Lt.

-Colonel BĂLDESCU RADU

Șef de Stat Major Div. 18
Profesorul cursului de Istorie Militară.

RASBOIUL
NAȚIONAL
OPERAȚIUNILE DIN ANII Ï917,
1918 și 1919

CURS
PENTRU OFIȚERII-ELEVI

Al ȘCOALEl DE APLICAȚIE A INFANTERIEI

SIBIU, 1934
TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE „DACIA TRAIANA"
 Lt.-Colonel BĂLDESCU RADU
Șef de Stat Major Div. 18
Profesorul cursului de Istorie Militară.

RASBOIUL
NAȚIONAL
OPERAȚIUNILE DIN ANII 1917,
1918 Șl 1919

CURS
PENTRU OFIȚERII-ELEVI

Al ȘCOALEI DE APLICAȚIE A INFANTERIEI

BiBL.UNIV.CLUJ
03Cl*i3, II. 1034

EXEMPLAR LEGAL
*
-O- -O--**' -O- -O- -O>—++■ -O—-O- «O -0^-0-
SIBIU, 1934
TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE „DACIA TRAIANĂ“
 Operațiunile din 1917
pe frontul românesc.

Evenimentele politico-militare pe celelalte fronturi

ale Âliaților în prima jumătate a anului 1917.
•
Deoarece operațiunile pe frontul român erau în strânsă
legătură cu operațiunile Aliaților pe celelalte fronturi, este necesar
să ne aruncăm o scurtă privire asupra situației politico-militare
generale, pentru a vedea în ce împrejurări grele ne găsim, când
reîncepem operațiunile pe frontul nostru în 1917.
încă din luna Noemvrie 1916, Aliații noștri au o conferință
la Chantilly, și se hotărăște ca în primăvara anului 1917 să se
înceapă o ofensivă contra Puterilor Centrale pe toate fronturile,
concomitent, pentruca adversarul să nu-și mai poată continua
manevra sa pe linii interioare.
La această hotărâre, Aliații sunt împinși de două lucruri și
anume :
— A profita de faptul că Rusia încă se mai menține, deși
ea mergea cu pași repezi spre descompunere.
— Puterile Centrale și în special Austria, era slăbită, pen-
trucă pierduse peste 200.000 de oameni, în urma ofensivei lui
Brusilow în 1916.
Orice întârziere îi punea în inferioritate prin pierderea Rusiei,
a cărei situație devenea din zi în zi mai dubioasă.
In consecință, Aliații hotărăsc o ofensivă de mare amploare
pe frontul de Vest, unde avea să opereze cu peste 70 de Divizii
anglo-franceze.
1*
 4

Germanii însă evacuează, în Februarie, o mare parte din

eșindul cuprins între Aras și Noyon, scurtează frontul și se
retrag pe pozițiunea Hindenburg, organizată puternic încă din
toamna anului 1916.
Din această cauză, marea ofensivă a Aliaților este amânată
pentru începutul lunei Aprilie.
Această ofensivă avea să fie conjugată cu ofensiva ruso-
română pe frontul de Est și cu a Italienilor pe frontul de Sud.
In Rusia însă se petreceau lucruri mari.
La 23 Noemvrie 1916, Țarul Nicolae înlocuește pe ministrul
Sturmer cu Trepov, un om foarte- energic și partizan al Antantei.
Călugărul Rasputin însă, a cărui influență la Curtea Impe­
rială rusă era hotărâtoare, face să se mențină la Interne ministrul
Protopopov, omul Germanilor, care cultivă în popor spiritul
pacifist.
Grație afecțiunei pe care o are Țarul pentru acest călugăr,
care izolase complet pe Țar de națiunea rusă, îi ascultă toate
sfaturile nefaste și înlătură delà guvern pe toți oamenii politici
cari erau alături de Antanta și ar fi evitat revoluția.
Oamenii de seamă și poporul însăși, vedeau cu uimire că
în conducerea Rusiei își făcuse loc incuria, dezordinea și se în­
tronase mizeria peste tot.
Văd că factorul conducător își asumă drepturi mai multe
decât i se cuvine, că influența și ascendentul moral pe care
Rasputin îl are asupra Curții Imperiale o izolează complet de
sufletul și suferințele poporului .rus.
Nemai putând suporta pe acest călugăr sinistru, îl asasinează
la 29 Decemvrie 1916.
Dar nici asasinarea lui Rasputin nu ameliorează situația și
la 9 Ianuarie 1917 demisionează și Trepov, văzând că nu mai
poate apăra țarismul contra convingerilor sale.
In această stare de nesiguranță și în această atmosferă în­
cărcată are loc conferința interaliată la Petrograd (29 Ian.—21
Febr.) la care iau parte, din partea Franței, Generalul Castelneau
și Doumergue, conferință în care avea să stabilească acțiunea
Rusiei pentru marea ofensivă a Aliaților, din primăvara anului 1917.
Aliații insistă pe lângă Rusia ca să treacă la ofensivă, cel
mai târziu la 15 Aprilie, adică simultan cu cea de pe frontul de
Vest, însă li se răspunde că intrarea în acțiune a Rusiei este
 - 5 -

subordonată organizărei a 60 de Divizii noui, pentru cari va

trebui timp.
Deocamdată, armata rusă nu va putea executa decât acțiuni
locale.
Conferința se termină astfel fără nici un rezultat apreciabil.
Se constată cu această ocaziune nevoia de a ajuta România
și de a bloca Germania,
La începutul lunei Martie, un ger cumplit desorganizează
transporturile pe căile ferate și o criză de alimente domnește la
Petrograd, O fierbere vie pătrunde în popor și la 9 Martie izbuc­
nesc mișcări revoluționare, pe care Protopopov încearcă a le
înăbuși prin sânge,
Trupele aflate la Petrograd trec de partea revoluționarilor
și guvernul rămâne în neputință să potolească revoluția.
Hoarde revoluționare (lucrători, soldați) atacă pe ofițeri și
pe agenții de poliție, dau drumul închisorilor, devastează maga­
zinele și dau foc depozitelor statului.
Duma, çare trăia în contact cu poporul și-i cunoștea sufe­
rințele, aprobă revoluția, convinsă că în actuala stare de lucruri
singurul mijloc de a scăpa țara din anarhie este un guvernământ
unic în stat. Ea decide să aresteze pe actualii miniștri și constitue
un Guvern provizoriu (13 Martie),
Demițând guvernul Țarist, se constituesc 3 direcțiuni :
1, Comitetul executiv al Dumei, însărcinat cu reforma po­
litică pentru a calma spiritele și a apăra Dinastia,
2, Comitetul mixt de deputați și soldați' (Soviet) cu scopul
de a proclama Republica socială și de a sfârși răsboiul,
3, Cartierul general al trupelor (câțiva ofițeri inferiori, sub­
ofițeri și soldați) care-și asumau comandamentul suprem și înlo­
cuirea trupelor trecute la revoluție.

La 14 Martie, Comitetul executiv adoptă următorul program :

— Abdicarea Țarului în favoarea Țareviciului.
— Regența Marelui Duce Mihail fratele Țarului.
— Formarea unui minister responsabil.
— Alegerea unei Adunări Constituante prin vot universal.
— Proclamarea egalităței oamenilor înaintea legilor.
Se formează guvernul provizoriu, sub prințul Lvov cu
Gontchekov, Miliukov, Terestchenko și Kerenski.
 6

Dar cum se formă acest guvern, el avu îndată de luptat cu

partidul extremist „Comitetul mixt al lucrătorilor și soldaților“
denumit „Soviet“ ale cărei revendicări aveau un caracter de o
violență extremă, cerând arestarea Țarului și a familiei imperiale,
precum și terminarea răsboiului în vederea tendințelor pacifiste
infiltrate de socialiștii germani.

In acest scop, cum se formează guvernul provizoriu, Sovietul

publică un ordin de zi, cuprinzând 14 puncte, prin care sdrun-
cină toată disciplina militară și anume :
— Invită soldații să aleagă delegați în Comitet.
— Impune alegerea în fiecare regiment a unui comitet în
locul ofițerilor, un comitet de soldați însărcinat cu controlul și
întrebuințarea materialului de răsboiu.
— Dă dreptul soldaților de a lipsi delà unitate fără autorizație.
— De a executa comerț.
— De a purta haine civile în afară de serviciu.
— Desființează semnele gradelor erarhice și salutul față
de superiori.
— Orice conflict între ofițeri și soldați să fie rezolvit de
un comitet ales de ei.

Ministrul de Răsboiu (Kerenski) caută să împiedece imediat

aplicarea acestui ordin de zi, dar nu ajunge decât la amânarea
lui provizorie.
Țarul Nicolae, care se afla la Mohilew, află că tot poporul
aderă la revoluție și se refugiază la Prkow unde era Cartierul
Armatelor de Nord.
La 15 Martie, delegații Dumei vin să-l depună.
El se predă, însă spune că nu vrea să se separe de fiul său.
Abdică de bună voie, lăsând puterea supremă fratelui său,
Ducele Mihail.
Surescitarea opiniei publice crește pe zi ce trece și prinde
consistență ideia de a termina odată cu Dinastia, Se propune
Marelui Duce Mihail să primească funcțiunea de Protectorul Impe­
riului până la adunarea Constituantei, care va hotărî, și-și va
asuma totul.
Găsind în Kerenski însă un mare rival, nu poate conduce
și abdică și el.
 7

De acum despotismul demagogic se afirmă.

întreaga familie a Țarului este arestată la 26 Martie.
In mod oficial, la 23 Martie se adoptă fraternizarea cu
inamicul pe front, renunțându-se la cuceriri și la scopul prim
al răsboiului.
La 9 Aprilie, când pe frontul de Vest se începea marea
ofensivă, Rușii propun Aliaților săi să se discute din nou asupra
scopului răsboiului, ei fiind pentru închiderea lui.
Toate acestea sunt aduse telegrafic la cunoștința trupelor
pe front, grăbind prin aceasta, descompunerea armatei.
La mijlocul lunei Aprilie, Lenin merge la Stocholm pentru
a trată cu Bethman Holveg în vederea terminărei răsboiului.
Către finele lunei Aprilie, peste un milion de soldați părăsesc
frontul și se întorc acasă. Ei dezertează în masă pentru a par­
ticipa la împărțirea pământului.
Agenții germani varsă din abundență bani, alimentând anarhia,
ajungând ca soldații însăși să-și asasineze pe ofițerii lor ce căutau
să mai mențină ceva din spiritul de disciplină al vechei armate.
Peste tot domnește anarhia și desorientarea tuturora. Lucrul
la câmp și în uzine încetează, căile ferate nu mai merg, alimente
nu mai sosesc pentru populația delà orașe, foametea cuprinde pe
cei săraci și revoluția este pe deplin alimentată.
La începutul lunei Maiu ei fac cunoscut Aliaților vede­
rile Rusiei.
După insistențele Aliaților, guvernul provizoriu investește pe
Kerenski, Ministrul de Răsboiu și Marină, cu drepturi dictato­
riale, care își afirmă voința pentru continuarea răsboiului și deci,
să desfășoare o ofensivă generală pe întreg frontul oriental. El
proclamă „Patria în pericol“ numește pe Brusilow generalisim,
stabilește planul unei ofensive generale, cu efortul principal în
sectorul Tarnopol—Stanislau, în legătură cu ofensiva română pe
frontul românesc.
Această ofensivă începe la 1 Iulie (pe frontul român va
începe la 24 Iulie) însă planul Rușilor este complect cunoscut de
inamic. El concentrase o armată de 9 Divizii cu care mon­
tează o ripostă și la 19 Iulie transformă succesul rus în de­
zastru, urmărește trupele fugare ruse și până la finele lunei
August ocupă în întregime Bucovina și Galiția.
*
 8

Marea ofensivă franco-engleză începută la 9 Aprilie și

care culminează prin atacurile delà 16—20 Aprilie se oprește
fără nici un succes strategic, se câștigă prea puțin teren și Co­
mandamentul suprem aliat se vede nevoit a opri ofensiva la
20 Aprilie, rămânând să se execute în restul timpului numai
acțiuni locale, pentru îmbunătățirea pozițiilor și pentru ocuparea
punctelor, importante.
Prin urmare, la 24 Iulie, când Românii atacau la Mărăști,
nici unul din Aliații noștri nu mai era angajat în operațiuni mari,
cari să se conjuge cu ofensiva noastră.
Inamicul avea libertatea să opereze contra noastră și să-și
făurească mărețul plan de a termina cu armata românească printr’o
ofensivă concentrică din Bucovina spre Sud și de pe Șiret spre
Nord, acțiune întârziată și modificată de ofensiva noastră delà
Mărăști, dar care se va manifesta ulterior prin ofensiva sa delà
Mărășești și Oituz,
Iată dar în ce împrejurări grele ne aflam noi cu aliatul
nostru rus la 24 Iulie, când se va deslănțui ofensiva delà Mărăști
și în ce împrejurări se naște ideia acestei ofensive.
Trebue să medităm mult asupra acestei situații și a acțiunei
noastre, și să deducem că ofensiva noastră nu putea să vizeze
mari rezultate pentru noi, atâta timp cât aliatul rus era în des­
compunere și părăsea frontul și că toate sacrificiile ce le aveam
de făcut, erau mai mult pentru ajutorul frontului de Vest, pentru
a pironi cât mai multe forțe inamice în fața noastră, într'un cuvânt,
era sacrificiul pe rug ce ni se cerea pentru cauza generală, sacri­
ficiu înaintea căruia toți Aliații trebue să-și închine recunoștința
lor, căci nici unul din ei n’a fost pus vreodată într'o situație simi­
lară cu a noastră.

Operațiunile premergătoare bătăliei delà

Nămoloasa—Mărăști pe frontul român.
In urma înfrângerei de pe Argeș, trupele române se retrag
către Moldova și cu ajutorul trupelor ruse, reușesc să se oprească
pe Șiret și valea Putnei, până în munți, iar de aci pe creasta
munților Moldovei, până în Bucovina, unde să leagă cu frontul
rus (Est).
Armata I-a, care fusese extrem de încercată în luptele ante­
rioare, este retrasă în interiorul Moldovei pentru refacere.
 9

Armata II-a, süb comanda General Averescu, rămâne pe

front și reușește, în urma unei serii de lupte, să oprească definitiv
înaintarea inamicului.
Trupele noastre, deși demoralizate și extrem de extenuate;
în urma luptelor duse până acum și în urma dureroasei retra­
geri, încep a se reface, gândul răzbunării ridică moralul ofițerilor
și trupei, desvoltă în toți dorul de luptă și spiritul ofensiv.
Frontul român, în general, este jalonat pe linia :
— începând delà Vatra Dornei, trece pe teritorul Jude­
țului Suceava, lăsând colțul S, V. în mâna inamicului, urmează
spre Sud aproape linia frontierei, intră in Transilvania cu 1—2 km.
în regiunea Bicazului, apoi pe teritorul nostru, cam cu aceiași
distanță la Sud de Ghimeș ; iar din regiunea Oituzului, ia direcția
Sud-Est străbate ținutul Vrancei pe la Nord, trece din valea
Sușiței în valea Putnei și delà Movileni urmează Șiretul, până la
vărsarea lui în Dunăre, cu un cap de pod la Nămoloasa.
Acest front este ocupat de armata II-a Yomână și armatele
IX, IV și VI ruse.
— Armata Xl-a rusă ocupă aripa dreaptă, delà Vatra
Dornei la Cașin, Armata II-a română continuă frontul pe o în­
tindere de 35 km, spre Sud până la dealul Voloșcani (Irești), iar
de aci, Armatele IV și VI ruse întreg frontul până la Mare.
Totalul acestor forțe era de 32 Divizii Infanterie și 14 Div.
de Cavalerie,
Oprite pe acest front, trupele încep să organizeze poziția
și se îngroapă în șanțuri,
începem răsboiul de poziție.
Acțiuni locale se produc pe diferite părți ale frontului în
scopul rectificărei lui, ocuparea observatoarelor importante etc.
La 13 Ianuarie, inamicul atacă și ocupă înălțimea — la
Incărcătoarea — cota 711 și apoi cota 772 — Poiana Coada
Babei.
Acest atac ne precedează cu o zi, pentrucă și noi pro­
iectasem un atac în această direcțiune, în scopul de a ne îndrepta
frontul care făcea un intrând și ne amenința interceptarea rocadei
de pe valea Trotușului.
0 pătrundere a inamicului, pe direcțiunea Pralea—Căiuțr
ar fi adus căderea întregului front din munți, ne intercepta rocada
de pe valea Trotușului și apoi Șiretul.
 10

Probabil că această intențiune o urmărește inamicul prin

atacul dat, însă nu reușește decât să ocupe observatoarele 731, 772.
A doua acțiune se petrece la înălțimea Momâia cotele 625, 632).
Aceste observatoare erau stăpânite de inamic și ele ofereau
un observator excelent, de unde descoperea terenul pe toată
valea Șușiței.
La 28 Februarie Divizia I-a organizează un atac local pentru
ocuparea acestor observatoare, însă el nu reușește și rămânem
pe cota 625, la 50 de pași unii în fața celorlalți.
Până către începutul verei, frontul se liniștește și el devine
calm pe toată întinderea lui.
Puterile Centrale mai rețrag forțe din fața noastră și se pre­
gătesc să pareze desfășurarea ofensivei Aliaților care se prevăzuse
pentru primăvara anului 1917.
*
* *
In legătură cu planul general de operații al Aliaților, fixat
în conferința delà Chantilly pentru 1917, era vizat ofensiva și pe
frontul românesc, coordonată cu acțiunea de pe celalte fronturi.
Cum însă Armata I română nu este complet organizată, decât
în luna Iunie și pentrucă în Rusia revoluția își făcea efectul,
ofensiva pe frontul nostru sufere o întârziere și nu se mai poate
produce în luna Martie sau Aprilie, concomitent cu celelalte fronturi.
— Armata I română, refăcută, intră pe front în primele
zile ale lunei Iulie, așa că în această lună frontul nostru se în­
tindea delà Dorna Vatra și până la Marea Neagră, apărat de 3
armate ruse și 2 române, efectiv total: 47 Divizii infanterie și 10
de cavalerie, dintre cari 10 Div. inf, și 3 Div. cav. erau românești.

Situația generală a forțelor la începutul lunei

Iulie 1917.
Crochiul 1 A.
A. Trupele Ruso-Române.
1. Armata IX rusă la dreapta. Ocupă frontul delà Dorna-
Vatra până în Vrancea la Arșița Mocanului (cota 580 excl.).
2. Armata II română — General Averescu — constituită
din Divizia 1, 3, 6, 8 și o brig, cav,, continuă frontul pe o întin­
dere de 35 km. delà cota 580 inel, până la Râcoasa inel.
 11

3. Armata IV rusă, constituită din :

Corpul 8 Arm. (Div. 14, 15, 3 Tk.).
Corpul 7 Arm, (Div. 13, 34, Div. Zamurskaia).
Ambele corpuri în linia I.
Corpul 30 Arm. (Div. 71, 103) în linia II.
Ocupă frontul delà Râcoasa ex'cl. până la Movileni, pe
Șiret, inel.
4. Armata I română — General Christescu — constituită din :
Corpul 6 arm. (Div. 80 rusă, Div. 9 rom.).
Corpul 3 arm. (Div. 5, 13, 14).
Ocupă frontul pe malul stâng al Șiretului delà Movileni-
de-jos, până Ia Fundeni, de unde trece la Sud de Șiret prin
Gârlești—Crângeni, se unește cu frontul Arm. VI ruse.
Frontul total al Armatei I este de circa 40 km.
5. Armata VI rusă, constituită din :
Corp. 4 arm. (Div. 30, 40)
Corp. 47 arm. (Div. 5 Tr., 8 Tr,, linia I până la Prut.
>61 inf.).
Corp. 4 Sib. (Div. 9 Sib., 10 Sib.).
Div. 115 pe Dunăre între Galați și Tulcea.
Corp. 6 cav. (Div. 3 și 8 cav.). 1 .
j rezerva armatei
Div. 124, 36 Don.
6. Rezerva generală rusă, Corpul 29 arm. (Div. 1 și 7 Tr.,
Div. 3 cav.) în regiunea Băleni—Pechea.
B. Trupele inamice.
Pe întregul front, delà Bucovina inclusiv și până la mare,
inamicul dispunea de 4 armate, constituite în 2 grupuri :
1. Grupul Arhiducele Iosif cu :
a) Armata VII Köves pe frontul Bucovinei.
b) Armata Rohr, delà Glodu (regiunea Dorna-Vatra) până
la muntele Șandor (lângă Slănic) pe un front de circa 150 km,
c) Mai departe, între muntele Șandor și Ivești, pe un front
de circa 50 km. continua grupul Gherok (Div. 70 Hv., 71 A. U.
brig. 8 m.-te, Div. I cav. A. U. Div, 218 G.).
2. Grupul General Feldmareșal von Mackensen, cu :
a) Armata IX von Eben pe frontul: Ivești și până la Dunăre
(Nord Brăila).
 12

Ea era constituită din :

Div. 217 G., 62 A. U., 89 G., 12 Bav., 216 G., 301 G.,
7 cav, A. U., 109 G., 115 G., Div. mixtă Bg. (13), brg. 145 A. U.,
Div, 15 și 25 turcă, detașamentul Golz — toate în linia I.
Div. 76 G., 212 G., în linia II.
b) Armata bulgară — Nerezoff—constituită din Div. 4, 12
și cav. bulgară în Dobrogea.

Situația specială pe frontul armatei I române.

Crochiul 2 A.

A. Trupele române. Armata I.

a) Corpul 6 arm. — General Eremia Grigorescu — cu
Div. 80 rusă, 9 rom. și brig. 1 cav. ocupă frontul delà Movileni
și până la Fundeni inclusiv.
b) Corpul 3 arm. — General Iancovescu — cu: Div. 13
și 14 în linia I pe frontul Fundeni excl. — Crângeni inel. (Div.
14 la dreapta).
Div. 5 în linia II la Hanul Conache,
c) Rezerva Armatei:
Div. 12 la Ivești—Liești.
Brig, grăniceri la Cudalbi.
Div. 1 cav. la Barcea-Umbrărești.
Div. 2 cav. la Marginea și Sud.
d) Rezerva generală a M. C. G.
Div. 7 în regiunea Matca—Drăgănești.
In general, armata dispunea de :
86 batalioane, 62 escadroane, 104 baterii calibru diferit,
5 baterii de 53 mm., 9 baterii mortiere de tranșee, 8 batalioane
de pioneri, 52 avioane, adică un total de :
170.000 oameni.
584 guri de foc dintre care 32 baterii grele culibru până
la 210.

B, Inamicul.
In fața frontului Armatei I române, inamicul dispune de 4
Div. inf., 1 Div. cav. și anume :
 Div. 216 germ, delà Biliești la Vadul Roșea, front 13 km.
Div. 301 germ, (o brigadă) și Div. 7 cav. A. U. descălicată,
delà Vadul Roșea la pârâul Leica, front 7 km.
Div. 109 germ, pe frontul pârâul Leica — Gârlești 7 km.
Div, 115 germ, continuă frontul până la Chinoveni 11 km.
întreg frontul inamic era organizat defensiv, mai puternic
însă în fața capului de pod delà Nămoloasa. Aci el avea a doua
poziție la 6 —8 km. înapoia primei poziții, o alta intermediară
între aceste două și în fine, o a treia poziție în lucru, în re­
giunea Râmnicul Sărat și Est.
La prima poziție, satele Nănești, Măicănești, Gârlești, Chi-
noveni, Măxineni, erau organizate în puternice centre de rezistență.

Ofensiva delà Nămoloasa.

Proiectul de operațiuni ruso-român.
La 30 Mai, Comandamentul român și rus hotărăsc, de comun
acord, planul ofensivei cu efortul principal Armata I română în
sectorul Nămoloasa ; direcțiunea Râmnicul Sărat.
Scop :
a) De a imobiliza toate forțele inamice de pe frontul român ;
b) De a distruge, forțele inamice care operau pe frontul
Focșani—Nămoloasa, căzându-le pe linia de retragere.
Dispozitiv și repartiția misiunilor:
a) Armata IX rusă cu acțiuni ofensive locale, în, scopul de
a imobiliza forțele inamice din fața sa și a nu-i da libertatea să
ia trupe de aci spre a le transporta în alte sectoare. Aripavstângă
să mențină legătura cu Armata II română ;
b) Armata II română să contribue în mod indirect la stră­
pungerea din sectorul Nămoloasa, atacând puternic inamicul din
fața sa și înaintând hotărît până în v. Putnei. Aripa sa stângă
trebuia să înainteze repede spre Sud, Sud-Vest, pentru a acoperi
și înlesni operațiunile aripei drepte a Armatei IV rusă, care urma
să rupă frontul inamic din sectorul Răcoasa—satul Burca ;
c) Armata IV rusă, ajutată de acțiunea Armatei II română
și în concordanță cu ea, trebuia să pătrundă frontul inamic și să
 14

înainteze până în valea Milcovului, cucerind prin învăluire Măgura

Odobeștilor, să distrugă forțele inamice din regiunea Focșani aju­
tând, prin aceasta, acțiunea efortului principal dat de Armata I
română ;
d) Armata I română, execută efortul principal, rupând frontul
inamic în sectorul Podul Huroaia—Olăneasca, de unde apoi, să
înainteze în direcțiunea Râmnicul Sărat, spre a cădea în spatele
trupelor inamice din regiunea Focșani ;
e) Armata Vl-a rusă, acopere și asigură manevra Armatei,
române, atacând sectorul Olăneasca—Latinul, după care, se rabate
spre Est, pentru a cădea în spatele trupelor inamice din regiunea
Brăila.
Data începerei ofensivei sufere amânări și în cele din urmă
este hotărîtă pentru 22 Iulie.
Pregătirea de artilerie va dura 3 zile așa că debușarea in­
fanteriei la atac va fi la 25, ulterior amânată pentru 26 Iulie.

Proiectul de operațiuni al Armatei I.

1. Corpul VI de armată, General Eremia Grigorescu, cu
misiune defensivă activă. Să execute acțiuni demonstrative locale cu
scopul de a imobiliza forțele inamice din fața sa și să nu le dea
posibilitatea să se deplaseze spre S.-E. pentru a interveni în sec­
torul Corp. III, unde se producea ruptura. Dupăce Corp. III va
rupe frontul, Corpul VI va trece și el Șiretul pentru a participa
la acțiunea ofensivă.
2. Corpul III — General Iancovescu — execută efortul prin­
cipal. Atacă viguros și rupe frontul inamic în sectorul cuprins între :
La N.-V. Moara Huroaia, pârâul R.-Sărat.
La Sud, linia cotelor 20 (1500 m. S.-E. Crângeni) satul Olă­
neasca (inel.) P. T. Gulianca.
Atacă cu Divizia 13 și 14 în linia I. (Div. 14 la dreapta):
D.iv, 5 în linia II-a la Hanul Conache.
3. Obiective succesive de atins :
a) Prim obiectiv este însăși prima poziție inamică ;
b) Al doilea obiectiv : linia Măicănești—Olăneasca ;
c) Al treilea obiectiv — este poziția 3-a inamică: Râmnicul,.
P. T. Tătaru, Balta la Butuci, P, T. Gulianca.
 15

Odată cele 3 obiective atinse, înaintar Corpului de Arm_

va lua ca punct de direcție satul Vâjâitoarea (12 km. Sud Măr-
tinești).
După ruperea frontului inamic, rezerva armatei trece la
exploatarea succesului și întreaga Armată se dirijează către Râm­
nicul Sărat, pentru a cădea pe linia de retragere a forțelor ina­
mice din regiunea Focșani.
Atacul se va deslănțui în urma unei pregătiri de artilerie
care va dura 5 zile (2 pentru regulare și 3 pentru prepararea
propriu zisă). Ziua atacului este fixată pentru 25 Iulie. Ulterior
însă se amână pentru 26 Iulie, negăsind pregătirea de artilerie
completă.

Din dispozitivul ordonat, fiecare Divizie din efortul principal

(13 și 14) atacă pe un front de circa 2Va—3 km., cu brigadele
acolate, regimentele în brigadă eșalonate (Div. 13).
Se iau toate măsurile necesare în vederea atacului.
Toată artileria este în poziție, în dimineața de 20 Iulie când
se încep tragerile de regulare.
Infanteria este introdusă în sectoarele de atac și se apropie
cu lucrările de sapă până la 300 m. de inamic.
Din ziua de 23 Iulie se încep tragerile de distrugeri, exe­
cutând breșele în rețelele de sârmă inamice, mai dese în sec­
torul efortului principal.
Aviația stăpânește aerul și regulează în foarte bune condi-
țiuni tragerile de efect ale artileriei.
Diviziile din linia I dau toate ordinele de operațiuni prevăd
execuția atacului în cele mai detailate amănunțimi, rămânând a
se anunța numai ora atacului.

Proiectul de operațiuni inamic.

Comandamentul german urmărea scoaterea din cauză a ar­
matei românești, pentru a elimina frontul românesc, rămânându-i
libere trupele sale, de pe acest front, ca să le ducă pe frontul
de Vest. Această ofensivă avea să se deslănțuie paralel cu ofensiva
generală luată pe frontul rus.
După respingerea Rușilor din Bucovina, Arhiducele Iosif
trebuia să împingă ofensiva sa pe la Nord prin Bucovina, în timp
ce Mackensen va trece Șiretul și ambele apoi vor înainta concentric.
 16

și vor întoarce complect pe la Est de Șiret și Prut, toată rezi­

stența noastră, tăindu-ne retragerea în Rusia.
Prin reușita acestei ofensive, ei cădeau în spatele trupelor
ce luptau în munții Moldovei, întorceau rezistența Șiretului și
duceau la capitularea sau distrugerea Armatelor române.
In vederea acestui proiect ei însărcinează pe Generalul von
Morgen cu acest atac, punându-i la dispoziție 5 Divizii: 109, 115,
216, 76 și 13 bulgară.
Această ofensivă trebuia să se pronunțe în a doua jumătate
a lunei Iulie.
Către începutul lunei Iulie, se începe concentrarea forțelor.
Cu alte cuvinte și inamicul și noi ne pregăteam în acelaș
timp pentru ofensiva principală în acelaș sector.
Planul său nu se realizează, pentrucă sunt surprinși de
ofensiva delà Mărăști.
Din cauza acestei ofensive și din cauza desagregărei Armatei
IV ruse, ei vor schimba ulterior sectorului de atac la Vest de
Șiret și va da naștere bătăliei delà Mărășești și Oituz.

Operațiuni.
După ce se amână de două ori data începerei ofensivei, ea
rămâne fixată pentru ziua de 22 Iulie. In această zi, trebuia să
înceapă pregătirea de artilerie, iar în ziua de 25, infanteria să
treacă la atac.
Tragerile de efect se execută în zilele de 23, 24 și 25, cu
aproape 600 guri de foc, consumând peste 170.000 proiectile
(220vagoane).
Asaltul infanteriei fusese fixat de Armata IV, VI rusă și
Armata I română, în dimineața de 25 ora 5.
Armata II română are pregătirea de artilerie complectă și
în noaptea de 23/24, ora 4 dimineața, atacul se deslănțue victorios,
inamicul este surprins și se retrage cu repeziciune.
Crezând că pregătirea de artilerie n'ar fi suficientă pe frontul
Armatei I române și VI rusă, se amână atacul pentru dimineața
de 26 Iulie.
Pe timpul zilei de 25 urma să se continue cu pregătirea
•de artilerie.
 17

Contramandarea ofensivei.
In după amiaza zilei de 25 Iulie, armatele rusești primesc
ordin telegrafic delà Scerbacew, prin care ordonă armatelor ruse,
de pe frontul român, să oprească ofensiva până la noi ordine.
In urma acestui ordin, armatele ruse încetează pregătirea
de artilerie, reținându-se delà orice ajutor Armatei I.
Armata I română, rămânând astfel izolată, își oprește și ea
atacul, tocmai în faza ultimă a pregătirei lui.
In consecință, dă ordin trupelor sale să rămână în defensivă
păstrând terenul pe care se găsesc.
Câteva zile mai târziu, avea să se facă o nouă grupare de
forțe, Armata I trecând cu grosul forțelor Ia Vest de Șiret, pentru
a înlocui trupele Arm. IV ruse.
Armatele austro-germane luaseră ofensiva pe frontul rusesc
din Bucovina și Nord, respingând peste tot frontul trupele ruse
cari se retrăgeau în debandadă.
In această împrejurate ia naștere bătălia delà Mărăști.

Bătălia delà Mărăști.

22 Iulie—1 August.
Crochiul 3 A.

’ Situația generală a forțelor.

A. Inamicul.
întreg frontul din fața Armatei a II era împărțit în trei-
sectoare :
a) Sectorul Cașin, delà Arșița Mocanului până la Haloșul
mic (7 km.) ocupat de brigada 8-a, (div. 71 Honvezi), total 5 btl.
și 11 baterii.
b) Sectorul Fundul Lărguței, continuă frontul spre Sud-Est,
până la dealul Drăganul (cota 603) ; lungime totală 7 km. ocupat
cu Divizia 1 cavalerie austro-ungară, descălicată.
Era sectorul cel mai slab apărat (6 regimente cavalerie și
4 baterii).
c) Sectorul Șușiței, delà cota 603 până la valea Șușiței,
16 km.
2
 18

El era apărat de Divizia 218 germană (General v. Nostritz)

întărită cu 2 regimente și un batalion luate delà Diviziile 117 și 225.
Efectiv total 16 batalioane și 15 baterii.
Efectiv total pentru apărarea acestui front lung de 30 km.
era de :
21 batal, inf., 6 reg.-te caval, și 30 baterii artilerie.

B) Trupele române.
Armata II-a dispune de 4 Divizii inf., 1 brig, cav., dintre
care 3 Divizii în linia I-a și una în linia II-a, dispuse astfel :
a) Divizia 8, General Petrașcu, (14 btl.) pe un front de
15 km. între Arșița Mocanului și confluența păraelor Petricelele ;
b) Divizia 6, General Arghirescu, (14 btl.) pe un front de
10 km. având: •
— Brigada 11, Colonel Macri, delà confluența Petricelelor
la Poiana Incărcătoarea.
— Brigada 12, Colonel Stoenescu Alex. delà Incărcătoarea
la Dealul Drăgoteștilor ;
c) Divizia 3, General Mărgineanu, căreia i se mai dă reg.
18 inf. delà Div. I — are un total de 17 btl. pe frontul delà
dealul Drăgoteștilor până la Răcoasa inclusiv (10 km.) ;
d) Divizia 1, General Stratilescu, rezerva armatei împreună
cu brigada 2 călărași ;
Efectivul total al armatei era : 62.000 oameni, cu 1300 ofițeri
și 230, guri de foc.

Pentrucă efectivul forțelor nu permitea o acțiune de aceiaș

intensitate pe tot frontul și pentrucă proiectul de operație viza
desvoltarea operațiunilor spre Sud, pentru a înlesni căderea Mă-
gurei Odobești, întreg frontul armatei s'a împărțit în 2 sectoare :
— Sectorul defensiv, la dreapta, între Arșița Mocanului și
poiana Incărcătoarea, ocupat de Div. 8 și brig. 11 (Div. 6).
Comandantul sectorului General Văleanu Gh., Comandantul
C. IV A.
— Sectorul ofensiv — restul frontului până la Răcoasa,
ocupat de Divizia 3 și brig., 12 (Div. 6).
Comandantul sectorului General Văitoianu Artur, Coman­
dantul C. II A.
 19

Div. 1, mai puțin reg. 18 inf., pus sub ordinele Div. 3,

formează rezerva Armatei.
Artileria.
Pentru sectorul defensiv s’a lăsat artileria organică.
Sectorul ofensiv, unde se produce efortul principal, i se
mai adaugă : •
— Toate bateriile de artilerie grea ale Armatei și anume :
1 baterie obuziere 150.
2 baterii ruse 152.
4 „ „ 120.
2 „ „ 105.
2 Div. art. m.-te.
Totalizând forțele ce ocupau aceste 2 sectoare avem :
Sectorul defensiv: 20 batal, și 11 baterii — front 22 km.
Sectorul ofensiv : 36 batal, și 45 baterii, front 13 km.
Postul de comandă al armatei în gara Bâlca (în vagon), iar
postul său de observație la Poiana Carpenul (cota 707).

Situația specială a forțelor Armatei II.

Sectorul defensiv : Divizia 8-a cu reg.-tele 13, 25, 29, 37 inf.,
ocupă sectorul între trupele ruse și confluența pâfâelor Petricelele.
Divizia 6-a, brig. 11, cu reg.-tul 10 inf. și 7 vân., între
Div. 8-a și cota 711,

Sectorul ofensiv :
1. Divizia 6-a, (brig. 12), sector între cota 711 inel, și P.-na
Nicora unde se leagă cu dreapta Div, 3-a (R. 18).

Dispozitiv delà dreapta spre stânga :

— Reg. 24 inf., cu un batal. în linia I. (în fața cotei 711),
unul în linia II,, rezerva Diviziei, în valea Gospoi și altul rezerva
C. A. (valea Ursoaiei).
— Reg.-tul 11 inf. între cota 660 și 670 cu 2 bat. în linia I
și unul linia II,
— Reg. 12 inf. în sectorul, cotele 631, 675 cu 2 batal,,
în linia I. și unul în linia II.
2. Divizia 3-a — sector : între cota 575 (vf. Turcanu) și
cota 500 (D. Mărăști).
2*
 20

Dispozitiv, delà dreapta la stânga :

Reg.-tul 18 inf,, pe colina de Est d, Drăgotești cu stânga
la cota 536 P. T., d, Mărăști cu 3 batal, în linia I. In linia 2-a
1 se dau 2 companii din reg, 28 inf,
— Reg.-tul 4 inf., — colina de Est a dealului Bourului cu
2 batal. în linia I. și unul în linia II.
In linia Il-a 1 se dă și 1 comp., reg. 28 inf.
Limita stângă la cota 500 d. Mărăști.
Reg. 2, V., în valea pârâul Vârlanului cu 1 bat. în linia I.
și unul în linia II.
Reg. 22 inf., cu 2 batal., în fața Mărăștilor. O companie inf.,
cu o companie mitral., este destinată garnizoanei de siguranță a
tranșeelor din linia I-a, în fața Mărăștilor.
Reg. 30 Inf. cu un batal., în linia I-a Mărăști și Răcoasa,
celelalte 2 batal., în linia 2-a.
3. Divizia I. (Infanterie) mai puțin reg. 18 Inf., Rezerva Ar­
matei la Piscul Sofronei în Poiana Țigăncei.

Organizarea poziției.
Inamicul.
întreg frontul era organizat defensiv, cu : 13 centre de rezi­
stență înconjurate cu rețele de sârmă, adăposturi blindate și cu
foarte bune observatoare.
In special, sectorul cel mai tare și mai bine organizat era
sefctorul Șușiței, în fața Armatei II. române.
Ei aveau 3 poziții, însă bine organizată era numai prima și
anume :
a) Traseul general al acestei prime poziții urma în mod sen­
sibil creasta militară a dealului Mărăștilor — cotele 630, 575, 533,
536, 500, satul Mărăști cota 421, dealul Mânăstioara, trece Șușița
prin cota 322, apoi se îndreaptă prin cota 491 către Momâia
cotele 612 și 632.
Linia I-a a acestei poziții era apărată prin rețele de sârmă
solide și abatize. — Ea lega 4 mari centre de rezistență între
cari dealul Mânăstioara și satul Mărăști erau cele mai puternice.
Această primă poziție nu avea peste tot lucrată linia de
susținere, deși contra panta dealului Mărăști ar fi permis orga­
nizarea unei foarte bune linii de susținere.
 21

Pare că inamicul pusese în lucru această linie, pentrucă ea

s’a găsit trasată prin rețele de sârmă.
Observatoare. — Această poziție însă, îngloba o serie de
observatoare foarte bune.
Punctele dominante : Momâia (632), Incărcătoarea (711),
înălțimile delà Sud de Șușița și dealul Scaune cota 733 constituiau
un ansamblu perfect de observatoare, aveau o vedere foarte în­
tinsă și ofereau un real sprijin pentru tragerile artileriei ;
b) Poziția 2-a consta numai din câteva elemente de tranșee
și de rețele pe contra panta d. Teișului ;
c) Poziția 3-a. Linia delà Șușița, neorganizată.
Comunicațiuni. — Destul de numeroase și ușoare. Cea mai
mare parte ferite de vederi.
Prima și a doua poziție ofereau avantajul de a fi servite,
fiecare de culuar adânc, paralel cu frontul și puțin vulnerabil
artileriei (cele două văi : Dracia mare și v. Rădoaia),
Mai înapoi, drumul Șușiței și drumul de fier cu cale îngustă,
drumul Găurile—Vizantea Mănăstirească, asigurau comunicațiuni
cu bun randament.
In sens perpendicular, din valea Șușiței spre front duc :
— Drumul delà Câmpurile spre cota 670 și Incărcătoarea (711).
— Drumul delà satul Gogoi la Mărăști.
Ca observațiuni generale, putem spune că organizarea de­
fensivă a inamicului se reducea la o linie de centre de rezistență
legate între ele cu prima linie, însă lipsite de adâncime.
Străpunsă prima poziție, nu se mai întâlnește o altă poziție
organizată, așa că inamicul cu greu ar fi putut localiza succesul
atacului, mai ales că nici frontul nu era puternic apărat.
Pentru inamic, acest sector era considerat ca un sector calm
și de aceea densitatea trupelor era mică.

B. Frontul Armatei a Il-a române.

Revedem în treacăt numai prima poziție, având în vedere
caracterul ofensiv al acțiunei noastre.
Prima linie era o tranșee continuă, afară de trecerile peste
râpi, cari erau barate de rețele.
Linia urma : creasta militară a dealului Drăgotești și Bouru,
tăetura P. Vârlanului, creasta militară a dealului Albei, cu tranșee
 22

de susținere în contra pantă, creasta militară a dealului Buduiului

până la circa 400 m. Sud de cota 439, barează valea Limpejoara,
apoi cota 404—395 pe dealul Mărăștilor, lizierele satelor Alba și
Răcoasa, apărată printr'o rețea înaintată la Sud de Șușița și pro­
tejată printr’un cap de pod la Răcoasa. .
Soliditatea părței de Sud a d. Mărăștilor era garantată prin
două uvraje închise, stabilite la cotele 404 și 395.
La Sud de Răcoasa, după un baraj de rețele pe valea râului,
linia suia pantele dealul Glesneșului, cota 474 și dealul Genței
și Momâia cota 625, care era în posesiunea noastră.
Pozițiunile pentru artilerie erau foarte desavantajoase fața
de inamic.
Pentru art. de câmp pozițiunile erau greu de găsit.
Partea de Sud a sectorului era și mai desavantajată, pen-
trucă vârful Momâia oferă vederi de anfiladă asupra tuturor
râpelor Nord-Sud.

Observatoare :
Stăpânirea cotei 404 pe dealul Mărăștilor, ne asigura vederi
laterale asupra satului Mărăști.
Cotele 395 d. Genței și cota .625 Momâia, ofereau vederi
de flanc excelente asupra văei Șușiței până la Ciurucu și asupra
d. Teiușului.
înapoi, înălțimile Bălan, Curmătura, fiecare oferea bune
observatoare pentru comandament. *
Comunicațiuni. Rare și grele.
In general. Poziția noastră era desavantajoasă față de a
inamicului.
Stăpânirea cotelor 404 și 395 de pe d. Mărăștilor constituiau
singurul nostru avantaj.

Proiectele de operațiuni.
A. Inamicul.
Defensiva pe întreg frontul Armatei II române.
EI era în curs cu pregătirea ofensivei la Nămoloasa, legată
apoi cu cea din Bucovina.
 23

B. Armata II Română.
Ideia de manevră.
— Ofensiva cu efortul principal în sectorul Poiana Incăr-
•cătoarea—Răcoasa, cu P/2 Div. 6-a, Div, 3 și Div. 1 pentru
a ajunge în valea. Putnei, să taie linia de comunicațiuni a inami­
cului și să acopere dreapta Armatei IV ruse, care ataca spre
valea Milcovului,
Forțele dintre d. Arșița Mocanului și P.-na Incărcătoarea,
•constitue sectorul defensiv și au misiunea să fixeze forțele inamice
în această parte, precum și să preîntâmpine orice încercare de
-contra atac inamic.

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

Ofensiva trebuia să se desfășoare în 3 faze:
a) Prima fază. împingerea aripei stângi a armatei pe linia :
■Găurile—Vizantea Mănăstirească—Câmpurile de Jos—d. Mare—
d. Fântâna Puturoasă—La Incărcătoarea.
Pentru atingerea acestei linii, stânga Diviziei 6-a (brig. 12
inf. întărită cu reg. 24 inf.) trebuia adusă pe înălțimile : d. Fân­
tâna Puturoasă—La Incărcătoarea, iar Divizia 3-a menținându-și
stânga pe loc la Răcoasa, să împingă succesiv, centrul său și
dreapta, pe dealurile : Mărăști, Teișul și d. Mare (N. Câmpurile).
După cucerirea acestor înălțimi, mișcarea de înaintare trebuia
reluată până la atingerea obiectivului final al acestei faze : Câm­
purile—Vizantea Mănăstirească—Găurile ; '
b) A doua fază. împingerea centrului și stângei armatei pe
linia: P.-na Coada Văei—d. Babei—Rotilești—Răchitașul—Răchi­
tașul Mare—d. La China—d. Teișul—valea Sărei (în legătură cu
dreapta Corpului 8 rus).
Prin această înaintare, se înlesnea și întinderea dreptei ar­
matei pe linia : Arșița Mocanului—vf. Răsboiului—d. Răsboiului—
•d. Slatina—Piscul Cocoșilă—Răchitașul ;
c) A treia fază. Continuarea acjiunei, până ce dreapta și
centrul vor veni pe linia: vf. Clăbuc, seria dealurilor de pe
stâga Lepșei, până la confluența cu Putna, iar de aci, seria
înălțimilor de pe stânga Putnei, până la valea Sărei.
 24

Acțiunea ofensivei Armatei II r&mâne trebuia să meargă,

mână în mână cu acțiunea ofensivă dusă de Armata IV rusă, care
opera în prelungirea stângei noastre, cu misiunea să cucerească.
Momâia, să ajungă în valea Putnei, de unde apoi, viza înain­
tarea până la Milcov, pentru a face să cadă Măgura Odobești
și să concure la distrugerea forțelor inamice .din regiunea Focșani.
începerea atacului infanteriei este precedată de o puternică
pregătire de artilerie în zilele de 22 și 23 Iulie până la ora 20.
Pe timpul pregătirei, artileria trebuia să-și întrerupă tragerea
pentru o jumătate de oră, în ziua de 22 la orele 19 și în ziua
de 23 la orele 10 și 19.
Scopul acestor întreruperi era analog celui delà Plevna și
anume, de a induce în eroare inamicul asupra momentului asal­
tului, făcându-1 să apară la creastă după fiecare întrerupere,
pentru a se expune bombardamentului, precum și pentru a da
putința patrulelor noastre să se apropie de lucrările inamice spre
a constata dacă breșele au fost suficient făcute.

Operațiuni.
Dispunerea trupelor pe baza de plecare la atac.
In vederea începerei atacului trupele de infanterie sunt
așezate în cursul nopții de 21/22 Iulie în situația inițială și anume :
a) Divizia 6-a își regrupează forțele ducând brig. 12 cu
reg.-tele 11 și 12 inf., reg.-tul 24 inf. și 3 divizioane art. câmp în
sectorul ofensiv delà cota 711 până la poiana Nicoara ; iar pentru
sectorul defensiv (excl. cota 711—la confluența Petricelelor) lasă
reg.-tul 10 inf. și 7 vânători cu 3 baterii art. ;
b) Divizia 3-a, își dispune forțele astfel :
La N. între cota 575 și 500.
— Reg.-tul 18 inf.r pe clina Est a d. Drăgoteștilor în adă­
posturile pregătite din vreme.
— Reg.-tul 4 inf., pe clina Est a d. Bourului (N.-E.) cota 475.
— Reg.-tul 2 v.-tori în valea P. Vârlanului.
La Sud, între cota 500 (d. Mărăști) și Răcoasa inel.
— Reg.-tul 22 inf. cu 8 comp. inf. și 2 de mitr. în vâlceaua
Est pârâul lui Todiriță, restul constitue garnizoana de siguranță
în lucrările din linia I., până la valea Limpejoara.
 25

Reg.-tul 30 inf. ocupă cu batal. I. lucrările din linia I. dintre

valea Limpejoara și Răcoasa inel.
•Batalionul 11/30 este adunat în vâlceaua Est de dealul Gles-
neșului, iar batal. III/30 la Nord Răcoasa în râpa Bălicioasa.
— Reg.-tul 28 inf. are batalioanele 1 și 2, adunate în valea
Dondișului, constituind rezerva Diviziei; iar batal. 3 constitue gar­
nizoana de siguranță a lucrărilor din linia I în sectorul Nord
poiana Nicoara, până la P.-na lui Todiriță.
Toată artileria pe pozițiunile de tragere.
Pregătirea de artilerie începe în ziua de 22 Iulie ora 12
conform ordinului de operație al Armatei Nr. 1867, acțiunea con-
tinuându-se și noaptea, pentru a nu da putința inamicului să-și
refacă organizațiile defensive distruse de bombardament.
Patrulele noastre de recunoaștere constată, în după amiaza
zilei de 23, că pe frontul Diviziei 6 sunt făcute 7 breșe și cele­
lalte 5 începute.
Inamicul răspunse slab cu artileria sa tot timpul, până în
după amiaza de 23 Iulie.
In noaptea de 23 inamicul face o incursiune și încearcă
ocuparea cotei 404 de pe D. Mărăști, însă el este respins cu
mari pierderi.
Atacul.
Ora atacului este fixată de Armată la 4,45 în dimineața de
24 Iulie.
Ziua de 24 Iulie.
Faza I.
Divizia 6-a.
Atacul poziției delà P.-na Incărcătoarea și cota 711.
Atacă cu 1/24 I. cota 711 ora 3,50 dar nu reușește.
Batalionul este întărit cu câteva plotoane delà Regt. 7 v.-tori
și cu încă un batal, din rezerva Diviziei (11/24). Repetă atacul de
3 ori, orele 7,30, 15,30, 17,15 pătrund în primele linii inamice,
însă sunt contra atacate și respinse.
Atacul este amânat pentru ziua de 25.
 26

Atacul poziției între cota 660—630 (D. F. Puturoasa) ora 4,15.

Reg. 11 Inf. atacă sectorul dintre cotele 660 și 670 (ambele
inclusiv).
Rgt. 12 inft. între cota 630 și 575 (excl.)
Atacul este pornit la ora 4,15 după un violent bombarda­
ment de artilerie început ora 4.
Până la ora 11,30 ambele reg.-te nu și-au atins obiectivul.
Lupte puternice se dau pentru cucerirea cotelor 660, 670, 630.
In urma ajutorului dat de rezerva Diviziei cu bat. 11/17,
regt. 11 infant, ocupă, ora 18,30, cota 670 și o parte din cota 660.
Regt. 12, cucerește cota 630, respingând contra atacurile
inamice date pentru recucerirea ei.
Divizia 3-a.
Obiectiv de atins: d. Mărăști, d. Teișului și linia Șușiței
delà d. Mare (N. Câmpurile) până la Răcoasa, inclusiv.
Pentru străpungerea acestui front s a ales sectorul cuprins
între 536 (P. T. Mărăști) și marginea de N. a satului Mărăști
(cota 500 inel.)
Frontul Diviziei a fost împărțit în 2 sectoare. Sectorul de
Nord : Reg. 18 inft., 4 inft., 2 v.-tori (între Div. 6-a și N. Mărăști),
— Comandant Colonel Constantinescu Stan.
Sectorul Sud : Reg. 22, 30, 28 inft. restul sectorului Diviziei.
Comandant Colonel Alexiu Alexandru.
*
Sectorul Nord.
Regimentele 18, 4 și 2 v.-tori trec la atac Ia ora 4 și anume :
a) Regt. 18 între cota 575 inclusiv și 536 exclusiv ;
b) Regt. 4 inf, între cota 536 și 400 m. Nord cota 500 ;
c) Regt. 2 v.-tori delà cota 500 inclusiv până la liziera
N. Mărăști.
Acest sector constitue efortul principal.
— Inamicul este surprins peste tot frontul.
Până la ora 9,30.
— Regt. 18 inf., protejat de un puternic bombardament de
artilerie, cucerește poziția inamică în sectorul atacat, ajunge la
poziția artileriei unde capturează 4 obuziere de 105 și la ora
 27

"9,30 se oprește pe dealul Teișului, cu dreapta la cota 575 (vf.

"Turcanu) unde se leagă cu regt. 17 și cu stânga la cota 536 unde
se leagă cu regt. 4 inf.
Aici se oprește până la ora 14,20 pentru a se reface în
vederea reluărei înaintărei mai departe.
— Regimentul 4 inf. cu 2 batal. în linia I, atacă la ora 4,15
pe întregul sector, întoarce și cucerește uvrajul inamic delà cota
-536 la ora 4,50, ușurând înaintarea regimentului 18 inf.
^Pătrunde în tranșeele inamice peste tot frqnJiiL.§i_o^ luptă . -j
.sângeroăsăjse duCe7corpȚ^^_cmp, în șanțurile inamice^
\ La ora 6,30 trupele noastre termină cu curățirea tranșeelor
ipamice și jæta-Tpaintarea spre Ve§L„..
Lă^ora 9,30, concomitent cu regt. 18 inf,, — după o aprigă
luptă — cucerește dealul Teișului, delà cota 536 unde se leagă
cu regt. 18 inf. până la inclusiv cota 529 și aci se oprește. •
— Regimentul 2 v.-tori pornește primul la atac la ora 4.
JLa 4,15 pătrundeam tranșeele inamice^ șHuptă corp-fe-corp __—
pentru iz^jyr^^^obîre^Triafnîcului.
' ““Tupta pentru curățirea tranșeelor durează 2 ore în care
vânătorii au dat probe de eroism și de curaj în cel mai înalt grad.
Tragerile de protecție ale artileriei, foarte precis executate,
împiedică retragerea inamicului și sosirea de rezervă în ajutor,
La ora 6,30 poziția inamică este cucerită și regimentul reia
înaintarea spre colina de Sud a d. Teișului.
La ora 9,30 el pune stăpânire pe d. Teișului.
In rezumat, toate 3 regimentele cuceresc în prima fază
orele 4—6,30 peste tot prima poziție inamică.
La 6,30 reiau înaintarea și la 9,30 toate sunt stăpâne pe
•dealul Teișului.
Pe. această înălțime rămâne până la ora 14,15 când toate
reg.-tele reiau înaintarea spre Vest.

Faza II. 14,15—19.

Regt. 17, (2 batal.) căutând întoarcerea inamicului delà cota
670, reîncepe înaintarea spre dealul Cotu Roșea pe care-1 cuce­
rește până la ora 16,
Inamicul contra atacă trupele noastre, pentru reocuparea
poziției pierdute, însă este respins.
 28

La ora 15 brigada I ocupă cu :

Regt. 17 inf. înălțimile dintre cota 670 și 590 (aci se leagă
cu regt. 18 delà dreapta).
Regt, 18 inf. între 590 și 522 unde se leagă cu regt. 4 inf.
Regt. 4 inf. reîncepe înaintarea la 14,15 către dealul Cotu
Roșea și d. Mare. Lupte grele se dau pentru ocuparea lor, însă
la ora 19, regt. 4 inf. le stăpânește și se oprește cu dreapta la
cota 483 (Est Câmpurile) și stânga la cota 423 (Est Roșculești).
Cu alte cuvinte, atinsese valea Sușiței.
I Regt. 2 v.-tori. Reia înaintarea la 14,15 către dealul Văei,
I după lupte sângeroase îl cucerește și la ora 19 el se oprește cu
/. dreapta la 423 unde se leagă cu regt. 4 inf. și cu stânga la cota
j 420, deasupra localităței Ciurucul, ținând sub focul armei valea
I Șușiței. *

Sectorul de Sud (brig. 6 inf. Colonel Alexiu).

Brigada Colonel Alexiu avea de atacat satul Mărăști, după
cucerire căruia să înainteze până în v. Șușiței la înălțimea și în
legătură cu trupele sectorului Nord.
Ideia de manevră, pentru atacul Mărăștilor ;
a) Atac secundar (de front) cu 2 companii inf. ;
b) Atacul principal (învăluitor) cu 2 batalioane (II, III/22
pe la Nord și cu un batalion (III/30) pe la Sud de sat
Batal. 11/30 păstrează legătura cu corp. 8 rus.
La ora 4 pornesc la asalt.
Inamicul rezistă cu îndârjire, mai ales în uvrajul Nord Mă­
răști. Cele 2 batalioane (efortul principal) îl învăluesc pe la Nord
(între cota 500 și uvraj) și la ora 6 uvrajul este cucerit.
Apoi, cele 2 batalioane, cu o parte continuă înaintarea spre
Vest, pentru a cădea în spatele Mărăștilor, iară cu o parte atacă
marginea de Nord a satului.
In acest timp atacă și cele 2 companii din fața satului Mă­
răști, Manevra a reușit pe deplin.
Lupta dusă în interiorul satului a fost extrem de sânge­
roasă.
La ora 10 Mărăștii sunt ocupați și mișcarea se reia spre Vest.
La sud, regt. 30 inf. pătrunsese poziția inamică, însă întâm­
pină rezistență serioasă pe d. Mănăstioarei.
 29

Pentru cucerirea Iui se recurge tot la manevră.

a) Un batal, din trupele ce ocupase Mărăștii (R. 22) atacă
<dela Nord la Sud, pentru a cădea în spatele inamicului de pe
acest deal ;
b) 2 companii din regt. 30 inf. atacă delà Sud ;
c) Batal. III/30 îl menține de front ;
d) O massă puternică de artilerie își concentrează focul
asupra uvrajelor de pe Mănăstioara.
— Manevra este încoronată de succes.
r Mișcarea începută la 11,45 este terminată la 13,45.
Cea mai mare parte din trupele inamice sunt făcute prizo­
niere.
La ora 19 brigada 6 trecuse cu regt. 30 inf. Șușița și se
oprește pe linia :
Dreapta la cota 420 (d. Viei) unde se leagă cu regt. 2 v.-tori,
ocupă localitatea Gogoi, trece Șușița, urcă pe dealul Scăturei
prin cotele 483, 455 și se oprește cu stânga la cota 487 pe dealul
Inuri, unde se leagă cu trupele ruse.
— Peste tot frontul, inamicul este respins și obiectivul final
al zilei este ocupat.
Frontul inamic este rùpt, inamicul este surprins nu are re­
zerve cu care să localizeze insuccesul și de aci înainte retra­
gerea sa va fi și mai repede.
32 ofițeri morți și răniți și 1680 trupă morți și răniți, își
varsă sângele lor scump în această zi pentru sdrobirea inamicului
cotropitor.
Ziua de 25 Iulie.
Atacul progresează mult mai repede în această zi.
Inamicul, désorientât de lovitura bruscă din ziua precedentă,
desorganizat în urma pierderilor suferite, se retrage peste tot
frontul, ne mai opunând decât slabe rezistențe.
La Nord. C. IV. trece la ofensivă.

Mersul acțiunei.
Divizia 6-a, cu reg.-tele 24, 11 și 12 inf. în linia I, atacă și
ocupă poziția inamică delà poiana Incărcătoarea și cota 711.
Inamicul se retrage în mare desordine și nu mai opune
• decât slabe rezistențe răslețe.
 — 30 — •

Continuând înaintarea, Divizia 6-a, stăpânește în seara zilei

înălțimea dealului Babei (705) cu dreapta la 756 (Sud 773) pe
culmea dealului Babei. La stânga se leagă cu rgt. 17, care ocu­
pase înălțimile dintre valea Babei și valea Ungureanului.
Divizia I-a. Intră în întregime pe front, înlocuind cu brig. 2
reg.-tele 4 inf. și 2 v.-tori din Divizia 3-a, cari ocupaseră Roșcu-
lești și Câmpurile până la ora 10.
Brigada I-a începe atacul la ora 6 pentru ocuparea înălțimei
d. Mare între cotele 590—483 (2400 m. front).
La ora 7 poziția este cucerită.
Inamicul se retrage spre Câmpurile și înălțimile Vest Șușița,
dând foc depozitelor din Câmpuri.
Prin această mișcare, ajunsese la înălțimea rgt. 4 inf. și
2 v.-tori, care din ziua precedentă atinsese Șușița.
La ora 15 brigada 2-a a înlocuit complect rgt. 4 inf. și
2 v.-tori.
întreaga linie a Diviziei I-a reia mișcarea la ora 18,30 spre
Vest, precedată de patrule inf. și recunoașteri de cavalerie, trimise
spre Soveja, Răchitașul.
Obiectivul zilei: D. Neagu—Câmpurile D. Munteanul este
ocupat.
Atacul progresase în această zi 21/ä—3 km.
Inamicul este complect desorganizat și se retrage fără nici
o rezistență.
Divizia 3-a.
Brigada 5 (din dreapta, cu rgt. 4 inf. și 2 v.-tori) ocupă,
până la ora 10, satele Câmpurile și Roșculești pe care inamicul
le evacuase.
Aici însă reg.-tele se opresc; sunt înlocuite de brig. 2 a Div. I,
orele 12,15, de unde trec în rezerva armatei pe dealul Teiș.
Brigada 6-a stă pe poziția cucerită din ajun și se organi­
zează până la orele 18 în care timp Divizia I-a atinsese Șușița.
La ora 18,30 mișcarea reluându-se pe întreg frontul Div, I
și Brig. 6 și inamicul dispărând cu totul din fața Brig. 6-a, aceasta
primește ordinul Corpului 2 Arm. să înainteze pe valea Putnei cu
obiectiv final înălțimile de pe stânga Putnei, între d. Baba Maria
și satul valea Sărei.
 — 31

Pe baza acestui ordin, brigada se pune în marș la ora 18,30 cu :

— Rgt. 22 inf. pe direcția: d. Giurgi—Vizantea Răzășească—
dealul Baba Maria.
— Rgt. 30 inf. pe direcția : d. Mare—Fundul Scăturei (483)—
satul Găurile—Valea Furcei Scături și Părosul.
La Nord. Sectorul defensiv.
Divizia 8-a a cucerit cotele 480 (Puturoasa), 573 și 582.
Brigada 18 inf. a Diviziei 6-a (brigada din dreapta, sectorul
defensiv) a ocupat până la ora 20, linia: cotele 659 (P. T. Te-
herale) d. Mirăoarei.
*
In cursul zilei însă, Armata primește ordinul Nr. 34 al
Marelui Cartier General, prin care făcea cunoscut să oprească
operațiunile, din cauza situațittnfei generale pe frontul oriental.
Armata Il-a trebuia să rămână pe pozițiunile pe care a
ajuns în seara de 25/VII.
*
Ziua de 26 Iulie 1917.
Conform ordinului M. C. G. Nr. 34, Armata Il-a dă ordinul
de operație Nr. 1949, prin care prescrie ca acfiunea ofensivă să
înceteze pe dată ce grosul unităților vor ajunge linia atinsă de
detașamentele înaintate, adecă: vf. Arșița, Teheralele—vf. Roti-
lești - Rechitașul Mare, d. Lozei, d. Teiș.
Ambele corpuri de armată trebuiau să lasă în rezerva armatei :
C. IV. la Câmpurile de sus, patru batalioane.
C. II. A. la Roșculești, tot patru batalioane.
Mersul acțiunei.
Corpul IV Armată.
a) Divizia 8-a împinge aripa stângă până la Teherale unde
se leagă cu Divizia 6-a.
Divizia 6-a: Brigada 11 ocupă cu dreapta înălțimea Tehe­
rale unde rămâne și se leagă cu Divizia 8-a, iar cu stânga înain­
tează mai departe și ocupă, până în seara zilei, d. Boului (cota
564) unde se leagă cu brigada 12.
Brigada 12 reia mișcarea la orele 10, respinge slabele rezi­
stențe inamice și în seara zilei se oprește pe poziția ordonată cu
dreapta la d. Boului și stânga la Răchitașul Mic, unde se leagă,
cu Divizia I.
 32

Corpul II Armată.
a) Divizia I-a, primind ordinul de reluarea înaintărei la
2,30 noaptea, reia mișcarea spre noul obiectiv, la ora 3,30 cu
ambele brigade acolate.
La ora 8, brigada I-a ocupă Răchitașul Mic, capturează
un bogat material de răsboiu și respinge în dezordine inamicul
spre Soveja.
Brigada 2-a, ajunse în fața înălțimilor dintre Răchitașul Mare
și d. Lozei, întâmpină serioasă rezistență din partea inamicului.
La ora 8 însă inamicul este respins în dezordipe, către Soveja
și Negrilești.
La ora 12, Divizia I-a ocupă obiectivul dat : dreapta la
Răchitașul Mic, apoi Răchitașul Mare, d. Lozei.
La stânga este trimis regt. 1 v.-tori care ocupă, până seara,
restul poziției până la d, Pricopie, unde se leagă cu Divizia 3-a.
Divizia ocupă și Soveja cu un batal. 31 inf,, capturând
trupele inamice ce se găseau aici.

b) Divizia 3-a.
— Brigada 5-a la dispoziția armatei la Roșculești.
— Brigada 6-a la ora 1,30 noaptea se află în repaos la
cota 481 (Sud de satul Purcei).
Inamicul se retrăsese pe înălțimile S. V. Părosul. El va opune
o mai serioasă rezistență în acest' sector.
Avangardele regimentului 22 inf., care înaintau cu direcțiunea
d. Teișul, sunt primite cu focuri de inamic la ora 5,30 de pe
d. Ceardac (cota 760).
Regt. 30 inf., care înainta cu direcțiunea d. Piatra, de ase­
menea este primit cu focuri de inamic, la eșirea din Scătura
Părosul.
Inamicul de aci este respins și i se captureasă un convoi
de 10 căruțe.
Mai departe, regt. 30 este oprit de inamicul care ocupase
d, Bătăroaga, pe care nu-1 poate respinge decât după lupte
serioase abia în dimineața de 27 Iulie.
Pentru a înlesni respingerea inamicului de pe d. Ceardac și
Bătăroaga, Divizia trimite reg. 2 v.-tori prin valea Tichirișului să
învălue cele două centre de rezistență inamice.
 33

Inamicul delà Ceardac se retrage la ora 12, cel delà Bătă-

roaga rezistă până în dimineața zilei de 27, când ambele reg,-te
au ocupat obiectivele destinate : delà d, Pricopie—d. Teiș la
Corbu—piscul Coarnele Cerbului —d. Piatra.
A
Armata primește ordinul Nr. 35 delà M. C. G. prin care-i
lasă latitudinea de a împinge dreapta pe Măgura Cașinului (cota
1125) la înălțimea stângei Armatei 9 ruse, iar linia generală de
rezistență a restului să fie astfel aleasă încât să interzică inami­
cului orice mișcare pe valea Putnei, între Negrilești și valea Sărei,
precum și concentrări de trupe în Soveja, Rucăreni și Drago-
slavele.
Ziua de 27 Iulie.
Pe baza ord. M. C. G. Nr. 35, Armata dă ordinul de ope­
rație Nr. 1962—ora 2,10, prin care hotărăște: Armata să înainteze
pe linia cota 1125 (P. T. Măgtira Cașinului) în legătură cu Ar­
mata IX rusă, cota 1167 Vf. Măgurei, Sboina Neagră Tiua Neagră,
cota 1040, cotele 1116, 727, 568 (Sud Negrilești), iar de aci
înălțimile de pe malul stâng al Putnei, până la valea Sărei,
unde se va face legătura cu Armata IV-a rusă.
Brigada 2 Călărași să înainteze până la Câmpurile și să
împingă pe șoseaua Soveja automobilele blindate până în apro­
piere de D. Tiua Neagră.
Divizia 6-a reintră sub ordinele Corpului IV armată.
Inamicul era în retragere spre coama munților, cu inten-
țiunea probabilă să reziste în defileul Putnei.

Mersul acțiunei.
Divizia 8-a, la dreapta Corpului IV, ocupă până la finele
zilei, linia : cota 857 (Arșița Mocanului), Plaiul Măgura, muntele
Răsboiul (versantul de Est), d. Slatinei (cota 855) până la cota
719, unde se leagă cu Divizia 6-a. Acțiunea sa nu este de mare
însemnătate, inamicul nu opune rezistență serioasă, având dreapta
expusă înaintărei repezi a Diviziei 6-a.
Divizia 6-a avea misiunea să înainteze 8—9 km. spre Vest
(către munți) și să ocupe frontul : vf. Secuiului (cota 1234), mun­
tele Sboina Neagră, P, T. Sboina Neagră (cota 1374, 5), muntele
Tiua Neagră (cotele 1165, 1040).
3
 - 34

Ea se pune în marș la ora 11 cu ambele brigade (11 și IZ

acolate) spre Vest, urmând itinerariile :
Brig. 11 (dreapta): drumul valea P. lui Dumicușu apoi pe
plaiul Ungurașului—drumul v. Chinei—plaiul Frăsinișului.
Brig. 12 inf. pe șoseaua Soveja—Dragoslavele.
Ambele brigade înaintează circa 6 km., nu întâmpină rezi­
stență din partea inamicului, până ce ajung în masivul păduros,,
care începe să acopere munții în întregime.
La 1—2 km. în interiorul pădurei, inamicul întâmpină cu
foc violent delà p.-na Prăfăria (1042), p.-na Strigoaia (1076), iar în
sectorul brig, 12 inf, chiar de pe frontul ce dorea să-l ocupe.
Nu se poate ocupa frontul ordonat și în seara zilei, Divizia ră­
mâne cu ambele brigade la marginea Est a masivului păduros,
(brig. 11 la Est păd. de pe plaiul Frăsinișului și brig. 12 la P.-na
Punga).
Divizia 1 avea misiunea să înainteze spre Vest și să ocupe
frontul: dreapta la 1040 pe muntele Tiua Neagră, apoi spre Sud
prin cota 1070 (muntele Tiua Golașă), cota 1122 (muntele Roș-
chila), cota 1116 (Fântâna Bucur), cota 727 (D. Dumei) de unde
se rabate spre Est la cota 568 (Negrilești), unde face legătură cu
Divizia 3.
Divizia se pune în marș cu trei regimente în linia I-a (18,
31 și 1. inf.) delà dreapta spre stânga și unul în linia II-a (17 inf.)
având direcțiunea spre noul front (Vest).
Trupele înaintează, fără să întâmpine rezistență serioasă din
partea inamicului, până aproape de frontul ordonat.
La ora 18, se lovește de rezistența inamicului, pe crestele
munților Tiua Golașe, Roșchila și D. Dumei.
La dreapta, reg. 18 inf. întărit cu 2 batal, din 17 inf, reușește
să respingă definitiv pe inamic, abia către ora 23, ocupând frontul
ordonat ; celelalte delà stânga, întâmpină rezistența unei singure
companii pe dealul Dumei, o atacă însă și o capturează, așa că
la ora 23, Divizia I-a a atins în întregime frontul ordonat,
i Intrarea trupelor române în satele Soveja și Negrilești a dat
naștere la cele mai călduroase manifestâțiuni din partea populației
desrobite.
Sătenii în haine de sărbătoare au eșit înaintea trupelor
mulțumindu-le că i-a scăpat de jugul străin.
 35 —

Divizia 3-a avea misiunea să ocupe frontul prescris din ziua

precedentă adecă seria înălțimilor de pe stânga Putnei din colțul
cuprins între Negrilești și valea Sărei,
La ora 6 dimineața Divizia înaintează numai cu brig. 6-a inf.
(regt. 22 inf., 2 v.-tori și 30 inf.) în linia I-a acoperită pe dreapta
cu un batal, din regt. 28 inf. cu misiunea să ocupe dealul Baba
Maria, făcând legătura cu Divizia I-a.
Inamicul respins din ajun, ocupă seria înălțimilor : D. Baba
Maria, D. Frăsinet, D. Fundul Vărzăria, Vf. Pleșului, Vf. Pleșioarei
’ (toate pe țărmul stâng al Putnei).
Până la ora 11 inamicul este respins în desordine pe partea
de Nord a frontului și Divizia ocupă frontul ordonat.
La stânga însă, inamicul ocupă solid D. Gâlmei. In urma
’ atacurilor repetate de reg. 30 inf. întărit cu 1/28 inf. inamicul
pierde dealul Gâlmei, însă rămâne stăpân pe dealurile delà Fundul
Vărzăria la Vf. Șipotei; rgt. 30 inf. se oprește în fața lui.

Zilele 28—30 Iulie.

/ Prin ordinul Nr. 36, M. C. G. face cunoscut, Armatei Il-a,
că misiunea trupelor ce operează pe front este pur defensivă, cu
scopul de a menține cu orice preț pozițiile ce le ocupă la aceasta
dată, pentru a acoperi valea Trotușului până ce se va restabili
situația generală pe frontul oriental și in special pe cel galițian.
Armata II-a, căreia i se va da și Diviziile 7, 12 și batal,
v.-tori m.-te, eventual și brig, grăniceri, va păstra frontul dintre
valea Doftanei și Răcoasa, înlocuind trupele Armatei 9-a rusă
până la valea Doftanei.
înlocuirea trebue făcută neapărat până în dimineața zilei
de 4 August.
Această operațiune era impusă de situația generală.
Rușii se retrăgeau în desordine prin Bucovina, descoperind
dreapta frontului român.
Și inamicul, în scopul de a termina cu frontul românesc
pregătea în amănunt o ofensivă puternică contra noastră.
Ideia atacului peste Șiret la Nămoloasa este părăsită de
inamic, din cauza diversiunei făcute de ofensiva noastră delà
Mărăști. Inamicul organizează acum ofensiva delà Mărășești—Oituz.
3*
 36

Trupele Armatei I-a, destinate ofensivei delà Nămoloasa, vor

fi aduse pentru înlocuirea Armatei IV-a rusă, operațiuni în timpul
cărora, inamicul ne va surprinde cu ofensiva delà Mărășești.

Operațiuni.
Corpul II. Armată.
Față de prescrierile ord. M. C. G. Nr. 36, Armata Il-a caută
să-și rectifice frontul ocupat, să se organizeze pe el și să schimbe
trupele ruse la dreapta, până la valea Doftanei.
Divizia I-a, execută o serie de recunoașteri spre v. Lepșei
pentru a lua contactul cu inamicul și a ocupa, cu posturi înaintate,
înălțimile de pe stânga Lepșei.
In ziua de 29 Iulie, este trimis un batalion din regt. 17 inf.,
care atacă și ocupă d. Fața Schitului și d. Fițiane, încercând
serioase pierderi.
Inamicul se retrage pe dreapta Lepșei și ocupă muntele
Macredeu.
Iși mai rectifică frontul, la 30 Iulie, spre aripa dreaptă și
rămâne definitiv pe linia : cotele 1088—920, (muntele Ciobotarul)
1046, (vf. Streiului) 1143, (vf. Locoțeilor) 755, (Cheia Mocanului) 970,
(vf. Șoimului) 692, 688, 445, (Nord satul Cozia) 585, (Est Cozia)
până inclusiv cota 606, (d. Spinești) pe dreapta Putnei, unde se
leagă cu Div. 3-a prin rg.-tul 22 inf.
Posturi înaintate către v. Lepșei.
Divizia 3-a, trimite pentru atacul Măgurei Cașin la dispoziția
Diviziei 2-a, 2 bat. din reg.-tul 4 inf.
Cu restul trupelor caută să-și rectifice frontul pentru de­
fensivă.
In acest scop, în ziua de 28 Iulie, atacă din nou cu rg.-tul
30 inf., inamicul ce stăpânea înălțimile de pe stânga Putnei între
vf. Pleșul și Valea Sărei.
Atacuri sângeroase se dau pentru ocuparea crestelor acestor
înălțimi la care ia parte și reg.-tul 28 inf.
După o puternică pregătire de artilerie, abia seara, ora 21,
sunt cucerite toate vârfurile, afară de vf. Pleșului (642) și vf,
Cărăilă (647).
1 In această zi se pierd 4 ofițeri și 184 oameni morți și răniți.
 37 —

A doua zi, 29 Iulie, ora 4, reîncepe lupta pentru cucerirea

celor 2 vârfuri.
Ambele cote sunt ocupate și trupele rămân aci; întărindu-se
pe pozițiile cucerite, cu frontul jalonat pe: d. Pricopie (cota 689)
d. Baba Maria, d. Frăsinet, vf. Momâia, cotele 621, 642, 647,
535, 445.
Trimițând detașamente înainte, dincolo de Putna, pentru a
ocupa înălțimile din intrândul ce-1 face râul Putna la localitatea
Bârsești, se pare că inamicul ocupă slab aceste înălțimi și por­
nește spre seara zilei să treacă Putna, să atace inamicul și să
ocupe aceste înălțimi. Noaptea însă împiedică operațiunea.
A doua zi, 30 Iulie, continuă acțiunea și atacă inamicul de
pe înălțimile cotul Putnei. Atacul nu reușește decât în parte.
Ocupă cota 606 și 502 unde face legătură cu Divizia I-a,
iar de aici pe la originea văiei Bisericei, se îndreaptă spre Putna,
trece la Sud de satul Topești și continuă mai departe pe frontul
din ziua precedentă — V. Pleșului—Vf. Cărăilă—valea Sărei.
Pe acest front rămâne și se organizează defensiv.

Corpul IV armată.
Divizia 6-a, rămasă la liziera Est a masivului păduros, reia
mișcarea în ziua de 28, reușește să respingă slabele rezistențe
inamice și să ocupe linia cotekr 1234 (dreapta) 1257, 1374, 1148,
1029, 1040, unde se leagă cu Div. l-a.
Pe această poziție rămâne definitiv și începe să se orga­
nizeze.
Zilele următoare trece la organizarea poziției cucerite, ecle-
rate de elemente ușoare trimise înainte.
Divizia 8-a, întărită cu 2 batalioane delà Div. 3-a, are în­
sărcinarea să atace și să ocupe Măgura Cașinului (1164), aliniind
și restul frotului delà stânga cu frontul ocupat de Divizia 6-a.
In ziua de 28 Iulie, Divizia 8-a, în legătură cu trupele ruse
delà dreapta, după un bombardament de 4 ore, atacă Măgura
Cașinului cu următoarea ideie de manevră:
Rușii atacă delà Nord, dinspre cota 1125.
Trupele române de front și în flanc (delà Sud).
*
Tupele ruse însă se retrag, nu continuă atacul, lăsând în­
treaga acțiune numai trupelor române.
 38

Reușim să ocupăm Plaiul Măgurei însă nu și P. T. Măgura

Cașinului (1167).
Atacul este reluat și în următoarele 2 zile, însă fără succes.
In scopul de a stabili legătura cu Divizia 6, spre muntele
Limba, Divizia 8-a întreprinde atacul muntelui Răsboiului și Dealul
Slatina.
In dimineața de 30 Iulie, atacul este reluat și ambele înăl­
țimi sunt ocupate, luând inamicului numeroși prizonieri.
In ziua de 31 Iulie, întreg masivul Seciului este ocupat și
inamicul respins în valea Cașinului, rămânând definitiv cucerită
înălțimea culmea Răsboiului și d. Seciului delà cota 1171 până
la cota 1234, unde se leagă cu Divizia 6-a.
Pe ziua de 1 August, bătălia se termină pe frontul Armatei
a Il-a, Ea rămâne de acum în defensivă având frontul jalonat pe :
Măgura Cașinului, muntele Seciul (1171), Sboina Neagră, Tiua
Neagră, Tiua Golașă, Tulnici, Bârsești, valea Sărei, descriind un
mare intrând în frontul inamic. Delà valea Sărei înainte, se în­
tindea frontul rus cu corpul VIII, complectând acest intrând pe la
Nord de Colacul, Rugelul, Vidra, Vest Voloșcani până la Irești
unde se lega cu vechiul front.
*
In seara zilei de 30 Iulie, Armata dă ord. de oper. Nr. 2050
prin care hotărăște că linia pe care au ajuns trupele constitue
linia principală de rezistență și ea va rămânea neschimbată. Tru
pele trec în defensivă și se organizează la teren.
Prelungește flancul drept al Corp. IV arm. până în valea
Doftanei (cota 557), înlocuind în această parte trupele Corpului 40
rus în noaptea de 1/2 August.
Linia de demarcație între corpurile de armată : Muntele
Clăbuc, cota 1234, satul Gura Văei, P.-na Nicoara, toate inclusiv
pentru Corp. II,
Regimentele de v.-tori ale Diviziilor trec în rezerva armatei
la Câmpurile (1 și 2) și Onești (4, 7, 8),
In acest scop Corpul IV ia măsuri și prelungește cu Divizia
8-a frontul până în valea Doftanei.

Armata IV rusă.
Atacând concomitent cu Armata Il-a română, ajunge și ea
până în valea Putnei, ocupând localitățile, Colacul, Tichirișul,
Voloșcani, Ivești, unde se leagă cu vechiul front pe valea Putnei.
 39 -

Finele bătăliei delà Mărăști.

La 1 August, toate acțiunile ofensive pe frontul Armatei II
încetează.
Bătălia delà Mărăști este consumată și ea să încheie cu ur­
mătorul bilanț :
a) Ruperea frontului inamic pe o întindere de 30 km. și o
adâncime de circa 20 km.
b) Renunțarea inamicului la ofensiva delà Nămoloasa.
c) Capturarea a : 2769 prizonieri trupă și 23 ofițeri. Deo­
sebit, Rușii mai capturează și ei 430 prizonieri, ceeace dă un
total de 3200.
3 mortiere de 250 — (unul de 240).
24 obuziere (100, 104, 105).
6 tunuri munte.
7 mortiere de tranșee.
90 chesoane.
Un foarte bogat material de răsboiu.
d) Trupele române sufăr următoarele pierderi :
. ( 36 morți
Ofițeri ; j 72 răniți
1424 morți
Trupa: 2979 răniți
363 dispăruți
e) Succesul bătăliei nu poate fi exploatat din punct de vedere
strategic nici în legătură cu ofensiva delà Nămoloasa — oprită
în momentul începerei ei — pentrucă situația generală pe frontul
rus ne periclitează situația noastră, desagregarea forțelor ruse ia
proporții, noi trebuia să acoperim cu forțele noastre întreg frontul
și deaci nevoia să ne economisim oamenii cu cea mai mare grijă.
Câteva zile mai târziu însă, inamicul va începe lovitura sa
decisivă la Mărășești, dar el va fi înfrânt pentru a doua oară
și decisiv.

Considerațiuni.
Am văzut că bătălia delà Mărăști se termină cu un strălucit
succes pentru noi, inamicul este surprins, frontul rupt pe 30 km.,
și forțele române pătrund 20 km., în interior, oprindu-se de bună
voie la această adâncime, forțată numai de împrejurări neprevăzute.
 40

Această bătălie, este câștigată datorită faptului că Coman­

damentul român pregătește {moral și material) bine această bă­
tălie ; iar execuția este mai presus de orice laudă.
Pentruca o bătălie să fie pregătită (moral) se cere :
— Informațiuni precise asupra adversarului,
— Pe baza acestor informațiuni se alcătuește ideia de ma­
nevră și gruparea forțelor în funcțiune de manevra hotărâtă ;
— Imobilizarea adversarului în situația cunoscută la data
alcătuirei planului de manevră, până când manevra noastră se
face simțită.
— Secretul operațiunei, pentruca inamicul să nu ne con­
trarieze manevra.
Referindu-ne la bătălia studiată mai sus toate acestea con-
dițiuni au fost studiate și respectate.
a) Comandamentul român cunoștea exact ce forțe inamice
avea în fața sa. Din darea de seamă făcută de Armata Il-a, în
urma bătăliei reese că informațiunile ce avea asupra forțelor
inamicului din fața ei erau cele reale.
Știa că inamicul ocupase frontul în fața Diviziei 6-a și 3-a
numai cu Div. 218 germană al cărei efectiv era numai de 16 ba­
talioane și 15 baterii.
Fotografiile aeriene și observațiunile tereste precizează că
inamicul are numai prima poziție organizată și că înapoia ei
celelalte poziții prezentau numai începuturi.
Așa că inamicul respins de pe prima poziție, nu mai avea
o a doua pe care să se oprească, să opună o nouă rezistență.
Poziția principală a inamicului nu era precedată de o poziție
de avanposturi, ci ea era numai la câteva sute de metri în fața
noastră.
Din aceste date și din comparația cu trupele atăcătoare,
rezultă o vădită superioritate de partea noastră.
Pe sectorul ofensiv (frontul Div. 3-a și Va front Div. 6-a)
total 13 km., dispuneam de 36 batalioane și 45 baterii sau 1 ba­
talion, pe 300 m., și 1 tun pe 60 m., front.
Iar inamicul: 16 batalioane și 15 baterii, sau 1 batalion,
pe 1000 m., și 1 tun de 265 m., front.
Prin urmare de trei ori mai multă infanterie și de 4 ori
mai multă artilerie, realizând astfel o vădită superioritate față
de adversar;
 41

bj Stabilirea ideei de manevră. Cunoscând în amănunt;

situația inamicului, trece la alcătuirea planului de manevră și
hotărăște efort secundar la dreapta și efort principal la stânga,
dozând efortul secundar cu Div. 8 și Va Divizia 6-a; iar pe cel
principal cu: V2 Div. 6, Div. 3, Div. 1.
Stabilirea sectoarelor acestor eforturi nu este luată la în­
tâmplare sau după un capriciu al comandamentului, ci el este
în concordanță cu planul general al ofensivei pe frontul român.
Acel plan viza ofensiva principală cu Armata l-a la Nămo­
loasa pe direcția R.-Sărat, pentru a cădea în spatele trupelor
inamice din regiunea Focșani.
In acest timp, Armata II. română trebuia să ia ofensiva, să
ajungă în valea Putnei, ajutând acțiunei Armatei a IV-a ruse, care
înainta spre valea Milcovului, pentru a întoarce Măgura Odobești,
pe la Sud și apoi cu direcțiunea Focșani, concurând cu Armata I-a
la sdrobirea inamicului din această regiune.
Prin urmare, era indicat să destine efortul principal la stânga
pentrucă astfel ajuta Armata IV-a rusă să înainteze către valea
Milcovului.
Se viza prin ideia de manevră, să împingă cât mai mult cu
aripa stângă spre valea Putnei, pentru a tăia inamicului linia de
comunicație pe vale și spre a ușura acțiunea Armatei ruse către
valea Milcovului.
Iar pentru punerea la punct a trupelor în diferitele etape
ale bătăliei, în scopul de a nu rupe legătura între unități, sta­
bilește mersul operațiunilor pe faze, jalonează finele fazei printr'o
linie bine determinată pe teren, putând astfel eșalona trupele în
concordanță și în perfectă legătură pentru operațiunile faze
următoare.
Pentru reușita atacului, dozează efortul principal cu 2 Div.,
eșalonate în adâncime pe un front numai de 7 km.,. prezentând
inamicului o masă de 3 ori superioară în acest sector ;
c) Pentru imobilizarea adversarului, Divizia 8-a și Armata 9-a
rusă au misiunea să acționeze spre a da impresia inamicului că
este atacat pe întregul front :
d) Și în fine, secretul operațiunei este așa de bine păstrat,
încât inamicul este complect surprins, trupele noastre de asalt au
găsit vase cu ceai cald în tranșeele inamicului, iar comandantuL
sectorului abia scapă cu fuga din Câmpuri.
 42

Din prima zi, frontul inamic este străpuns, ziua următoare

trupele noastre trec la exploatarea succesului și apoi la urmărire.
Inamicul nu ne cunoscuse planul anterior și nu avea trupe
la îndemână cu care să facă față.
*

Pregătirea materială.
Oamenii toți sunt dotați cu unelte portative pentru organi­
zarea terenului, au munițiuni suficiente asupra lor și la trenurile
de luptă, așa că nici un moment acțiunea nu s'a întrerupt din
lipsa munițiunilor.
Sectorul este dotat cu o foarte mare cantitate de artilerie
ajungând la un tun pentru 60 m. front.
Din cauza acestui material bogat și din cauza bunei con­
duceri a acțiunei focului de artilerie, s'a reușit, ca după o pre­
parare de 39 ore să se execute complect breșele ordonate și să
reducă la tăcere mare parte din artileria inamică.
Căpitanul francez Challamel, atașat la Divizia 3-a, descrie
astfel acțiunea artileriei noastre :

Execufia tehnică a focului.

„Execuția fu excelentă. Rezultatul și constatările făcute după
acțiune probează corecțiunea execuției. Este locul mai ales a face
să reiasă bunul randament obținut cu mijloace relativ mici. Con­
sumațiile munițiilor au fost inferioare prevederilor. Regulele tirului
de distrugere au fost observate.
In măsura posibilului, loturi de munițiuni simțitor compara­
bile fuseseră constituite, în particular, în bateriile însărcinate să
facă breșele. Observarea tragerilor fu continuă și afară de tra­
gerile de interdicție, nu se făcu de loc uz de procedeul condam­
nabil al tragerilor pe zone cu mare tapaj și puțin efect“.
„A fost posibil de verificat eficacitatea tirurilor de inter­
dicție asupra comunicațiilor. Aceste trageri a fost una din cauzele
cari au obligat pe inamic să ne părăsească un material de răsboiu
important“.

Execuția.
Pe cât de bună a fost pregătirea bătăliei, tot pe atât de bine
a fost și execuția ei.
 - 43

Atacul este precedat de o foarte bună și eficace pregătire

<fe artilerie. Nimic nu oprește infanteria să pornească la asalt la
ora hotărîtă și să-și ocupe în timpul ordonat obiectivul fixat prin
ordin.
La ora 9,30 în prima zi a bătăliei, tot frontul era străpuns,
prima poziție inamică ocupată și trupele atacului stăpâneau înăl­
țimea Teișului, capturând o parte din bateriile inamice.
Aci se opresc pentru refacere și reorganizarea unităților
după care, exploatează succesul și ocupă obiectivul final al zilei.
Și reușesc a merge conform planului stabilit, pentrucă le­
gătura. dintre inf. și artil. a fost tot timpul păstrată, așa încât cu
adevărat se poate zice că artileria a deschis drumul infanteriei.
Asupra acestei legături căpitanul francez Challamel, spune :
„Legătura a funcționat bine. Chestiunea firelor telefonice nu
s'a pus, din cauza inerției artileriei inamice.
Totuși, curierii și semnalizatorii fuseseră prevăzuți. '
Detașamentele de legătură ale artileriei au adus mari servicii.
Avionul de infanterie a funcționat în dimineața de 23/24
și a dat indicațiuni prețioase comandamentului asupra pozițiunei
infanteriei în timpul înaintărei“.
Și mai departe, comparând acțiunea artileriei noastre față
de a inamicului, el zice :
„Artileria inamică n'a dat dovadă acestei metode, care este
caracteristica oricărei organizațiuni germane.
„Informațiunile ce avea relativ la contra baterii, erau puține“.
„Execuția unei contra preparațiuni bine studiate, ne-ar fi
enat“.
„Nimic nu s'a făcut“.

Să luăm deci o lecție din aceasta ultimă critică și apropi­

ind-o de frumoasele rezultate datorite organizației atacului, să
tragem concluziuni finale că succesul vine totdeauna ca recom­
pensă a sforțărilor săvârșite pentru a-1 obține.
Niciodată un punct bine întărit și ocupat de inamic, nu s’a
atacat de front, ci totdeauna s'a recurs la manevră, întoarce re­
zistența inamicului și-l silește să se retragă în grabă sau să fie
capturat.
 44

In această privință este cazul să menționăm felul cum s'a

atacat satul Mărăști, cotele 630, 670 și apoi dealul Mănăstioara
(24 Iulie) dealul Bătăroaga (26 Iulie) etc.
Cu toate că operațiunile au avut loc în teren muntos, lipsit
de drumuri principale și în mare parte acoperit, totuși, s’a făcut
mare uz de lupte de noaptea.
Aceasta ne evidențiază două lucruri :
1. Buna instrucție a trupelor române cari au atacat.
2. Cât de mult trebue să ne gândim la desăvârșirea instruc-
țiunei pentru operațiunile de noapte, care vor fi cu atât mai
frecvente pe viitor, cu cât aviația inamicului ne va limita de sigur
operațiunile de zi.
Concretizând dar asupra bătăliei, putem spune că ea reu­
șește datorită :
1. Bunei pregătiri morale;
2. „ „ materiale ;
3. Surprizei și superiorităței realizate față de adversar sub
toate raporturile.

In sfârșit, dacă ne aruncăm o scurtă privire asupra împre­

jurărilor în care ia naștere această bătălie și ne reamintim că ea
era încadrată în ofensiva generală, că atacul Armatei Il-a era
numai pentru a ușura acțiunea ofensivei principale a Armatei I-a
la Nămoloasa, se poate pune întrebarea dacă mai era necesară
această bătălie, din momentul ce ofensiva principală de pe Șiret
este oprită din cauzele cunoscute.
In adevăr, bătălia delà Mărăști nu era o acțiune izolată, ci
ea făcea parte dintr’un cadru întreg.
După câte am văzut însă, ofensiva pe Șiret este amânată
până în ziua de 26 Iulie.
Armata Il-a însă, care preceda cu ofensiva pentru a atrage
atențiunea inamicului în fața sa, este liberă să înceapă ofensiva
cu 1—2 zile mai de vreme, pe dată ce pregătirea de artilerie
fusese suficientă.
Or, ordinul de oprirea ofensivei este primit numai în ziua
de 25 Iulie seara, adică la 2 zile după declanșarea ei. Până la
această dată, planul ofensivei era în curs de execuție.
Prin urmare, declanșarea ofensivei este făcută la timp, lo­
gică și în spiritul planului general, pentrucă prin acțiunea sa din
 45

această parte, preceda ofensiva Armatei I-a, silea pe inamic să

trimită forțe în această parte și ușura frontul în fața Armatei I-a.
Din seara zilei de 25 Iulie însă, când Armata Il-a primește
ordinul Nr. 34 al M. C. G. prin care-i prescrie să oprească ope­
rațiunile și să rămână pe pozițiile pe care a ajuns în seara de
25 Iulie, din cauza situației generale pe frontul oriental, este de
discutat dacă trebuia să continue ofensiva în zilele următoare,
In seara zilei de 25 ajunge pe frontul : vf. Arșița, d. Babei—
Câmpurile, d. Munteanului, Vizantea Mănăstirească, Vizantea Ră­
vășească—d. Pricopie—vf. Cărăilă—valea Sărei.
Din examinarea terenului, a traseului noului front și prin
faptul că inamicul era în completă retragere, deducem că nu era
cazul fericit dacă Arm. Il-a rămânea pe acest front.
Ea trebuia să împingă mai departe, pentru a pune stăpânire
pe masivul păduros din față, pe linia vârfurilor : Răchitașul, Scarei,
Teiș, până în valea Sărei, pentrucă de aci interzicea inamicului
comunicația pe v. Putnei, ocupa crestele cari dominau terenul pe
mare adâncime, avea în spate terenul acoperit de păduri și lăsa
inamicului, în fața acestei poziții, un teren descoperit pe o adân­
cime de 4—5 km.
De altfel, era linia pe care a prescris-o Armata, Corpurilor
sale de armată, în urma ordinului M. C. G, Nr. 34, pentru ziua
de 26, și corespundea ceri.ițelor din ordinul M. C. G. Nr. 35
adică interzicea inamicului să-și concentreze forțe la Soveja și
accesul pe v. Putnei, delà Negrilești spre v. Sărei.
A părăsi aceasta linie pentru a înainta mai departe însemna :
a) Să între în masivul păduros ce acopere munții până în
Transilvania și știm ce greu este a păstra frontul în mijlocul pă-
durei unde acțiunea artileriei este cu totul limitată;
b) A lungi prea mult frontul pentru trupele ce aveau să-l
păstreze ;
c) A creia un eșind prea vulnerabil expus unui atac con­
centric al inamicului din cele 2 aripe, cum de fapt a și proiectat
Ludendorf prin ofensiva delà Mărășești și Oituz ;
d) Pierde oameni (pe timpul 27—31 Iulie) tocmai acum când
avem nevoie de ei pentru înlocuirea Rușilor pe front și rămânem
la propriile noastre mijloace ;
e) Nu se mai putea urmări nici un rezultat decisiv, din
: momentul ce acțiunea delà Mărăști era izolată, ofensiva delà
 46

Nămoloasa era oprită, inamicul ne amenința cu pătrunderea prin

Bucovina și la Sud; iar noi nu mai vizam exploatarea acestui
succes în câmpul strategic.
Ținând seama de aceste considerente, care de altfel sunt în
tonul ordinului Armatei dat pe baza ordinului M. St. M. Nr, 34,
conchidem că nu mai era cazul să se continue ofensiva dincolo
de această linie, evitând astfel pierderea de 14 ofițeri și 756 trupă.
Cu alte cuvinte, în ziua de 26 Iulie seara ofensiva trebuia
să se termine definitiv.
A fost poate necesară continuarea ei ca efect moral, ținând
seama de starea de deprimare a poporului în acele vremuri
pentru a îmbărbăta ostașul român, care desfășura acum prima
victorie, în urma dureroasei retrageri din 1916 și în fine, pentru
a arăta celor în drept, că atunci când am fost puși în situații
egale, noi am învins.
Câteva zile mai târziu Mărășeștii îi vor convinge și mai mult
de adevăr.
 Bătălia delà Mărășești,
Situația generală.
Sub impulsiunea lui Kerenski, în prima jumătate a lunei
Iulie, Armata rusă desfășoară ultima ofensivă în Galiția.
Deși la început par a avea succese, însă inamicul era la
curent cu proiectul rus, prin fraternizările ce erau în floare, pre­
gătesc pararea acestei ofensive și riposta necesară.
La 19 Iulie Austro-Germanii trec la contra ofensivă, între
Șiret și Sborov, resping în mare desordine Armata I-a rusă, care
nu mai era capabilă de nici un efort, ocupă Bucovina și ajung
' până la frontiera Moldovei.
Asupra felului cum s'a comportat Armata I-a rusă în această
acțiune iată ce spune Generalul Scerbatcev în ord. Nr. 163 din
25 Iulie 1917.:
„Cred de datoria mea către patrie și către toate trupele de
pe front, de a declara pe față, că situația generală, în aceste
ultime zile, s'a schimbat mult și că în urma retragerei executate
în mod trădător, câte odată chiar fără presiune din partea ina­
micului, de câteva unități de pe frontul de S. V., în urma refu­
zurilor frecvente a rezervelor de a susține unitățile care suferiseră,
sau de a executa ordinele de operațiuni, trupele de pe frontul
S. V. nu numai că nu au putut să ia ofensiva, în acelaș timp cu
noi, dar acuma ele se retrag pe o întindere considerabilă de pe
acest front, fără a opune cea mai mică rezistență inamicului".

Acest succes evidențiază inamicului starea de descompunere

a Armatei ruse și face să se nască ideia cuceririi Moldovei.
Pe frontul nostru starea morală a Armatei ruse, era în to­
tală descompunere. Propaganda inamicului continuă cu mare
intensitate și în special la trupele Armatei IV ruse. După o eva­
luare a însăși Comandamentului Armatei IV-a, aproape 40.000
 48

soldați făceau parte din comitetul sovietic, în timp ce alți 40.000

se retrăseseră delà orice serviciu și se ocupau numai cu discuțiuni
inutile, scoțând astfel efectivul unui corp de armată din trupele
luptătoare.
Ei află că la catastrofa din Tarnopol soldații ruși rămâneau
în urma ofițerilor ce se avântau la atac și-i împușcau din spate.
Această ideie nenorocită pătrunde și în mintea soldaților Armatei
IV-a ajungând, parte din ei, la aceiaș hotărâre.
Propaganda inamică se desfășoară mai activ la Diviziile 13
și 34 ruse, cU care fraternizările în massă erau zilnice. Spre a
împiedica trecerea de unități întregi rusești la inamic, pentru
fraternizări, se recursese la ajutorul artileriei, cu care se executa
trageri de baraj în fața rețelelor de sârmă.
Din tratativele duse continuu, de trupele Diviziei 13-a și
34-a ruse cu Germanii, pe la 18 Iunie 1917 se ajunsese la sem­
narea unei convenții secrete între Corpul I de rezervă german
și delegații Diviziilor 34 și 13 rusă, prin care aceste două Divizii
suspendă ostilitățile.
Drept rezultat al acestei convențiuni, Germanii aleg ca loc
de străpungere pentru bătălia delà Mărășești, frontul ocupat de
Divizia 34-a rusă.
Și când trupele germane pornesc la atac, trupele Diviziei 34
și 13 ruse părăsesc în massă frontul, fără luptă.
In . momentul când avea să se desfășoare cele mai crâncene
bătălii pe frontul nostru, Armata rusească încetase de a mai exista
și toată greutatea avea s’o suporte numai Armata română.

A. Trupele germane.
Mackensen spera că Armata română va depune armele, ne-
consimțind să se retragă în Rusia, pe un teritoriu în plină revo­
luție, unde cu siguranță că și Armata română s'ar fi descompus.
Pentru aceasta, Comandamentul German, emană următorul
proiect :
— Armata 3 și 7 austriacă să pătrundă din Bucovina, în
Nordul Moldovei, întorcând pe la Nord rezistența Carpaților—
Șiretului și Prutului.
Concomitent, Generalul von Morgen cu un grup de 5 Divizii
să treacă Șiretul pe la Nămoloasa și să înainteze spre Nord,
pentruca în legătură cu Armata 3 și 7 austriacă să taie retra­
gerea trupelor ruso-române din Carpați.
 49

In vederea acestui proiect, începe pregătirea grupului Morgen.

Acest proiect însă nu se realizează, din două cauze :
1, Rușii în retragerea lor prin Bucovina, distrug în mare
parte căile ferate îngreunând astfel în mare măsură legăturile
dinapoi ale Armatelor austriace.
2. In timpul când se pregătea von Morgen, Armata Il-a
română, atacă la Mărășești, surprinde punctul slab și rupe frontul
pe o întindere de 30 km. lărgime și 20 km. adâncime.
Această ofensivă, face pe Comandamentul german să schimbe
fundamental primul proiect, să se gândească la un altul de o
anvergură mult mai modestă, dar pentru .care însă,- trebuia să
aducă trupe suficiente de pe celelalte fronturi.
Renunță la atacul din Bucovina și-l mută la Oituz; iar pe
von Morgen îl deplasează, delà Nămoloasa, în regiunea Nord
Focșani, pentru a ataca pe direcțiunea Focșani—Mărășești—Adjud.
La acest nou proiect, Comandamentul german mai este atras de
eșindul ce-1 făcuse Armata Il-a română prin înaintarea sa către
Vest și de starea morală a trupelor Armatei a IV-a ruse.
B. Trupele Romăno-Ruse.
Prin retragerea continuă a Armatei I-a ruse către Est și
înaintarea inamicului în Bucovina, Comandamentul român vede
posibilitatea inamicului de a rupe legătura între Armata I-a și
Armata IX rusă, descoperirea frontului de Nord al Moldovei și
eventual, coborârea ofensivei inamice din Bucovina, în Nordul
Moldovei.
Pedealtăparte, temându-se de o ofensivă inamică din
Dobrogea, concomitentă cu cea de Ncrd, hotărăște oprirea ofen­
sivei Armatei române și se gândește la o nouă regrupare de forțe,
în scopul de a acoperi ambele flancuri ale frontului român.

Măsurile luate de M. C. G. român.

27 Iulie 1917.
a) Armata IX-a rusă. Să se mențină pe frontul ce ocupă,
operând la dreapta în strânsă legătură cu Armata l-a rusă să
acopere direcțiunea Bălți—Iași, și să asigure flancul drept al
frontului român spre Bucovina.
Pentru a-și putea întări flancul său drept și a avea forțe
disponibile cu care să facă față pericolului dinspre Bucovina, își
4
 50

va scurta frontul la aripa stângă, până la valea Doftanei, dându-I

în primire Armatei II-a române. Corpul 40 scos de pe acest front,
trece în rezerva armatei.
Va coopera cu dreapta Armatei II-a rom., pentru a acoperi
regiunea petroliferă și cărbuni—Ocna—Comănești.
b) Armata II-a română își întinde frontul la dreapta, până
la valea Doftanei exclusiv, înlocuind Corpul 40 rus. Stânga la
Răcoasa. înlocuirea trebuia terminată la 4~ August.
Să acopere neapărat valea Trotușului,
Se întărește cu : Bat. V. M.-te, Divizia 7 și 12.
c) Armata IV-a rusă, se întărește cu Divizia 80-a. Iși menține
sectorul între Armata II-a și I-a română (Varnița—Movileni),
Acopere direcțiunea Bârlad— Huși, contra trupelor inamice aflate
în regiunea Focșani.
d) Armata l-a română, înlocuește Divizia 80 rusă pe care
o redă Armatei IV-a ruse, până la 30 Iulie. Div. 7 și 12 trec la
Armata II-a română. Păstrează integritatea poziției actuale inclusiv
capul de pod Nămoloasa.
e) Armata Vl-a rusă își menține aceiaș compunere și acelaș
front — cu misiunea să acopere gura Șiretului și Dunărea, între
Galați—Mare, față de o eventuală ofensivă inamică dinspre
Dobrogea.
f) Rezervă la dispoziția M. C. G. : Div. 10, 15 și Brig.
Grăniceri.
Comandamentul român încă mai spera la o îmbunătățire a
situației și o reluare a ofensivei proiectate pe frontul român.

In timp însă ce măsurile ordonate mai sus se executau,

situația generală devine pe zi ce trece mai critică și pericolul
unei pătrunderi inamice prin Nordul Moldovei apare foarte probabil.
Pedealtăparte, starea de descompunere a armatelor ruse
devine mai accentuată din zi în zi.
In fața nouii situații, Comandamentul român renunță la orice
reluare a ofensivei, caută să înlocuească o parte din trupele ruse
pe frontul român (acolo unde păreau mai dubioase) și concepe o
nouă regrupare de forțe, constituind un grup de manevră în
Nordul Moldovei.
 51

Nouilê instrucțiuni date de M. C. G., la 2 August.

a) Armata IX-a rusă și Armata II-a română cum s'a hotărât
la 27 Iulie.
b) Armata IV-a rusă păstrează numai frontul Varnița—
Clipicești, ocupat cu Corpul 8, care trece sub ordinele Armatei La
române. Pe restul frontului, va fi înlocuită de Armata I-a rom.
până în dimineața de 9 Aug.
Forțele înlocuite Corp. 7, Div. 80, Div. 3 Turkestan trec în
constituirea grupului de manevră.
c) Armata I-a română dă în primire Armatei Vl-a ruse
frontul pe Șiret, până la Liești.
Schimbă trupele Armatei IV-a ruse și ia în primire frontul
Liești—Clipicești păstrând în compunerea sa : Div. 5, 9, 10, 13,
14, Div. 2 Cav. și Brig. 1 Căi.
Tot sub ordinele ei intră Corpul 8 rus și Div. Cav. Zamurskaia.
înlocuirea trupelor Arm. IV-a ruse trebuia să înceapă delà
stânga (Est) și să fie complect terminată în dimineața de 10 August.
Deplasarea numai noaptea.
Misiunea: Să păstreze cu orice preț integritatea poziției
afectate (Varnița—Liești). Pentru trecerile peste Șiret folosește
podurile delà : Movileni, Ciușlea, Băltărețu și Cosmești.
d) Armata Vl-a rusă, își întinde frontul la dreapta până la
Liești.
Dă Corpul 29 (3 Divizii) în compunerea grupului de manevră.
Misiune: se menține cea ordonată la 27 Iulie.
e) Grupul de manevră compus din:
— Două corpuri de cavalerie (în care intră și Div. 1 Cav. rom.)
— Corpul 7 Armată luat delà Armata IV rusă.
— Corpul 29 Armată luat delà Armata Vl-a rusă.
— Un Corp de armată (Div. 80 și D. 3 T.) delà Armata IV-a,
Va fi concentrat în Nordul Moldovei în regiunea Botoșani —
Verești—Fălticeni.
Misiune : Acopere Nordul Moldovei și este gata să atace în
flanc trupele inamice care vor înainta prin Bucovina, spre Est,
în urmărirea Armatei I-a ruse.
Această grupare însă, nu este terminată, pentrucă la 6 Au-
gust inamicul
4*
 —, 52

Situația specială.
Crochiul Nr, 4 A.

1 Trupele germane.
Armata IX-a germană. G.-l von Eben.
a) Corpul 18 rezervă G.-l Wenningen.
— Grupul Galvitz (Div. 217, reg. 29, 59, 3 grăniceri și încă
3 batal.) front 15 km., delà Burca la Purcelești, exclusiv.
— Div. 62 austriacă, front 4 km., între Purcelești inclusiv—
Ivănești exclusiv, Este adusă de pe frontul Italian.
b) Corpul I rezervă. G.-l von Morgen.
— Div. 89 g. front 6 km. Ivănești—
Făurei inel.
— Div. 76 g. front- 6 km. Făurei excl. Toate în
Balta Raței inclusiv. linia I-a ;
— Div. 12 Bavareză front 5 km. : Balta
Raței excl. Biliești.
— Div. 216 g. înapoia Div. 12 regiunea
Vânători—Jorăști—Mândrești. In linia Il-a
— Div. 115 — înapoia stângei (D. 89) în și rezerva C. A.
zona Câmpineanca—Pătești.
c) Detașamentul Wehner.
— (7 batal, miliții) front 7 km. între Biliești—Suraia ;
d) Grupul Râmnic G.-l Behr.
— Div. 109 g., 92 A. sector Suraia—Olăneasca ;
e) Grupul 52 G.-l Kosch.
— Div. Mixtă bulgară
— Div. 15 și 25 turcă ocupă restul sectorului
— Brig. 145 austro-ungară pe Șiret până la Dunăre ;
— Grupul Brăila
f) Rezerva Armatei IX-a germ. In regiunea Focșani și îm­
prejurimi.
— Div. 212 G. la Focșani în curs de concentrare.
— Div. 13 austro-ung. adusă de pe frontul Italian.
 53

— Corpul Alpin adus de pe frontul de Vest. Sosește la

19 August.
— Grupul Gerock. Se concentrează în fața Armatei Il-a ro-
mâne cu misiunea de a ataca odată cu Armata IX-a și să pătrundă
în valea Trotușului prin văile: Oituz și Slănic.

2. Trupele româno-ruse.
a) Armata IV-a rusă.
Corpul 8 Armată.
— Divizia 14 și 15 — front 15 km. - Sector : valea Sărei—
Ivești, inclusiv.
? — Div. 103 — front 12 km. sector: Șerbești—Sârbi inclusiv.

- Corpul 7 Armată.
Div. 13-a — front 12 km. sector: Sârbi exclusiv —Putna
Seacă inclusiv.
... — Div. 34 — front 12 km. sector : Putna Seacă exclusiv—
Șiret.
— Div. 71 — în rezervă la Panciu, Crucea de jos.
Divizia de Cavalerie Zamurskaia la Hânțești—Fântânele,

Armata I-a română General Christescu.

Era în curs de transport pentru schimbarea Corpului 7 Ar­
mată rus conform instrucțiunilor date la 2 August. Făcuse prima
etapă în noaptea de 4/5 August, detese în primire Armatei VI
rusă sectorul Liești—Crângeni și acum se găsește astfel:
Corpul 6 Armată.
— Div. 5 în regiunea Cosmești. Reg.-tul 9 infanterie cu
1 Div. artilerie lăsat pe Șiret.
— Div. 9-a la Drăgănești—Dărăști.
Corpul 3 Armată.
— Div. 2 Cav. întărită cu regimentul 9 infanterie, apără
Șiretul între Movileni—Liești.
— Brig. I. Căi. la Cudalbi.
— Div. 14-a cu o brigadă în regiunea Umbrărești—Tămă-
șești cu a doua la Grivița.
 54

Rezerva Armatei.
— Div. 13-a cu una brigadă la Matca și a Il-a în regiunea
Mânjina.

Forțe puse la dispoziția altor Mari Unități.

— Brig. Grăniceri la Negrilești — trece în rezerva M. C. G.
— Divizia 1 Cav. gata de plecare la Fălticeni — intră în
constituirea grupului de manevră.
— Divizia 7 și 12 plecaseră la Armata Il-a.
Cu începere din noaptea de 6/7 August, Armata I-a trebuia
să înceapă schimbarea trupelor ruse pe frontul Clipicești—Liești.
Operațiunea trebuia terminată în dimineața de 10 August.

Proiectul general de operațiuni german pentru ofensiva

pe frontul românesc.
— Scopul ofensivei (bătălia Mărășești Oituz) era :
— Să se termine pe acest front cu Românii și Rușii pentru
ca să elibereze forțele austro-germane de pe acest teatru de
operații și a le transporta pe teatrul de operațiuni de Vest și Sud
Vest, unde urmăreau să obțină decisiva, mai înainte de a se or­
ganiza Armata americană ce se aliase Franței și intrase în răsboiu
delà data de 5 Aprilie 1917.

Ideia generală de manevră.

— Cu Armata IX-a să se execute atacul principal pe di­
recțiunea Focșani—Adjudul Nou, cu scopul de a tăia liniile de
retragere a trupelor ruso-române, pătrunse pe vale superioară a
Șușiței și prin împingerea mai departe spre Nord să se clatine
întreg frontul român din Carpați.
Pentru acoperirea dreptei să se arunce, prin surprindere,
un cap de pod peste Șiret, în direcțiunea Tecuci, întorcând și
rezistența Șiretului.
— Concomitent, grupul Gerock să atace pe valea Oituzului
pentru a fixa în fața sa Armata Il-a română să pătrundă în valea
Trotușului cu direcțiunea Adjud, conjugându-și acțiunea cu Ar­
mata IX-a.
 55

Prin această dublă înaintare cu direcțiunea Adjud, se obținea

capturarea trupelor ruso-române dintre Oituz și Șiret.
Se intercepta linia care deservea Armata IX rusă și se ocupa
ultima regiune petroliferă a României.

Proiectul Armatei IX-a germană (v. Eben).

Ideia de manevră.
Pivotând pe stânga, să atace cu efortul principal la dreapta,
pe direcțiunea generală : Focșani —Făurei—Mărășești—Adjud, unde,
conjugându-și acțiunea sa cu a grupului Gerock, să taie retra­
gerea Armatei Il-a română și IV-a rusă spre Șiret.
Ofensiva se va desfășura în două faze :
— Intr’o primă fază, Corpul I să rupă frontul în sectorul
— Ciușlea, Făurei — după care, să împingă spre Nord, pentru
a pune stăpânire pe linia: Băltărețul—înălțimile Nord Panciu —
Muncelul — Șerbești. In acelaș timp să arunce un cap de pod
peste Șiret, în direcțiunea Tecuci.
— In a doua fază, după regruparea unităților, Corpul I,
întărit cu mai multe Divizii să atace în direcțiunea Tecuci, pentru
a câștiga linia Movileni—Nord Drăgănești Matca—Negrilești—
Poiana ; iar un alt grup, să atace în direcțiunea Nord (Vest Șiret)
pentru a acoperi mișcarea Corpului I și a închide eșirile din munți-
— Comandamentul 52 și Grupul Râmnic (forțele aflate pe
Șiret) vor fi gata, ca în cazul retragerei trupelor ruso-române,
să treacă Șiretul și să urmărească.
Aripa dreaptă să urce Prutul în sus și să acopere Galații
spre Est.
Dispozitiv :
(Cum s'a arătat mai sus la „situația specială a forțelor în
ajunul bătăliei).

Execuția și repartiția misiunilor.

Corpul I Armată.
Div. 12 și 76 să străpungă frontul, în sectorul Rădulești—
Făurei, cucerind dintr’un prim salt, linia : Ciușlea—Răchitașul
(3 km., Est Făurei), după care :
 56

Div. 12 rabătându-se spre dreapta (Est) să treacă prin sur­

prindere podul delà Ciușlea, constituind un cap de pod, pe stânga
Șiretului în direcțiunea Tecuci.
Div. 76-a să se rabată spre stânga (Vest) pentru a întoarce
rezistența apărărei, înlesnind atacul aripei drepte a Diviziei 89-a.
Div. 89-a atacă cu efort principal la dreapta, în legătură
cu Divizia 76-a- Cu stânga, fixează inamicul.din fața sa.
Divizia 216 în linia Il-a, urmează după Div. 12. După ru­
perea frontului și rabaterea Diviziilor 76 și 12 către Vest și Est,
ea trece în linia I-a în golul creiat și continuă atacul spre Nord,
în lungul Șiretului.
Face legătura între Diviziile 76 și 12.
Corpul 18 (Div. 62 și Grupul Galvitz) acțiuni locale în prima
zi, cu scopul numai de a fixa inamicul din fața sa.
Detașamentul Col. Wehner, defensiva. Să păstreze integri­
tatea sectorului ce ocupă.
Grupul Râmnic și 52. Gata să treacă Șiretul și să urmă­
rească, în caz când reușea trecerea Diviziei 12 peste Șiret la
Ciușlea și trupele româno-ruse începeau retragerea.

Proiectul Armatei I-a române.

Armata I-a.
Misiunea: Cu începere din ziua de 6—7 August și până în
dimineața de 10 August, să înlocuiască trupele Armatei IV-a ruse
în sectorul: Varnița—Liești, după care, să apere și să păstreze
integritatea acestei poziții.

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

a) Divizia 2 Cav., brig. 1 Căi. și o brig, din Div. 14-a să
ocupe și să apere sectorul: Liești—cota 46 (Vest Movilenii de
sus), sub ordinele Corpului 3 Armată ;
b) Corpul 6 Armată. General Eremia Grigorescu (Div. 5 și 9) :
— Divizia 9-a să ocupe și să apere sectorul : cota 46—
drumul Pătrășcani—Spătăresei (inel.).
— Divizia 5-a să ocupe și să apere sectorul : drumul Pătrăș­
cani—Spătăresei până la Clipicești (inclusiv) ;
c) Corpul 8 rus, menține sectorul pe care se găsește (Cli­
picești—valea Sărei;
 57

d) Rezerva Armatei:
— O brig, inf., cu un div. art., (Div. 14) în zona : Barcea—
Drăgănești.
— Div. 13 — în zona : Ionășești—Modruzeni—Pădureni.
— Div. Cav. rusă Zamurskaia, în zona : Buciumeni—Fân-
tânele—Vizurești—Hudești.
— O Div. inf., din Corp. 8 rus în zona : Movilița—Fiționești.
¥ ¥
Acest proiect însă nu se realizează, pentrucă inamicul pre-
cedează cu ofensiva sa, în dimineața de 6 August.

Operațiuni.
Ziua de 6 August.
Crochiul Nr. 5 A.

Armata I-a. Executase prima etapă, în noaptea de 5/6 August

pentru a înlocui pe front trupele Corpului 7 Arm. rus (Arm. IV)
și în dimineața de 6 August se găsea pe stânga Șiretului cu uni­
tățile sale dislocate astfel :
Div. 5-a în regiunea Cosmești.
Div. 9-a în zona : Dărăști—Drăgănești.
O brigadă în zona Umbrărești—Tămășești.
Div. 14-a cu O brigadă în regiunea: Grivița Odaia—
Calmățiu.
ț O brigadă la Matca.
Div. 13-a cu
I O brigadă la Mânjina.
I Cu reg.-tul 9 inf. (Div. 5-a) pe Șiret (Movi-
Div. 2 Cav.
l leni—Liești).
Brig. 1 Căi. la Cudalbi.
Div. 1 Cav. gata să plece spre Fălticeni.
Brig. Grăniceri la Negrilești la dispoziția M. C. G.
In ziua de 6 August staționa în acest dispozitiv, pregătind,
continuarea deplasărei pentru noaptea de 6/7 August.
 58

Inamicul.
După o puternică pregătire de artilerie de 3 ore, precedată
de bombardarea cu proectile toxice asupra Pădurei Negre și a
bateriilor ruse, inamicul pornește la atac, la ora 7,30 cu Corpul 1
Armată pe frontul: Șiret—c. f. Focșani—Adjud, apărat de
Divizia 34 rusă.
Ofensiva se desfășoară favorabil. Div. 34 rusă pierde toată
artileria și se retrage în desordine spre Nord. Un regiment in­
fanterie rus trece pe stânga Șiretului distrugând podul delà Ciușlea.
Până la ora 12, Div. 12 bav. ocupă satul Rădulești, Pădurea
Neagră și Ciușlea. Nu reușește însă să treacă Șiretul prin sur­
prindere, pentrucă podul delà Ciușlea fusese distrus de regimentul
rus retras pe stânga Șiretului.
Div, 76 străbate toată poziția rusă, și ocolind la stânga, în­
lesnește atacul dreptei Div. 89, care trece la ofensivă și atacă spre
Bisighești, în legătură cu Div. 76.
Div. 216 se intercalează în golul creiat între Div, 12 și 76
și continuă înaintarea cu direcțiunea Străjescu.
Div. 115 (rez. C. 1 A.) este împinsă spre Făurei.

Armata I-a română aflând situația creiată pe frontul Cor­

pului 7 rus, hotărăște :
Div, 9-a să ocupe sectorul Movileni—Satul Nou, pe stânga
Șiretului pentru a interzice inamicului trecerea Șiretului în acest
sector.
Div. 5-a General Razu trece în ajutorul Div. 34 ruse, s’o
înlocuiască în sectorul : Moara Albă—Șiret.
înainte de sosirea Diviziei 5-a, trupele ruse se retrag în
desordine și fără luptă, lăsând Div. 216 germană să înainteze
până la satul Străjescu, pe care-1 ocupă în noaptea de 6/7 August.
Intervenind Div. 5-a reușește să oprească Div. 216 germană
și pune stăpânire pe linia: Moara Albă —Moara Roșie- liziera
Sud—satul Doaga— Șiret. Regimentul 3 Vânători ocupă capul de
pod delà Băltărețu.
încercările de a reocupa satul Străjescu în noaptea de 6/7
August nu reușesc.
 59

7 August.
Crochiul Nr. 5 A.
Măsurile luate de ambele comandamente pentru 7 August.
M. C. G. român fiind încă nelămurit unde este acțiunea
principală a inamicului — în Bucovina sau Ia Sud pe dreapta
f Șiretului — perzistă în ideia să constitue grupul de manevră în
: Nordul Moldovei.
Pentru aceasta, ordonă Armatei I-a să restabilească situația
- la Sud, luând sub ordinele sale Div. 34 rusă și Brig. Grăniceri.

a) Armata I-a română.

. — Corpul 6 să acopere Tecuciul.
s — Div. 5-a schimbă unitățile Diviziei 34 rusă, între
; Moara Albă și Șiret.
— Div. 9-a ocupă stânga Șiretului între Movileni—Băltăreții
/ de unde va acoperi Tecuciul și va flanca cu artileria sa, atacul
t inamic în dreapta Șiretului.
1 —Div. 14 se adună cu o brigadă la Umbrărești—Tămășești ;
restul în pădurea Dorasca.
— Div. 13 s'a adunat în regiunea Matca și împrejurimi.
• — Brig. 1 Cav. la Torcești.
î — 2 divizioane grele la Tecuci la dispoziția Armatei.

= b) Inamicul.
î- — Continuarea atacului pentru cucerirea obiectivelor fixate
. prin proiectul general al Armatei (N. 4055).
; — Forțarea trecerei delà Ciușlea, în care scop se pregătește
operațiunea în noaptea de 6/7 August aducându-se echipaje de
poduri în Pădurea Neagră.
: — Corpul 18 rez. își menține aceiaș misiune.
— Apropierea rezervelor Armatei de front și regruparea lor
astfel ca să fie în măsură a interveni în oricare parte a frontului.
, In acest scop se deplasează :
f — Corpul Alpin la Vest de Focșani.
— Div. 212 la Est de Focșani.
— Div. 13 în Focșani și la Sud.
 60

Operațiuni.
Div. 216. g. pentru a acoperi forțarea trecerii Șiretului la
Ciușlea, atacă Div. 5-a rom. la ora 8.30 după o puternică pre­
gătire de artilerie.
Peste tot însă atacul său este respins.
Div. 76 g. îndreaptă efectul principal la Vest de Moara
Albă și atacă resturile Diviziei 34 rusă, care părăsesc poziția și
se retrag spre Nord descoperind dreapta Diviziei 5-a rom. Co­
mandantul Diviziei 5-a contraatacă în direcțiunea cotei 77 cu re­
zerva sa (2 batal. Regt. 7 inf.) oprește înaintarea inamicului și
umple golul produs.
La ora 12 după o nouă pregătire de artilerie foarte puter­
nică, inamicul reia atacul pe frontul Diviziei 5-a și a 13-a rusă,,
îndreptând Div. 76 pe frontul regimentului 32 infanterie.
Acuma se petrece episodul istoric când soldații regimentului
32 inf,, contraatacă în cămăși pe inaniic, oprindu-1 pe loc—și.
înspăimântându-1 de atâta eroism.
Sătul Doaga este üb' infern de focuri inamice de toate ca­
librele.
Vânătorii resping trupele inamice la baionetă.
Către seară bat. II și III din regt. 32 inf., decimate complect,
sunt respinse și se produce o spărtură prin care Divizia 76 germană
caută să pătrundă pentru a cădea în spatele regimentului 7 inf.
atacat de Divizia 89.
In acelaș timp, trupele ruse delà dreapta fug și descopăr
frontul. Un batal, rus aruncat în front nu are nici un rezultat.
La ora 16,30 inamicul atacă cu întreaga Divizie 216 satul Doaga
apărat de regt. 8 inf. și 1 bat. din regt. 3 vânători.
Din nou atacul este respins cu pierderi foarte mari. O nouă
pregătire de artilerie începe la ora 17 care durează 3 ore di­
strugând totul.
Abia la 9,30 seara, pătrunzând prin surprindere cu o co­
loană pe la V. de Doaga, întoarce satul și-1 ocupă.
Divizia 5-a pierduse 44 ofițeri și 1770 trupă.
La finele zilei, inamicul stăpânește' luuă7~Satul Doaga—Su-
șița—satul Bisighești —Moara din Câmpuri.
In cursul nopții bagă în linia I-a și Div. 115, la stânga
Diviziei 89. El fusese surprins de rezistența Div. 5-a.
 61

- Pe frontul acestei Divizii atacul inamicului progresează în

l această zi abia 1 —1500 m.
f Artileria română de pe stânga Șiretului acționase cu multă
' eficacitate. In fața acestei situații, se renunță la forțarea Șiretului
; -cu Div. 12-a, pentrucă nu mai avea șanse de reușită.
ț- Concluziuni. Inamicul nu cunoscuse adevărata situație a
Armatei I-a, care fiind disponibilă, este în măsură a interveni
7 din prima zi.
•_ Proiectul german eșuiază din primele două zile. Atacul la
Vest de Șiret progresează extrem de încet, în timp ce proiectul
trecerei Șiretului este înlăturat definitiv. Și dacă ținem seamă că
efectul mare al acestei ofensive urmărea tocmai acțiunea pe stânga
Șiretului pentru care se pregătise Corp. I. A. Comandamentul
■ Râmnic și 52, evindențiem delà început eșuarea marei ofensive
.germane.
z 8 August.
Crochiul Nr. 5 A.
Măsuri luate de ambele Comandamente.
1. Armata IX-a germană.
' Ținând seamă de :
— Rezistența puternică a Diviziei 5-a română.
— Prezența trupelor ruse la Vest de c. f., Adjud— Focșani.
Orientarea spre N. V., a frontului Diviziilor 76, 89 și 115
:n seara de 7 August.
Părăsește direcțiunea inițială a efortului principal și hotă­
răște continuarea ofensivei, cu următorul proiect :
Scopul operațiunei.
— Să întoarcă rezistența frontului ruso-român la Vest de
Ivăncești.
— Să taie valea Șușiței și valea Zăbrăuțului, pentrucă îm­
preună cu grupul Gerock, care începe ofensiva pe valea Zăbră­
uțului să captureze cât mai mult din forțele româno-ruse aflate
în munți.
Ideia de manevră. Repartiția misiunilor.
— Corpul I. Arm. Continuă atacul.
 62

Efort principal cu Div. 76, 89 și 115 în direcfiunea N. V.,

către linia Clipicești—Diocheți. Div. 76 va para un eventual atac
delà Nord.
Div. 212 cu 216 acoperă și asigură flancul drept al armatei.
Div. 12 este scoasă de pe front în noaptea de 7/8 August
și înlocuită cu Div. 212. Ea va fi adusă în rezervă la stânga
Corpului de Armată în zona Făurei — Precistanul. Se renunță la
încercarea de trecerea Șiretului.
Artileria se regrupează cu massa principală la stânga în
sprijinul efortului principal.
— Corpul 18 Arm., își menține aceiași misiune.

II. Comandamentul român.

a) Armata Il-a română, prelungește flancul său stâng până
la Ivești, înlocuind Corpul 8 rus, care urma să intre în consti­
tuirea grupului de manevră.
Brigada Grăniceri trece sub ordinele Armatei II-a ;
b) Armata IV-a rusă să rămână și să apere poziția ce o
ocupă ;
c) Armata I-a rom. să grăbească adunarea Diviziilor ne­
angajate, la Vest de Șiret, spre a forma o massă de manevră, care,
împreună cu rezervele Armatei IV-a rusă, să contraatace inamicul
la Vest de Șiret,
Operațiuni.
-încă din cursul nopții de 7/8 Aug. Armata IV rusă bagă Divizia
71 în linia I-a în^ïlivizia 13 rusă și Divizia 5-a română, înlo­
cuind resturile Diviziei 34.
Armata I-a română, aduce Divizia 9-a la Cosmești —Mără-
șești, gata să intervină în cazul unei defecțiuni ruse.
Pe Șiret a fost înlocuită de Div., 14.
Până la amiaza zilei, inamicul execută numai pregătire de
artilerie, — după care trece la ofensivă cu efortul în direcția N. V.
Div. 5 rom, și 71 rusă resping toate atacurile Diviziilor 212,
216 și 76 germane. Spre seară, atacând Div. 62 A. U. în legă­
tură cu Div. 115, stânga Diviziei 13 ruse, o resping 1—2 km. și
în seara zilei atacul inamic este oprit pe linia : Doaga cota 77
(Nord Bisighești), Bătinești—Sud Oloșești în continuare la Vest
cu vechiul front.
 63

Atacul inamic progresase la stânga atacului cu 1—2 km.

Acțiunea efortului principal nu reușește.

I Artileria grea română de pe stânga Șiretului are efecte

apreciabile asupra Div. 212, care atacă în lungul Șiretului.

9 August.
Crochiul Nr. 6 A.
Măsuri luate pentru ziua de 9 August.
1. Armata IX-a germană.
Corpul 1 Armată continuă atacul după cum se ordonase
pentru ziua de 8 August.
Div. 76 atacă cu direcțiunea încrucișarea șoselelor delà Vest
Mărășești.
Corpul 18 Armată, se va asocia, cu aripa dreaptă înaintărei,
 64

La ora 18,30 atacă, îndreptând efortul (Div. 89, 115 și 62)

pe frontul Diviziei 13 ruse.
Dioizia 76 atacă frontul Diviziei 9-a crezând că aci sunt tot
trupe ruse.
La dreapta sa, atacă și Divizia 216, 212 pe frontul Diviziei 5.
Peste tot însă atacul este respins cu mari pierderi.
După ora 19 îndreaptă atacul asupra punctului de sudură
dintre Div. 5 și 9, respinge bat. 34 inf. de pe acest front și pă­
trunde între cele două Divizii.
In acelaș timp, trupele ruse delà dreapta Diviziei 9-a se
retrag și descopăr dreapta. Așa că acum Divizia 9-a este cu am­
bele flancuri descoperite.
Atacul inamic pătrunsese pentru un moment și la centru
între regimentul 34 și 36 infanterie.
In această situație Divizia 9-a hotărăște contra atacul inami­
cului cu rezerva sa.
La dreapta contra atacă cu bat. 1/34 inf. dincolo de calea
ferată și respinge inamicul la Sud de Șușița Nouă, pe baza sa de
plecare. Contra atacul dat la centru și stânga resping inamicul
dincolo de baza de plecare. Divizia 9-a respinge peste tot ina­
micul la Sud de Șușița, intră în primele linii ale poziției inamice,
însă nu se poate menține aci, pentrucă inamicul atacă din nou
către miezul nopții și silește Divizia 7-a să se retragă la 200 metri
înapoia șoselei Focșani—Tecuci, în legătură la stânga cu Divizia 5,
care .stăpânea linia păd. Călini—Prisaca—Șiret.
Divizia 9-a suferise pierderi foarte mari.
Regt. 34 inf. pierde 29 ofițeri și 2 batalioane complect
decimate.
Regt. 36 inf. pierde 27 ofițeri și din 2 batal, mai rămâne
cu 200 oameni.

Armata IV rusă bagă din nou în linia I-a Divizia 71 între

Divizia 13 rusă și Div. 9 rom. Contra atacă și respinge inamicul
dincolo de satele Bătinești—Oleșești cu mari pierderi. Divizia
62 A. U. pierde 1000 prizonieri. Reluând atacul, inamicul reu­
șește să respingă trupele ruse pe stânga Șușiței între Satul Nou
și șoseaua Focșani—Adjud.
 65

10 August.
Crochiul Nr. 6 A.
-'Contra ofensiva Armatei I. române și Armatei IV. ruse.
Proiect :
1. Armata IX germană. Continuarea ofensivei din zilele
precedente.
Div. 12 bav. reintră pe front, înlocuind Divizia 89, scoasă
din front pentrucă suferise prea multe pierderi.
Corpul Alpin trece sub ordinele Corpului 18 Armată, înapoia
.Diviziei 62 A. U.

2. Armata I-a română.

Ideia de manevră.
Contra ofensiva cu obiectiv :
1. Valea Șușiței—satul Doaga.
2. Linia Bisighești- Străjescu.
Sector de atac între șoseaua Focșani—Mărășești și Șiret.
La dreapta atacă Armata IV rusă.

Dispozitiv și repartiția misiunilor:

Div. 9 și 5 (Corp. VI General Eremia
In linia I-a : Grigorescu) între șoseaua Focșani și
Șiret dealungul șoselei Cosmești.
Fiecare atacă în sectorul respectiv pentru ocuparea obiec-
tivelor fixate mai sus în două faze.
f Divizia 13, General Popescu, la Modru-
Rezerva Armatei ! zeni —Pădureni.
I Un regt, din Div. 14 — la Umbrărești.

3. Armata IV rusă.
Atac concomitent cu Armata I-a română în sectorul : Satul
Nou-Șoseaua Focșani—Mărășești.

Dispozitiv :
In linia I-a. Diviziile 13 și 71.
Rezerva Armatei. Div. 15 și 14 (Corp. 8), schimbate de
Armata II-, în curs de adunare în regiunea Păunești.
5
 66

Operațiuni.
Până la ora 17 se execută numai pregătirea de artilerie.
La ora 17 atacul se execută simultan pe întreg frontul.

Armata I-a română.

Div. 9-a ajunge până la Șușița unde întâmpină o puternică
rezistență din partea inamicului. Pregătirea de artilerie nu fusese
suficientă.
Neputând rămâne aci se retrage pe baza de plecare.
Către ora 19, Div. 9-a este întărită cu o brigadă din Div. 13
delà rezerva Armatei. După o pregătire de artilerie de o oră
reia atacul, însă nu poate face nici un progres. Div. 9 termină
acțiunea acestei zile cu pierderi foarte mari.
Regimentul 34 și 36 infanterie nu rămân decât cu resturi.
Regimentul 9 Vânători este redus la jumătate.
Div. 5, ajutată de reg.-tul 55/67 (Div. 14), care trecuse Șiretul,
atacă satul Doaga. Ajunge până în marginea satului cu reg.-tul 3
vânători, învăluește satul pe ambele lături, însă inamicul organi­
zase bine apărarea satului Doaga și respinge cu pierderi foarte
mari atacul Diviziei 5. Regimentul 3 vânători rămâne cu 400
soldați și 7 ofițeri.
Atacul Armatei I-a câștigă teren — circa 1 km. — însă
pierderile sunt foarte mari.
In această zi ea pierde 81 ofițeri morți, răniți, și peste
3700 trupă morți, răniți, dispăruți.
Pierderile suferite, nu erau compensate prin rezultatul obținut
în teren.
Armata IV rusă, atacă pe tot frontul cu Div. 71, 13 și
stânga Diviziei 1Q3.
Respinge Diviziile germane (89, 115) până aproape de satul
Tifești— Bătinești capturând prizonieri, . în special delà Div. 62
austro-ungară pe care Comandamentul Armatei IX germană"*^
apreciază ca pe o unitate foarte slabă. In aceste 2 zile, această
Divizie pierduse 2500 prizonieri și 25 mitraliere. Un regiment
întreg s’a predat Rușilor. In cursul nopții, intervenind și Corpul
Alpin, Diviziile germane contraatacă și silesc Diviziile ruse să se
retragă din nou înapoia Șușiței.
Contra ofensiva româno-rusă, n a reușit.
 67

11 August.
Crochiul Nr. 6 A.
Măsurile luate de ambele Comandamente.
1, Armata IX germană.
Ideia de manevră.
Continuarea ofensivei, cu deplasarea efortului principal la
Vest.
Dispozitiv și repartiția misiunilor.
C. I. A. și dreapta C. 18 A, atacă în sectorul Diviziilor 13
și 71 ruse. Pe frontul Diviziilor 5 și 9 române — defensiva. Dispo­
zitivul este menținut acelaș, cu următoarele modificări :
Div. 12 intrase pe front înlocuind Div. 89.
Corpul Alpin intrase între Div. 62 și 115,
Div. 13 A. U., rezerva Armatei la Făurei.

2. Armata I-a română.

Ideia de manevră.
Reluarea contra ofensivei, pentru a ocupa valea Șușiței—
Jugastru—Doaga, de unde să formeze o mică bază, pentru a
continua atacul cu obiectiv Bisighești—Străjescu.

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

Div. 9-a pe stânga Șușiței 200 metri Sud K. 15—de pe șo­
seaua Cosmești până la pădurea Călini.
Div. 5 continuă frontul pe valea Jugastru, Nord Doaga--
Liziera Nord pădurea Străjescu.
Div. 13 rezerva Armatei la Pădureni—Modruzeni.
Se menține aceleași misiuni din ziua de 10 August.

Armata IV-a rusă.

Iși menține aceleași trupe în linia I-a (Div. 71, 13, 103).
Div. 14 și 15 (Corpul 8) în regiunea Panciu—Diocheți—
Movilița.
Div. 34 — la Sud de Pădureni.
Pentru ziua de 11 August rămâne în defensivă.
Așa că atacul Armatei I-a române rămâne izolat.
5*
 68

Operațiuni.
După o lungă pregătire de artilerie, inamicul trece la ofen­
sivă, către ora 16, atacând cu Div. 62, Corpul Alpin, Div, 12
bav. și Div, 115 frontul ocupat de trupele ruse, între Clipicești și
șoseaua Focșani.
Comandamentul Armatei IV ruse intervine cu o parte din
rezerva sa, (resturile Diviziei 34 și 1 brig. Div. 15) însă nu reu­
șește să oprească atacul inamic și se retrage, pentru un moment, pe
linia Vitănești—Satul Nou—cota 129 —cota 85 (Vest șoseaua
Focșani).
Către ora 16,20 Divizia 71 rusă, rupe lupta și se retrage în
desordine, pe tot frontul, descoperind dreapta Diviziei a 9-a.

Contra ofensiva română.

Divizia 5 atacă la ora 16,30 cu Regimentul 7 și 8 inf.
ajunge până în marginea satului Doaga, unde ambele regimente
sunt oprite cu mari pierderi.. Contraatacate noaptea, ele se retrag
pe baza de plecare.
Div. 9-a atacă și ea cu stânga și centru.
La stânga atacă un batalion din Regimentul 35 infanterie,
trece linia ferată, însă este oprit la marginea șoselii.
La Centru —- un batalion din Regimentul 40 infanterie —
înaintează și ajunge în valea Șușiței seci. In acest timp însă, Ar­
mata IV rusă era în plină retragere cu Diviziile 71 și 34, pe care
le oprește abia pe linia ferată și șoseaua Mărășești—Panciu.
V. Morgen (C. 1 A.) pătrunde prin golul creiat între Divizia
9-a română și 71 rusă, cu Divizia 12 bavareză și parte din Di­
vizia 76. Ocupă halta Tișița, trece dincolo de fabrica de parchete
și atacă gara Mărățești, căzând în spatele Diviziei 9-a a cărei
situație acum devine extrem de critică.
Corpul VI Armată nu mai avea nici o rezervă, Divizia 9-a
este lăsată la propriile ei mijloace.
Regimentul 40 infanterie delà dreapta, se repliază în unghiu
drept, pentru a face față spre Sud și Vest acoperind Mărășeștii.
Regimentul 35 infanterie vine în ajutor. El ocupă frontul
între pădurea Călini și fabrică, la Nord de linia ferată Tecuci.
Presiunea inamicului însă fiind puternică la Nord, silește
artileria să schimbe de poziție. Comandantul Diviziei aruncă în
 69

I luptă ultima rezervă — Regimentul 9 vânători — refăcut pe 2

I batalioane, atacă trupele inamice, care înaintau între fabrică și
I gară, îl respinge dincolo de bifurcarea căii ferate, face legătura
I cu regimentul 35 infanterie și restabilește frontul.
|- Inamicul, este oprit definitiv la teren pentru această zi.
I Mărășești este salvat. Criza tactică a bătăliei delà Mărășești
I trecuse.
I Pe seară sosește în ajutor un regiment din Divizia 13-a cu
| un divizion artilerie — din rezerva Armatei. El prelungește dreapta,
I căutând legătura cu trupele ruse.
f Ziua de 11 August se termină cu complecta epuizare a
r Div. 9-a, care pierduse până acuma, 143 ofițeri și 6300 trupă.
Inamicul ocupase Sârbi și Poiana, trecuse la Nord de Șu-
șița (1—2 km.) și se oprise pe frontul: Vitănești—cota 129,
Fabrica de parchete și de aci în lungul căii ferate Mărășești—
Cosmești (la Sudul ei),

12 și 15 August.
Crochiul Nr. 6 A,
Situația.
Din cauza unor neînțelegeri ivite între Generalul Ragoza
comandantul Armatei IV ruse și Generalul Cristescu comandantul
Armatei I române, Generalul Cristescu este înlocuit în comandă
cu Generalul Eremia Grigorescu și ambele armate operează sub
conducerea Generalului Ragoza.
La Oituz, Grupul Gerock respinsese dreapta Armatei Il-a
până lângă Tg. Ocna.
M. C. G. însă, apreciind ca foarte gravă situația delà Sud,
lasă Armata Il-a întărită cu Brig. Grăniceri și Divizia I-a Caval,
să restabilească situația și îndreaptă Diviziile 10 și 15 tot spre
Sud, la dispoziția Armatei I-a.
Ele vor sosi pe front în zilele de 13 și 14 August.
Armata I-a își stabilește următoarea ordine de bătae :
Corpul V Armată. —- General Istrati : Div. 9, 10, 13.
Corpul VI Armată. — General Razu : Div. 5, 14 și 2 Cav.
Rezerva Armatei. — Div. 15.
 70

Proiecte.
Armata IX germană.
Continuarea ofensivei, cu Corpul 18 Armată.
Efort principal cu Corpul Alpin, intercalat între Div. 62
(stânga) și Div. 115 (dreapta) pe direcțiunea Satul Nou—Panciu—
Crucea de Sus. Ambele Divizii, însoțeau atacul Corpului Alpin,
acoperindu-i flancurile.
C. 1 A. — epuizat de pierderile suferite, rămâne în de­
fensivă.
Comandamentul german mută atacul principal la Vest, pen-
trucă aici erau trupele ruse, vor întâmpina slabă rezistență și
progresul era mai ușor.
Rezistența puternică a Diviziilor 5 și 9 române le provocase
pierderi foarte mari și epuizase Corpul I.

Armata I română și Armata IV rusă.

Defensiva. Să oprească înaintarea inamicului pe frontul
Ivești—Șiret.

Operațiuni.
La ora 16, Corpul Alpin, sub protecția unui foc puternic,
atacă Satul Nou. Primul atac nu reușește. Atacă a doua oră și
ocupă satul fără multă greutate. Trupele ruse se retrag în desor-
dine spre Nord. Diviziile 62 și 115 se r|aliază la acest atac și
ofensiva se desfășoară acum pe întreg frontul Diviziilor 34, 13,
15 și 103 ruse, cari se retrag peste tot.
Până la ora 18, Corpul Alpin Ocupă Clipicești—Panciu —
Crucea de sus P. I. Chicera (278) și bate cu artileria valea Zăbrău-
țului.
Armata IV rusă este respinsă pe linia: Șerbești—cota 403 —
Repedea—Străoani— cota 334— cota 109, șoseaua Adjud—Focșani,
descoperind din nou dreapta Diviziei 9.
Inamicul înaintase 4—5 km. și stăpânește cu artileria, valea
Zăbrăuțului, constituind un mare pericol pentru Armata Il-a. Reia
atacul a doua zi 13 August, însă nu progresează pe nici o parte
a frontului.
Comandamentul român, văzând că trupele ruse se retrag
ori unde sunt atacate, ia măsuri să le înlocuiască treptat,
 71

In noaptea de 12—13 August introduce Divizia 13, la dreapta

Diviziei 9-a, înlocuind trupele Diviziilor 13 și 34 ruse pe frontul :
cota 109, șoseaua Focșani—Adjud.
Armata IV rusă, rămâne cu frontul Ivești—Diocheți, pădurea
Creanga Babei, retrăgând Diviziile 71, 13 și 34 în rezervă în re­
giunea Domnești.
Generalul Ragoza, apreciind că nu mai este posibil reluarea
regiunei Panciu, hotărăște, ca a doua zi, 13 August, să se retragă
și trupele Armatei I-a române la Nord de Mărășești, pe linia :
Diocheți—Modruzeni—Ionășești.
Generalul Grigorescu nu consimte însă să execute acest
ordin, arătând că o retragere în timpul zilei, în prezența și pre­
siunea imediată a inamicului va fi un mare pericol.
Din contră, el cere ca trupele ruse delà dreapta să nu se
retragă în timpul zilei și propune o contra ofensivă, cu obiectiv
valea Șușița.
Cazul este raportat imediat Marelui Cartier General, care,
în legătură cu Generalul Scerbacev, aprobă propunerea Gene­
ralului Grigorescu, trecând sub ordinele sale și Armata IV rusă.
Generalul Ragoza este luat și trimis pentru altă comandă.

14 August.
Crochiul Nr. 7 A.
Situația.
Armata I-a română. In dimineața de 14 August :
Corpul 8 rus cu Diviziile 103, 15, 14 (stânga) pe frontul :
Ivești—Șerbești—cota 403, 221, 334, 181.
Div. Cavalerie Zamurskaia: cota 181—cota 109.
Trupe Române.
Corpul 5 Armată cu :
Div. 13 pe frontul cota 109—colțul S. E, pădurea Răzoare—
km. 18 (șoseaua Focșani).
Div. 9-a vechiul sector.
Div. 10 în regiunea Movilița—Diocheți—D. Cărbunăria, gata
să înlocuească trupele ruse la dreapta Diviziei 13-a până la cota 334.
Corpul VI Armată (Div. 5, 14, 2 cav.) cu situația neschimbată.
Rezerva Armatei. Divizia 15 în curs de concentrare la
Nicorești.
 72

Corpul 7 rus, scos de pe front, se adună în regiunea Matca—

Corodu. Lasă însă artileria pe poziție.

Proiecte.
1. Armata IX germană.
Ideia de manevră. Continuarea ofensivei strămutând efortul
principal la stânga. Obiectiv prim stăpânirea văii Zăbrăuțului la
Sud de satul Movilița, pentru a tăia linia de comunicație a Arm.
II rom. pe această vale, învăluindu-i flancul stâng.
Dispozitiv și repartiția misiunilor:
Corpul 18 (Corpul Alpin, Div. 62 și 216)* execută atacul
principal. Printr’o împingere puternică spre Nord să pătrundă în
valea Șușiței (Răcoasa) și în valea Zăbrăuțului pentru a distruge
forțele Armatei Il-a române aflate în fața grupului Gerock.
Divizia 13 trece în rezerva Corpului 18 și urmează după
Corpul Alpin, înapoia dreptei.
Corpul I Armată. Să acopere mișcarea Corpului 18. Cu
Div. 216 delà dreapta va ataca și va ocupa capul de pod delà
pădurea Prisaca (Băltărețul).
Rezerva Armatei.
Divizia 89 la Ivănești—Băltinești.
Reg.-tul 3 Gr. la Tișița—Bisighești.

Comandamentul german adoptă soluțiunea cu strămutarea

efortului la stânga, datorită următoarelor cauze :
— Corpul I Armată întâmpinase puternice rezistențe și se
uzase foarte mult în luptele date contra Diviziilor 5 și 9 române,
— Grupul Gerock câștigase teren pe valea Slănicului și
Oituzului și se urmărește ca prin plasarea efortului principal la
stânga, să lege acțiunea delà Sud cu a lui Gerock.
— Atacă în sectorul unde erau trupe ruse și unde înain­
tarea era ușoară.
— O înaintare pe valea Șiretului nu mai era posibilă din
cauza rezistenței trupelor române, cari apărau capul de pod delà
Cosmești și pentrucă erau flancați de artileria română de pe;
malul stâng al Șiretului.
 - . 73

Armata I-a română.

Defensiva. — Să oprească ofensiva germană în curs, pe-
frontul Ivești—Movilița—Șiret.
Ulterior, după consolidarea frontului, să constitue o grupare
de forțe pentru a executa o violentă contra ofensivă. I se va
pune la dispoziție o Divizie delà Armata Il-a în regiunea Anghe-
lești—Verdea.
Operațiuni.
La Șiret.
După un bombardament cu obuze toxice așupra artileriei
noastre de pe stânga Șiretului și trageri de distrugeri asupra
trupelor care apărau capul de pod, inamicul atacă la ora 19.
Divizia 5 se retrage către Sirețel (liziera Sud Cosmeștii din Vale)
pierzând 3500 oameni și 16 guri de foc.
Inamicul ocupă capul de pod Prisaca. Podul este distrus de
trupele române.
La stânga. Corpul 18, după o lungă pregătire de artilerie,
atacă la ora 15 pe frontul Corpului 8 rus (Ivești—cota 334 inel.).
Diviziile 103 și 15 ruse, părăsesc Șerbeștii și Străoanii și
se retrag în desordine spre Nord.
Frontul era pe punctul să fie rupt periclitând atât situația
Armatei Il-a, cât și a Armatei I-a.
Divizia 10 (General Cihoski), care se află în regiunea Mo­
vilița—Diocheți, vede retragerea trupelor ruse. Din proprie ini­
țiativă intervine, la început cu Regimentul 33 infanterie, apoi cu
Regimentul 10 vânători și 38 infanterie, contraatacă trupele ina­
mice ajunse până în valea Zăbrăuțului, recucerește cota 334 și
oprește definitiv atacul întregului Corp 18 german. Se leagă la
stânga cu Divizia 13. Prin intervenția sa salvează situația zilei —
stabilește frontul și împiedică realizarea proiectului urmărit de
von Eben.
Armata I-a pierde în această zi : 67 ofițeri și 4400 trupă.
Armata Vl-a rusă avusese ordinul să atace în capul de
pod deh Nămăloasa, pentru a face o diversiune inamicului, si-
lindu-1 să-și ridice parte din trupele din fața Armatei I-a.
Ofensiva ordonată însă nu se execută. Se mărginește numai
la un bombardament de artilerie.
 74

15—18 August.
Crochiul Nr. 7 A.
Situația.
Armata I-a română, introduce complect pe front Divizia 10
între cota 334 și pădurea Răzoare, înlocuind trupele ruse din
acest sector. Se menține în defensivă, căutând să înlocuiască uni­
tățile uzate.
Trupe ruse pe front erau numai Corpul 8 rus cu Div. 103
și 15. (Div. 15 stânga) pe frontul Ivești—colțul Sud Vest Muncel—
cota 334 Chicera.
Armata IX germană își menține aceiaș grupare. Ea con­
tinuă ofensiva cu Corpul 18 pe frontul ocupat de trupele ruse,
vizând distrugerea Armatei II române, prin tăerea liniilor de co­
municație pe valea Șușiței și Zăbrăuțului.

Operațiuni.
In dimineața de 15 August, după un puternic bombardament
cu proiectile de.toate calibrele și cu gaze, Corpul 18 — Weninger,
— atacă in direcțiunea Muncelul, punctul de legătură între Divi­
ziile 103 și 15 ruse, pătrunde între ele și le pune pe fugă. Ina­
micul ocupă Străoani—Muncelul și înaintează spre Mângălaciul.
La stânga ocupă Șerbeștii și Voloșcanii.
Înaintarea inamicului spre Muncelul era o amenințare foarte
periculoasă pentru stânga Armatei Il-a, care-și vedea acum aripa
stângă întoarsă. Situația este remediată însă, în parte, prin re­
aducerea trupelor ruse fugare pe front de cavaleria Diviziei
Zamurskaia și prin intervenția grupului colonel Alexiu (4 batalioane
infanterie și 3 baterii) din Divizia 3-a, dat de Armata Il-a pentru
acoperirea stângei.
Detașamentul Alexiu contraatacă viguros, respinge pe Ger­
mani, surprinși de apariția trupelor române. Se reocupă Muncelul- -
dealul Podișului, cota 395 și partea de Vest a satului Străoani,
unde face legătura cu Divizia 15 rusă. La atacul acestui detașa­
ment se raliază și Divizia 103 rusă, care reușește să înainteze
până la Șerbești, ocupând cota 403 (Est Șerbești).
In timp ce la Muncelul se restabilea situația, către orele
21 seara, după o puternică pregătire de artilerie, inamicul între­
prinde un nou atac cu Corpul Alpin în direcțiunea generală cota
 75

1.334 — Movilița, asupra stângei Diviziei 15 ruse și dreapta Di­

li viziei 10 române.

1 g

I
Trupele ruse ies din poziție și se retrag, descoperind dreapta
F Diviziei 10 (Reg.-tul 33). Divizia 10 este pusă, în grea situație.
I Inamicul are drumul deschis spre Mânăstioara.
Regimentul delà dreapta (33 inf.) își repliază flancul drept.
B'.'Insă, prin înaintarea spre Mânăstioara —Movilița inamicul cade
I în spatele Diviziei. Comandantul Diviziei (General Cihoski) mon-
I tează un contraatac cu Regimentul 10 vânători, din rezerva
? Diviziei, sprijinit de focul a 9 baterii și 3 delà Divizia rusă
 76

19—27 August.
Crochiul Nr. 8 A.
1. Armata IX-a germană.
â) Corpul 18 Armată. Sector: Șerbești—1 km. Vest—pă­
durea Răzoare, în următorul dispozitiv :
In linia I-a:
-— Corpul Alpin, delà Ivești—la Panciu — (ambele inclusiv).
— Div, 13 austr. restul frontului spre dreapta.
In rezervă:
— Div. 62 austr. înapoia dreptei în zona Purcelești—Tifești.
— Grupul Galvitz (Div. 217 germ, și încă 3 regimente in­
fanterie germane) în zona Găgești — Bolotești.
b) Corpul I Armată. La dreapta, continuă frontul spre Sud
de fabrica de parchete, Sud Cosmeștii din Vale și de aci pe
dreapta Șiretului până la Rădulești.
El se găsește dispus astfel :
In linia I-a:
— Diviziile 115, 12, 76 (dreapta) delà 1 km. vest pădurea
Răzoare, până la Cosmești.
— Div, 216—Sud Cosmești și de aci se resfrânge pe dreapta
Șiretului până la Străjescu (inclusiv).
— Divizia 216 continuă mai departe pe dreapta Șiretului
până la Rădulești,
In rezervă:
— Divizia 89 germ, la stânga, înapoia intervalului dintre
Diviziile 12 și 115 infanterie.
2. Armata I-a română.
a) Corpul 8 Armată rus.
— Div. 103 pe frontul Ivești—cota 221.
— Div. 14 la Nord de Șușița în sectorul Râpa valea Rea—
Muncelul cota 334.
— Div. 15 — în refacere la Burcoaia—Adjud—Trotușanul,
— Div. Cav. Zamurskaia rezerva Corpului de Armată la
Ciolănești.
b) Corpul 5 Armată român.
Div. 10 în sectorul cota 334 până aproape de colțul
de N. V. pădurea Răzoare.
 77

— Div. 13 în continuare pe la Vest și Sud de pădurea Ră­

coare până la 500 m. Nord Est P, T. 85.
— Div. 9-a continuă frontul pe la 500 m. Sud fabrica de
parchete până la viroaga Vest pădurea Călini.
Rezerva Corpului de Armată.
— 2 batal. Div. 10-a în pădurea de pe dealul Cărbunăria.
— 2 batal. Div. 13-a la Modruzeni;
c) Corpul 6 Armată român.
— Div. 14, pe frontul Nord pădurea Călini, liziera Sud
Cosmeștii din Vale—500 m. Nord podul Cosmești.
— Corpul Cav. (Div. 2 cav. brig. 1, 6 roșiori) pe stânga
Șiretului, delà Satul Nou la Liești.
Rezerva Corpului de Armată.
— Reg.-tul 69 (Div. 14) la Ionășești.
— Brig. 1 Căi. la Torcești ;
dj Rezerva Armatei I-a.
L- — Div. 15 cu Brig. j(9 la Diocheți și Brig. 30 la Pădureni.
— Reg.-tul 53 inf. din Div. 14 la Umbrărești înapoia Cor­
pului de caval.
— Div. 124 rusă la Fiționești schimbă Div. 103 de pe front.

Proiecte.
I. Armata IX-a germană. ■
Ideia de manevră.
? v-r-i
— Continuarea ofensivei, efort principal cu Corpul 18 (stânga)
pentru a pune stăpânire pe Fiționești, înălțimile Nord Movilița,
influențând forțele române din fața grupului Gerock, prin con­
tinuă învăluire a aripei stângi a Armatei II-a.
Dacă, după ocuparea acestor obiective (Fiționești—Nord
Movilița, înălțimile Nord Muncelul), trupele Armatei II-a române
nu se vor retrage înapoia Trotușului, atunci se va continua ofen­
siva mai departe pentru a sdrobi forțele române din fața gru­
pului Gerock.

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

Dispozitivul de atac cum s'a arătat la situația inițială.
Atacul se va desfășura în două faze :
 78 —

Faza I-a.
Corpul I acțiunea principală. Atacă în sectorul Mărășești—
păd. La Răzoare, pentru a ocupa linia Mărășești—Diocheți, alini-
indu-se cu Corpul 18.
Rămânerea prea înapoi, constituia un pericol pentru dreapta
* Corpului 18.
ÿ Corpul 18 se menține în defensivă. Acopere flancul stâng
al Corpului I și-l ajută la atac cu artileria, flancând inamicul din
sectorul atacat.
Faza Il-a :
Corpul I rămâne în defensivă pe linia Mărășești— Diocheți,
acoperind flancul drept al Corpului 18.
Corpul 18 execută atacul principal spre a pune stăpânire
pe înălțimile Nord Muncel, Fiționești, înălțimile Nord Movilița.

II. Armata I-a română.

Defensiva : Diviziile 10, 13, 14 să execute în după amiaza zilei
de 19, incursiuni, în sectoarele respective, cu puternic sprijin de
artilerie.
Inamicul însă începe atacul în dimineața zilei, așa că in­
cursiunile nu se mai execută.

Operațiuni.
In dimineața zilei, ora 6,30 inamicul desfășoară un puternic
bombardament de artilerie de toate calibrele, la început asupra
centrului și dreptei Diviziei 13, apoi pe întreg frontul Diviziei 13,
stânga Diviziei 10 și pe tot frontul Diviziei 9.
Artileria inamică bate atât linia I-a cât și spatele poziției,
în special în regiunea Modruzeni—Rateșul lui Haret și Mărășești.
La ora 9, inamicul atacă cu Diviziile 76, 12 și 115, pe
frontul Diviziei 13 și dreapta Diviziei 9, române. Efortul prin­
cipal cu Diviziile 12 și 115 germană, asupra aripei drepte a Divi­
ziei 13-a.
Desfășurarea atacului.
La dreapta (Est).
Divizia 9-a — General Scărișoreanu — ocupă sectorul său
cu Regimentul 9 vânători (2 batal.) la dreapta și Regimentul 40
 79

inf, (un bat.) la stânga. In rezervă restul Regimentelor 34, 35, 36.-
Total, Divizia avea abia 4500—5000 luptători.
Contra ei se îndreaptă atacul Diviziei 76 și dreapta Divi­
ziei 12 Bavareze.
La ora 9,30, inamicul atacă peste tot frontul ocupat de
Regimentul 9 vânători, însă este oprit în fața poziției. Simțind
unde sunt flancurile Regimentului de vânători, îndreaptă efortul
către aceste puncte de sudură, pătrunde pe la dreapta, folosește
terenul acoperit de via Negroponte, atacă gara Mărășești și o
parte cad în spatele Vânătorilor cari apără fabrica de parchete
(Sud Mărășești). Acest atac este protejat de acțiunea frontală și
de un formidabil bombardament de artilerie concentrat asupra
acestei fabrici. Prea puțini din luptătorii ce apără această fabrică,
reușesc să se retragă, cea mai mare parte sunt morți și parte
capturați. La ora 10,15, fabrica de parchete este ocupată de
inamic. Regimentul vânători se retrage.
Cu o parte apără liziera de Sud a satului ; iar cu dreapta
apără gara unde se duc lupte violente pe marginea de Vest a
satului.
Prin această retragere, se descopere dreapta Regimentului
40, pe unde inamicul începe să pătrundă. Un contraatac dat de
o companie din rezerva regimentului oprește înaintarea inami­
cului și restabilește legătura cu Regimentul 9 vânători. Dreapta
Regimentului 40 infanterie se repliază pentru a menține legătura
și continuitatea frontului.
Divizia intervine cu un batalion din rezerva sa, contra atacă
: pentru a recuceri fabrica, însă nu reușește. Cu un alt batalion
a intervenit la dreapta sa, la Vest de Mărășești, unde a respins
inamicul delà gară, restabilind legătura cu Div. 13.
Inamicul prelungește atacul la dreapta, dă însă peste Divizia
14, care avea trupele proaspete și este respins cu mari piederi.
Mărășeștii sunt salvați pentru a doua oară și definitiv.
Orice încercare a inamicului de a-1 ocupa eșuează. Frontul
rămâne stabilizat pe liziera Sud a satului și de aici spre liziera
Sud Cosmești—Șiret.

La centru.
Divizia 13-a General Popescu ocupă sectorul său (5 km.);
cu Regimentele 50, (stânga) și 51 și 47 (dreapta) în linia I-a.
 80

Rezerva Diviziei 1/50 I. și 11/48. La Rateșul lui Haret.

Restul Regimentului 48 Inf. (2 batal.) în rezervă C. A.
Pe frontul acestei Divizii, inamicul atacă cu Divizia 115 și
•stânga Diviziei 12 bavareze.
La acest atac, concură și Divizia 13 A. U. delà stânga
Diviziei 115. Ea acopere flancul C. I. A. și atacă stânga Diviziei
10 General Cihoski.
Efortul principal este îndreptat asupra dreptei Diviziei 13.
La ora 9 atacul inamic se desfășoară pe întreg frontul
Diviziei 13 și către ora 11 reușește să pătrundă la centru, în
punctul de sudură dintre Regimentele 47 și 51 (Est păd. Răzoare).
Folosind această spărtură, inamicul dirijează pe aci efortul
principal și se rabate în spatele flancurilor interioare spărturei,
căutând lărgirea breșei și exploatarea succesului lateral.
In adâncime, se îndreaptă către cota 100, care constituia
observatorul cel mai bun din această parte. Prin ocuparea ei,
inamicul cădea în spatele Diviziei 9 și 14, le arunca în Șiret sau
le captura. Acest succes ar fi însemnat finele bătăliei delà Mără-
șești, cu o strălucită victorie a inamicului.
Intervine imediat rezerva batalionului 1/51 cu compania de'
mitraliere (căpitan Ignat) și reușește să oprească pentru câtva timp
atacul inamicului, cauzându-i pierderi foarte mari. Mitralierele
acestei companii, nu încetează focul, până când mor trăgând
toți servanții și ofițerii companiei. Ultimul trăgător căzut este
Căpitanul Ignat, comandantul companiei.
Inamicul reluând înaintarea, ăjunge’ până aproape de cota
100 unde se oprește pentru un moment. Ocupase jumătate din
pădurea Răzoare și făcuse un intrând adânc de circa V/a—2 km.
între pădure și Mărășești.

Măsuri luate de Divizia 10 și 13. Contraatacul Div. 13.

Divizia 10 respinge atacul Diviziei 13 A.-U. îndreptat
asupra stângei și își îndreaptă toată atențiunea către sectorul
Div. 13-a unde pătrunsese inamicul.
îndreaptă tot focul artileriei sale delà stânga asupra inami­
cului din fața Diviziei 13, sprijinind în deosebi Regimentul 47 delà
dreapta Diviziei 13, care reușește să se mențină până ce se
pronunță contraatacul Diviziei.
 81

Aduce batalionul din rezerva brigadei din stânga și rezerva

Diviziei la pădurea Creanga Babii de unde sunt gata să intervină
în flancul inamicului ce se dirijase spre cota 100,
Divizia 13, se hotărăște a interveni de odată cu toată
rezerva sa, (2 batal.) pentru a contraataca inamicul în cele două
flancuri ale intrândului. In acest scop dispune :
Batal. 1/501 (Căpit. rez. Miclescu) dirijat de Colonelul Dragu
Șeful de Stat Major al Diviziei, contraatacă pe la Est, în flancul
drept al inamicului.
Bat. 11/48 (Maior Tomescu), ocolind pădurea Creanga Babii,
atacă dinspre Vest, flancul stâng inamic.
Odată cu acest batalion, contraatacă și batal. III/47, rezerva
Regimentului 47, din colțul N. E. al pădurei Răzoare, tot în
flancul stâng al inamicului.
Aceste contraatacuri sunt foarte bine sprijinite de artileria
Diviziei. Inamicul este complect surprins. încearcă la început să
reziste, însă este impetuos atacat, începe o retragere desordonată
și fuge pe tot frontul. Trupele române urmăresc de aproape, se
antrenează la urmărire și stânga Diviziei 10, recuceresc peste tot
terenul pierdut, ajung aproape de Satul Nou, pătrund poziția
inamicului și ar fi putut continua urmărirea către valea Putnei,
căci panica pătrunsese în spatele inamicului până la Focșani.
Comandamentul Armatei I române nefiind pregătit pentru
a exploata acest succes, oprește urmărirea și dă ordin Diviziilor
să revină pe pozițiile inițiale, rectificând intrândul dintre satul
Dumbrava și colțul Sud al pădurei Răzoare.
Ziua de 19 August încheie ultima mișcare a inamicului să
cucerească Mărășeștii, încercare ce se termină cu o înfrângere
dureroasă și definitivă pentru Armata IX germană (grupul v.
Morgen).
Div. 13 capturează 2 ofițeri și 231 trupă, iar Divizia 10:5
ofițeri și 387 trupă.
Pierderile Armatei I-a române însă sunt simțitoare.
Divizia 10 pierde 14 ofițeri și 730 trupă morți, răniți și
dispăruți.
Divizia 13-a pierde 75 ofițeri și 2711 trupă morți, răniți,
dispăruți.
6
 82

Divizia 14-a pierde 5 ofițeri și 140 trupă morți, răniți,

dispăruți.
★
¥ ¥

înfrângerea Corpului I. v. Morgen desorganizează așa de

mult unitățile și le sdruncină moralul așa de pronunțat, încât,
Comandamentul Armatei IX germane renunță la orice acțiune
ofensivă pentru opt zile pè tot frontul ; iar cu Corpul I. rămâne
pentru totdeauna în defensivă pe pozițiunea pe care se află.
Va studia un eventual atac al Mărășeștilor, dar nu se va mai
realiza.
însuși atacul ce-1 va da la 28 August, cu Corpul 18, spre
Muncelul, va fi mai mult local și lipsit de marea anvergură a
ofensivelor precedente. Până la 27 August rămâne în defensivă,
retrage din linia I-a Diviziile uzate și trece la o nouă grupare
în vederea acțiunei delà 28 August.
In darea de seamă, Cd.-tul Arm. IX. germ, apreciază situația
astfel : „Pentru o punere în ordine a unităților un repaus al
trupei se arată absolut necesar. Și pentrucă în urma luptelor
grele efectivul infanteriei scăzuse, o continuare a ofensivei nu mai
păru de consiliat și în consecință, se ordonă ca deocamdată să
se păstreze și să se fortifice pozițiile cucerite. Trebue ținut seama,
că inamicul favorizat de teren, continuă să opună cea mai desă­
vârșită rezistență atacurilor Armatei IX-a“.

Ultima ofensivă a Armatei IX. germane. Luptele delà

Irești—Muncelul—Varnifa.
Contraofensiva trupelor române. Finele bătăliei.
28 August—3 Septemvrie.
Crochiul Nr. 9 A.
Situația (28 August).
I. Armata IX germană.
Divizia 115 trece sub ordinele Corpului 18.
Diviziile 216 și 76 sunt scoase de pe front și înlocuite cu
Diviziile 212 și 89. După ce sunt refăcute trec sub ordinele
Corpului 18.
Divizia 212 este înlocuită prin Divizia 62 austro-ungară.
 83

Corpul 18 Armată cu :
Divizia 216, Corpul Alpin, Divizia 13 și 115 în linia I-a,
Divizia 76 și grupul Galvitz (217) în linia Il-a.
I se dă ca întărire și art, grea delà C, I, A,
Corpul 1 Arm. cu Div. 12, 89 și 212 continuă frontul până
la Șiret.
II. Armata I-a română.
Corpul 8 rus.
Divizia 124 pe frontul Irești—cotele 403—221—d. Podișul,
Divizia 14 continuă frontul la Est, prin liziera Sud Mun-
celul —cota 377, 354, 332, 334.
Divizia 15 în refacere la Adjudul Vechiu—Buricioaia.
Divizia 103 idem în zona Ruginești—Domnești.
Corpul V Armată român, continuă frontul spre Mărășești cu ;
Div. 10 pe frontul cota 334—1 km. S. V. cota 109 (pădurea
Răzoare).
Div. 15 colțul Sud-Vest păd. Răzoare—gara Mărășești.
Corpul III Armată român.
Div. 14 pe frontul : gara Mărășești—liziera Sud Mărășești—
liziera Sud Cosmești—Șiret.
Corpul Cavalerie, pe stânga Șiretului, între Băltărețul și
Suraia, cu brigada 10 din Div. 5 în rezervă la Drăgănești,
Rezerva Armatei.
Div. 9-a (scoasă de pe front) în regiunea Domnești—Pufești.
Div. 11-a (acum adusă din refacere) în regiunea Călimănești.
Div. 13-a (scoasă de pe front) în regiunea Ruginești—pă­
durea Nord Trotușanul.
Brig. 9-a din Div. 5-a la Nord de Tecuci.
Proiecte.
I. Armata IX-a germană.
Ideia de manevră.
Reluarea ofensivei cu atacul principal la stânga (Corpul 18)
în regiunea Muncelul, unde era Corpul 8 rus. După ocuparea
platoului Muncelul, să exploateze succesul pe direcțiunea Fițio-
nești, să ocupe Fiționeștii—Movilița—interceptând linia de comu­
nicație a Armatei Il-a române pe valea Zăbrăuțului.
6*
 84

Reușind această mișcare, învălue stânga Armatei II și dreapta

Armatei I-a române.

Repartiția misiunilor.
Corpul I Armată. Defensiva, Acopere dreapta Corpului 18.
Studiază atacul localității Mărășești.
Corpul 18 Armată execută atacul principal după cum urmează :
Divizia 216 la stânga atacă și ocupă satul Irești — apoi
înălțimea 554.
Corpul Alpin la dreapta, atacă și ocupă platoul Muncelul.
După ruperea frontului, se va intercala între ele Div. 76
care va ocupa dealul Porcului.
După ocuparea acestor obiective, se va trece la exploatarea
succesului în direcțiunea Fiționești.
Divizia 115 acopere atacul la dreapta.

Armata I-a română.

Defensiva. Urmărește constituirea unui grup cu care să
execute o contra ofensivă.

Operațiuni.
In dimineața de 28 August, după un bombardament scurt
de artilerie, Corpul Alpin atacă spre dealul Podișul (395)—
422 —461, în sectorul ocupat de trupele Diviziei 124 ruse
(regimentele 493 și 495). Regimentele ruse nu opun nici o re­
zistență, părăsesc poziția și se retrag în desordine către valea
Zăbrăuțului, unde sunt oprite de cazacii ruși.
Prin golul produs, inamicul înaintează în direcțiunea cota 461,
amenințând stânga Armatei Il-a (Div. 3) rămasă acum descoperită.
Comandamentul Armatei Il-a văzând pericolul, îndreaptă
regimentul 18 infanterie și 2 vânători atacă inamicul, și-l fixează
pe frontul: Mângălaciul—d. Rotunda—cota 441.
Către orele 19, când frontul era refăcut, inamicul simte că
sunt încă trupe ruse în sectorul Irești—Mângălaciul și le atacă cu
Divizia 216,
Ambele regimente ruse (494, 496) părăsesc poziția și se
retrag descoperind din nou stânga Diviziei 3-a.
Inamicul ocupă Ireștii și dealul Ireștilor.
 85

Divizia 3-a angajează ultimile rezerve, cu cari reușesc să

readucă la contraatac și trupele ruse, contraatacă și reușește să
refacă situația.
In seara zilei, atacul inamicului este oprit peste tot și frontul
rămâne pe linia : Irești—dealul Irești—Mângălaciul—dealul Ro­
tunda— P. T. Petriș 441 și de aci pe frontul vechiu către—354—
334, etc.
Noul front prezintă un intrând adânc, în formă de unghiu,
cu vârful către cota 461 și cu laturile rezemate către Irești și
pădurea Mânăstioara. O progresie a inamicului mai spre Nord,
duce la periclitarea situației ambelor Armate române.
Măsuri luate de Armata I-a română, pentru ziua următoare
de 29 August.
Pune la dispoziția Comandamentului Corpului 8 rus urmă­
toarele trupe :
Div. 9-a întărită cu un regt. art. delà Div. 15 la Fiționești.
Div. 15 rusă cu un regt. (51 I.) din Div. 13-a la Trotușanul.
Misiunea. Să atace inamicul pătruns în regiunea Muncelul,
cota 461—Mângălaciul, pentru a-1 respinge pe vechea poziție,
restabilind situația între aripele celor 2 Armate (I și Il-a română).
Atacul trebuia să se execute după următorul proiect,
Ideiă de manevră. Atac concentric asupra celor 2 laturi ale
intrândului inamic, cu efortul principal pe latura de Est în sectorul
dintre cota 422 și Muncelul asupra flancului drept al intrândului,
pentru a tăia retragerea forțelor inamice pătrunse în acest intrând.
Dispozitiv și repartiția misiunilor.
Divizia 9 rom., atacă pe direcțiunea Fiționești—cota 422,
depășind trupele Diviziei 14 ruse.
Divizia 15 rusă, depășind Divizia 14 rusă, atacă pe direc­
țiunea Holbănești—Muncelul—dealul Podișul căzând pe linia de
retragere a forțelor inamice din acest intrând.
Reg.-tele 18 Inf. și 2 V.-tori, atacă, în acelaș timp, latura de
N. V. a intrândului, cu direcțiunea generală cota 422,
Pe restul frontului, Diviziile 10, 15 și 14 române execută
demonstrațiuni.
Atacul este sprijinit de toată artileria Corpului 8 rus, arti­
leria Diviziei 10 și artileria grea. Durata pregătirei o oră (5—6).
*
 86

A doua zi, după o pregătire de artilerie de 3 ore, trupele

ruso-române trec la atac.
Divizia 9-a rom. și 15 rusă atacă în direcțiunile Fiționești
și Muncelul, pe latura de Est a intrândului.
Regimentele 18 infanterie și 2 vânători, latura N, V., cu
direcțiuna generală d. Podișul și Muncelul.
In general, atacul progresează încet peste tot. Se ajunge pe
linia: lizeria Est a satului Muncelul, 1 km, N. V. cota 422—
d. Rotunda,
După amiazi, se reia atacul la ora 17 însă nu reușește pentrucă
inamicul își îndreaptă atacul pe două direcțiuni ;
a) Atacă regimentul 18 infanterie pe care-1 respinge dincolo
de cotele 406, 461, rămase în stăpânirea inamicului;
b) Atacă regimentele ruse dintre Divizia 3-a și regi­
mentul 2 vânători cari se retrag în debandadă și nu mai
pot fi oprite.
Inamicul pătrunde din nou prin acest gol, descoperind com­
plect stânga Diviziei 3-a.
Regimentul 30 infanterie delà stânga Diviziei își repliază
flancul stâng pe dealul Porcului, însă el nu poate să se întindă
prea mult.
Comandantul Armatei Il-a intervine cu regimentul de marș
al Diviziei 3-a, un batalion din regimentul 22 infanterie și
reușește să oprească înaintarea inamicului pentru un moment la
P/a km. Nord de Irești și dealul Ireștilor.
Trupele ruse însă ne mai oprindu-se din retragere, dă pu­
tința inamicului să înainteze până la dealul Porcului—S. E. Var-
nița—cota 406, amenințând astfel întoarcerea stângei Armatei Il-a.
M. C. G. și Comandamentul celor două Armate apreciază
ca foarte critică situația, deplasează majoritatea rezervelor în
această parte pentru a relua contra ofensiva să respingă inamicul
din intrândul creiat.
Situația în dimineața de 30 August.
I. Armata IX germană.
a) Corpul I Armată — în aceiași situație. — N a întreprins
decât acțiuni locale, toate respinse.
Corpul 18 Armată. Introducând și Div, 76-a în linia I-a
între Div, 217 și Corpul Alpin se găsește :
 87

— Divizia 76 In intrândul Irești—Varnița, cota 461—

— Corpul Alpin Muncelul—Străoani.
— Div. 13 si 115 a dreapta continuă frontul către Dumbrava.
— Div. 89 în rezervă.
II. Armata II-a română (aripa stângă).
— Div. 3-a pe frontul cota 482—625, 589—dealul drumul
Perjilor—cota 554.
— Reg.-tul 1 Marș și 1 batal, din reg.-tul 22 inf. continuă
frontul pe dealul Porcului la Varnița (inclusiv).
— Regimentul 2 Vânători: Varnița—cota 406.
— Regimentul 18 Infanterie; cota 406—cota 461.
III. Armata I-a română.
— Un batalion din Divizia 9-a și regimentul 51/52 (Div. 13)
pe frontul cota 461—Dealul Seciului—U/a km. Nord Muncelul
(în dreptul cotei 422).
Div. 14 rusă continuă frontul pe la liziera de N. E. satul
Muncelul—liziera Sud pădurea Mânăstioara la cota 354.
Div. 15-a rusă cota 354—332 (Sud pădurea Mânăstioara)—334.
Div. 124 rusă retrasă în valea Șușiței (N. Varnița).
Divizia 9-a (mai puțin batalionul angajat pe front) retrasă
în rezervă pe dealul Ogoarelor.
Divizia 13-a (mai puțin regimentul angajat pe front) — re­
zerva armatei — în regiunea cota 370 (N. E. Fiționești).
Divizia 11-a se adună în pădurea N. Fiționești, constitue
rezerva grupului General Popescu.
Pe restul frontului, situația neschimbată.

Proiecte :
1. Armata IX-a germană. Continuarea ofensivei. Efortul
principal la stânga, cu Divizia 216 și Divizia 76 pe care o inter­
calează între Divizia 216 și Corpul Alpin. Prim obiectiv: dealul
Porcului cu cota 554 de unde domină valea Șușiței și spatele
Diviziei 3-a române.
2. Armata I-a română.
Continuarea ofensivei începută la 29 August cu Corpul 8
rus întărit de Divizia 9-a și 13-a române.
 88

Scop: A reduce intrândul făcut de inamic, să sdrobească;

forțele pătrunse în acest intrând, să rectifice forma frontului
în această parte, readucându-1 pe linia Irești—Mângalaciul—
Muncelul.
Să degarnisească forțele Armatei Il-a angajate aci, spre a-i
da posibilitatea să-și reconstitue rezervele.
Ulterior să scoată de pe front Corpul 8 rus, înlocuindu-1
peste tot cu trupe române.
începerea ofensivei — în dimineața de 30 August.

In ziua de 30 August însă, nu se execută ofensiva ordonată

de Armata I-a, deoarece Comandantul Corpului 8 rus, însăr­
cinat cu conducerea acestei operațiuni, protestează că trupele
sunt obosite.
Din această cauză, se trece comanda acestui grup Gene­
ralului Popescu însărcinat cu executarea ofensivei, a doua zi —
31 August.
Timpul însă fiind defavorabil (ploae) se amână ofensiva
pentru ziua de 1 Septemvrie cu următorul proiect:
Misiunea: Aceiaș.
Ideia de manevră. Atac cu efortul principal pe latura N. V.
a intrândului, în sectorul Varnița (exclusiv) cota 461 ; direcțiunea
generală de efort : cota 46 i—Muncelul, pentru a întoarce flancul
stâng al forțelor inamice de pe latura N. Est a intrândului și a-1
respinge la Sud de Muncelul.

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

Div. 9-a, efort principal, atacă delà Nord la Sud în sectorul
cota 441—461 cu direcțiunea generală liziera Vest Muncelul.
Div. 13-a la stânga Diviziei 9-a, atacă latura de Est a
intrândului cu direcțiunea satul Muncelul.
Regimentele 2 vânători, 18 infant, și batalionul din regi­
mentul 22 infanterie la dreapta Diviziei 9-a călare pe valea Șușiței.
Obiectiv prim : cota 422—păduricea Nord Muncelul.
Obiectiv final: Irești—Mângalaciul—liziera Sud Muncelul.
Artileria Diviziilor ruse (124, 14, 15) concură la acest atac.
Divizia 11 rezerva grupului.
 89

Operațiuni.
Inamicul atacase cu Diviziile 216 și 76 în dimineața de 30!
August în direcția dealul Obârșia, d. Porcului 544 și Varnița,
Rupe pentru un moment legătura între regimentul 18 infanterie
și 2 vânători, silind regimentul 18 infanterie să se retragă dincolo
de dealul Marcul. Divizia 9-a, aflată cu grosul forțelor înapoi, inter­
vine imediat cu 2 batalioane din regimentul 34 infanterie și re­
stabilește situația. Dealul Marcul și satul Varnița sunt reocupate
de trupele române. Atacul îndreptat spre dealul Obârșia și dealul
Porcului este respins de mai multe ori și definitiv de regimentele
30 Muscel și 2 vânători.
Ziua de 30 August se termină fără nici un rezultat pentru
inamic.
Ziua de 31 August fiind ploae, trece în liniște pentru ambele
părți.
1 Septemvrie ofensiva se declanșează de ambele părți.

Corpul 18 german.
Divizia 216, ajutată de stânga Diviziei 76 (2 reg.-te), îndreaptă
atacul principal pentru cucerirea dealul Porcului—554, apărat de
regimentul 30 Muscel.
Cu toate că inamicul atacă cu 4 regimente sprijinite de o
massă formidabilă de artilerie de toate calibrele, totuși, regimentul
Muscel îl respinge, ori de câte ori inamicul a încercat să asalteze
această poziție.
A doua zi, 2 Septemvrie, inamicul reia ofensiva și după
repetate atacuri, reușește abia către orele 17 să ocupe, pentru
un moment, cota 554 și o parte din creasta dealului Porcul.
Divizia 3-a întărește regimentul Muscel cu un batalion din
regimentul 4 Argeș, contraatacă bine sprijiniți de artilerie și res­
ping definitiv inamicul depe cota 554.
In acelaș timp, din resturile trupelor ruse, se constitue
aproximativ 500 oameni, cari, conduși de un brav ofițer rus,
contraatacă inamicul rămas pe creasta dealului Porcului și-l respinge
în desordine spre Sud.
Dealul Porcului este în întregime în stăpânirea noastră.
Inamicul nu mai reînoește atacul pentru a cuceri această
înălțime.
 — 90

Generalul Weningen, Comandantul Corpului 18 este omorât

<de un obuz al artileriei române, pe timpul când inspecta poziția
pe care s au oprit trupele sale.
Ofensiva germană eșuează complect. Comandamentul Armatei
IX-a renunță definitiv la orice acțiune ofensivă.
Armata I-a română. Contra ofensiva trupelor române
(Grupul General Popescu).
După o pregătire de artilerie de 1 oră, atacul începe în
dimineața de 1 Septemvrie ora 7, concomitent de ambele Divizii
(9 și 13).
Pregătirea de artilerie însă nu fusese suficientă. Inamicul se
organizase pe marginea și în interiorul pădurei, așa că artileria
noastră nu avusese mare efect.
Divizia 9-a înaintează numai câteva sute de metri și este
oprită în fața poziției inamice. Această Divizie era extenuată și
decimată în urma luptelor delà Mărășești. Ea nu avusese timpul
să se refacă. Ia parte în aceste operațiuni, cu o capacitate com­
bativă extrem de redusă.
Divizia 13-a coboară valea Zăbrăuciorului să ocupe dealul
Seciul, însă este oprită de inamic în fața poziției.
Cu brigada delà stânga se apropie de Muncelul însă inamicul
îl apără cu un foc bine organizat și satul nu poate fi ocupat.
Regimentele 2 vânători și 18 infanterie cari acționau la
dreapta, călare pe Șușița, nu fac nici un progres.
Ofensiva noastră din această zi (1 Septemvrie) eșuează,
Pierderile trupelor noastre sunt așa de mari, și trupele așa
de extenuate, încât, Comandamentul găsește necesar s'o întrerupă.
In ziua de 2 Septemvrie, să aducă forțe noui și să facă o nouă
grupare pentru 3 Septemvrie astfel :
a) Grupul General Broșteanu cu: Divizia 9-a și Brig. 21
(Divizia 11-a) pe frontul de Nord, delà Varnița spre cota 406
și Est.
b) Grupul General Popescu cu : Divizia 13-a și Brig. 22 (Di­
vizia 11) efort principal pe frontul Est între cota 407, liziera Est
Muncelul—colțul Sud al pădurei Mânăstioara (Est Muncelul).
Pentru atacul din ziua de 3 Septemvrie ; Grupul General
Popescu este însărcinat cu acțiunea principală având ca obiectiv
Muncelul și dealul Podișul, pentru a întoarce dealul Seciul.
 91

Grupul General Broșteanu să execute o acțiune de fixare. După

ce Div. 13 reușește în ofensiva sa, trebuia să reia și el înaintarea.
La ora 6,30 începe pregătirea de artilerie. După o oră și
jumătate, infanteria pornește la atac, îndreptând acțiunea prin­
cipală asupra satului Muncelul cu brig. 26 (Div. 13-a) în timp
ce brig. 25 (Div. 13-a) atacă dealul Seciul. Atacul însă nu
reușește. Inamicul apără cu o mare massă de foc poziția ce o
ocupă.
Se face o nouă pregătire de artilerie după amiazi și atacul
este reluat. In satul Muncelul s’au ocupat numai câteva case în
marginea de Est.
Pe restul frontului nu s'a putut face nici un progres.
Grupul General Broșteanu n'a putut înainta.
Seara zilei închide definitiv orice acțiune ofensivă și din
partea noastră.
Frontul rămânând stabilizat în această situație.

Finele bătăliei delà Mărășești.

Armata IX-a germană făcuse în aceste zile ultima sforțare
■ <de care mai era capabilă pentru sdruncinarea frontului român.
s Rezistența fără limită a trupelor române, îi cauzează pierderi
enorme și-i uzează toate Diviziile.
■ Comandamentul Armatei renunță la ofensivă și caută să
mențină terenul cucerit, trecând la stabilizare.
In consecință, în ziua de 3 Septemvrie, Generalul von Eben,
Comandantul Armatei IX-a germane, dă următorul ordin de
: operații :

Comandamentul Armatei IX.

Secția I-a Nr. 4502 operativ.
Strict secret. Cartierul general al armatei
3 IX. 1917.

Ordin de Armata.
1. Atacul corpului al 18 va fi deocamdată oprit.
2. Armata trece în pozițiune de stabilizare pe linia, care
— în general la corp 1 și 18 — este linia Șiretului până la ră­
sărit de Doaga—Tișița—cota 151—cota 278—Est Panciu, mar­
 92

ginea Est Muncelul—înălțimea 461—Varnița—coasta de Sud a

înălțimei 554 inclusiv. Grupul Gerock a primit ordin ca să se lege
la Vest de cota 554. Pozițiunea pe care, momentan, o deține
carpul 1 Armată la Sud Mărășești, se va păstra, deocamdată,
pentru ca sub protecțiunea ei să se execute întărirea pozițiunei
propriu zisă de stabilizare.
3. Divizia 76 rămâne sub ordinele corpului 18. Corpul Alpin
va fi retras în zona Jariștea—Odobești—Câmpineanca. Transportul
poate să înceapă la 7 IX., detaliile transportului se vor regula de
Comandamentul Corpului 18.
4. Divizia 216, cu excepție artileria, va fi dislocată în zona
Șerbești—Clipicești—Vitănești—Repedea, câte un regiment de
infanterie în fiecare. Cartierul Diviziei la Vitănești—Găgești, Corpul
18 va lua măsuri ca mai târziu să poată retrage și artileria
Diviziei.
5. Corpul de Armată va lua măsuri pentru a restabili, cât
mai urgent, ordinea de bătae a unităților.
6. Cer ca lucrările de fortificație să fie active prin toate
mijloacele, pentru ca, cât mai curând, să se ajungă la o linie
continuă de apărare.
Din pozițiile dinapoi trebuesc păstrate :
I. Fosta prima poziție germană, pe Putna, între Rădulești
și Burca,
II. Liniile intermediare și a doua fostă poziție germană. Se
va da ordine pentru împărțirea și traseul liniilor care trebuesc
executate din nou la poziția 2-a și a 3-a.
Pozițiile inamice cucerite vor fi întrebuințate pentru a se
lua materialul atât cât ele nu vor putea intra în sistemul nostru
de apărare; înainte de toate se va așeza, cât mai repede, rețelele
de sârmă; se va raporta la timp, lipsurile de materiale de pio-
neri. Aștept ca și Grupul Râmnic să activeze, cu toate mijloacele,
constucțiunea poziției Il-a.
Corpul 1 și 18 vor raporta, cât mai curând posibil, arătând
pe o hartă scara 1: 25.000 lucrările în detaliu ale poziției și
gruparea plănuită a forțelor.

Comandantul de căpetenie
General v. Eben.
 93

Comandamentul român, hotărăște și el rămânerea în de­

fensivă și să înlocuiască peste tot tupele ruse.

Aproape o lună, Armata I-a duce o bătălie în care înfrânge

ofensiva adversarului, salvează Moldova și prin aceasta însăși re-
numele și prestigiul Armatei române, înscriind pentru vecie în
Istorie, câștigarea bătăliei delà Mărășești. Ea însă plătește scump
această victorie. Uzează toate Diviziile și încheie bilanțul acestei
bătălii cu următoarele pierderi; 610 ofițeri și 26.800 trupă morți,
răniți și dispăruți. Capturează 9 ofițeri, 11 cădeți și 720 soldați.
Asupra felului cum se luptă trupele române, iată aprecierile
pe care le face General v. Morgen, Comandantul Corp. I. Arm.
german, în darea sa de seamă :
„Luptele cari au avut loc în timpul delà 7 la 19 August,
au dovedit că toate presupunerile și speranțele că Rușii și Ro­
mânii se vor retrage fără mare rezistență, sau că se vor lăsa a
fi făcuți prizonieri, a fost o greșală“.
„Dimpotrivă, Armatele ruso-române, s’au bătut vitejește și
fiecare șanț, fiecare casă, fiecare înălțime, au fost apărate vitejește.
„Vizibil, Comandamentul superior voia o rezistență până
la ultimul om,
„Contraatacurile inamicului au fost bine conduse și cele mai
multe au dus corp la corp.
„Rezistența inamicului și în special aceea a Românilor a
fost neobișnuit de îndârjită și s'a exprimat prin 61 contraatacuri
în timpul celor 16 zile de luptă, pe frontul Corpului I Armată“.
„Luptele din August aduseră, în adevăr, un succes local,
dar nu un succes hotărîtor. Ele au dovedit că Românii au de­
venit adversari redutabili“.
In sfârșit cum s’au purtat trupele ruse și române în această
bătălie, iată ce spune Nicolae de Monkevitz, fostul Șef de Stat
Major al Armatei IV ruse :
„Trupele din flancul stâng al Armatei ruse, (se referă la
Diviz. 13 și 34 rusă) asupra cărora Mackensen și-a îndreptat
lovitura, nu se distingeau nici prin energia lor, nici prin moral
ridicat; neoferind aproape, nici o rezistență. Din prima zi a bă­
tăliei ele părăsiră rușinos o parte a poziției lor, săvârșind astfel
pe frontul român, primul act de lașitate al trupelor ruse. Cu mare
 94

greutate se reuși a se consolida, întrucâtva situațiunea, înlocuind,

unitățile rusești prin Români și trimițând acolo vechea mea Di­
vizie 71, care în acea epocă era considerată ca neatinsă.
„Aceste trupe reușiră să respingă imediat atacurile inami­
cului, în aceste zile de extremă încordare. Armata română re­
constituită, grație unei remarcabile munci a instructorilor francezi,
sub direcțiunea Generalului Berthelot, au dat probă de un curaj,
de o rezistență și de un geniu extraordinar.
„Cu câteva unități ale Armatei IV-a ruse, ea opri pe timp
de mai mult de 10 zile asalturile furioase și neîncetate ale Ar­
matelor lui Mackensen și scapă din nou Moldova de invazia
germanilor,
„In timpul bătăliei delà Mărășești, mă găseam alături de
trupele române și participam la munca comună a soldaților lor
și ai noștri ; îmi este deci permis de a spune că în aceste zile
tragice, bravura Românilor a fost minunată, etc.“

Considerațiuni.
Concepțiunea bătăliei delà Mărășești.
I. Comandamentul german.
Pentru ofensiva care dă naștere bătăliei delà Mărășești,.
inamicul a avut două proiecte.
Primul proiect:
Un grup de 5 Divizii, să treacă Șiretul pe la Nămoloasa și
de aci să atace și să exploateze succesul pe stânga Șiretului spre
Nord, în legătură cu al doilea grup format din Armatele 3 și 7
austriace, care aveau misiunea să pătrundă din Bucovina în
Nordul Moldovei cu direcțiunea Sud.
Prin această manevră dublu învăluitoare, de mare anver­
gură, se viza învăluirea celor 2 flancuri ale frontului românesc,
întoarcerea Șiretului și tăerea retragerii armatelor ruso-române
din Carpați.
Intr'adevăr, această manevră în caz de reușită, ar fi obținut
rezultate maxime, ducând chiar la terminarea frontului român.
Putea să reușească însă această ofensivă ?
Cred că nu ar fi reușit din următoarele cauze ;
a) Grupul v. Morgen (5 Divizii) era prea mic pentru o
asemenea misiune.
 95

El ar fi găsit imediat, chiar în sectorul și în spatele secto­

rului unde ar fi atacat, întreaga Armată I-a română, cu 6 Divizii
infanterie, 1 brigadă grăniceri și 2 Divizii cavalerie, proaspete(
acum aduse depe zona de refacere, și cari tocmai echipau frontul
în vederea ofensivei generale pe acest front;
b) Pe flancul său drept, după trecerea Șiretului, erau
disponibile toate rezervele armatei Vl-a ruse (4 Divizii infanterie
și 3 Divizii cavalerie).
Mișcarea acestor forțe în flancul drept al grupului Morgen,
prins la Nord de Șiret, în legătură cu o manevră similară pe care
ar fi făcut Armata I-a română în flancul stâng, ar fi fost decisivă,
ducând la tăerea liniei de retragere înapoia Șiretului ;
c) Totalizând forțele româno-ruse disponibile și care puteau
acționa contra grupului Morgen, rezultă un total de :
Total IOV2 Di­
6V2 Divizii inf. și 2 Divizii cav. române
vizii inf. și 5 Di­
4 Divizii infanterie și 3 cav. ruse.
vizii de cav.
Adică, mai mult decât dublu față de grupul Morgen.
In acest caz, evident că nu era posibil înaintarea sa spre
Nord, să închidă cercul înconjurător cu armatele pătrunse prin
Nordul Moldovei și să ducă la capturarea armatelor româno-
ruse din Carpați;
d) însuși acțiunea Armatelor 3 și 7 austriacă în Nordul
Moldovei era problematică, pentrucă :
— Nu aveau comunicațiile necesare, Rușii le produseră
avarii importante în retragerea lor prin Bucovina.
— Rabatându-se spre Sud ar fi însemnat să-și lase spatele
expus unei reluări a ofensivei ruse în Bucovina, operațiune care
ar fi fost dezastruoasă pentru armatele austriace angajate în
Moldova ;
e) Angajarea grupului Morgen la Nord de Șiret, pune
Comandamentul german în imposibilitate să reie forțe de aci pentru
a astupa spărtura produsă de Armata Il-a și IV-a rusă la Mărăști,
unde exploatarea acestei spărturi, ducea la sdruncinarea între­
gului front german, din fața noastră.
In concluzie, deși cu perspective mari această ofensivă, ea
nu putea să reușească, pentrucă nu avea forțe suficiente unei
operațiuni de o asemenea anvergură.
 96

Al doilea proiect.
Este mult mai redus decât primul. De astă dată, prevede
ofensiva Armatei IX-a în direcțiunea generală Focșani—Adjud,
concomitent cu ofensiva grupului Gerock pe la Oituz către valea
Trotușului. Amândouă urmau să se întâlnească în regiunea Adjud.
Se viza tăerea liniei de retragere a Armatei Il-a rom. și IV rusă,
capturarea lor.
Este de remarcat însă la acest proiect următoarele :
a) Prevede 2 operațiuni simultane : ruperea frontului între
oalea ferată și Șiret, apoi aruncarea unui cap de pod prin sur­
prindere, peste Șiret, la Ciușlea, cu direcțiunea Tecuci.
Ulterior, ofensiva să se desfășoare pe ambele maluri ale
Șiretului, cu direcțiuni divirgente.
In timp ce la Vest de Șiret atacă cu direcția Nord, spre
Adjud ; la Est de Șiret continuă ofensiva cu direcțiunea Est
pentru adâncirea capului de pod, 20 km. dincolo de Șiret.
O acțiune divergentă, în mod implicit duce la risipirea for­
țelor, la izolarea eforturilor și la îngreunarea conducerei ;
b) Prin proiectul adoptat, ofensiva germană avea să se în­
tindă pe un front de 40 km. și o adâncime de cel puțin 40 km.
pentru a ajunge la Adjudul Nou, unde trebuia să facă legătura
cu grupul Gerock, pătruns pe valea Oituzului și Trotușului.
Or, totalul forțelor de cari dispunea Armata IX-a Germană
a fost de IOV2 Divizii, pentru întreg frontul : Irești—Șiret.
Cu aceste forțe nu era posibil să ajungă la finalul vizat,
operând pe un front de 40 km. și o adâncime tot de 40 km.
minimum. Problema devine imposibilă, ținând seama, că în fața
sa va întâlni forțe superioare româno-ruse și în special, Armata
I-a română cu trupe noui și bine instruite.
Dar imposibilitatea realizărei acestui proiect a arătat-o din
primele zile, însuși mersul operațiunilor, cari, forțamente i-au dus
Ia soluțiunea justă atac cu toată armata numai la Vest de
Șiret. Comandamentul german însă adoptă acest proiect, având
credința, că Armata română și rusă se vor retrage fără mare
rezistență, sau că se vor lăsa să fie făcuți prizonieri (darea de
seamă a generalului Morgen).
Ceiace le dă mai mult certitudinea acestei credințe, era re­
zultatul la care ajunsese cu fraternizările pe frontul Armatei IV
ruse și lipsa de informațiuni asupra dislocărei Armatei I-a române.
 97

c) Ofensiva Armatei IX-a, precedează pe grupul Gerock

•deși lucrurile trebuiau invers. Era bine, mai întâi să atace în
Nordul Moldovei și pe valea Oituzului, pentru a atrage disponi­
bilitățile Armatei române în acele părți. Când se vedea realizat
acest lucru, atunci să fi atacat Armata IX-a, surprinzând Coman­
damentul român fără rezerve cu care să localizeze această
ofensivă.
Așa cum s’a procedat, ofensiva delà Mărășești, nu ne sur­
prinde.
Ea ne găsește cu o massă de 5 Divizii (Armata I-a) tocmai
în curs de deplasare spre frontul unde atacă v. Morgen ;
d) In ideia de manevră a Armatei IX-a vedem plasarea
-efortului principal între calea ferată și Șiret.
Evident că la plasarea efortului principal aci, au contribuit
2 lucruri și anume ; ideia aruncărei capului de pod la Ciușlea și
înțelegerea avută cu trupele Diviziei 34 ruse să nu opună nici o
rezistență atacului german.
Are însă un mare defect. Este flancat de artileria română
de pe malul stâng al Șiretului și din această cauză o acțiune în
acest sector este foarte grea, (lucru mărturisit de v. Morgen în
darea sa de seamă asupra bătăliei delà Mărășești).
Plasarea efortului principal la Vest de calea ferată era mai
avantajos, pentrucă eșea din focul artileriei de pe malul stâng al
Șiretului, ataca chiar în mijlocul trupelor ruse, era mai departe
de Cosmești și intervenția Diviziei 5-a s’ar fi produs mai târziu.

I. Comandamentul român.
—- Prin situația creiată la 25 Iulie, când Comandamentul rus
oprește ajutorul trupelor sale pentru ofensiva delà Nămoloasa,
ținând seama de pericolul ce se creiază la Nord prin retragerea
desordonată a Rușilor din Bucovina, și având în vedere starea
de descompunere la care se antrenează trupele ruse ;
Comandamentul român vede imposibilitatea luării ofensivei
și adoptă soluțiunea cea mai logică, — defensiva strategică.
Rămas la această soluțiune, Comandamentul român, urmă­
rește 2 lucruri :
aj Pe cât este posibil, trupele române să înlocuiască pe
front trupele ruse contaminate mai mult de curentul bolșevic;
7
 98 —

b) Constituirea unui grup de manevră în Nordul Moldovei,

cu care să acționeze contra trupelor inamice, care ar căuta să
pătrundă din Bucovina în Nordul Moldovei.
Era soluția cea mai bună în situația aceasta.
Nu se va realiza însă în întregime proiectul regrupărei for­
țelor, pentrucă inamicul precedează cu ofensiva sa la Sud.
Această grabă a inamicului vine în avantajul M. C. G. român,
pentrucă va găsi aci și forțele ce trebuiau luate spre a fi depla­
sate la Nord.
Deși Comandamentul român, insistă în primele zile să con­
stitue grupul de Nord, însă, după ce vede că adevăratul efort
principal al inamicului este la Sud, renunță la gruparea proiec­
tată, îndreaptă toate disponibilitățile în sprijinul Armatei I-a,
reușind să înfrângă ofensiva inamicului.

B. Conducerea bătăliei.
I. Comandamentul german.
In conducerea operațiunilor este de semnalat, la Comanda­
mentul german următoarele :
a) Atacă într’un singur sector, păstrând defensiva pe restul
frontului.
Niciodată nu extinde atacul pe întreg frontul.
Acest procedeu are un mare defect. Dă putința apărării
să-și concentreze toate disponibilitățile sale pe punctul de atac,
ajunge la echilibru de forțe și localizează ofensiva.
De altfel, acesta a fost procedeul german în tot răsboiul. Așa
au procedat în ofensivele din primăvara și vara anului 1918 pe
frontul de Vest și n'au reușit. Contrar, Foch extinde ofensiva
pe front larg și la un moment dat pe tot frontul, ne mai dând
posibilitatea Germanilor să acționeze succesiv cu aceiaș rezervă
în punctele atacate, sau să îngrămădească totul la punctul atacat.
Dacă ar fi extins, delà început atacul pe tot frontul, ar fi
obținut rezultate cu mult mai mari, pentrucă peste tot erau trupe
ruse cari nu rezistau și Armata I-a română nu putea interveni
pe tot frontul (Șerbești—Șiret) decât cu mare întârziere și poate
când frontul era deja rupt. Așa cum a procedat însă Comanda­
mentul german a dat putința Armatei I-a ca zilnic să aducă trupe
românești cu care să astupe spărtura, ce se deplasa în fiecare
zi spre stânga ;
 99

b) Deplasează continuu efortul principal al Armatei.

Evident că această deplasare era atrasă de frontul unde
erau trupe rusești. Rezistenta trupelor române îi făcea totdeauna
să renunțe la continuarea efortului în sectoarele unde interveneau
Diviziile românești.
Această deplasare însă are mai multe neajunsuri :
— Schimbarea continuu a proiectului de operațiuni;
— Modificarea dispozitivului Armatei delà o zi la alta ;
— Deplasarea serviciilor, etc.
Un efort de Armată cere o montare de o durată mai lungă,
o echipare ofensivă cu materiale și oameni și aceasta necesită un
timp. Or, deplasarea zilnică, nu dă timpul necesar unei bune pre­
gătiri și atunci este firesc să eșueze.
Este mai bine ca anterior atacului principal, să se pregă­
tească complect acest atac și că odată declarată ofensiva, să per­
sistăm în ideia de manevră fixată, să n'o schimbăm delà un mo­
ment la altul, pentrucă atunci se sdruncină tot bunul mers al
operațiunei și duce la o confuzie sigură.
Proiectul de operațiuni al unei Armate nu se poate modifica
delà zi la zi, în decursul operațiunilor. Intr'un asemenea caz este
mai bine să suspendăm operațiunile pentru un timp, spre a se
relua atacul în mai bune condițiuni, cu noua grupare a mijloa­
celor de luptă ;
d) In toate atacurile date de Corpul 1 sau 18, observăm
acelaș procedeu și anume, atacă cu două Divizii plasând efortul
principal la aripile inferioare ale acestor Divizii pentru a obține
ruperea frontului apărării.
După ruperea frontului, cele 2 Divizii se rabat, respectiv
spre dreapta și spre stânga, pentru a întoarce rezistența inami­
cului pe restul frontului. Prin golul ce se creiază la mijloc, intro­
duce o altă Divizie din linia 2-a, plasată anume în acest scop și
cu ea atacă pe direcția de efort, exploatând succesul în adâncime.
Este exact doctrina lui Napoleon întrebuințată la Austerlitz cu o
singură deosebire și anume :
Napoleon se rabate asupra aripei principale a frontului
inamic, nu numai cu aripa interioară a unității care a atacat
frontal, ci cu massa principală din rezervă, aruncată în spatele
inamic prin spărtura făcută.
r
 100

Este de observat deci, la Comandamentul german, că ideia

generală pentru obținerea ruperei frontului este bună, mai puțin
bună însă după ruperea frontului.
Trebuia ca spărtura să se facă pe un front mai mare și
prin această spărtură să introducă o massă de mai multe Di­
vizii, cu care să se rabată decisiv în spatele aripei principale din
frontul românesc. Cu o altă parte să exploateze succesul în adâncime.
Când rupe frontul în direcțiunea Bisighești, introduce în
gol o singură Divizie pentru continuarea ofensivei spre Mărășești
iar rabaterea spre stânga o face numai cu aripa dreaptă a Di­
viziei 76.
Rezultatul obținut este foarte mic. El ar fi fost cu mult mai
mare, dacă arunca atunci în spatele trupelor ruse o massă mult
superioară. Ar fi dus la întoarcerea restului frontului ocupat de
trupele ruser obținea o rupere a frontului pe o întindere mare
pe care nu era în putință să-l ocupe trupele Armatei române,
din prima, sau a 2-a zi.
Dacă în ziua de 12 August, când rupe frontul cu Corpul
Alpin în direcțiunea Panciu, s’a fi răbătut spre dreapta cu cel
puțin 2—3 Divizii în direcțiunea Pădureni, punea într'o situație
extrem de grea trupele române din această parte a frontului, le
întorcea cu spatele pe Șiret, ducând la o înfrângere sigură ;
e) Nu reese clar ideia unei manevre în această bătălie.
Am putea spune că ea se rezumă la o bătălie de uzură, cu în­
cercări nereușite de a rupe frontul pe un punct sau altul.
Ideia generală a ofensivei Armatei IX-a era clară : înain­
tarea pe direcțiunea Focșani—Adjud.
Prin urmare, toată acțiunea trebuia dusă delà început pe
această direcțiune și ea nu trebuia schimbată.
Fâșia de teren lată de 10 — 12 km. dintre Șiret și masivul
păduros delà Vest, era terenul cel mai proprice efortului principal.
Acțiunea Corpului 18 în zona păduroasă și muntoasă delà
Irești—Varnița—cota 461—cota 441, angajază Corpul de armată
într'o regiune extrem de grea și imposibilă acțiunilor de mari
anvergură,
O manevră mai logică ar fi fost : Să se demonstreze pe
aripi pentru a pironi forțele româno-ruse în acele părți ; iar cu
o massă de 5—6 Divizii să rupă frontul între șoșeaua Focșani și
regiunea păduroasă și să treacă repede la exploatarea succesului
 101 —

în adâncime și lateral. Această operațiune era posibilă din prima

zi a atacului, când pe tot frontul erau numai trupe ruse, iar
Armata I-a română la Est de Șiret.
Din totalul de 10 Divizii putea constitui massa de 5 Divizii,
eventual mărită la 6.
Pierdute însă primele 5—6 zile, operațiunea nu mai pre- •
zintă șanse de reușită, pentrucă trec toate forțele Armatei I-a pe
dreapta Șiretului și forțele româno-ruse ajung la un moment dat
superioare Germanilor,
Concluzia la care ajungem este că inamicul nu are forțe
suficiente pentru această ofensivă, atâta vreme cât urmărea mă­
rețul plan prevăzut și în al doilea proiect de operațiuni.
Era mai bine să amâne ofensiva până ce putea aduce forțe
mai multe.
Dacă totuși, a angajat ofensiva cu aceste forțe, ea trebuia
întreruptă îndată ce vede că după primele zile n’a reușit.
Amânarea ar fi fost până când aveau posibilitatea s'o re-
înceapă în condițiuni de o vădită superioritate față de noi.
Prin ofensiva întreprinsă, timp de 29 zile, inamicul câștiga
abia 150 km. pătrați, ceia ce constitue o victorie locală tactică:
însă o dureroasă înfrângere strategică.

Comandamentul român.
Identificat asupra situației, Comandamentul român găsește
logic să-și îndrepte toată atențiunea spre Sud, nu se lasă in­
fluențat de ofensiva lui Gerock la Oituz și nici nu mai vede
posibilă ofensiva inamicului în Nordul Moldovei.
Apreciată just situația, Comandamentul român conduce în
plină activitate operațiunile, impunându-se atât adversarului, cât
și Comandamentului rus.
Admite o defensivă activă, pentru a păstra integritatea fron­
tului de Sud și în vederea aceasta conduce toate operațiunile.
Era singura formă ce se putea admite în această situație.
Din felul cum au fost conduse operațiunile se pot evidenția
următoarele acțiuni cari duc la câștigarea bătăliei :
a) Preciziunea cu care armata apreciază situația în ziua
de 6 August, dirijând imediat Divizia 5-a către Bisighești—
Străjescu.
 102

Intervenția acestei Divizii este punctul cardinal în câștigarea

acestei bătălii, pentrucă ea astupă spărtura făcută, în frontul rus
și constitue pericolul imediat în flancul Diviziei 12-a bavareze,
care trebuia să arunce capul de pod peste Șiret.
Apariția ei pe acest front și a doua zi, apariția Diviziei 9-a
fac pe inamic să-și deplaseze la Vest efortul principal, pregătit
la începutul bătăliei. Și tocmai această deplasare este una din
cauzele esențiale cari duc la înfrângerea inamicului;
b) Văzând felul dureros cum trupele ruse se comportă în
această bătălie, armata ia măsuri să le înlocuiască succesiv delà
Șiret spre Vest și așa introduce în linia I-a, rând pe rând, Di­
viziile 5, 9, 13, 10, etc.
Această introducere succesiv a Diviziilor românești pe front,
fac pe inamic să-și deplaseze continuu efortul principal spre Vest,
ajungând în ultimul moment în regiunea improprie delà Irești—
Varnița—cota 441 ;
c) Intrevăzând acțiunea ce o urmărește inamicul pentru
Armata II-a localizează ofensiva inamicului din regiunea Irești—
Muncelul în zilele de 28 August și 1—3 Septemvrie;
d) Armata găsește necesar în două rânduri să treacă la
contra ofensivă.
Prima dată în zilele de 10 și 11 August ; cu Divizia 5-a
și 9-a.
A doua oară cu grupul general Popescu la 2 și 3 Sept.
Nici una din aceste contra ofensive însă nu reușesc și aceasta
s’ar putea atribui următoarelor cauze :
— Prima contra ofensivă cu Div. 5 și 9 se dă cu trupe
deja uzate și contra unui inamic în plină ofensivă. Trebuia întâi
fixat inamicul pe întreg frontul și apoi surprins cu contra ofen­
siva în punctul său cel mai slab. Ne realizate aceste condițiuni
este foarte problematică reușita contraatacului sau contra ofensivei.
A doua contra ofensivă se desfășoară într'un teren foarte
greu (păduros și foarte accidentat). Se atacă inamicul tocmai în
punctul unde el era mai tare, adică acolo unde îndreptase și el
efortul său principal.
Ar fi fost mai eficace ca aceasta contra ofensivă să se pro­
ducă pe altă parte a frontului, către pădurea Răzoare, pentrucă
aci era terenul cel mai ușor, aci inamicul era mai slab și o vie-
 103

torie l-ar fi dus către Bătinești—Purcelești, pe linia de comuni­

cație a Corpului 18.
Cu alte cuvinte, Corpul 18 ar fi fost manevrat. Fixat de
front la Muncelul și atacat înapoia dreptei cu amenințarea liniei
de retragere spre Focșani.
Indirect se putea acționa contra Armatei IX-a germane, ata­
când cu un grup de manevră la Nămoloasa, cu direcțiunea
Focșani, căzând în spatelei armatei germane angajată la Nord de
Putna.
O asemenea manevră, ar fi fost decisivă, însă ea cerea
fixarea inamicului de Vest de Șiret și forțe suficiente pentru
grupul de manevră.
— Trupele ruse nu puteau fixa inamicul din fața lor, din
contră, ele se retrag.
Trebuind să intervină peste tot trupele române, numai rămâne
cu ce să se doteze grupul de manevră.
Și în aceste condițiuni, este explicabil dece nu s'a întreprins
o asemenea acțiune.
Comandamentul român apreciază eficacitatea unei acțiuni
ofensive pe la Nămoloasa și prevede acest lucru Armatei a VI
rusă, însă ea nu execută misiunea primită și se mărginește la un
simplu bombardament de artilerie..

Nu se poate închide acest capitol, fără a insista asupra

strălucitei conduceri a Diviziilor române, cărora li se atribue în
mare parte câștigarea acestei bătălii.
Divizia 5-a, General Razu, salvează situația din 6 și 7 August.
Ea intervine când Divizia 34 rusă era în plină retragere atacă
imediat trupele inamice, le fixează la teren și astupă spărtura
produsă între șosea și Șiret,
Divizia 9-a General Scărișoreanu, prelungind drepta Di­
viziei 5-a silește Comandamentul german la deplasarea efortului
principal spre Vest și odată cu aceasta schimbare începe declinul
proiectului german.
Dar acțiunea Diviziei 9-a este capitală în ziua de 11 August
când prin retragerea Rușilor delà dreapta sa, inamicul întoarce
dreapta și ajunge la gara Mărășești.
Intervenția Comandantului Diviziei cu rezerva sa (reg.-tul 9
Vânăt,) reușește să salveze Mărășeștii, care, cu începere delà
 104

această zi, rămân salvat pentru totdeauna. — Perioada critică

a bătăliei delà Mărășești intră în declin.
Divizia 10-a, General Cihoski, intervine din proprie iniția­
tivă în ziua de 14 August când trupele germane resping în des-
or ine trupele Diviziei 103 și 15 ruse, cari se retrag continuu
spre Nord. Contraatacă trupele inamice ajunse în valea Zăbrău­
țului le respinge spre Străoani și ocupă cota 334, oprind definitiv
atacul întregului Corp 18 german.
Dacă n'ar fi intervenit Divizia 10-a, Corpul 18 german
ajunsese în valea Zăbrăuțului, rupsese legătura între Armata I-a
și Il-a. O împingere spre Pădureni - Călimănești, ar fi dus la pe­
riclitarea întregei Armatei Il-a și-i tăia. linia de retragere pe
valea Zăbrăuțului.
Tot Divizia 10-a acopere și întărește dreapta Diviziei 13-a
în ziua de 19 August și împreună cu Divizia 13-a își angajează
stânga, la contra ofensivă, respingând inamicul în desordine spre
valea Șușiței.
Divizia 13-a, General Popescu, culminează prin acțiunea din
19 August când salvează pentru a doua oară și definitiv Mă-
rășeștii.
Inamicul face ultimul efort cu Corpul I Armată german,
care îndreaptă Diviziile 115 și 12 bavareză pe frontul Diviziei
13-a române. Rupe centrul și face un intrând către cota 100
periclitând situația Diviziilor 9-a și 14-a. Aci intervine persona­
litatea Comandantului. Cu rezervele de care dispune fixează pe
front atacul în fața cotei 100 și desfășoară un contra atac dublu
învăluitor în flancurile inamicului angajat în acest intrând.
Efectul acestui admirabil contra atac este atât de dominant,
încât determină pe inamic la o retragere desordonată spre valea
Șușiței și-l hotărește să renunțe pentru totdeauna la ofensivă pe
acest front.
Dacă Armata ar fi avut trupe de rezerve în acest sector și
le-ar fi angajat în exploatarea acestui succes, rezultatul ar fi fost
de neprevăzut. Panica se propagase în trupele inamice până la
Focșani.
A fost însă o operațiune neprevăzută și nu s a putut ex­
ploata.
Și ca o ultimă acțiune de bună conducere este de semnalat
Divizia 3-a la aripa stângă, unde reg.-tul 30 Muscel, 18 Inf. și
 105

9 Vânători opresc ultimul efort al Corpului 18 german la Irești—

Mângălaciul-Nord Muncelul, atunci când trupele Diviziei 103
ruse era în plină retragere.
Aceste fapte cu drept cuvânt au făcut pe v. Morgen să
spună în darea de seamă că „Românii au devenit adversari re­
dutabili“, iar Șeful de Stat Major al Armatei ruse să afirme că
„Armata română, reconstituită, a dat probe de un curaj, de o
rezistență, de un geniu extraordinar“.

Bătălia delà Oituz.

Conform planului general de operațiuni german, Grupul
Gerock, trebuia să atace pe valea Oituzului și Slănicului spre a
ajunge în valea Trotușului și de aci să înainteze cu direcțiunea
generală Adjud, conjugându-și acțiunea sa cu a Armatei IX-a.
Această ofensivă duce la angajarea grupului Gerock, cu
Armata II-a română, dând naștere bătăliei delà Oituz.
Situația.
I. Grupul Gerock, constituia aripa dreaptă a Armatei I-a
austr., General v. Rohr. El ocupa frontul delà valea Doftanei
spre S. E. până la Prisaca, unde se leagă cu grupul Gaiwitz din
Armata IX-a. Pentru această ofensivă, el atacă cu Corpul 8 austriac
von Benigni, întărit cu o brig, din Div. 117 și brig. 15 bav.
Dispozitivul Corpului 8 Armată: '
Div. 70 Honvezi și Div. 7-a Cav. între valea Doftanei și
valea Slănic (inclusiv).
Div. 117 G. (reg.-tele 11 și 12) călare pe valea Oituzului.
Brig. 15 bavareză (Div. 8-a) între valea Oituz (excl.) și valea
Leșunțul Mic.
Div. 71 și Div. 8-a Cav. între Leșunțul Mic și valea Cașinului,
Pe restul frontului spre Sud, Sud-Est urmau restul unităților
Grupului Gerock, în ordinea următoare : Brig. 8 Munte, Div. 1
Cav., Div. 37 A., Div. 218 G., Div, 117 (restul), parte din Div. 225 G.
II. Armata 11-a română General Averescu.
a) Corpul IV Armată General Văleanu Gh. cu :
Div. 7-a ocupă frontul : Valea Doftanei, vf. Pravila (875)
Plaiul Câmpului (553), tae valea Slănicului pe la eșirea Vest a
 106

satului Slănic—vf. Ungureanu (779)—cota 550 pe malul Nord

valea Oituz, unde se leagă cu Divizia 6-a.
Divizia 6-a continuă frontul spre Sud, delà valea Oituz,
prin vf. Bălcuța (704)—d. Lacului, cota 841, Măg, Cașinului
(excl.), unde se leagă cu Divizia 8-a la cota 1081.
Divizia 8-a continuă frontul pe linia: Cota 1081, versantul
Sud al Muntelui Cornul Măgura, cotele 1171 —1234.

b) Corpul II Armată General Văitoianu Artur :

Divizia 12-a în sectorul jalonat de cotele : 1234—1345—
980-638-1040 (vf. Streiul).
Divizia I-a prin cota 1049—malul stâng al Putnei—Satul
Coza Spinești.
Divizia 3-a pe frontul : Bodești—Poiana—valea Sărei — Colacul.
Trebuind să înlocuiască Diviziile 14 și 15 ruse din sectorul
valea Sărei—Irești, Diviziile 1 și 3 române își întind frontul, până
în noaptea de 10/11 August, astfel:
Divizia l-a până la satul Topești.
Divizia 3-a până la Voloșcani.
Ofensiva grupului Gerock însă se va desfășura numai pe
rontul Diviziilor 6 și 7.

Proiecte.
I. Grupul Gerock.
Ofensiva cu efortul principal pe valea Oituzului spre Onești.
Scopul ofensivei.
a) Să ajute în mod indirect ofensiva Armatei IX-a la Mă­
rășești, atrăgând cât mai multe forțe românești în fața sa ;
b) Să rupă legătura Armatei Il-a române cu Armata IX-a
rusă, să învălue dreapta Armatei Il-a române, să pătrundă în
valea Trotușului, ocupând ultima regiune petroliferă a României.
Ideia de manevră.
Corpul 8 austr., întărit, atacă cu efortul principal pe valea
Oituzului în direcțiunea Onești ;
c) Dacă ofensiva reușește, să înainteze pe valea Trotu­
șului, cu direcțiunea generală Adjud, pentru ca împreună cu ofen­
siva Armatei IX-a, să taie orice linie de retragere a Armatelor
Il-a române și IV rusă, ducând la capturarea lor.
 107

Repartiția misiunilor.
Divizia 117 (2 reg.-te) și Brig. 15 bavareză efort principal.
Rupe frontul între șoseaua Oituz și vf. Bălcuța — după care
exploatează succesul cu direcțiunea Onești.
Divizia 70 Honvezi, atac secundar, între Slănic și Doftana,
cu acțiune mai puternică la vf. Pravila. Dacă trupele române
cedează, continuă urmărirea către Tg. Ocna.
Restul forțelor, demonstrațiuni pentru a fixa forțele române
din fața lor.
începerea ofensivei 8 August.

II. Armata Il-a română.

Defensiva pe frontul atins, în urma bătăliei delà Mărăști.
Inlocuește trupele Diviziilor 15 și 14 ruse pe sectorul Colacul—
Voloșcani.
Este în curs să-și deplaseze rezerva la flancul stâng spre
a fi în măsură să intervină, în ajutorul Armatei IV ruse.

Operațiuni. 8—12 August.

Crochiul Nr. 10 A.
In dimineața de 8 August, ora 6, Corpul 8 austr. începe un
violent bombardament de artilerie pe întreg frontul, cu intensitate
mai mare între vf. Bălcuța și V. Slănic (inclusiv) pe unde se va
pronunța efortul principal.
La Nord de Slănic atacul inamic se concentrează în special
asupra înălțimei Pravila (875). — începând delà ora 10 și până
seara, inamicul atacă de 4 ori în sectorul dintre Slănic și Dof­
tana, însă este respins. Situația rămâne neschimbată.
La centru, în sectorul Oituz, inamicul îndreaptă efortul prin­
cipal către valea Oituzului și anume :
La Nord de valea Oituzului—către Ungureanu (779).
La Sud de valea Oituzului—către vf. Bălcuța (704).
La ora 14,30 frontul este rupt în regiunea vf. Ungureanu
și Sud, tocmai la punctul de sudură între Divizia 7 și Div. 6-a.
Invăluește stânga regimentului 16 Infanterie delà aripa stângă a
Diviziei 7-a și-l silește să se retragă 8—900 m. spre Est, rupân-
du-se legătura cu Divizia 6-a.
Inamicul ocupă vf. Ungureanu (779).
 108

La Sud de valea Oituzului, după un bombardament cu

obuze toxice, rupe frontul și ocupă vf. Bălcuța (704). Divizia 6-a
introduce în luptă și regimentul de marș, cu care contraatacă de
mai multe ori, însă nu reușește să reocupe vf. Bălcuța, rămas
definitiv în stăpânirea inamicului. Divizia rămâne pe dealul
Matiușca.
Pe restul frontului, toate atacurile inamicului au fost res­
pinse. Rezultatul ofensivei inamice din această zi — 8 August —
a fost ruperea frontului la centru de o parte și de alta a văii
Oituzului, ocupând cele 2 înălțimi ce dominau această vale.
Pe restul frontului nici un progres.
Atacul Grupului Gerock se pronunță două zile mai târziu,
după începerea ofensivei Armatei IX-a la Mărășești, care atrăsese
toată atențiunea Comandamentului român.
Armata Il-a își deplasase rezerva la flancul stâng, pentru
a-și acoperi legătura sa cu Armata IV rusă, ale cărei trupe se
retrăgeau ori unde erau atacate de inamic.

Pentru refacerea situației, Armata Il-a pune la dispoziția

Corpului IV Arm,, tot ce mai avea disponibil: Brig. 2 Călărași
descălicată, regimentul de marș (8) al Diviziei 8-a și batalionul
vânători de munte - toate îndreptate către Onești.
Dă ordin Diviziilor 6 și 7 ca să-și refacă unitățile în timpul
nopței și să contraatace a doua zi, pentru reocuparea terenului
pierdut.

A doua zi -- 9 August — ora 4,30 ambele Divizii (7 și 6)

contraatacă, însă fără nici un rezultat.
Inamicul reia atacul în după amiaza zilei, între valea Slănic,
Sud valea Oituz și respinge mai departe trupele române.
Divizia 7-a se retrage pe linia: V. Doftani—culmea Ni-
noasă—cota 840—Slănic—cota 657 (S. E. Slănic)—D. Muncelul
— D. Matiușca—Șoseaua Oituz (la Est de Herestrău) exclusiv.
Divizia 6-a pe linia : d. Leșunțului — d. Sticlăriei — d.
Chioșurile — cota 1081 (N. V. de Măgura Cașinului) unde se
leagă cu Divizia 8-a.
Inamicul înaintase aproximativ 4 km. și este în plină
ofensivă.
 109

— 10 August — inamicul — continuă atacul și respinge

«din nou Divizia 7-a circa 1—2 km. spre Est. Unitățile acestei
Divizii sunt aproape desființate. întreg regimentul 16 infanterie
care apără dealul Muncelul și Matiușca, abia mai poate forma 3
companii cu care ocupă creasta dintre cotele 702 și 789 (Coșna)
de unde contraatacă pe inamic și reușește să pătreze cota 789.
întreaga Brig. 14 abia mai numără la finele zilei 19 ofițeri
și 573 soldați.
La căderea nopței, Divizia 7-a stăpânește linia: vf. Mare
(689) origina văii Bogata—cota 772 (Cireșoaia) —liziera Est a sa­
tului Slănic—cota 652—șeaua dintre cotele 702 și 789 (Coșna)
dealul vf. Petri, unde se leagă cu Divizia 6-a.
Divizia 6-a pierde dealul Sticlăria, menținându-se pe restul
frontului.

In general, situația Corpului IV român și a însăși a Ar­

matei II. este foarte grea.
Unitățile din Divizia 7-a sunt aproape desființate. Regi­
mentul 7 Vânători aproape că nu mai contează. In timp ce la Sud
ofensiva Armatei IX-a devine pe zi ce trece mai primejdioasă,
la Oituz situația era mai grea din zi în zi. Ambele ofensive
inamice își conjugau acțiunea în timp foarte bine.
M. C. G. român își îndreptase toată atențiunea la Sud, unde
întrebuințează toate rezervele disponibile.
Renunță la constituirea grupului de manevră din Nordul
Moldovei.
Trimite Armatei a II-a :
— Div. I-a cav. care era în curs de deplasare pentru grupul
de manevră.
— Brigada I Grăniceri.
— Batalionul Vânători de Munte.
— Ii mai ordonă să scurteze frontul și să scoată o Divizie
în rezerva Armatei.
Armata II-a își menținuse frontul pe care se oprise în urma
bătăliei delà Mărăști. Acest front prezenta un intrând adânc
spre inamic, expus a fi învăluit de ambele flancuri, prin înain­
tarea grupului Gerock la Oituz și a Armatei IX-a la Est de
Irești.
 110

Pedealtăparte, frontul cu acest traseu, era prea lung. 0

reducere pe linia d. Slatina—Rotilești—Câmpurile—Irești scurta
frontul Corpului II Armată, la jumătate.
Acest neajuns este apreciat și de Comandamentul Armatei
Il-a, în care scop ordonă Corpul II Armată să studieze retra­
gerea frontului pe linia: d. Slatina, d. Răchitașul Mare—Irești.

11 August, este ziua critică pentru Comandamentul român,

Inamicul continuă ofensiva dirijind acțiunea principală de
o parte și de alta a văii Slănicului și Oituzului, pentru a ajunge
în această zi, în valea Trotușului. El extinde acțiunea principală.
și la Nord de Slănic pentru a ocupa înălțimile Cireșoaia (772) și
Măgura (699) prin stăpânirea cărora, domină valea Trotușului și
întoarce stânga Armatei IX-a ruse.
Divizia 7-a română ocupă, cu Brigada 13, sectorul Nord
râul Slănic; iar cu Brigada 14 la Sud de Slănic, până la Oituz
(exclusiv).
In zorii zilei inamicul începe bombardamentul de artilerie,
bătând în special Tg. Ocna și Grozești.
Către orele 13,30 trece la atac între Slănic și Oituz, Se infil­
trează cu o parte printre Divizia 7 și Divizia 6 și învălue flancul
stâng al Brig. 14 (Div. 7) silind-o să se retragă la liziera Vest a
pădurilor Est și Nord Coșna, pe care o stăpânesc încă trupele
române.
Inamicul încercă învăluirea acestei înălțimi pe la Nord,
însă este contraatacat de un batalion (46 infant, sosit delà Di­
vizia 12) și respins.
Către ora 17 inamicul extinde atacul la Nord de v. Slănic,
asupra brig. 13 inf.
După o rezistență de 3 ore trupele brigăzii 13-a se retrag
pe ultimele înălțimi de pe dreapta Trotușului : d. Măgura—înăl­
țimile S. V. Poenile—satul Bogata.
Inamicul stăpânește valea Trotușului cu artileria și la Nord
de satul Poenile, cu focuri de mitraliere.
Pe valea Oituzului inamicul atacă dreapta Diviziei a 6-a ro­
mână de o parte și de alta a văei.
Către orele 11, trupele române sunt silite să se retragă.
Inamicul ocupă dealurile Matiușca, Leșunțului și d. Pietrei, ere-
 Ill

iază un gol între Divizia 6 și 7, dirijează .efortul principal prin

acest gol și ocupă localitatea Grozești, Marginea și d. Stiborului.
Stânga Diviziei 7-a s'a retras pe pădurea Nicorești pierzând
cota 789 (Coșna), iar dreapta Diviziei 6-a pe satul Balina.
Patrulele inamice ajung până la liziera Vest a satului Poenile.
Situația devenind extrem de critică, Comandamentul român
bagă în acțiune trupele sosite în ajutor, trimise de M. C. G.
(Div. 1 Cav. și reg.-tul 1 vânători).

Contraatacul Div. 1 Cav. și reg.-tului 1 Vânători.

Divizia 1 Cav. descălicată se constitue pe două coloane de
brigadă efectiv aproximativ câte un batalion fiecare brigadă și
atacă astfel :
— Coloana Colonel Olteanu — dinspre Balina atacă ina­
micul de pe dealul Stiborului.
— Coloana Colonel Mircescu — dinspre Balina către satul
Marginea.
Regimentul 1 Vânători adunat la Bogdănești, atacă :
— Cu un batalion pe la Nord de Grozești în legătură cu
coloana Mircescu.
— Cu un batalion la Sud de Grozești.
Pe șosea era detașamentul de automitraliere al Diviziei de cav.
Inamicul este surprins de reacțiunea trupelor române. Ofen­
siva sa este oprită și începe să cedeze.
Până la căderea nopții trupele române reocupă :
— D. Stiborului și satul Marginea la Nord de Grozești.
— Dealul Scaunul Runcului la Sud de Grozești.
Satul Grozești este ocupat jumătate (partea de Est). Partea
de Vest rămâne în stăpânirea inamicului.
Dacă prin această acțiune se remediază întrucâtva situația
critică, la Sud de Slănic, în schimb, ea rămâne foarte pericu­
loasă la Nord de Slănic. Aci, pătrunderea inamicului în valea
Trotușului este un pericol pentru dreapta Armatei Il-a române
și mai mult încă pentru Armata IX-a rusă. Pentru aceasta, Corpul
24 rus, în legătură cu Comandamentul Armatei Il-a române, ho­
tărăsc să atace inamicul a doua zi între Slănic și Doftana, pentru
a reocupa Cireșoaia (772), care domina întreaga regiune.
 112

12 August. — Atacul Cireșoaiei (772).

Crochiul Nr. 11 A.
Situația.
I. Armata Il-a română. Corpul 4 Armată.
Divizia 7-a stăpânește frontul jalonat de : Pârâul Bogata
(unde se leagă cu Divizia 2 rusă) înălțimile Măgura—Valea—Slănic—
Est cota 789 (Coșna). Aci se leagă cu Divizia l-a Cavalerie.
— Divizia l-a Cavalerie — delà cota 789 până la Nord
de Grozești (Vest Marginea). La Grozești se leagă cu reg.-tul
1 Vânători.
— Divizia 6-a delà Grozești — pe dealul Scaunul Run-
cului (547) D. Sticlăriei—fabrica de sticlărie—D. Măgura Cașinului.
Pe restul frontului Armatei 11-a, situația neschimbată.

II. Corpul 8 austriac.

In strâns contact cu trupele române, gata a continua ofen­
siva pentru a intercepta valea Trotușului.

Proiectul Corpului 4 Arm. rom.

Regimentul 196 rus — din satul Bogata, înaintează prin
valea Bogata și atacă Cireșoaia delà N. la S.
Regimentul 37 român, urmează valea Arinișului, atacând
delà N. la Sud dealul Vrânceanul, care era o ramificație spre Est
a masivului Cireșoaia.
Batal. Vânători Munte — delà Mosoareie, urcă, pe coama
Vrânceanu. Folosind și valea Rupturile atacă în lung creasta
Vrânceanu, către Cireșoaia (772).
Regimentul 15 Infanterie (un batalion) — la stânga Vânăto­
rilor atacă spre cota 642, căutând a manevra Cireșoaia pe la Sud
și Sud Est.
Operațiuni.
După o pregătire de artilerie bine executată, * atacul por­
nește către ora 17. Trupele Diviziei 70 Honvezi, care reluase
înaintarea, sunt respinse de ofensiva română cu mari pierderi.
Regimentul rus rămâne pe loc în valea Bogata, lăsând să asal­
teze poziția numai trupele române.
 113

Regimentul 27 atacă înălțimea Cireșoaia delà vale la deal,

ajutat, la stânga, de Vânătorii de munte și stăpânește Cireșoaia
la ora 21.
Batalionul vânători munte, folosind valea Rupturile, surprinde
inamicul de pe dealul Vrânceanul și coloanele ce înaintau delà
Vest, îl atacă la baionetă și-l respinge în mare desordine, captu-
rându-i prizonieri.
Atacul său se dă concentric cu al regimentului 27 infanterie
asupra inamicului de pe dealul Vrânceanul.
Căzând întunericul, nu se poate continua urmărirea și tru­
pele noastra stăpânesc Cireșoaia.
Inamicul pierde peste 400 prizonieri dintre care 6 ofițeri și
numeroși morți și răniți.
Acțiunea din această zi, înseamnă primul pas spre declin
al ofensivei grupului Gerock. Trupele noastre stăpânește acum
înălțimile care dominau valea Trotușului, la Nord de Tg. Ocna.
Pentru a reocupa tot terenul pierdut, Comandamentul Ar­
matei Il-a române hotărăște continuarea ofensivei pentru ziua
următoare 13 August.

13 August.
Cro chiul 11 A.
Pentru a exploata succesul obținut ziua precedentă, Corpul
IV Armată hotărăște extinderea contraofensivei pe întreg frontul,
spre a respinge inamicul cât mai mult la Vest de valea Trotușului.
Pentru aceasta i se pune la dispoziție și Brigada Grăniceri,
care abia sosește în noaptea de 12/13 August.

Proiect.
Divizia 7-a în legătură cu Divizia 2-a rusă să continue
ofensiva începută în ziua precedentă.
Divizia l-a Cavalerie întărită cu două batalioane/22 infant.,
cu două batalioane grăniceri și două baterii, să continue atacul,
în legătură cu Divizia 7-a în direcțiunea Slănic.
Divizia 6-a întărită cu restul Brigadei Grăniceri (4 btl.),
constitue trupe de manevră.
Grupând Brigada de Grăniceri pe înălțimea Bâtca Carelor,
la originea văii Curiții să atace frontal dealul Chioșurile, după
8
 114

care, să se îndrepte spre Nord spre a ataca în lung dealul Ar­

șiței și dealul Leșunțului.
începerea atacului ora 5.

Operațiuni.
După o pregătire de artilerie de două ore, trupele române
pornesc la atac la ora 7 — în dimineața zilei.
La dreapta (Nord Slănic) Brigada 13, în unire cu batalionul
Vânători de Munte, atacă din nou trupele Diviziei’ 70 Honvezi pe
care o surprind și o resping cu mari pierderi în valea Slănicului.
Trupele noastre ocupă toată creasta cotei 772. Către seara
zilei însă, inamicul se reface și execută un contraatac asupra re­
gimentului 195 rus delà dreapta. Acesta se retrage și descopere
flancul drept al regimentului 27 inf,, pe care inamicul îl învăluește
silindu-1 să se retragă câteva sute de metri la Est de cota 772.
La centru (între Slănic și Oituz) Brigada 14-a împreună cu
Divizia de Cav. întărită cu 2 btl. (22 Inf. și 2 btl. grăniceri —
atacă la orele 8 înălțimea Coșna (789) manevrând-o pe la Sud
și Nord. Inamicul o apără cu îndârjire și fixează la teren atacul
până către orele 11, când, cu mari pierderi este silit să se re­
tragă părăsind înălțimea Coșna.
Atacul continuă mai departe, reocupă cota 703, inamicul
retrăgându-se pe linia cotei 702—d. Pietrei.
înălțimile care dominau valea Trotușului acum sunt în stă­
pânirea trupelor române.
La stânga (Sud Oituz) -- Brigada de Grăniceri adunată pe
înălțimea Bâtca Carelor în cursul nopții de 12/13 August, por­
nește la atac către orele 9, după o pregătire de artilerie de o
oră și jumătate, — cu obiectiv dealul Chioșurile.
Terenul fiind foarte accidentat și împădurit, pregătirea de
artilerie nu avusese nici un efect. Grănicerii găsesc inamicul in­
tact pe pozițiune bine organizată. Rețelele de sârmă nedi­
struse. Din această cauză, atacul nu reușește. Pierderile grănice­
rilor sunt foarte mari. In patru ore ei reînoesc de 5 ori atacul,
dar fără succes.
La ora 18, din ordinul Armatei, atacul este reluat, însă
eșuează și de astădată.
 115

Brigada de Grăniceri (4 btl.) se retrag 2—300 m. și se or­

ganizează la teren. Ea pierduse în această zi 27 ofițeri și 1200
soldați morți și răniți.
Pentru a se reface, în timpul nopței este înlocuită pe front
cu brigada 2 călărași și retrasă la Onești.
Atacul dat a fost executat în condițiuni extrem de grele.
Sosind abia în timpul nopții într’un teren necunoscut, muntos
și acoperit cu păduri ea nu este pregătită pentru atacul din di­
mineața zilei de 13 August. Cererea de a fi amânat atacul pentru
a doua zi, nefiind aprobat de Armată, . a trebuit să atace con­
tribuind la contra ofensiva ordonată.
Cum însă tocmai ea era trupa de manevră, era necesar ca
acțiunea ei să' fie complect și în detaliu pregătită.

14—18 August.
Dacă nu avusese rezultatul urmărit, contra ofensiva Corpului
IV, ea reușește însă să fixeze la teren inamicul pentru 4—5 zile,
trecând o perioadă de acalmie, absolut necesară și trupelor noa­
stre, care luptau neîntrerupt de 7 zile.
Până la 19 August nu mai are loc nici o operațiune impor­
tantă pe frontul Corpului IV Armată.
La Sud, Armata IV rusă pierduse Panciul—Crucea—Stră-
oanii în ziua de 12 August și face cunoscut că ne mai putând
rezista el se va retrage cu dreapta pe linia Irești—Diocheți.
Prin această retragere, punea în situație foarte critică stânga
Armatei II-a române.
Pentru aceasta, Comandamentul Armatei II-a române ia ur­
mătoarele măsuri:
— Retrage Corpul II Armată (în noaptea de 31 August) pe
linia: D. Slatinei, stânga râului Vizantea—Irești, scurtând frontul.
Operațiunea s’a executat în noaptea de 13 August fără ca ina­
micul să simtă mișcarea.
— Scoate Divizia I-a de pe front și o trece în rezerva
Armatei.
— Constitue detașamentul Colonel Alexiu la flancul stâng
al Diviziei 3-a.
Face o nouă grupare de forțe, reducând unitățile din
linia I.
8*
 - 116

19—20 August.
Crochiul Nr. 11 și 12 A.
Ultimele operațiuni ale Corpului 8 austriac.
Contra ofensiva română.
Situația.
I. Armata Il-a română.
a) Corpul IV Armată.
Divizia 7-a în sectorul : Originea Văii Bogata până la Coșna
(789).
Divizia l-a Cavalerie cu unitățile de infant, afectate pe sectorul :
Coșna, cota 703.
Divizia 6-a întărită cu brigada 2 Călărași, continuă frontul
de la cota 703, traversează Grozești—dealul Scaunul Runcului —
d. Sticlăriei—Măgura Cașinului.
Divizia 8-a delà Măgura Cașinului până la cota 534 (vf.
Fundului).
Rezerva Corpului de Armată — Brig. Grăniceri la Onești.
b) Corpul II Armată.
Divizia 12-a pe frontul d. Matei—d. Runcu (650)—d. Ră-
chitașului (895) cota 473 (exclusiv).
Divizia 3-a D. Munteanu (473)—d. Giurgi—Irești.
c) Rezerva Armatei. Divizia l-a în regiunea Mușunoaele—
d. Mare.
d) Detașamentul Colonel Alexiu înapoia stângei Div. 3-a
(2 escadroane, 2 regimente marș, 1 btl. 22 inf., reg.-tul 2 v.-tori
și 3 baterii.
Operafiuni.
In dimineața de 19 August, inamicul reia atacul pe tot
frontul Diviziei 7 și 6 îndreptând efortul principal Ia centru,
pentru ocuparea vf. Coșna (789), care făcea sistem cu Cireșoaia,
ambele dominând Trotușul.
La dreapta (Nord Slănic) sub presiunea puternică a inami­
cului regimentul 27 infanterie începe să se retragă. Contraatacul
dat cu rezerva regimentului nu restabilește situația. Atunci inter­
vine Batalionul V.-tori Munte, abia retras în rezervă pe dealul
 117 —

Măgura și contraatacă în direcțiunea Cireșoaia. Reacțiunea vânăto­

rilor surprinde pe inamic, îl silește să-și oprească ofensiva și să
cedeze. Inamicul însă apără Cireșoaia cu un plan de foc bine
organizat, producând pierderi simțitoare vânătorilor.
Lupta durează până seara. înălțimea Cireșoaia rămâne
împărțită între cei adversari.
La centru, toată acțiunea inamicului se îndreaptă asupra
înălțimei Coșna ocupată de Divizia I-a Cavalerie.
Atacul este dat prin surprindere. Către amiaza zilei, res­
pinge cu mari pierderi trupele cavaleriei noastre, contraatacurile
date nu reușesc. Inamicul ocupă cota 753 Coșna, înaintează
circa 1 km. mai departe ocupând cotele 730, 734. Se trimite în
ajutor 2 batalioane de grăniceri și Brig. 2 Căi. Sosesc însă târziu
și opresc înaintarea inamicului pe platoul Vest Nicorești (1 —
1 ‘/2 km. Est Coșna).
La stânga (Sud Oituz) inamicul atacă dealul Sticlăriei (633)
și d. Scaunu Runcului (547) pe care trupele regimentului 2 grăni­
ceri le apără cu îndârjire. Inamicul pătrunde la dreapta, unde
trupele unui regiment de marș, ce încadra grănicerii, se retrag,
însă intervine un batalion grăniceri, adus în grabă delà Onești,
contraatacă și restabilește situația.
Pe dealul Sticlăriei, toate atacurile inamicului se topesc cu
pierderi foarte mari. Grănicerii se retrag minimum 2-—300 m.- la
Est însă aici ei rămân definitiv.
Ziua de 19 August marchează succese mici și locale la
centru, în total este însă o nouă înfrângere a ultimului efort
făcut de Corpul 8 austriac pentru a pătrunde în valea Trotușului.
Faptul însă că inamicul a ocupat Coșna, face pe Coman­
damentul român să monteze o nouă contra ofensivă pentru resta­
bilirea situației în acest sector.

Măsurile luate de Armata Il-a română pentru ziua

următoare (20 August).
Constitue detașamentul Colonel Obogeanu (Reg.-tul 17 infan­
terie 2 bat./2 gr.), care împreună cu Divizia I-a cavalerie să
contraatace în zorii zilei de 20 August inamicul de pe Coșna, cu
obiectiv, reocuparea poziției pierdute (d. Coșna și cota 703),
 118

Această acțiune va fi sprijinită de artileria Diviziei 7 și 6

care putea acționa în acest sector (artileria Diviziei I-a cavalerie
și alte 6 baterii intrau în constituirea detașamentului Obogeanu).

Operațiuni.
In dimineața zilei de 20 August, după o pregătire de arti­
lerie de l'/2 oră, detașamentul de atac, constituit la Pângărești,
pornește la atacul Coșnei pe 3 coloane, căutând să învăluiască
pe la Nord cu coloana din dreapta, dirijată pe valea pârâului
Bradul.
Atacul progresează foarte încet Se atacă delà vale la deal
o poziție bine ocupată și apărată de inamic.
Până seara, abia se cucerește cota 730 (1 km. Est Coșna),
nu se ocupă însă înălțimea Coșna, rămasă definitiv în mâna
inamicului.
încurajat de insuccesul atacului nostru, în repetate rânduri
încearcă și inamicul reluarea ofensivei, însă este respins.
Comandamentul român oprește contraatacul detașamentului
Obogeanu și se organizează defensiv pe pozițiunea unde a
ajuns.
încercarea de a reocupa creasta dealului Sticlăriei, dease-
menea nu reușește.
Inamicul va încerca reluarea ofensivei la Coșna în ziua de
22 August și el însă va fi respins peste tot.
Atacând și pe frontul Diviziei a 12 română, a reușit să
ocupe Răchitașul, însă totul s’a oprit aci.
Până la 27 August acțiuni locale fără nici o importanță.

Cu aceasta se termină ofensiva Grupului Gerock al cărui

rezultat este un succes local tactic — înaintarea 3—4 km. pe o
lărgime de 18—20 km.
Armata Il-a română menține Divizia I-a în rezervă la Onești,
și-și îndreaptă atențiunea la stânga, unde Armata IX-a germană
atacă în sectorul Irești—Muncelul, cu începere delà 28 August,
respinge trupele rusești și amenință cu ruperea legăturilor între
Armatele I-a și Il-a române.
Constituirea și intervenția detașamentului Alexiu, apoi contra­
atacul grupului General Popescu, împiedecă tealizarea planului
inamic, care din ziua de 3 Septemvrie, trece în defensivă.
 119

Ziua de 3 Septemvrie este finalul marei ofensive germane

întreprinsă pe Șiret și la Oituz.

Armata Il-a română încheie bătălia delà Oituz cu pierderi

simțitoare : — 222 ofițeri și 12.000 trupă morți, răniți și dis­
păruți.
Mai târziu, între 9—11 Septemvrie, Armata Il-a română,
în legătură cu Armata IV-a rusă delà dreapta sa (General Ra­
goza) execută o contraofensivă pentru a ocupa Cireșoaia și Coșna.
Prim obiectiv Cireșoaia. Pentru acest atac întrebuințează și Di­
vizia I-a din rezerva Armatei.
Atacul însă nu reușește. El se execută într’un teren foarte
greu și în mare parte împădurit.
Inamicul se organizase solid și peste tot era acoperit cu
rețele de sârmă.
Atacul nu a putut fi suficient pregătit cu artileria, nu s’au
făcut breșele necesare și asaltul infanteriei s’a oprit în fața
inamicului.
După 3 zile de repetate atacuri, încheie și Comandamentul
român orice acțiune ofensivă, de ambele părți intrând acum
Jntr'o acalmie definitivă.

Corisiderațiuni.
Grupul Gerock.
Ofensiva grupuliii Gerock face parte din marea ofensivă
germană îndreptată contra frontului nostru și acțiunea lui trebuia
conjugată cu a Armatei IX-a — v. Eben, contribuind în mod
indirect la străpungerea frontului delà Mărășești.
Din proiectul general de operațiuni, reese că misiunea ace­
stui grup era :
a) — Să atace în sectorul Oituz, pentru a atrage cât mai
multe forțe române în fața sa, reducând pe cele cari s'ar fi opus
Armatei IX-a la Mărășești ;
b) — Dacă ofensiva reușa, și frontul românesc este rupt, să
treacă la exploatarea succesului și să înainteze pe valea Trotu-
șului, în jos, pentru ca în legătură cu înaintarea Armatei IX-a
spre Adjud să taie linia de retragere a Armatei Il-a române și
a IV-a rusă; eventual să captureze cât mai mult din forțele lor.
 120 - -

Sectorul ales.
Față de misiunea primită, grupul Gerock alege sectorul ;
valea Doftanei—Sud valea Oituzului. Acest sector era cel mai
bun pentrucă:
— Atacă dreapta Armatei II-a și punctul ei de sudură cu
trupele ruse. Nu odată, ■ inacțiunea trupelor ruse a periclitat
flancul drept al Diviziei 7-a română, în perioada acestor ope­
rațiuni.
O pătrundere în valea Trotoșului rupea legătura între cele
2 Armate, putând apoi să le manevreze separat pe linii inte­
rioare.
— Era sectorul unde frontul era cel mai apropiat de valea
Trotoșului.
Pe valea Slănicului se apropie la 7 km. de Tg. Ocna (valea
Trotoșului) și dintr'un singur efort putea să ajungă pe Trotuș.
— Operează în regiunea cea mai practicabilă și mai bogată
în comunicațiuni : Văile Doftanei, Slănicului, Oituzului și Cași-
nului deschid bune căi de comunicațiuni în valea Trotoșului.
— Este terenul cel mai puțin împădurit, cu înălțimi mai
mici, practicabile și avantajos acțiunei artileriei în sprijinul in­
fanteriei.
— Pune imediat stăpânire pe minele de sare din Tg. Ocna.
— Și în fine, este pe latura și la baza intrândului consti­
tuit de frontul Armatei II-a între Măgura Cașinului și Irești, după
ofensiva delà Mărăști.
Era singurul loc impus ca bază de plecare a unui atac ce
viza învăluirea trupelor române angajate în acest intrând.

De ce nu reușește ofensiva grupului Gerock.

Pentru îndeplinirea misiunei sale, grupul Gerock trebuia :
a) — Să rupă frontul român la Oituz ;
b) — Prin spărtura făcută, să exploateze succesul în adân­
cime și în lărgime ;
c) — In cazul că ofensiva nu reușea, să atragă cel puțin
forțele române în fața sa, ușurând ofensiva Armatei IX-a.
O asemenea operațiune însă cerea o masă de forțe mult
superioară Armatei II-a române și care să fie în putință a rupe
repede frontul înainte ca Armata II-a să intervină cu rezervele sale.
 121

Odată rupt frontul, această massă trebuia :

— Să-și apere flancul stâng parând acțiunea Armatei ruse.
— Să dirijeze o parte spre Est exploatând în adâncime
către valea Șiretului, în spatele Armatei I-a română.
— Să se rabată cu grosul pe valea Trotușului în direcțiunea
Adjud, căzând decisiv în spatele Armatei Il-a române.
Fără o operațiune de o asemenea anvergură nu se putea
viza terminarea frontului românesc.
Totalizându-se forțele de o parte și de alta, vedem că
grupul Gerock atacă aproape delà egal la egal.
Atacă cu 3 Divizii infanterie și 1 Divizie cavalerie frontul
ocupat de două Divizii românești (6 și 7), în ajutorul cărora
sosesc la timp Divizia I-a cavalerie, Brig. Grăniceri, Batal. V.-tori
Munte și ulterior Divizia I-a ajungând, nu numai la un echilibru
de forțe, dar chiar la o superioritate de partea apărărei.
Din lipsa forțelor necesare Corpul 8 austriac nu numai că
nu poate exploata succesul în primele zile, când ajunge până în
marginea orașului Tg. Ocna, dar contraatacat, este silit să se
retragă.
Și într'o asemenea situațiune era exclus să-și poată îndeplini
misiunea primită — ruperea frontului și exploatarea succesului
în lungul Trotușului.
Nu reușește să atingă nici cea mai ușoară parte din misiune
adică a atrage forțe române in fața sa.
In afară de unitățile ce compuneau Armata Il-a română
M. C. G. nu-i mai trimite în ajutor decât Divizia cavalerie
destinată Grupului de Manevră, (la formarea căruia se renunță)
și Brig. Grăniceri cu Batal. V.-tori Munte, pe care deja M. C. G.,
le ținea pentru Armata Il-a.
Nu numai atât, dar Armata Il-a, reducându-și intrândul delà
Soveja, scoate Divizia I-a în rezervă, gata a interveni în ajutorul
Armatei I-a cum a intervenit cu detașamentul Alexiu la Irești—
Varnița.
Cu alte cuvinte, ofensiva grupului Gerock nu impietează
cu nimic Comandamentul român în bătălia delà Mărășești, nu
atrage forțele românești, destinate acțiunei delà Sud — nu ușu­
rează ofensiva Armatei IX-a germane, nu-și îndeplinește complect
misiunea avută.
 122

Toate acestea se datoresc lipsei de forțe, așa cum am

menționat și pentru Armata IX-a germană.
In asemenea condițiuni era mai bine să amâne ofensiva,
până când ea putea să fie montată în condițiuni mai bune.
Ceiace este de remarcat însă la ideia de manevră, în atacurile
date de Corpul 8 austriac este că în toate sectoarele dirijează
efortul principal pe crestele colinelor ce separau apele Doftanei,
Slănic, Oituz și Cașin, vizând totdeauna să ocupe punctele cele
mai dominante. Odată ocupate aceste puncte, organizează pe ele
o apărare cu un plan de foc bine studiat, împiedecând foarte mu’.t
contraatacurile noastre, pentru recucerirea lor. Și nu termină
ofensiva până ce nu stăpânește toate aceste importante obser­
vatoare (Cireșoaia, Coșna, D, Sticlăriei).
Prin stăpânirea acestor observatoare are 3 avantaje :
— Domină valea Trojușului și valea Slănicului—Oituz.
— Au eșit din masivul păduros și au câmp întins de vedere
spre Est, în spatele frontului nostru.
— Au foarte bune observatoare de artilerie.
Sub acest raport inamicul conduce bine operațiunile sale.
Comandamentul român.
Oprind ofensiva delà Mărăști, Comandamentul român hotă­
răște defensiva pe întreg frontul român, trecând la o nouă gru­
pare de forțe să facă față unei eventualități delà Nord.
Când începuse deplasarea forțelor pentru noua grupare, este
surprins de ofensiva inamicului la Mărășești și 2 zile mai târziu,
la Oituz.
Acum se pune întrebarea :
— Continuă formarea Grupului de Manevră față de even­
tualul pericol delà Nord ?
— Inamicul dirijează acțiunea principală la Șiret — sau la
Oituz ?
— Mai este eventualitatea pericolului delà Nord?
Cu alte cuvinte era situația similară cu a lui Napoleon în
bătălia delà Rivoli.
Napoleon nu este influențat de atacul austriac la Verona și
Legnano, ci rămâne la convingerea că atacul principal se va des­
fășura tot la Nord, pe valea Adigelui. In consecință, nu numai
că nu se lasă atras de atacurile premature delà Verona și Leg-
 123

nano, dar mai ia forțe de aci și le duce la Rivoli, pentrucă acolo

aprecia el acțiunea principală inamică. Și 2 zile mai târziu eve­
nimentele confirmau convingerea sa.
La fel Comandamentul român, vede neverosimil un atac
inamic în Nordul Moldovei, nu se lasă influențat de ofensiva lui
Gerock, și rămâne la convingerea că acțiunea principală este la
Sud, aci își dirijează toată atențiunea și toate rezervele sale.
Era soluțiunea cea mai justă.
Dă strictul necesar Armatei Il-a, a cărei rezervă o utilizează
chiar pentru acțiunea de Sud (detașamentul Colonel Alexiu). Iar
când vede că traseul frontului Armatei Il-a nu mai corespundea
situației, îl reduce, realizând două avantaje :
1. Scoate o Divizie de pe front constituind o rezervă pu­
ternică pentru Armata Il-a (Div. l-a);
2, Noul front nu mai este atât de vulnerabil la cele două
flancuri, unde presă ofensiva inamicului.
La conducerea acțiunei este de semnalat atitudinea agresivă
a trupelor române, foarte dese contraatacuri, chiar când erau
inferiori inamicului.
Este procedeul cel mai bun, prin care se ascunde inami­
cului slăbiciunea forțelor. Prin acest procedeu generalul Alvens-
leben rezistă și câștigă bătălia delà Rezonvile—Vionville în 1870.

La execuția contraatacurilor însă este de observat :

a) Aproape toate se dau delà vale la deal și trupele înain­
tează prin văi, în loc să urmeze crestele ;
b) Se acționează în punctul unde s'a produs ruptura, adică
acolo unde inamicul era mai tare.
Un front defensiv — în ideia de manevră adoptată — cere
stabilirea punctelor principale care nu se cedează.- Ele consti-
tuesc umerii apărării, pe care se sprijină frontul cedat inamicului.
Se poate ceda pe frontul dintre acești doi umeri, pentru
a atrage inamicul în acest buzunar și când se crede că atracția
este suficientă, atunci se montează contraatacul dat din’ spatele
umărului defensiv, în flancul și spatele inamicului pătruns în frontul
cedat. Un umăr puternic era pe Măgura Cașinului, iar al doilea
pe vf. Pravila. Aceste două puncte păstrate, înlesneau contra­
atacul dat în flancul inamicului aventurat spre Tg. Ocna. Și Co-
 124

mandamentul Armatei Iba române apreciază importanța înălțime!

Cireșoaia —și vf. Pravila, pentru cucerirea cărora montează ul­
timul atac.
Brodând însă o manevră mai pronunțată în flancul stâng
inamic prin sectorul rus, manevra care ar fi dus la dirijarea efor­
tului principal în spatele Cireșoaiei, ducea poate la un rezultat
mai bun.
In concluzie, inamicul nu reușește în ofensiva sa pentrucă,
nu are forțele necesare realizării misiunei. Comandamentul român
conduce cu o deosebită abilitate și constant această bătălie. Face
să eșueze complect ofensiva inamicului, nu impietează asupra
conducerii și desfășurarea bătăliei delà Mărășești și închide pentru
totdeauna inamicului poarta Trotușului.
Situația forțelor pe frontul român după bătălia delà
Mărășești și Oituz.
Comandamentul român se hotărăște să rămână peste tot în
defensivă, acoperind cu orice preț Moldova.
Pentru aceasta, ordonă ca trupele să se organizeze defensiv
pe poziția ce o stăpânesc, luând măsuri ca înapoi să se mai or­
ganizeze încă două pozițiuni succesive, permițând o apărare în
adâncime :
Către 24 Septemvrie frontul român era ocupat astfel :
— Armata VIII rusă, pe frontul dintre Nistru și Șiret — total
13 Divizii infanterie și 4 Divizii cavalerie.
— Armata IX rusă, — între Șiret și Ostra — total 16 Di­
vizii de infanterie* și 1 Divizie cavalerie.
Armata IV rusă, — între Ostra și v. Uzului — total
12 Divizii de infanterie și 1 Divizie cavalerie.
— Armata II română, — între valea Uzului și Irești — cu
Diviziile 1, 3, 6, 7, 8, 12, Brigada grăniceri, Batalionul V.-tori
munte, Brigada 2 călărași.
Rezervă înapoi mai erau 2 Divizii ruse,
— — Armata I-a română, — pe frontul Irești—Torcești cu
Div. 2, 5, 10, 11, 14, 15, 2 cav., brigada 1 și 2 cav,, Divizia
2-a cav.
Rezerva armatei — 3 Divizii ruse.
— Armata VI rusă, — continuă frontul delà Torcești la.
Mare, total 9 Divizii infanterie și 1 Divizie cavalerie.
 125

— Rezerva M. C. G. român.
Div. 1 cav. la podul Turcului — în sectorul Arm. Il-a.
Div. 13 inf. în zona Brăhășești Țepu.
Div. 4 inf. la Barcea—Drăgânești.
Div. 9 inf. în zona Ghidiceni—Negrilești.
Descompunerea Armatei ruse.
Prezența trupelor ruse însă pe frontul român, nu mai pre­
zenta o siguranță ; ele intră în plină descompunere.
La 7 Noemvrie, izbucnește, la Petrograd, revoluția bolșe­
vică. Kerenski este izgonit, el fuge și în locul său se instalează
dualismul „Lenin-Trolzki“ cari dă drumul bolșevismului în floare
să se manifeste după ideile concepțiunii Leniniste.
La 21 Noemvrie ei propun tuturor beligeranților încheierea
armistițiului general și începerea tratativelor de pace.
Comandantul suprem al forțelor — G. neral Duchonin, —
opunându-se la încheierea acestui armistițiu, este omorât și în­
locuit prin subofițerul Krilenko, care este înălțat la gradul de ge­
neralisim al armatei ruse.
Armata rusă pe frontul român încetează de a mai exista.
Se constitue un comitet militaro-revoluționar care se de­
clară autoritate supremă și hotărăște bolșevizarea întregei armate.
Soldații cer imediata încheiere a armistițiului și pacea ; contrar
ei vor pleca acasă.
Soldații încep să-și degradeze ofițerii. Simpli soldați anal-
fabeți sunt înălțați la cele mai înalte grade și la comanda Marilor
Unități.
încheierea armistițiului.
Pe frontul rus se încheiase armistițiul la Brest-Litovsk.
Generalul Scerbacev vede situația catastrofală a armatei ruse
și face cunoscut Guvernului și Comandamentului român că în
situația actuală nu mai poate să-și impună voința armatei sale și
că ea va încheia singură armistițiul chiar dacă el n ar consimți.
La 3 Decemvrie, face propuneri Mareșalului Mackensen
pentru încheierea armistițiului, anunțând și guvernul român de
această hotărâre.
Cum frontul nostru era ocupat de trupe ruse și române,
nu se putea admite ca o parte din Armate să fie în armistițiu ;
iar altele în plin răsboiu.
 126

Era o fatalitate la care a trebuit să ne supunem. Noi aveam

prea puține forțe ca să putem duce mai departe răsboiul. Ră­
mâneam izolați ca o insulă, înconjurată jur împrejur de dușmani.
In consecință, la 4 Decemvrie are loc un Consiliu de mini­
ștri sub preșidenția Regelui Ferdinand, în care se vede gravitatea
situației și se hotărăște să luăm parte la încheierea armistițiului.
La 7 Decemvrie se începe, discuția armistițiului, la Focșani.
Comisiunea română era prezidată de Generalul Lupescu SubșefuL
Marelui Stat Major.
La 9 Decemvrie, armistițiul este semnat, cu obligațiunea
reciprocă de a nu se relua ostilitățile decât prin denunțarea preala­
bilă cu 72 ore înainte.

Retragerea Armatelor ruse de pe front.

Semnarea armistițiului face ca anarhia să crească vertiginos
în armata rusă. Soldații ruși cred că semnarea armistițiului în­
seamnă încheierea păcei și ca atare, părăsesc în massă frontul și
se dedau la acte de banditism în spatele frontului. Armata rusă
în descompunere se desființa. Nimeni nu mai are nici o autoritate
asupra lor. Ofițerii lor însăși încep a trăi zile negre. Soldații își
impuneau ofițerii lor la un tratament odios. Ofițerul care nu se
supunea hotărârei comitetului de soldați era imediat degradat și
omorât. Dese cazuri s au văzut când soldații ordonanțe trec ei
în locul ofițerilor lor, inversând situația de până acum. In multe
cazuri foști ofițeri ruși, ca să scape de chinurile soldaților lor,
veniau și cereau protecția armatei românești. In numeroase rân­
duri, mărturisește generalul. Markevitz „Românii înștiințați de
crimele puse la cale de soldații ruși, organizară expediția înar­
mată, pentru a scăpa pe victime cărora le ofereau azil în regi­
mentele lor“.
Agenții bolșevici caută să ne aducă și pe noi în aceiaș stare
de desagregare. Tentativele lor de a introduce spiritul bolșevic
în armata noastră, n'a reușit. N’a existat un soldat român, în
toată armata, care să se lase ispitit de aceste idei periculoase.
Ei rămâneau refractari la toate invitațiunile și uneltirile soldaților
ruși, fiind pătrunși de înalta lor menire pe frontul de apărare al
țârei sângerânde.
Plecați de pe front, soldații ruși se dedeau la acte de ban­
ditism la drumul mare și devin un element de panică și de groază
 127

pentru populația românească. Ei încep mișcări de stradă și

fac manifestațiuni contra Regelui și a formei noastre de guver­
nământ.
Această stare de lucruri, constituind un pericol pentru si­
guranța statului și pentru apărarea frontului însăși, guvernul român,
în legătură cu Comandamentul român și cu cel rus, ia urmă­
toarele măsuri :
1. Se împarte tot teritorul Moldovei în 8 sectoare, fiecare
sector cu un comandament militar însărcinat cu ordinea și siguranța
în zona respectivă;
2. Ridicarea trupelor ruse de pe front și dirijarea lor spre
Rusia, pe anumite itinerarii;
3. înlocuirea lor pe tot frontul românesc, numai cu trupe
românești.
Deoarece în retragerea lor spre Rusia, nu urmează itinerariile
fixate, Comandamentul român a fost silit să intervină cu forța
armată.
In aceste împrejurări au loc o serie de încăerări și lupte,
între trupele române și cele ruse.
Pe front, trupele noastre aveau un inamic în față și altul în
spate. Cel din spate era aliatul de eri. Este unicul caz din
istoria lumei, situația în care se găsește armata română acum.
Văzând că trupele ruse se dedau la acțiuni de răsboiu, în
spatele trupelor noastre de pe front, că bande de răsvrătiți se în­
dreptau asupra lașului pe care vroiau să-l atace, că instalase deja
artileria pentru acest atac, că bande de bolșevici cutreerau pe
străzile orașului dedându-se la acte de banditism, guvernul ține
un Consiliu în noaptea de 21/22 Decemvrie și hotărăște desar-
marea armatei ruse.
La început se desarmează trupele ruse din Iași, apoi pe
toate celelalte din spatele frontului. Pe măsură ce le desarmează
sunt expediate peste Prut. Dese ori trupele ruse se împotriveau
desarmărei, sau caută să urmeze alte itinerarii decât cele ordonate,
dând naștere la lupte destul de sângeroase.
Către finele lunei Ianuarie întreaga armată rusească este
evacuată din Moldova. Guvernul român se hotărăște cu mare
greutate la această măsură, pentrucă ea era ca și o declarare de
răsboiu făcută Rusiei.
 128

Și chestiunea era cu atât mai delicată, cu cât noi expe­

diasem tot tezaurul nostru la Moscova.
Sub presiunea evenimentelor din toamna anului 1916 și a
ofensivei inamicului la Mărășești, guvernul român încheiase o con­
venție cu guvernul rus, prin care ni-se îngăduia să transportăm
la Moscova tot tezaurul nostru constând din:.
— 314,580.456 Lei în aur efectiv.
— 7,000.000 Lei în aur valoarea giuvaerurilor Reginei Ro­
mâniei.
— 1.600,000.000 Lei din care 600.000 Lei aur efectiv.
— 6.000,000.000 Lei valori, efecte și obiecte de valoare
depuse spre păstrare de particulari, aflate în depozitele Băncii
Naționale și Casei de Depuneri.
— O serie întreagă de manuscrise, obiecte de artă și docu­
mente de valoare ale Academiei Române etc.
Tezaurul fusese luat în primire de guvernul rus, sub ga­
ranția onoarei sale și girul Puterilor Aliate, cu obligațiunea de
a ni-1 restitui și transporta în România când îl vom cere.
Acest tezaur însă a fost dus pentru totdeauna. Rușii nu
ne-au mai dat nimic înapoi și România pierde acest stoc consi­
derabil de valori aur.

Frontul român este ocupat acum numai de trupele noastre

în următorul dispozitiv :
— Corpul I Armată (Div. 9, 7, 15, Reg.-tul 1 Căi.) ocupă
frontul delà Bicaz și până la pârâul Ața.
— Armata II-a (Div. 1, 3, 6, 8, 12, brig. 2 Căi.) delà
pârâul Ața și până la Muncelul.
Armata I-a (Div. 2, 4, 5, 10, 14, brig. 1 și 6 roșiori) con­
tinuă frontul până la Prut.
La dispoziția M. C, G.
a) Corpul 6 Armată (Div. 11, 13, Div. 1 și 2 Cav., Brig.
5 Căi.) va opera în Basarabia ; ,
b) Div. 1 V.-tori (La Fălești).
Div. 2 V.-tori (la podul Iloaei)
Div. 16
Brig, ardeleană în regiunea Iași—Hârlău.
Brig, grăniceri
 — 129

Autonomia Basarabiei.
Izbucnirea revoluției în Rusia, face să renască sentimentul
național în popoarele ce le stăpânea cu forța și ideia autodeter-
minărei devine obiectul zilnic al discuției.
încă din luna Mai 1917, are loc la Odesa un impunător
congres al Românilor basarabeni, prin care se pune bazele mi-
șcărei românești cu tendința de autonomie a Basarabiei.
Se pune bazele unui organ administrativ, independent de
guvernul rus, în care scop, la 2 Noemvrie este întrunirea Marelui
Congres ostășesc la Chișinău. In urma desbaterilor care durează
aproape o șăptămână, *se iau importante hotărâri, cari definesc de
acum înainte soarta Basarabiei.
Prin acest congres se hotărăște ;
1. Autonomia politică și teritorială a Basarabiei, ca singurul
mijloc, pentru a uni neamul moldovenesc, a-i chezășui drepturile
lui naționale și propășirea lui economică și politică.
2. Naționalizarea oștirilor moldovenești.
3. Convocarea Sfatului Țârei, fiind adunarea națională
aleasă în Basarabia și legitima reprezentanță a suveranităței na­
ționale.
Diversele comitete își aleg delegații cari trebuiau să facă
parte din Sfatul Țărei și se aleg un total de 120 membri, dintre
cari 84 deputați sunt Români, iar restul reprezentanții diferitelor
naționalități.
La 4 Decemvrie se deschide primul Sfat al Țărei sub pre-
șidenția Iui Ion încuie ț.
Zece zile mai în urmă — 15 Decemvrie 1917 — Adunarea
Sfatului Țărei, proclamă „Republica democrată moldovenească“,
cu Ion Inculeț primul președinte al Republicei.
Era pasul hotărâtor care aduce, câteva luni mai târziu, la
proclamarea unirei cu Țara-mamă.
In acest scop, se constitue blocul moldovenesc al cărui scop
era aducerea la îndeplinire a idealului național — Unirea.

Intervenția Armatei române în Basarabia.

Trupele ruse trecute peste Prut, se dedau la acte de ban­
ditism, în Basarabia, ard și pradă depozitele (multe din ele erau
depozitele armatei noastre) jefuesc avutul locuitorilor — în
9
 130

special la Români — și consideră ca un act de ostilitate, hotă­

rârea Sfatului Țărei delà 15 Decemvrie.
In acest scop, ei își constituesc un comitet al lor la Chi-
șinău considerându-1 ca singurul reprezentant al guvernului bol­
șevic delà Petrograd. Conflictul cu Sfatul Țârei se agravează
zilnic și Basarabia tinde să devină terenul de pradă și jaf al sol-
daților bolșevici.
In această situație, la 6 Ianuarie, Sfatul Țărei solicită gu­
vernului nostru, un ajutor al armatei române, singurul element
organizat care putea interveni cu efect în aceste împrejurări.
Guvernul român constitue un detașament de 4 batalioane
(2 de grăniceri și 2 de ardeleni) la Iași, pe care-1 trimite cu trenul
către Chișinău, la dispoziția Sfatului Țărei. In acelaș timp, dă
oi din și detașamentului de ardeleni (850 oameni) constituit la
Kiev, să se oprească cu trenul tot la Chișinău.
Bolșevicii află de aceste măsuri și noaptea când detașamentul
de ardeleni, veniți delà Kiev, sosesc în gară la Chișinău, îi atacă
și-i desarmează, supunându-i la un tratament barbar.
Cu mare greutate ei sunt eliberați de trupele moldovenești.
Deasemenea, ei vin înaintea Chișinăului la prima stație (Ghi-
dighici) unde întâmpină trenurile ce soseau cu trupele detașa­
mentului delà Iași. Se naște o luptă, în urma căreia, detașamentul
român, inferior în număr, se retrage către Prut.
Acum bolșevicii se consideră în stare de răsboiu cu Ro­
mânii și cu Moldovenii basarabeni.
Membrii Sfatului Țării sunt chemați în fața consiliului bol­
șevic și pe cei ce sunt prinși îi închid și-i condamnă la moarte.
In Chișinău domnește teroarea și anarhia bolșevică.
Evenimentele luând o turnură așa de gravă, Sfatul Țării
trimite delegațiuni la guvernul român, cerându-i ajutorul armatei
românești, spre a scăpa Basarabia de anarhia bolșevică.
La 20 Ianuarie Marele Cartier General hotărăște să inter­
vină în Basarabia cu Diviziile 11 și 13 inf., Diviziile 1 și 2 caval.

Acțiunea Diviziilor în Basarabia. Crochiul 13 A.

Divizia 11-a General Broșteanu are misiunea să treacă Prutul
între Leova și Ungheni, să înainteze până în zona Chișinău—Căr­
bunari. Aici stăpânește calea ferată, apără depozitele și este
în măsură a interveni în diferitele părți din mijlocul Basarabiei.
 131

La 23 Ianuarie 1918 trece Prutul și înaintează spre Chișinău

pe două coloane :
— Coloana de Nord — Brigada 21 infanterie — și Coman­
damentul Diviziei, înaintează în lungul căii ferate spre Chișinău.
— Coloana de Sud — Brigada 22 Infanterie — urmează
drumul Leova—Galbena—Hăucești—Chișinău.
La 26 Ianuarie ora 7 seara, ambele coloane ale Diviziei 11-a
intrau pe barierele Chișinăului. Trupele bolșevice se retrăseseră
cu trenul și pe jos, fără a opune vreo rezistență.
Steagurile tricolore împodobeau orașul, care-și arată recu­
noștința văzându-se scăpați de anarhia bolșevică. Toți românii
salută cu capetele plecate și ochii plini de lacrimi apariția tru­
pelor românești, pe pământul lui Ștefan cel Mare.
Trupele bolșevice se opriseră la Bender unde se organi­
zează pentru rezistență.
Pentru ocuparea Benderelui, Divizia 11-a trimite un deta­
șament compus dintr’un batalion, o baterie și un escadron.
Detașamentul însă nu poate ocupa orașul, fiind apărat de
trupe numeroase rusești.
Detașamentul este întărit la 6 batalioane, 3 baterii și un
escadron, atacă din nou Benderul la 4 Februarie și către ora 17
îl ocupă, respingând trupele bolșevice peste Nistru.
Se capturează un mateaial de răsboiu imens. In cursul nopții
însă, trupele bolșevice trec înapoi Nistrul pe pod (podul nu fusese
distrus) și ajutați de populația orașului (ruși, evrei) înarmați, silesc
trupele române să evacueze pentru un timp Benderul.
La 7 Februarie însă, detașamentul întărit cu reg.-tele 3 și
10 vânători și un divizion artilerie, atacă din nou Benderul pe
care-1 ocupă definitiv. In aceeași zi, un alt detașament ocupă
Orheiul, unde bolșevicii prădau și risipeau depozitele aflate aci.
A
* ¥

Divizia 13-a — General Popescu — are misiunea să ocupe

Sudul Basarabiei, pentru siguranța depozitelor armatei și pentru
a pune populația la adăpost de trupele bolșevice, pe care trebuia
să le respingă peste Nistru.
La 24 Ianuarie, Divizia trece Prutul pe la Vadul lui Isac și
Oancea înaintând către Bolgrad pe care-1 ocupă în ziua de
25 Ianuarie. Aci rămâne o săptămână și curăță întreaga regiune
de bandele bolșevice.
9*
 132

La 3 Februarie, Divizia trimite regimentul 47 infanterie

— Colonel Dragu Const. întărit cu 4 baterii artilerie și cavalerie
ca să ocupe Ismailul. Acțiunea sa este sprijinită și de flota noa­
stră de pe brațul Chilia. Trupele bolșevice opun slabă rezistență,
după care se retrag spre Chilia. Ismailul este ocupat în după
amiaza de 3 Februarie, capturându-se un important material de
răsboiu.
La 7 Februarie ocupă Chilia. De aci se îndreaptă mai de­
parte către Vâlcov, unde inamicul hotărăște să opună o rezi­
stență serioasă, atât cu trupele de uscat, cât și cu forțele navale.
Pentru atacul Vâlcovului, detașamentul Colonel Dragu C. îl
învălue pe la Nord, în timp ce alt detașament mixt și cu trupe
debarcat? îl atacă pe la Vest. Flota de Dunăre concură la atacul
Vâlcovului. Trupele române, iau contact cu trupele ruse organi­
zate defensiv și văzând că inamicul urmărește o rezistență pu­
ternică se ia măsuri pentru pregătirea luptei. Detașamentul Co­
lonel Dragu C, taie linia de comunicație a inamicului cu Cetatea
Albă și-l încercuește complect la Vâlcov.
In după amiaza de 14 Februarie începe atacul metodic.
Trupele ruse, caută să reziste la început, însă, în cele din urmă
se îmbarcă pe vase și fug către Mare.
A doua zi, la 15 Februarie, Vâlcovul este ocupat.
Ultimul obiectiv al Diviziei 13 era Cetatea Albă.
Pentrucă Divizia trebuia să ocupe și să asigure liniștea în
Sudul Basarabiei, i se mai pune la dispoziție o Brigadă de' ro­
șiori și un regiment de vânători.
întărită Cu aceste forțe, Divizia 13-a se pune în marș către
Cetatea Albă, la 4 Martie și după un parcurs de 60 km. o ocupă
în ziua de 8 Martie. A
* *
Divizia l-a Cavalerie a ocupat tot Nordul Basarabiei. La
5 Martie este la Soroca, unde face legătura cu Armata polonă.
Divizia 2-a Cavalerie asigură legătura între Divizia 11 și 13,
le ajută la ultimele acțiuni delà Bender și Cetatea Albă ; iar la
2 Martie este pe NistrU* în regiunea Talmazi.
Ca rezultat final, până la începutul lunei Martie, trupele
române au curățit toată Basarabia de bandele bolșevice, au redat
liniștea populației și străjuesc pe Nistru, devenit hotarul firesc al
României, pentru totdeauna.
 133

Proclamarea Unirei Basarabiei.

Scăpați de urgia bolșevică, acum se manifestă peste tot
dorința unirei Basarabiei cu Patria mamă.
In cursul lunei Martie adunările Zemstvelor județene, rând
pe rând votează moțiuni pentru unire.
La 2 Martie, o delegație a Sfatului Țârei (Inculeț, Halipa și
Çiugureanu) vin la Iași pentru a expune guvernului român decla­
rația fermă pentru unire.
La 9 Aprilie are loc adunarea solemnă a Sfatului Țărei în
care se votează cu majoritate „Unirea Basarabiei la mama sa
România, de azi înainte și pentru totdeauna“.
La 12 Aprilie reprezentanții Basarabiei vin la Iași și pre­
zintă Regelui Ferdinand actul Unirei.
Zile mari de sărbătoare îmbracă lașul nostru îndoliat, care
adăpostește acum pe fiii neamului de pretutindeni.
La 23 Aprilie, Unirea Basarabiei cu Țara mamă este con­
sfințită prin înaltul Decret Regal, care promulgă marele act al
unirei.
Pacea delà București.
La 2 Martie, Rușii încheiaseră pacea la Brest-Litovsk.
România rămâne complect izolată, înconjurată de jur-îm-
prejur cu dușmani și redusă la propriile ei forțe.
Germanii vroesc să termine imediat cu România, care nu
vroise până acum să încheie pacea. La 2 Martie, inamicul de­
nunță armistițiul și ne dă un ultimatum pentru încheierea păcei.
Guvernul Brătianu dimisionase la 9 Februarie și-i urmează
guvernul General Averescu.
Primind ultimatul inamicului, are loc un Consiliu de Coroană
spre a se stabili atitudinea ce urmează să ia România.
Se emit două păreri :
— Una era ca să continuăm cu rezistența, la nevoe chiar
retrăgându-ne în Rusia.
— A doua era să se încheie pacea, este o pace impusă,
nu voită, deoarece este iluzoriu a se admite o rezistență ma1
departe.
In fine, se admite a doua soluțiune și se face cunoscut
Mareșalului Mackensen hotărârea de a începe discuția păcei.
 134

La 5 Martie se semnează la Buftea preliminările păcei, pre­

lungind armistițiul.
La 6 Martie vine la putere guvernul Marghiloman, care
continuă tratativele păcei la București.
In ziua de 5 Maiu, pacea este semnată la București. In
linii generale se prevedeau următoarele :
— Demobilizarea Armatei române începută în luna Martie
să continue până la complecta terminare.
— Să fie desființate toate comandamentele, corpurile de trupă,
serviciile și stabilimentele care nu figurau în ultimul buget de
pace dinainte de răsboiu.
— Diviziile 11—15 să continue demobilizarea după cum se
hotărâse prin convenția delà Focșani din 8 Martie 1918.
Rămân pe picior de răsboiu, numai Diviziile 11 și 13 inf.
din Basarabia (cu batalioanele de vânători) și cele două Divizii
de cavalerie. După ce nu era să mai fie pericol pentru granița
de Est a României și aceste Divizii trebuiau demobilizate.
— Celelalte 8 Divizii trebuiau să rămână în Moldova, cu efec­
tive de pace reduse, compunându-se din câte 4 regimente infan­
terie (a 3 batalioane), 2 regimente de cavalerie, 2 regimente de
artilerie de câmp a 7 baterii, 1 batalion pioneri, precum și nu­
mărul necesar de trupe tehnice și trenuri. Efectivul total al in­
fanteriei celor 8 Divizii nu trebuia să treacă de 25.000 oameni,
al cavaleriei de 3200 oameni și efectivul întregei artilerii de
9000 oameni.
— Diviziile din Basarabia, după demobilizare, trebuiau re­
duse la acelaș efectiv.
— Armamentul, caii, trăsurile și unitățile rămase disponibile
în urma reducerei efectivelor și desființărei unora din corpurile
de trupă, trebuiau transportate în Muntenia și păstrate de Pute­
rile Centrale până la încheierea păcei generale.
Pentru armata din Moldova, se lasă numai 250 cartușe de
infanterist, 2500 de mitralieră și 150 lovituri de tun.
— Armata.română rămânea în Moldova: Soldații și ofițerii
de rezervă demobilizați puteau trece în teritoriul ocupat.
— Până la lămurirea situației în Basarabia, forțele fluviale
și maritime române, rămâneau cu echipajul și armamentul lor.
— România retroceda Bulgariei partea de Sud a Dobrogei,
obținută prin tratatul din 1913, până la linia: Cochirleni—Nord
 135

Ivrinez Saida— Mircea Vodă—Valul lui Traian până la Os-

mancea—Omurcea—nord Agigea—lacul S. E. Agigea până la Mare.
România ceda Puterilor Centrale partea Dobrogei situată la
nord de această linie. Puterile Centrale se obligau a asigura Ro­
mâniei o cale comercială la Marea Neagră, prin Cerna-Vodă—
Constanța.
— România ceda Austro-Ungariei o fășie de teren din
Carpați, dealungul frontierei.
— Părțile contractante renunțau reciproc la despăgubiri.
— Până la un termen care avea să fie fixat mai târziu,
teritoriile ocupate rămâneau mai departe sub stăpânirea Puterilor
Centrale.
întreținerea armatei de ocupație trebuia făcută de România.
— Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia și România
aveau drertul să țină vase de răsboiu pe Dunăre, vase care
puteau naviga până la Mare.

Cu alte cuvinte, România era desființată ca țară de sine

stătătoare și o aruncau în prăpastia celei mai negre robii.
Această pace însă, deși semnată, ea nu este sancționată de
Regele Ferdinand și nu devine încă act definitiv oficial.
El avea presimțirea vremurilor bune ce vor veni 6 luni mai
târziu, când armata română va reintra în răsboiu, va curăți Tran­
silvania de bandele inamice, înfăptuind la Cernăuți și Alba-Iulia
aceia ce aproape 9 luni mai de vreme se înfăptuise la Chișinău.
 Reintrarea României în răsboiu.
Operațiunile Armatei Române în Ardeal și Ungaria
1 Noemvrie 1918—15 August 1919.

Situația generală în Europa.

Sforțările Puterilor Centrale desfășurate în primăvara și în
vara anului 1918, pentru a obține sdrobirea Aliaților, eșuează
complect și delà 18 Iulie trec în defensivă, pierd inițiativa ope­
rațiunilor și suportă cu mare greutate înfrângerile cauzate de
contra ofensiva Aliaților.
Unindu-și eforturile pe toate fronturile, delà 18 Iulie 1918
Aliații resping și înfrâng continuu Puterile Centrale.
Foch extinde atacul pe frontul de Vest, delà M. Nordului
și până la Elveția, silind pe Germani să se retragă continuu, să
piardă terenul cucerit anterior cu atâtea jertfe, cerșind mai târziu
pacea sub orice condițiuni.
La 15 Septemvrie, frontul delà Salonic este rupt de trupele
lui Franchet d’Esperey, se descopere drumul către Sofia și Bel­
grad, guvernul bulgar se pregătește să semneze armistițiul, pro­
logul unei păci separate.
Direcțiunea supremă generală hotărăște să îndrepte 6 Di­
vizii pe Dunăre pentru a acoperi Ungaria și a salva retragerea
Armatei prin România, soluțiuni care vor cădea prin intervenția
Armatei noastre peste Carpați,
Italienii rup frontul între 24 și 30 Octomvrie, capturează
mare parte din forțele Austro-Ungare, le aruncă pe acestea într’o
complectă descompunere și înaintează cu mare ușurință către in­
teriorul Austro-Ungariei, care capitulează la 3 Noemvrie, semnând
armistițiul și preliminările păcei.
 — 137

Situația specială a României.

Prin pacea delà București, inamicul ne impusese desființarea
unităților și serviciilor cari s au înființat după 1914—1915, demo­
bilizarea completă a Armatei, să păstrăm în Moldova numai 8
Divizii demobilizate cu un efectiv total de maximum 25.000 oa­
meni, plus 2 Divizii infanterie și 2 Divizii cavalerie mobilizate
pentru Basarabia.
Teritoriul ocupat rămâne încă sub ocupațiunea inamică și
nimeni nu avea voie să treacă din Moldova în Muntenia fără
aprobarea lor.
Pentru a se asigura contra unei eventuale reluări a armelor
din partea armatei române, ni s'a impus ca tot armamentul și
materialul de răsboiu al armatei demobilizate să fie dus în Mun­
tenia, unde va fi păstrat sub controlul comandamentului german.
Comandamentul român însă reușește a tergiversa executarea
condițiunilor din tratat și păstrează încă în Moldova sub arme
un efectiv de 164.000 oameni, precum și tot materialul de răs­
boiu necesar echipărei acestui efectiv.
Deasemenea, pentru a nu împuternici și valorifica acest
tratat, care avea pentru noi un caracter numai de provizorat,
guvernul român amână din zi în zi și nu ratifică tratatul.
Această atitudine a noastră, face comandamentul german
să întrevadă pericolul nostru permanent și în consecință se gân­
dește la o nouă acțiune armată contra noastră. Această propu­
nere o face comandamentul german celui austro-ungar, însă
proiectul este irealizabil, deoarece împăratul Carol făcuse deja
propuneri pentru încheerea păcei.
Prin ruperea frontului delà Salonic, Feldmareșalul Mackensen,
văzând înaintarea trupelor aliate spre Dunăre și temându-se de
o nouă intrare a României în răsboiu, amenințându-i spatele spre
Carpați, vede necesitatea de a menține ocupată Muntenia, spre
a păstra legătura cu Constantinopolul.
Această ocupațiune însă se putea menține numai anihilând
complet armata română, în care scop intenționează chiar o ofen­
sivă contra Moldovei, pentru a ne sili să declarăm neutralitatea
binevoitoare față de Puterile Centrale.
In acest scop ne face propuneri promițându-ne Dobrogea
și mai târziu chiar intrarea noastră în Transilvania, amenin-
 138

țându-ne în acelaș timp cu un nou răsboiu, dacă nu vom primi

condițiunile acum impuse.
Situația sa însă devenea pe zi ce trece mai critică.
Trupele franco-engleze înaintau spre Dunăre, frontul nu se
mai putea reface în Balcani, Mackensen nu are forțe cu care să
apere Dunărea și să atace în acelaș timp Moldova. Comanda­
mentul român apreciază just situația și în legătură cu comanda­
mentul aliat, rupem orice legături cu Puterile Centrale. La 28 Oct.
1918 decretăm din nou mobilizarea, adresând un ultimatum
Mareșalului Mackensen, prin care-1 invităm să evacueze imediat
teritorul național.
Prin intrarea noastră în acțiune și pătrunderea peste Șiret
în Muntenia și peste Carpați în Moldova, Armata română cade
în spatele lui Mackensen, făcându-i retragerea extrem de ane­
voioasă.
Era actul prin care arătăm Aliaților noștri că pacea delà
București fusese un provizorat, care încetează de a mai exista,
imediat ce o licărire de posibilitate o întrezărim.
Și totuș, situația noastră era foarte critică.
Aliații nu țin seamă de clauzele tratatului nostru de alianță
și prin armistițiul încheiat cu Bulgaria nu-i obligă să evacueze
Dobrogea.
Deasemenea, prin armistițiul austro-italian, încheiat Ia
Vila Giusti (3 XI. 1918) și apoi prin convenția militară delà
Belgrad (13 XI. 1918) la care România nu este invitată să par­
ticipe, se stabilește ca linie de demarcație, pentru Ungaria,
Mureșul, lăsând astfel sub stăpânirea Ungurilor din teritoriul
nostru național, consfințit prin tratatul de alianță.
Ne rămânea dar să afirmăm cu armele dreptul legitimelor
noastre revendicări.

Trecerea Armatei române în Ardeal și Bucovina.

In prima jumătate a lunei Noemvrie — 1918, Diviziile 7
Inf, și 1 vânători, mobilizate, trec Carpații și înaintează :
Divizia 7 pe itinerariul Piatra--Priscani—Borszek—Toplicza-
Ditrio.
Divizia 1 vânători : Palanca—Sepiz—Csik Szereda, ocupând
•ca prim obiectiv, valea superioară a Oltului și Mureșului.
 139

Ambele Divizii, continuând apoi înaintarea, ajung la finele

lunei Noemvrie cu :
— Divizia 7 în regiunea: partea de Nord a județului Ciuc,
Mureș, Turda și partea de Sud a județului Bistrița Năsăud.
— Divizia 1 vânători, partea de Sud a județului Ciuc,
Odorhei și Brașov, partea de Est a județului Târnava-Mică.
Ulterior și în urma unor lungi tratative cu Franchet
d'Espèrey ni se va permite trecerea Mureșului și înaintarea
numai până la Carpații Apuseni.
Situația Românilor din Ardeal și Bucovina era extrem de
critică. In Bucovina regimul austriac întronează teroarea îngră­
mădind spânzurătorile cu trupurile idealiștilor români’, cari țin­
teau să-și afirme acum dorul alipirei leagănului lui Ștefan cel
Mare la Patria Mamă.
Pe de altă parte, bolșevicii ucranieni tind să ocupe Bucovina
și s'o alipească țărei lor.
Un comitet de români disprețuitori de moarte, plini de
ideal, în frunte cu Iancu Flondor, afirmă în auzul tuturor reali­
zarea idealului național. Ei cer sprijinul Armatei române spre
a-i scăpa de teroarea dușmanului secular, apel la care Coman­
damentul român răspunde prin trimiterea Diviziei a 8-a în Bu­
covina. La 8 Noemvrie Generalul Zadic trece vechea frontieră
nedreaptă și la 11 Noemvrie, în uralele înecate de lacrimile bu­
curiei, trupele sale defilau în Cernăuții binecuvântați de umbra
lui Ștefan cel Mare, care tresare din mormântul său sfânt să-și
vadă strănepoții victorioși, veniți să-i desrobească mormântul și
fii asupriți.
Erau 243 de ani delà răpirea Bucovinei, trecuseră timpuri
vitregi deajuns. Era momentul ca vitregia vremurilor să curme
odată și dreptatea istorică să se afirme în fața lumii.
Câteva zile mai târziu, la 28 Noemvrie, are loc Congresul
general al Bucovinei, în care se hotărăște :
„ Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei in vechile
ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul Ro­
mâniei".
In Ardeal, furia Ungurilor se desfășoară în toată cruzimea
ei văzând cu disperare că Românii nu consimt a trăi mai de­
parte alături de ei, cu toate promisiunile ademenitoare ce le fac.
 140

Este memorabilă declarația citită în parlamentul ungar de-

luptătorul Vaida Voevod, prin care declară, în auzul trufașilor
asupritori de până atunci, că poporul român din Transilvania,
Banat și ținuturile ungurești nu mai recunoaște stăpânirea ma­
ghiară și își ia dreptul de a dispune singur de soarta lui, con­
form principiului auto-determinărei proclamat de Wilson.
Revoluția maghiară, deslănțuită de Karoly în Ungaria la
1 Noemvrie, dă naștere tulburărilor ce se întind până la Carpați.
Românii constituesc consilii și gărzi naționale pentru sal­
varea vieții și avutului lor, — își scutură jugul asupritorilor și
viața națională tinde a se generalizâ. Consiliul național își
afirmă puterea de deplină guvernare asupra tuturor Românilor
din Ardeal și ținuturile ungurești și la 15 Noemvrie rupe definitiv
orice tratative de împăciuire cu guvernul ungar.
Delà această dată, poporul român se consideră despărțit
pentru totdeauna de statul ungar.
îngroziți de realitatea care le evidențiază complecta sfărâ­
mare a vechii Ungarii, aceștia se dedau la cruzimi cari uimesc
lumea.
Este suficient să menționez că în comuna Giurcuța (lângă
Huedin) au împușcat 44 de români pe cari apoi i-au ars pe rug.
în fața tuturor.
Neputând împiedeca aceste jafuri și torturi, Comitetul Na­
țional, prin Vaida Voevod, la 10 Noemvrie cere guvernului român
delà Iași să grăbească trecerea trupelor române în Ardeal, spre
a-i scăpa de cruzimile Ungurilor și la adăpostul baionetelor ro­
mânești poporul român din Ardeal să consfințească drepturile
noastre istorice asupra Ardealului și Banatului.
Apelul lor a găsit ecoul așteptat la guvernul român de sub>
președinția lui I. I. C. Brătianu și trupele române (Div. 7 Inf. și
1 V.-tori) sunt în marș peste munți.
La 1 Decemvrie 1918, poporul român din Ardeal își trimite
delegații săi (1228 delegați) la Alba Iulia pentru ca în memora­
bila adunare de aci, în tovărășia delegaților veniți din toate păr­
țile României Mari să proclame „ Unirea cu Patria Mamă“ înde-
plinindu-se astfel Idealul Național visat de veacuri.
Alba-Iulia, îndoliată prin jertfirea pe roată a luptătorilor
români din 1784 Horia și Cloșca, strălucită în cartea neamulu*
prin primirea pe porțile ei, cu 319 ani înainte, a marelui VoevodL
 141

— Mihai Viteazul, — ce se încorona aci, pentru scurtă durată

ca stăpân al tuturor Românilor, își înalță sus fruntea și fericită
rostește deacum pe veci înfăptuirea visului realizat o clipă de
Mihai, Unirea tuturor Românilor.
Patru ani mai târziu, tot Alba-Iulia va pune coroana de
oțel pe fruntea primului Rege al tuturor Românilor, Marele Rege
Ferdinand I.
In asemenea clipe, trupele Diviziilor 7 și 1 vânători merg și
afirmă stăpânirea Românilor pe pământurile românești.
Acum, Comandamentul aliat, văzând mersul firesc al lucru­
rilor, mută și el linia de demarcație fixată Ungurilor, pe Carpații
Apuseni, cu toate că și noua linia era nedreaptă față de. revendi­
cările ce ni se cuveneau.
Pe măsură ce Div. 7 și 1 v.-tori înaintau, se simte nevoia
de noui trupe și Comandamentul român mobilizează Divizia 2 vâ­
nători, pe care o trece Carpații la începutul lunei Decemvrie,
concentrând-o în regiunea Sibiu Orăștie—Deva—Petroșani.
Dat fiind importanța regiunei miniere Petroșani, Divizia 2 vâ­
nători o ocupă delà începutul lunei Decemvrie, cu reg. 10 v.-tori
inclusiv regiunea Deva—Orăștie—Hunedoara, asigurând astfel și
legătura între valea Jiului, Oltului și Prahovei.
In acelaș timp, delà 16 Dec, încep transporturile Diviziei
6-a pe care ulterior o concentrează între Div. 7 și 1 v.-tori în
regiunea Tg.-Mureș —Cluj—Alba-Iulia; concentrarea ei se termină
la 29 Dec.
Diviziile 7 și 1 vânători reiau înaintarea spre Vest, în primele
zile ale lunei Decemvrie,
La 11 Decemvrie Clujul este ocupat.
Trupele noastre ating:
— Divizia 7 linia : Dej, Gherla, Cluj, Turda ;
— Divizia 1 vânăt, linia : Aiud, Beiuș, Alba-Iulia ;
— Divizia 2 vânăt, linia : Piski, Deva, Petroșani.
La această dată, trupele ce operau în Transilvania sunt puse
sub un comandament unic, numit Comandamentul Trupelor din
Transilvania sub comanda Generalului Mărdărăscu, având Șef de
Stat Major pe General Panaitescu Șt.
Lărgindu-se prea mult frontul de acțiune și semnalându-se
trupe ungare concentrate în regiunea Zsibo, Zalău și valea Cri-
 — 142 —

șului repede, Divizia 6 este introdusă în linia I-a, împreună cu

Div. 2 v.-tori retrăgându-se Div. 1 v.-tori către finele lui Ianuarie,
în linia 2-a, în regiunea Brașov, Sighișoara, Odorhei.
Până la 9 Ianuarie trupele noastre ocupă tot terenul Tran­
silvaniei, ajungând la linia admisă de Aliați și anume :
Cu Divizia 7 linia : Sighet, Baia-marè, Zalău ;
Cu Divizia 6 linia Sebeșul mare, Vf. Găinei, Zam excl.
Cu Div. 2 v.-tori linia Zam inel., Runk, Bucova.
Nu se ocupă Munții Apuseni, deși ocuparea lor era nece­
sară pentru o bună apărare.
Dar ocuparea lor nu ne era permisă însă de Aliați, prin
condițiunile de armistițiu încheiat cu Ungurii.
Totuși, ne-am rectificat puțin poziția de oprire, stăpânind
cu avanposturile linia înălțimile — Hoszumezô, — Vf. Capul fetei,
Nagy Sikarlo, Recse, Vf. Măgura Priei, Nagy Sebeș, Vf. Dealul
Secătura, Vf. Caprei, Vf. Glăvoiu, Vf. Bihor, Vf. Găina, Brotina,
Firetoag, Runcu, Bukova.
La ocuparea acestei linii, trupele noastre au avut de luptat
cu trupe ucrainene la Sighet și trupe ungare la ocuparea locali­
tăților Zsibo și Zălau.
Ofensiva română — 16 Aprilie 1919.
Cauzele ofensivei.
Opriți pe Carpații Apuseni, în fața liniei de demarcație fi­
xată de Aliați, tot teritoriul și populația românească delà Vestul
Carpaților rămâne sub stăpânirea și asuprirea Ungurilor.
Niciodată istoria lumei moderne n'a înregistrat, orori, schin­
giuiri și maltratări atât de barbare ca cele comise de trupele ma­
ghiare asupra populației românești.
Execuțiuni în massă, oameni schingiuiți și îngropați de vii,
profanarea morților, nimicirea a tot ce este românesc, iată în
câteva rânduri faptele asupritorilor unguri.
Delegațiunea română delà Paris, intervine prin președintele
ei I. I. C. Brătianu către Consiliul militar Interaliat să se permită
ocuparea întregului teritoriu ce ni se consfințise prin tratatul de
alianță și care se întărise prin Adunarea delà Alba-lulia (1 XII. 1918).
La cererea noastră însă, se opune armistițiul încheiat de
Franchet d'Espèrey la Belgrad cu Ungaria, prin cari le acorda
drepturile administrative până la Carpații Apuseni.
 143

După desele intervenții, abia la 28 Februarie Aliații admit

mutarea liniei de demarcațiune mai la Vest, până la calea ferată
Sătmar, Oradea-Mare, Arad, exclusiv aceste orașe.
Deoparte și de alta a acestei linii să se stabilească o zonă
neutră de 10 km., care să fie ocupată de trupele aliate.
Execuția acestei soluțiuni începea după ce Ungurii se retră­
geau înapoia nouii linii demarcaționale, operațiuni ce trebuiau să
înceapă la 23 Martie.
Această hotărâre este adusă la cunoștința guvernului Karoly,
la 19 Martie, prin Colonelul francez Vyx.
Guvernul ungar însă lansează un apel către popor, prin care
arată noua hotărâre ca o decapitare a Ungariei și pentru a
amâna executarea notei primite, dând timp de organizare armatei^
Karoly demisionează, la 21 Martie și încredințează soarta Ungariei,
comuniștilor, al căror suflet era Bela Kun.
Noul guvern sfidează pacea în curs de încheiere, stabilește
alianța cu bolșevicii ruși și amenință toată Europa Centrală cu
un nou răsboiu.
Misiunea interaliată delà Budapesta este pusă sub supra­
veghere și Bela Kun grăbește organizarea armatei.
Aliații, uimiți de întorsătura lucrurilor, dispun blocus-ul
imediat în jurul Ungariei și se iau măsuri militare de comanda­
mentul franco-sârb pentru acoperirea frontierei de Sud.
Situația noastră devenea tot mai critică, fiind amenințaț
delà Est de Ruși, la Vest de Unguri, eventual la Sud de Bul­
garia.
In acest timp, ororile și crimele săvârșite de Unguri asupra
populațiunei românești din teritoriul ocupat erau îngrozitoare.
Delegațiunea română intervine din nou la Consiliul Marilor
Puteri aliate la Paris, cerând o grabnică soluționare și anume,
un ajutor militar armatei române, pentru a ne ocupa teritoriul
național, întrucât bolșevismul întronat acum în Ungaria constituie
un mare pericol pentru toată Europa Centrală.
Nu ni se dă însă nici un ajutor. Se întâmpinau mari greutăți
în tratativele de pace cu Germania și pericolul izbucnirei din nou
a răsboiului începea să se afirme.
Aliații trimit din nou un delegat — pe generalul Smuts la
Budapesta.
 — 144 —

La 4 Aprilie delegatul aliat sosește aici, intră în tratative

cu Guvernul comunist ungur și le cere retragerea pe noua linie
de demarcație, urmând ca frontiera definitivă cu România să se
stabilească ulterior prin tratatul de pace.
In schimb, Aliații vor ridica blocus-ul din jurul Ungariei.
Bela Kun nu numai că nu primește propunerea Aliaților,
dar le cere să impună României să-și retragă trupele înapoia
Mureșului.
Prin aceasta, trimisul aliat își vede misiunea irealizabilă și
se înapoiază.
Intre timp trupele ungare începuseră să violeze condițiunile
armistițiului și în nenumărate puncte atacă trupele române.
Aceste acțiuni erau preludiul unei ofensive, pe care Bela
Kun intenționa, s’o ia în curând contra noastră și a Cehoslova­
cilor. Guvernul român, văzând că Aliații se desinteresează de
situația noastră, că menajează pe dușmanul de eri nedreptățindu-ne
pe noi, că dincolo Românii sunt supuși 1^ chinuri și că inamicul
violează armistițiul, intenționând ofensiva contra noastră în unire
cu Ruș'i, hotărăște să nu mai aștepte nimic delà Aliați și să re­
zolve problemul numai cu trupele române.

Măsuri luate de Comandamentul român :

1. Complecta organizare și complectarea efectivelor la toate
Diviziile, mărindu-le efectivele și puterea de foc ;
2. Aduce brigada 2 roșiori;
— Regimentul 7 infanterie ;
— Brigada 3 roșiori, care constituie împreună cu Brigada
2 roșiori Divizia 2-a de Cavalerie ;
—- Brigada 5 roșiori, care împreună cu un batal, din Reg.
14 infanterie și o baterie artilerie constitue detașamentul General
Olteanu în regiunea Sighet;
3. Se constituie grupul 5 aviație cu 3 escadrile (câte o es­
cadrilă luptă pentru Diviziile din linia I-a) ;
4. Pentru paza zonei dinapoia trupelor, se organizează 3 re­
gimente de jandarmi ardeleni și Corpul de voluntari ardeleni.
— începe organizarea Diviziilor 16 și 18 ardelene, gata la
10 Aprilie și concentrate înapoia Diviziilor din linia I-a.
 145

Ofensiva Armatei române în Munții Apuseni

16—30 Aprilie 1919.
Crochiul Nr. 14 A.
Situația.
1. Trupele ungare.
Un efectiv de circa 70.000 oameni, cu 137 guri de foc,
■dintre care în linia I-a numai 20.000 oameni cu 72 guri de foc,
dislocați astfel:
a) 3000 bolșevici Unguri și Ucraineni în regiunea N.-Est
Sighet—Körösmezö în fața detașamentului General Olteanu ;
b) Regimentul 1 Secui (1700) cu o baterie în regiunea
Tecsö-Hust;
c) Un batalion de Secui și Regimentul 22 Honvezi (2400 oa­
meni) 6 guri de foc și un tren blindat — în fața Div. 2-a cava­
lerie pe valea Someșului;
d) O brigadă de Honvezi (Reg. 24, 32 efectiv 4000) și 16 guri
de foc în fața Diviziei 7 în regiunea Tășnad, Hadad, Kraszna ;
e) Brig. 39 Inf. (5000) cu 18 guri de foc, în fața Div. 6 pe
valea Crișului în regiunea Ciucea—Oradea-Mare;
f) 1500 oameni cu 8 guri de foc și 1 tren blindat (oameni
din Reg. 4 și 21 Honvezi, 37 și 101 inf.) pe Crișul negru în re­
giunea Vașcău în fața Div, 2-a vânători;
g) O brigadă Inf. (cu trupe din Reg. 24 inf., Reg. 28 și 2 vâ­
nători, Reg. 39, 33 inf.) cu 20 guri de foc, 2 trenuri blindate și
3 avioane, pe valea Crișului în regiunea Csucs—Borosjenô în fața
Div. 2-a vânători.
— In linia 2-a, la centrele de mobilizare din :
Bekescsaba 25.000 oameni cu 50 guri de foc;
Kürtös 400;
Debreczen 3000 cu 15 guri de foc;
Careii Mari 13.000 ;
Szolnok 2000.
La Budapesta 50—60.000 oameni, încă neconstituiți în unități.
2. Trupele române.
Noi dispuneam de 4 Divizii bine organizate (1 și 2 v.-tori
6, 7 inf.)
1 Divizie roșiori a 2 brigade, 1 brig, roșiori (detașamentul
General Olteanu) și 2 Divizii ardeleni (16, 18) formând un total
10
 146

de 64 batal., 28 escadr, 152 tunuri, 32 obuziere, 8 aufo-tunuri,.

1 tren blindat, 1 grup motomitraliere și 3 escadrile cu urmă­
toarea dislocare și grupare:

1. Grupul de Nord — General Moșoiu.

a) Detaș. General Olteanu în regiunea Sighet;
b) Div. 2 cav. — Vf. Rotunzilor, Baia mare, Silagy Szeg, pe
valea Someș, legând detașamentul General Olteanu cu Div. 7;
c) Div. 7. Szilagy Szeg, Zălau, Zsibo ;
d) Div. 6. Vărmezo, Sebesvar, Csucsa, Huedin pe Criș.
Divizia 16. In linia 2-a în regiunea Almos — Bakoszhaza —
Sf. Mihaly între Divizia 7 și 6.
2. Grupul de Sud.
— Div. 2 v.-tori în regiunea N. Halmagy—Roșia.
— Div. 1 v.-tori în linia II. în regiunea Deva.
3. Rezerva Armatei.
— Div. 18-a în regiunea Cluj—Turda—Aiud—Alba-Iulia.
Grupul de Sud și Div. 18 sunt sub comanda directă a Co­
mandamentului trupelor din Transilvania.
*
* *
Proiect de operațiuni.
A) Comandamentul român.
1, Scopul ofensivei. A trece Munții Apuseni, cu obiectiv
principal sdrobirea Armatei inamice, aruncând-o dincolo de Tisa.
— Obiective succesive de atins :
a) Faza I.
Linia : Szatmar, Careii Mari, Oradea Mare, Salonta Mare,
b) Faza Il-a.
Linia: Gura Someșului (Vasaros Nemeny), Debrețin—Oros-
haza—Seghedin; eventual împingerea până la Tisa.
2, Idea de manevră.
Străpungerea centrului dispozitivului inamic cu Diviziile 6 și
7 inf. pentru a ocupa Careii Mari și Oradea Mare, a separa
trupele de Secui de pe văile Someșului și Tisei, cari erau mai
 147

bine organizate de trupele bolșevice de pe văile Crișurilor, apoi,

manevra pe linii interioare. Acțiunea principală pe acest sector
era favorizată de rețeaua bogată de comunicațiuni, în special în
sectorul Diviziei 7.

3. Repartiția misiunilor:
a) Diviziile 6 și 7 urmate de Div. 16 constitue efortul prin­
cipal. Va rupe centrul dispozitivului inamic, după care vor înainta
pe valea Crișului și valea Crasnei către Oradea Mare și Debrețin,
separând trupele inamice în două grupe, spre a putea fi manevrate
apoi pe linii interioare ;
b) Detașamentul General Olteanu să înainteze și să ocupe
Huszt, respingând un atac inamic ce s'ar produce pe valea Tisei ;
c) Divizia 2-a Cavalerie : Păstrează sectorul ocupat pe valea
Someșului, cu brigada 3-a roșiori.
— Execută recunoașteri ofensive pe tot frontul pentru a
fixa forțele inamice în fața sa.
— După ce Diviziile 6 și 7 inf. vor rupe frontul, Divizia
de cavalerie trece și ea la ofensivă, urmează cu brigada 2-a
(stânga) mișcarea Diviziei 7-a și face legătura între Div. 7 și
detașamentul General Olteanu;
d) Grupul Sud constitue pivotul mișcărei grupului de Nord.
Div. 2 v.-tori atacă și înaintează pe văile Crișului alb și
Crișul negru cu o flancgardă pe valea Mureșului dată de Div.
1 V. cu misiunea de a ocupa localitățile Beiuș, Boroș, Sebeș,
Maria Radna, punând stăpânire pe defileul delà Csucs, unde se
va opri până la noui dispozițiuni ;
e) Rezerva generală — Divizia 18 — la dispoziția Coman­
damentului Trupelor.
B. Comandamentul ungar.
Se găsea în curs de organizarea armatei, după care inten­
ționau să treacă la ofensivă pentru ocuparea Ardealului.

Operațiuni.
In dimineața de 16 Aprilie 1918, ora 3, ofensiva noastră
începe pe tot frontul grupului de Nord și Sud mai puțin deta­
șamentul General Olteanu și Div. 2 Cav. cari rămân în defensivă
pentru 16 și 17.
10’
 148

16 Aprilie.
Grupul Nord.
Divizia 7 atacă pe 3 coloane, fiecare coloană aproximativ
a câte 1 regt. inf. și 1 divizion de artilerie, rupe frontul inamic
peste tot, înaintează circa 8 km. și în seara zilei stăpânește linia
localităților: Hadad Nadasd—Balla — Varsolcz.
Divizia 6 avea sectorul cel mai greu. Ea trebuia să pună
stăpânire pe defileul delà Ciucea, care nu se putea cuceri decât
întors pe la Nord și Sud. Consecvent acestui principiu, Divizia
atacă pe 3 coloane și anume ;
Cu un regt. inf. și 3 baterii la Nord de Criș cu obiectiv
localitatea Bojan, prin ocuparea căreia stabilea legătura cu Div. 7
pe valea Crasnei și devansează pe la Nord defileul Ciucea.
O a doua coloană, de o brigadă inf. și 3 baterii, cu obiectiv
defileul Ciucea. Pentru acest atac angajează pe inamic de front
cu 1 batalion, în timp ce pe la Nord și Sud îl învăluește cu
câte 2 batal, și 1 baterie, amenințându-i linia de retragere.
A treia coloană la Sud, un regt. inf. și 1 baterie cu direc­
țiunea D. Mare, tot pentru a înlesni pe la Sud acțiunea coloanei
centrale. Coloanele înaintează 6 — 8 km., defileul Ciucea însă va
cădea abia a doua zi.

Detașamentul General Olteanu și Divizia 2-a cav. se mențin

în defensivă activă. Brigada Cav. din stânga (2-a) se menține la
înălțimea Div. 7 pentru păstrarea legăturei.
Grupul Sud.
Divizia 2 vânători cu obiectiv, pentru această zi, defileul
Csucs, atacă :
Cu o brigadă (4) și 6 baterii de front călare pe valea
Crișului aib spre defileu.
întoarce defileul pe b Nord cu 2 batal, și 2 baterii.
Idem pe la Sud, cu 2 coloane a câte un regt. inf. și o
baterie munte cu direcțiunile Talacs și Hanczo (14 km. Vest de
Csucs pe Criș) spre a tăia linia de retragere a inamicului spre
Vest.
După o rezistență de scurtă durată inamicul văzându-și
linia de retragere amenințată, se retrage desordonat și defileul
este ocupat.
 149

Inamicul pus în complectă retragere, Divizia continuă înain­

tarea cu toate coloanele până în seara zilei.
Coloana din dreapta (Nord Criș) coboară în valea Crișului
negru și ocupă localitatea Vascău, la centru pe Crișul alb înain­
tează 20 km. dincolo de defileu și ocupă localitatea Holdmezes,
în timp ce coloanele delà Sud (brig. 4 v.-tori) ocupă Bancerd,
la înălțimea coloanei centrale.
Ca rezultat al acestei zile, Divizia 2 v.-tori rupe frontul
inamic, pune trupele ungare într’o retragere desordonată, ocupă
defileul și pătrunde circa 25 km. în frontul inamic.
Stânga Diviziei este acoperită de regt. 5 vânători trimis de
Divizia 1 v.-tori pe valea Mureșului, care înaintează și ocupă în
seara acestei zile localitatea Totvarad (25 km. Vest de Zam).
In rezumat, frontul inamic este rupt peste tot, el opune
rezistență mai puternică Diviziei a 6-â în defileul Ciucea, pe
Crișul repede.
17 și 18 Aprilie.
Trupele române reiau înaintarea pe tot frontul.
Ruptura la centru fiind făcută, grupul de Nord, caută să
pătrundă cât mai adânc spre Vest, apoi să se rabată spre Nord,
pivotând pe detașamentul General Olteanu.
In acest scop dispune :
Divizia 7 se rabate spre N.-V., cu toate 3 coloane, îna­
intează 15—20 km. și pătrunde în V. Crasnei ocupând localitățile
Silagy-Somlyo A. și F. Szop. Prin aceasta, taie inamicului le­
gătura dintre valea Someșului și Crișul repede. In ziua urmă­
toare, continuă înaintarea cu direcțiunea Careii Mari și ajunge
în seara de 18 la Tasnad, iese complet din defileul munților și
se află la 24 km. de Careii Mari.
Divizia 6. Cu coloana de N. se rabate spre N.-V, ocupă
Crasna unde se leagă cu Div. 7 și coboară pe valea Beretăului
spre Marghita, pe care o ocupă în ziua de 19 Aprilie.
Coloana din centru, ajutată de acțiunile învăluitoare exe­
cutate de cele 2 detașamente date la Nord și Sud, precum și de
acțiunea coloanei de Sud care ocupă Csarnohaza (15 km. Vest
defileu) respinge în desordine trupele inamice cari ocupau defileul
silindu-1 să se retragă spre Oradia-Mare.
 150 —

Astfel, defileul Ciucea, punctul cel mai greu din sectorul

Diviziei, este ocupat, centrul dispozitivului inamic complet rupt,
iar în ziua următoare Divizia va continua înaintarea pe întreg
frontul spre Oradia-Mare.
Lovitura dată de Diviziile 6 și 7, fiind decisive și inamicul
în completă retragere comandamentul hotărăște punerea în miș­
care a detașamentului General Olteanu și-Divizia 2 cav, cu în­
cepere din ziua de 18 Aprilie,
, In cursul acestei zile, detașamentul General Olteanu îna­
intează pe Valea Tisei către localitatea Huszt și ocupă, în seara
zilei localitatea Tecsö.
Divizia 2 cav, înaintează cu brig, 3-a întărită cu un batal,
inf. pe valea Someșului și ocupă localitățile Veresmart și Szinyer
Varalja, punând astfel stăpânire pe gura defileului Someșului și
apropiindu-se la 26 km, de Satmar, iar cu brig. 2 roșiori, întărită
cu un batalion și 1 baterie, înaintează la Sud pe Valea Crasnei
și ocupă gura defileului, format de acest râu la eșirea din munții
Bycului (localitatea Gyöngy).
Grupul de Sud.
Divizia 2-a v.-tori continuă înaintarea pe văile celor 2 Crișuri.
Pe Crișul alb, înaintează cu 2 coloane deoparte și de alta
a Crișuluî (regt. 10 v.-tori, regt. Beiuș, 2 baterii, coloana Nord ;
brig. 3 v.-tori și 3 baterii coloana Sud) respinge rezistențele ina­
mice și ocupă Bietini de Criș, Bârza și Boros Sebeș.
Coloana de Nord, de pe Crișul negru continuă înaintarea
a doua zi 18 VII. pune stăpânire pe Beiuș.
Detașamentul de pe V. Mureșului ajunge în seara zilei de
18 la Maria Radna.
19 Aprilie.
Grupul Nord continuă înaintarea pe tot frontul și până în
seara zilei ocupă linia Huszt, Satmar, Careii Mari, inclusiv aceste
localități, atingând astfel primul obiectiv succesiv în aceste părți.
Divizia 6, ocupă cu coloana de Nord (R. 24 I. și 3 baterii)
localitatea Marghita de unde putea să întoarcă Oradia Mare pe
valea Beretăului, cu coloana din centru ajunge la 23 km. de Est
de Oradia, iar cu coloana de Sud cam la aceiaș înălțime la Sud
de Criș.
 151

Cu alte cuvinte, în seara de 19 Aprilie, trupele române au

atins în mare parte primul obiectiv, stăpânesc toate debușeurile
de Vest ale Carpaților Apuseni. Nu se ocupase Oradia Mare,
fiind punctul cel mai depărtat și pentru ocuparea căreia coman­
damentul român ia măsuri, pentru ziua următoare, să înainteze
cu Div. 2 vânători Spre Salonta Mare, întorcând aripa dreaptă a
inamicului din valea Crișului repede.
A doua zi, 20 Aprilie, Div. 7 ocupă mai departe Er. Mihaly-
falva și amenință pe la Nord rezistența inamicului delà Est Oradia.
Div. 2 v.-tori iese complet din defileul Crișul negru. Prin
aceste 2 mișcări învăluitoare, combinate cu atacul frontal al
Div. 6, inamicul se vede amenințat, părăsește Oradia Mare și se
retrage spre Vest, Divizia 6 ocupă Oradia Mare.
Acum trupele române stăpânesc linia ferată Huszt—Szatmar—
Careii Mari—Oradia Mare, inamicul este în plină retragere diri-
jându-se către Csap, Nyiregyhaza, Debreczin, Bekescsaba.

Exploatarea succesului și urmărirea inamicului

până la Tisa.
Comandamentul român, informat că inamicul se retrage și
caută să se regrupeze în regiunea Debreczen și Bekescsaba, hotă­
răște să depășească linia de demarcație fixată de Aliați, să sdro-
bească definitiv forțele inamice din fața sa, înaintând până la Tisa.
Ideia de manevră. Repartiția misiunilor.
a) Detașamentul General Olteanu să înainteze mai departe
pe valea Tisei, să ocupe Kiralyhaza unde calea ferată trece peste
Tisa. De aci va opera apoi către Muncaci, pentru a face legătură
cu trupele Ceho-Slovace și a tăia orice comunicațiune Ungurilor
spre Est ;
b) Divizia 2 cav. întărită cu un batalion, înaintează prin
Mate-Szalka spre Csap și Nyiregyhaza, pentru a ocupa aceste
2 noduri importante de comunicațiuni și a tăia retragerea ina­
micului spre Csap și Tokay ;
c) Div. 7 împreună cu Div. 6 să atace și să ocupe Debre-
czinul de unde apoi să se îndrepte către Szolnok;
d) Div. 2 v.-tori ajutată de o brigadă din Div. 1 v.-tori să
atace și să ocupe Bekescsaba și de aci mai departe urmărirea
;spre Tisa.
 152 —

e) Divizia 16 rezerva grupului Nord adusă ulterior lat

Careii Mari ;
f) O brigadă din Div. 2 v.-tori și Div. 18 rezervă generală
pe valea Crișului repede, adusă ulterior la Oradia Mare—Salonta
Mare, Mișcarea începe imediat la 21 Aprilie.

Operațiuni.
Detașamentul General Olteanu. Respingând rezistențele
inamice, ocupă chiar în ziua de 21, localitățile Kiralyhaza și
N, Szölös.
întărit cu încă 3 batal, el ocupă ulterior Muncaci, la
28 Aprilie, unde face legătură cu trupele Ceho-Slovace.
Capturarea Diviziei de Secui.
Divizia 2-a Cavalerie se pune în mișcare spre Mate-Szalka
unde se retrăsese Divizia de Secui.
Deoarece prezența Secuilor în regiunea Mate-Szalka amenința
dreapta Diviziei 7 ce opera spre Debreczen, era necesar ca
mai întâiu să se lămurească situația la Nord și apoi să se atace
Debreczenul.
In acest scop trimite în ajutorul Diviziei de cavalerie, deta­
șamentul Colonel Rotaru (4 batal., 2 baterii) dat de Div. 7 cu
misiunea să atace pe la Sud forțele inamice din Mate-Szalka,
concomitent cu atacul cavaleriei delà Est.
In ziua de 22 Aprilie inamicul se retrage, trupele române
ocupă Mate-Szalka, de unde apoi urmăresc mai departe Divizia
de Secui astfel :
Coloana de Nord. Generalul Davidoglu (brig. 2 roșiori,
2 batalioane, 2 baterii) înaintează spre Csap, cu misiunea să
ocupe acest punct de trecere peste Tisa, tăind retragerea ina­
micului pe aci.
Respingând rezistențele inamice, la 26 Aprilie această coloană
și-a atins obiectivul, se oprește în supraveghere pe Tisa, inter­
ceptând toate căile de comunicațiuni ce converg spre Csap.
Coloana din centru (1 batal., 1 escadron, 1 secție Art.) face
legătura între coloana Sud și Nord.
Coloana de Sud. (Brig. 3 roșiori, 2 batal., 2 baterii) Colonel’
loan, cu obiectiv Nyiregyhaza, înaintează către Nyir Bator de
unde, pe 2 coloane se îndreaptă către obiectivul dat.
 — 153

întâmpină rezistență serioasă din partea inamicului, însă

la 26 Aprilie, este la 4 km, de Nyiregyhaza unde se află Divizia
de Secui,
Pentru atacul și ocuparea acestei localități, Grupul de Nord
ajută acțiunea Colonelului loan prin detașamentul Colonel Dragu
Const. — comandantul Brig. 41 Inf. — compus din 2 batal,
și 1 baterie, cari atacă Nyiregyhaza delà Sud, concomitent cu
atacul cavaleriei delà Est.
La 27 Aprilie inamicul este respins și Nyiregyhaza ocupat.
De aci, Colonelul loan trimite regimentul 5 roșiori întărit
cu 2 batalioane și 1 baterie spre Tokay, pentru a ocupa acest
punct de trecere și a tăia retragerea inamicului, iar cu restul
urmărește direct trupele de Secui cari se retrăseseră în regiunea
Demecser (între Csap și Nyiregyhaza).
Inamicul atacat delà Nord de o coloană (6 escadroane,.
1 baterie) trimisă în această direcțiune de General Davidoglu,
atacat delà Sud de restul coloanei Colonel loan, văzându-și toate
liniile de retragere spre Tisa tăiate, capitulează în întregime
(10.000 oameni) și astfel Divizia de Secui este scoasă complect
din acțiune.
Atacul și ocuparea Debreczenului.
In vederea acțiunei contra trupelor inamice din Debreczen
Grupul de Nord dispune :
Divizia 7, mai puțin detașamentul Colonel Rotaru dat Di­
viziei a 2 cav. înaintând cu un regt. Inf. (24 Inf.) și 3 baterii delà
Divizia 6, se concentrează în regiunea: Samson - Hajdu Vamos
și atacă Debreczenul delà Est, în timp ce Divizia 6 (o brigadă)
atacă delà Sud.
La 23 Aprilie Debreczenul este ocupat și inamicul se retrage
spre Szolnoc.
Atacul și ocuparea localităței Bekescsaba.
Contra forțelor inamice semnalate în regiunea Bekescsaba
comandamentul român ia următoarele măsuri :
— Concentrarea Div. 2 v.-tori în regiunea Salonta Mare- -
Zarand -Gyula, pentru a ataca inamicul delà Est.
— Divizia I v.-tori (brig. 1) în regiunea Kisjenô apoi Ketegy-
haza, pentru a ataca dm direcțiunea S.-E.
 154

Div. 6, după ocuparea Debreczenului, se îndreaptă către

Bekescsaba, pentru a o ataca delà Nord la Sud,
Concentrarea trebuia terminată în seara de 25 Aprilie.
Tot în vederea ajutorului eventual al. grupului de Sud,
grupul de Nord îndreaptă Div. 7, care urmărea inamicul spre
Szolnok, în regiunea Püspök Ladany, de unde putea să acționeze
către Bekescsaba.
Acțiunea trebuia dusă cu energie contra inamicului pentru
a-i tăia retragerea spre Tisa.
Idea operativă era :
Div. 2 v.-tori atacă de front.
Div. 6 (o brig.) atacă delà Nord flancul și spatele inamic.
Div. 1 v.-tori (o brig.) atacă delà Sud amenințând linia de
retragere spre Szegedin.
Atacul se execută în ziua de 26.
Div, 6 care întâmpinând rezistențe inamice spre Püspök
Ladany și având de parcurs un drum prea lung delà Debreczen
la Sud, nu poate lua parte la atac.
Div, 2 v.-tori atacă de front și cu o parte învăluie ina­
micul pe la Nord.
Div. I v.-tori atacă pe la Sud și amenință cu o parte dreapta
și retragerea inamicului spre Oroshaza, prin ocuparea localităței
Uj Kigyos.
Inamicul se retrage în grabă cu o parte spre Szolnok și o
parte spre Szegedin.
Bekescsaba este ocupată în ziua de 26 Aprilie.
Va mai încerca rezistența înapoia Bereteului, spre a păstra
un cap de pod la Szolnok, la Gyoma, Szarvas, însă este urmărit
cu energie și asvârlit în întregime peste Tisa.
La 1 Maiu trupele noastre au atins pretutindeni Tisa, obiec­
tivul final al ofensivei, cu un cap de pod peste Tisa la Tokay.
Aceia ce nu putuseră înfăptui Aliații după lungi tratavive,
Armata română desăvârșeșta în 14 zile. Bêla Kun este pus în
fața realității.

Considerațiuni.
Pentru operațiunile comandamentului ungar sunt prea pu­
ține de relevat, deoarece Ungurii nu prezintă o armată bine or­
 155

ganizată, cu un comandament ales și cu un proiect de opera­

țiuni real.
Din gruparea de forțe arătată, reese că Bela Kun acum
abia începuse înjghebarea unei armate sub drapelul bolșevismului,
adunând rămășițele fostei armate.
Este ușor de înțeles ce calitate putea să ofere o armată ai
cărei luptători aveau capul îmbiat cu perceptele comunismului.
Totalul forțelor adunate în fa'ța noastră numărau la circa
70.000 oameni ; organizați însă și gata pentru acțiune erau numai
cei 20.000 din linia I, cu alte cuvinte, cam efectivul unei Divizii
și jumătate.
Ceeace este surprinzător însă, la guvernul și comandamentul
ungar, este tocmai concepția ce o au. Cu o Armată, redusă la
număr și submediocră calitativ, să vizeze ofensiva contra Armatei
române, o Armată perfect organizată și să cucerească Ardealul.
Aceasta ne face să ajungem la convingerea că guvernul și. co­
mandamentul ungar pierduse în întregime simțul realității, jucau
cartea omului care se aruncă disperat singur în prăpastie, cre­
zând că de acolo îi vine mântuirea.
Bela Kun și cei ce-1 admirau sunt viețuitoarea care închisă
în casă se sbate la fereastră să iasă afară, neștiind că, între ea
și libertatea de afară, este geamul care o separă. Ea nu-1 vede,
nu știe acest obstacol, dă să sboare afară, se lovește cu capul
de geam și cade jos.
Dacă intenționau să atace vreodată forțele române, atunci
era mai înțelept să accepte propunerea Consiliului Suprem delà
Paris, să rămână în defensivă până-și puteau organiza o armată
solidă și numai când erau complet pregătiți și ajunși în condi-
țiuni superioare Armatei române, atunci să treacă la ofensivă.
In operațiunile desfășurate, nu putem distinge nici un proiect
de operațiuni la inamic, fiecare grup rezistă, mai mult sau mai
puțin, acolo unde se află, nu este nici un ajutor reciproc și deci
o coordonare a rezistențelor spre a împiedeca manevrele execu­
tate de trupele române.
*
¥ ¥
La acțiunea trupelor române însă, lucrurile au cu totul alt
aspect. Atât conducerea, cât și execuția sunt la toată înălțimea,
ele constituind exemple de valoare pentru studiul aplicărei prin­
cipiilor de conducerea răsboiului.
 156

Situația generală în care ne aflam impunea soluția aleasă,

de guvernul român și era singura admisibilă în acele vremuri.
Nu eram în tonul notei Aliaților, eram însă în vederile in­
tereselor neamului, interese de cari aliații nu se ocupau în de-
aproape, menajând prea mult dușmanul de până aci.
Eram în vederile neamului întreg cu această acțiune și con­
sfințeam de veci și în întregime hotărârea delà Alba-Iulia.
Dar pentru a recurge la o asemenea soluție, trebuia să dis­
punem de mijloacele armate, a căror acțiune să fie sigură și să
realizeze repede și decisiv hotărârea luată.
Aci intră în scenă comandamentul român și el a fost la
înălțimea vremurilor.
Vom examina acțiunea trupelor române, din două puncte de
vedere ; concepție și execuție.
. Comandamentul român concepe ca formă de răsboiu, ofen­
siva, singura care era necesară în această situație și care ne putea
da stăpânirea teritoriilor revendicate.
Această formă de răsboiu cere însă o superioritate de forțe
și o superioritate cu atât mai mare, cu cât lovitura trebuie să fie
mai bruscă și mai decisivă.
Din comparația forțelor celor 2 partide, reese că trupele
române erau aproximativ de 3—4 ori superior numericește și
mult superiori calitativ.
In consecință, forma de răsboiu corespundea mijloacelor de
care dispuneam.
Proiectul de operațiune ales, prevedea o rupere a centrului
dispozitivului inamic, pentru a-1 separa în două, apoi manevra
pe linii interioare.
Acest atac cere însă :
— O massă puternică la punctul unde se dă efortul prin­
cipal, în scopul de a rupe repede frontul inamic și apoi a se ra­
bate efectiv în spatele aripilor.
— Acțiuni puternice la cele două aripi, pentru a imobiliza
forțele inamice de aci, nedându-le posibilitate să ia ofensiva, sau
să se îndrepte contra massei de ruptură.
— O rezervă generală cu care să se facă față neprevăzu­
tului, sau cu care să se exploateze succesul obținut prin ruperea
frontului inmic.
 157

Comandamentul român, consecvent acestor principii dispune ;

— La centru 3 Divizii de inf. (2 în linia I) neavând în fața
lor decât circa o Divizie inamică. (3 reg.-te 10.000 oameni) adecă
Vs din forțele atacului,
— Indică atitudini ofensive la ambele aripi, unde fixează
și angajează complectamente forțele inamice, nedându-le libertatea
să intervină la centru.
— In fine, păstrează Div. 18 în rezerva generală.
Alegerea sectorului efortului principal este la centru, pentrucă
prin ruperea centrului separa Divizia de Secui, cea mai bine
organizată, de restul forțelor la Sud și în special de cele delà
Bekescsaba ; iar pedealtăparte, în sectorul Div. 7 era rețeaua
cea mai deasă de comunicație și munții cei mai practicabili.
Dar în acțiunea sa, comandamentul român întâmpina o
marc greutate și anume: „trecerea unui masiv muntos“ înapoia
căruia inamicul putea să execute manevra pe linii interioare, iar
în timpul traversării lor, să opună rezistențe apreciabile la pă­
trunderea și ocuparea defileurilor.
Și pericolul este cu atât mai mare, cu cât distanța ce separa
coloanele în timpul traversărei este mai mare și cu cât munții
sunt mai groși și impracticabili.
Perioada de criză este când coloanele sunt atacate separat
și nu se pot ajuta reciproc.
Principiul este ca să se treacă pe cât mai dese coloane, să
aibă spațiul între ele mic, pentru a se putea ajuta reciproc, să
acționeze repede pentru a debușa în cel mai scurt timp și a
ajunge în câmpie, unde se poate coordona acțiunea coloanelor.
Un exemplu clasic avem la trecerea munților Thuringiei
de Napoleon în 1806. El separă coloanele sale numai la circa
30—40 km,, prevede atitudinea fiecărei coloane pentru toate
ipotezele ; dacă este atacată, dacă va întâmpina forțe puține
inamice, sau va întâmpina forțe numeroase. Și pentru fiecare
ipoteză el dă instrucțiunile necesare, atât coloanei din dreapta
(Soult) cât și lui Lannes (coloana din stânga).
Iar după debușare el coordonează acțiunea lor și prevede
rabaterea coloanei pătrunse în spatele inamicului, care s'ar opune
la debușarea vre-uneia din celelalte coloane vecine.
Examinând acțiunea trupelor române în această perioadă,
rees evident respectarea acestor principii.
 158

Traversarea munților se face prin toate drumurile, deter­

minând 5 axe principale : valea Mureșului, Crișul alb și negru,,
Crișul repede, Someșul și Tisa.
Iar între aceste văi principale, se intercalează o serie de
coloane secundare, cari micșorează golul între coloanele principale
și dă posibilitatea ajutorului reciproc al coloanelor și întoarcerei
tuturor defileurilor unde inamicul putea opri înaintarea trupelor
române.
In acest scop :
Divizia 7 se mișcă pe 3 coloane separate la 8—10 km.
una de alta, folosind drumurile ce le deschideau văile Crasnei,
Zalău și Korondi (afluenții Someșului).
Aceste coloane se puteau ajuta reciproc în timp și întorceau
respectiv rezistența pe care o opunea inamicul în defileurile din
fața lor.
Divizia 6 avea drumul cel mai strâmt — defileul Ciucea,
de pe valea Crișului repede, — punct unde inamicul putea ține
în loc multă vreme atacul frontal.
Pentru a întoarce însă această rezistență a inamicului și
pentru a fi în strânsă legătură cu Divizia 7 delà dreapta sa,
comandamentul Diviziei dispune :
— înaintarea cu coloana principală pe valea Crișului, sin­
gurul ax de mișcare bun din zona sa.
— întoarce rezistența inamicului din defileul Crasna, prin
coloana regimentul 12 inf. pe care-1 îndreaptă prin vf. Secătura
să cadă în valea Crișului la 15 km. înapoia defileului delà Ciuceat
tăind retragerea inamicului.
— Acelaș defileu îl întoarce și pe la Nord, cu o altă coloană
de 2 batalioane, deschizând astfel drumul pe axul principal.
— Iar pentru menținerea legăturei cu Div. 7, pentru a
ajuta la întoarcerea pozițiunilor pe care inamicul le-ar folosi, fie
în fața Div. 6, fie la Div. 7, comandamentul dirijează o coloană
de un reg. infant, și 3 baterii pe valea Bereteului spre Mărghita
și mai departe spre Nord Oradia Mare, întorcând rezistența pe
care inamicul ar încerca-o la eșirea Crișului din munți.
— In sfârșit, acelaș procedeu îl întrebuințează Divizia 2
vânători la Sud, înaintând pe văile ambelor Crișuri (alb și negru),
se acopere la Sud, pe valea Mureșului, cu un detașament dat de
 159

Divizia I. vânători și atacă defileul Csucs de pe Crișul alb tot

prin manevre dublu învăluitoare în flancurile apărărei.
*
♦ *
Odată debușate coloanele din munți și stăpânind centrele
delà gura defileurilor (Careii Mari, Sătmar, Oradia Mare) se reali­
zează atingerea primului obiectiv, linia de demarcație propusă de
Aliați.
Acum era de discutat dacă trebuia sau nu să se oprească
forțele române pe această linie, sau să continue operațiunile mai
departe.
Știut fiind că o bătălie nu este câștigată dacă succesul ei
n'a fost exploatat la limită, că noua linie de demarcație nu era
încă în vigoare din momentul ce Ungurii nu o admiseseră, că
nu se eliberase tot teritorul național, că forțele inamicului trebuiau
scoase complet din acțiune stabilind între noi și ei o linie bine
definită pe teren — Tisa — comandamentul român apreciază just
situația și admite soluția cea mai bună, exploatarea succesului
până la Tisa.
Inamicul se regrupa în 3 părți :
La Nord, Divizia de Secui spre Mate Salca—Nyiregyhaza,
— Spre centru, la Debreczen.
La Sud un grup principal în regiunea Bekescsaba.
Era necesar deci continuarea ideei prime de operațiuni și
comandamentul român pe aceasta o alege.
*
♦ *
Termină în ziua de 23 Aprilie cu trupele inamice cari ocupau
Debreczenul, deci centrul dispozitivului inamic este complet rupt,
a angajat în acest timp grupele inamice delà Nord și Sud cu
Divizia de cavalerie și Divizia de vânători, acum urma manevrarea
celor 2 grupe inamice rămase, manevră care trebuia să tindă la
atacul lor pe linii multiple interioare, amenințându-le linia de
retragere spre Tisa. Urma rabaterea către spatele celor 2 aripi
inamice, păstrarea și acoperirea golului ce se produce la centru.
In această ideie de manevră, comandamentul român urmă­
rește Divizia de Secui cu Divizia 2 caval, pe care o ajută cu
detașamentul Colonel Rotaru la Mate-Salca și cu detașamentul
Colonel Dragu C. la Nyiregyhaza, taie linia de retragere a inami-
 160

«cului spre Tisa pe la Csap și Tokay, îl atacă concentric la De-

mecser și-l silește să capituleze.
Cu alte cuvinte, este exact procedeul lui Napoleon în ma­
nevra sa delà Ulm, când taie întâi toate liniile de retragere ale
lui Mack și apoi îl atacă concentric silindu-1 să capituleze.
Acelaș atac simultan, din 3 direcțiuni îl concepe și contra
grupului delà Bekescsaba (Bichișciaba) atacându-1 cu Divizia 2
vânători delà Est, Divizia I. vânători delà Sud și delà Nord cu
Divizia 6 (o brigadă).
Lipsea însă cavaleria, căreia i s'ar fi dat misiunea să taie
linia de retragere a inamicului spre Solnok și Seghedin.
Lipsa cavaleriei a dat putință inamicului să se retragă spre
Tisa și să nu aibă aceiaș soartă ca Divizia de Secui.
Ceiace mai favorizează retragerea inamicului, este nesosirea
Diviziei 6 la timp, reținută de rezistențele inamice delà Piispök
Ladany. Această Divizie avea să opereze pe linia de retragere
a inamicului spre Solnok.
De aci trupele române trec la urmărire pretutindeni, înlătură
rezistențele pe cari inamicul le mai încearcă și ating obiectivul
final după 10 zile de operațiuni.
¥ ¥
Ca execuție, operațiunile se desfășoară în vederile proiectului
stabilit. Comandanții în subordine duc operațiunile respectând
principiile enunțate mai sus în sfera lor mică de acțiune, combină
focul cu mișcarea și niciodată nu se lipsesc de factorul principal
în răsboiul de mișcare — manevra.
Prin manevră cuceresc toate punctele tari, realizând succese
cu pierderi mici.
In 14 zile, trupele române parcurg peste 200 km., execută
o serie de manevre, bat și înfrâng toate rezistențele inamice din
munți și în câmpie, realizând astfel una din cele mai rapide
acțiuni.
Defensiva pe Tisa,
Crochiul Nr. 15 A.
Ajungând pe Tisa, trupele române rămân în supraveghere
până ce se va hotărî noua linie de frontieră cu Ungaria. Aliații
cer. să nu mai continuăm ofensiva la Vest de Tisa, ci să rămânem
pe malul ei stâng, unde am ajuns.
 161

In consecință, comandamentul român ia dispozitivul de

supraveghere regrupând forțele astfel ;
a) Grupul de Nord—Sector: Abad-Salok—Tokay—Csap.
— Detașamentul Olteanu în acoperire pe Sectorul exclusiv
Tokay—la Csap.
— Divizia 16 în acoperire pe sectorul Abad-Salok—Tokay.
— Divizia 2 Vânători în rezerva Grupului la Nyiregyhaza ;
b) Grupul de Sud. Sector : Abad-Salok—Mureș.
— Divizia 18 acoperire pe întregul sector.
— Divizia 1 Vânăt. în rezerva Grupului la Bekescsaba ;
c) Rezerva Generală.
— Divizia 6-a în regiunea Oradia—SalontaMare—Beretyô-U.
— Divizia 2 Cav. în regiunea Debreczen.
d) Divizia 7 este transportată pe alt front. j

Ofensiva trupelor ungare contra Ceho-Slovacilor.

Intervenția Aliaților.
In urma înfrângerei, suferite, situația lui Bela Kun începe
a se sdruncina în Ungaria. Curente puternice se nasc contra lui și
pe alocuri au loc ciocniri sângeroase între gărzile albe și trupele
roșii. In asemenea situație, el ne face propuneri de armistițiu
însă, cum Bela Kun nu era un guvern care să reprezinte cu
adevărat voința poporului ungar, guvernul nostru nu primește
propunerea ; în schimb, prin comandamentul suprem i se fac
propunerile unei convențiuni militare pentru suspendarea opera­
țiunilor, care însă nu este primită de Bela Kun.
Pentru a-și ridica prestigiul în interior el avea nevoie de o
victorie. Acest atac însă nu putea fi îndreptat nici contra trupelor
aliate delà Sud și nici contra trupelor noastre, cărora le văzuse
puterea de luptă în ofensiva din Carpații Apuseni.
Frontul cel mai slab era frontul Cehoslovac, pe care vecinii
noștrii îl apărau cu o singură Divizie și aceasta compusă din
trupe cari acum se organizau. Un succes strălucit contra Ceho­
slovaciei prezenta posibilitatea Ungurilor de a se lega cu bolșe­
vicii ruși prin Galiția și de a întoarce pe la Nord rezistența
noastră de pe Tisa.
11
 162

In acest scop, Ungurii concentrează Diviziile 1 și 5 în

regiunea Ernöd — Mezö Kövesd (Sud Miskolcz) și în ziua de 20 Mai
atacă trupele cehoslovace delà Miskolcz, pe care-1 ocupă în
seara acestei zile.
La cererea comandamentului cehoslovac și pentrucă noi
aveam interesul să ne acoperim dreapta, comandamentul nostru
trimite în ajutor detașamentul Colonel Dragu C. cu 5 batalioane
și 5 baterii din Divizia 16 și 2 v.-tori.
Acest detașament începe acțiunea ofensivă la 23 Mai, înain­
tează cu scopul de a intercepta C. F. Miskolcz—Ernöd și a
acționa în dreapta trupelor ungare ce atacâu pe Cehoslovaci.
Acțiunea trebuia să fie concomitent, cu atacul frontal al tru­
pelor cehoslovace.
Trupele cehoslovace însă încep să se retragă desordonat,
oprindu-se abia la 50 km. Nord de Miskolcz, înapoia liniei :
Eperjes—Kaschau.
In fața acestei situații, detașamentul Colonel Dragu, care
înaintase și respinsese aripa dreaptă a armatei ungare până Ia
linia Puszta—Kemely—Kölöm, este oprit și i se dă ordinul să se
retragă în capul de pod delà Tokaj, de unde respinge toate ata­
curile ungare, îndreptate către dreapta noastră.
Cehoslovacii, retrăgându-se până dincolo de linia Eperjes—
Kaschau, rup legătura cu noi și ne expun aripa dreaptă.
Din cauza acestui pericol, în noaptea de 2—3 Iunie retragem
trupele din capul de pod delà Tokay înapoia Tisei.
In acelaș timp, bande ucrainene bolșevice atacau în Mara­
mureș, operând în dreapta noastră, tinzând să facă legătura
cu Ungurii. Comandamentul român însă întinde detașamentul
General Olteanu mai spre dreapta, până în Carpații păduroși, în
timp ce Divizia .8 care ocupase Bucovina, trece în Pocuția,
ocupă Colomea, stabilește legătura cù trupele polone și barează
aici drumul între Unguri și Ucraineni.
Această victorie a Ungurilor și înfrângerea Cehoslovacilor,
redeșteaptă un nou spirit răsboinic la Budapesta și amenința cu
noui turburări liniștea Europei.
Pentru aceasta, Aliații adresează un ultimatum lui Bela Kun
la 7 Iunie, somându-1 ca în 48 ore să oprească orice operațiuni
deoarece tocmai pentru încetarea răsboiului, Consiliul suprem a
 163 —

oprit armata română să înainteze spre Budapesta și armatele

aliate pe frontiera Ungariei.
In acelaș timp, la 10 Iunie, convoacă pe delegații Români
și Cehoslovaci la o conferință, prin care reprezentanții Marilor
Puteri impută României și Cehoslovaciei greutățile orei prezente,
învitându-ne să ne oprim înapoia liniei de frontieră sabilită.
In urma răspunsului aspru și binemeritat dat de I. I. C.
Brătianu, Aliații fac cunoscut celor interesați care sunt fruntariile
stabilite cu Ungaria, trimit câte o notă României, Serbiei, Ceho­
slovaciei și Ungariei la 13 Iunie, invitând pe toți să pună capăt
ostilităților, deoarece „accidentele momentale ale ocupațiunii militare
nu vor aduce o mărire de teritoriu peste frontariile stabilite“.
In urma acestei note, guvernul ungar oprește acțiunea
contra Cehoslovacilor, își retrage trupele înapoia liniei de fron­
tieră și la 23 Iunie încheie un armistițiu cu Cehoslovacii.
Divizia 8-a revine în Bucovina și trupele poloneze își stă­
pânesc singure teritoriul național.
Guvernul român, nu-și retrage trupele de pe Tisa, fiind
singurul care și-a dat seama de realitatea lucrurilor ce se petre­
ceau la Budapesta. El face cunoscut Aliaților, prin delegatul său,
I. C. Brătianu, că Tisa constitue singura linie care oferă din
punct de vedere militar, o barieră serioasă contra incursiunilor
ungare și că nu poate s'o părăsească înainte de a cunoaște ga­
ranțiile ce i le oferă Ungaria.
O lună va trece numai și Aliații vor vedea adevărul.

Ocuparea Banatului.
La Sud de Mureș, Banatul era încă ocupat de trupele
aliate franco-sârbe, deși tratatul nostru de alianță ne dedea în
întregime Banatul.
Trupele sârbe, după ce au reocupat în întregime Serbia,
au continuat înaintarea peste Dunăre, în unire cu trupele fran­
ceze și au ocupat tot Banatul. Tratatul nostru de alianță, cu care
am intrat în răsboih și prin care ni se recunoscuse alipirea Bana­
tului în întregime, nu fusese semnat de Serbia. In consecință, ea
nu vroește să ne recunoască stăpânirea Banatului și caută să ne
rupă, dacă nu tot Banatul, dar cel puțin jumătatea de Vest,
justificând aceasta prin necesitatea de a-și acoperi capitala la
Nord de Dunăre.
11*
 164

Și pentru a pune Aliații în fața unui fapt împlinit, profită

de această ocazie și ocupă întreg Banatul.
După repetate proteste, ridicate de delegația noastră delà
Paris, Aliații rămân totuși la părerea de a împărți Banatul între
noi și Sârbi, cu toate că ei însăși ni-1 consfințiseră în întregime
prin tratatul de alianță.
In consecință, Banatul de Est, ce ni sè cuvenea nouă, este
evacuat de trupele sârbe și ocupat de Divizia 11 franceză, în
loc să fie dat trupelor noastre.
Aradul era încă în stăpânirea ungară, de oarece el era
dincolo de linia de demarcație.
Se naște astfel un lucru curios. Câte un comandament
francez la Lugoj, Timișoara și Arad cari, sub influența popula­
ției băștinașe, ajunge la convingeri deosebite. Cel delà Lugoj
favorabil nouă ; celelalte favorabile Ungurilor.
Abia după venirea lui Franchet d'Espérey, la 2 Iulie,
văzând situația la fața locului, începe a se clarifica adevărul și
cu începere delà 12 Iulie ni se dă întreg orașul Arad, iar delà
21 Iulie Banatul de Est în întregime.
Comandamentul român trimite Divizia 2-a și o parte din
Div. 21 ca să-l ocupe.
Cum însă ofensiva ungară de pe Tisa necesita trupe pentru
oprirea ei, această Divizie va fi dusă la Nord, rămânând pentru
ocuparea Banatului numai un regiment infanterie din Div. 2-a și
regt. 105 inf. cu o baterie artilerie din Div. 21.

Ofensiva armatei ungare pe Tisa.

20—24 Iulie 1919.
Situația Generală.
Ametit de succesul obținut contra Cehoslovacilor și de
importanța care i se arătase din partea Aliaților, Bela Kun crede
că a sosit momentul să treacă la ofensivă contra noastră, pentru
a stabili legătura cu Rusia bolșevică prin Maramureș, să ocupe
regiunea agricolă de pe valea Tisei să sdrobească armata română
și s'o respingă înapoia nouii linii de frontieră fixată de Aliați,
eventual chiar până Ia Carpații Apuseni.
încrezător pe situația nou creiată, devine intransigent la nota
remisă de Aliați, prin care-i cere demobilizarea și desarmarea
armatei, condițiuni care-i fuseseră impuse chiar prin armistițiu.
 165

Guvernul român, făcuse cunoscut Aliaților că numai după exe­

cutarea acestor clauze ale armistițiului, trupele române se vor
retrage de* pe Tisa pe linia de frontieră.
Bela Kun refuză să se supună clauzelor notificate, răspunde
că el nu se reazimă decât pe armata sa și continuă febril cu
organizarea și mobilizarea armatei.
Acum Aliații încep să-și dea seama de realitatea arătată atât
de clar de reprezentantul nostru la conferință. Văd că lucrurile
iau o întorsătură foarte gravă, amenințând Europa cu un nou
răsboiu.
In consecință, la 11 Iulie, Consiliul Aliaților se întrunește
la Paris și din rapoartele experților militari constată că Ungaria
vrea să profite de demobilizarea Aliaților, se organizează și mobi­
lizează fără nici un înconjur și urmărește să deslănțue din nou
răsboiul pentru a-și redobândi teritoriile pierdute.
Mareșalul Foch propune o acțiune militară imediată contra
Ungariei, cu scopul de a o bate din nou, să se ocupe Buda­
pesta și s'o dezarmeze complet.
In acest scop, să coopereze contra ei: 6 Divizii române,
2 cehoslovace, 2 franceze și 1 sârbă, toate sub un comandament
unic.
Mareșalul Foch este însărcinat cu pregătirea și proiectul
acestei operațiuni. El se pune în legătură imediat cu repre­
zentanții și' comandamentele armatelor aliate, însă numai din
partea noastră primește, la 17 Iulie, răspunsul că vom pune la
dispoziție toate trupele ce le avem disponibile, eventual chiar
mai aducem 2 Divizii de pe Nistru. Atât Cehoslovacii, cât și
Sârbii însă nu răspund afirmativ, sub pretextul că nu e momentul
acum de asemenea operații, iar Sârbii că nu au cu ce se apăra
contra Bulgarilor.
înainte însă ca proiectul lui Foch să prindă consistență,
Bela Kun îl precedează cu ofensiva sa, începând chiar din ziua
de 17 Iulie pregătirile de artilerie pe tot frontul Tisei, pentruca
în dimineața de 20 Iulie ora 3, să execute trecerea ei cu toate
forțele, atacând armata română.
Comandamentul român atunci trece în legitimă apărare,
nu mai așteaptă nici un ajutor și lasă să rezolve singură armata
română problema ce nu o rezolvaseră încă Aliații.
 166 —

Organizarea Armatei ungare.

Bela Kun, convins că pentru acțiunea contra noastră are
nevoe de o armată puternică și bine utilată, profită de libertatea
ce o are în urma armistițiului încheiat cu Cehoslovacii și își
reorganizează armata pe baze mai solide.
In ajunul ofensivei contra noastră, ei dispuneau de un total de :
175 batalioane cu 90.000 oameni și 964 mitraliere.
90 baterii art. (327 guri de foc) de calibre ce variau până
la 420 mm.
10 escadroane (1340 săbii).
9 trenuri blindate.
13 companii pioneri.
10 companii aviație (40 aparate).
Toate acestea forțe erau grupate în 4 Corpuri de Armată
organizate astfel :
Corpul 1 compus din 3 Divizii (2, 6, 7).
Corpul 2 compus din 4 Brigade independente și Divizia 8-a.
Corpul 3 compus din 3 Divizii (1, 5 și 2 Brigăzi independente).
Corpul 4 compus din 4 Divizii (4, 3 și 2 Divizii de lucrători).
Divizia era organizată pe 2 brigade a câte 2 regimente ;
fiecare regiment constituit pe 3 batalioane, fiecare batalion pe
3 companii infanterie și 1 companie mitralieră.
Ca artilerie, avea o brigadă a 2 regimente, fiecare regiment
a 6 baterii (calibre 100—150).
Trupe speciale: o companie pioneri, un escadron cavalerie,
o companie telegrafie.
Această organizare însă nu era complect realizată ; mare
parte din Divizii nu aveau nici efectivele complecte și nici toate
categoriile de arme și unități speciale arătate mai sus.
Pedealtăparte, calitatea armatei și a comandamentului era
foarte slabă. La comanda Corpurilor de Armată nu erau ofițeri
de carieră.
La comanda Corpului I. Armată era mecanicul Landler, la
corpul II. ziaristul Pogany etc.
Aceștia însă erau însoțiți de șefi de stat major ofițeri de
carieră; Diviziile erau comandate de Coloneii ofițeri de carieră.
La 20 Iulie, Armata ungară, concentrată pe frontul nostru,
este cu două grupuri secundare la cele 2 aripi (N. și S.) și un
grup principal la centru în regiunea Szolnok—Czegled.
 — 167

Gruparea forjelor.
Crochiui Nr. 15 A.
a) Grupul secundar de Nord.
— Brigada 2 de Secui și Brigada 3 de lucrători în regiunea
Kiraly și Tokaj.
— Detașamentul Szanto și reg. 39 inf. în regiunea. Tokaj
și Sud.
— Divizia 1 în regiunea Miskolcz, rezerva grupului.
b) Grupul principal (centru):
— Divizia 7 în regiunea Szolnok.
— Divizia 5 „ „ Jaszladany — Ujszasz.
— Divizia 6 „ „ Abony.
Legătura cu grupul Nord prin brigada 80 Internațională la
Poroszlo.
c) Grupul secundar de Sud :
— Divizia 2-a în regiunea N^" ’ -ud Mindszent.
Divizia 4, în rezerva acesta, grup, se co._ ntrează la Kis-
telek înapoia dreptei Diviziei a 2-a.
d) Rezerva generală a armatei era constituită din ’/s Div. 3
și un reg.. de husari în'regiunea Czegled.
Totalul forțelor din fața noastră se urcau la 100 batal.,
800 mitr., 10 escadroane, 60 baterii și 9 trenuri blindate.
Comanda grupului de Nord o avea Corpul III delà Hatvan,
iar grupul central și Sud Corpul I delà Czegled.
Cartierul general al Armatei la Gödölö.

Gruparea forțelor românești.

Datorită unui serviciu intens de informațiuni, comandamentul
român cunoștea cu mult înainte, intențiunea inamicului de a ne
ataca la 20 Iulie. La 18 Iulie 1 Lt.-Colonel împreună cu 22 ofi­
țeri din armata ungară se predau regimentului 90 inf., la postul
delà gura Crișului, divulgând planul ofensivei ce avea să se des­
fășoare câteva zile mai târziu.
In acest scop se iau toate măsurile relativ la dispunerea
trupelor într’un dispozitiv articulat, aducerea de noui forțe, precum
și stabilirea planului de acțiune față de oricare ipoteză de atac
atribuită inamicului.
 168
/ /
In preziua ofensivei inamicului, noi dispuneam de 8 Divizii
inf. (1 și 2 v.-tori, 1, 6, 16, 18, 20 și 21). 2 Divizii de cavalerie.
Ridicându-se la un total de 92 batal., 58 escadr., 8OV2 ba­
terii, 2 trenuri blindate, 3 escadrile.
Comparând cu cele ungare eram cu :
a) 8 batalioane 1 . , .
7 trenuri blindate J m enon '
b) 48 escadroane 1 , .
2OV2 baterii J superiori;
Toate acestea trupe erau grupate astfel :
a) Grupul de Nord sub comanda General Mihăescu, cu :
— Div. 16 în acoperire pe Tisa delà Csap la Abad-Szalok.
— Div. 2 v.-tori în rezerva grupului la Nyiregyhaza.
— Brig. 5 roșiori.
bj Grupul de Sud sub comanda General Holban, cu :
— Div. 18 în acoperire delà Abad-Szalok la Mureș.
— Div. 1 v.-tori, în rezerva grupului, la Bekescsaba ;
c) Rezerva generală a Armatei de Transilvania constituită din :
— Div. 1 în regiunea Careii Mari—Er Mihalyfalva.
— Div. 2 Cav. în regiunea Debreczen.
— Div. 6 în reg. Oradia-Mare—Salonta-Mare—Beretyo
Ujfalu.
— Div. 1 Cav. în regiunea Seghalom -Vesztö—Sarkad.
— Div. 20 este repartizată pentru instrucție cu câte o
brigadă la Div. 1 și 2 v.-tori.
— Div. 21 idem la Div. 1 v.-tori și Div. 6.
In afară de aceste trupe, comandamentul român mai dis­
pune de :
— 7 bateriimunte.
— 2 bateriiautotunuri a 4 piese.
— 3 baterii platforme de cale ferată.
— 2 trenuriblindate.
— Grupul 5 aviație (3 escadrile).
— Un grup motomitraliere etc.
Comand, trupelor de Transilvania a mai cerut Marelui Car­
tier noui trupe din interior, însă acestea vor fi sosite numai la
începerea contra ofensivei noastre (Div. 2, 7, regt, v.-tori munte,,
reg. 7 și 8 v.-tori.
 169

Proiecte de operațiuni.
I. Comandamentul ungar.
a) Trecerea Tisei în dimineața de 20 Iulie ora 3, simultan
cu cele 3 grupuri în punctele Tokaj, Szolnok, Csongrad și Mind-
szent, unde avea să se qpnstitue capetele de pod, protejând tre­
cerea Tisei pentru restul trupelor.
b) Apoi, continuarea ofensivei cu următoarele obiective și
misiuni :
1. Grupul de Nord. După trecerea Tisei, să înainteze pentru
a ocupa nodul de comunicații delà Nyiregyhaza și Debreczen,.
după care toate forțele grupului să se îndrepte spre Careii Mari
pentru a-1 ocupa.
Brig. 80, executârfd trecerea la Poroszlo, avea aceiaș di­
recțiune, continuând să facă legătura cu grupul central.
2. Grupul din centru, să pronunțe atacul principal la Szolnok„
după care să înainteze cu :
— Divizia 6 în direcția Karczag.
— Divizia 5 „ „ Turkeve.
— Divizia 7 „ „ Mezötur—Gyoma.
După ocuparea lor toate 3 Diviziile să înainteze concentric
cu obiectiv unic — Oradea Mare.
3. Grupul Sud. Divizia 2-a urmată de Div. 4-a să execute
trecerea Tisei cu majoritatea forțelor pe la Csongrad și numai cu
o flancgardă de 1 regiment pe la Mindszent, să ocupe, ca prim
obiectiv, Hodmezo-Vâsărhely și Oroshâza, după care să continue
ofensiva pe 2 coloane cu direcțiunile Arad și Bekescsaba. Acest
grup asigură dreapta grupului central.

II. Comandamentul român.

Defensiva. Interzicerea inamicului să treacă Tisa.

Operațiuni.
Cu începerea din ziua de 17 Iulie, inamicul, termină con­
centrarea și începe o puternică pregătire de artilerie, executând
trageri de distrugeri, îndeosebi în sectorul Szolnok și mai puțin
la Tokaj
Aviația foarte activă, execută recunoașteri zilnic în sectoa­
rele de atac.
 — 170

In dimineața de 20 Iulie ora 3, inamicul trece la atac si­

multan pe tot frontul, cu efortul principal Szolnok.
La Tokaj, până la ora 8,30, reușește să treacă Tisa pe la
Tokaj și mai la Nord pe Ia Szabolcs, constitue un cap de pod
cu primele 2 regimente sub protecția cărora apoi trece toată bri­
gada, ocupând localitățile Timar, Rakamăz, Tisza Eszlar.
Pentru un moment, inamicul reușește să treacă Tisza și pe
la Tisza Bö, Tisza Dob, Tisza Dada, insă este contra atàcat și
respins cu mari pierderi.
La Szolnok, la ora 3, după un puternic bombardament de
artilerie, inamicul reușește să arunce pe stânga Tisei o avangardă
tare de 2 regimente din Divizia 7, respinge posturile de aco­
perire ale regimentului 91 inf. și ocupă localitatea Tisza Szajol,
formând un cap de pod la adăpostul căruia continuă să treacă
restul Diviziei 6 și 7.
Trupele noastre de acoperire (reg. 91 inf.) se retrag pe o
nouă linie de rezistență la Vest de Török Szt. Miklos.
La Sud, în regiunea Csongrad Mindszent, inamicul, ata­
când în regiunea celor 2 poduri delà Szentes și la Mindszent,
este respins de trupele noastre de acoperire (Reg. 89 și 90 inf.) și
nu reușește să treacă Tisza decât pe la Mindszent, rămânând în
stăpânirea localității Hodmezo-Vâsârhely.
In rezumat, în ziua de 20 Iulie, inamicul reușește să-și con­
stitue puternice capete de pod la Tokaj, Szolnok și la Mindszent.
Măsuri luate de Comandamentul român pentru 21 Iulie.
1. Grupul de Nord să contra atace și să respingă trupele
inamice trecute Tisa în sectorul său, după care să rămână în de­
fensivă cu Div. 16 pe Tisa și cu Div. 2 v.-tori în rezervă.
2. Grupul de Sud să cedeze cu Div. 18 terenul, luptând
pas çu pas până la linia Vest: Kis Ujszâlâs, Mezötur, Oroshâza,
atrăgând cât mai multe forțe inamice pe această linie.
3. Rezerva generală. Divizia 1, 6 inf. și Divizia 2 Cav. să
se concentreze până în seara de 21 Iulie în regiunea centrală
Madaraș, Karczag, Kaba, Püspök Ladany, Barand, constituind
massa de manevră cu care să facă față, fie la Nord fie la Sud.
Prin aceste măsuri, Comand, român voiește ca atacând la
N, și la S. să se convingă de tăria forțelor inamice cari operează
.spre aceste direcțiuni, să se identifice asupra direcțiunei unde
 171

este plasat efortul principal, pentru a se hotărî la manevra ce

vizează s'o execute. Pedealtăparte, caută să atragă inamicul la
centru, pregătind manevra dublu-învăluitoare.
Inamicul fiind atras la Nord și Sud, lasă libertatea de ac­
țiune massei de manevră pentru a se concentra.

21 Iulie.
In dimineața zilei, inamicul își continuă atacul pe tot frontul,
iar trupele noastre își execută misiunile ordonate mai sus.
La Nord. Reg. 81 inf, împreună cu brig. 3 v.-tori contraatacă
și reocupă pentru un moment localitatea Rakamaz, Balsa, Sza­
bolcs capturându-i 2 tunuri, H mitraliere, 70 prizonieri, etc.
Din cauza focului puternic al artileriei inamice de pe înăl­
țimea Tokaj și contra atacați de rezerve puternice inamice, tru­
pele noastre cedează localitatea Rakamaz și Szabolcs, retrăgându-se
pe o linie jalonată de localitățile : Berczel, Szanto Halom, Roszozs
Pszt, Tisza Eslar pe care se întărește cu o parte din Div. de
v.-tori, oprind mărirea capului de pod inamic.
Pe restul Tisei, grupul Nord menține malul stâng.
La centru. In sectorul Szolnok inamicul, continuând înain­
tarea, atacă cu Div. 6 în direcțiunea Török Szt. Miklos silind
reg. 91 și 92 să cedeze până la Est de această localitate, iar cu
Div. 7 se dirijează către Mezötur silind regimentul 89 să se
retragă la Mezötur.
La Sud. In sectorul Csongrad, Mindszent, inamicul reușește
să ocupe Szentes, respingând elementele reg. 90 inf.
In rezumat, în ziua de 21 Iulie inamicul n'a mai putut
înainta la Nord, a înaintat însă la centru și Sud, unde a fost
atras de cedarea Div. 18-a.

Măsuri luate de Comandamentul român pentru 22 Iulie.

Comandamentul român își continuă aceeaș idee de manevră,
în care scop el dispune :
a) Grupul de Nord, să se mențină cu orice preț pe această
poziție, oprind orice înaintare a inamicului ;
b) Grupul de Sud, este întărit cu :
1000 călăreți pe jos din Div. 1 cav. (restul rămânând înapoi
pentru complectarea cailor).
 172

Cu brig. 4 roșiori și un divizion art. căi. Ia Gyoma.

Cu reg. 107 inf. ce se atașează Brig. 1 v.-tori.
Acest grup continuă să atragă forțele inamice spre canalul
Bereteu și chiar la Est de acest canal.
— Pentru a avea libertatea de acțiune însă, față de grupul
principal inamic trecut pe la Szolnok, grupul de Sud primește
însărcinarea să contraatace și să asvârle peste Tisa toate forțele
inamice delà Sudul Crișului, după care brig. 1 v.-tori să se în­
drepte spre Nord pentru a lua parte la acțiunea principală delà
Szolnok ;
c) Grupul de manevră, întărit cu reg. 99 ce se atașează
Div. 6 își continuă concentrarea și din noaptea de 22/23 începe
marșul de apropiere în vederea atacului în flancul stâng și spatele
inamicului trecut pe la Szolnok.

22 Iulie.
Inamicul continuă atacul pe tot frontul.
La Nord întărește capul de pod cu trupe din Divizia I
pentru a ne atrage forțele în aceea parte.
In scopul de a ușura acțiunea grupului principal delà
Szolnok, și a ne întoarce rezistența opusă acestui grup, trece
Tisza cu Brig. 80 și unități din Div. 3, pe la Tisza Füred, Tisza
Szölös, Tisza Roff și Fegyvernek.
Trupele noastre se retrag delà Tisza Füred pe linia Istvan
Nyir Felhalom, iar reg. 18 v.-tori delà Sud se retrage la Madaras,
dând putința inamicului să atingă în seara de 22 Iulie linia loca­
lităților : Kunhegyes, Kenderes,
Acțiunea inamicului prin acest loc era periculoasă pentru
manevra noastră și de aceea comandamentul român va lua o
serie de măsuri.
La centru. Inamicul se mărginește numai la bombardament
și recunoașteri ofensive ; el își oprise ofensiva la centru, pentrucă
aștepta să vadă rezultatul trecerilor pe la Fegyvernek și Tisza
Füred, precum și acțiunea delà Sud unde brig. 1 v.-tori atacă
violent trupele inamice trecute Tisa. Era o pauză pentru clarifi­
carea situației și ușurarea acțiunei centrale.
La Sud, brig, 1 v.-tori cu reg. 90 inf., înaintează delà Oros-
haza pe 2 coloane cu misiunea să atace inamicul din regiunea
 173

Szentes—Mindszend—Hodmezô-Vâsârhely. Până în amiaza zilei

de 23 Iulie, inamicul este respins peste Tisa în întreg sectorul
Sud și brig. 1 v.-tori își capătă libertatea pentru o acțiune la
Szolnok.
23 Iulie.
Inamicul reia înaintarea cu grupul principal delà Szolnok.
Div. 5 trecuse Tisa și se intercalase între Div. 6 și 7.
Acțiunea era sprijinită acum și de forțele trecute pe la
Tisza Roff și Fegyvernek. Până seara ocupă Kis Ujszâlâs, Tur-
keve și Mezötur.
Trupele Div. 18 se retrag înapoia Bereteului.
La Sud inamicul încearcă din nou trecerea Tisei pe la
Szarvas și Ocsod însă este respins pretutindeni.
La Nord nici un progres.
Ca rezultat final al ofensivei inamice, în seara de 23 Iulie
el se menține cu un cap de pod la Tokaj,.unde a fost oprit
definitiv în ziua de 21 Iulie; la Sud de vărsarea Crișului până la
Mureș, inamicul a fost respins peste tot dincolo de Tisza; la
centru înaintase în sectorul Tisza Roff—Tisza Nagy Rev, 60 km.
front și 30 km. adâncime, ocupând localitățile • Kis Ujszâlâs,
Turkeve, Mezötur.

Contra ofensiva trupelor române 24—27 Iulie 1919.

Crochiul Nr. 15 A.
Inamicul fiind atras pe canalul Bereteu de Divizia 18 și
grupul de manevră terminându-și concentrarea, comandamentul
român se hotărește să treacă la contra ofensivă în dimineața de
24 Iulie, executând un atac dublu învăluitor în flancurile trupelor
inamice din fața Bereteului

Proiect.
Ideia de manevră.
Defensiva activă la Nord și Sud asigurând libertatea de
acțiune grupului de manevră. Să atace grupul inamic trecut la
Szolnok, printr'o manevră dublu învăluitoare, cu efortul principal
pe latura de Nord, ducând la tăierea liniei de retragere a inami­
cului spre Tisa. Efortul principal constituit din 2 Div. Inf. și 1
Div. Cav.
 174

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

1. Grupul de Nord menține atitudine agresivă. Face in­
cursiuni peste Tisa, eventual capete de pod permanente, în
scopul de a pironi toate forțele inamice din fața sa și a nu le
da posibilitatea să intervină în ajutorul grupului delà centru.
In acelaș timp, deplasează regimentul 10 v.-tori delà Debre-
czen spre Tisza Füred, pentru ca împreună cu reg. 94 inf. (2
batal.) și reg. 9 roșiori să atace și să respingă peste Tisa, ina­
micul trecut la Tisza Füred, care amenința spatele grupului de
manevră.
2. Grupul de manevră (Div. 2 cav. și Div. 1 și 6 inf.) de­
plasat mai spre Vest cu; .
Divizia 2-a cav. — General Davidoglu — la Madaras.
Divizia 1 — General Obogeanu — în zona Szilagy tn.
Mandochi tn.
Divizia 6 — General Olteanu — cu brig. 12 la Karczag și
brig. 11 la Szt. Âgota.
Are misiunea să atace Sud flancul stâng și spatele inamic
astfel ;
— Div. 2 cav. asigură spatele grupului de manevră.
Reg. 9 roșiori întărit cu o companie cicliști și o baterie călăreață
să atace și să ocupe Tisza Szt. Imre, Tisza Igar după care,
să ia parte la atacul inamicului delà Tisza Füred, concomitent cu:
reg. 10 v.-tori.
Restul Diviziei acopere și asigură dreapta grupului, înaintând
cu o parte pe la Nord și Vest de satul Kunhegyes pentru a tăia
retragerea inamicului în această parte, iar cu o parte ajută reg.
18 v.-tori pentru atacul și cucerirea localităței Kunhegyes.
Divizia l-a, însărcinată cu lovitura principală, să înainteze
prin localitățile Kunhegyes și Fegyvernek, către gara Fegyvernek,
pentru a tăia retragerea inamicului spre Szolnok.
Divizia 6-a, lăsând Brig. 11 în rezerva grupului, constitue
cu Brig. 12 pivotul manevrei și avea misiunea să reziste tuturor
atacurilor inamice îndreptate spre Karczag.
Legătura cu grupul Sud, prin escadronul de cav.. al Div. 6.
c) Grupul Sud constitue 3 detașamente :
— Detașamentul General Papp format din reg. 91, 92,
brig. 2 v.-tori și 1 batal, de 1000 călăreți, concentrat în regiunea
 175

Gyoma, Endöd, Devavanya, cu misiunea să se mențină pe stânga

Bereteului și să imobilizeze prin acțiuni ofensive, forțele inami­
cului din fața sa.
— Detașamentul General Lecca, compus din Brig. 1 v.-tori
mai puțin 2 companii, 2 batalioane din reg. 90 inf. 1 batal, din
reg. 89 inf. și Brig. 4 roșiori, concentrat în regiunea Szarvas,
Ocsöd, Kun Szt. Marton, să atace spre Nord flancul și spatele
inamicului, concurând la acțiunea grupului de manevră.
— Detașamentul Colonel Pirici, compus din reg. 107 inf.
un batal, din reg. 89 inf. și 2 companii v.-tori, grupat la Vest de
Oroshaza, să interzică inamicului trecerea Tisei în sectorul cuprins
între gura Crișului și Mureș.

Operațiuni.
24 Iulie.
Grupul Nord. Atacul îndreptat de reg. 10 v.-tori cu 2 batal,
din reg. 84 inf. spre Tisza Füred, reușește și asvârle brig. 80
inamică complect peste Tisa, capturându-i 2 tunuri și 500 prizoneri.
Unitățile trecute pe la Tisza Szö'ös caută să-i vină în ajutor,
însă sunt respinse și capturate de reg. 9 roșiori, care înainta delà
Tisza Igar spre Tisza Füred.
In seara zilei de 24, inamicul nu mai are în fața grupului
de Nord decât capul de pod delà Tokaj—Rakamaz.
Grupul de Nord devine foarte agresiv față de inamic în
care scop este întărit cu brig. 5 roșiori.

Grupul de manevră începe acțiunea la ora 4 dimineața.

Divizia 2-a cav. împreună cu reg. 18 v.-tori atacă și ocupă
localitatea Kunhegyes. Reg. 9 roșiori ocupă Tisza Szt. Imre, Tisza
Igar, luând parte la atacul delà Tisza Füred. El asigură spatele
grupului de manevră.
Divizia I-a se pune în marș la ora 4 a. m., cu 3 regimente
(31, 1 și 18) în linia I. și cu reg. 17 eșalonat înapoia dreptei, și
pe la ora 11 este în strâns contact cu inamicul. Atacul ei tre­
buia să fie decisiv pentrucă ea constituea efortul principal al
grupului.
Progresând prea repede și din cauză că Div. 6 nu se poate
menține la înălțimea ei, flancul stâng rămâne descoperit și pe la
ora 15 inamicul acționând în flancul descoperit silește Brigada
 176

Colonel Tomoroveanu să replieze 4 — 500 m. Prin intervenția

imediată a rezervei de brigadă, sub conducerea însăși a coman­
dantului de brigadă, care cade mort în fruntea trupelor sale,
frontul se restabilește și se reia înaintarea către satul Kenderes.
Intrând și regimentul 17 inf. la dreapta în linia I. Divizia
reușește să înainteze circa 15 km. și în seara zilei stăpânește linia
Fegyvernek—Kenderes, amenințând flancul și spatele inamicului.
Divizia 6 (brig. 12) avea de atacat localitatea Kis Ujszâ'âs.
înaintând delà Karczag, atacă inamicul pe linia lacurilor
Kecs Kento, Czina Deng și-l respinge până la 3 km. de Kis
Ujszâlâs. Contra atacată spre seară în flancul stâng, de rezervele
inamice, se retrage pe linia lacurilor de mai sus.
In rezumat dar, acțiunea grupului de manevră respinge
flancul stâng inamic, aruncă peste Tisa trupele delà Nord de
Fegyvernek și ajunge în flancul inamic pe linia localităților Fegy­
vernek, Kenderes. Progresasem în această parte circa 8—10 km.
Grupul Sud se menține în defensivă, executând diferite re­
cunoașteri ofensive cu scopul de a atrage forțele inamice în acea
parte.
La Turkeve, inamicul trece Bereteul și silește trupele noa­
stre să se retragă spre Devavanya.
Atragerea lui în această parte, ușura manevra delà Nord.
La Sud inamicul încearcă trecerea Tisei cu 2 companii pe la
Szentes, însă este respins de detașamentul Colonel Pirici.
După rezistența opusă de inamic, în special pe linia Ken­
deres—Kis Ujszâlâs, comandamentul român este convins că ina­
micul și-a îndreptat efortul principal în această parte, rămânând
în defensivă pe restul frontului.
Ca atare, comand, român hotărăște, pentru 25 Iulie, acce­
lerarea acțiunei și anume :
a) Aduce Div. 2 v.-tori și brig. 5 roș. în regiunea Madaras
unde va fi nevoe, eventual, de accelerarea acțiunei grupului de
manevră ;
b) Grupul de Sud, să atace cu detașamentele General Papp
și Lecca în sectorul cuprins între Turkeve și Tisa, în flancul
drept și spatele inamicului.
Cu alte cuvinte, din ziua de 25 se desenează manevra dublu
învăluitoare.
 — 177 —

25 Iulie.
Grupul de manevră.
In dimineața zilei ofensiva începe pe tot frontul.
Inamicul, în scop de a salva retragerea trupelor înaintate
de pe Bereteu, încearcă o demonstrație și trece cu un detașament
de circa 3000 de oameni Tisa pe la localitatea Tisza Bö, con­
comitent cu un contra atac îndreptat asupra reg. 17 inf. din spre
Szaparfalu către Fegyvernek.
Reg, 17 inf. se retrage din Fegyvernek spre a nu fi supus
învăluirei inamicului delà Tisza Bö, Un contra atac puternic ajutat
de Brig. 3 roșiori respinge peste Tisa trupele roșii trecute la
Tisza Bö cu mari pierderi. Reluând acțiunea, în după amiaza
zilei, reocupă Fegyvernek și Szaparfalu,
Div. 6 atacă cu Brig. 12 localitatea Kis Ujszâlâs, ajutată
de un batal, al Div. I care atacă delà Nord.
Inamicul, văzându-și retragerea tăiată de trupele Div. I se
retrage în debandadă, lăsând numeroși prizonieri și material de
răsboiu.
De aci trupele grupului de manevră continuă urmărirea
și se oprește în seara zilei pe linia Szaparfalu 8 km. Sud-Vest
Kis Ujszâlâs.
Grupul de Sud.
Misiunea grupului de Sud, era :
— Să atace cu detașamentul General Papp spre Turkeve
și Mezötur, pentru a ține pe loc trupele inamice.
— Să atace cu detașamentul General Lecca spre Nord, spre
a cădea în flancul și spatele inamicului.
— Detașamentul General Lecca înaintează pe 3 coloane.
aj Coloana din stânga (1 reg. cav., 2 baterii căi., 1 batal, inf,
în căruțe) delà Ocsöd cu direcția Szolnok.
b) Coloana din centru (1 reg. cav., 2 baterii căi. și un batal,
inf. în căruțe) cu direcția Török Szt. Miklos.
c) Coloana din dreapta (1 reg. v.-tori și 3 baterii) atacă
delà Szarvas spre Nord, către Mezötur.
Această mișcare determină Diviziile 5 și 7 ungare să înceapă
imediat retragerea spre Szolnok.
întreg detașamentul General Lecca ajunge în seara de 25 Iulie
la 10 km. Sud-Vest Török Szt. Miklos.
12
 178

— Detașamentul General Papp a atacat tot timpul trupele

inamice întârziindu-le retragerea.
In rezumat, acțiunea viguroasă din această zi, duce grupul
de manevră și detașamentul General Lecca la 6—10 km. de linia
de retragere a inamicului și-l silește a-și grăbi retragerea des-
ordonată peste Tisza.
26 Iulie.
Acțiunea viguroasă din 25 Iulie a grupului de Sud și în
special a detașamentului General Lecca ajuns la 10 km. de Török
Szt. Miklos, determină pe inamic să se retragă în grabă chiar în
noaptea de 25/26 spre a-și salva linia de retragere.
Grupul de manevră înaintează cu Div. 1 întărită cu Brig. 12
și reg. 99 inf. în direcțiunea Török Szt. Miklos pe care-1 ocupă
la ora 9,30.
Brig. 11a Div. 6, întărită cu brig. 5 roșiori, înaintează cu
aceiași direcțiune la stânga Div. 1.
Div. 2 cav. este menținută înapoia dreptei dispozitivului,
în scopul de a asigura dreapta și spatele grupului și a fi gata
pentru urmărire.
Inamicul începuse retragerea din noaptea de 25/26, nu mai
opune nici o rezistență și se retrage în desordine spre Tisa.
Continuând urmărirea până în seara zilei, grupul de ma­
nevră, împreună cu grupul de Sud, ating peste tot Tisa, respinge
în desordine toate trupele inamice peste acest râu, după ce le
capturează o însemnată cantitate de prizonieri și material de
răsboiu.
La Nord, grupul de Nord atacă la capul de pod Rakamasz
și la ora 10 seara toate trupele inamice sunt asvârlite peste Tisa.
In rezumat după 3 zile de contra ofensivă, trupele româ­
nești au asvârlit în desordine pretutindeni inamicul peste Tisa și
cu începere din seara de 26 Iulie trupele noastre trec din nou în
supraveghere pe Tisa.
Considerațiuni.
După ce am văzut descrierea evenimentelor, să ne aruncăm
o scurtă privire asupra concepției și execuției și să vedem căror
cauze se datorește înfrângerea Armatei ungare și victoria trupelor
române. *
¥ *
 179

Inamicul. Concentrarea forțelor, proiect de operațiuni.

Am văzut că din totalul forțelor de care dispunea coman­
damentul ungar — 13 Divizii — el întrebuințează pentru ofensiva
contra noastră 7 Div. organizate, 2 brig, de Secui, brig. 80,
detașamentul Szanto, ceeace dă un total de 9 Div. și jumătate,
lăsând restul pentru supravegherea celorlalte fronturi și o parte
în curs de organizare în interior.
Ca situație generală comandamentul ungar, era într'o situație
favorabilă, pentrucă la Nord încheiase armistițiul cu Cehoslovacii
asigurându-și stânga, La Sud, trupele franco-sârbe erau în com­
plectă defensivă, dând liniștea dreptei trupelor ungare să operez
contra noastră.
Prin urmare, răsboiu pe un singur front, putința de a-și
aduna majoritatea forțelor contra noastră, problem ușor de re-
zolvit pentru comandamentul ungar.
Dacă privim concentrarea forțelor pe frontul nostru, vedem
că este mai mult o concentrare în cordon și anume:
— La Nord, două Divizii și jumătate (Div. 1, brig. 2 și 3
Secui, detașamentul Szanto cu reg. 39 inf.)
— La centru, 3 Divizii (5, 6, 7).
Intre aceste două grupe, o brigadă pentru legătură, care
apoi este întărită cu încă o jumătate din Div. 3-a.
— La Sud, două Divizii (2 și 4).
— Rezerva generală la centru o jumătate de Divizie (Ÿ2
Div. 3).
Cu alte cuvinte, deși din proiectul de operațiuni ar reeși că
efortul principal este la centru, totuși vedem că din gruparea
forțelor reese că 4 Divizii și Va asigură libertatea massei principale
delà centru, care nu este decât de 372 Divizii.
Cu alte cuvinte, ei ajung în situația nefericită a Rușilor în
1877, când 150.000 asigură libertatea de acțiune la 75.000,
Dacă rămâne la ideia atacului strategic de centru, atunci
evident că trebuiau micșorate grupele secundare delà aripi și
mărit cel central. Și dacă puteau aduce forțe din interior, atunci
soluția era cu atât mai ușoară.
Dacă însă admitem că ei execută o ofensivă cu armata dis­
pusă în grupe separate, atunci aceste grupe sunt prea mici, se-
12*
 180

parate la distanțe prea mari și delà început se expun a fi mane­

vrate pe linii interioare, fără să se poată ajuta reciproc.
Proiectul de operațiuni. Forma de răsboiu aleasă de coman­
damentul ungar este ofensiva.
Această formă de răsboiu este, în adevăr cea mai bună
pentrucă dă rezultate pozitive, însă ea nu se poate adopta
decât atunci când avem o marcantă superioritate de forțe și
superioritatea cu atât mai mare, cu cât calitatea trupelor și co­
mandamentului este inferior adversarului.
Din comparația făcută anterior, inamicul era superior cu 8
batalioane, însă inferior cu 48 escadroane și 20 baterii și într’un
răsboiu de câmp, răsboiu eminamente de mișcare pe un teatru
de operațiuni ca cel de față, prezența cavaleriei era absolut
necesară.
Noi ne prezentăm în acest moment cu 12.000 săbii față de
1345 săbii ale inamicului.
Superioritatea noastră mai creștea prin aportul calitativ care
aduce încă un spor de 1/s din numărul brut al oamenilor.
Avem o organizare omogenă a unităților.
Trupa instruită și cu o disciplină fără reproș.
O încadrare cu totul superioară celei ungare.
Un comandament superior.
In schimb, inamicul prezintă o armată în curs de organizare
și mare parte cu idei comuniste.
Unități lipsite de omogenitate, fără pregătirea sufletească,
încadrarea slabă și comandamentul marilor unități încre­
dințat în mare parte oamenilor fără nici o pregătire.
Cu asemenea armată, pe care calitatea sa o pune mult în
inferioritate, nu se putea adopta ofensiva și ca atare conchidem
că comandamentul ungar greșește când adoptă o formă de răs­
boiu, pentru care nu avea elementele necesare ca să câștige
răsboiul.
— Tot prin proiectul său de operațiuni vedem că nu alege
ca obiectiv prim și principal armata adversă — armata româ­
nească — ci fiecărui grup îi destină un obiectiv teritorial.
Este știut, că obiectivele teritoriale n'au nici o valoare atâta
vreme cât forța armată inamică nu este sdrobită.
Odată sdrobită armata inamicului, teritoriul se ocupă delà
sine.
 — 181 —

Comandamentul ungar, în proiectul său, indică grupului de

Nord să înainteze cu obiectiv Careii Mari, grupul de centru cu
obiectiv Oradia Mare și grupul de Sud cu obiectiv Bekescsaba
și Arad,
Dar nu prevede conjugarea acestor grupuri pentru bătălia
decisivă, concentrarea forțelor în vederea unei bătălii, cu trupele
românești la Est de Tisa.
Cu alte cuvinte, lasă fiecare grup să opereze pe socoteala
sa proprie și nu coordonează acțiunea lor, pentru a se ajuta
reciproc.
Și spre a evidenția mai mult această ideie operativă ori­
ginală a comandamentului ungar, este că înșuși marele coman­
dament nu-și oprește în rezerva sa generală decât o brigadă
pentru un front de 300 km.
Aceasta și cu nimic era acelaș lucru.
S ar obiecta că neștiind unde este armata română a dat di­
recțiunii teritoriale, urmând ca în cursul drumului să întâlnească
armata noastră și s'o atace. In acest caz însă trebuia să vedem
coordonarea acțiunei celor 3 grupuri pentru a lua toate parte la
bătălia decisivă. Ori acest lucru nu-1 vedem în planul inamic și
conchidem că eroarea semnalată mai sus perzistă.
Prin acest proiect comandamentul ungar calcă 2 principii
fundamentale ale răsboiului și anume :
Calcă principiul acțiunei și reacțiunei pentrucă nu alege ca
obiectiv prim și principal armata românească, pe care să vizeze
a o angaja delà început într'o bătălie decisivă, spre a o înfrânge,
rămânându-i apoi cucerirea obiectivelor teritoriale.
Calcă principiul economiei forțelor pentrucă nu coordonează
acțiunea celor 3 grupuri, le lasă să acționeze fiecare izolat, pe
cont propriu și în direcțiuni diferite, dând putința comand, român
să întrebuințeze manevra pe linii interioare la adăpostul Tisei și
să bată pe fiecare grup în parte și succesiv.
Dacă a făcut delà început greșala să-și împartă Armata în
3 grupe aproape egale, atunci în ideia operativă trebuia reme­
diat această greșală și să prevadă acțiunea energică și concomi­
tentă de toate 3 grupurile odată și toate concentric spre unul și
acelaș obiectiv — armata adversă. — Această armată era sem­
nalată din primele zile în fața grupului din centru și deci către
ea trebuiau dirijate cele 3 grupe inamice atacând-o concentric.
 182

La comandamentul ungar însă găsim invers.

Töt timpul acțiunei, când grupul din centru era angajat pu­
ternic, grupul de Nord rămâne cu 2’/2 divizii în defensivă având
un mic cap de pod la Szentes, Hodmezo-Vasârhely și apoi înapoia
Tisei. Ei nu mai încearcă acțiuni ofensive al căror rol era să
atragă forțele române în fața lor, eventual să le respingă și să
cadă în flancul celor ce se opuneau în fața grupului central. In
această privință este de remarcat acțiunea trupelor și Comand,
român, care anihilează ambelor grupe laterale inamice orice ofen­
sivă pe tot timpul bătăliei.

Execuția.
Trecând la execuție este de observat următoarele :
Comandamentul ungar avea de făcut 2 operațiuni:
— Trecerea unui râu în fața inamicului.
— Atacul și ruperea centrului dispozitivului apărărei.
— Pentru trecerea unui râu în prezența inamicului trecerea
este forțată. Ea implică prin urmare demonstrațiuni puternice pe
întreg frontul, culminând însă la punctul unde se face trecerea
principală.
Aceste demonstrațiuni au fost.
Din momentul ce s'au aruncat primele elemente pe malul
apei, începe perioada critică și ea durează până ce s'a putut
constitui capul de pod și s'au trecut trupe suficiente ca să poată
para contra atacurile apărărei.
Și pentru a avea delà început lărgimea capului de pod,
lărgime care trebue să fie proporțională cu efectivele ce vor
trece, spre a le asigura spațiul de manevră necesar, prudent este
ca delà început să avem această lărgime, spre a nu mai fi siliți
să obținem acest spațiu prin luptă, executând mișcări de flanc
în fața inamicului.
De aceia, este recomandabil ca delà început să se execute
trecerea pe mai multe puncte și odată ajunse unitățile avangar-
delor pe malul opus, nu se face altceva decât să se unească
capetele acestor unități trecute, obținând astfel, delà început lăr­
gimea necesară capului de pod.
Comandamentul ungar însă nu respectă acest principiu cu
grupul principal, trece numai pe la Szolnok și de aceia este
 183

nevoit să bage delà început în linia I-a toate 3 Diviziile și să le

dea direcțiuni de înaintare divergent pe un front de 35—40 km.
lipsind astfel dispozitivul de eșalonare în adâncime.
Examinând traseul Tisei, vedem că favoriza foarte mult
constituirea unui cap de pod la Szolnok, larg de 30 km. execu-
tându-se 3 treceri: pe la Fegyvernek, Szolnok și Tisza Veszeny
(Sud Szolnok). -
Unirea acestor 3 treceri pe coarda arcului făcut aci pe
Tisa, oferea un puternic cap de pod, larg de 30 km. și adânc
de 10 km.
Și din momentul ce s'a reușit trecerea și formarea capului
de pod, este cazul să se pună cea mai mare grabă pentru tre­
cerea restului trupelor, pentru a nu expune avangarda singură
în fața inamicului prea mult timp.
Așa era cazul să facă grupele de Nord și Sud din mo­
mentul ce ele aveau de atins Careii Mari și Bekescsaba, însă ele
s au mărginit la o simplă defensivă cu câte un cap de pod.
Cu această modalitate, aceste grupuri nu-și mai puteau
îndeplini misiunea din proiectul de operațiuni și dacă renunțau
la această misiune, atunci efectivele ce li s'au dat au fost un
surplus zadarnic care era cu mult mai bine să fi rămus grupului
central.
A doua parte era atacul centrului dispozitivului apărărei și
apoi continuarea proiectului.
Atacul strategic de centru, urmărește ca după ruperea fron­
tului inamic, să se rabată cu massa principală în spatele uneia
sau a ambelor aripi inamice, căutând a-1 sdrobi prin manevra
pe linii interioare. Exemplu : Napoleon la Austerlitz.
Cu alte cuvinte, se urmărește sdrobirea forțelor inamice iar
nu obiective teritoriale.
Pentru reușită însă, se cer forțe numeroase ca să rupem
repede frontul inamic, să sdrobim ușor forțele aripei asupra
căreia ne rabatem, asigurând însă în acelaș timp flancurile massei
de ruptură, spre a nu o expune la o învăluire în câmpul tactic.
Referindu-ne la cazul de față, inamicul trebuia să se rabată
cu massa principală spre Nord, pentrucă, aci aveam noi forțele
principale, aci terenul era propriu manevrei, în această direcțiune
 184

mergând putea să conjuge acțiunea grupului principal cu grupul

de Nord și în fine, aripa sa dreaptă se putea acoperi ușor
pe Criș.
Dar pentru acoperirea acestei aripe, necesita o Divizie și
în acest caz nu-i mai rămânea massei principale decât 2 Divizii
forțe cu totul insuficiente acestei manevre.
Iată de ce am arătat delà început că gruparea inițială a
forțelor a fost greșită, că în totalitate inamicul era inferior și că
forma de răsboiu aleasă nu corespundea capacității sale de luptă.
Conchizând dar asupra inamicului, el pierde bătălia pentrucă
delà început este inferior calitativ și cantitativ, greșește în gru­
parea forțelor, are un proiect de operațiuni care lezează prin­
cipiile fundamentale ale răsboiului.

Acțiunea trupelor române^

Trupele române se aflau într'o defensivă, cu frontul aco­
perit în întregime de un obstacol apreciabil — Tisa — și cu
flancurile sprijinite pe armatele aliate cehoslovace la Nord și
franco-sârbe la Sud.
Hț-j Terenul dinapoia Tisei complect șes, brăzdat de o rețea
foarte bogată de căi de comunicațiuni, cu centrele principale la
Debreczen, Oradia Mare și Békéscsaba, de unde radiază către
Tisa.
înapoia acestor centre sunt Carpații Apuseni cari permit
o foarte bună poziție de rezistență și cari canalizează ofensiva
inamicului spre Est pe 3 drumuri : valea Someșului, Crișului și
Mureșului.
In această situație și ajutați fiind de traseul șoselelor și
C. F. ce converg înapoia Tisei și radiază spre Tisa, pentru noi
se impunea adoptarea manevrei cea mai eficace defensivei —
manevra pe linii interioare.
Consecvenți principiilor acestei manevre și ținând seama de
avantajele teatrului de operațiuni, comandamentul român adoptă
ca formă de răsboiu defensiva ofensivă, acopere întreg frontul
numai cu 2 Divizii, păstrând în rezerva sectoarelor și în rezerva
armatei 6 Divizii inf. și 2 Div. cav.
întreg dispozitivul dispus pe 3 linii, fiecare subsector
cu câte o Divizie în rezervă la centrele de comunicațiuni
 - 185

(Nyiregyhâza și Békéscsaba) de unde puteau ușor interveni în

oricare punct al frontului. Rezerva generală (2 Divizii inf. și
2 Divizii cav.) în regiunea centrelor de comunicațiuni Careii Mari,
Debrețin, Oradia Mare, central între cele 2 subsectoare, de unde
intervin în timp util la oricare din subsectoarele atacate.
Cu alte cuvinte, un dispozitiv articulat în adâncime și elastic,
dispozitiv cu care se putea manevra pe linii interioare.
Din momentul ce se pronunță ofensiva inamicului, pe care
dealtfel comandamentul român o știa din declarațiile celor 21 ofi­
țeri unguri, ce s'au predat nouă în ziua de 18 Iulie, comanda­
mentul român, înainte de a-și fixa planul de manevră, caută să
precizeze, prin contra atacurile trupelor de acoperire, direcțiunea
de înaintare a efortului principal inamic.
Cu alte cuvinte, este procedeul lui Napoleon la Rivoli, când
nu hotărăște planul de manevră înainte de a verifica tăria for­
țelor inamice, prin contra atacurile date în ziua de 13 Ianuarie
de Massena, Augereau și Joubert.
Identificat asupra direcției de înaintare și a efortului prin­
cipal inamic, comandamentul român se hotărăște la manevra pe
linii interioare, cu obiectiv prim grupul principal inamic, trecut
pe la Szolnok.
In consecință hotărăște: Grupul de Nord și Sud asvârle
peste Tisa forțele inamice trecute, păstrând libertatea de acțiune
grupului de manevră îndreptat spre grupul principal inamic.
La centru, retragerea pas cu pas spre canalul Bereteu,
oprindu-se pe un front curb cu curbură spre inamic, forma
cea mai bună a defensivei care permite manevra dublu învă­
luitoare.
Acest front este rezemat cu stânga pe Criș, fundul pe Be­
reteu, lăsând numai dreapta descoperită, dar pe care o acoperea
cu însuși grupul de manevră.
Cu alte cuvinte, era identic re träger ei Francezilor pe Marna
acelaș front curb, cu aceleași caracteristice.
Ca ideie operativă, comandamentul român urmărește atra­
gerea inamicului în frontul curb, a-1 depărta de trecerile peste
Tisa și a-1 ataca în flancul stâng și spate cu grupul de manevră
constituit din 2 Divizii inf. și 1 Div. cav.
 186

Concomitent cu învăluirea delà Nord pregătește și învăluirea

flancului drept (Sud) inamic cu detașamentul General Lecca,
realizând astfel o manevră dublu învăluitoare.
Plasarea grupului de manevră este la Nord.
Și era logic să fie aci, pentrucă în această parte întruneam
cele mai multe avantaje și anume :
1. Se concentra mai repede — deci manevra nu pierdea
repeziciunea.
2. Terenul este acoperit de sate și plantațiuni, deci permite
camuflarea trupelor — • surpriza.
3. Grupul de manevră se menține între grupul Nord și
grupul Sud, era continuu între grupul principal inamic delà
Szolnok și cel delà Tokaj, respectând principiile manevrei pe linii
interioare.
4. Terenul ales manevrei este practicabil și ușurează mișcarea
atacului.
5. Nu prezintă obstacole perpendiculare pe direcția de îna­
intare, înapoia cărora inamicul să reziste și să lipsească manevra
de repeziciune și secretul operațiunilor.
6. Aripa dreaptă acoperită de obstacolul Tisa.

Nu tot aceleași avantaje erau în cazul concentrării grupului

de manevră la Sud, înapoia Crișului, unde toate avantajele ară­
tate mai sus dispăreau.
Singurul avantaj al grupărei massei de manevră la Sud era,
că din situația inițială, era mai aproape de podul delà Szolnok
și prin urmare se putea ajunge mai repede pe linia de retragere
a inamicului.
Acest desavantaj însă se remediază de comandamentul român
prin prevederea manevrei dublu învăluitoare, dispunând detașa­
mentul General Lecca în această parte.
*
* ¥
Execuția.
Comandamentul român respectă principiul economiei torțelor,
pentrucă din totalul de 8 Divizii infanterie și 2 Div. de cav., rămân
pentru libertatea de acțiune numai Div. 16, 2 v.-tori și brig. 49 (2 !/a
Div.) la Nord și 1 brig, la Sud, adică un total de 3 Div., iar
5 Div. inf. și 2 de cav, sunt grupate pentru bătălia decisivă.
 187

Respectă principiul libertăței de acțiune pentrucă pe tot

timpul bătăliei 24—26 Iulie, trupele delà aripi opresc orice înain­
tare a inamicului, iar la Sud le asvârle peste Tisa.
Iar încercarea inamicului delà Tisza Füred este imediat res­
pinsă, prin intervenția rezervelor grupului de Nord.
Cu acest procedeu, grupul de manevră își are toată liber­
tatea de acțiune pentru bătălie.
După 3 zile de acțiune, inamicul este asvârlit peste Tisa.
Pare însă că manevra nu reușește în întregime, nu taie re­
tragerea și nu capturează inamicul trecut la Est de Tisa. Această
nereușită se poate atribui următoarelor cauze :
1. Ofensiva grupului de manevră s’a început prea de vreme.
Capetele de coloană inamice ajunseseră numai la Bereteu, abia
în ziua de 24 se angajează o parte pe Bereteu și de aci ele erau
cu 8 —10 km. mai aproape de podul delà Szolnok, decât baza
de plecare a grupului de manevră. Pentru a le tăia retra­
gerea, trebuia ca coloanele inamice să fi fost atrase cel puțin
până în fața localităților Gyoma — Devavanya și angajate la Est
de Bereteu ; erau mai departe de Szolnok și retragerea le era
mult mai grea, cu Bereteul în spate.
Evident însă că mai bine este risc puțin și un rezultat sigur,
decât să mergem la un risc prea mare, urmărind rezultate prea
mari. A fost o chestiune de prudență care a impus contra-ofensiva
mai de vreme rezervându-ne rezultate mai decisive prin con­
tinuarea operațiunilor peste Tisa.
2. Detașamentul General Lecca prea mic. Dacă acest deta­
șament era dublu ca efectiv și s'ar fi putut concentra din seara
de 23 complect pe baza de plecare, sau dacă atacul se amână
pentru 25 când concentrarea era complect gata, atunci deta­
șamentul General Lecca, acționa din prima zi când inamicul ar
fi fost angajat în fața localităților Gyoma și Devavanya, el putea
ușor să ajungă la Török Szt. Miklos și împreună cu grupul de
manevră ar fi tăiat complect linia de retragere a inamicului.
Repeziciunea și efectul atacului său l-am văzut din acțiunea
sa delà 25 Iulie, când determină Diviziile 7 și 5 inamice la re­
tragerea desordonată spre Szolnok. Lipsa de efective însă, nu
a dat posibilitatea comandamentului român să facă altfel.
 188

Bătălia totuși este câștigată de comandamentul român pen­

trucă el dă o bătălie pregătită.
O bătălie pregătită, cere :
a) Informațiuni precise asupra inamicului ;
b) Stabilirea unui plan de manevră pe baza acestor infor­
mațiuni ;
c) Imobilizarea inamicului în situația în care l-am cunoscut
la alcătuirea manevrei, până în momentul când manevra noastră
se face simțită.
Aceste 3 puncte sunt respectate de comandamentul român
complet ;
a) Din perfecta organizare a serviciului nostru de informa­
țiuni, comandamentul român cunoștea din vreme intențiunile și
proiectul inamicului. Aceste informațiuni sunt complectate prin
cele date de trupele de acoperire în ziua de 20 Iulie ;
b) Pe baza acestor informațiuni, comandamentul român își
alcătuește planul de manevră, care duce la o manevră pe linii
interioare cu obiectiv prim grupul principal inamic trecut la
Szolnok. Ține în defensivă pe cele secundare delà aripi, spre a
asigura libertatea de acțiune.
Și față de grupul central alege manevra dublu învăluitoare,
manevra cea mai favorabilă, ducând grupul principal de manevră
în aripa vulnerabilă a inamicului ;
c) Și pentru reușita manevrei, imobilizează pe inamic la
Nord și Sud, prin contraatacurile executate de grupul Nord și
Sud, atrage forțele grupului principal în curba frontului proiectat,
ușurând astfel concentrarea grupului de mahevră ■ in flancul și
pe linia de comunicații a inamicului.

Ofensiva trupelor române pe Tisa. Trecerea Tisei.

Ocuparea Budapestei.
Crochiul Nr. 16 A.
Imediat ce inamicul este respins peste Tisa, comandamentul
român, nevroind să-i dea timp de refacere pentru noui operațiuni,
hotărăște trecerea Tisei și continuarea urmărirei.
In acest scop ia dispozițiuni ca Grupul de Manevră, întărit
cu brig. 5 roșiori, să treacă Tisa și să urmărească pe inamic
dincolo de Szolnok.
 189

Divizia 2 v.-tori se concentrează în regiunea Fegyvernek

pentru trecerea prin acest sector. >
Trupele din Transilvania mai sunt întărite cu :
— Divizia 7 adusă în regiunea Madaraș.
— Divizia 2 mai puțin regt. 19 inf. rămas în Banat se con­
centrează în regiunea Kunhegyes.
Regt. Vânători Munte.
Regt. 7 și 8 v.-tori.
2 divizioane art. grea 120 mm.
2 baterii obuziere 155.
2 baterii artilerie munte.
1 grup aerostație.
4 companii fluviu.
Totalul forțelor noastre în ajunul ofensivei era de :
119 batalioane (84.000 arme).
98 baterii (392 guri de foc).
60 escadroane (12.000 săbii).

Trecerea Tisei și continuarea operațiunilor nu s'a putut face

imediat însă, pentrucă :
1. Trebuia o nouă grupare de forțe, adăogând pe cele noui
sosite.
2. Trupele ce luptaseră erau prea obosite și trebuia un timp
pentru reconstituirea lor.
3. Toate podurile fixe de peste Tisa au fost distruse de
inamic și prin urmare necesita un timp pentru aducerea mate­
rialului în vederea construire! podurilor la punctele de trecere.
4. Inamicul păstra încă o atitudine foarte vie pe malul
drept al Tisei, ceeace face pe comandamentul român să creadă
că inamicul este decis pentru apărarea Tisei.
Din aceste cauze, însuși Marele Cartier, amână trecerea
Tisei pentru noaptea de 29/30 Iulie, spre a se avea timpul
necesar unei bune pregătiri pentru o acțiune de o importanță
așa de mare.
— In vederea aceasta, Comandamentul trupelor din Tran­
silvania ia măsuri pentru concentrarea și gruparea forțelor
către sectorul destinat trecerei Tisei.
 190

Situația.
I. Trupele ungare.
Comandamentul trupelor ungare, complect désorientât, în
urma înfrângerei suferite la Est de Tisa, renunță la apărarea Tisei
și se gândește la o nouă concentrare de forțe, să reziste între
Tisa și Budapesta.
El se află grupat astfel :
— Divizia 3, 5 și 6 în regiunea Czegléd, Abony, Nagy
Körös.
— Divizia 2 și 4 în regiunea Kecskemét, Kis Kun Felegy-
hâza.
— Divizia 1 în regiunea Miskolcz.
— Brigadele de Secui și lucrători risipite în fața grupului
de Nord.
Cu alte cuvinte, la această dată și după felul cum sunt
grupate forțele, pare că se găsesc în perioada când trupele se
adună în vederea refacerii, de unde apoi să se disloce în ve­
derea unui nou plan de operațiuni.
Așa se și explică dealtfel, de ce se predau așa de ușor
numai la știrea că li s’a tăiat linia de retragere de cavaleria
română și numai în urma unei lupte duse în ziua de 2 August
cu 2 Divizii române pe sectorul Rekas—Szolnok.

; II. Trupele române.

1. Grupul General Holban (Div. 1 și 2 v.-tori) în regiunea
Fegyvernek.
2. Grupul General Moșoiu cu :
— Div. 1 în fața Szolnokului și cu
— Div. 6 la Török Szt. Miklos,
3. Grupul General Dumitrescu în regiunea Madaras consti­
tuit din :
— Div. 7 inf., Div, 2 cav. (4 brigade, luând și brigada 4
delà Div. 1) și regimentul vânători munte,
4. Grupul de Nord — General Mihăescu — format din
Div, 16, întărită cu brig. 49 (din Div. 20) și 3 baterii munte 75
mm. acopere Tisa delà Abad Szalok la Csap.
 — 191

5. Grupul de Sud sub comanda General Papp: Div. 18 în­

tărită cu regt. 107 (Div. 21) și brig. 11 art. acopere Tisa delà
Abad Szalok la gura Mureșului.
6. Rezerva generală: Div. 2 la Kunhegyes.

Proiectul de operații al Comandamentului român.

Ideia de manevră.
— Demonstrațiuni puternice cu grupul de Nord și grupul
de Sud, pentru a trage și fixa forțele inamice în fața lor.
— Atacul principal, cy o massă tare de 6 Divizii inf., P/2
cav. și 1 regt, v.-tori de munte în regiunea Fegyvernek—Kisköre
în scopul :
— A rupe frontul inamic în 2 părți.
— A separa forțele inamice semnalate în regiunea Miskolcz,
Tokaj, Poroszlo, de grupele semnalate în regiunea Czegled,
Abony, Kecskemet, Kis Kun Felegyhaza.
— A le manevra pe linii interioare, cu obiectiv prim grupul
de Sud.
— A le tăia retragerea spre Budapesta.

Dispozitiv și repartiția misiunilor.

1. Grupul General Holban trece Tisa, în sectorul
Fegyvernek, Tisza Bö în noaptea de 29/30 Iulie și va constitui
un cap de pod la adăpostul căruia să treacă Tisa celelalte
forțe.
Pentru a ușura trecerea, el avea să arunce o serie de
poduri în acest sector, în care scop i se pun la dispoziție 2
companii de pontonieri de râuri plus secțiile de poduri organice
ale Diviziilor și ale grupului General Moșoiu.
2. Grupul General Moșoiu. Demonstrațiuni cu Div. I în
fața Szolnokului pe timpul zilei de 30, apoi va fi înlocuit de Div.
18 în acoperire pe Tisa și se va deplasa cu ambele Divizii în
regiunea Fegyvernek pentru a trece Tisa imediat după grupul
General Holban.
3. Grupul General Dumitrescu să treacă Tisa în sectorul
Kisköre în noaptea următoare 30/31, să stabilească un cap de
pod la Vest de Tisa după care :
 192

a) Va trimite un detașament compus din brig. 2 roșiori șj

un Div. art. căi. să intercepteze calea ferată Miskolcz—Budapesta
în regiunea Kali ;
b) Divizia 7 înaintează în regiunea Jasz Bereny pentru a
întoarce rezistența pe care inamicul ar pune-o eventual la trecerea
principală delà Fegyvernek, Tisza Bö ;
c) Divizia 2 caval. întărită cu regt, v.-tori m.-te și o baterie
autotunuri să acopere armata spre Vest și să intercepteze toate
comunicațiile spre Budapesta, împiedecând în acelaș timp, întru­
nirea grupurilor inamice delà Nord și Sud.
4. Grupul- Nord să continue, demonstrațiunile pe Tisa;
unitățile ce au trecut Tisa că continue înaintarea. O nouă tre­
cere să facă pe la Tisza Füred. In nici un caz însă să nu
treacă la Vest de linia Poroszlo Miskolcz.
5. Grupul de Sud să execute demonstrațiuni vii pe Tisa
și la punctele importante să treacă Tisa, ne depășind însă
mai mult de 10 km. în interiorul Ungariei.

Operațiuni.
30 Iulie.
La ora 3,05, în dimineața de 30 Iulie după un bombarda­
ment puternic de artilerie de 35 minute, la care inamicul răs­
punde cu rari focuri de mitraliere, grupul General Holban începe
trecerea Tisei cu primele elemente ale Diviziei 2 v.-tori și la ora
3,10 regt. 9 v.-tori începe trecerea cu bărci și pontoane pe la
Tisza Bö, fără a întâmpina vre-o rezistență din partea inamicului.
Până ora 6, termină trecerea brig. 4, după care urmează
și brig. 3 cu regimentele 2 și 3 v.-tori.
Capturează 2 depozite cu munițiuni la Kötelek și Nagy
Köres, trece Tisa și Div. 1 v.-tori, înaintează 10 km. la Vest de
Tisa, constituind un puternic cap de pod, până în ziua de 30
Iulie pe linia :
Div. 1 v.-tori cu elementele înaintate pe linia Tisza Stily
Simonyto.
Div, 2 v.-tori cu avanposturile pe linia Homorszeg Pszt.
Adler tn., Szörötö (pe Tisa).
Grupul General Moșoiu a fost înlocuit de Divizia 18 pe
Tisa și s'a concentrat în regiunea Fegyvernek cu Div. 1, iar cu
Div. 6 a trecut Tisa pe la Tisza Bö, rămânând pe dreapta Tisei
în rezerva grupului Holban.
 193

Grupul de Nord, care trecuse cu elemente ușoare Tisa încă

din ziua de 27 Iulie pe la Tisza Lök le întărește ulterior, și ocupă,
până în seara de 30, localitățile : Takta Szada, Takta Harkany,
Tisza Lucz, Arokto și Pt. Krugy.
Grupul Sud execută incursiuni și trageri de artilerie în re­
giunea Szolnok, Szentes și Mindszent.
In rezumat.
a) Trupele române au trecut Tisa cu 2 Divizii în ziua de
30 Iulie, au constituit un cap de pod larg de 15 km. și adânc
de 10 km., deschizând astfel calea restului trupelor peste Tisa.
Rezistența inamicului pe Tisa este întoarsă.
Comandamentul român însă nu este luminat asupra locului
unde sunt concentrate trupele inamice și era necesar a preciza
situația lui;
b) Inamicul a renunțat la o rezistență pe Tisa. El nu are
încă un plan de acțiune bine stabilit și repeziciunea acțiunei
trupelor române îl vor desorienta complect.

Măsuri luate pentru ziua următoare

Pentru a preciza situația forțelor inamicului, comandamentul
român ordonă următoarele :
1. Grupul General Dumitrescu să treacă Tisa, pe la Kisköre
în noaptea de 30/31 Iulie cu următoarea misiune :
a) Cavaleria. Brig. 2 roș., întărită cu o baterie călăreață
să se dirijeze către Nord și Nord Est pentru a cădea în spatele
forțelor inamice semnalate în fața grupului de Nord și a lua le­
gătură cu trupele Div. 16 trecute Tisa.
Restul Diviziei de cavalerie (3 brigade) întărită cu regt,
v.-tori m.-te și 2 baterii autotunuri să opereze către Vest și Sud
Vest, cu misiunea de a preciza unde se găsesc grosul forțelor
inamice care a operat la Szolnok, să le taie retragerea în cazul
că urmăresc să se retragă spre Budapesta, sau eventual să ia
parte la acțiunea contra lor, în legătură cu celelalte trupe române ;
b) Div. 7, trecând Tisa, să se concentreze în regiunea
Heves, Atany, Kömilo, Tarna Szt. Miklos cu scopul de a acoperi
dreapta massei principale (grupul Holban și Moșoiu) și pentru a
servi ca pivot acțiunei cavaleriei îndreptate spre Nord și Vest,
13
 194 —

2. Massa principală (grupul Holban și Moșoiu) să continue

trecerea tuturor trupelor pe dreapta Tisei și să lărgească capul
de pod pe linia: Jasz Kis Er și Jaszladany.
3. Rezerva generală, Div. 2 să se deplaseze în regiunea
Fegyvernek—Tisza Bö.
51 Iulie.
a) Grupul General Dumitrescu. La ora 1 (noaptea 30 31
Iulie) deslän(ue un puternic bombardament de artilerie în sectorul
Kisköre și la ora 3 primele elemente ale brig. 14 inf. trec Tisa,
pe la circa 6 km. Nord de Kiskörg, acest punct fiind apărat de
inamic.
După trecerea primelor 3 batalioane, unul se rabate spre
Kisköre, întoarce rezistența inamicului din acest punct și-l silește,
să se retragă, deschizând calea Diviziei prin acest punct.
Sub protecția trupelor trecute, până la ora 16 aruncă un
pod de vase pe la Kisköre, Div. 7 trece în întregime, după ea
brig. 2 roșiori care i se pune la dispoziție, și în fine, la ora 17
începe trecerea Div. 2 cav. în prezența M. M. L. L. Regele și
Regina.
Divizia 7 ocupă, până seara, linia localităților Tisza Nana,
Tarna Szt, Miklos, Nord Pely, constituind un cap de pod în acest
sector.
Brigada 2 roșiori este îndreptată spre Kall, iar Div. 2 cav.
își îndreaptă brig. 5 spre Jasz Apati, brig. 4 spre Jasz Kis Er,
păstrând brig. 3 în rezervă;
b) Grupul General Holban, continuând cu adâncirea capului
de pod, ajunge cu t)iv. 2 v.-tori în localitatea Jaszladany, sta­
bilește legătura- la stânga cu Div. 6 din grupul Moșoiu, iar cu
Div. 1 v.-tori ocupă linia canalului Jasz Kis Er.
Cu alte cuvinte, înaintase 10—-14 km. spre Nord-Vest;
c) Grupul General Moșoiu înaintase cu Div, 6 spre Sud-
Vest lărgind în această parte capul de pod, atacă și ocupă prin
învăluire localitatea Bîsenyôszeg, unde inamicul opune serioasă
rezistență. In seara zilei se oprește cu dreapta la 2 km, Nord-
Est satul Rekas. unde se leagă cu Div. 2 v.-tori, iar cu stânga
pe Tisa la 6 km. Vest Tisza Bö, în regiunea Bögre Major Foras-
parti tn.
 195

d) Grupul de Nord ocupă cu 2 batal, localitățile Tokaj și

Tarczal, se angajează serios cu trupe inamice în fața localităților
Pszt. Krügy, Tatka Kemez, unde inamicul contraatacă cu forțe
de circa un regiment, pentru reocuparea acestor localități.
Pe frontul Div. 18 se execută numai demonstrațiuni pu­
ternice dealungul Tisei și în deosebi la punctele principale de
trecere.
1 August.
Continuându-se acțiunea, grupul de Nord întărește trupele
trecute pe dreapta Tisei cu regt. 16 v.-tori și contra atacând pe
inamic, reocupă localitățile Pszt. Kriigy și Takta Kemez, pierdute
din ajun.
La Nord de Tokaj, se mărește capul de pod, ocupând lo­
calitățile Bodog Keresztur și Zalkod.
In sprijinul grupului de Nord, comandamentul trupelor
dă brig. 49 (Div. 20) trece Tisa pe la Tisza Füred, ocupă Po-
roszlo, în unire cu un detașament de un batalion, un escadron
și 2 tunuri trimise de Div. 7 dinspre Tisa Nana și întoarce pe la
Sud rezistența inamicului delà Poroszlo. Inamicul se retrage în
debandadă, lăsând prizonieri și material de răsboiu.
Prin această acțiune, legătura grupului central cu grupul de
Nord este făcută și la Vest de Tisa.
Grupul General Dumitrescu ocupă cu brig. 2 roșiori locali­
tatea Füzes Abony, taie șoseaua și calea ferată Miskolcz—Buda­
pesta și rupe legătura trupelor inamice cu Budapesta.
Div. 7 ocupă localitățile Kömilo, Atany, Heves.
Div. 2 cav., ocupă Jasz-Berény cu Brig. 5 și Tapio György
cu Brig. 4.
Prin ocuparea acestor localități, cele 2 grupe inamice delà
Sud nu mai au legătură cu Budapesta decât pe drumul Czegled
șiKecskemât, către care se îndreaptă cavâleria în zilele următoare.
— Grupul General Holban înaintează numai- circa 4 km.,
ocupând cu Div. I localitățile Jasz Kis Er și Pely unde se leagă
cu Div. 2 cav. și cu Div. 2 v.-tori localitățile Ianoshida și Jasz
Al Szt. György.
— Grupul General Moșoiu n’a putut înainta dincolo de
pârăul Zagyva, inamicul apărând puternic malul Vest al acestui
pârău.
13*
 196

Un batalion trimis la Szolnok să facă legătură cu cele 2 ba­

talioane din reg. 92 inf. cari trecuseră Tisa și intraseră în
Szolnok este contra atacat de forțe puternice inamice, sosite în
ajutor delà Abony și silit, atât acest batalion, cât și cele din reg.
92, să se retragă lăsând inamicul stăpân pe Szolnok.
Grupul de Sud — Div. 18 — trece Tisa, cu câte un
batalion pe la Tisza Vezseny și Tisza Varkony ocupând aceste
2 localități.
In concluzie. Din operațiunile duse până acum, din infor-
mațiunile obținute prin recunoașterile cavaleriei și ale prizonie­
rilor, comandamentul român capătă convingerea că inamicul a
renunțat la orice rezistență între Tisa și Dunăre și că intențio­
nează să se retragă spre Budapesta, unde să se reorganizeze
pentru o nouă rezistență.
Față de noua situație, comandamentul român, se hotărăște
să se mențină continuu între cele 2 grupe (Nord și Sud) inamice,
să înainteze spre Budapesta cu un grup de manevră, acoperit de
2 flancgarde puternice, pentru a tăia inamicului retragerea spre
Capitală.

Nouile măsuri luate de Comandamentul român:

1. Constitue o avangardă strategică compusă din : Div. 2
cav. (brig. 3 și 5) și Div. I v.-tori sub comanda General Holban
cu misiunea :
a) Div. 2 cav. să exploateze terenul dintre calea ferată
Miskolcz—Budapesta și Kecskemét—Budapesta, interceptând toate
C. F, șoselele ce merg spre Budapesta spre a tăia retragerea ina­
micului.
Div. I v.-tori înapoia Div. cav. înaintează în zonă Tapio
Szele, Tapio György.
2. Constitue un grup de manevră din Div. 2 v.-tori și 1
inf. sub comanda General Moșoiu, cu misiunea de a înainta și
ocupa, cu Div. 2 v.-tori localitatea Jasz Al Szt. György și Jasz
Ladâny și cu Div. 1, Rekas. Adică, dispunem grupului de ma­
nevră înapoia avangardei generale.
3. Formează 2 flancgarde.
a) Flancgarda pe dreapta constituită din Div. 7 și brig. 2
roșiori cu misiunea :
 197

— Div. 7 să se deplaseze în regiunea Mihalytelek, Jasz

Apati, de unde acopere dreapta grupului de manevră,
— Brigada 2 roșiori să continue înaintarea spre Nord,
Nord-Est pentru a cădea în spatele forțelor inamice din fața
Div. 16 și să recunoască ce forțe inamice sunt în regiunea
Miskolcz ; - ■
b) Flancgarda pe stânga constituită Div, 6 și brig. 4 roș.,
sub comanda General Olteanu, cu misiunea să înainteze cu Div.
6 în regiunea Abony, precedată de brig, de cavalerie.
4. Grupul de Nord să împingă brig. 49 inf. în regiunea
Eger Love, Eger Farmos, Szöke Pszt., constituind sprijinul brig.
2 R. ce opera spre Miskolcz.

2 August.
In vederea realizărei proiectului de mai sus, grupurile acțio­
nează astfel :
a) Grupul de Nord mărește capul de pod delà Tokaj ocu­
pând localitățile Saros Patak, Szernocs, Mohosto, Takta Harczany,
Tisza Lucz, iar cu brig. 49 inf. ajunge în regiunea Tisza Valk,
Raboly tn., Poroszlo și Tisza Babolna;
b) Flancgarda General Dumitrescu, rămâne cu Div. 7 în
regiunea ce o ocupase în ajun (Kömilö, Heves), iar cu brig. 2 R.
execută recunoașteri spre Nord și Nord-Est ;
c) Avangarda strategică ocupă cu Div. 2 de cav. linia
Tapio Szele, Alberti, împinge recunoașterile până lângă Buda­
pesta, iar cu Div. 1 v.-tori ocupă Tapio György;
d) Grupul de manevră și flancgarda de Sud, în mișcare
spre obiectivele date, angajează luptă vie cu inamicul pe linia
Rekas—Szolnok. Inamicul rezistă pe această linie până către
seară, când, înfrânt de atacul nostru și urmărit de aproape, se
retrage în desordine către Abony.
In acest timp, Brig. 4 roșiori, operând pe dreapta, ocupă
localitățile Alberti și Irsa tăind astfel linia de retragere a inami­
cului prin Czegled către Capitală.
Grupul inamic (Div, 3, 5, 6) din această regiune, văzându-se
înconjurat, cu linia de retragere spre Budapesta tăiată, capitulează.
Sub aceiași influență morală, fără să fie atacați trimit par­
lamentari pentru capitulare și Diviziile 2 și 4 din regiunea
Kecskemet, Kis-Kun-Felegyhaza.
 198 —

La Nord, forțele inamice, văzându-și retragerea tăiată la

Fiizes Abony, se retrag către Miskolcz unde vor capitula ziua
următoare.
Față de noua situație care marca un succes strălucit pentru
trupele române, comandamentul suprem se îndreaptă către
Budapesta, tăind în acelaș timp inamicului orice putință de retra­
gere spre Vest//
3 Äugust.
Proiect.
1. Avangarda strategică.
Div. 2 cav. să înainteze cu ambele brigade spre Vest inter­
ceptând toate comunicațiile ce duc la Budapesta.
Div. I v.-tori să meargă la Gomba.
2. Grupul de manevră să deplaseze Div. 2 v.-tori la Tapio
Szele, Tapio György, iar Div. 1 inf. la Czegléd.
3. Flancgarda General Dumitrescu să se deplaseze la Jasz
Bereny, Mihalytelek, acoperindu-o cu unități de cavalerie spre
Hatvan și Arokszalas, iar un regiment de roșiori să fie trimis
spre Miskolcz.
4. Flancgarda General Olteanu să se deplaseze cu Div. 6
la Nagy Körös continuând cu dezarmarea trupelor inamice capi­
tulate ; iar cu Brig. 4 roșiori să amenințe spatele trupelor ina­
mice din regiunea Kecskemet, tăindu-le orice linie de retragere
spre Budapesta și Szegedin.

Operațiuni.
a) La Nord. Grupul Nord trece în întregime Tisa cu Brig.
41 inf. și înaintează spre Miskolcz pe 3 coloane, în timp ce deta­
șamentul General Davidoglu compus din regt. 9 roșiori, regt. 14
inf. și 4 baterii, date de Div. 7 înaintează spre Sud și taie orice
linie de retragere Diviziei 1 inamice, delà Miskolcz.
Aceasta, văzându-se înconjurată și ne mai având nici o
linie de retragere, capitulează și în seara zilei începe dezarmarea ;
b) Div. 7 a ocupat Jasz Mihaly—Jasz Apati ;
c) Avangarda strategică ajunge cu Div. 1 v.-tori la Gomba,
iar cu ambele brigade de cavalerie la 15 km. Est de Budapesta.
 199

Grupul de manevră ocupă cu Div. 2 v.-tori și 1 inf. locali­

tățile ordonate.
e) Flancgarda General Olteanu a ocupat Nagy Körös cu
Div. 6, iar Brig. 4 roșiori a fost dirijată spre Kecskemét pentru
a tăia retragerea inamicului spre Vest. Această brigadă însă ese
din vederile comandamentului și dirijează în această direcțiune
numai 5 escadroane, iar cu restul de 4 escadroane intră în
Budapesta, unde cantonează în seara zilei de 3/4 August ;
f) La Sud. Div. 18 mai trece cu un batalion (90 inf. și
regt. 107 inf.) Tisa la Csongrad, constituind un cap de pod în
fața localităței Szentes.
— In concluzie, inamicul fiind complectamente désorientât
și desorganizat, se află în descompunere și capitulează pretu­
tindeni.
Rând pe rând, întâi grupul celor 3 Divizii (3, 5, 6) apoi
2 și 4 delà Sud și Div. I roșie delà Miskolcz capitulează, ne-
rămânând decât grupuri răslețe din brig. 80 și câțiva Secui
cari rătăcesc prin munți.
- Toate trupele ce luptaseră pe Tisa au depus armele, Buda­
pesta nu mai are nici o apărare și drumul trupelor române este
liber spre capitala Ungariei.

Măsuri luate pentru 4 August.

In vederea ocupărei Budapestei și pentru atingerea obiec­
tivului final — Dunărea — comandamentul român dispune o
nouă grupare de forțe și anume :
1. Grupul General Moșoiu constituit acum din Div. 6 și
1 inf. cu brig. 4 roș. continuă operațiunile spre Sud până la linia
Mindszent, Kiskun Halas, Kalocsa, curățind tot terenul dintre Tisa
și Dunăre.
2. Grupul General Holban, constituit acum din avangarda
strategică, plus Div. 2 v.-tori, continuă operațiunile spre Vest,
până la atingerea Dunărei și ocuparea Budapestei. — Divizia de
cavalerie trebuia să încercuiască Budapesta pe la Vest intercep­
tând orice comunicație din aceea parte.
3. Flancgarda General Dumitrescu continuă operațiunile
spre Vest, curățind tot terenul dintre Div. 2 v.-tori și la Nord
până la frontul Cehoslovac.
 200 —

4. Rezerva Armatei. Divizia 2 rămâne în regiunea Be-

senyoszeg,

In acest timp iată ce se întâmplă la Budapesta.

Bela Kun, văzându-și situația complect sdruncinată și în­
mormântarea regimului bolșevic prin victoria Românilor, fuge cu
un tren special din Ungaria în ziua de 2 August. Este prins și
închis la Viena, însă evadează și trece în Rusia.
Un nou guvern se constitue la Budapesta, sub ocrotirea
șefilor misiunilor militare engleze și italiene.
Colonelul italian — Romanelli — se irijează drept repre­
zentant al Ințelegerei la Budapesta, în care calitate adresează la
2 August o scrisoare Consiliului Suprem, cerând să impue
imediat armistițiul armatei române și s'o silească să se retragă
înapoia Tisei.
In aceiaș zi, el trimite o scrisoare și comandamentului român,
cerându-i să oprească înaintarea spre Budapesta, până la sosirea
răspunsului la scrisoarea ce a adresat-o Antantei.
Comandamentul român consideră ca neavenită această in­
tervenție și continuă operațiunile pentru complecta sdrobire a
inamicului și ocuparea capitalei.
In ziua de 3 August eram cu cavaleria la porțile Buda­
pestei în timp ce Generalul Rusescu intrase din ajun cu 4 es-
cadroane în capitala Ungariei, cu tot protestul delegatului italian
și al guvernului ungar.
A doua zi, 4 August, comandamentul trupelor române va
primi defilarea Div. I v.-t@ri pe străzile trufașilor noștri dușmani,
în timp ce Divizia de cavalerie o va încercui pe la Nord, Sud și
Vest, tăind orice legătură cu restul țărei.

4 August.
— Grupul Nord a ocupat regiunea Est Miskolcz, tăindu-i
cele două comunicațiuni cu frontul cehoslovac, în timp ce deta­
șamentul General Davidoglu dezarma Divizia inamică din Miskolcz.
— Div. 7 cu un detașament ocupă Erlau, iar cu grosul
ocupă regiunea Hatvan, Gödölö, Koka, capturând 38 locomotive,
un parc întreg de vagoane și trenuri cu munițiuni.
 201 —

— Grupul General Holban, ocupă cu Div. 1 v.-tori Buda­

pesta, care capitulează, în timp ce Div. 2 cav. trece la Vest de
Pesta și stabilește un cap de pod în această parte.
Comandantul trupelor din Transilvania — General Mărdă-
rescu — primește defilarea trupelor în centrul Budapestei.
Div. 2 v.-tori este oprită la Vecses (Est Budapesta) ca re­
zerva grupului, pentru orice eventualitate.
— Grupul General Moșoiu, ocupă Kis Kun Felegyhâza cu
brig. 4 roșiori, localitatea Kecskemét cu Div. 6 și regiunea Czegléd,
Abony, Nagykörös cu Div. I,
In zilele următoare, trupele noastre continuă cu urmărirea
și capturarea elementelor inamice răslețe, curățind tot terenul
până la Dunăre și ulterior până la lacul Balaton.
— Grupul General Moșoiu atinge peste tot Dunărea și la
Sud stabilește legătură cu frontul aliat franco-sârb.
La Nord, detașamentul General Davidoglu ocupă linia Mis-
kolcz, Eger, Hatvan, Gödölö—Budapesta, legându-se cu frontul
cehoslovac.
In sfârșit, pentru siguranța capitalei și pentru a dezarma
unitățile răslețe delà Vestul Dunării, o parte din trupele noastre
reiau înaintarea spre Vest și între 13—16 August, se ocupă în­
treaga regiune până la lacul Balaton, inclusiv orașul Györ.
Armata română rezolvise etern problemul milenar revendi-
cându-și, prin puterea armelor sale, dreptul istoric supus mii de
ani vitregiei vremurilor.
In rezumat, până la 8 August, capitulase 6 Divizii inamice
(1—6), celelalte 3 Divizii (7, 8 și 9) în curs de organizare, se
desorganizaseră și ele văzând dezastrul celorlalte.
Trupele române, capturează până la această dată: 1235 ofi­
țeri, 40.000 trupă, 348 tunuri diferite, două guri .de foc de 305,
332 mitraliere, 52.000 arme, 4316 carabine, 579 revolvere, 190
puști mitraliere, 87 aeroplane, precum și o enormă cantitate ma­
terial de răsboiu, care însă s a mărit continuu cu depozitele des­
coperite în interior.
In 12 zile, de operațiuni, trupele ungare sunt bătute și cap­
turate în întregime. ! Ungaria ocupată de trupele române și peri­
colul bolșevic din centrul Europei, nimicit complectamente.
Armata română este singura dintre toate Armatele aliate,
care plătește așa de repede și sdrobitor polița dușmanului său,
 202

capturându-i toată Armata și dictându-i pacea în însăși capitala

sa. Era victoria care desvolta invidia celor ce ne priveau.
Se repeta pentru a doua oară, în istoria campaniilor, vic­
toria lui Napoleon delà 1806.

Considerațiuni.
Dacă ne aruncăm o scurtă privire asupra grupărei forțelor
inamice înapoia Tisei și a felului cum el acționează în intevalul
de timp 31 Iulie—4 August, putem afirma, delà început, că ina­
micul nu pregătise cu nimic apărarea Tisei, că-i lipsește un proiect
de operațiuni și că lovitura suferită la Est de Tisa fusese atât de
sdrobitoare, încât demoralizarea și descompunerea Armatei ungare
era fapt împlinit.
Forțele inamicului sunt adunate în 2 grupe principale, unul
în regiunea Czegléd, Abony, Kecskemét, Kis Kun Felegyhâza și
alt grup secundar la Nord, în regiunea Miskolcz.
Atât grupul de Nord, cât și cel de Sud, lasă neapărate
drumurile principale cari merg din sectorul Szolnok—Tisza Füred
spre Budapesta, lasă Tisa neapărată tocmai în sectorul cel mai
important, pe unde inamicul înaintează direct către capitală.
Dispunerea grupurilor delà Sud pare mai* mult un centru
de adunare al trupelor demoralizate și bătute peste Tisa, în scopul
refacerei și reorganizărei lor, decât ocuparea unei pozițiuni sau
a unui dispozitiv adaptabil apărărei Tisei.
Din studiul teatrului de operațiuni și respectând principiile
apărărei unui râu, dispozitivul inamicului trebuia să urmărească
o apărare a Tisei pe toată întinderea ei, mai tare însă în sectorul
periculos, care era sectorul Szolnok—Tisza Füred, care acoperea
direct drumul spre Budapesta.
Rezerva generală dispusă central, de unde să intervină în
tițnp util pe punctul unde inamicul a reușit să treacă Tisa,
Această regiune era Abony, Czegléd, Jasz Berény, Jasz Apati.
In această regiune converg toate drumurile ce merg spre
Budapesta, de aci se acopere direct capitala, aci era central față
de cele 2 flancuri, se opunea direct înaintărei inamicului spre
Vest, era în spatele sectorului cel mai periculos apărărei și favo­
rabil atacului.
Dar inamicul nu adoptă acest dispozitiv, el nu are nici un
proiect de operațiuni și renunță la apărarea singurului obstacol
 203

și a celei mai bune pozițiuni pe care o putea apăra până la

Dunăre.
Ulterior, pare a avea intenția să se retragă spre Budapesta,
acoperit de ariergarde.
Această ideie nu se manifestă cu nimic însă, ci din contră,
îndată ce vede că numai cavaleria română a interceptat liniile
sale de retragere și în urma angajărei delà Rekas-Szolnok, ambele
grupe inamice de Sud capitulează.
Dacă inamicul urmărea retragerea atunci i se cerea o vigi­
lență desăvârșită, o apreciere justă și la timp a situației, o de-
ciziune foarte repede.
Din momentul ce trupele române trec Tisa, ele execută o
mișcare înconjurătoare cu scopul de a tăia inamicului linia de
retragere spre Budapesta.
In fața acestei manevre se cere apărărei să cunoască bine
și la timp progresul atacului, să prindă momentul începerei re-
tragerei, pentru a eși din arcul înconjurător mai înainte ca inamicul
să atingă linia sa de retragere.
In cazul de față, din momentul ce a lăsat să treacă ziua de
1 August și n'a început retragerea chiar din noaptea de 31/1 August,
atunci trupele ungare nu se mai puteau retrage, pentrucă trupele
române sunt înaintea lor la Budapesta.
De acest pericol ar fi scăpat, dacă se concentrau în zona
propusă mai sus pentrucă împins de inamic, el se retrăgea direct
pe liniile sale de retragere, pe care le acoperea și numai da
posibilitatea atacului să execute manevra pe linii interioare.
Dar comandamentul ungar n'a făcut acest lucru, pentrucă,
drept spus, n'avea un comandament pregătit pentru asemenea
operațiuni. -—
Victoria trupelor române delà Szolnok fusese decisivă și \
prea puternică asupra moralului trupelor și comandamentului j
ungar, ca el să se mai poată gândi la o apărare înapoia Tisei, i
In schimb însă, trupele române în 5 zile trec Tisa și capttr
rează toată armata ungară.

Proiectul de operațiuni al comandameutului român prevede

trecerea unui râu în fața inamicului, atacul și ruperea frontului
strategic inamic, pentru a se interpune între forțele delà Nord și
cele delà Sud, după care să execute manevra pe linii interioare,
 204

Referindu-ne la principiile trecerei unui râu în prezența

inamicului ele impun :
a) Demonstrațiuni puternice pe tot frontul pentru a păstra
secretul operațiunei. (Napoleon la Mincio) ;
b) Pregătirea materială a trecerei ;
c) Concentrarea armatei în apropierea imediată a punctului
ales, pentru a trece cât mai repede pe malul opus;
d) Constituirea unei avangarde puternice care va constitui
capul de pod la adăpostul căreia va trece apoi grosul forțelor ;
e) Trecerea pe mai multe puncte sodată pentru lărgirea
capului de pod și disocierea apărărei ;
f) Forțe puternice cu care trecem, pentru a învinge ușor
rezistența inamicului;
g) Alegerea punctului de trecere să aibă cele mai multe
avantaje strategice (să fie pe linia de comunicațiuni, să aibă
multe căi de comunicațiuni ce viii la punct și de aci duc în in­
teriorul teritorului inamic, să fie pe drumul cel mai scurt de
capitală, etc.)
— Să aibă avantaje tactice (intrânduri spre noi pentru
apărarea ușor a trecerei, teren practicabil adunărei trupelor, să
predomine malul nostru pe al inamicului, să fie acoperit pentru
a camufla trupele, etc. etc,).
Vedem că punctele alese și măsurile luate de comanda­
mentul român respectă in întregime principiile arătate mai sus,
pentru trecerea Tisei.
— Hotărește atitudinea agresivă Diviziei 16 și 18, făcând
chiar incursiuni pentru a fixa inamicul în fața lor.
— Adună material plutitor și adună companiile de ponto-
nieri, pentru a construi treceri peste Tisa în cât mai multe
locuri.
— Fixează două sectoare de trecut (grupul General Holban și
grupul General Dumitrescu).
Concentrează forțe superioare inamicului aducând 7 Divizii
și un regiment vânători munte pe un front de 23 km., în fața
căruia inamicul n'avea decât elemente de supraveghere.
— Constitue o avangardă puternică (grupul General Holban)
cu care să constitue capul de pod la adăpostul căruia să treacă
grosul forțelor.
— Aduce această massă în imediata apropiere a Tisei.
 205

— Sectoarele alese erau direct pe linia de operațiuni

și aveau cele mai multe și principnle drumuri ce duceau la
Budapesta.
.— Era sectorul cel mai favorabil, căci pe aci separa for­
țele inamice în 2 grupe și Tisa forma adânci intrânduri spre
noi, ușurând protecția trupelor ce trecuse Tisa spre a constitui
capetele de pod.

Și dacă judecăm mai departe atacul dat, vedem că el res­

pectă în tot principiile atacului strategic de centru, sau ruperea
frontului, apoi rabaterea asupra uneia sau a ambelor aripi
inamice.
— Fixează cu trupe suficiente ambele părți ale frontului
inamic, massa centrală este mult superioară inamicului pentru
a respinge ușor rezistențele sale, își acopere aripile, cu cele
2 flancgarde (General Olteanu și General Dumitrescu), pentru a
nu fi expus la un atac concentric al inamicului, păstrează o
rezervă generală cu care va face față neprevăzutului, sau va
exploata succesul.
— Dotează massa de manevră cu o cantitate suficientă de
cavalerie, cu care operează în spatele inamicului și în fine, alege
just primul obiectiv, după ruperea frontului, — grupul de Sud.
Este procedeul analog cu al lui Napoleon în atacul centrului
austro-rus la Austerlitz.
Acoperit la Nord de flancgarda General Dumitrescu și la
Sud cu flancgarda General Olteanu, se îndreaptă spre grupul
principal delà Sud, pentrucă acesta era cel mai periculos și cel
mai mare (5 Divizii).
Și contra acestui grup, se execută acțiunea de front cu ma­
nevra învăluitoare, tăindu-i linia de retragere spre Budapesta,
demoralizează pe inamic și-l silește să capituleze într'o zi cu 5
Divizii.
Ceeace este de observat, este prudența pe care o are co­
mandamentul român în zilele de 31 Iulie și 1 August, Nu
înaintează cu armata spre capitală, înainte de a preciza situația
necunoscută a inamicului și a-1 sdrobi în bătălia ce avea s'o anga­
jeze (similar cazului lui Napoleon în bătălia delà Jena, faza II.)
Iar mai departe, precizat fiind situația și intenția inamicului,
constitue avangarda strategică cu care interceptează toate liniile
 206

de retragere ale inamicului spre capitală, sau eventual, să-l an­

gajeze dacă se retrage.
Concomitent, îndreaptă grupul principal și angajează inamicul
în regiunea Szolnok, îi învălue aripa stângă și-l silește să capituleze.
După sdrobirea grupului de Sud, privirea comandamentului
român se îndreaptă către cel de Nord, pe care-1 capturează a
doua zi, deschizându-și complect drumul spre Budapesta, în care
intră în ziua următoare. Era terminarea manevrei pe linii inte­
rioare, care cere sdrobirea succesivă a tuturor grupurilor inamice.
Un singur punct asupra căruia se nasc discuțiuni, este faptul
că Divizia de cavalerie nu este dată delà început grupului General
Holban spre a fi luminat imediat asupra inamicului, fiind avan­
garda generală a armatei.
Lăsând numai brig. 2 roșiori grupului General Dumitrescu
și trecând din prima zi Div. 2 cav. cu grupul General Holban,
comandamentul român ar fi fost luminat cu o zi mai de vreme
asupra situației inamicului și progresa mai repede în zilele de
31 Iulie și 1 August.
De altfel la acest dispozitiv comandamentul român revine
chiar diji ziua de 1 August.
Ca rezultat final al operațiunilor în Ardeal și apoi în Un­
garia, vitejia trupelor și superioritatea comandamentului român
culminează în operațiunile duse delà 24 Iulie la 4 August, în
care timp bate forțele inamice la Est de Tisa, trece Tisa, bate și
capturează toate forțele inamice (6 Divizii), rezervându-și' satis­
facția ca, după 11 zile de operațiuni, să defileze în capitala ina­
micului impunându-și voința așa cum interesele naționale și su­
perioare cereau.
In 11 zile se parcurg 154 km., se dau 2 bătălii mari și se
ocupă capitala inamicului, după ce i se capturează toată armata.
Se repetă victoria lui Napoleon din răsboiul 1806, strălucit
prin bătăliile delà Jena și Auerstedt.
 TABLA DE MATERII.
Pagina
Evenimentele politico-militare pe celelalte fronturi ale aliaților în
prima jumătate a anului 1917............................................................... 2— 8
Ofensiva delà Nămoloasa.
Operațiunile premergătoare ofensivei delà Nămoloasa ..... 8— 10
Situația generală a forțelor la începutul lunei Iulie 1917 .... 10— 12
Ofensiva delà Nămoloasa. Proiectul de operațiuni ruso-român . '. 13
Proiectul de operațiuni al Armatei I-a române ..................................... 14
Proiectul de operațiuni inamic...........................................................................15—16
Bătălia delà Mărăști.
Situația generală a forțelor ............................................... 17— 18
Situația specială a forțelor Armatei a Il-a rom.................................. . 19
Organizarea poziției .......................... ............................... 20— 22
Proiectele de operațiuni (Inamicul și Arm. II rom.).......................... 22 —24
Operațiuni. Desfășurarea bătăliei............................................... ..... 24— 38
Finele bătăliei delà Mărăști . ..................................................................... 39
Considerațiuni asupra pregătirei și execuției acestei bătălii . . . 39— 46

Bătălia delà Mărășești.

Situația generală...............................................................................................47— 49
Măsurile luate de M. C. G. român la 27 Iulie și 2 August . . . 49— 51
Situația specială a forțelor germane . . ..................................... 52
Situația specială a forțelor româno-ruse (Arm. 4 rusă și Arm. 1 rom.) 53
Proiectul general de operațiuni german (Mărășești—Oituz) .... 54
Proiectul Armatei IX-a germane pentru ofensiva delà Mărășești . . 55
Operațiuni. Desfășurarea bătăliei delà Mărășești.......................... ..... 57— 83
Ultima ofensivă a Armatei IX. germane. Luptele delà Irești—Varnița—
Muncelul. Contra ofensiva trupelor române. — Finele bătăliei
delà Mărășești......................................................................................... 82— 94
Considerațiuni asiipra pregătirei, conducerei și execuției bătăliei
delà Mărășești............................................................... ..........................94—104

Bătălia delà Oituz.

Situația forțelor grupului Gerock și Arm. II română.......................... 105
Proiectele de operațiuni .■........................................................................... 106
Operațiuni. Desfășurarea bătăliei delà Oituz.......................... 107—115
Ultimele operațiuni ale Corpului 8 Austro-German. Contra ofensiva
trupelor române....................................................................................116—117
Considerațiuni asupra pregătirei, conducerii și execuției bătăliei
delà Oituz . . ............................................................................... 119

Situația forțelor pe frontul român, după bătălia delà Mărășești și Oituz 124
Descompunerea Armatei ruse. încheierea Armistițiului..................... 125
Retragerea Armatelor ruse de pe front ................................................. 126
Autonomia Basarabiei. Intervenția armatei române în Basarabia. Ope­
rațiunile trupelor române în Basarabia..........................................129—132
Proclamarea Unirei Basarabiei....................................................................................133
Pacea delà București — 5 Mai 1918..........................................................133—134
 — 208

Pagina
Reintrarea României în răsboiu — (Oct. 1918).
Situația generală în Europa................................................................... . 136—138
Trecerea Armatei române în Ardeal și Bucovina. Operațiunile în
Ardeal până la oprirea pe Munții Apuseni. Proclamarea unirii
Ardealului și Bucovinei......................................................................... 138 — 142

Ofensiva trupelor române în Munții Apuseni.

înaintarea până la Tisa.
Cauzele ofensivei.............................. ......................................................142—144
Situația forțelor ungare și române......................................................... 145
Proiectele de_operațiuni......................................................... 146
Operațiuni. Desfășurarea ofensivei române...............................................147 -150
Exploatarea succesului: Urmărirea inamicului până la Tisa . . . 151 —154
Considerațiuni............................................................ 154 -160
Defensiva trupelor române pe Tisa......................................................... 160
Ofensiva trupelor ungare contra Cehoslovacilor.....................................161 163
Ocuparea Banatului..............................................................................................163—164

Ofensiva Armatei ungare pe Tisa (20—24 Iulie).

Situația generală.............................................................................................. 164—165
Gruparea forțelor ungare și române..........................................................167 —168
Proiectele de operațiuni............................................................................... 169
Operațiuni. Desfășurarea ofensivei ungare .......... 169—173
Contraofensiva trupelor române (24—27 Iulie). Respingerea inami­
cului peste Tisa.................................................................................... 173—178
Considerațiuni asupra ofensivei ungare și contraofensiva trupelor rom. 178—188

Ofensiva trupelor române pe Tisa. — Trecerea Tisei.

Ocuparea budapestei.
Situația forțelor româno-ungare .......................................... 190
Proiectele de operațiuni , . r ''•?............................................... 191
Operațiuni. Desfășurarea ofensiyeitromânc. Capturarea trupelor un-
. gare. Ocuparea Budapfe-StfiV............................................................... 192—202
Considerațiuni asupra ofensivei române și operațiunile Armatei un­
gare 30 Iulie—4 August......................................................................... 202—206

DE ACELAȘ AUTOR:
1. Istorie Militară. Studiu asupra campaniilor 1756/57, 1796/97,
1805, 1806, 1870, 1877. Lucrare premiată de Academia
Română — Epuizată.
2. Răsboiul Ruso-Româno-Turc. 1877/78 — Epuizat.
3. Răsboiul Național. Operațiunile din anul 1916.