sa vina la Talmaciu sau mergeau la el la Sibiu pentru a-i cere
sfatula si parerea in diverse probleme.
Nu a uitat niciodata de satul din care au plecat parintii sai-
Talmacelul- si s-a implicat constant in activarea si perpetuarea
traditiilor locale.Poate fi considerat, inititorul si pastratorul
sarbatorii de sfintul Ioana din Talmacel.Si ca un paradox al acestui
lucru,a fost inmormintat, tot intr-o zi de Sf. Ioan a anului 2005.
Ramine in constiinta locuitorilor din Talmaciu si Talmacel,ca una
din personalitatile de baza ale acestor localitati,titanul(la propriu si
figurat),care a pornit de jos si prin munca proprie a realizat lucruri
marete.Deasemenea,medicul Tarsia,dincolo de accentele sale
patriotice,ramine in constiinta tuturor si este asemeni miilor de
talmaceni omul normal, omul comun cu acestia,care nu numai ca
nu se vad atunci cind fac ceva, dar nici nu ies in fata laudindu-se
cu faptele lor.
 Anexa nr.1

Autor: Nicolae LUPU

STAŢIUNEA ROMANĂ DE LA BOIŢA (JUD. SIBIU)

În istoriografia secolelor XIX şi XX este menţionată existenţa

unor urne antice pe hotarul satului Boiţa, jud. Sibiu, sat aşezat la
gura Strâmtorii Turnu-Roşu. În aceste menţiuni scrise se fac
trimiteri asupra aşezării satului referindu-se şi la toponimul Caput
Stenarum.
Drumul care trece pe aici, intrând în strâmtoare sau venind
dinspre ea este numit de localnici „Drumul lui Traian“. Urmele
sale mai pot fi urmărite din loc în loc prin defileu, de o parte sau
de alta a Oltului. Ele au fost observate şi de ţărani pe hotarul
satului Boiţa şi anume pe dealul care desparte teritoriul acestuia
de cel al Tălmaciului, mai precis pe coasta sudică a sa. Pe acest
deal puţin mai la N, se află ruinele cetăţii medievale
„Landskrone“, care de fapt este situată pe hotarul
Tălmaciului.Înspre N–E, teritoriul satului Boiţa este mărginit de
dealul „Măgura“, care are o înălţime de peste 600 m, în timp ce
spre S se mărgineşte cu teritoriul satului Turnu Roşu (fost
Porceşti), de care îl desparte Oltul. Înspre V se deschide defileul
Oltului care curmează aici Carpaţii ajungând până la Râmnicul
Vâlcii şi apoi mai departe spre S.Cu toate că această zonă a fost
intens circulată, atât în Antichitate cât şi în Evul Mediu,
descoperirile arheologice nu sunt deosebit de numeroase. De pe
hotarul satului sunt menţionate: un ciocan perforat de piatră
şlefuită din epoca neolitică şi un topor de silex, de asemenea din
neolitic, descoperit pe „Colnice“. Repertoriul arheologic mai
menţionează, ca provenind de aici, un vas cu două toarte dintr-o
epocă nedeterminată şi două pietre de râşniţă din „epoca
sclavagistă“.De asemenea, de pe hotarul satului Turnu Roşu,
provine un topor de piatră datând din epoca bronzului, aparţinând
culturii „Schneckenberg“, aflător în Muzeul Brukenthal. În fosta
colecţie Ackner se aflau săgeţi scitice de bronz, respectiv vârfuri
de săgeţi, datând din prima vârstă a fierului, iar dintr-un loc
neprecizat de pe hotarul aceleiaşi localităţi, mai sunt menţionate
fragmente dintr-un chiup de culoare cenuşie, ornamentat cu linii
ondulate din epoca romană, păstrate de asemenea la Muzeul
Brukenthal.Pe hotarul localităţii Tălmaciu a fost menţionată
existenţa unui castru roman. Cu toate investigaţiile efectuate de
noi în mai multe rânduri, nu au mai putut fi identificate urmele lui.
Este adevărat că pe un loc din apropierea vetrei satului, pe o
suprafaţă orizontală, arabilă, situată lângă drumul de ţară care
duce din Tălmaciu la Sadu, am descoperit o toartă de la un vas
mai mare din epoca romană. Alte resturi din această epocă nu au
mai putut fi descoperite în acest punct. Toarta respectivă a fost
adusă aici în împrejurări pe care nu le putem preciza.Într-o
fotografie aeriană se putea observa pe înălţimea din vestul vetrei
satului Boiţa, numită „Dealul Turcilor“, o fortificaţie de pământ,
de forma unui patrulater. Deplasându-mă la faţa locului nu am mai
putut-o identifica pe teren.Pe dealul din stânga Oltului, numit de
localnici „Feştung“ (de la termenul german Festung – întăritură),
au fost observate de asemenea valuri de pământ, dar care
reprezentau de fapt amplasamente de tunuri din primul război
mondial.Punctul toponimic al staţiunii romane de la Boiţa poartă
denumirea de „În Rude“ şi se află la o depărtare de cca. 500 m, în
direcţie estică de vatra satului. Mergând în amonte pe marginea
Oltului, după ce treci de vechea „Ţiglărie“, se observă uşor un
teren mai ridicat, pe care se află aşezarea. În Tabula
Peutingeriană zona de la gura strâmtorii, în care se află şi
staţiunea romană, este consemnată sub denumirea de Caput
Stenarum, respectiv în traducere Capătul Strâmtorilor.
Cunoscutul istoric vienez Carl Patsch, reluând pe Iordanes, îl
cita când afirma: „... quae patria (Dacia) in conspectu Moesiae sita
trans Danubium corona montium cingitur, duos tantum habens
accessum unum per Boutas, alternum per Tapas“. Patsch arată
mai departe că termenul Boutae era denumirea strâmtorii care în
timpul împăratului Traian purta acest nume, iar Caput Stenarum
este denumirea pe care a primit-o mai târziu, dar înainte de secolul
III e.n., sau mai înainte de jumătatea lui, căci Tabula
Peutingeriana a fost întocmită în jurul anilor 260–270,Staţiunea
romană din acest punct a intrat şi în atenţia lui Grigore Tocilescu
şi a lui P. Polonic care au vizitat locul, precum se pare, dar care nu
au întreprins cercetări aici.Într-o lucrare cu caracter monografic,
Ioan Albescu, fost profesor în Sibiu, originar din Boiţa,
menţionează că la punctul denumit de localnici „În Rude“ se
observă pe teren urme ale unor foste construcţii. Ele sunt
răspândite pe suprafaţa terenului şi constau din fragmente de ţigle,
olane şi cărămizi. Acest lucru ni s-a confirmat cu ocazia unei
deplasări pe teren pe care am efectuat-o împreună cu Mihail
Macrea, fost profesor la Universitatea din Cluj, în scopul de a
observa situaţia de pe teren şi a stabili data începerii săpăturilor
arheologice.
Precum am afirmat deja, staţiunea se află pe un platou care
reprezintă de fapt cea de a doua terasă a Oltului. Râul curge la o
distanţă de 60 m în sudul aşezării. Platoul a fost încă în antichitate
orizontalizat şi amenajat. El are latura de S, respectiv cea dinspre
Olt, fortificată cu un zid construit din piatră de stâncă legată cu
mortar în tehnica opus incertum. Lungimea acestei fortificaţii
măsoară 70 m. Zidul care a menţinut până astăzi linia dreaptă,
orizontală, a vârfului pantei platoului a fost înfipt direct în
pământ. Astfel panta terasei s-a păstrat nealterată până astăzi şi ea
comportă o înălţime de 3,50 sau uneori 4 m înălţime faţă de cea
următoare, respectiv faţă de prima terasă a Oltului, după cum am
afirmat mai sus. Grosimea zidului este de 0,80 m, având din loc în
loc, la distanţa de 7–8 m mici contraforturi în scopul de a susţine
zidul propriu zis. Şi pe latura de V platoul este mai înălţat cu
2,50–3 m faţă de terenul din faţa sa. Spre N, terenul coboară lin de
pe platou, până ajunge după vreo 50 m într-un loc cu multă apă,
aproape mlăştinos, motiv pentru care suprafaţa sa nu este cultivată
de către localnici.Spre E terenul coboară de asemenea treptat, iar
după cca. 100 m ajunge să se confunde cu prima terasă a
Oltului.Suprafaţa pe care au fost ridicate castrul şi construcţiile
este folosită de locuitorii satului Boiţa, an de an, pentru cultivarea
cartofilor şi porumbului, existând pe alocuri şi câte o parcelă de
ovăz. Din loc în loc, printre parcele, au fost adunate şi depozitate
fragmente de cărămizi, ţigle şi pietre, care ieşeau în urma plugului
şi care constituiau impedimente în desfăşurarea muncii câmpului.
Săpăturile arheologice au început în vara anului 1957 fiindu-le
fixate următoarele obiective:
1) stabilirea caracterului întregii aşezări şi cercetarea acesteia;
2) stabilirea mai exactă a rostului pe care l-a avut fiecare parte
 3) cronologia aşezării şi a construirii ei.
Porţiunea de teren care a intrat mai întâi în atenţia noastră,
respectiv a lui M. Macrea şi a semnatarului acestei lucrări, se afla
pe latura de vest a platoului, care – dat fiind că nu era cultivată şi
era acoperită de tufişuri şi bălării – a oferit posibilitatea imediată
de începere a lucrărilor.Terenul supus cercetării se afla în pantă,
care urcă relativ abrupt pe platou. Săpăturile au început în luna
august 1957, prin secţionarea laturii de V a platoului. Rezultatul
acestei secţiuni a fost relevant întrucât a pus în evidenţă baza a
două ziduri de piatră la o distanţă de 2 m unul de celălalt. Cele
două ziduri erau construite din piatră de stâncă legată cu mortar în
tehnica opus incertum. În jurul lor s-a descoperit mulă piatră de
carieră căzută din ziduri, datorită căreia delimitarea zidurilor
propriu-zise s-a făcut destul de greu . Baza zidului exterior are o
grosime de 2,5 m, iar cea a zidului interior este de 1,20 m. Între
cele două ziduri pământul depus are o culoare de un galben–
verzuie şi este lipsit de impurităţi. Este vorba de fapt de agger-ul
zidului de incintă.Alte două secţiuni au fost executate în anii
următori tot aici pe latura vestică. Ele au confirmat existenţa celor
două ziduri oarecum paralele, ca şi existenţa unui şanţ din faţa
zidului de incintă, în exterior, pe aceeaşi latură vestică. Grosimea
zidurilor nu este egală peste tot, fapt care s-a constatat de fiecare
dată, ele variind între 2,40 m şi 2,50 m, cel exterior şi între 1,20 şi
0,85 m cel interior. Aceste diferenţe erau sesizabile în funcţie de
depărtarea faţă de poarta de intrare, unde ele erau mai groase. De
asemenea, de-a lungul întregului traseu, zidurile nu-şi păstrau
aceeaşi grosime, ele fiind mai groase la colţurile castrului. La
poartă, distanţa dintre cele două ziduri se micşora, ea măsura doar
0,80 m.
Sub zidul de incintă, care a fost secţionat, au fost descoperite
fragmente de tegule, mărturie că înainte de construirea castrului
au mai fost ridicate aici şi alte construcţii. În exteriorul zidului de
incintă au fost descoperite puţine fragmente ceramice şi un vârf de
lance cu tocul puţin ştirbit.Sondând platoul castrului cu mai multe
secţiuni, s-a putut constata că zidurile sale sunt mult mai restrânse
decât se credea. Cele patru laturi ale lui închid o suprafaţă de 46 x
47 m, fiind, deci, aproape pătrată. Datorită dimensiunilor sale
modeste, am fost tentaţi să folosim în lucrarea de faţă termenul de
„castellum”, aşa cum erau denumite în antichitate fortificaţiile
ridicate de romani în apropierea drumurilor de circulaţie şi pentru
faptul că aici avem de-a face cu o mică şi singură unitate,
respectiv detaşament, din legiunea a XIII-a GeminaColţurile
zidului de incintă, respectiv cel exterior, nu se împreună în unghi
drept, ci se rotunjesc, iar laturile propriu zise sunt uşor bombate
spre exterior .
Castrul de la Boiţa prezintă unele particularităţi, precum afirma
şi Mihai Macrea. În primul rând, zidul de incintă este flancat în
interior, la o distanţă variabilă, de către cel de al doilea zid,
observat pentru prima dată în secţiunea I din 1957, despre care am
relatat mai sus. Până la o anumită înălţime, spaţiul dintre cele
două ziduri a fost umplut cu pământ, el constituind de fapt agger-
ul propriu-zis, a cărui suprafaţă reprezenta în antichitate drumul
de rond. Zidul din interior avea scopul de a apăra zidul de incintă
de presiunea agger-ului şi de a asigura o mai bună circulaţie pe
agger. Se constată însă că pe laturile de est şi parţial pe cea
nordică zidul interior lipseşte, ceea ce ne facem să presupunem că
aici a fost construit un pod de lemn, iar accesul pe el era realizat
cu ajutorul pământului care era depus pe marginea acestui pod.
Asemenea ziduri care flanchează zidul de incintă au mai fost
construite şi la alte castre de pe marginea Oltului, ca cele de la
Hoghiz sau de la Angustia (Breţcu).
Săpăturile executate pe laturile de sud şi parţial pe cea de vest
au dus la constatarea că pe aceste laturi zidul interior lipseşte.
Lipsa zidului interior pe laturile estică şi în parte pe cea sudică,
poate se datorează şi faptului că fortificaţia este apărată pe aceste
laturi de mlaştinile din imediata apropiere, sau agger-ul a fost
înlocuit de un presupus pod de lemn.Zidul de incintă de pe latura
vestică şi în parte de pe cea nordică s-a răsturnat! Cel de pe latura
nordică a căzut spre S, respectiv înspre zidul din interior, în timp
ce zidul vestic a căzut în afară, adică spre exterior, poate şi
datorită faptului că fusese construit pe pantă. Lăţimea zidului
căzut la pământ nu era peste tot egală, ea măsurând uneori 2,20 m,
alteori 1,80 m sau chiar mai puţin. Pe latura de N el măsura în
lăţime 3,70 m.Castrul dispunea de o singură poartă situată pe
latura vestică. Cele două ziduri „paralele“ se apropie aici mai mult
unul de altul, aşa cum am menţionat mai sus. Deschiderea porţii
era relativ mică, măsurând doar 2,60 m, iar în mijlocul acestei
deschideri au fost depuse încă din antichitate nişte pietre sub
forma unui stâlp inform, legat cu mortar, în tehnica folosită la
ziduri. Acesta ocupa mijlocul deschiderii porţii, pe o lăţime de
0,80 m. Înălţimea sa era la data dezvelirii de 0,45 m.Pe suprafaţa
interioară a castrului nu au fost puse în evidenţă construcţii de nici
un fel, ceea ce reduce semnificaţia fortificaţiei, rezervându-i doar
funcţia de apărare.
În secţiunea 1 (1973), practicată şi în interiorul incintei,
plecând de lângă zidul nordic al castrului, au fost observate resturi
de cărbune şi cenuşă, dovadă că aici a avut loc un incendiu,
înainte de construirea fortificaţiei; urmele de cărbune se află la o
adâncime de 0,30 m sub nivelul antic de călcare şi au fost
acoperite o dată cu lucrările de amenajare a platoului înainte, deci,
de construirea castrului. Din secţiune a fost scoasă o cărămidă cu
inscripţia LEG.XIII G. În şanţul acestei secţiuni au fost
descoperite şi două piroane de fier, pe porţiunea din interiorul
castrului, precum şi urme de arsură în strat compact pe o lungime
de 1,10 mZidul interior de pe latura nordică face un frumos arc de
cerc, înconjurând platoul castrului pe colţul de N–V, continuând
apoi pe latura vestică până la poartă. Aici, la extremitatea sa, am
întâlnit o gaură de stâlp pe care am evacuat-o fără să descoperim
nimic în interiorul său. Lângă ea, pe marginea estică, am găsit o
bucată de zgură, un fragment de lucernă şi o mică bucată de sticlă
irizată, precum şi un fragment dintr-o cărămidă cu un motiv
obişnuit constând dintr-o linie în zig-zag pe dosul ei.Săpăturile din
zona porţii au scos în evidenţă zidurile care flancau intrarea de o
parte şi de alta. Acestea erau durate din pietre de aceeaşi natură,
dar de dimensiuni mult mai mari. Zidurile erau amplasate pe
marginea unui şanţ în formă de ic, care se întindea pe toată latura
vestică a platoului, respectiv a fortificaţiei, fapt constatat şi de
celelalte secţiuni de pe această parte. În componenţa umpluturii cu
pământ au intrat şi fragmente de ţigle şi pietre de diferite mărimi.
Şanţul are o deschidere de 5,25 m şi o adâncime de 1,70 m.
Acestora li se mai adaugă nişte mici fragmente de vase ceramice
şi două obiecte de bronz de dimensiuni mici patinate în verde.Mai
multe secţiuni care începeau de pe latura de nord şi se succedau
până în apropierea porţii, pe latura de vest, urmăreau zidul
interior. S-a constatat că acesta s-a păstrat, în ce priveşte temelia,
mulţumitor. În una din ele, situată la o distanţă de 18 m de colţul
de NV al castrului, pe latura de V, au fost descoperite pietre de
relativ mici dimensiuni, în mare parte rulate, depuse sub forma
unui strat pe o grosime de 15–20 cm. Din săpătură au ieşit
fragmente de vase, nişte piese de fier cărora nu li s-a putut stabili
rostul, puternic oxidate, alături de fragmente de tegule.
Fragmentele ceramice proveneau de la vase de culoare neagră cu
buza orizontală, prevăzută cu cercuri concentrice imprimate în
pasta moale. La 0,70 m adâncime s-a descoperit o monedă de
bronz cu efigia lui Antoninus Pius (?), puternic corodată, a cărei
legendă nu s-a mai putut observa, fiind complet ştearsă. Secţiunea
a mai pus în evidenţă urmele unui şanţ antic pe o distanţă de 3 m,
după care acestea au dispărut. Nu i s-a putut descoperi
semnificaţia.Secţiunea 1 (1973), care traversa suprafaţa castrului
de la N la S, cum am avut ocazia să mai menţionăm, a oferit
observaţia unui şanţ orientat E–V în formă de ic (m 27–32 ai
secţiunii), la 19 m depărtare de zidul nordic. Adâncimea lui este
de 2,60 m de la suprafaţa actuală a terenului. Mai precizăm că în
secţiunea nr. 15 am surprins urmele unei construcţii de lemn, care
fusese arsă, urmele de cărbune apărând în săpătură de la 1,50 m.
În parte, forma sa nu s-a mai putut stabili deoarece se afla la o
adâncime prea mare (m 17–25 ai secţiunii).

TERMELE
Construcţia termelor este situată pe partea de S a platoului.
Săpăturile au pus în evidenţă mai întâi o construcţie situată la baza
terasei pe care se află clădirea propriu-zisă a băilor, în parte înfiptă
în panta sa. Săpăturile au început încă în 1957, tocmai în acest
punct unde a fost dezvelită o construcţie în opus incertum,
tencuită. În partea sudică, această construcţie are un perete drept
care în extremitatea dreaptă face un arc de cerc în direcţia estică şi
apoi nordică, până la 180 de grade, după care se îndreaptă direct
spre N. În partea stângă, spre V, construcţia dispune de un zid
asemănător, mult mai scund la data dezvelirii, orientat S–N, care
continuă pe o distanţă de 2 m când încetează. În partea inferioară,
zidurile închid un spaţiu cu două laturi drepte, spre S şi spre V. La
o depărtare de 1,70 m în direcţie vestică a fost dezvelit un alt zid,
orientat S–N, a cărui grosime este de 2 m, executat în aceeaşi
tehnică. În extremitatea sudică a acestuia se păstrează şi urmele
unui alt zid E–V, pe o distanţă de 6,50 m, după care îşi schimbă
direcţia şi se îndreaptă spre N, potrivit indicaţiei pe care o prezintă
cele patru pietre ce se păstrează in situ.
Din punctul de vedere al amplasării, construcţia pe care am
descris-o este situată pe suprafaţa primei terase a Oltului şi se află
astfel în afara suprafeţei platoului destinat clădirii băilor propriu-
zise. În interiorul acestei construcţii, au fost descoperite fragmente
de tegule, de cărămizi, bulgăraşi de mortar, toate amestecate cu
pământ. Mai menţionăm ca provenind tot de aici şi unele
fragmente de tegule mammate şi de tubuli. După îndepărtarea
dărâmăturilor şi pământului din interior, am putut face constatarea
că pavimentul din interior era bine netezit constând dintr-un strat
de opus caementicium de 6,5 cm grosime, la care s-a folosit mult
mortar. Sub stratul de opus caementicium s-au găsit în continuare
fragmente de cărămizi şi de tegule şi tegule mammate sparte şi
înnegrite de fum şi funingine. Datorită stratului de apă freatică
foarte apropiat de suprafaţa terenului, săpătura nu a mai prezentat
interes, dat fiind faptul că nu se mai putea continua, spre a
constata felul în care s-a construit. O bună parte din interiorul
clădirii era căptuşit cu tegule şi cu cărămizi pentru a-i asigura
rezistenţa necesară şi a-i face pereţii impenetrabili din partea apei.
După părerea noastră, această construcţie trebuie să fi fost un
rezervor de apă de tipul celui descris de Vitruvius , folosit la băi,
pentru încălzirea apei, cu atât mai mult cu cât şi în cazul de aici au
fost puse în evidenţă urmele existenţei unui hipocaust, prin
cărbunii descoperiţi, prin fragmentele de tegule mammate şi de
tubuli, toate înnegrite de fum. Apa încălzită aici era transportată
spre băile din imediata apropiere, de pe terasa situată alături.
Cărămizile descoperite aici aveau dimensiunile de 42 x 18 x 5
cm,Clădirea propriu-zisă a băilor a fost deci amplasată pe platoul
cu margine consolidată. Legătura dintre rezervorul de apă şi
clădirea băilor se făcea pe sub un acoperiş de ţiglă, care surpându-
se se găseşte sub forma unor fragmente, foarte numeroase de
altfel, care descriu ductul său. Ele descriu un acces în pantă uşoară
şi ajung pe platou până lângă peretele vestic al termelor.Forma
construcţiei lor este caracteristică termelor romane mici, având
şase încăperi la fel de modeste. Zidurile sale nu sunt peste tot la
fel de groase. Cele ale laconicum-ului sunt de 0,70 m, iar spre
partea sa ovală ele măsoară 0,63 m. Înălţimea la care se păstrează
nu atinge înălţimea pragurilor de la uşi, încât acestea nu au putut fi
cu certitudine stabilite şi măsurate. Laconicum-ul avansează spre
N şi se termină, ca de obicei, într-o rotondă cu deschizătura la
mijloc. În interior, această încăpere măsoară 7 m în lungime şi
4,70 m în lăţime. În interiorul său trebuie că se intra prin
încăperea a, care trebuie să fi fost un relativ mic apodyterium
(vestiar), în care cei ce făceau baie îşi lăsau hainele. Urma apoi un
modest tepidarium, iar apoi se intra într-un spaţiu tot atât de mic,
caldarium şi, în fine, în laconicum. Celelalte încăperi trebuie să fi
fost un frigidarium şi eventual un unctorium, dacă ar fi să ţinem
seama de încăperile de bază ale băilor romane mai mari, pe care
nu se ştie dacă le putem aplica şi termelor de aici.Din pavimentul
laconicului se mai păstrează o porţiune situată lângă peretele
dinspre încăperea b, având o formă patrulaterică, aproape pătrată,
groasă de 10 cm, constând din balastru cu mortar şi mici bucăţi de
cărămidă pisată. Această rămăşiţă este ceea ce s-a mai păstrat din
stratul de opus signium, care acoperea întreaga suprafaţă a
încăperii.Dintre pilele de sub această încăpere, în care venea aerul
cald, se mai păstrau, lângă peretele vestic, patru dintre ele, pe care
era sprijinită suspensura. Ele erau realizate din cărămizi bine arse
de formă pătrată, cu latura de 18,5 cm şi cu grosimea de 6 cm.
Unele aveau pe suprafaţa lor inscripţia LEG XIII G. Distanţa
dintre aceste pilae era diferită: 0,44–0,40 şi 0,32 m. În peretele
vestic a fost descoperită o porţiune dintr-un olan fixat în orificiu,
având diametrul interior de 11 cm. Prin el se aducea apa. În
interiorul încăperii au fost de asemenea descoperite mai multe
pietre de râu, folosite foarte probabil la producerea aburului, căci
erau trecute prin foc. Mai facem precizarea că la mijlocul zidului
rotondei exista o deschidere care măsura 0,80 m. Din săpătura
efectuată în complexul acestor terme au mai fost recuperate: o
mărgea în formă de butoiaş din lut vitrifiat, pe peretele estic, lângă
încăperea e, un picior de uscior, o fibulă de fier în încăperea c şi
tot aici alte două fibule de bronz În partea de S–E a pavajului în
opus caementicium au fost descoperite nişte balamale de fier,are
provin de la o poartă, ce dovedesc că întreaga construcţie a băilor
era închisă, cel mai probabil, cu un gard de lemn.Spaţiul din E-ul
laconicum-ului, pe o lăţime de 6 m, a fost frumos netezit şi
realizat în opus caementicium, care flanchează partea de E a
construcţiei. Acest strat se întinde şi în jurul colţului de SE al
clădirii băilor, fiind limitat de un zid în opus incertum care de
asemenea înconjură marginea de răsărit a construcţiei, dar care nu
s-a păstrat decât pe o mică porţiune.Din interiorul băilor mai
provine o monedă de bronz, descoperită la 0,20 m sub nivelul
actual al solului cu efigia lui Antoninus Pius, bătută sub domnia
lui Marcus Aurelius
PALESTRELE (PALAISTRA)
În partea dinspre E a pavajului de opus caementicium, care se
termină într-o linie dreaptă N–S, au fost trasate două secţiuni, nr.
15 şi nr. 21 din planul general, orientate E–V. Între ele suprafaţa
terenului era pardosită cu nisip şi pietriş mărunt pe o distanţă de
22 m lungime şi de 11 m lăţime. Grosimea acestui înveliş este de
5–6 cm (secţiunea 21). În secţiunile menţionate au fost
descoperite câte două gropi de stâlp, înconjurate cu mari blocuri
de piatră la suprafaţă. Diametrul gropilor măsura 48–50 cm, egal
cu grosimea unui stâlp puternic. Adâncimea lor era de 0,65 m, de
la suprafaţa actuală a terenului. Cele 4 gropi de stâlpi sunt situate
la colţurile unui patrulater, pe suprafaţa căruia nu au fost întâlnite
urme de strat de cultură. Nici stratul de pietriş mărunt şi de nisip
nu mai este prezent aici. Suprafaţa pe care o încadrau aceşti stâlpi
se extinde în continuarea spaţiului pardosit cu pietriş şi nisip al
palestrelor, care – precum arătam – pleacă de lângă
terme.Apreciem aşadar că spaţiul dintre cei patru stâlpi, cât şi cel
acoperit de pietriş mărunt şi nisip dintre secţiunile 15 şi 2, servea
ca palestră (palaistra), unde soldaţii dintre staţiune şi comandanţii
lor îşi practicau exerciţiile de gimnastică. Am mai face precizarea
că aici stratul de depunere modernă este foarte subţire măsurând
abia 15–20 cm şi că prin el apa de ploaie se strecura foarte uşor,
uscându-se repede. Consider că spaţiul dintre cei 4 stâlpi era
acoperit şi servea ca loc de adăpost pentru oameni şi eventual şi
pentru animale care ocazional veneau aici, conduse de stăpânii lor.
În acest spaţiu nu am descoperit fragmente de ţigle
STAŢIA VAMALĂ (PORTORIUM)
Urmărind secţiunea nr. 15, trasată în direcţie estică, la o
depărtare de 22 m de terme, a fost descoperită o construcţie cu
zidurile de piatră legată cu mortar, după tehnica binecunoscută
întâlnită şi la construcţiile prezentate până aici. Forma clădirii este
rectangulară, aproape pătrată, având laturile de 11 x 10,50 m în
exterior. Între clădire şi zidul de protecţie a terasei este o distanţă
de 4 m. Baza construcţiei despre care este vorba se află la o
adâncime de 0,68–0,70 m. Zidurile sunt îngrijit lucrate şi bine
păstrate. Compartimentarea suprafeţei sale nu s-a mai putut
stabili, deoarece urmele zidurilor nu au mai putut fi sesizate. Nu
este exclus ca întregul spaţiu al încăperii să fi fost folosit fără a fi
compartimentat. Cu toate acestea, pe o fâşie de 2 m lângă peretele
sudic, a fost descoperită o „pardoseală“ de tegule sparte şi tegule
mammate şi cărămizi mari Sub aceste dărâmături, la suprafaţa
pardoselii, a fost descoperit un denar de la Marcus Aurelius
Fundaţiile acestei construcţii prezintă unele variaţiuni, în ceea ce
priveşte grosimea lor, întrucât în timp ce peretele estic atinge într-
o parte 1 m, cel vestic măsoară doar 0,75 m. Pietrele sunt aşezate
„în pieptene“. Zidul prezintă, pe toate laturile, aceeaşi înălţime,
ceea ce dovedeşte că această fundaţie era pregătită spre a se aşeza
pe ea bârnele de lemn, deoarece nu continua în elevaţie.Fundaţia
zidurilor continuă fără întrerupere spre E printr-un zid gros de 1 m
de piatră, care pleacă perpendicular din peretele încăperii descrise
şi anume de la jumătatea sa, respectiv de la 4,25 m de colţul ei de
SE. Zidul acesta continuă spre E pe o distanţă de 9 m şi formează
peretele nordic a două încăperi (2 şi 3) mai mici, de proporţii
egale una cu cealaltă. Interiorul lor era sclivisit cu un strat de
mortar de 1 cm grosime, sau uneori ceva mai mult. Pe porţiunea
de jos a încăperii peretele era colorat în roşu–vişiniu. Acelaşi lucru
s-a putut observa şi la cealaltă cameră (3) alăturată, unde pereţii
prezentau la bază tencuială de culoare vişinie, sau porţiuni de un
galben–deschis.În jumătatea nordică a camerei 3 a fost pusă în
evidenţă o groapă circulară cu un diametru de 2 m, în care au fost
introduse bucăţi de piatră de stâncă, uneori arse puternic, bătând
din această cauză, pe anumite porţiuni spre o culoare roşiatică. La
adâncimea de 1,10 m de la nivelul pavimentului, piatra continua,
sub ea găsindu-se multe urme de cărbune şi cenuşă. Printre
bucăţile de piatră s-au descoperit sporadic şi fragmente de
cărămizi de formă rectangulară, fragmente de tegule mammate şi
de tubuli. Toate acestea constituie un indiciu că şi aici a existat un
hypocaust. Mai precizăm că în peretele nordic al încăperilor 2 şi 3
au fost descoperite tegule obişnuite, prinse puternic în mortar, ale
căror dimensiuni erau de 48 x 38 cm sau de 56 x 40 ori 42 cm. O
piesă recuperată în întregime are dimensiunile de 56 x 42 cm.
Pavimentul încăperilor 2 şi 3 era realizat în tehnica de opus
signium.În continuarea încăperilor 2 şi 3 au fost descoperită o altă
cameră situată în direcţia estică şi legată organic de cele de până
acum, cu dimensiunile egale cu încăperea nr. 1. Din interiorul ei
n-au fost recuperate multe materiale arheologice, acestea
rezumându-se la unele fragmente de tegule.Încăperea nr. 4
continuă spre est cu o altă cameră similară celei descrise, având
aceleaşi dimensiuni, respectiv 12,50 x 12,60 m, lucrată din acelaşi
material şi în aceeaşi manieră. Ea poartă în planul nostru nr. 5.
Terenul pe care a fost ridicată începe chiar de aici să coboare într-
o uşoară pantă spre N. Pereţii săi au o grosime de 0,80–0,90 m şi
sunt construiţi din aceeaşi piatră. De fapt este vorba de aceeaşi
mare clădire, ale cărei ziduri sunt mai bine realizate decât zidul de
susţinere a terasei. Totuşi el prezintă uşoare curburi şi se află doar
la o adâncime de 0,15 m.În interiorul acestei încăperi, după
îndepărtarea stratului de depunere modernă, au început să apară
numeroase fragmente de tegule şi olane. Cu deosebire acest lucru
a fost observat în colţul de S–E, pe o porţiune de 5 m de-a lungul
peretelui sudic (A). Grosimea stratului de cultură măsura aici 0,30
m. De la această adâncime în jos, pământul care până aici avea o
culoare închisă se schimbă devenind galben–verzui, fără urme de
cultură.În dreptul încăperii nr. 5 zidul de susţinere a terasei se află
la o distanţă de 3,30 m.
În interiorul încăperii acesteia şi anume în colţul nord-estic, au
fost descoperiţi 16 denari imperiali, împrăştiaţi pe o suprafaţă care
de-a lungul peretelui estic măsoară 4 m, iar de-a lungul celui
nordic 3 m, în acelaşi strat de pământ de culoare închisă. Aceşti
denari se înscriu între anii 141–193 e.n. după cronologia lui
Cohen.În colţul sud-vestic al încăperii a fost întâlnită o altă groapă
rotundă, cu diametrul de 2,10 m, al cărei centru se situează la 3,20
m de zidul vestic (B) şi la 2,60 de cel sudic (A). Şi interiorul
acestei gropi era umplut cu pietre de stâncă şi cu rare fragmente
de cărămizi şi de tubuli până la adâncimea de 1,20 m, când s-a
ajuns la fundul ei. Această groapă fiind identică cu cele de mai
sus, formează la rândul ei dovada că şi aici era un mic
hypocaust.În exteriorul încăperii acesteia săpătura a fost adâncită
până sub nivelul fundaţiei, respectiv până la 0,30–0,40 m şi
limitată, în lăţime, la o fâşie de 1 m de-a lungul peretelui. Au mai
ieşit la lumină fragmente de tegule, de olane şi mai rar de
cărămizi. Sub nivelul fundaţiei, lângă zidul sudic (A), la o distanţă
de 3,80 m de colţul sud-estic, a fost descoperită o frântură de
tegulă purtând inscripţia COH I ..., provenind de la unitatea
militară care a staţionat aici înaintea detaşamentului care a
construit băile şi vama, ca şi castrul prezentat mai sus.

CONSTRUCŢII CU CARACTER GOSPODĂRESC

 Pe terenul cultivat cu porumb şi cartofi situat în NV-ul castrului,
au fost observate fragmente de cărămizi şi de vase ceramice. În
urma secţiunii nr. 43a, orientată E–V, pe o lungime de 14 m, au
început să apară fragmente de vase în cantitate mai mare şi variate
ca formă. Din secţiune au mai fost recuperate şi fragmentul unei
cărămizi cu inscripţia LEG XIII G, precum şi un cuţit de fier şi
fragmente de tegule obişnuite. Pe marginea sudică a unui zid
căruia i s-a păstrat fundaţia, a fost descoperit un tezaur monetar
constând din 214 monede, denari şi antoninieni, depuse într-un
mic vas ceramic. Văsciorul se afla la 0,20 m sub nivelul de
călcare. Fiind subaerate, monedele erau oxidate în verde şi lipite
una de alta, formând un bulgăre.Lărgind suprafeţele dezvelite au
fost puse în evidenţă urmele unor construcţii în ale căror fundaţii
au fost folosite pietre de râu. Lipsa cărămizilor este dovadă că
pereţii acestora erau din lemn, iar acoperişul era învelit cu ţigle.
Nu putem preciza cu certitudine orientarea construcţiei, dat fiind
că urmele zidurilor nu au fost păstrate decât parţial. Totuşi,
observând ceea ce s-a păstrat înclinăm să credem că această
construcţie era orientată cu latura lungă pe direcţia N–NE – S–
SV.În plan, pot fi văzute fundaţiile zidurilor consemnate în
secţiunile 43a şi 43b, 44 şi 45. La capătul estic al secţiunii 43a au
fost întâlnite mai multe pietre de stâncă, îngrămădite, iar lângă ele
o vatră mare măsurând 2,20 m în diametru şi o mulţime de
fragmente ceramice, precum şi mult cărbune.În direcţie vestică, în
secţiunea nr. 43a au fost descoperite, din nou, numeroase
fragmente ceramice. Aici a fost găsită şi o monedă de la Iulia
Domna şi un opaiţ fragmentar.Privind dinspre V spre zidul
peretelui secţiunii nr. 43a, se observă că în dreapta sa, în profil,
sub humusul modern, apare o mare pată roşie care începe la 0,45
m adâncime, având o grosime de 0,20 m. Pata avea o formă
lenticulară, iar ca lungime măsura 0,45–0,50 m. Sub pată a fost
descoperit mult cărbune, iar sub acesta, un pământ galben de
aceeaşi culoare cu cel de deasupra petei respective. Sub pământul
galben urma un strat de nisip gros de 10 cm, iar apoi un pământ
mai negru cu multă cenuşă şi cărbune. Toate acestea sunt urmele
altui hypocaust care a fost construit aici în apropierea unui puţ cu
piatră de stâncă, pe care l-am deschis şi l-am adâncit până la 2,80
m, fără să atingem fundul gropii. Am renunţat de teamă să nu se
dărâme marginile sale şi să surprindă pe săpător. În apropiere au
mai fost găsite două cărămizi pătrate cu inscripţia LEG XIII G.
Atât groapa cu piatră, cărbunele şi cenuşa precum şi cărămizile
sunt tipice pentru asemenea construcţii. Alte trei cărămizi de
acelaşi tip au mai fost recoltate din partea cealaltă a zidului 43a,
care au aceeaşi inscripţie şi provin de la acelaşi hypocaust, cu
multă probabilitate.În N-ul peretelui secţiunii 43a din suprafaţa C,
care se extindea şi în această parte, au mai fost descoperite două
colţuri de tegulă mammată. Multe fragmente ceramice au fost
recoltate şi din suprafaţa D, laolaltă cu numeroase fragmente de
tegule, precum şi două lucerne fragmentare şi două cuie de fier.
Avansând cu săpătura spre N-ul zonei, au mai fost dezvelite şi
fundaţiile construcţiilor în continuare, prin punerea în evidenţă a
zidului secţiunii nr. 45, paralelă cu secţiunea 43a, la o distanţă de
6 m. Aceasta face în capătul estic o cotitură în unghi obtuz,
îndreptându-se spre punctul cu pietrele despre care am relatat mai
sus. Nu este exclus ca acesta să facă legătura cu zidul lung care
mărgineşte dinspre E zona construcţiilor acestora şi care se întinde
pe o distanţă de 20 m.
În zona nordică au mai fost dezvelite două suprafeţe E şi F,
care au oferit multe resturi ceramice, tegule fragmentare şi pietre
şi care reprezintă dovada că şi în această parte se prelungeau
construcţiile cu spaţii acoperite care nu au numai putut fi puse în
evidenţă datorită culturilor. În suprafaţa E a fost descoperită o
monedă (denar) de la Alexander Severus şi un piron de fier foarte
mare.
 În direcţie sudică de la S 43a, au fost dezvelite suprafeţele A,
B, C şi D, în care au fost găsite fragmente ceramice şi care au
traversat un şanţ antic, paralel cu zidul 43a, unde a fost amplasat
un perete care pare a indica o altă construcţie, mai ales ţinând
seama că peretele 43a, din N-ul său era un perete exterior, lângă el
descoperind tezaurul monetar.Spre V au fost continuate săpăturile
punându-se în evidenţă fundaţiile construcţiei care se leagă de S
43a. Aceste fundaţii constau şi aici din piatră rulată. La temelie s-a
identificat un şanţ uşor adâncit cu 0,15 m din subsol. S-au
observat la fundaţii uneori două sau chiar trei lespezi de piatră
păstrate una peste alta până le-am dezvelit. Fundaţiile construcţiei
constau din piatră, în timp ce pereţii erau ridicaţi din bârne de
lemn, acoperite cu ţiglă. Temelia avea lăţimea de 0,60–0,80 m.
Construcţia avea mai multe încăperi, dintre care una măsura 6 m
în lungime. Lăţimea nu i s-a putut lua. O încăpere alăturată
măsura 1,50 m în lăţime, fiind mai degrabă un coridor (pridvor?)
la cea precedentă. Încăperile sunt orientate cu axa lungă S–N.
Temelia care le desparte este la fel de lată având 0,80 m şi a fost
urmărită în direcţia nordică, încă 6 m, fără a se fi ajuns la capătul
ei. Pe latura de E a acesteia a fost dezvelită o a treia încăpere ale
cărei dimensiuni nu au mai putut fi stabilite. Interiorul acestor
spaţioase încăperi era acoperit cu foarte numeroase fragmente de
ţiglă şi cu mai puţine fragmente de olane (imbrices).În interiorul
acestei construcţii au fost descoperite de asemenea şi două
monede: de la Iulia Domna un denar de argint şi o piesă de bronz
(mediu) de la Antoninus Pius. Au mai fost scoase la suprafaţă
fragmente ceramice, cuie de fier, o brăţară de uscior şi două
fragmente de lucerne, unul din ele prezentând pe fund inscripţia
FLAVI mult tocită. Celălalt opaiţ este anepigarf.
Zidul exterior estic, care este orientat N–S şi se întinde pe
marginea estică a construcţiilor, continuă spre S până la distanţa
de 15 m de zidul nordic al castrului. Nu am constatat nici o
legătură organică a acestui zid cu vreuna din construcţiile din
apropierea sa. El trebuie să fi fost un zid de protecţie al
construcţiilor din vestul său. Săpăturile au continuat şi pe latura de
V a acestui zid. Ele nu au întâlnit resturi de ziduri. Ceea ce am
descoperit sunt doar fragmente ceramice, de ţigle şi mai rar pietre.
S-a constatat că resturile de cultură sunt aici mai puţin numeroase.
CERAMICA
Trebuie să facem precizarea că pe platoul principal, pe care au
fost construite termele, vama şi castrul, au fost descoperite foarte
puţine fragmente ceramice. Acestea au fost foarte fărâmiţate,
deoarece aici s-a cultivat terenul cel mai mult, dar şi datorită
faptului şi depunerea care forma humusul actual era foarte
subţire.Cele mai multe fragmente ceramice de dimensiuni care ne
oferă cât de cât posibilitatea de a întrevedea o imagine a formelor
de la care provin, au fost descoperite în zona construcţiilor cu
caracter civil, administrativ. Aici, în locul în care a fost identificat
cuptorul (S 43a), au fost descoperite multe fragmente ceramice,
masate într-un punct central. Cele mai multe aveau o culoare
galben–gălbuie, cu uşoare reflexe roşiatice. Printre acestea se
găseau şi exemplare de culoare neagră–cenuşie. Cele galben–
gălbui sunt de o calitate mai bună, dintr-o pastă îngrijită, în timp
ce vasele negre erau confecţionate dintr-o pastă ordinară,
amestecată adesea şi cu pietricelele mărunte. Ambele categorii de
ceramică sunt bine arse. Culoarea galbenă a primei categorii se
datorează unui strat de angobă dat pe întreaga suprafaţă a vasului.
Au mai fost găsite şi fragmente roşii-cărămizii, foarte
asemănătoare din punctul de vedere al culorii cu tegulele şi cu
cărămizile din aşezare. Acestea sunt de dimensiuni mic
Am afirmat că este destul de dificil a ne referi la forma vaselor.
Unele din fragmente fiind mai mari ne oferă totuşi posibilitatea de
a le clasifica, cu toate că „posibilitatea“ aceasta comportă oarecare
riscuri. Întâlnim astfel vase relativ mari, cu pereţii obligi spre
exterior, din categoria castroanelor, apoi oale de tip borcan de
diferite mărimi, unele mai mici, cu toartă, altele mai mari,
eventual cu două toarte, ulcioare, vase cu buza în formă de chiup,
farfurii. Astfel de vase mari cu pereţii oblici mai deschişi spre
gură sunt mai des întâlnite. Multe dintre ele provin de la oale de
tip borcan, iar altele sunt vase folosite la prepararea sau păstrarea
alimentelor. Dintre acestea ar face parte cele cu forma apropiată
de cea a ulcioarelor. Există şi străchini care prin dimensiuni pot fi
socotite străchini, sau tăvi. O formă cu totul specială este cea, cu
buza evazată şi cu decor pe cantul ei. Un decor constând din
alveole este redat pe un vas cu gura largă.De altfel, ornamentaţia
este rară. Ea constă din linii paralele, obţinute cu „pieptenul“ sau
dintr-un şanţ în serpentină. Am mai menţiona liniile orizontale de
pe corpul vasului, care sunt, dealtfel, şi cele mai numeroase. Mai
adăugăm şi unele dungi în relief, mai ales sub buză. Există şi vase
mari din pastă ordinară de culoare neagră şi unele cu buza în
forma celei de chiup.
 Anexa nr.2

Poemul epic DE OPPIDO THALMUS CARMEN HISTORICUM de JOHANN

LEBELLIS –lucrare scrisa in 1542 si publicata de tipografia BART din Sibiu in
1779

Despre cetatea Talmaciului

Priveşte la ruine, ele îţi vor arăta ce a fost Talmaciu

Era un oraş mare, redus acum la un sat,
Datorită păcatelor noastre e locuit acum doar de ţărani ;
[Oraş] pe care l-a ridicat evreul Danista, pe vremea regelui
Decebal,
Un refugiat bogat, la care regele ţinea foarte mult
Pentru că avea bogăţie şi era priceput la război,
Mă refer la banii pe care evreul acela îi avea.
După înfrângerea ţării evreilor într-un măcel cumplit,
Fugarul venise aici, când [împ.] Titus a cucerit Ierusalimul
Şi i-a izgonit pe evrei din oraşul Canaan.
Cuprinşi de spaimă evreii fugeau încotro apucau,
Departe, pretutindeni pe la neamurile barbare.
Asta s-a întâmplat în al doilea an de domnie a împăratului
 Vespasian,
La vreo patruzeci de ani după moartea lui Cristos.
Atunci a venit acela aici, scăpând împreună cu câţiva tova-
răşi,
Când regele Decebal era deja atacat de romani.
De aceea [regele] le-a acordat bucuros locuri de aşezare
Iudeilor, fiindcă auzise că iudeii se pricep să facă bani.
Prin urmare Decebal i-a aşezat în acest loc ca oaspeţi,
De la care mai târziu s-a tras numele de Thalmud (1)

(1) Opinia autorului că oraşul Tălmaciu ar fi fost întemeiat de iudei şi că numele lui
se trage de la Thalmudul iudeilor, nu se sprijină pe nici un alt temei decât pe
asemănarea cuvintelor Thalmesch, Thalmats, Thalmus, Thalmud. Sub nici un alt
motiv ------------

2
Căci pentru ei Thalmudul este cartea ebraică a Legii,
De unde îşi iau ei tradiţiile şi cultul religios.
Cum iudeii, deprinşi cu câştiguri tot mai mari
Îşi dau seama că poziţia de aci le va fi avantajoasă,
In locul acesta se adună mai apoi mulţime de armeni şi greci
Şi traci împreună cu mysieni, aşa povestesc istoricii.
Neamurile acestea şi-au fixat aci colonia în devălmăşie
Şi construiesc aceste ziduri care se văd pe teren
Cu permisiunea lui Decebal care proteja triburile de transfugi
Ca să poată opune mai viguros rezistenţă puternicilor romani
Înainte de a fi înfrânt acesta domnea fără grijă în regatu-i.
Consolidase căile de acces stabilind peste tot garnizoane,
Pentru ca duşmanii să nu poată întinde curse la el în regat.
Aşa a închis energic şi această strâmtoare printre munţi
Unde saxonii stăpânesc acum fortificatul Turn Roşu
Şi cetatea veche de pe munte pe care o vezi acum ruinată.
Lângă această strâmtoare a acordat iudeilor fugari
Colonia Thalmud în proprietate obştească, la rugămintea lor,
Unde să trăiască după legile lor stămoşeşti,cum erau deprinşi
Iar el să aibă drept de comandă asupra lor :
Când în regat s-ar isca tulburări de război
Să aibă la îndemână nişte oameni bogaţi care să-l ajute.
Locuiesc şi acum aşezaţi lângă trei râuri confluente :
Cibinul, Chadul (2) şi Tălmăcelul,
Unde se găsea nu numai bogăţie de peşte,
Dar şi Chrysopii [*] îşi spălau obrazul [?] şi aurul,
Nu departe de râul cel repede Althus [?], lângă mysieni,
Loc pe care şi-l aleg ei în regat înaintea altora.
Decebal fiind învins după multe bătălii sângeroase, Traian
I-a introdus în regatul Dacis împrăştiindu-i peste tot,
Şi pe vlachi laolaltă cu italici, ai căror urmaşi se pot vedea
(2) Zod. Râu şi sat valah cu acelaşi nume. [ Sadul ??]
===============================================================
[*] Τermen asimilat, probabil, după grecescul chrysopoioi “lucrători în aur, aurari”

Şi astăzi la neamul valah, care există şi în prezent.

Atunci împăratul Traian a întărit Dacia cu ajutorul tetrarhilor
Ca să nu se mai nască în Dacia mişcări de război
Sau duşmanii să poată năvăli pe undeva din afară
Pentru asta a dat tetrarhilor garnizoane puternice
Şi legiuni de soldaţi vorbitori ai limbii, după specificul zonelor
Pentru ca să poată îndeplini ordinele comandanţilor ori de
câte ori era nevoie.
Aceştia, după bătălii grele în care au obţinut victoria,
Au rămas în Dacia şi acum sunt lucrători ai pământului.
Din vlahi au devenit valahi, iar italienii români,
Ai căror urmaşi vorbesc o limbă romanică.
Ei îşi făceau locuinţe în vastele păduri de la şes
Şi pe malurile râurilor deţinând pământuri întinse.
Le stăpânesc şi acum după ce au rămas în siguranţă în ţară,
Dar sunt păstori şi îşi obţin hrana de pe seama oilor,
Dându-se drept romani numai cu numele, fără o bază reală.
De aceea şi sunt numiţi în deobşte români.

Îl las deoparte pe Atila, cel mai de seamă rege al hunilor

Şi neamul scitic adus aci de Atila
Cum anume şi când au pătruns sau de când locuiesc şi ei,
În ce grozav război i-au bătut din nou pe romani :
Despre acestea sunt la îndemână cronicile ce prezintă faptele
hunilor
Consultă-le pe acelea. – Să ne întoarcem la Thalmud.
Că şi-au făcut case pe ambele maluri ale Czadului [?]
Nu de pământ, desigur, o dovedesc ruinele din piatră,
Că au fost construcţii cu bolţi şi ziduri din pământ ars,
Dacă ai îndoieli, Cititorule, cercetează temeliile caselor,
Făcând un ocol pretutindeni prin sate,
Şi, în fine, cu ce solid meterez erau apărate.
Dacă sapi în grădină, cu gând să-ţi faci împrejmuire la casă
Abia ai să împlânţi un ţăruş : peste tot sunt ziduri.
Descoperite, arată cât de iscusiţi au fost odinioară

Constructorii lor care au legat pietrele între ele cu var.

Lucrătura arată ce meşteri pricepuţi erau :

Că deşi se vede că pietrele care ies uimitor din pământ
Au dăinuit în jur de o mie cinci sute de ani,
Lucrarea arată uimitor şi n-a fost distrusă de vechimea ei.
Scriitorii au păreri diferite când au pătruns aci Allmannii ;
Unii spun într-u fel, alţii povestesc în altfel.
Că triburile teutone au intrat parţial în Pannonia
Sub Carol cel Mare, luptând cu ungurii,
Parte în vremea dinastiei Otho, parte sub ducele Geiza,

Al cărui strălucit, prin voia zeilor, fiu, Ştefan,

A fost însurat cu Geisilla, fiica ducelui de Bavaria.
Prin această legătură a căsătoriei au făcut si tratat de alianţă
Ca vechile rivalităţi dintre teutoni şi huni să se potolească
Şi să-şi poată uni reciproc forţele împotriva duşmanilor.
Cât a fost în vigoare tratatul mai multe neamuri germanice
Amestecate cu pannonieni şi pannonienii cu acelea,
După ce au pătruns pe teritoriul Ungariei şi al Daciei,
Regele Ştefan le-a acordat de îndată loc de şedere,
Pentru faptul că l-au ajutat să apere
Acest pământ transilvan de ducele ungur Gyula,
Pe care însuşi tânărul rege îl anexase regatului său
Şi, slavă lui Cristos, aşa a rămas întreagă până astăzi.
Oricare ar fi situaţia, neamul dovedeşte cu certitudine
Că în Dacia a locuit o populaţie care folosea trei limbi.
Încă de la început, din ziua în care romanii au fost bătuţi
De Atila, conducătorul atotputernic al hunilor,
Care a supus toată Pannonia neamului unguresc,
Au stăpânit-o nişte conducători sălbatici până la Geiza
Conducătorul cu numele de Cel blând al patriei ungare,
Care i-a protejat pe creştini, care sub îndrumarea lui Cristos,
primul,
A fost atât de înţelept încât, credincios fiind, a dat voie să se
răspândească în popor cuvântul lui Dumnezeu,

5
14

Ducând pretutindeni, pe unde putea, pe vestitorii lui Cristos,

Care să îndemne un neam total străin de credinţă
Şi brutal, altminteri deprins cu obiceiuri barbare,
Să îmbrăţişeze deschis învăţătura lui Cristos
Toţi cei ce doresc să aibă parte de mântuire veşnică,
De aceea Cristos i-a dăruit un vlăstar creştin
Pe nume Ştefan, adevărată Coroană ; astfel numit
Ca unul care dintre toţi a fost cel dintâi sfinţit din regat
Purtând coroana regilor şi iubindu-l pe Regele Cristos.
Aşadar când Divinul Ştefan domnea peste huni
A adus la el mai mulţi teutoni din neamul germanic,
Ca să-I dea ajutor, spre a putea purta mai uşor
Războiul declarat împotriva tiranului Gyula ;
Ca să-l învingă pe acela, care domnea peste o margine a
 Daciei,
De unde provine numele Alba, numită de localnici Juola,
Care de demult se numea, sub romani, Iulia,
De bună seamă de la Iulia, mama împăratului,
Care a fost cândva mama cezarului Marcus Aurelius,
În cinstea căreia oraşul a fost denumit Iulia (*).
Aci comandantul Gyula avea o aşezare puternică,
Urmând altora la conducere, era ultimul şef al hunilor.
Era duşmănos faţă de pannonieni şi deopotrivă ostil
Credinţei lui Cristos, pe care o ura cu înverşunare.
Acest Gyula fiind eliminat, a rămas numai Ştefan
Ca învingător, conducător adică, şi după el regii ungurilor.

(*) Dovada cea mai solidă a acestei vechimi este epitaful foarte vechi pe care eu,
autorul acetei istorii, l-am găsit, tăiat în marmură, montat pe canatul uşii, la
intrarea în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail, care se află la vedere până
astăzi sub forma asta, în care este înscris aci.

La vremea aceea ungurii erau în general numiţi maghiari,

Pentru că au fost înspăimântători şi cruzi în fel şi chip,
Năpădiţi de obiceiuri barbare, încăpăţânaţi şi duri ;
Au ei din naştere firea asta de neîmblânzit.
Aşa a fost numit pământul acesta Erdély de la Erdö,
Probabil de la pădurile şi munţii de care e înconjurată ?
Cei din vechime o numeau Dacia, pe vremea lui Lysimah,
Noi, după datină, o numim de regulă Transilvania.
Atunci neamurile germanice au rămas risipite aici,
Peste tot în regat, vorbirea populară o consemnează :
Helveţii au fost o parte a vindelicilor, suebii
Şi pynthafacii (3) şi alţii au fost oameni din Styria şi Oenum.

Lucrători ai pământului, laolaltă cu bavarezi şi nordici,

Şi mai ales saxoni, rude ale reginei Geisilla.
Ceea ce diversitatea limbilor denotă, de vreme ce se vede,
Aceia s-au grăbit să vină aici la un loc din toate părţile
Germaniei.

Lui I[upiter] cel M[are] şi B[un] precum ŞI REGIN[ei] IUNON[a]

pentru SĂN[ătatea] AUG[ustului] ÎMP[ărat] AUR[elius] AN[toninus]
P[ius] ŞI a AUG[gustei] IULIA, MAMA (sa)
M[arcus] ULP[ius] MUCIANUS SOL[dat] din LEG[iunea] a XIII-a GEM[ina]
a RID[icat] DE LA PĂMÂNT (această) BISERICĂ [[? CU CEAS DE APĂ/SOLAR ?]]
DIN BANII LUI PENTRU ÎNCHINĂCIUNE
SUB CONSULII FALCO ŞI CLARUS
< AFLAŢI ÎN SERVICIU ÎN SENAT[ul] ROM[an] > (*)
(*) În lipsa altor detalii aceasta e doar o traducere ipotetică !!
 Nota. Această inscripţie dovedeşte prea puţin cele ce trebuiau dovedite. Pe vechile
monumente ale romanilor această colonie întemeiată de augustul Traian se
vede numită întotdeauna Apulum, niciodată Iulia. Demonstrează acest lucru
monumentele auguştilor împăraţi de dinainte şi după domnia lui Marcus
Aurelius Caracalla, de exemplu Gordianus Pius şi Traianus Decius.
(3) Alte copii : Pynthasoecii din Reţia erau numiţi altădată Pynthoke (Bündner),
probabil la aceştia face referire autorul prin numele de Pynthafaci.

Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,

Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,
Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)
Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,
Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regat
Că au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,
Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmanii
Că au jurat să se ajute reciproc în treburile lor.
Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii
Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie,
Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelor
Şi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.
Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afară
Acum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.
Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazde
Împrejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de
a se război,
Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,
Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.
Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentru
Aşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatului
La rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,
Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste
Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o

obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii
6

Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,

Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,
Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)
Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,
Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regat
Că au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,
Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmanii
Că au jurat să se ajute reciproc în treburile lor.
 Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii
Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie,
Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelor
Şi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.
Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afară
Acum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.
Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazde
Împrejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de
a se război,
Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,
Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.
Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentru
Aşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatului
La rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,
Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste
Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o

obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii
6

Maghiarii numeau populaţiile astea străini şi venetici,

Pentru că ei, ungurii, ar fi fost mai dinainte aici,
Şi spun că acelea au venit la mult timp după aceea (*)
Dar nu e cazul de nici o ceartă sau dispută,
Fiindcă se ştie că ungurii au venit o dată cu germanii în regat
Că au trăit în pace şi şi-au unit forţele cu ei,
Ori de câte ori s-a întâmplat să năvălească aci duşmanii
Că au jurat să se ajute reciproc în treburile lor.
Tot aşa de puternioci sunt şi acum în regat saxonii
Care i-au ajutat pe regii ungariei doborâţi din domnie,
Încât îndată au fost repuşi pe tron cu ajutorul trupelor
Şi şi-au redobândit aşezămintele pierdute înainte.
Aşa că dacă au venit cândva în regat ca nişte străini din afară
Acum sunt socotite totuşi geamuri băştinaşe şi cu vechime.
Dar aşa de practici că i-au întărit de mult şi pe gazde
Împrejmuindu-şi oraşele cu ziduri şi având destulă putere de
a se război,
Că dacă n-ar fi fost voia domnului să se întâmple aşa,
Neamul maghiar ar fi fost de mult izgonit din regat.
Prin urmare ungurii să nu-i pizmuiască pe saxoni pentru
Aşezările lor din regat,de vreme ce sunt fortăreţe ale regatului
La rândul lor nici saxonii să nu-i atace pe aceia,
Ci, ca nişte concetăţeni ai regatului să se suporte cu dragoste
Sinceră.

(*) În legătură cu începuturile neamului saxon în Transilvania n-ar fi nici o

 obiecţie : aş fi dispus să cred cu uşurinţă în ce perioadă au intrat colonii
7

A fost nevoie, Cititorule, de o digresiune, ca să fac acest

Îndemnuri,
Ca diferitele neamuri din regat să fie unite prin dragoste,
Pentru ca nici o zâzanie sau o altă nenorocire
Să nu prindă putere între ei, ci prin dragoste să fie puternici.
Altminteri, dacă regatul s-ar diviza pe părţi,
S-ar dezbina imediat şi duşmanul dinafară s-ar bucura.
Dar despre acestea – altădată, eu să-mi urmez planul propus:
Prin ce locuri au fost aşezaţi germanii de către regi.

Erau trei voinici luptători cu rang de comandanţi :

Hermann, Heltann, al treilea se numea Gerhard.
Acestora li se dă mari sume de bani pentru trupele lor
Şi li se încredinţează, trasă la sorţi, o porţiune din ţară,
Unde numiţii comandanţi să-şi construiască aşezările.
De la ei şi-au luat ele şi numele, după cum se văd provenite,
Hermann îşi face un sătuc lângă râul Cibin
Şi ţinea sub control câmpia valahă [------ ?]
Gerard a preferat să rămână aproape de apele Oltului.
Ia în stăpânire malurile râului şi poienile de acolo,
Precum şi tot ce se întindea pe lângă râu :
Zecat cu Africa, Zabis şi satul porcului. (4)

Heltann alege locurile cu pomi roditori,

Si tot ţinutul de dincoace de munţi cu apele lui curgătoare,
Loc în care observase el că s-ar afla zăcăminte de fier,
Pentru că era un prelucrător priceput al metalelor :
Acest sat al lui Hermann a fost numit Hermansdorf

(4) Săcădate, Sebeş, Porceşti [?] La început în sat/canton locuiesc ungurii adepţi
ai cultului augustan, apoi valahii. Africa, pentru saxoni Frek.

8
De aici chiar şi alăturata Insula Cristiana, [5] a fost denumită
Cetatea lui Heltan, aşa a numit-o Heltan,
Nume pe care îl folosesc, pe drept, de la el, şi heltenii.
Lângă Olt, Insula lui gerard, a primit
Numele lui, botezată chiar de el. (6)
Atunci Talmud, oraş puternic, era târg comun
Unde negustorii care treceau pe aici îşi expuneau mărfurile.
A durat, înflorind mereu în renume, până în vremea regelui Bela Al Patrulea,
după care a fost distrusă de besi.
Acela avea în Talmud un ginere agricultor,
Care mai de mult era doar constructor şi rotar cu meşteşug,
Printre antichităţile căruia se poate vedea un blazon de aur,
Fireşte o lucrare de aurărie, o jumătate de roată.
Chiar dacă îmi place să cercetez istoria şi din alte date

(5) Grossau, pentru unguri Insula Sfintei Cruci, Keresti Szigeth. În fruntea acestei
biserici au fost episcopi Milcovieni, cred. Episcopul Jobelin şi Pleban din
Insula Cristiana, în anul l372. Petru, episcop de Moldova, rectorul bisericii din
Insula Cristiana, şi episcopul de Alba, locţiitor pontifical, în anul 1484.
(6) Gierels Aue, ca şi Gerhards Aue e numită în documentele vechi permanent
Insula Sfântului Gerhard, după cum Hamersdorf, Casa Sfântului Hubert sau
Humbert. Oraşul Heltau, pentru saxoni Hiélt, îşi datorează numele porcilor
pentru că saxonii noştri din vechime numeau turma de porci Hielt, de unde şi
ungurii numesc satul acela Disznod şi după modelul muntelui Sfântului Mihail,
îi zic Nagy-Disznod. Ce povesteşte autorul nostru despre Heltan şi Herhard
sunt fleacuri şi închipuiri. Cu privire la Hermann păstrez tăcere, pentru că isto-
ricii încă se contrazic, şi se află şi acum în dezbatere chestiunea, dacă Sibiul
şi-a primit numele de Hermannstadt de la faimosul Hermann de Nüremberg
sau de fapt de la un anume Sfânt Hermann.
(7) Aş fi dorit ca Lebel să numească acei alţi autori.

Trec peste acesta, ca să expun ce a mai rămas.

Neputinciosul Bela avea nişte căpetenii trândave,
Din neglijenţa cărora realmente cruda seminţie tătătască
Devastase întreg pământul unguresc şi transilvan,
Măcel cumplit despre care există cărţi la îndemână.
Împotriva neamului tătătăsc au luptat constant
Trei comandanţi energici, Templar, Colmann, Hugrinus.
Peste acei luptători era atunci şef [cel] Latin,
Al doilea, Hugrinus, şef/episcop de Col---[??], bărbat vajnic,
Al treilea, Collmann, i se zicea fratele regelui Bela.
Numai ei porniseră împotriva oastei Tătătăşti
Ca să dea ajutor ungurilor copleşiţi de frică deja.
Vai ! prea târziu, pentru că nu se mai putea opune rezistenţă
Unor duşmani atât de puternici, superiori prin mulţimea lor.
De aceea s-au prăpădit atunci forţele căpeteniilor Ungariei,
Nenumăraţi oameni au pierit ori s-au împrăştiat de frică,
Doar Collmann singur s-a salvat împreună cu regele Bela.
Dumnezeu atotputernic a salvat aceşti bărbaţi credincioşi,
Ca să nu piară întru totul din ţară sămânţa regească.
După ce armata i-a fost risipită regele Bela fuge de pe tron
Cere săruitor sprijin stăpânului, dar e lăsat fără mijloace,
E silit a cere ajutor de la regenţii străini ai Bavariei şi Austriei
Precum şi de la Ducele Saxoniei.
Dar Bela n-a putut obţine nici un ajutor.
Între timp tătarii au rămas şapte ani în ţară,
Prădând totul, cel puţin acolo unde puteau răscoli,
Şi nu se găsea mineni care să îndrăznească a ridica sabia
împotriva lor,
Până ce D-zeu care pedepseşte, sătul de atâtea rele, a oprit
Ca nenorocirea să cuprindă complet regatul Ungariei
După care năvălesc în strălucita ţară a Daciei
Pe care o pradă întocmai ca pe regatul Ungariei
Fără să cruţe pe nimeni de arc, sabie şi foc.

10
Nici nu se poate spune câte turme mânau mânau din urmă,
Oameni şi animale, porci şi ciopoare de oi.
Ti-ar fi dat lacrimite, Cititorule, să fi văzut cumplitul dezastru
Cum fumuri se ridicau peste tot şi cum ardeau satele.
Groaza îi cuprinsese pe toţi şi împrejur locurile erau părăsite,
Toţi fugeau pe unde puteau căutând ziduri de adăpost.
Nicăieri nu se simţeau în siguranţă, aşa bântuiau duşmanii.
Saxonii, pe vremea aceea colonişti în pământul transilvan,
Laolaltă cu poporul de rând adunat lângă Cibin
Au dat fuga la Turnul Nepon (8), construit pe un mal,
Alt loc mai întărit decât acela nu exista.
Alţii s-au salvat în mănăstirea Sfintei Cruci (9) din apropiere,
Pe care au folosit-o ca loc de refugiu, ca ciuma tătărască
Să nu-i poată uşor prinde pe cei neajutoraţi desigur.
Acolo aşteptau ajutor de oriunde le-ar veni.
Dar cum nu exista nici o putere împotriva acelor tâlhari
Barbaria tătărască îi ucidea pe toţi, pe care îi putea.
Cealaltă parte a populaţiei, la munte, peste râul Cibin,
Cară de zor cu spatele grămezi de lemne la un loc
Şi construieşte acolo metereze întărindu-le cu val de pământ
În spatele lor mulţimea saxonilor aşteaptă pregătită
Fie să moară, fie să învingă, ultima şansă a bătăliei,
Să se lupte cu tătarii, poate Dumnezeu cel milostiv
O să le dea din cer ajutorul său celor disperaţi.
Dar forţa ungurească şi a saxonilor îşi pierduse puterea,
Şi nu era nici un bărbat energic să poată conduce trupa

(8) Pentru ai noştri Neppendorf, pentru valahi Turnişor. Rămăşiţele acestui turn
foarte solid, se văd şi acum la biserică şi reprezintă acolo nava. În monumentele
cele mai vechi e pomenit ca Turnul Sfântului Eppon. Aşa [zice] vechiul Missale
alcătuit în 1394.
(9) Din mânăstirea aceea a dominicanilor, care era dincolo/în afară de poarta
Elisabetană, n-a mai rămas astăzi nici urmă.

11

Afară de Collmann fratele bun în viaţă al Regelui.

Acesta, atâta vreme aşteptat, a venit cât a putut mai repede.
Aducând cu el detaşamentele Fraţilor Templari/[Templieri ??]
Care aveau peste tot în regat mânăstirile lor,
Ale căror urme le arată Şelmberg, Ketz, Thalmud.
Se mai văd în ţară şi alte simboluri ale acelor
Templieri, locuri acum distruse din pricina vechimii.
Cum ar fi în Harnia (9), Braşov şi Mănăşturul Clujului.
Primul abate al Luminilor (10) acelora era
Hildebrand după numele ce i se da lui la vremea aceea,
Al cărui nume se află şi acum ascuns sub placă de marmură.
Pâlcurile lor de soldaţi, pregătiţi iar împotriva duşmanilor,
Cutezau să mărşăluiască contra oastei tătare.
Dar sălbaticii duşmani, fără să se teamă de nimeni,
Se văd pretutindeni ducându-şi prăzile capturate.
Când Colmann vede roiul lor risipit,
Adună tot ce poate într-un singur escadron

(9) Münsdorf, în districtul Bistriţa.

(10) Sau de Candele. Abaţia Kerz sau Candelele Preafericitei Fecioare Maria
a ţinut de Ordinul Cistercian, devastată deseori de duşmani, de tătari în 1233,
de turci în 1421, din nou în 1432 şi în anul 1453, a fost refăcută de fiecare
dată de sibieni. Totuşi această abaţie, din motive foarte serioase, a fost unificată
pentru totdeauna în 1477 de regele Matei Corvin, la Priveghiul Înălţării Domnu-
lui, cu toate proprietăţile, drepturile, avantajele, câştigurile şi totalitatea utilită-
ţilor ei, oricum se numesc acelea, cu Biserica Superioară a P[reafericitei] Fe-
cioare Maria, întemeiată la Sibiu. De aceea ţineau gospodăriile/fermele Crucea,
Meschendorf, Sf. Nicolai (Klosdorf), Abaţia, Muntele Sf. Mihail, Földvár,
Colonia (Kolun) Hortenbach şi, în fine, Kerz a valahilor. Cedau două părţi din
venituri Abaţiei şi Sfatului, iar a treia Comitelui naţiunii saxone. V[ezi] Coresp.
Pers. a lui Karol R. din anul 1322.

Şi a împins dincolo de râu (11) detaşamentul bessilor

Către îngrămădirea de lemne făcută la munte,
Rămăşiţe ale căreia se pot vedea în apropiere de Kastenholz :
Nişte dâmburi care se ridică deasupra pământului.
Pe care vremea viitoare (12) să le vadă ca semn al celor
petrecute.
Colmann împinge degrabă spre acea capcană
Oastea bessilor, întorcând spatele în dezordine.
Îl ajutase energic credinciosul Abate al Candelelor,
Pe nume Hildebrand, şi n-au fost înşelaţi în nădejdea lor,
I-au culcat la pământ pe tătari cu ajutorul lui Dumnezeu,
Luând înapoi de la duşmani prăzi foarte bogate.
Şi alungându-i, pregăteau pentru ţară zile liniştite.
Îndestulaţi după această victorie Templierii
Şi-au ridicat (13) construcţii peste tot în regat,
Pe care, cât a durat dezastrul, ciuma tătărască le-a distrus,
I-a ajutat cu drag poporul de rând
După ce a văzut că de curând au luptat în (14) regat benevol,
Gata nu doar să-şi verse sângele, ci să-şi dea şi viaţa.
Fost-au răsplătiţi din belşug şi de regele Bela, reinstalat,
După ce a fost adus înapoi pe tron de trupele germane.
Ca urmare a acestor fapte, stăpâneau mai multe cetăţi,
Şi cetatea asta pe care o vezi ruinată, la munte (15)
Aproape de oraşul Thalmus aveau propria lor fortăreaţă,
Pentru ca să preîntâmpine înfiltrările duşmanilor între munţi.
După ce, însă, mai apoi s-au dedulcit la desfătări
Şi s-au dedat, în lux, la obiceiuri profane

(11) Bineînţeles Cibin. (12) ad[ică]: îndepărtată, târzie.

(13) ad[ică]: şi-au înmulţit. (14) ad[ică]: pentru. (15) A fost dărâmată de regele
Ladislau Postumul, care în anul 1453, la Sărbătoarea Purificării Mariei, la
intervenţia guvernatorului Ioan de Hunedoara, a dăruit sibienilor Turnul Roşu
şi Lothorvar, cu condiţia, desigur, să distrugă şi să dărâme fortul de la Tălma-
ciu. Iar aşezarea de la Tălmaciu cu şapte sate le-a inclus în aşezările saxonilor.

13
Şi au încetat să-şi mai facă datoria ostăşească pentru regat,
Au fost alungaţi din lăcaşurile lor şi mănăstirile le-au fost
peste tot distruse
Cum a recomandat papa de la Roma Clement al cincilea,
La rugăminţile principilor, ca într-o singură zi să le
desfiinţeze pe toate.(16)
Aşa au rămas complet părăsite citadelele
Acelora până azi şi absolut nici una n-a mai fost refăcută,
Ca să ia exemplu tâlharii cei răi din regate,
Care nu ştiu să se bucure în cumpătare de norocul lor.
Sunt între scriitori unii care afirmă să s-a făcut din invidie
Că Templierii au fost lichidaţi din cauze nemeritate,
Că ei au fost respectaţi chiar mai mult decât stăpânii,
Şi doar numele gloriei lor a dat naştere pizmei
Principilor, căci casele regale adăpostesc această boală
Că se urmăresc între ele cu duşmănii reciproce. (17)
Ca văzând un bărbat dăruit cu mai multă virtute,
Cu atât mai crunt să-l muşte cu dinte de fiară
Şi să nu înceteze până nu l-au răpus cu viclenie.
Tot aşa pe vajnicii bărbaţi luptători, templierii,
I-a prăpădit invidia principilor ; în chipul acesta
Constatăm că au pierit multi alţii, de aceeaşi soartă.
Apoi, după ce Thalmus a fost devastat de tătari
Şi locul acesta a fost deseori atacat de turci,
Urmaşii au început să mărească aşezarea lui Hermann,
Şi să părăsească treptat locul de dincoace de Althinum [?]
În felul acesta sătucul lui Hermann (18) de lângă Cibin
A început să devină oraş şi la urmă cetate,

(16) În Sfatul dela Viena, în ziua 22, luna mai, anul 1312.
(17) ad[ică]: Pentru că obişnuiesc să se bârfescă reciproc că au pete/negi
(18) Regele Andreas II plin de bunăvoinţă faţă de strămoşii noştri a desfiinţat com-
plet toate comitatele neamului saxon, cu excepţia velui de la Sibiu şi a dispus
 ferm ca nimeni să nu-I judece pe saxoni decât regele personal sau Comitele
sibian. Cine ar fi crezut, Sibiul nefiind la vremea aceea decât un sătuc.

14
A fost redus la un târg oarecare, cum se vede şi astăzi.
Îşi arată acum risipite ruinele, pe care le descoperi peste tot,
Şi Mohus şi Vestha, ca şi Boycza (19) dovedesc
Cât de înstărite au fost aceste sate şi cât de roditor a fost
Pământul prin aceste părţi ; ruinele o arată deschis.
În vremea noastră aceste locuri le stăpânesc sibienii,
Până la vadul Oltului, (*) în jos, spre Câineni [?],

Unde curge acum râul oltenesc,

Puţin mai jos de Turnul Roşu care a fost construit aici,

Acesta şi astăzi distinşii bărbaţi sibieni

Îl întreţin pe cheltuiala lor, ca o poartă întărită a regatului

Închisă cu bariere, ca nici un valah misian,

Grec sau turc să nu poată trece pe acest drum

Decât dacă cere permis şi arată ordinul de trecere ;

Doar aşa îi e permis să meargă mai departe spre oraş.

Nu ţi-ar veni să crezi, Cititorule, cu ce trudă şi cheltuială,

Cu ce bătaie de cap se ţin în frâu şiretlicurile olteneşti (20)

Măcar că treaba e grea, cu ajutorul lui Cristos reuşesc

Să o facă satisfăcător cinstiţii funcţionari,

Prin mijlorirea cărora se face negustoria regatului,

Folositoare nu numai lor, ci multora

Care beneficiază de faptele acestor cetăţeni de ispravă

Şi de avantaje ------------------------------------------------ [???]

Acum, Cristoase, mântuitorul şi învăţătorul tuturor,

Dăruieşte Sibiului un magistrat atât de înţelept,

Care să poată apăra aceste locuri de la capătul lumii,

Ca vreun necaz să nu poată lovi Provincia.

Amin

(19) Aceste trei sate, în care locuiesc valahi, ţineau cândva de Spitalul Ordinului

Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Spirit de Roma, construit în anul în anul

1294 cu consimţământul unanim al judecătorilor, juraţilor şi întregii comu-

nităţi sibiene. Parţial şi astăzi.

Sursa Biblioteca Muzeului Brukenthal : 164.869

===========================================
 Anexa 3
ACTUL DE DONATIE

AL REGELUI BELA AL IV LEA,A

TARII LOVISTEI CATRE COMITELE CORARDUS DE
TALMACIU

Bela,dei gratia primogenitus regi

Hungariae,Dalmaciae,Croaciae,Ramae,
Serbiae,Galliciae,Lodomeriae,Bulgariae,Comaniaeaue,rex
universis,ad quos praesentes literae comvenerin vel
pelvenerint.salutem in salutis auctore.
Regiae incubit excellentiae metiri merita singularom et
unicuique pro meritis
Rispondere,quippe ut famulantium mentes fervori fidelitatis
accintae magis ac magis ad rxercenda virtutis opera
inflammentur.Nototiae igitur praesentium ac posterorum
harum serie volumus fieri manifestum,quod nos dilecti et
fidelis nostri comitis Corlardi,filii Cristani sevitia que patri
nostro et matri nostrae reverendis postmodum vero nobis a
primaevis puritiae nostrae temporibus exhibuit
indefesse,mente tenus retinentes’quia sumptibus suis
nultiplicibus non pepercit et labores corporales in regno et
extra regnum alaeriter tolleravit Nos ergo labores ipsius prae
oculis nostrae mentis habentes licet modicum,in
recompensationem tamen tot et tantorum servitiorum suorum
quandam nostrae donationi terram convenienten Loysta
vocatam,ab acqua Lothar vocata,quae fluit ad aquam Olth,cum
omnibus utilitatibus suis et pertinentiis dedimus,donavimus ac
contulimus ipsi comite Corlardo,et per eum suis heredibus
heredumque suorum successoribus iure perpetuo et
irrevocabiliter possidendam et habendam.Ne autem super hac
nostra donatione aliqua in posterum possit fieri cavillatio vel
detractio,praesentes litteras scribi fecimus et duplicis sigilli
nostri monimine robotari.
Datum per manus Mathyae praepositi Zagrabiensis et aulae
nostrae vicecancellarii,anno dominicae incarnationis
MCCXXXIII.Pous tavernicorum,
Andreea filio Stephani dapiferorum,Belud filo Oslu
pincernarum,filo Solum agaso nostrorum magistratus
tenentibus,Dyonisio cum magno nasu vaivoda existente.

Bela,prin gratia lui Dumnezeu primul nascut al regelui si

reginei
Ungariei,Dalmatiei,Croatiei,Ramei,Serbiei,Galitiei,Lodomerie
i,Bulgarilor si Cumanilo, sanatate tuturor celor ce va afla acest
inscris.Dam porunca regeasca, serviciilor aduse noua sa fie
rasplatite si fiecaruia sa i se aduca recunostere pentru slujire,ca
placerea aduceri de sevicii prin dovada fidelitatii, din ce in ce
mai mult spre implinirea faptelor de vitejie, pline de
ardoare.De aceea voim prin toate acestea prezente si viitoare
sa facem cunoscut ca noi rasplatim serviciile credinciosului si
iubitului nostru conte Conrad,fiul lui Christianus,care ni-a
slujit pe raposatii nostri tata si mama,regi si pe noi inca din
frageda copilarie,cu un deplin devotament chiar,necrutindu-si
deloc propria sanatate si integritate corporala,aparindu-ne
dreptul la regalitate.Aceste stradanii ale sale au fost obsevate
cu ochii nostri,ca fiind foarte placute privirii noastre,inca
numitului conte Conrad,mostenitorilor lui
mostenitorilor,mostenitorilor sai ii daruim bucata de
tinut,numita terra Loystra,de linga apa numita Lothar,care se
varsa in Olt,cu toate facilitatile si acareturile sale,i-l daruim si
il improprietarim spre vesnica si irevocabila posesie.Prin
urmare,pentru ca nimeni din viitor sa nu poata pune din nou
stapinire,am dispus aceste inscrisuri si le-am intarit cu sigilul
nostru dublu.
Intarit de Mathias.vel vornic de Agram si al nostru
vicecancelar al curtii regale,in anul 1233 de la nasterea
domnului Sunt de fata paharnicul Andeas fiul lui
Stefan,scutierul Belud,fiul lui Oslu,maistru chelar,fiul lui
Solum,comisul,in timp ce Dyonisus cel cu nasul lung era
voivod”
ANEXA NR. 4

ACTUL DE DANIE

AL REGELUI CAROL ROBERT

CATRE COMITELE NICOLAUS DE TALMACIU

Datat 5 august 1322

Carol , din mila lui Dumnezeu , regale Ungariei ,

Dalmatiei , Croatiei ,Ramei , Serbiei , Galitiei ,
Lodomeriei ,Cumaniei si Bulgariei , tuturor credinciusilor
intru Hristos , atat de fata cat si celor viitori care vor vedea
aceasta scrisoare, mantuire vesnica intru Domnul
Bunatatea inascuta a regilor , nu numai ca iarta cu
obisnuita milostivire , greselile supusilor lor care se intorc ;la
dansii , ci obisnuieste chiar sa-I faca partasi ai indurararii
sale pe aceea pe care credinta faptelor trcute si metitele
slujbelor lor credincioase , ii arata ca vrednici de lauda .
Drept aceea prin aceste randuri aducem la cunostiinta
tuturor ca deoarece magistrul Nicolae , fiul lui Corrardus ,
de Talmaciu stand cu credinta alaturi de noi si de sfanta
coroana , ne-a aratat si adus necurmat de multe , placute si
indatoritoare slujbe in deosebitele razboaie ale regatului
nostru impotriva necredinciusilor si impotriva celor
razvratiti impotriva noastra si mai cu seama in aceea
imprejurare , cand, Ladislau fiul lui Ladislau fostul voievod
al Transilvaniei , impreuna cu fratii sai , impinsi de trufie s-
au ridicat cu necugetata indrazneala si cu necredinta
impotriva maiestatii noastre cotropind o buna parte a
regatului nostrum , in partile Transilvaniei si sfasiind-o in
felurite chipuri prin pagupitoarele lor navaliri si salbaticiile
lor pustiiri si punanad multe piedici trburilor noastre .
Pomenitul Nicolae , fiul lui Corrardus, cu slujba unei credinte
curate si cu o ravna inflacarata ne-a ajutat cu folos la
doboraraea , injosirea si nimicirea pomenitilor razvratiti
impotriva noastra, infruntand atat el insusi cat si ai sai
intamplarile indoielnice ale soartei , intru inaltarea domniei
noastre. Afara de aceasta , pomenitul Nicolae aratandusi
curatenia credintei sale si stataornicia neintinata a cugetului
sau , ne-a dat indarat si ne-a inapoiat in mainile noastre
cetataea numita Salgo (cetataea Sibiel) din partile
Transilvaniei pe care o avea si o tinea , impreuna cu 9 sate
numite ; Cunta , Amnas ,Sacel si Orlat si cu alte 5 sate
romanesti , tinanad de numita cetate si prin inapoierea acestei
cetati si a pomenitelor sate in afara de sporirea puterii
carmuirii noastre a urmat pentru credinciosii nostrii din
acele parti, linistea dorita si tihna ferita de navalirile si
lovirile neasteptate ale dusmanilor nostrii .
Noi, desi nutream in sufletul nostrum o grea suparare
impotriva numitului Nicoalae din pricina nelegiuirilor si
greselilor fratelui sau Ioan (Johann) care pe vremuri si-a
calcat credinta fata de noi , totusi vazand si tinanad seama
mai cu luare aminte de multe si insemnatele fapte de
vrednicia slujbelor credincioase ale lui Nicoalae iertand si
smulgand din adancurile inimilor noastre toata pricina de
manie si tot focul pe cae il avem impotriva lui , din temeiurile
aratate mai sus si din orice alte pricini , primindu-l pe acest
Nicoale fiul lui Corrardus in harul bunavointei noastre
regale si primindu-l in numarul credinciosilor nostril si
dorind sa-l rasplatim cu rasplata dragostei cuvenite am
fagaduit si ne-am legat si fagaduim si incredintam pe credinta
noastra si pe aceea a venerabilului intru Hristos, parinte
Benedic, episcope de Cenad, pe aceea a nobililor si marilor
barbati; Dumitru , marele nostu vistier si comite de Trencin
si de Bach -Toma , voievodul Transilvaniei si comite de
Solnoc, Mykch , judele curtii doamnei regine , prea scumpa
noastra sotie si comitele de Saros si Zempleen , iubitii si
credinciosii nostrii , ca il vom apara , il vom sprijini si il
vom pastra neclintit pe numitul Nicoale, fiul lui Corrardus si
pe mostenitorii lui , pe veci , in pace si liniste in toate
drepturile sale si acelea ale lui fratelui sau, Ioan, adica
mosii , proprietati, sate , pamanturi , ape si cursuri de apa si
alte folosinte , si toate cate tin de aceste bunuri , avute si
stapanite , atat prin mostenire cat si dobandite, fara a vatama
dreptul altuia, in afara de cetatea Salgo si de satele
pomenite , inapoiate noua de catre el , dupa cum s-a spus mai
inainte.Iar daca numitul Nicoale si mostenitorii sai vor starui
si vor ramane fara sovaire in credinta curate pe care ne-o
datoreaza si pe care ne-a fagaduit-o si ne-a jurat-o si de
asemenea , daca mostenitorii lui, vor starui si vor ramane
fara sovaire , in slujirea unei credinte curate si datorate si
slujbelor lor credincioase aduse pana acum sau ce le vor
aduce in orice loc maiestatii regesti , se vor dovedi bune,
atunci in temeiul scrisorii e fata vom retrage toate scrisorile
de orice fel, daca au pornit cumva de la noi ori s-au
intocmit de noi cu privire la vreo danie sau harazire de mosie
sau de mosii ale pomenitilor Nicoale si Ioan sau ale uneia
dintre ei , dania facuta de noi oricand , oricui , sau oricaroara
, socotindu-le zadarnice fara temei si lipsite de tarie , oricand
si oriunde vor fi infatisate de cineva . Mai mult inca , din
regeasca noastra milostivire , ca rasplata pentru slujbele sale
credinciase si in schimbul pomenitei cetati Salgo si a satelor
ce tin de ea date si inapoiate noua , mai daruim si harazim
pomenitului Nicoae, fiul lui Corrardus de Talmaciu si prin
el mostenitorilor si urmasilor mostenitorilor lui spre a le
stapani, a tine si a le avea pe veci si nestramutat, totodata
fara a vatama dreptul altuia , niste sate ale noastre numite
Hususau si Micasasa aflatoare langa raul Tarnava Mare , cat
si satele Panade si Sona de langa Tarnava Mica , impreuna
cu toate folosintele lor si cele ce tin de ele , sate care odinioara
au fost ale mai inainte pomenitilor fii ai voievodului Ladislau
, necredinciosi fata de noi si care din pricina nelegiurilor
acestora si a faptelor lor de necredinta au fost trecute potrivit
legii si dreptului , in mainile noastre regesti . Si pentru ca
acest act al nostrum de fagaduinta si de danie sa capete o
vesnica trainicie , sa nu poata fi zadarnicit de careva, am dat
scrisoarea de fata intarita cu puterea dublei noastre peceti..
Dat de mana chibzuitului magistru Ladislau , prepozit de
Titel, ales al bisericii din Alba si vicecancelar al curtii
noastre, iubitul si credinciosul nostru ,in anul domnului
1322 , in a noua zi inainte de idele lui august , de asemenea
in al 22 lea an al domniei noastre.

Carol Robert

Sursa:Academia Republicii Populare Romane ,, Documente

privind istoria Romanie “.
Veacul IV – C –Transilvania , volumul II anii 1321 -1330
pag. 49-51
 ANEXA NR. 4

ACTUL DE DANIE .

AL COMITELUI DE NICOAUS DE
TALMACIU CATRE NEPOTUL SAU NICOALE DIN
CRISTIAN

Datata azi 16 mai 1323 Cisnadie

Noi comitele Nicolaus , fiul comitelui Corrardus de

Talmaciu , facem cunoscut atat celor de fata , cat si urmasilor
care vor vedea aceasta scrisoare, ca dupa o ingrijita
chibzuinta si o sfatuire inteleapta , am dat , am harazit si am
daruit ginerelui nostrum Nicolae , fiul comitelui Hezon
din Cristian , jumatatea noastra de ,moara din acel loc, o
curte a noastra sloboda de dari si 7 iugare de vie in valea
lui Winricus , ca sa le stapaneasca in chip nestramutat cu
drept de mostenire , intru fii pe care ii va avea cu fiica
noastra , dar nu cu copii de mai inainte ai fiicei noastre .
Daca insa pomenita noastra fiica va muri fara a avea
mostenitori cu susnumitul nostru Nicoale, atunci potrivit
obiceiului din tinutul Sibiului , doua parti din pomenita
mostenire trebuie sa i se cada susnumitului nostrum ginere .
Iar aceasta danie a noastra am facut-o in fata barbatilor
vrednici :
 Henczon si Henning de Selimbar , domnul Andrei
din Cristian , Connrrad zis Weiss si Carol din Cisnadie ,
Mihail zis Molbot si Heydenric de Jidvei , Hezon , Solomon
si Herbort comiti din Cristian in prezenta judelui Hening
din aceeasi localitate . Spre marturia acestui am pus sa se
insemne scrisoarea de fata cu pecetea noastra intarind-o cu
pecetea scaunuliui judecatoresc din Sibiu .
Dat la Cisnadie luni dupa rusalii in anul Domnului
1322

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente

privind istoria Romanie “.
Veacul IV – C –Transilvania , vol II anii 1321 -1330 pag. 72-73
ANEXA NR 5

ACTUL DE DANIE

AL COMITELUI NICOLAUS DE TALMACIU CATRE

SORA SA ECATERINA SI CUMNATUL SAU PETRU DE
CISNADIE

Datat 30 ianuarie 1324

Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credinciosilor

intru Hristos care vor vedea scrisoare de fata mantuire intru
mantuitorul tuturor .
Pentru ca faptele ce se savarsesc , cu vremea intre parti,
sa nu se iroseasca sau sa nu se clinteasca prin nestatornoicia
vremurilor ,sau obisnuit spre mai mare chezasie ca aceste
fapte sa fie intarite prin ocrotirea scrisului . Drept aceea, prin
aceste randuri voim sa ajunga la cunostiinta tuturor atat a
celor de acum cat si acelor viitori, ca infatisindu-se inaintea
noastra, pe de o parte nobilii barbati; comitele Nicolaus, fiul
lui Corrardus de Talmaciu , iar pe de alta parte magistrul
Petru de Cisnadie , cumnatul sau , pomenitul comite
Nicolaus, a marturisit prin viu grai, ca in temeiul rudeniei
daruieste , in fata noastra doamnei Ecaterina ,sora sa si
sotia magistrului Petru , sotul acesteia , niste sate cu mosii ale
sale numite Jidveiul si Balcaciu, dobandite de Nicolaus prin
cumparare si alte sate numite Sona si Panade , dobandite
prin danie , impreuna cu toate folosintele lor si cu cele ce tin
de ele , intre aceleasi vechi hotare si margini ,in care le-a
tinut si stapanit din vechime numitul comite Nicolaus, ca
acestia sa le stapaneasca si sa le aiba pe vecie in pace , dar ca
daca din mila dumnezeiasca pomenitul comite Nicolaus va
avea vreun mostenitor , atunci numitele mosii se vor intoarce
comitelui Nicolaus si mostenitorilor lui ca sa le stapaneasca
in pace .
Daca insa prin hotatrare dumnezeiasca ca numita
doamna sa moara inaintea comitelui Nicolae, susnumitele
mosii se vor intoarce de asemenea pomenitului comite
Nicolaus ca sa le stapaneasca
Daca se va intampla insa ca numitul comite Nicolaus sa
moara fara de mostenitori , inaintea doamnei Ecaterina , sora
sa, atunci despomenitele mosii Jidveiul Balcaciu, Sona si
Panade vor ramane pe veci numitei doamne Ecaterina si
magistrului Petru, sotul ei si mostenitorilr lor ca sa le
stapaneasca ,sa le tina si sa le aiba pe vecie si in pace.
Dat in lunea dinaitea sarbatorii intampinarii Domnului ,
in anul Domnului 1324, de fata fiind prepozitul Nicoale ,
cantorul Sanctus , custode Toma si Adrian decanul bisericii
noastre .

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente

privind istoria Romanie “.
Veacul IV – C –Transilvania , vol II anii 1321 -1330 pag. 72-73
 ANEXA NR. 6

ACTUL DE DANIE

AL COMITELUI NICOLAUS DE TALMACIU

CATRE NEPOTUL SAU CRISTIAN DE BRADU

Datat 24 mai 1335 Sibiu

Deoarece a pastra amintirea tuturor lucrurilor si a nu uita

pe niciunul este mai degraba o insusire dumnezeiasca decat
omeneasca , mintea oamenilor a nascocit ca cele ce se fac de
catre oameni sa obisnuiasca a fi invesnicite prin marturia
scrisului.
Asa dar , noi, obstea locuitorilor privinciei Sibiului si cei ce
tin de ei . facem cunoscut atat celor de fata cat si celor viitori
ce vor vedea aceasta scrisoare ca cinstitul barbat comitele
Nicolaus de Talmaciu , neavand nici un fiu care sa-I poata
urma la mostenire , indemnat cu bunatate de datoria dragostei
si a iubiri si de legatura de rudenie cu comitele Cristian de
Bradu , fiul surorii sale, i-a dat din voia sa nesilita ,
pomenitului comite Cristian si prin el urmasilor sai , fii , fiilor
mostenitoriii mostenitoriilor si urmasii mostenitorilor lor si i-a
daruit in fata noastra, de buna voie , doua mosii sau sate ale
sale anumite Ghijasa si Cornatel pe care numitul comite
Nicoale le-a tinut si le-a stapanit prin mostrenire de la parintii
sai potrivit cu libertatile si drepturile noastre sibiene , impreuna
cu toate ce tin de ele, cu venituri , foloase , drepturi si folosinte
ca sa le tina in pace, sa le aiba si sa le stapaneasca pe veci , cu
drept de mostenire si sa le foloseasca in liniste fara
impiedicarea oricui ar fi.
Iar noi obstea susnumita ca marturie a daniei de mai sus
am pus sa se intareasca aceasta cu pecetea noastra.
Dat la Sibiu in ajunul inaltarii Domnului a anului 1335.

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente

privind istoria Romanie “.
Veacul IV – C –Transilvania , vol III anii 1331 -1340 pag.
348-349
 ANEXA 7

ACTUL DE REGLEMENTARE

A HOTARULUI DINTRE COMUNA SELIMBAR SI

COMITELE NICOLAUS DE TALMACIU

Datat 17 februarie 1339 Sibiu

Noi, Iacob si Mihail, Nicolae si Martin, comiti de Sibiu ,

impreuna cu comitele Gheorghe de Rosia Saseasca ,
comitele Goblin, fratele sau , tot de acolo , comitele Nicolae ,
fiul comitelui Blauus de Vurpar , comitele Andrei de Daia
saseasca , comitele Daniel de Casolt si comitele Nicolae de
Turnisor , dorim sa stie toti cei de acum si cei viitori care vor
vedea scrisoarea de fata , ca nobilul si chibzuitul barbat
Nicolaus de Talmaciu , pe de o parte si satenii, tovarasii
nostrii din Selimbar , pe de alta parte, se certau pentru un
pamant, care pamant sustineau satenii din Selimbar a tinut
de satul lor, dintru inceput, de pe vremea intemeierii
pomenitului sat Selimbar .
Din pricina acestei certe am fost la numitul comite
Nicolaus de Talmaciu cerandu-i ca de dragul dreptatii sa
inapoieze si sa lase acel pamant satenilor din Selimbar ,
deoarece nu este a lui . In cele din urma pomenitul comite
Nicolaus de Talmaciu luind seama a recunoscut ca a luat
impotriva dreptatii si spre paguba mantuirii sufletului sau
zisul pamant de la acei sateni din Selimbar si astfel fara nici o
valva si chemare in judecata , fiind cu mintea intreaga , cu
judecata sanatoasa, teafar la trup si din vointa sa binevoitoare
, a inapoiat si a lasat sus pomenitul pamant numitilor sateni
impreuna cu tot dreptul pe care il aveau din vechime si chiar
el insusi comitele Nicolaus de Talmaciu , incalecandu-si
calul si comitele Mihail de Cisnadie impreuna cu fratele sau
comitele Pavel , fii comitelui Nicolae de Turnisor ,
impreuna cu Ioan Hoybit , Nicolae Schrutil, Nicolae
Schaksmit si Nicolae Scharfenberger - locuitri din
Talmaciu , cercetand dupa cugetul lor acel pamant impreuna
cu zisul comitele Nicolaus si cu noi , dupa cercetarea
pomenita pentru a dobandi pe veci si a pastra binefacerea
pacii si a intelegerii intre numitele parti si urmasii lor si
pentru a indeparta orice prilej de cerata pe viitor au asezat
semnele de hotar dinspre partea pomenitului pamant in chipul
acesta :
- cel dintai semn de hotar , trecand pe langa un stejar
care este imprejmuit de jur imprejur cu pamant si de aici
inainteaza de a dreptul spre apa numita Sadu si dincolo de
aceasta apa mai departe pana la padurea care se numeste
padurea de brad si acolo se sfarseste acest pamant .Iar livezile
ce se afla de acea parte a apei trebuie sa fie slobode
oamenilor din Talmaciu ca sa se foloseasaca de ele cat pot ,
dar tufarisul trbuie sa fie folosit impreuna de amandoua
partile ,atat de cei din Talmaciu cat si de cei din Selimbar
nefacandu-se nici o suparare in privinta lui . Ogoarele de
aratura de cealalta parte a apei si livezile tebiue sa fie numai
a acelora din Selimbar , iar cei din Talmaciu nu trebuie sa
aiba nici un fel de amestec in pomenitele ogoare de aratura
si livezi , daca insa voiesc sa aiba vreun amestec in
pomenitele pamanturi si livezi aceasta trebuie sa se intample
cu invoirea celor din Selimbar .
Si daca ar arde din intamplare padurea din pomenita parte
a acelei ape atunci cei din Talmaciu nu trebuie sa intre
dupa aceea ardere in padure pentru pasunat sau pentru alte
folosinte , iar daca ar intra peste aceasta opreliste cei din
Selimbar trebuie sa aiba voie sloboda sa zalogeasca pe cei
din Talmaciu pe care ii vor fi prins in aceea padure arsa .
Se mai adauga ca daca oamenii din Selimbar au vreo
treaba in padurea de peste apa care se numeste Olt, dupa
cum au avut stramosii lor ca sa faca negot , atunci nimeni
nu trebuie sa-I impiedice de a merge pentru negot dincolo
de campia care se numeste Broch peste acea apa numita
Olt .
Asadar pentru ca cele de mai sus sa dainuiasca intre
pomenitele parti, mostenitorilor si urmasii mostenitorilor lor ,
in veci neclintit si nestramutat si ca sa nu se mai poata naste
vreo cearta din pricina mai sus pomenite , spre amintirea si
vesnica trainicie a acestui lucru , am pus sa se
intocmesaca scrisoarea de fata si sa se intareasca cu puterea
pecetii noastre atarnate .
Dat la Sibiu in miercurea de dupa duminica in care se
canta invocavit in anul Domnului 1339.

Sursa : Academia Republicii Populare Romane ,, Documente

privind istoria Romanie “.
Veacul IV – C –Transilvania , vol III anii 1331 -1340 pag. 501-
503