Anghel 1986 - Fortificatii Medievale de Piatra XIII-XVI

Copettă de Călin' Damian
https://biblioteca-digitala.ro / https://enciclopedia-dacica.ro
·---
GHEORGHE ANGHEL - - -
FORTIFICAŢII
MEDIEVALE DE PIATRĂ
DIN SECOLELE XIII - XVI
EDITURA DACIA
CLUJ-NAPOCA. 1986
CUVlNT lNAINTE
Pentru cunoaşterea societăţii medievale româneşti, cercetarea f orti-

.fieaţiilor ocupă un loc din ce în ce mai important în preocupările specia-
liştilor din ţa-ra noastră. .
In lucrarea de faţă ne-am propus să prezentăm fortificaţiile de piatră
din judeţele Alba şi Hunedoara, începînd din secolul al XIII-Zea şi pînă
w, mijlocul secolului al XVI-Zea, perioadă în care au fost întemeiate şt
s-au dezvoltat, în funcţie de cerinţele mHitare," majoritatea fortificaţiilor
din această parte a Transilvaniei. Am evidenţiat totuşi, în toate cazu-
rile cunoscute, elementele arhitectonice de fortificare cu care au fost
înzestrate şi completate vechile fortificaţii în secolele XVI şi XVII.
ln cadrul investigaţiilor noastre am inventariat un număr de 32 de
fortificaţii, de toate categoriile: cetăţi regale, nobiliare, ţărăneşti, oră
şeneşti, aşezate pe diverse forme de relief: masive stîncoase, unele înalte
de peste 1000 m, vîrfu.ri şi culmi de dealuri, pante domoale, terenu.-i
mlăştinoase şi plane.
Cartea de faţă are un caracter monografic şi urmiireşte să elucideze

în primul rînd tipologia şi arhitectura cetăţilor medievale dintr-o zonă
precis delimitată, pentru care am utilizat diverse surse de inform1.ire,
ştiri documentare, lucrări publicate şi în manuscris, rezultatele unor să
pături archeologice, acordînd o atenţie sporită mai ales analizei părţilor
arhitectonice, chiar dacă acestea s-au păstrat într-o oarecare stare de
ruină. Din acest motiv am omis din lucrare fortificaţiile care, din diferite
cauze, de-a lungul secolelor, au dispărut cu totul sau nu mai posedă
suficiente elemente arhitectonice pentru a putea fi descrise, încadrate
cronologic şi stilistic. cu toate că despre unele deţinem informaţii docu-
mentare. Intre fortificaţiile din această categorie semnalăm. în judeţul
Alba, pe cele din: Ocna Mureş, Glogoveţ, !ghiu, Bărăbanţ, Vingard, Ve-
seuş, Teiuş, Pianu de Jos, Berghin, Noşlac, Ce11,(lde, Vinţu de Jos etc., iar
din judeţul Hunedoara, pe cele de la: Dobra, Ilia, Brănişca, Rom.os, Geoa-
giu de Jos, Cucuiş etc., la care se mai adaugă fortificaţiile antice de la
Băniţa şi Căpîlna (jud. Alba), utilizate şi în evul mediu. Credem, de as~-
5
menea, ca in această zonă mai există fortificaţii nedescoperite sau ne-
identificate, între care menţionăm cetatea Zaadkeu, probabil Vălişoara,
judeţul Alba.
Deşi despre fiecare fortificaţie în parte se poate scrie o monografie,

cadrul general al lucrării ne-a impus să selectăm riguros informaţiile,
atît documentare cît şi cele de altă natură, reţinîndu-le numai pe acelea
care se referă direct la originea, datarea cetăţilor şi a părţilor compo-
nente, stabilirea fazelor de construcţie şi a rolului fiecăreia în ansamblul
evenimentelor istorice.
Prin această carte încercăm să îmbogăţim cunoaşterea fortificaţiilor
medievale din Transilvania, îndemnîndu-i totodată şi pe alţi cercetăt01·i
să continue, sub o farmă sau alta, studierea tuturor cetăţilor din ţara
noasţră. Este îndeobşte cunoscut faptul că numeroase cetăţi . se afl.li
într-o avansată stare de ruină, nefiind încă cercetate arhitectonic.
1n lucrare ne-am propus să clarificăm în acelaşi timp cîteva din cele
mai imporbante probleme referitoare la apariţia şi generalizarea arhitec-
turii militare de piatră din Transilvania în a doua jumătate a secolului
al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV-lea, identificînd un tip de ce-
tate de tranziţie de la arhitectura fortificaţiilor de pămînt la a ..celor de
piatră, care se prezintă în forma donjonului de piatră înconjurat cu va-
luri de pămînt şi şanţ, de tipul celor de la Cetatea de Baltă, Răchitova
şi Subcetate, întîlnit mai ales în zonele unde s-au menţinut cnezii şi
voievozii români.
Punem la îndemîna cercetătorilor un material inedit despre unele
cetăţi necercetate sau parţial cercetate pînă în prezent, ca: Cetatea de
Baltă, Jidvei, Sibişel, Şard, Aiud, Alba Iulia, Crivadia, Sîntim_bru, Valea
Lungă, Şona, Mănărade, Orăştie, etc., multe dintre acestea fiind cerce,-.
tate prin săpături arheologice, cum este cazul celor de la Piatra Craivii,
Tăuţi, Vurpăr, Cetatea de Baltă, Mălăeşti, Răchitova, Subcetate, Cîl-
nic etc.
Prin descrierea mai amănunţită a părţUor arhitectonice ale f ortifi-
caţiilor, prin identificarea şi stabilirea cţiferitelor faze de construcţie, ca
şi prin datarea lor, am dorit să punem în valoare . o serie de elemente
privind sistemul de apărare, tehnicile de construcţie şi formele arhitec-,
tonice caracteristice pentru anumite perioade istorice, spre a putea con,-
stitui repere Sif, ,·e în cercetările viitoare. .
Pentru fortificaţiilecare au făcut obiectul unor lucrări mai vechi
wm .căutat să aprofundăm aspectele legate îndeosebi de arhitectura şi
,uzeze lor de construcţie, datate prin analogii mai precise. Credem că am
reuşit să elucidăm, cel puţin în parte, provenienţa constructorilor prime-
lor. cetăţi de piatră din. Transilvania, r,ecrutaţi, după părerea noastră, de
pe marile şantiere romanice şi gotice, u.rbane. şi rur,ale cunoscute, exem-
plu .grăitor fiind cetatea de la Tăuţi, construită .de meşteri proveniţi .din
(i
şantierul catedralei romano-catolice din Alba Iulia, în a doua jumătate a
o;ecolului al XIII-Zea.
Dorim să subliniem că fortificaţiile de care ne ocupăm, deşi au ade-
sea înfăţişarea unor informe mase de zidărie destul de austeră, repre-
zintă un domeniu important al istoriei artei, ele relevînd, ce-i drept spo-
radic, şi lucrări valoroase din punct de vedere artistic, ca de pildă la
cetăţile de la Alba Iulia, Hunedoara, Deva, Cîlnic etc.
Ne~am străduit să aducem date noi şi în legătură cu rolul cetăţilor
în viaţa socială, economică şi politică a zonei cercetate, precum şi date
privind organizarea lor internă, rolul castelanilor, garnizoanele etc., con-
tribuind astfel la adîncirea cunoaşterii societăţii medievale din Transi!-
vania secolelor XIII-XVI.
Am relevat, de asemenea, rolul fortificaţiilor din această · zona m
eforturile pe care · le--au •depus· ·locuitorii pentru apărarea• Transilvaniei
împotriva invaziilor străine (tătăreşti, turceţti, habsburgice), precum şi.
dţrzenia ~ care. cnezii şi voievozii români din Haţeg s-au opus r/zrfin-
derii procesului de feudalizare· susţinut de r~gaiitnted: ungară: .. . ...
A.UTORUL
ABREVIERI
AE = Archaeologiai Ertesito - Budapest.

AHA = Acta Historiae Artium - Budapest.
AIJA = Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj-Napoca.
AK = Archaeologiai Kozlemenyek - Budapest.
AMN = Acta Musei Napocensis - Cluj-Napoca.
BCMIT = Buletinul Cemisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania - Cluj.
BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice - Bucureşti.
BM = Bulletin Monummental - Paris.
BMI = Buletinul Monumentelor Istorice - Bucureşti.
CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum - Berlin.
DIR = Documente privind istoria României, seria C, Transilvania, vol. I-IV. Bucu-
reşti.
DMI = Direcţia Monumentelor Istorice.
EM = Erdelyi Muzeum - Cluj.
EME = Az Erdely muzeumegylet evkonyvei - Cluj.
FI = File de istorie (Anuarul Muzeului jud. Bistriţa-Năsăud) - Bistriţa.
FVL = Forschungen zur Volks-und Landeskunde - Sibiu.
HTRTE= Hunyadmegyei tortenelmi es regeszeti tărsulat evkonyve - Deva.
JCCW = Jahrbuch der Kais-Konigl. Central Commission zur Ei-forschung und
Erhaltung der Bondenkmale - Wien.
ISKV = Jahrbuch des Siebenbiirgischen Karpaten Vereins - Bra.şov-Sibiu.
MCA = Materiale şi cercetări arheologice - Bucureşti.
MCRT = Monumenta Comitialia Regni Transilvaniae - Budapest.
MM = Magyarorszag Muemlekei - Budapest.
OPCN = Oficiul pentru patrimoniul cultural naţional.
SRH = Scriptores Rerum Hungaricarum - Wien-Budapest.
SV = Siebenbiirgische Vierteljahrschrift. Korrespondenzblatt des Vereins ·fur Sie-
benburgische Landeskunde - Sibiu.
CAPITOLUL I
EVOLUŢIA FORTIFICAŢIILOR DE PIATRA

DIN SUD-VESTUL TRANSILVANIEI
IN SECOLELE XIU-XIV
Dreptul de a construi cetăţi
Pînă la cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal ungar, dreptul

de a ridica fortificaţii îl aveau aici, fără îndoială, obştile săteşti, conduse
de voievozii şi de cnezii locali. Aşadar, fortificaţiile ridicate din lemn şi
pă.mînt în secolele IX-XIII au aparţinut obşitilor săteşti, unele fiind
centre fortificate ale primelor voievodate româneşti menţionate în cro-
nica lui Anonimus, proprietate a întregii comunităţi care, în virtutea
unor legi nescrise, trebuia să le întărească mereu şi să le apere. De
obie€i erau fortificaţii extinse, cu valuri şi şanţuri, ce necesitau un vo-
]um mare de muncă, fiind rezultatul unor lucrări colective, ea acelea
de la Dăbîca, Cluj-Mănăştur, Hunedoara, Biharia etc., şi puteau adăposti
un număr însemnat de membri ai comunităţilor din jur, conduse de un
voievod şi de „sfatul oamenilor buni şi bătrîni". Regii Ungariei au trans-
format aceste fortificaţii autohtone în cetăţi regale, ce serveau drept
centre pentru organizarea noilor teritorii în comitate regale, în secolele
al XII-iea şi al XIII-iea.
După cucerirea treptată a Transilvaniei de către regatul ungar, în
haza dreptului feudal al cuceritorului, stăpînul pămîntului şi al cetăţilor
a devenit regelie. 1 Pînă în secolul a:l XIII-iea, se pare că nu există vreo
informaţie din care să rezulte că regii Ungariei ar fi renunţat la pre-
rogativele lor în legătură cu dreptul1 de a construi cetăţi, ci, dimpotrivă,
le-au exercitat permanent. Revelator în acest sens este actul regelui
Andrei al II-lea din anul 12lil, prin care acesta cedează cavalerilor teu-
toni Ţara Birsei, dîndu-1,e consimţămîn:tul de a ridica numai cetăţi din
lemn 2. Regele le-a recunosout cavalerilor teutoni dreptul de a-şi ridica
cetăţi din piatră abia după aplanare.a conflictului cu 'aoeştia, în anul 1222:
,,Le-am dat voie să-şi ridice oraşe şi cetăţi de piatră 143•
In „Bula de Aur" nu se aminteşte de vreun drept al nobilimii de
a-şi ridica fortiiicaţii. O dovadă în acest sens o aduce aşa-numita „consti-
1
In baza dreptului feudal apusean, stabilit încă din timpul lui Carol cel
Mare şi al urmaşilor săi, dreptul de a construi fortificaţii n avea numai regele;
în sec-el ele IX - ·X! în~t!, acest drept a f.vst uzurpat de warii feudali: duci, barc,ui
etc. Ei au uzat cu fermitate de această prerogativă împotriva micilor feudali şi
chiar a bisericii, pentru a nu-şi pierde autoritatea dobîndită. ln cazuri excepţionale,
regele putea acorda încuviinţarea şi altor nobili de a~i ridica fortificaţii, cu con-
diţia resupectării normelor stabilite. (Fran<;:ois Enaud, Les Chateaux forts en France,
Paris, 1958, p. JII; Colonel Rocolle, 2000 ans de fortification francaise, Ed. Charles-
Lavouzelle, Tom I, pp. 20-21, 33, 37, 42--43, 47).
2 DIR, C, veac XI-XIII, I, p 77.
3 DIR, C, veac XI-XIII, I, p_p. 182-223.
9
tuţie a clerului şi a nobilimii", edicta tă de Andrei al III-iea în anul 1297,
în care se precizează că: ,,întăriturile şi cetăţile ridicate din nou fără
învoirea regelui,. sau ~are ~u fost mai înainte_ şi din care se aduc pa-
gube, precum si cele mai mici îhtărituri ridicate la biserici şi mănăstiri,
să fie dărîmate 'fără nid o zăbavă" 4 . Din a'cest document reiese şi faptul
că nobi,Iimea a nesocotit, mai ales în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea, prerogativele i·egale, şi a ridicat o serie de .fortificaţii proprii,
iar mănăstirile şi chiar, unele comunităţi săteşti şi-au fortificat propriile
biserici. Toate acestea s-au întîmplat în condiţiile anarhiei provocate de
năvălirea tătarilor din 1241-1242 şi ale tendinţelor de descentralizare
manifestate de marea nobilime din timpul ultimilor regi ai dinastiei
arpadiene. Astfel, numeroşi feudali şi-au_ ricUcat, pe domeJ?.iHE\ _lor, ce-
tăţi de apărare şi chiar au cotropit cetăţile şi domeniile regale. Carol
Robert de Anjou fu nevoit să ordone adevărate expediţii militare pen-
tru c1 readt1ce în posesia regatului vechile domeriii şi cet~ţi cotropite de
marea nobilime, cum s~a întîmplat cu cetatea Deva, deţinută de puternica
fan1ilie Borsa, ca si -cu a1'te. cetăţi din·• Transilvania: Adi·ian, 'Almaşu,
Rupea etc: · • · . -. · _- _ . · · ·- · _ - ·
.. rnn a dou,a jumătate a secolului a1 XIII-lea, regii Ungariei, obligaţi,
probabil, de anarhia feudală agravată şi _ de năv,ălirea tătarilor, acordă
unor nobili cre(iincioşi dreptul de_ a-şi construi cetăţi. Astfel, Ladislau al
IV~lea îl seuteşte, în anul 11273, pe comitele Mihail de plata vămii pentru
cqrăbiile ce transportau p~ Someş piatra de var necesară cetăţilor lui, lar
în anul 1282 porunceşte nobililor din_ comitatul Sătmar să-l ajute pe
acelaşi comite să-şi ridice o cetate pe o moşie a lui 5. Chiar Carol Robert
acordă, în anul 11334, voievodului Toma al Transilvaniei dreptul de a-şi
forţifica cu ziduri de piatră trei cetăţi de pe moşiile sale, ce se aflau _pe
teritoriul regatului". · ·
Cu timpul însă, de la sfîrşitul secolului al XIV-lea şi mai ales din
.secolul al XV-lea, dreptul regalităţii de a acorda nobHimi_i şi oraşelor
învoirea de a-şi construi cetăţi a devenit aproape formal. 1n faţa nume-
roaselor şi pustiitoarelor invazii turceşti, ceţăţile regale din sudul Tr(m-
silvaniei şi din Banat se dovediră depăşite de tehnica militară a vremii.
ln această situaţie, regii Ungariei, îndeosebi Sigismund de Luxemburg
şi urm,aşii lui, au încurajat oraşele Transilvaniei să se fortifice cu ziduri
noi, pentru a se putea apăra. S-au păstrat totuişi puţine documente în
acest sens. Cel mai vechi este privilegiul acordat de regele Sigismund de
Luxemburg oraşului - Sebeş, în anul 1387 7, după care le putem enumera
pe cele ale oraşelor Cluj, din. anul 140.5, Mediaş, din anul 1486, Sibiu,
din anul 14·588 etc.
De la mijlocul secolului al XV-lea, apărarea sud-vestului Transil-
vaniei revine în întregime locuitorilor din această parte. a voievodatului
şi mai ales cnezilor români din Banat, Ţara Haţegului, Hunedoara şi ora-
şelor Sibiu, Braşov, Sebeş, Orăştie, Alba Iulia etc.
'• DIR, C, veac XIII, II, p. 445.

- Ibidem, p. 240.
, DIR, C, veac XIV, III, p. 221.
- Hurrnuzaki, Documente. privitoare la istoria românilor, I, 2, Bucureşti, 1890,
p: 300. _
8 V, Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, I, Bucureşti, 1959, p.
285; (în continuare Istoria artei ...) Şt. Pascu-V Marica, Clujul medieval, 1969,
p. 22.
10
Regalitatea, rămînînd în continuare neputincioasă în faţa pericolu-
lui ·otoman, .a renunţat definitiv la prerogativele sale privind eonstruire3.
fortificaţiilor de piatră. Astfel, în anul 15116; Ladislau al ll-lea legife-
rează dreptul nobilimii şi al oraşelor de a-şi construi, fără restricţii, ,,cînd
vor socoti de cuviinţă, cetăţi, chiar şi fără încuviinţarea regelui" 9•
Îh · perioada principatului, documentele nu mai menţionează privi-
legiul asupra dreptului de a construi cetăţi, ci, dimpotrivă, principii sînt
nevoiţi să ceară dietelor ţării să voteze contribuţii în bani şi in muncă
pentru ridiearea sau repararea unor fortificaţii.
Problema apa.rării ţării este lăsată în seama fiecărui nobil şi a con.1.
siliHor orăşeneşti, adunărilor comitatense şi scăunale.
Dintre cele 32 de fortificaţii cunoscute în judeţele Alba şi Hune-
doara, odinioară aparţinînd comitatelor Alba, Hunedoara, Tîrnava şi par-
ţial Turda, precum şi scaunelor săseşti ale Sebeşului şi Orăştiei, numai
oraşul Sebeş a obţinut, în anul 11387, privilegiul regal de a se înconjura
cu · ziduri de apărare. Celelalte cetăţi, regale, nobiliare, ţărăneşti, pre-
cum şi incinte orăşeneşti, nu au avut sau, probabil, nu şi-au păstrat ac-
tele de fondare, cu excepţia cetăţii de la Tăuţi ,(comuna Meteş) 10 • Majo-
ritatea cetăţilor din această zonă sînt menţionate abia în a doua jwnă
tate a secolului al XHI-lea şi în prima jumătate a secolului al XIV-lea,
indicîndu-se în general doar perioada apariţiei lor. Precizăm că toate
acestea sînt fortificaţii de piatră identificate pe teren. Cea mai veche
menţiune probabilă a unei cetăţi de piatră o avem de la începutul seco-
lului al XIII-lea, privitoare la Cetatea de Baltă, amintită în anul 1203 11,
iar cea mai recentă semnalează turnul-eetate de la Crivadia, ridieat în
anul 1528 12 • Majoritatea acestor menţiuni documentare se referă cu pre-
cădere la alte evenimente, şi numai indirect sint amintite şi fortifica-
ţiile. Cele mai multe atestări documentare privesc cetăţile regale şi no-
biliare, şi mai puţin, sau chiar deloc, pe cele ţărăneşti şi orăşeneşti.
ln decursul a aproape trei secole, fortificaţiile din zona de sud-vest
a Transilvaniei au cunoscut o evoluţie ce se încadrează în linia generală
de dezvoltare a sistemului de cetăţi al Transilvaniei.
Cadrul social-economic şi politic
Generalizarea fortificaţiilor de piatră din Transilvania coincide în

timp cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi începutul celui de-al
XIV-lea. Această perioadă istorică se caraaterizează prin dezvoltarea·
treptată a relaţiilor feudale. -ln zona de sud-vest a Transilvaniei se con-
stituie astfel puternicele domenii feudale ale episcopiei şi capitlului
romano-catolie din Alba Iulia, care deţineau la sfîrşitul secolului al
XIV-lea peste 100 de sate şi părţi de sate 13 . De asemenea, apar familii
---- -·---
~ D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, vol. I, Bucureşti, 1968, p. 166.

HI DJR, C, veac XIII, II, p. 180.
ll DIR, C, veac XIII, I, doc. nr. 39.
1i I. Pataki, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului al XVJ-lea, Bucu-
reşti, 1973, p. 203.

1~ Alb(! Iulia - 2000, Alba Iulia, 1975, p. 126.
11
de feudali locali, precum sînt cele ale nobililor de Cfilnic14, de Gîrbova,
de Geoagiu de Sus 15, şi familia nobiliară de Trascău16 , toate jucînd un
important rol politic şi social în cadrul voievodatului Transilvaniei. Ală
turi de aceste familii nobiliare se ridică, in zona Munţilor Apuseni, în
Ţara Haţegului .şi în Hunedoara, din sinul ob.ştilor săteşti româneşti, o
mică nobilime românească, care se împotriveşte extinderii stăpînirli sta-
tului feudal ungar în aceste părţi, unii dintre aceşti nobili colaborînd
strîns cu cnezii si voievozii români. Printre familiile cneziale românesti
care şi-au ridicat în cursul secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea cetăţi de
piatră se numărau Cîndeştii, care stăpîneau Rîu de Mori şi Rîu Mare,
familia cnezială din Densuş, ce-şi exercita dreptul cnezial pe valea Gal-
benei, şi familia cnezilor din Sălaş, pe valea Sălaşelor 17 . Aceşti cnezi au
reprezentat vîrfurile societăţii medievale autohtone care, cu timpul, obţin
din partea regilor Ungariei, în decursul secolelor al XIV-lea şi al XV-
lea, confirmări ale drepturilor lor asupra obştilor săteşti din care s-au
ridicat, desprinzîndu-se treptat de ele şi trecînd în sinul clasei feudale.
Marea invazie mongolă din 11241-1242 a accelerat dezvoltarea sic:;-
temului fortificaţiilor de piatră în Transilvania. Totodată, procesul de
fărîmiţare feudală a regatului Ungariei, început la sfîrşitul seoolulUi al
XII-lea, continuă şi în a doua jumătate ,a secolului al XIII-lea. Acest
proces se agravează şi mai mult, prin conflictele armate dintre Bela al
IV-lea şi fiul său Ştefan, ca şi prin tendinţele tot mai accentuate de
independenţă manifestate de voievozii Roland Borşa şi Ladislau Kan,
care urmăreau să facă din Transilvania o unitate politică separată de
regatul Ungariei. Pe de altă parte, slăbirea autorităţii regale a creat un
cadru favorabil nobilimii transilvane pentru a cotropi pămînturile obşti
lor săteşti şi o parte din domeniile cetăţilor regale. Tot mai numeroşi,
astfel de nobili, mai mari sau mai mici, ora,şele, unele sate şi mănăstiri
îşi ridică fortificaţii de apărare din piatră. Abia Carol Robert reu!'ieşte să
restabilească autoritatea puterii centrale, recuperînd, cu ajutorul forţei
armate, vechile cetăţi şi domenii regale intrate sub stăpînirea nobilimii
transilvane în a doua jumătate a secolului al XUI-lea şi începutul seco-
lului al XIV-lea. In această acţiune, puterea centrală se sprijină în efor-
turile ei pe oraşele ce se dezvoltă tot mai mult pe întinsul voievodatului,
între care amintim, în sud-vestul Transilvaniei, Alba Iulia, Sebeş, Orăş
tie, devenite încă din secolul al XIV-lea puternice centre economice şi
de schimb pentru zone intinse din sudul Transilvaniei. Oraşele îşi con-
struiesc impunătoare edificii, în special biserici în stil romanic şi go-
tic, pe şantierele cărora se formează generaţii de meşteşugari: zidari,
pietrari şi din alte branşe, care au ridicat aşa cum vom vedea -
şi numeroasele cetăţi din această zonă.
H Ferdinand Bauman, Zur Geschichte von Muhlbach, Sibiu, 1882, pp. 16-17,
33-34.
1
'' DIR, C, veac XIII, II, pp. 53, 54-55, 117-118.
rn DIR, C, veac XIII, II, p. 325; Entz Geza, Die Baukunst Transilvaniens im
11.-13. Jahrhundert, II, în AHA, 14, fasc. 3-4, Budapest, 1968, p. 172 (în conti-
nuare Die Baukunst .. .).
17 R. Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, în BMI, nr. 3, 1973, p. 63; Idem,
Cnezi clin Haţeg, în Magazin Istoric, nr. 11, 1972, pp. 2-9; V. Motogna, Fami-
lia nobilă Cânde în documentele ueocului ol. XIV-lea-XVI-lea, în Revista istorir·ă,
nr. ,l-6/1926, pp. 69-77
12
Dezvoltarea tehnicii de construcţie, a armamentului
şi a metodelor de asediu în secolele al XIII-iea
şi al XIV-iea
Apariţia şi dezvoltarea sistemelor de fortificaţH din piatră în evul

mediu a fost determinată, în fiecare etapă, de evoluţia arhHecturii şi de
perfecţionarea armamentului şi a tehnicilor de asediu. Incepînd din se-
colul al XIII-iea, tot mai numeroase sînt menţiunile documentare care
confirmă dezvoltarea în Transilvania a tuturor ramurilor meşteşugăreştt,
atît in mediul rural, cit mai ales în cel urban 18. Arhiteetura romanică se
dezvoltă rapid în a doua jumătate a secolului· al XII1-lea, cînd s-au ri-
dicat numeroase biserici de piatră în oraşe şi sate, la Alba Iulia, con-
struindu-se o mare catedrală, iar la Cricău, Gîrbova, Sebeş, Ocna Mure,,
importante edificii în stil romanic. Dacă primii meşteri provin din şan
tierele de construcţii aflate în sudul Germaniei, Austria, Ungaria sau
chiar din Franţa, în şantierele transilvane se formează apoi numeroşi
meşteri autohtoni 19, care au ridicat aiei numeroasele biserici şi cetăţi.
La sfîrşitul secolului al XIII-lea sint amintiţi la Alba Iulia primii meş
teri care lucrează la catedrala romano-catolică. Astfel, în anul 1286 este
menţionat meşterul pietrar foan din Saint Die (Franţa) 20 , care a terminat
zidăria de piatră a catedralei în zona portalului de vest a navei laterale
de sud, iar în 11291 sînt amintiţi 4 meşteri dulgheri locali, originari din
satele Cricău, Gîrbova, Cilnic şi din Alba Iulia, care lucrează şi termină,
probabil, acoperi,şul eatedralei.21 Analiza semnelor de pietrari de la ca-
tedrala din Alba Iulia scoate la iveală noi date referitoare la prezenţa
în acest centru a unui foarte mare număr de meşteri pietrari. Cele 53
semne de pietrari copiate de Entz Geza ar putea indica tot atîţia meşteri
care au cioplit -şi zidit acest impunător monument în a doua ju•mătate a
secolului al XIII-lea22 . Pentru problema care ne interesează, impoţtant
este însă faptul că unii dintre meşterii care au ridicat cetatea episcopu-
lui Petru de la Tăuţi provin din ,şantierul catedralei din Alba Iulia. In
săpăturile arheologice executate de noi la cetatea de la Tăuţi s-au desco-
perit numeroase blocuri de piatră cioplită ce proveneau de la ancadra-
mentele unui portal pe care întîlnim trei -semne de pietrar identice cu
cele aflate pe unele blocuri aşezate pe latura de sud a transeptului ca-
tedralei din Alba Iulia. Acest fapt este sugestiv în ceea ce priveşte pro-
venienţa meşterilor din şantierele romanice şi gotice care au ridicat ce-
tăţile transilvănene, şi de aceea considerăm că nu se poate cerceta şi
data arhitectura militară fără a se cunoaşte cea ecleziastică şi civilă.
Cu foarte puţine excepţii, aceşti meşteri au rămas necunoscuţi, dar sem-
nele de pietrari păstrate pe diferite monumente ecleziastice şi unele
cetăţi indică prezenţa lor la edificarea unor fortificaţii în toată Transil-
vania.
Şt. Pascu, Meşteşugurile în TransUvania pma in secolul al XVI-lea, .Bucu-

lH
reşti, 1964, pp. 22-32 (în continuare MeşteşuguriLe . . .)
rn V. Vătăşianu, Istoria artei ... , vol. I, pp. 20-25, 39-40, 98, 105.
211 DIR, C, veac XIII, II, p. 288.
~ 1 Ibidem, p. 375.
,, Entz Geza, La cathedrc,le de Gyulafehervar (Alba Iulia), în AHA, tom V,
lase. 1-2, 1958, pp. 3-5 (în continuare La cathedrale ...).
13
Se -dezvoltă în general toate meşteşugurile legate de construc-ţiile de
orice -fel: fierari, zidari, pietrari,. care -se constituie în. bresle în m{ljori-
tatea oraşelor Transilvaniei, la sfîrşitul secolului al XIV-lea · şi înc~putul
celui de-al XV-iea. Astfel de bresle sînt amintiite la Sibiu, Braşov, dar şi
la Orăştie şi SebeşZJ.
Un deosebit avânt au luat, în secolele al XIH-lea si al XIV-iea,
meşteşugurile legate de tehnica producerii de armament î~ vederea. apă
rării împotriva incursiunilor tătăreşti, care au continuat pînă 1,a sfîrşi
tul secolului al XUI-lea, şi împotriva tulburărilor interne. Oraşele_ au de-
venit centrele cele mai importante ale producţiei de armament .. lncă
din anul 1370, oraşul Sibiu avea un meşter armurier pentru dotarea ora-
şului, iar în 1371 era constituită aici o breslă a armurierilor, separată de
cea a fierarilor 2". Şi în celelalte oraşe ale Transilvaniei s-au constituit
astfel de bresle meşteşugăreşti, legate de producţia de armament. S-au
făcut paşi mari în dezvoltarea forţelor de producţie prin folosirea forţei
hidraulice în industria morăritului şi a prelucrării fierului. De aseme-
nea, s-a perfecţionat sistemul de tracţiune animală, mai. ales în urma
introducerii pe scară largă a potcovirii cailor şi boilor şi prin perfec-
ţionarea sistemului de înhămare.
Deseoperirile arheolo.gice, menţiunile documentare, miniaturile din
cronici, precum şi exemplarele de arme păstrate. în colecţiile muzeeloi·
dau o imagine destul de completă asupra tipurilor de arme care se uti-
lizau în atac şi apăr-are. Miniaturile din Cronica pictată de la Viena 25
redau de asemenea tipurile de arme, îmbrăcămintea şi formele unor
fortificaţii ridicate în aceste părţi la sfîrşitul secolului al XUI-lea şi în
prima jumătate a celui de-al XIV-lea. Sabia cu lamă lungă pînă la
1
1,10 m şi fată de. 4-6 cm, prevăzută cu două tăişuri, nervură mediană
şi _gardă în cruce, a fost arma cea mai răspîndită în atac şi apărare în
acea vreme. Rogerius, relatînd despre apărarea cetăţii Oradiei împotriva
tătarilor, precizează că apărătorii purtau săbii ;şi paloşe 26 • Alături de sabie
şi paloş, lancea şi suliţa erau armele comune ale apărătorilor de cetate
din secolele XIII-XIV. Numeroase scene din Cronica pictată de la Viena
înfăţişează cavaleri în zale, înarmaţi cu suliţe şi lănci, sau apărători care
aruncă din -turnuri de cetăţi suliţe şi săgeţi asupra asediatorilor. Toţi
aceşti cavaleri purtau, pentru apărarea personală, cite un scut de formă
migdalată, uşor încovoiat, lung de circa 11 m şi lat de 0,50 m. 27 Pentru
apărarea fortificaţiilor, armele cele mai eficace erau arcul, săgeata şi
ghiulelele de piatră, care se aruncau din turnuri şi de pe curtine asupra
asediatorilor. Pînă la invazia mongolă s-a utilizat arcul simplu, -eonfee-
ţionat dintr-o bucată de lemn, dar cel tătăresc s-a dovedit a fi o armă
de temut, :fiind mai elastic şi avînd o mare forţă. Ca urmare, arcurile
se vor confecţiona din lemn de iisă, -carpen, frasin, alun, iar coardele
din in şi cînepă unse cu grăsimi, pentru a fi ferite de umezeală. Scena
care înfăţişează bătălia de la Posada (1330) este revelatoare asupra uti-
lizării pe scară largă a arcului de către ostaşii voievodului Basarab I,
w Şt. Pascu, Meşteşugurile ... , pp. 66-70.

2', Ibidem, pp. 70-71.
2:, Kepes Kr6nika, Magyar Helicon Konyvkiacl6, I, Budapest, 1964 (ed. facsi-
milată), miniaturile de la pp. 7, H, 15, 21. 32, 61.
'" Rogerius, Cîntecul rle jale, Ed. Gh. Popa-Liseanu, Izvoarele istoriei româ-
nilor, Bucureşti, 1935, vol. V, pp. 85-87.
'' Kepes Kr6nika, I, miniaturile de la pp. 4, 7, 9, 14, 21-23, 26, 31, 50, 54, 85.
14
în a.tac şi ap/l,r,are 28 . Intre armele f9arte efieace se număra arbaleta, care
cu sig:uranţă .se folosea din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, deoare-
ce devenise,.o arr:p.ă re.dutabilă în Europa apuseană, încă de la sfîrşitul
secolului al ):'I-lea. R.ogerius relatează că apărătorii or-aşului Strigoniu
dill. Ungari~ aµ folosit arbaleta împotriva tătarilor29 , dar în Transilv,ani:i
o găsim menţionată abia în a doua: jumătate a secolului al XIV-lea, la
garnjzoana d~ mercenari englezi a castelului Bran 30.
· Cămaşa de zale trebuie să fi fost pînă în secolul al XIV-iea o îmbră
căminte de luptă foarte scumpă. In miniaturile din Cronica pictată sînt
îmbrăcaţi în zale doar rege1e şi cîţiva nobili. Ea era lungă pînă la ge-
nunchi, eu mîned, iar pe cap purtătorul avea o calotă de metal cu d
ţesătură de zale care-'i apăra gîtul şi faţa .. O astfel de cămaşă era con-
fecţionată din circa 30 OOO inele de fier şi cîntărea peste 10 kg 31 . Se
păstrează cîteva exemplare şi în muzeele noastre: ele pot fi datate în
secolul al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea. In Transilvania s-a
purtat, de c.ătre apărători, pî11ă în secolul al XVI-lea, aş.a-numita că
maşă de solzi din metal. Peste o îmbrăcăminte din cînepă -şi lînă se purta
o cămaşă lungă din piele plA€ată cu solzi din metal de diferite·· forme,
în funcţie. de. zonele ce trebuiau acoperite. Solzii erau nituiţi. Cantităţi
mari .de asemenea solzi din fier s-au descoperit în săpăturile de la
Piatra Craivii şi Tăuţi, ceea ce dovedeşte din plin utilizarea cămăşilor
de solzi ca îmbrăcăminte de luptă pentru apărătorii cetăţii. Între armele
folosite atît în asediu cit şi în apărare mai amintim: ghioaga, securea,
cuţţtul de luptă etc. Ghiulelele de piatră, de mărimi diferite şi greutăţi
ce ajunge~u pînă la 50 kg, ca cele deseoperite în săpăturile -arheologice
de la Cetate;:t de Baltă, Tăuţi, Vurpăr, ce se aruncau de pe ziduri asupra
asediatorilor, completează armele pe care le utilizau apărătorii cetăţilor
transilvănene. Garnizoanele cetăţilor reuşeau astfel să asigure o apărare
eficace, cu un număr redus de apărători.
Menţiunile documentare din secolele al XIII-le-a şi al XIV-lea se
referă şi la perfecţionarea tehnicilor de asediu. Desigur, informaţiile sînt
lacunare, dar nu total lipsite de importanţă. Astfel, Rogerius dă refe-
rinţe amănunţite despre operaţiile de asediu pe care le-au intreprins tă
tarii în vederea cuceririi cetăţilor din Transilvania şi Ungaria. Dacă nu
reuşeau să le cucerească prin surprindere, aplicau metode de ,asediu pe
timp îndelungat, utilizînd pentru aceasta maşini de aruncat pietre ~i
lucrări de geniu. Referitor la cetatea Oradea, el relatează următoarele:
„Apoi au înconjurat cetatea şi au pus în faţa zidului cel nou şapte maşini
de război, şi nu au încetat -a arunca în zid cu pietre, ziua şi noaptea, pină
a fost dărîinat acest zid cu totul" 32 • După distrugerea zidului au dat
năvală în cetate prin săpăturile efectuate· cu ajutorul maşinilor, cople-
şindu-i pe apărători cu numărul lor. Tătarii dispuneau de maşini pre-
luate de la chinezi, şi metodelor lor de asediu nu le-au putut rezista nici
cele mai puternice cetăţi ale Asiei Centrale şi ale cnejilor ruşi. Aceste
tehnici de asediu au determinat în Europa de est o reconsiderare totală
a sistemului de fortificaţii, renunţîndu-se la cetăţile din lemn şi din
pămint în folosul celor de piatră. Alte metode de asediu al cetăţilor sînt
,.~ lbidem, I, pp. 143, 146.

w Rogerius, op. cit., p. 93.
JO Jstoria României, II Bucureşti, 1961, p. 278 .
1
.· " J. V. Fino, Forteresses de la France medievale, Paris, 1967, pp. 136-140
~i Rogerhis, op. cit., p. 85. ·
semnalate ele documentele secolelor al XIII-lea .c;;i al XIV-lea. Astfel, în
actul din anul 1319 al lui Carol Robert, prin care i se dăruiesc lui De-
zideriu, castelan de Bologa, mai multe moşii, se răsplăteşte devotamentul
-acestuia faţă de rege, pentru că a luat parte la recucerirea cetăţilor re-
gale, probabil Adrian sau Valcău, din mina nobililor răsculaţi: ,,încon-
jurîndu-le şi asediindu-le cetatea mai mult timp" 33 . Un alt document, din
1325, este dat de acelaşi Carol Robert pentru Ioachim .c;;i Petru34, cărora
li se acordă vama satului Olosig pentru credincioase slujbe aduse regelui
la asediul cetăţii Solyumku (Piatra Şoimului), lîngă Aleşd. ·Intre altele
se menţionează că oastea regală a construit în faţa fortificaţiei două în-
tărituri, probabil din lemn .şi din pămînt, pentru a putea bate cetatea
răsculaţilor şi a le putea opri aprovizionarea. Una din aceste întărituri
fusese apărată de Ioachim.
Cronica pictată de la Viena, descriind faptele ungurilor după cro-
nici mai vechi, dar evident prezentînd elemente de tehnică şi tactică
militară utilizate în seC<?lele al XIII-lea .şi aJ XIV-lea, precizează că la
asediul Belgradului de către regele Solomon s-au !folosit turnuri de lemn
mobile, pentru apropierea de zidurile cetăţii, încă o dată mai înalte de-
cît curtinele ei, iar de pe ele soldaţii aruncau săgeţi în apărători. 35 Tur-
nurile mobile de asediu, cunoscute încă din epoca romană, erau folosite
pe scară largă in Europa occidentală din secolele al XI-lea 1;,i al XII-lea.
Ştirile documentare, d~i incomplete, atestă existenţa pe lingă marile
curţi ale regilor Franţei 9i Angliei, înd din secolul al XIII-lea, a unor
corpuri de speciaHşti atît în producţia de armament, cît şi in elaborarea
planurilor de fortificaţii şi studierea tehnicilor de asediu. De acest lucru
nu erau străini nici regii Ungariei ;şi nici voievozii Transilvaniei.
Apariţia şi generalizarea cetăţilor de piatră

în Transilvania
Apariţia primelor cetăţi medievale cu ziduri de piatră în Transilva

nia a constituit o problemă mult discutată de specialişti în ultima vre-
me. Precizăm că problema se referă numai la cetăţile cu ziduri de piatră
legate cu mortar, nu şi la cele cu ziduri fără mortar, de tipul Dăbîca şi
Moldoveneşti, care fac parte din altă grupă de fortificaţii, mult mai
vechi. Pînă nu s-au executat săpături arheologice mai vaste, singurele
în măsură să dateze fortificaţiile nemenţionate în izvoarele scrise, s-au
făcut numeroase propuneri de datare a cetăţilor transilvănene, multe
dintre acestea neţinînd seama de realităţile social-economice şi politice
care au generat apariţia şi dezvoltarea .acestor fortificaţii. A. I. Akner
afirma, de pildă, că cetăţile săseşti din sudul Transilvaniei ar fi fost
ridicate în a doua jumătate ,a secolului al XII-lea30, fără să aibă în vedere
că procesul coloni·zării săseşti a debutat abia atunci şi· a continuat pînă
:~• DIR, C, veac XIV, I, pp. 318-319.

:v. DIR, C, veac XIV, II, pp. 164-166.
35 Cronica pictată de la Viena, ed. Gh. Popa-Liseanu, Izvoarele istoriei ro-
mânilor, Bucureşti, 1937, vol. XI, pp. 178-179.
36 M. J. Ackner, Die romischen Alterthilmer und deutschen B11rgen· in Sieben-
burgen, Wien, 1857, pp. 56-68.
16
la inceputul secolului al XIV-lea, iar noii veniţi, nefiind consolidaţi din
punct de vedere economic, n-au avut nici posibilitatea să-şi ridice astfel
de cetăţi şi nici consimţămintul regilor Ungariei. Theobald Streitfeld
are aceeaşi părere despre cetatea Săsciori 37 , datînd-o în prima jumătate
a secolului al XII-lea. K. Horedt, care s-a ocupat, în două lucrări38, de
unele cetăţi din Traru;ilvania, situate între valea Mureşului şi Cihin,
printre care Săsciori, Sibiişel, Vurpăr etc., ajunge la concluzia că aceste
fortificaţii cu ziduri din piatră trebuie considerate presăseşti, deci db
prima jumătatea secolului al XII-lea, bazîndu-se pe faptul că saşii s-au
~zat în această zonă la adăpostul cetăţilor regale de i graniţă. Dar dacă
exista un asemenea sistem de fortificaţii în zonă, organizat deja de re„
gatul Ungariei la începutul secolului al XU-lea, ce rost ar mai fi avut
colonizarea saşilor, ştiut fiind că tocmai pentru consolidarea stăpînirii
regatului Ungariei au fost colonizaţi? V. Vătăşianu se întreabă dacă aceste
cetăţi pot fi datate în prima jumătate a secolului al XII-lea:l!l, cînd nu
,avem nici o dovadă despre organizarea statului feudal ungar în aceste
părţi,. fortificaţiile trebuind să reprezinte tocmai structuri feudale înjghe-
bate, însă asemenea situaţie nu a existat la începutul secolului al XII-
lea. Soluţia legării apariţiei ~i generalizării primelor fortificaţii de piatră
în Transilvania de existenţa unor şantiere ecleziastice de arhitectură ro-
manică ni se pare a fi aceea care poate rezolva bine problema datării
cetăţilor din această zonă. Entz Geza, într-un studiu-repertoriu al sur-
selor documentare referitoare la unele cetăţi din Transilvania în faza
aşa-zisă romanic:ă, nu ţine însă seama prea mult de aceste surse, afirmînd
că cetă·ţile din secolul ,al XI-iea ;şi al Xffl-lea au rfost construite din pă
mînt şi din lemn, iar cele din piatră apar în secolele al XII-lea ~i al
XIII-lea40 . Evident, acesta a fost procesul evolutiv al cetăţilor din Tran-
silvania, dar numai o mică parte a celor din zonă, cum sînt Hunedoara şi
Cetatea de Baltă, au evoluat •astfel, celelalte apărînd în tfaza de piatră
nu în secolul al XII-lea, ci mai tîrziu. Mai obiective par con€luziile lui
Geră Lâszl6, care situează perioada de apariţie şi răspîndire a cetăţilor
de piiatră din Ungaria şi Transilvania după marea invazie tătară 41 . Se
observă din cele prezentate că istoriografia ungară veche, dar mai ales
cea nouă, încearcă să antedate7..ie toate monumentele de piatră din Tran-
silivania şi mai ales fortificaţiile din piatră. Intre datările noastre, bazate
pe cercetări arheologice şi pe surs~le documentare uneori foarte lacu-
nare, şi datările ace5tei istoriografii privitoare la cetăţi, diferenţa este
de cel puţin un secol. Prin aceasta istoriografia ungară încearcă să jus-
tifice o stăpînire efectivă :şi instituţionalizată a regatului Ungariei ,asupr:1
întregii Transilvanii încă din secolul ,al XI-lea, cunoscîndu-se faptul d
o asem~nea stăpînire ar fi trebuit să genereze iapariţi:a fortificaţiilor d 1J
piatră ct· ar fi putut reprezenta, existenţa puterii regale într-o ţară sau
intr-un teritoriu cucerit. In Transilvania însă, pătrunderea regatului Un-
gariei s-a tzbit de o puternică rezistenţă 18! populaţiei autohtone româ-
neşti organi~ată în cnezate şi voievodate, şi de aceea a fost nevoit să facă
"' Th. Streitfeld, Dic sastschorer Burg, în SV, nr. 6:!. 1939, pp. 137-144.
:Jll K. Horedt, Zur siebenbilrgischen Burg,:,nforschung, în Sildostfor.~cllunr,<>n,
VI, 1941, Milnchen, pp. 585--606 (în continuare Burgenforschung); Idem, Siebcri.-
bilrgischf' Grf'ntzl:mrgen, în SV, fiU1941, pp. 21-26.
J• V. Viitii.1ianu, Istoria artei ... , pp. 9-12.
4u Entz G('Za, !Jic Baukurist .. ., 1, fasc. 1-2, pp, 3-5.
41 Gero Laszlo, Magyarorszâgi veirepiteszct, Rudapest, l!l55, pp. 119-124,
137-148.
2 - Fortifiealii medievale de piatră din secolele XIJI-XVl 17

ap~l la forţ~ străine, printre care colonizarea saşilor în secolele XII-XIII,
insţalarea, ordinului. cavalerilor teutoni în Ţara Bîrsei şi .a călugărilor
cistercieni î.ri zona Făgăra,şului, la începutul s~lului al ~III-lea, tocmai
penţru a-şi. ,consolida stăpîr,.irea în sudul 'Ţransilvaniei în această perioadă
tîrzie, cînd de fapt cons.tatăm iapariţiia fortirficaţiilor de piatră menţionate
atît; :în documente, cît şi prin cercetările arheologice ..
. :; • Lucrările mai noi, baz,ate pe cercetări arheologice, aduc precizări
importante în această. probiemă. Astfel, R Hei tel, prin săpături. exec1:1-
tate. la Sebeş, Cîlnic şi Cisnădioara42 , R. Popa, prin cercetările din. Ţiara
Ha,ţegului şi Maramureş43 , Th. Nagler, prin săpăturile de la Tilişca, Brea'""
za: şi Orlat44, precum şi Gh. Anghel,. prin cercetările arheologice de.• la
cetăţile de la Piatra Craivii, Tăuţi, Vurpăr şi Cetatea de Baltă 45 , ajung
la, concluzia că aproape . toate fortificaţiile de piatră cercetate pe cale
arheologică datează din a doua jumătate ,a secolului ial XIII-lea şi începu-
tul celui de.-al XIV-lea, făoînd excepţie Cetatea de Baltă, a cărei primă
fază de construcţie se poate data la mijlocul secolului al XHI-lea.
: Am arătat mai înainte că o primă condiţie pentru răspîndirea arhi-
tecturii militare de piatră ia fost existenţa în Transilvania a unor pu-
ternice şantiere de arhitectură ecleziastică din faza romanică, care au
format meşteri arhitecţi şi constructori de cetăţi. Aceiaşi meşteri, care
au :lucrat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea la ridicarea catedra-
lei din Alba Iulia, au lucrat Şi la cetatea de La Tăuţi, al cărei act de fun-
dare este din 11276. De altfel, înseşi izvoarele documentare aduc lămuriri
în această problemă.
Ce!,e dintîi documente care se referă la construirea unor cetăţi de
piatră în Transilvania sînt din prima jumătate a secolului al XIII-lea,
respectiv reconfirmarea privilegiilor cavalerilor teutoni din Ţ,ara Bîrsei
din 11222, în care regele consimte, după multe neînţel,egeri şi conflicte,
să le menţină dreptul de a-,şi zidi cetăţi şi oraşe din piatră, confirmîn-
du-le şi dreptul asupra cetăţii Cmceburg.
Un document din anul următor atestă dej,a cinci fortificaţii de pia-
tră"6. Pînă atunci documentele, foarte puţine la număr, aminteau numai
existenţa unor cetăţi de pămînt. Chira1· primul document al regelui Andrei
al U-lea pentru cavalerii teutoni, din anul 12'11, specifică clar că li se
îngăduie acestora să-,şi construi,ască doar cetăţi din lemn, cu această
ocazie fiind amintite palisadele cetăţilor Hălmeag ,şi Ungra 47 .
In reconfirm~rea „Bulei de Aur" din anul 1231 de către regele Andrei
al II-lea al Ungariei, între ialte probleme, acesta se obligă faţă de ioba"
,,,. R. Heitel, Cetatea de la CiLnic, Bucureşti, 1968, pp. 11-16; Idem, 1n l,!gii-
tură cu unele probleme ale arheologiei cetăţilor de piatră din Transilvania, în
BMI, nr. 2, pp. 26-29. .
· r,;i R. Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, în BMI, nr. 3/1972, p. 60.
,,,. Th. Năgler, Populaţia românească şi car~cterul colonizării săseşti în sec.
XII-XIII, în Studii şi articole de istorie, !XIII, 1969, pp. 182-183; Idem, Sii.d-
siebenbilrgische Grenzburgen, în Hermannstădter Zeitu.ng, nr. 60/1969 (în conti-
nuare Grenzburgen); Idem, Die mittelalterliche Burg Tilişca nach ihrer arhliolo-
gischen Erforschung, în FVL, nr. 10/1967, pp. 83-85.
~, Gh. Anghel-I. Berciu, Cetăţi medievale din sud-estul Transilvaniei, Bucu-
reşti, 1968, pp. 46-49; Gh. Anghel, Cetăţi medievale din Transilvania, Bucureşti,
1973, pp. 43-45; Idem, Cetatea feudală Piatra Craivii, în Apulum, V, pp. 309-
320; Idem, Cetatea feudală de la Vurpăr, in Apulum, XI, pp. 193-199; Idem, Ce-
tăţile medievale de la Alba Iulia, I, în Apulum, XIII, pp. 245-270.
4ti DIR,. C, veac XIII, I, pp. 182, 223, 256-258.
~7 Ibidem, p. 150.
1fl
gii cetăţii să nu-i silească la prestaţii mc1 m favoarea regatului!, mei
cînd se vor tăia palisade (indagines) ·Şi nici ctnd se vor săpa şanţuri. Ter-
menul de „indagines" indică fără tăgadă utilizarea sistemului de fortifi-
caţii din lemn 9i din pămînt48.
Nu excludem ridicarea, către mijlocul secolului al XIII-lea, .a• unor
fortificaţii din piatră, dar numărul lor a fost extrem de mic, şi în majo-
ritatea lor trebuie să fi fost cetăţi regale, ~upă ciţm reiese din scrisoarea
regelui Bela al IV-lea din m noiembrie 11250, către papa Inocenţiu, . în
care acesta îi cere ajutor, informîndu-1 asupra pustiitoarelor invazii tătă
reşti 9i arătînd, între altele, că regatul era atunci „aproape lipsit de ce,
tăţi şi de apărători" 49 . ·
Trista experienţă a năvălirii tătarilor a grăbit, în a doua jumătate
a secolului al XIII-lea, procesul răspîndirii arhitecturii militare de piatră
în Transilvania. Invazia din 1241 nu a fost singura; incursiunile au con-
tinuat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, acestora ,adăugîndu,-li-se
şi răscoalele cumanilor, ceea ce a susţinut o stare de tensiune în toată
Transilvania 50 • Cronica pictată de la Viena menţionează o invazie tătară
în anul 1285, care a ajuns să ameninţe din nou Buda 51. Tot pentru apă
rarea graniţelor de repetatele invazii tătare au fost chemaţi de către
regii Ungariei, in anul 11247, cavalerii ioaniţi în Banatul de Severin. Inva-
ziile au continuat şi în prima jumătate a: secolului al XIV-lea, pînă la
întemeierea statului feudal al Moldovei.
Perioada situată în a doua jumătate a secolului al XIII-iea şi înce-
putul secolului al XIV-lea întruneşte toate condiţiile pentru a fi consi-
derată o epocă favorabilă ridicării numeroaselor cetăţi în Transilvania,
mai ales dacă ţinem seama şi de .anarhia feudală, ajunsă la apogeu în
această vreme. Regele nu s-a mai putut impune, iar marea nobilime, ora-
şele, mănăstirile şi chiar şi unele comunităţi au ridicat cetăţi de apă
rare. Numărul. relativ mare de menţiuni documentare referitoare la con-
strucţii de cetăţi demonstrează acest lucru. Rogerius scrie că după tre-
cerea tătarilor s-au construit multe cetăţi în regat 52, iar papa Honoriu
îl îndeamnă pe regele Bela al IV-lea să-şi îndrume supuşii pentru a-şi
edifica cetăţi de iapărare împotrivia tătarilor. Alte documente vorbesc
de construcţii de cetăţi sau despre cetăţi ridicate fără consimţămîntul
regelui. In 1282, episcopul Petru al Transilvaniei este răsplătit de către
regele Ladislau al IV-lea pentru slujbele aduse regatului cu prilejul
cuceririi •Şi distrugerii cetăţilor unor locuitori ce prădau aşezările de pe
rîul Someş 53 • Acel.aşi rege scutea însă, în 11273, de vamă corăbiHe co-
mitelui Mihail, care transportau piatră de var pentru ridicarea unor ce-
tăţi, iar nobililor din Sătmar le ordonă în anul 1284 să-l ajute pe comi-
tele Mihail să-şi înalţe o cetate pe moşia sa 54 . Comitele Rotho din Bis-
triţa vinde la Rodna, în 1268, o casă cu turn de piatră şi o curte55, iar
8
" DJR, C, veac XI-XIII, I, p. 248.
1
" 'DIR, C, veac XI-XIII, I, p. 346.
50 P. Iambor, Invazii cumano-tătare asupra Transilvaniei în a doua jumătate
a secolului al XIII-lea, în AIIA, XVII, Cluj, 1974, pp. 211-223.
;1 Cronica pictată de la Viena, ed. Gh. Popa-Liseanu, p. 221.
r,i Rogerius, op. cit., p. 94.
r,i DIR, C, veac XIII, II, p. 239.
''" Ibidem, pp. 158, 240.
i,r, V. Vătăşianu, Istoria artei ... , p. 17.
19
·episcopul Petru al Transilvaniei cere, în 1276, capitlului din Alba Iulia
să-i acorde o înălţime ce ţinea de satul Fileşti, pentru a-şi ridica o ce-
tate.56 Regele Andrei al III-lea cere nobilimii, în repetate rînduri, între
-anii 1291 şi 1298, să distrugă toate cetăţile construite din nou fără în-
voirea sa, .rtît cele mici, cit şi cele mari, ridie!ate de biserici57. Carol Ro-
bert îi autoriza, în 1309, pe sru'!ii din jurul Sibiului să dărîme întăritu
:rile nobililor care tulburau pacea 'în acea regiune 58 • Toate acestea sînt
· dovezi incontestabile despre febra care ia cuprins întreaga nobilime, pe
· cnezii români, clerul, oraşele ,şi unele comunităţi libere din a doua jumă-
tate a secolului al Xlll-lea şi la începutul celui de-al XIV-lea de a-şi
ridica fortificaţii de apărare. Marele număr de cetăţi menţionate în docu-
mentele vremii ilustrează amploarea acestui proces. ln zona cercetată
de noi, situaţia este următoarea: Cetatea de Baltă tîn il203; Piatra Craivii
în 1272; Deva fa 1268; Subcetate-Haţeg şi Tăuţi în 1276; Colţeşti în 1.290
(Rimetea); Ocna Mureş în 1296; Săsciori în 1309. Restul cetăţilor din
sud-vestul Transilvaniei nu vor fi menţionate în documente <lecit mai
tîr7Ju, informaţiile nemaiprezentînd importanţă pentru datarea lor.
Cel ·mai des menţionate sînt cetăţile regale, nobili.are şi ecleziastice,
mai puţin cele orăşeneşti şi aproape deloc cele ce au aparţinut unor
,comunităţi săteşti, care n ... au făcut obiectul unor tran:llacţii şi nici n-au
fost în centru.I ·unor evenimente importante. Pentru datarea acestor for-
'tificaţii ne stau la indemină cercetările arheologice întreprinse în ultimii
ani Astfel, s-au datat cu ajutorul materialelor :arheologice cetăţile: Ce-
tatea de Baltă '(prima fază la mijlocul secolului al XiJII-lea), Piatra Crai-
vii, Tăuţi, Vurpăr, Cîlnic, Săsciori, fortificaţia din jurul bisericii din Se-
beş (a tloua jumătate a secolului al XIH-lea) şi Răchitova {începutul se-
. c0luh.ii al XIV-iea). Prin anralogii, s-au putut data şi celelalte fortifi-
caţii. Săpăturile arheologice au devenit mijlocul cel mai sigur pentru
datarea şi stabilirea fazelor de construcţie ale cetăţilor. Materialele ar-
heologice, cuprinzind ceramică, monede, obiecte din fier (pinteni, v'ir-
furi de săgeţi, potcoave etc.'), puse în contextul stratigrafic, devin exce-
lente dovezi materiale pentru datare. Ceramica descoperită la Piatra
Craivii, ·Tăuţi, Vurpăr, Cetatea de Baltă în bune condiţii stratigrafic,~,
p1--ecum şi locuinţel,e cu i!11Ventar ceramic descoperite la Alba Iulia, pot
fi data-te, pe baza monedelor găsite aici, cu o tolier.anţă ce nu depăşeşte
·o jumătate de secol. La Vurpăr şi Cilnic, de exemplu, cele mai vechi mo-
nede sînt din timpul regelui Ştefan al V-lea (1270-1272).
Cercetînd sub •toate aspectele apariţia şi dezvoltarea fortificaţiilor de
piatră, datate prin surse documentare şi arheologice şi plasate în condi-
·ţiile social-politice ale Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al
XIII-lea şi începutul celui de-'al XIV-lea, majoritatea cercetătorilor au
ajuns la concluzia ,că această perioadă a fost cea mai propice pentru
apariţia unui mare număr de fortificaţii de diferite categorii şi tipuri, în
special cetăţi regale şi nobiliare, reprezentînd în evoluţi3 arhitecturii
cetăţilor medievale o etapă bine definită .
.,:; Dl R, C, ·veac XIII, ·n, p. 180.

•,; Ibidem, p. 445 .
.·., R. .P9pa, .Cetăţile . din _Ţara .HaJegului, p. 61.
Amplasarea şi tehnica de construcţie a cetăţilor
In alegerea locurilor pentru amplasarea cetăţilor medievale din zona

de sud-vest a Transilvaniei, cei care au emis ordinul şi au :firumţat con-
strucţiile au ţinut seama de factori politici, economici şi de ordin per-
sonal, prin aceştia din urmă inţelegindu-se preferinţele de orice fel ale
comandatarului. Predomină, în cazurile cercetate, utilizarea avantajelor
defensive pe care le putea oferi terenul, pentru a se putea 1apăra o cetate
cu un număr redus de oameni şi pentru a se realiza importante economiţ
de materiale de construcţie şi braţe de muncă. Cele mai multe dintre
cetăţi s-au construit valorificînd la maximum înălţimile cu pante abrupte,
ca în cazul cetăţilor de la Tăuţi, Piatra Craivii, Vurpăr, Deva, Subce-
tate-Haţeg, Cetatea de Colţ etc., şi iru mai puţine cazuri s-au exploatat
a~antajele defensive aLe unor terenuri, mlăştinoase, de exemplu Cetatea
de Baltă, Stremţ, precum şi ale unor mici cursuri de iapă, la CUnic, Gir-
bova etc. Fortificaţiile orăşeneşti de la Alba Iulia, Sebeş, Aiud şi Orăştie
n-ialu putut beneficia de avantajele terenului pentru fortificarea prime-
lor vetre ale aşezărilor, necesitînd din partea constructorilor lucrări
suplimentare de apărare.
ln ceea ce priveşte tehnicile de construcţie utilizate pentru ridicarea
fortificaţiilor din secolul al XIII-lea ,şi al XIV-lea, remarcăm folosire:1
în totalitate a zidăriei de piatră brută de carieră ·şi de rîu, legată cu
mult mortar. Meşterii se strădui,au întotdeauna să folosească pentru pa-
ramente blocuri de piatră de obicei mai mari şi cu feţe regulate, pe care
le aşezau în asize orizontale sau prin simplă potrivire, interiorul zidu-
lui fiind format din piatră de dimensiuni mai mici, uneori aruncată în
neorînduială şi prinsă cu mult mortar. O astfel de zidărie întîlnim .la
cetăţile de la Tăuţi, Piatra Craivii şi Vurpăr.
Utilizarea materialelor de construcţie (piatră şi cărămidă) provenite
din ruinele romane se întîlneste în toate zonele Transilvaniei în care
:au existat asemenea vestigii, ~u precădere în zona Haţegului .cşi valea
Mureşului. In zidurile cetăţii de la Tăuţi se află fragmente de piatră cio-
plită şi cărămizi cu ştampila Legiunii XHI Gemina. De asemenea, la
cetăţile Cetatea de Colţ, Mălăeşti şi Subcetate-Haţeg în tîlnim foarte des
materiale provenite din ruinele romane aflate în apropiere sau aduse de
la Sarmizegetusa. La cetatea din Alba Iulia, adăugirile şi reparaţiile din
secolele al XIII-lea şi al XIV-lea s-au -efectuat aproape exclusiv cu piatră
cioplită extrasă din ruinele romane, menţinîndu-se porţiuni mari din
zidul de piatră cioplită al castrului roman.
Utilizarea cărămizii de epocă medievală în zidărie mixtă apare doar
la Cetatea de Baltă, unde o găsim în zidul bisericii romanice din secolul
al XIII-lea, deoarece în această zonă lipseşte piatra de calita_te. De ase-
menea, într-un singur caz, l'a Hunedoara (faza veche), s-au utilizat bu-
căţi de piatră cioplită sumar, cu ajutorul cărora constructorii formau
asize aproape regulate, interiorul zidului fiind umplut cu piatră brută,
legată cu mortar. Colţurile zidurilor au fost lucrate mai îngrijit, din
piatră cioplită.
Zidurile fortiiicaţiilor <lin această vreme au grosimi ce variază între
0,80 m ~i 3 m (Tăuţi), fiind aşezate in şanţuri de fundaţie nu prea adînci,
între 0,50 şi 1,20 m. De cele mai multe ori, la Piatra Craivii, Tăuţi, Vur-
păr, fundaţiile erau lucrate din bucăţi de piatră aruncate pur şi simplu
21
în şanţul de fundaţie şi legate cu mult mortar. 1n anumite .cazuri, cfnct
zidul trebuia pus direct pe stîncă, ,aceastia era prelucrată prin tăieriea
unor suprafeţe plane sau trepte, pentru a oferi bazei zidului o bun{i
,stabilitate. La Tăuţi· şi Piatra Craivii întîlnim numeroase asemenea tăie
:turi în stîm~ă, pentru fixarea zidului.
Utiliziarea mortarului deosebeste· profund tehnica de construcţie :1
zidurilor cetăţilor din secolele xn1......::.x1v faţă de ·cele mai vechi, de ti~
Dăbîca şi Moldoveneşti. La primele se constată folosirea, în zidărie a
unei cantităţi foarte mari de mortar. incit expresia ,.zidărie de piatră
înecată în mortar", utilizată de V. Vătăsianu, relevă cu ,prisosinţă teh-
nica de ridic,are a zidurilor rle fortificaţii din această vreme. Mortarul
era preparat din foarte mult var, amestecat cu nisip cu :granule mai mari
şi uneori cu praf de cărămidă pisată, de obicei romană. S-a utilizat mult
mortarul obisnuit, format din amestec de V1a.r r:u nisiP, dar şi mort'lr de
var cald, prin care se realiza o priză foarfe puternică în structura zidu-
lui. Asemenea ziduri întîlnim la Tăuţi, Subcetate-Haţeg, Vurpăr, Săs
ciori.' Mortarul preoarat cu pnf de cărămidă pisată îl găsim '!11>ai rar.
fiind utilizat mai ales la construcţia cisternelor de apă, la Tăuţi .şi V1.1r-
păr, avînd excelente calităţi hidrofile.
Din analiza structurii zidurilor cetăţilor aflate în această zonă de-
ducem că mortarul conţinînd praf de cărămidă pisată s-a utilizat în
construcţiile datate mai ales la începutul secolului al XIV-iea. Prezenţa
sau lipsa acestui mortar nu poate constitui însă un element de datare.
Materialele brute, ca piatra şi nisipul, se -aduceau de obicei din apropie-
rea cetăţii, iar varul se prepara în imediata proximitate, aşa cum de-
monstrează cuptoarele descoperite în vecinătatea cetăţii de la Tăuţi.
La zidirea fortificaţiilor pe locuri dificile se utiliza foarte des intro-
ducerea unui sistem de bîrne dispuse orizontal în interiorul zidăriei, îm-
binate ades-eori cu bîrnele ce susţineau etajele turnurilor şi ale căror
capete străpungeau zidul dintr-o parte în alta. Prezenţa acestor bîrne
aproape la toate donjoanele cetăţilor cunoscute: Cîlnic, Răchitov,a. Col-
ţeşti -'!i în zidurile curtinelor de la cetăţile Tăuţi, Vurpăr, Săsciori îi asi-
gura o mare stabilitate zidăriei crude, care altfel, aşezată pe terenurile
înclinate, putea aluneca. Această tehnică se întîlneşte pe scară largă
în arhitectura ecleziastică bizantină, romanică şi chiar gotică, încî t
folosirea ei la cetăţile medievale pare cu atît mai firească.
Pentru realizarea golurilor de uşi şi ferestre, ca şi -a unor creneluri,
constructorii au •,tilizat adesea cofrajul din bîrne groase de stejar, ale
căror amprente s-au păstrat în mortarul intrărilor de la Colţeşti, Răchi
tova şi Săsciori. Utilizarea bolţilor semicilindrice din piatră brută pentn1
acoperirea nivelului inferior al donjoanelor s-a făeut mai rar, doar la
Cîlnic şi Răchitova, dar nu excludem existenţa lor -'!i la celelalte forti-
ficaţii din această zonă.
Lucrări de artă se întîlnesc, de iasemenea sporadic, la cetăţile din
această vreme, şi se rezumă la cîteva ancadramente de uşi şi ferestre.
Astfel de ancadramente cu profil gotic şi cu cîte o fereastră geminată se
află la Cîlnic şi Deva, iar un ancadrtament de fereastră gotică foarte ru-
dimentar cioplit, Ia Răchitova. ln schimb, la Tăuţi s-a descoperit un
portal gotic timpuriu, iar printre fragmentele recuperate se mai pot dis-
tinge un tor şi două cavete. In general, lucrările de artă au fost extrem
de rare, încă un fapt ce dovedeşte că cetăţile erau construcţii austere,
de strictă necesitate militară.
22
-,c.;_, .. ş1. t·1pun,. de. ce a 1
C a t eg~rn t~ţ·
Potrivit· dreptului de ·proprietate,. cetăţile pot. fi clasifkate .în urmă

toarele eategorii: -cetăţi regale (Deva, Piatra Craivii, Subcet.ate-Haţeg,
Cetatea de ·Baltă şi Hunedoara); cetăţi nobiliare {Tăuţi; Colţe~ti, Cîlriic,
Gîrbova, Mălăeşti, Cetatea de -Colţ, Răchitova, Stremţ, Alba Iulia după
124.7) şi _fortificaţii aparţinînd unor colectivităţi (Sebeş,. Orăştie,: Săsciori,
\T;u,rpăr, Sebeşel etc.).
,_, Sub raport arhitectonic, împărţirea lor în două categorii ni se parP,
cea mai potrivită: 1) cetăţi în sistem castrral, cu cîteva variante, şi. 2)
cetăţi colective, _de· asemenea cu mai multe variante.
Cetăţile în sistem castra! ,şi.:.iau luat numele de la „castrum", denu-
mire sub care apar menţionate în documentele secolelor XIII-XIV cetă·
ţile regale şi unele cetăţi nohmare caracterizate prin dimensiunile lor
reduse şi prin prezenţa, aproape întotdeauna, a donjonului, ca element
central, înconjumt de o curtină· de ziduri sau de un val de pămînt de
formă neregulată. Cea de-a doua categorie cuprinde cetăţi de ditnensilini
relativ rriari,: pentru a · putea adăposti una sa11.1 mai multe colecti-
vităţi, şi se distinge prin lipsa donjonului ca element central şi prin prP.-
z_enţa ;a două sau a mai multor porţi de intrare. Această categorie de
fortificaţii apare La sfîrşitul secolului al XIII-lea ,şi mai ales în cel de-al
XIV-lea, dar maxima lor dezvoltare a fost atinsă în secolele al XV-lea şi
al XVI-lea.-
Forma cea mai simplă de ceta·te în sistem castral -este aceea care
posedă un donjon de piatră înconjurat de un val de pămînt cu şanţ de
apărare. Cea mai veche pe care am întîlnit-o pînă în prezent este Ceta-
tea de Baltă (prima fază), avînd ca element centrial Uiil donjon de piatră
patrulater cu laturile de 10 m, fiind înconjurată; la o distanţă între 3 şi
5 m, de un şanţ cu apă lat de 7-8 m şi adînc de circa 4 m, care avea
în exterior un va,1 de pămînt, probabil întărit cu un rînd de pali-
sade. Intreaga construcţie nu ocupa mai mult de 150-200 mp. Alt-e două
cetăţi, cea de la Răchitova şi Subcetate-Haţeg, au ac-eleaşi elemente: don-
joane de piatră, rectangular la Răchitovia 1şi hexagonal 11a Subcetate, în-
conjurate la distanţe ce variază între 8 şi !15 m de valuri de pămînt 9i
şanţuri de apărare. Forma valului este de obicei nereguliată. Existenţa
acestui tip de cetate şi în alte părţi ale Transilvaniei {Onceşti, Floreşti,
Turnu Roşu), databil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi în-
ceputul celui de-ial XIV-lea, ne duce, firesc, la concluzia că acesta este
tipul de cetate de tranziţie rezultat din îmbinarea celor două elemente:
donjonul de piatră, element nou, şi valul de pămînt, vechi element de
fortificare în aceste părţi. Credem că acest tip de cetate a fost dominant
în -secolele al XIU-lea şi al XIV-lea, şi chiar o parte din donjoane au
fost construite, în prima f-a-ză, din lemn. Predomină, însă, tipul de ce-
tate eu donjon şi curtină de piatră: Piatra Craivii, Cîlnic, T.ăuţi, Gîrbova.
Toate sînt adaptate terenului şi ocupă suprafeţe relativ mici, donjonul
fiind plasat în punctul cel mai inalt. La Piatra Craivii, micul donjon
cu laturile de 5 X 4 m era înconjurat de o curtină de formă ovală ce cu-
prindea vîrful stîncii; la Tăuţi, două curtine înconjaară donjonul de
8 X 6 m pe trei laturi, una fiind abruptă. Tipică ni se pare şi cetatea
de la Mălă•eşti, al cărei donjon r-ectangular cu laturile de 6,70X6,50 m
este îneonjurat, la distanţă de 6 m, de o incintă de piatră de formă ova-
23
lâ. Cetăţile de la Gîrbova şi Cilnic au incinte mult mai mari, prima u.şor
patrulat-eră, iar a doua ovoidală, înglobînd o suprafaţă de teren pînă
la 300-400 mp. Dimensiunile donjonului şi ale curtinelor depindeau de
configuraţia terenului şi de posibilităţile materiale ale proprietarilor. în
acest sens, în zonă se observă o deosebire între cetăţile mai mari ale
nobililor din Cîlnic isi Gîrbova si cele ale cnezilor români din Tara Ha-
ţegului: Mălăeşti, Ră~hitova şi C~tatea de Colţ. .
Cetatea cu donjon ~i incintă de piatră de formă neregulată repre-
zintă prototipul cel mai răspindit în architectura medievală din Transil-
vania secolelor XNI-XIV, indiferent dacă cetăţile sînt regale sau no-
bili:ire.
O subgrupă aparte o formează cetăţile de la Cîlnic, Deva ~i Hune-
doara, faza veche, care, pe Ungă elementele amintite: donjoane -şi curtine
de piatră, au mai avut amenajte în interior şi alte construcţii de epocă:
locuinţe ale nobilului ~i curtenilor, sau chiar un palat, cum a fost cel
adosat pe latura de sud a cetăţii Deva, transformat integral în secolele
următoare. La Cîlnic găsim o construcţie rectangulară de !l5X8 m care.
servea pentru adăpostirea curtenilor şi garnizoanei nobiliare. De aseme-
nea, la Cetatea de Colţ întîlnim, adosat, pe lartura de nord, un corp de
clădiri cu mai multe camere, adăugat mai tîrziu, probabil pentru acela:::i
scop. Jn cetatea Devei, construcţia amintită a servit drept reşedinţă pen-
tru voievozii Transilvaniei Robnd Borşa şi Ladisl,au Kan, pînă în 1313"ii
Această construcţie a fost ridicată la sfîrşitul secolului al XIII-lea.
Un alt tip de cetate €Ste cel cu două donjoane, ca la Colţ{'şti ;Şi De-
va, la care se adaugă, tot în Transilvania, Breaza, Bologa şi cetatea Ika
(Cernatul de Sus). Cetatea de la Colţeşti are două donjoane, legate într<'
ele printr-o incintă lungă de 42 m şi lată de 8-12 m. Ambele turnuri
au fost utilizate ca locuinţe. Cetatea Devei avea o dispoziţie a.<;emănătoare,
cu două mari turnuri, plasate la capetele unei curtine de formă oval:.t
neregulată. In unele cazuri, donjoanele ·sint plasate cu cel puţin două
kituri în exteriorul curtinei. Dacă la Colţeşti prezenţa a două turnuri cu
rol de donjon .se poate explica prin existenţa a cel puţin doi proprietari
din aceeaşi familie, chiar dacă donjoanele au fost construite în perioade
diferite, la Deva şi în alte părţi acest· tip de cetate şi-a dovedit utilitat-e1:1
prin participarea directă a donjoanelor la apărarea întregii cetăţi.
Între cetăţile de tip castra! se cuvine să fie incluse -şi cele de formă
dreptunghiulară. Întîlnim astfel de cetăţi la Alba Iulia, Stremţ şi Ceta-
tea de Baltă, ultimele două datate în prima jumătate a secolului al X:IV-
lea. Aceasta este cetatea de tip castrat cu forma cea mai evoluată. In
majoritatea cazurilor. pe lîngă donjon, ele aveau, în cele patru colţuri,
cîte un turn plasat în interior. Existenţa ace.stor turnuri este certă la
Cetatea de Baltă, probabilă la Alba Iulia, iar la Stremţ ele par a fi din
secolul al XV-lea. Spre deosebire de Alba Iulia, unde cetatea episcopiei,
utilizînd traseul castrului roman, cuprinde un patrulater cu laturile de
circa 430 m, celelalte. fortificaţii sînt mai modeste: Cetatea de Baltă (30
m) şi SLrernţ (G0X40 m). Toate c:1(;este c-etăţi au fost ampla33,tc pc tc:rc-
nuri netede, constructorii putînd utiliza un plan regulat, ceea c-e permi-
tea în acelaşi timp ca spaţiul să fie organizat jtudicios şi apărart mai bine.
In categoria cetăţilor colective se disting de asemenea mai multe
tipuri.
:.i Şt Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1971, pp. 186-202.
24
Primul tip, care a cunoscut o amplă dezvoltare, a fost acela de bi-
serică orăşenească fortificată. Exemplele cele mai ilustrative din zona
de care ne ocupăm le găsim la Sebeş, Aiud şi Oră.ştie. La sfîrşitul seco-
lului ,al XITI-lea, în jurul bisericii romanice din Sebeş s-a construit o ce-
tate de apărare cu o curtină de formă ovoidală (80X60 m), care a fo<;t
menţinută şi după 1387, cînd oraşul şi-a ridicat o nouă fortificaţie, me~
nită să cuprindă zonele principale de locuire. Deci, primele ·nuclee ale
fortificaţiilor orăşen~ti din Transi}vania s-au ridicat în jurul bisericilor,
aş.a cum o dovedesc exemplele ce se cunosc la Sibiu, Mediaş şi Sighişoara.
Multe dintre aceste oraşe, cum a fost Aiudul :şi Orăştia, n-au mai putut,
din lipsă de posibilităţi materiale, să-şi extindă sistemul de fortificaţii,
utilizînd·u-l pe cel iniţial din jurul bisericii, pînă în secolul al XVIII-iea.
Unele comunităţi săteşti şi-au construit pe culmi de dealuri cetăţ1
de refugiu, datate la sfîrşitul secolului al XIII-iea şi începutul celui de-al
XIV-lea. In zona de sud-vest a Transilvaniei intilnim asemenea cetăţi
la Vurpăr (lingă Vinţu de Jos), la Săsciori, Gîrbova de Sebeş (cetatea
din pădure), la Sibişel, lîngă Oră.ştie. Ele continuă pe linia interioară a
Carpaţilor cu cetăţile de la: Orlat, Tilişca, Răşinari etc. Toate aceste for-
tificaţii au trăsături comune: dimensiuni mai mari .faţă de cetăţile în
sistem oa,;;tral (Vurpăr 210X56 m, Săsciori 144X45 m, Gîrbova - ceta-
tea din pădyre - 90 X 30 m), lipsindu-le donjoanele; în schimb, cele de
la Săsciori şi Sibişel au turnuri rectangulare de _poartă plasate î:n inte-
riorul curtinei. Toate aveau şanţuri de apărare în formă de albie seacă
şi val de pămînt exterior. In interior se pot identifica numeroase con-
strucţii mici de piatră şi probabil din lemn (la Vurpăr peste 40), pentru
a adăposti familiile uneia sau a mai multor comunităţi. Se pare că aces-
te fortificaţii au aparţinut unor comunităţi agrare, care le-au şi construit.
Astfel, cetate~ de la Vurpăr a aparţinut, după cum reiese din docu-
mentele secolului al XVII-iea, celor două comunităţi din Vinţ şi Vur-
păr, iar cetatea de la Săsciori, proba)bil comunităţilor din Petreşti şi
Să-sciori. Acestea au fost printre primele cetăţi ţărăneşti din Transilva-
nia construite din piatră, la sfîr~itul secolului ial XIII-lea, tradiţia con-
tinuîndu--se în secolele al XIV-lea şi al XV-iea cu alte cetăţi ţărăneşti
şi cu bisericile fortificate.
In categoria construcţiilor de apărare colectivă din secolele al
XIH-lea LSÎ al XIV-lea trebuie incluse si catedralele si unele biserici ro-
manice şî gotice. Catedrala din Alba Iulia şi biseric~ romal!lică din Se-
beş au fost înzestrate cu elemente de apărare: turnuri masive cu acces
la primul etaj din interiorul !bisericii, ferestre înguste cu obloane de me-
tal şi uşi puternice prevă·zute cu un sistem de ~nchidere interioară cu
ajutorul unor bîrne groase din lemn ce alunecau în locaşe special ame-
najate în grosimea zidurilor. Turnurile catedralei romano-catolice din
Alba Iulia, ca :şi ale bisericilor romanice din Cricău şi Sebeş, nu sînt cu
nimic mai prejos decît cele mai puternice donjoane de epocă. Catedrala
din Alba: Iulia avea de la început elemente suplimentare de apărare, fapt
ce a permis ca, în 1277, populaţia oraşului să se refugieze aici, în timpul
atacului saşilor răsculaţi condu.şi de Gaan, fiul lui Alard, din Ocna Si-
biului60, iar după aceea, în ,129;1, este pomenit un „arx" în partea de
vest a catedraleill 1_
61 DIR, C, veac XIII, II, pp. 187, 190-191, 269.

11 Entz Geza, La cathedrale ... , p. 24.
25
Nu .poate fl înţeleasă ~voluţfa sistemului. de !fortificaţii ţfo1 seeo}e1e
iAl XIII'."lea şi al XIV-foa dacă nu s~ cunosc părţil,e corimcmenţe,, .organi-
zarea, . structura şi rolul fiecăreia în ânsamblul ceţăţiL :r;>eo.J?~birn 4.6uă
categorii de elemente ·compon~nte: cele interioare, ~ţ ţin de Qrgani:z;~r~a
cetăţii ·sr .dotarea ei,· din. care :fac parte iri primul find dpnjonul, .fîntînile
şi dste'rnele, magaziile. etc:, şi cele exterioare, oa;re avea~ J~ltil de ;a
bara d.rurriul asediatorilor şi a Ie îngreuia ?propierea d~ c~tate: curtin'elc::',
ca eleinerite intermediare între porţileinteribare şi cele exterioare: aţe
cetăţilor, porţile ele intrare, turnurile de ·poartă, barbacanele, _şanţurile
de apărm-e si lucrările de apărare îndepărtată: . · · ·· · ·· ·
Donjoanele constituiau elementele. principale ale cetăţilor de tip ca's-
tral, reprezentînd nucleul cetăţii şi îndeplinind funcţia ·principală \:ie
locuinţă pentru seniori şi casrel,ani, loc de observare şi'.de conducere
a operaţiilor de apărare; de . ultim refugiu · şi de· rezistenţă.' Multiplele
destinaţii' ale donjonului au făcut ea
această construcţie ·să fie' cea: Mai
puternică din ansamblul cetăţilor şi cea mai bine executată şi fozestr~ţ'.ă.
Toate donjoanele din zona de oare ne ocupăm sînt cori.~truite,'i::Hn
ziduri din piatră brută înecată ·cu mortar de bună calitate, grosimea,'16r
variind· ir;ifre 11 m, la ·Cîlnic şi Piatra Craivii, ..şi pînă la 2,5 m'. .la T~u,ţi,
Deva, Subcefate, Girbova etc: Unele din.tre ele, cum sîn.t. cel~ <;le la. Ră
chitova, 'Mălăeşti şi Stibcetate, .· au baza zidului mai groasă. şi. în foj-niă
de pinten,' ceea ce conferea o bună stabilitate si o rezistenţă 'mai mare
la izbtturil_e berbecilor de as€diu .. Grosimea ziduril,or esţe. gra.dată, fifnd
mai lafe în partea inferioară şi mai ,subţiri în partea superioară, cee;:ţ .G~
dădea donjoanelor forma unui trunchi de piramidă. .
.Dimensiuqile <lon'jo~p~lor ~înt foarte variate, de la cel mic, des~-
perit la .Piatra CraivH., de numai 5><4 m, pîri.ă la cele .mai mari, de:,ia
Cîlnic, Gîrbova şi Deva, ale căror laturi ajung pînă la 1.2~14 rri. 1n ge-
neral, donjoanele cetăţilor transilvănene sînt mod.este, dimensiunile la-
turilor fiind între 8 :şi 10 m. · · ·
Predomină donjonul cu ,plan rectangular,. care punea p:iai puţine
probleme constructorilor şi, de· asemenea, putea fi organizat în interior
mai bine pentru nevoile de. locuit. Nu lipsesc niei donjoanele poligon.aţe,
la Subcetate, un }:lexagon cu laturile uşor neegale, analogii gă.sip.du-se şi
în alte· părţi ale Transilvapiei, la Cheresig şi Mehadia, · La Hunedqara
aflăm un caz special, un donjon datat din primafază, la începµ.ţul sec.o-
lului al XIV-lea, de formă triunghiulară, mai rar intîlnită, dar prezentă
în arhitectura cetăţilor medieva~e europene din secolele al XIII-lea şi al
~IV-lea·. Donjoanele cu plan circular sînt şi ele ma~ rare în Tr;:tµsilvania,
neîntîlnindu-se în zona cercetată de noi. .
.!nălţimea donjoanelor 'este, .de a~emenea modestă, între 10· şi !12 m,
cel mai înalt din acea~.tă zonă aflîndu~se I.a Colţeşti (15 m). ,ţ)a(ă fiÎnd
poziţia lui dominantă pe înălţjÎ.mi naturale, cele . 3-4 etaje, · însurriînd
12-15 m, erau sufieiente pentru· a supraveghea nu nurriai ansam)Jl'ul
fortificaţiei, ci şi regiunea înconjurătoare. foălţirriea medie a fiecărui
nivel era între 3,5 şi 4 m. Deschiderile sînt înguste, foarte puţine tratat~
în ambrazură, iar intrarea se afla, în toate cazurile, la pnimul etaj. Eta-
jele se sprijineau pe bîrne groase de stejar ,şi de brad, şi numai la Cîl-
nic şi ia Răchitova întîlnim bolţi semicilindrice de :piiatră pent:ril' acope-
26
rin~a -parterului. Legătura între etaje se făcea prin scări înguste de 0,50
rn, amenajate în grosimea peretelui, întîlnite la Cîlnic, Gîrbova, Colţeşti,
iar în alte locuri prin scări de lemn plasate .de obicei la colţurile fiecă
rui etaj. La µ.ltimul nivel, pe eapetele bîrnelor ieşite în afară, erau ame-
najate galerii suspendate (hourds) pentru apărarea bazei donjonului .. La
Colţeşti se mai pot vedea . capetele acestor. bîrne. Un exemplu privind
modul în care erau amenajate galeriile de lemn suspendate ,ale donjoa-
nelor din Transilvania îl oferă- profilul executat la începutul secolului al
XIV-'lea la Turnu Roşu şi păstrat în arhivele austriece 62.- Intîiul nivel,
parter sau demisol, era orb şi ,comunica cu . primul etaj printr,-o scară
initerioară. Aici erau amplasat,e de dbicei magaziile de alimente, provi-'
ziile de apă ,şi uneori închisoarea castelului. La primul etaj se afla sala
mare a seniorului sau castelanului. Era mai luminoasă şi 2revăzută, la
Cîlnic şi la Colţeşti, cu cîte un şemineu din l'i!ărămidă pentru încălzire,·
plasat pe una din laturi. Tot aici putea fi amenajat, într-un colţ, un mic
altai;-, în lipsa capelei. Accesul la primul etaj se realiza direct printr-o sca-
ră mobilă. La Colţeşti erau amenajate două intrări 'În donjon. La pri-
mul etaj accesul se făcea din interiorul curtinei, iar la al doilea eţaj,
din exteriorul ei, pe scări mobile. De cele mai multe ori donjonul era
prevăzut cu acoperiş în patru ape, speeific pentru donjoanele rectangu-
lare, dar nu excludem existenţa unor terase superioare de apărare, de
felul celei de la donjonul din· Ceacova (jud. Timiş). Starea de ruină în
care se află toate donjoanele cercetate nu se permite să facem alte con-
statări. ·
In interiorul incintei, alături de donjon, au fost amenajate uneori,
pe una din laturi, corpuri de clădiri sau chiar palate pentru obţinerea
unui spaţiu mai larg necesar curţii nobiliare. Aceasta denotă încercarea
nobilimii. Transilvaniei de a seăpa de încorsetarea donjonului, ca tip de
locuinţă incomodă, şi de a se instala în locuinţe exterioare, mai confor-
tabile, cel puţin în vreme de pace. Asemenea amenajări întîlnim la
Deva, unde a existat un adf;:!vărat palat, la Cîlnic :şi la Cetatea de Colţ.
In cetate trebuia să existe întotdeauna ·şi o· sursă de apă potabilă.,
necesară supravieţuirii apărătorilor în timpul asediului. Acolo unde. stra-
tul ·freatic• nu era prea adînc (Cilnic, Gîrbova, Cetatea de Baltă, Stremţ,
Albr. Iulia, Hunedoara) s-au săpat puţuri, dintre care unele se folosesc
şi astăzi. La cetăţile aşezate pe înălţimi, apa se păstra în cisterne special
amenajate. La Piatra Craivii, Vurpăr, Tăuţi, Săsciori, Deva se mai văd
încă aceste cisterne săpte în stîncă, de forma unor gropi mari sau puţuri
ckcu}are, la Vurpăr şi l'a Săsdori a,vînd diamentrul de 2-4 m şi adînci-
mea pînă la 6-8 m. Cisternele săpate în stîncă erau tencuite cu mortar
hidr.aulic ,(var cu praf de cărămidă), apa aducîndu-se fie cu samarele
de la izvoare, fie se colectau apele pluviale prin _sisteme de scocuri din
lemn .
.In set?olele XIII-XIV, gospodăria nibiliară era organizată cu pre-
cădere în afara cetăţii, deoarece spaţiul foarte mia cuprins între ziduri
şi în locuri ·greu accesibile nu permitea ,acest lucru. In schimb, ).a sub-
solul donjonului ~i in încăperile• de pe_ latura interioară a curtinei se
amenajau depozite pentru grîne, vin, legume, fructe, slănină şi afumă
turi, necesare hranei garnizoanei şi seniorului.
62 Nagy B. Margit, Vâ1'ak, kastelyok udva'rhcizak ahogy a regiek lcittâk XV11-

XVIIJ. Szâzadi erdelyi osszei1•cisok es leltcirak (1624~1727), Bucureşti, ·1973, fig. 19.
27
Donjoanele au fost întotdeauna protejate de o incintă de zid sau de
un val de pămînt. Valurile de pămint, 'intărite probabil cu palisade su-
perioare, protejau donjoanele de la Cetatea de Baltă, Răchiţova şi Sub-
cetate-Haţeg. Acestea nu depă'Şeau în lăţime 4 m, iar în înălţime 2-3 m.
La Subcetate, lăţimea valului mergea pînă la 11 m, iar înălţimea actua-
lă este de 4 m, ceea ce dovedeşte că valurile de pămînt erau construcţii
mari şi puternice, capabile să facă faţă unor asedii îndelungate. Incintele
de piatră, pentru a rezista loviturilor berbecilor de asediu, aveau o fun-
daţie adîncă de 1,20 m, ajungînd uneori pină la stinca nativă. Grosimea
lor variază, fiind de 0,60 m la Piatra Craivii, 11 m la Cîlnic, 1,80 m la Vur-
păr şi 2,50 m la Tăuţi şi Săsciori. Media grosimii curtinelor de piatră
din această vreme era de 11,50 m.
Profilul curtinelor din secolele XIII-XIV este tipic: are înălţimea
mică, intre 6 1Şi 7 m (cu parapet cu tot), înălţimea parapetului fiind între
1 şi 2 m, iar grosimea între 0,60 şi 0,80 m, avînd amenajate creneluri
mari, situate la distanţe variabile între 1,50 m şi 4 m. In dosul parape-
tului se afla drumul de strajă, sprijinit pe console de lemn. lntreaga
apărare era susţinută, în partea superioară a curtinei, cu ajutorul cre-
nelurilor, prin care se lansau săgeţi în toate părţile şi ghiulele de piatră.
Nu se cun°"?tea sistemul flancării orizontale, iar puţinele turnuri pe care
le întîlnim la Săsciori, Cîlnic şi Sibişel sînt plasate în interiorul curtinei,
servind la protejarea porţilor.
Toate cetăţile din această fază au avut curtine asemănătoare, din-
tre care unele fură ulterior transformate.
Porţile de acces în cetate au făcut obiectul unor lucrări deosebite.
Fiind puncte vulnerabile, in jurul lor s-au concentrat o serie de obsta-
cole de apărare. În secolele XII1-X1IV, intrările în cetate fuseseră ame-
najate în zone ale incintei mai puţin expuse atacurilor directe. De obicei
erau bre.'?e înguste în zidărie, de 0,80 m la Piatra Craivii 1Şi 1,20 m h.
Colţeşti, ce permiteau numai ,accesul oamenilor în cetate. Aceste deschi-
deri erau prevăzute cu uşi puternice din lemn, avînd un sistem de închi-
dere interioară. Cetatea de la Tăuţi cunoştea un sistem de poartă mai
evoluat, format dintr-o poartă carosabilă, lată de 2 m, alături de o intra-
re pietonală pentru uzul zilnic al locuitorilor cetăţii, lată de O, 70 m. Am-
bele deschideri erau prevăzute cu ancadramente de piatră profilată, iar
în faţă se afla un pod de lemn al cărui ultim tronson acoperea faţc1
porţii. Un sistem mai perfecţionat întîlnim la cetăţile de la Cîlnic, Săs
ciori, Sibişel, Hunedoara (faza veche) şi Sebeş, porţile fiind amenajat~
sub formă de culoare boltite care traversează parterul unor turnuri pla-
sate în interiorul curtinei. Sistemul s-a dovedit eficace, generalizîndu-se
în toată Transilvania. Aceste porţi amenajate suib turnuri erau carosa-
bile, înohizîndu-se cu puternice uşi de lemn şi herse.
In faţa porţilor şi a curtinelor s-au amenajat, ca prime obstacole,
şanţuri de apărare. La cetăţile situate pe înălţimi, şanţurile se reduc
la simple tăieturi în stîncă, prin carie se urmărea izolarea cetăţii de res-
tul înălţimilor. Astfel de l'janţuri întîlnim la Piatra Craivii, Tăuţi, Ceta-
tea de Colţ, Vurpăr etc., dimensiunile lor variind în funcţie de teren,
de la 8-10 m lungime şi 3--4 m adîncime la Piatra Craivii, pînă la
30 m lungime, 20 m lăţime şi 8 m adîncime la Tăuţi. Cetăţile de la Vur-
păr, Sibişel şi Săsciori, pe lingă şanţurile seci de apărare în formă de
albie, au în exteriorul lor işi dlte un mic val de pămînt de circa 3 .m
lăţime şi :1,50 m înălţime. La Cetatea de Baltă, Cîlnic, Gîrbova, Stremţ,
28
~anţul a fost săpat ca un inel complet în jurul cetăţii, fiind umplut cu:
apă. Lăţimea acestor şanţuri, de 8-10 m, şi adîncimea de 4 m justifică.
rolul de apărare pentru cetăţile situate pe teren plan.
1n afară de şanţurile de apărare, trebuie să admitem şi existenţa.
altor instalaţii defensive ,exterioare: amenajări de lacuri, de garduri vii, ..
palisade, ce puteau :îngreuia apropierea duşmanului de cetate.
Cuno.scînd structura cetăţilor medievale din secolele al XIH-lea.

şi al XIV-lea din zona de sud-vest a T:r,ainsilvaniei, atit a celor în sis,tem
castra! cu variantele amintite, cit şi a celor colective, este evidentă în-
cadrarea lor în ansamblul dezvoltării arhitecturii militare europene din'
faza romanică şi gotică. Meşterii care le-au construit s-au format pe ma-•
rile şantiere ale Transilvaniei, prin contactul nemijlocit cu cei veniţi din
centrul şi apusul Europei, mai ales prin filieră ecleziastică. Un rol în--
semnat în răspîndirea arhitecturii militare l-au avut şantierele (ecle-
ziastice) cisterciene, tntîlnite în Transilvania încă la mijlocul secoluluL
al XIII-iea, mai ales în •zona de sud, prezenţa lor fiind atestată la C~ţa,.
Sibiu, Braşov, Sebeş63 • Tipurile şi zonele de provenienţă a cetăţilor tran-
silvănene de piatră trebuie căutate în centrul Europei, de unde au pă
truns direct sau prin intermediul şantierelQr din Slovacia, Ungaria şL
Austria. Fortificaţiile Transi:lvaniei au căpătat curînd o înfăţişare deter-
minată de condiţiile locale, putîndu-se identifica forme şi elemente spe-
eifice acestei ţări. Tipul de cetate cu donjon şi val de pămfat cu pali.,.
sade este o creaţie a constructorilor locali, care au îmbinat vechile teh--
nici de construcţie din secolele al XI-lea şi a!l XII-iea cu elemente de.
arhitectură de zid, proprii evului mediu apusean. De asemenea, speci-
fice Transilvaniei sînt şi cetăţile de origine ţărănească, de refugiu, de
tipul Vurpăr, Săsciori, Gîrbova şi Sibişel, în care vedem transpunerea.
într-o formă simplificată a ,fortificaţiei urbane de tip occidental în me--
diul rural al Transilvaniei de la sfîrşitul secolului al XUI-lea şi înce-
putul celui de-al XIV-lea, adaptate la condiţiile geografice, social-econo-
mice şi politice de aici.
Faptul că în Transilvania se răspindesc concomitent, la sfîrşitul se-
colului al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV-iea, tipuri de cetăţi care·
în Europa apuseană şi centrală au apărut şi s-au dezvoltat cu precădere
în secolele XI-XIII este o consecinţă firească a pătrunderii şi maturi-
zării mai tîrzii a relaţiilor feudale cu toate aspectele ce decurg din
aceasta, între care un loc important l-au ocupat răspîndirea arhitecturii.
de piatră prin intermediul şantierelor romanice şi gotice. Aşa se explică.
coexistenţa în Transilvania, la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi începutul
celui de-al XIV-lea a diverselor tipuri de :fortificaţii care în Europa.apu--
seană apăruseră sl.l!OOesiv;, într-o perioadă istorică îndelungată.
Cetăţile de tip castra! cu donjon rectangular sau poligonal, încon- -
jurate de o curtină de zid, au apărut în Franţa la sfirşitul secolului aL
X-lea, dezvoltîndu-se cu precădere în secolele al XI-lea ,şi aJ XII~leati-\_
de unde au pătruns încet spre zonele de vest ale Germaniei, în care s-au;
implant.alt bine deja în secolele al XII-iea şi al XUI-lea, Cetăţile Alsaciei
V. Vătăşianu, Istoria artei ... , p. 19.

L-l
tv,Andre Chatelain, Don;ons romans des pays d'ouest, Ed. A. et J. P.icard, _
Paris, 1973, pp. 17-20; Fran~ois Enaud, Les chateaux forts en France, pp. VII-
XII; F. Deshowiers, Les premiers donjons de pierre dans le departernent du. Cher,
1n BM, 106, 1948, pp. 49-61.
29;
din secolul al XIII-lea păstrează forme arhaice, cu donjoane rectangu-
lare şi poligonale adaptate terenului muntos din această · zonă65 . Nume-
roase cetăţi germane din secolul al X!III-lea pină în secolul ·al XIV-iea
menţin cu fidelitate- aceste elemente, pe care le găsim la majoritatea
cetăţilor din Austria; Boemia ,şi Moravia66, unde putem întilni, alăhm
de tipul simplu, cu un singur donjon rectangular sau poligonal, tipul cu
două donjoane şi cel dreptunghiular. Răspîndirea acestor tipuri în Un-
garia şi Slovaeia s-a făcut, de asemenea, în secolele al XIII~lea - al
XIV~lea 67 , ca şi în Transi1vania; ceea ce denotă caracterul european al
acestei arhitecturi. Trebuie să remarcăm, în mod special, întreaga acti-
vitate constructivă a cnezilor români din Maramureş, Ţara Haţegului ·şi
Banat, care au preluat unele forme ale structurii militare din faza· ro-
manică şi gotică, adaptîndu-le condiţiilor loeale ale Transilvaniei, trans-
miţînd .astfel tipuri arhaice de cetăţi de o mare valoare documentară.
Cît priveşte cetăţile pe plan dreptunghiular, ele apar în Italia de
sud, Franţa .şi Anglia la sfîrşitul secolului al XII-lea, răspîndindu-se
mai ales în timpul reg,elui Filip al H-lea August, la începutul secolului al
XIII-lea 68 • Acest plan a fost preluat de către cruciaţi din arhitectura
bizontino-a.rabă şi transpus în Franţa, Anglia şi Germapia, mai ales în
secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. A fost preferat şi de ordinele călugă'"'
reşti," în special de teutoni, eare l-au răspîndit în nordul Europei 69 • In
Transilvania îl găsim, la îneeputul secolului al ·XIV-lea, la Cetatea de
Baltă, Alba Iulia şi Stremţ, iar în a doua jumătate a secoluhli al XIV-
lea îl întîlnim în -arhitectura militară a Moldovei.
Tipurile de fortificaţii colective s-au răspîndit concomitent cu cele
castrale, dobîndind un aspect specific transilvănean.
65 Jean Wirth, Les chateaux forts Alsacienne du XII-e au XIII-e siecle,

Colmar-Strassbourg, 1973, pp. 82-109.
·
00
Bodo Eohard, Der Wehrbau Europas im Mittelalter, Berlin, - 1939, vol. r,
pp. 310-362, 546-585; Walter Hotz, Kleine Kunstgeschichte der deutschen Burg,
Darmstadt, 1972, pp. 202-220.
67 Ger6 Laszl6, Magyarorszagi varepiteszet, pp. 129-136.
68 M. Pierre Heliot, La genese des chateau.r de plan quandragu1aire en France
et en Engleterre, in Bulletin •de la Societe Nationale des Antiquaires de ,France,
1965, pp. 240'--256.
l>" Bodo Ebhard, op. cit., pp. 478-500; Walter Hotz, op. cit., pp. 175-184.
CAPITOLUL II
DEZVOLTAREA SIS'rEMULUl pE: '. F0RTiFIC!\ŢII

' ,. DIN SUD-VESTUL TRANSILVANIEI . .
·. . . .. . . 1N ,SECOLUL AL xy~LEA . .. ...
ŞI PRIMA . JUMATAŢE A SECOLULUI AL XVI-LEA
Cadrul · social-ecQnomic şi poli,tic
cea.-in-ai fecundă de·Zvoltare a . ·forti•fisaţiilor Transilvaniei ... au

cunoscut.'..o, fără îndoială, secolele al . XV-l€a şi al XVI-îea. Ora-
şele, unele comunităţi săteşti, unii feudali .şi regele iniţiază lucrări de
fortificare de mare amploare, menit~ să-i pună la adăpost pe oaniţnii
acestor lqcuri, ameninţaţi d~ pericolul desel;ar expediţii otoiµane. 1}<1.că
secolele al XIII-lea .şi al :XJIV-lea au rep:rezentat epoca de virf a forti-
ficaţiilor de tip castra!, sec~lul al. XV-lea şi începutul _celui de-al :,CVJ-
lea sînt : qominate de apariţia . şi qezvoltarea rapidă a 'fortificaţiilor. co-
lective; qe toate tipurHe: incinte orăşeneşti, cetăţi ţă_ră11e.şti şi, mai ~1.es,
biseriei fortificate. Cetăţile de tip c:astral construite ilCUm . au evoluat
înspre forma de castel fortificat de tipul Hunedoara, Bi:-an ··sau chiar
Şoimuş şi Deva, înzestrate cu clădiri pe aproape toate laturi-le, spre d-e(J-
sebire de cele din perioada anterioară.
Sub raport economic, în Transilvania, . secolul al XV-lea .şi prima
jumătate a secolului al XVI-lea sînt dominate de dezvoltarea rapidă a
oraşelor, care polarizează în jurul lor viaţa economică a unor întinse
regiuni. Oraşe ca Sibiu, Braşov, Cluj, Sighişoara dair iŞi Alba Iulia, Se-
beş, Orăştie .şi Aiud devin centre . importante, producătoare de bunuri
materiale: Sporeşte numărul breslelor, care~şi diversifică produ€ţia de
mărfuri. Ia amploare schimbul de mărfuri între diferite regiuni, şi în
special între ţările române. Pentru a-şi apăra autonomia, în faţa ame·-
ninţărilor nobiliare şi a puternicelor răscoale ţărăneşti, ora.şele ati în-
ceput, încă din secolul al XIV-lea,· să se fortî:fice, iniţial cu mici m1clee
în jurul bisericilot, iar din secolul al XV-lea s-au înconjurat cu incinte
mai mari de ziduri, dispuse în mai multe rîndliri, îlllglo bînd •teritorii' în-
tinse de piriă la 50 ha (Cluj) şi 90 ha (Sibiu). ·
Pe plan soeial continuă procesul de aservire a ţărănimii libere, prin
cotropirea pămînturilor obşt~ti. Au loc mari mişcări ţărăneşti în toată
Transilvania, culminînd cu răsc.oala de la Bobilna (1437) şi cu războiul
ţărănes,c ,cont!ps de Gheorghe Doja (1514), mişcări eare s-au extins .şl în
mediul orăşenesc, la Cluj, Oradea, Arad, TimilŞoara, punînd în pericol
fortificaţiile regale, nobiliare şi orăşenesti.
Cel ~ai important factor · care a
determin~t>marea amploare a ..lu-
crărilor. de fortificare din Transilvania în aeeastă vreme au fost gravele
consecinţe ale numeroaselor invazii turceşti de la începutul secolului' al
iXV-lea · asupra părţii de · sud a voievodatului. ·Documentele pomenesc
primele. incursiuni .turcesti în Transilvania încă la sfîrsitul secolului al
~!V-lea, dar ele devin ~ai ·dese, cu consecinţe grave i~ secolul al XV-
31
lea, cum au fost cele din 1420, 1432, 1433, 11435 1. O incursiune turceasca
de amploare a avut loc în 11438, fiind condusă de însuşi sultanul Mu-
rad, ctnd fură jefuite satele şi tirgurile din Ţara Haţegului, Valea Mu-
reţ;ului, precum şi oraşele Orăştie şi Sebeş. Oraşul Sebe.ş a capitulat,
suferind o .g-rea lovitură de pe urma căreia nu s-a mai putut mult timp
reface 2• Cu toate strădaniile regilor Sigismund de Luxemburg, Matei
Corvin şi Vladislav al TII-lea, în cadrul cărora un loc de frunte îl ocupă
reformele militare, măsurile pentru apărarea graniţelor Transilvaniei
nu~ au dat decît rezultate parţiale 3 . Puterea centrală nu era în stare să
stăvilească invaziile turceşti, .şi numai geniul marelui conducător de oşti
Iancu de Hunedoara a determinat încetarea lor, la mijlocul secolului al
XV-lea, prin trecerea la lupta ofensivă şi mutarea centrului de ope-
raţii la sud de Dunăre. După moartea lui, invaziile devin tot mai ame-
ninţătoaire .•=,;i mai dese. Se semnalează noi incursiuni în anii 1479, 1491,
1493, 1494, 1501, 1502, 1'512, '1519 etc., ele culminînd cu expediţia di11
1
1526, ce s-a soldat cu zdrobirea regatului Ungariei şi transformarea Bu-

dei, în 1541, în paşalîc turcesc.
· Constat.înd însă incapacitatea regalităţii ungare de a apăra Tran-
silvania ,şi Banatul de pericolul otoman, oraşele, nobilimea şi cnezii ro-
mâni din aceste părţi au luat în propriile lor mîini acţiunea de apărare
a ţării, prin organizarea. oştilor şi prin iniţierea unor noi lucrări de
fortificare. Din această perioadă ne-au rămas cel mai mare număr de
cetăţi, de foarte diverse tipuri, ele constituind o mărturie grăitoare a
eforturilor oamenilor de pe aceste meleaguri pentru apărare şi, tot-
odată, expresia creativităţii lor in acest domeniu.
Perfecţionarea armamentului şi metodele de asediu
in prima jumătate a secolului al XV-lea, armamentul este în ge-

neral acelaşi ca în secolul anterior, dar din a doua jumătate a secolului
al XV-lea şi la începutul celui de-al XVI-lea are loc în Europa o ade-
vărată revoluţie în acest domeniu, prin perfecţionarea şi generalizare:1
armelor de foc.
Pentru apărarea individuală predomină încă, la mijlo~ul secolului
al XV-lea, cămaşa de zale pînă la genunchi, cu mineci lungi ,şi mănuşi
fără degete. Curînd însă, în locul căm~ii de zale apare armura meta-
lică, cu toate piesele croite separat .şi îmbinate cu curele de piele. Din
descrierea lui Wavrin .şi din reprezentările din Cronica lui Thurocz din
1488 reiese că Iancu de Hunedoara purta o astfel de armură completă 4 •
Pînă în prima jumătate a secolului al XVI-iea se utilizează încă cămă
şile cu solzi de metal numite „brigantine", fiind purtat, chiar 'Şi de
către nobilii mărunţi, pentru eficacitatea, uşurinţa ~i comoditatea lor,
1 G. Gundisch, Die Tii.rkeneinfăUe in Siebenbilrgen bis zur Mitte des 15. Jahr-
. hunderts, în Jahrbii.cher fii,r Geschichte Osteuropas, ivol. II, 1937, pp. 220-228.
i Ferdinand Baumann, Zur Geschichte von Mii.hlbach, I, în Programm des
,evangelischen Untergymnasiums, Sibiu, 1882, I, pp. 40-41.
. a D. Prodan, Iobăgia in Transilvania in veacul al XVJ-lea, Bucureşti, 1968, l,
pp. 145-152.
'• Călători strdini despre ţdrile romdne, I, pp. 102-104 (în continuare Cdlă
. tori străini ... ).
32
J)recum -şi pentru costul scăzut în raport cu armura metalică. Ele se fo-
loseau mai ales la asediul cetăţilor, deoareee nu îngreuiau mişcările ce-
lor care trebuiau să urce scările pentru escaladarea zidurilor. Aceştia
mai purtau pe cap o cască de fier cu boruri mari, care îi apăra împotriva
pietrelor lansate de pe ziduri. Pedestraşii se apărau cu ajutorul pave-
zelor mari., confecţionate din lemn, mai ales la Si:biu, iar cavalerii pur-
tau un scut rotund sau oval de mici dimensiuni.
O armă eficace a devenit în secolul al XV-lea arbaleta, care se
producea în principalele or~e ale Transilvaniei: Sibiu, Bra.'?OV, Sighi-
şoara. Pe una din piesele păstrate se află imprimat blazonul lui Iancu ,
de Hunedoara. Pentru asediu se utilizau berbeci, baliste, turnuri mo-
bile, mantelete etc., care sînt amintite în dotarea armatei lui Iancu de
Hunedoara .şi reproduse în Codex Parisinus ca şi în Cronica lui Thu-
rocz, .tipărită la Nlirnberg in 1488 5• Turcii posedau de asemenea maşini
de război, cu care au bombardat Belgradul în anul 14406.
Apărută pe cîmpul de luptă la sfirşitul secolului al XIV-lea, arti-
leria a făcut progrese în secolul al XV-lea şi mai ales în prima jumă
tate a seeolului al XVI-lea, concretizate în producerea unor piese mari
şi în procedeul de turnare ,şi alezare a ţevilor7 • Progrese însemnate s-au
făcut mai ales prin utilizarea, incepînd cu mijlocul secolului al XV-lea,
a ghiulelelor metalice cu o forţă mai mare de pătrundere, în locul celor
de piatră, ceea ce a creat probleme deosebite constructorilor de forti-
ficaţii8.
ln Transilvania, producţia de armament a cunoscut o dezvoltare
continuă, ţinind pasul, în ceea ce priveşte categoriile de arme şi cali-
tatea lor, cu marile ateliere regale şi orăşeneşti din centrul şi apusul
Europei. La începutul secolului al XV-lea, în aproape toate oraşele
Transilvaniei se aflau bresle specializate în producţia de arme, la Bra-
şov şi Sighişoara fiind atestaţi documentar, la sfîrşitul secolului al
XIV-lea, primii turnători de tunuri din Transilvania9, iar în secolul ai
XV-lea (1444), la Bistriţa şi în celelalte oraşe. Iancu de Hunedoara cere
braşovenilor, în '1443, să-i livreze bombarde, puşti, maşini de război ~i
cuţite, iar Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, în 1444, cere arcuri,
săgeţi şi tunuri de cetate 10• De asemenea, Matei Corvinul ordonă braşo
venilor, în 1471, iar voievodul Bartolomeu Dragii sibienilor, în 1497, să
le livreze puşti, pulbere, ghiulele metalice şi tunuri 11. In prima jumă
tate a secolului al XVI-lea, producţia de armament, în special de tunuri
~i pulbere, avea o pondere însemnată în toate oraşele Transilvaniei,
care nu numai că asigurau necesităţile interne, ci exportau arme albe
:,,i de foc în ţările române şi Ungaria.12 Constatăm deci că cetăţile tran-
'' I. Dumitriu-Snagov, Ţările române în secolul al XIV-Zea. Codex Zatinus Pa-

rilinus, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1979, pp. 229, 232, 234-236, 254, 260,
284, 292-298, 310-314 etc.; J. de Thurocz, Cronica Hungarorum, Augasta, 1488,
coala Rl, R 13, S 9.
ti C. Mureşan, Iancu de Hunedoara, Bucureşti, 1968, p. 56.
·, J. F. Fino, Forteresses de Za France medievale, Paris, 1967, pp. 273-290.
8 Philippe Trutmann, Evolution de Za fortifications du XI-emc au XVI-eme
.siecle. Plan et profil, în Archaeologia, nr. 16, Paris, 1967, pp. 70-7:l.
" Şt. Pascu, Meşteşugurile ... , pp. 70-71.
1° C. Mureşan, op. cit., pp. 86, 121.
11
General R. R. Rosetti, Istoria artei militare a românilor, Bucureşti, 1942.
JJp. 149-150.
1" Şt. Pascu, op. cit., pp. 172-194.
3 - Fortificaţii medievale de pialră din s~colel~ XiJI-XVI

silvănene erau_ dotate, încă la mijlocul secolului al XV-lea, cu arme de:
foc, putînd face faţă unor asedii îndelungate. '· .:
O dată cu armele, în special cu cede d_e foc, s-au perfecţionat şi me.:.:
todele şi tehnicile de asediu. Din puţinele informaţii documentare pe
care le avem reiese că atît o.ştile musulmane, cît şi cele ale lui Ian~u'
de Hunedoara au aplicat o serie de procedee tehnice pentru cucerireâ
cetăţilor. Pe lîngă utilizarea vechilor metode de intimidare, folosite "de
turci în 1438 pentru capitularea oraşului Sebeş, se mai recurge la ata-
carea directă a zidurilor- şi escaladarea lor cu ajutorul scărilor porta-·
bile, al turnurilor mobile de lemn, precum şi la spargerea zidurilor prm
intermediul unor maşini de aruncat pietre, berbeci, sau la asediul dl.:.
Pect cu arme de foc. Wavrin a lăsat o descriere interesantă privitoare'l.f
asediul cu arme de foc al cetăţilor Giurgiu şi Turnu de către Vlad D1;a:...
eul în 1445, în cooperare cu flota burgundă 13 . Apropierea de cetate s-a,
făcut cu ajutorul căruţelor, în faţa cărora au fost amenajate grătare·
mari de lemn pentru protecţie, împinse de soldaţi cu ajutorul unor furci
de lemn. Instalaţia servea drept pavăză împotriva săgeţilor şi ghiulele-
lor lansate de garnizoana turcească. Ajunşi la marginea şanţului, os-,-
taşii au început să tragă cu puştile, arbaletele şi arcurile, în timp ce pe
tălpi de sanie erau trase bombarde. Totul s-a făcut în timpul nopţii,· ia1·
dimineaţa a început asediul cu bombarde, pentru spargerea zidurilor
cetăţii. De asemenea, oştile turceşti au utilizat, la asediul Constantino-.
polului (1453) şi al Belgradului {1456) 14, artileria compusă din piese <le
mari dimensiuni, confecţionate de meşterii italieni (printre ei se afla şi
n11 transilvănean), reuşind să facă breşe mari în zidudle cetăţilor, cari;
au pregătit năvala pedestraşilor. Cu ocazia asediului, zidurile Belgn-:-
dului fură complet distruse, şi numai ajutorul armat al lui Iancu d t'
Hunedoara a salvat oraşul de la cucerire 15 . De asemenea, turcii au fo-
losit în '1445 un sistem de minare pentru dărîmarea zidului cetăţii Tui:~
tucaia, ceea ce presupune utilizarea unor tehnici genistice asociate cu
săparea de galerii subterane pentru apropierea de ziduri şi plasarc:>a
explozivului sub fundaţia acestora 16 • Desigur că la aceste metode s-au
adăugat şi altele, cunoscute din vechime: aprinderea construcţiilor in-
terioare cu săgeţi incendiare, golirea şanţurilor de apă prin săparea de
canale, înfometarea etc., obligîndu-i astfel pe constructorii de cetâţi
din seco]cl9 XV-XVI să introducă noi soluţii şi tehnici în arta forti-
ficării.
Aşezarea cetăţilor, tehnica de construcţie şi meşterii
în ceea ce priveşte aşezarea cetăţilor în secolul al XV-lca ţ;i al

XVI-iea nu distingem lucruri noi faţă de secolele anterioare. In zona
pe care o cercetăm s-au construit multe fortificaţii noi, dar a existat şi
o permanentă preocupare de adaptare a celor vechi. In afară de turnul
de pază de la Crivadia, ridicat în 11528, si de castelul de la Hunedoara,
' '
° Călători străini ... , I,

1
p. 103.
1
'•Steven Runciman, Căderc,11 Constantinopolului, Bucureşti, 1971, pp. 91-113.
i; C. Mureşan, op. cit., pp. 193-196.
w Călători străini .. ., I. p. 102.
34
ce constituie cu adevărat fortificaţii valoroase în arhitectura militară a
Transilvaniei, mai putem adăuga curtinele oraşelor Aiud, Sebeş şi Orăş
tie, precum şi lucrările de fortificare a bisericilor de la Boz, Şard, Cri-
cău, Bălcaciu, Jidvei, Sîntimbru, Vingard, Petreşti, Mănărade, Şon::1,
Valea Lungă etc., în cazul cărora constructorii n-au avut de ales decît
să găsească soluţiile cele mai potrivite pentru terenurile pe care erau
a.mplasate. Tocmai în aceasta constă noutatea problemelor privind for-
tificaţiile din secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Oraşele şi satele au cău
tat. să găsească soluţii cît mai adecvate pentru ridicarea de fortificaţii
pe terenuri care nu avantajau, în cele mai multe cazuri, apărarea. S-au
înmulţit astfel lucrările exterioare de apărare: turnuri de flancare, şan.!
ţuri de apă, lacuri etc., elemente pe care le întîlnim la fortificaţiile
de la Sebeş, Aiud, Şard. Oraşul Sebeş a construit un întreg sistem de
canale şi lacuri, alimentate din rîul Sebeş printr-un canal cu o lungim~
de peste 10 km, pentru a se putea apăra mai bine, iar la Aiud şi Orăştie
au existat, în secolele XVI-XVII, mari şanţuri cu apă avînd malurile
zidite. Soluţii tehnice faţă de perioada anterioară sînt mai puţine, nou-
tatea constînd în utilizarea pe scară largă a cărămizii 17 . Oraşul Sibi11
şi-a construit, după 1432, o nouă incintă, cu ziduri din cărămidă, fiind
numit mai apoi „oraşul roşu". Cărămida s-a dovedit mai rezistentă la
şocurile ghiulelelor de artilerie, şi mai ieftină. în zona Tîmavelor, Ia
Jidvei şi Bălcaciu, ca şi în alte locuri, cărămida a înlocuit complet piatril
în lucrările de fortificare. În celelalte părţi s-a utilizat zidăria mixtă,
de piatră şi cărămidă. Piatra era folosită în zidăria de la baza curtinelor,
iar cărămida în părţile superioare, pentru parapet şi Ia căptuşirea me-
terezelor şi a altor deschideri, fiind mai puţin periculoasă pentru apă
rători, deoarece nu se pretează la aşchieri, ca piatra. Pentru lucrările
mai delicate s-a utilizat, într-o mai mare măsură decît în perioada an-
terioară, piatra cioplită, pentru placarea muchiilor turnurilor şi, mai
tîrziu, a bastioanelor, spre a le da o mai mare rezistenţă (la Sebeş, Hu-
nedoara, Şard) şi, de asemenea, pentru placarea contraforturilor (la Hu-
nedoara, Deva), lucrările de acest fel fiind încă prea costisitoare şi
executîndu-se într-un număr destul de mic. Nu s-a renunţat nici în
secolele al XV-lea si al XVI-iea la refolosirea materialelor de construc-
ţie extrase din ruinele romane. Curtina cetăţii dreptunghiulare tl;.n
Alba Iulia a fost ridicată şi reparată în continuare cu piatră provenită
din substrucţiile clădirilor anticului oraş roman Apulum, încît zidul
are o înfăţişare neomogenă. Mortarele se preparau în continuare cu
praf de cărămidă pisată, procedeu care s-a generalizat în această pe-
rioadă.
Utilizarea lemnului la lucrările de fortificaţii ocupă încă un loc
însemnat. Structura drumurilor de strajă, amenajările interioarelor tur•-
nurilor, scările şi mai ales galeriile suspendate ale turnurilor şi bise-
ricilor fortificate s-au construit din lemn sau din piatră în toată zona
Tîrnavelor şi Hîrtibaciului.
Cre-Şterea în înălţime a lucrărilor de fortificare i-a determinat pe
coristructori să utilizeze mai mult contraforturile. De ele au profitat în
special lucrările întreprinse pentru ridicar€a reduitelor deasupra coru-
rilor urior biserici. S-a utilizat un sistem de contraforturi înalte pînă l;:i
8-10 m. De asemenea, curtinele de zidărie au fost curent întărite în
ri V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 263-365.
35
exterior _<;;i interior cu contraforturi de piatră de diferite mărimi, pla-
sate mai ales la curtinele pe terenuri în pantă. Exemple convingătoare
găsim la castelul de la Hunedoara, unde patru contraforturi ridicate pînă
la 15 m, din fundul pîrîului Zlaşti, susţin întreaga latură de vest a
construcţiei. Un exemplu asemănător îl întilnim la cetatea Deva, supra-
înălţarea laturii de est făcîndu-se cu ajutorul a cinci COlltraforturi
înaHe de peste 1O m.
Fără îndoială, la numeroasele fortificaţii de toate categoriile, ridi-
cate în secolele al XV-lea şi al XVJ-lea, şi-au adus aportul o întreagă
pleiadă de meşteri calificaţi în domeniul zidăriei, pietrăriei, lemnului,
şi de arhitecţi sau meşteri pricepuţi, ale căror nume au rămas însă în
mare parte necunoscute.
Regii Franţei şi ai Angliei întreţineau din secolul al XIV-lea un
corp special de arhitecţi pentru fortificaţii. Şi regele Sigismund · :le
Luxemburg avea consilieri militari, între care Paulus Santinus, autorul
unei valoroase lucrări de tehnică militară de la sfîrsitul secolului ai
XIV-lea 18 . Documentele din acea vreme ne semnalează,· în oraşele Tran-
silvaniei, existenţa a numeroase bresle ale zidarilor, pietrarilor şi lem-
narilor, unii dintre meşteri deţinînd poziţii însemnate în conducerea
oraşelor. În 1491, un meşter pietrar cu numele de Mihail se afla în
conducerea oraşului Timişoara, iar în anul 1454, meşterul Conrad din
Braşov este înzestrat cu moşii de către Iancu de Hunedoara 19 . Domnii
Ţării Româneşti şi ai Moldovei cer oraşelor transilvănene, în acea vre-
me, să le trimită meşteri pentru zidirea mănăstirilor şi cetăţilor 20 .
În secolul al XVI-lea sînt cunoscuţi şi apreciaţi meşterii pietrari
din Cluj, care lucrau, din ordinul principilor Transilvaniei, la ridicar,,a
unor castele şi fortificaţii. Şi în mediul sătesc existau mulţi meşteri'
pietrari şi le:nnari, deoarece bisericile fortificate au fost ridicate dec-
către aceştia. La castelul de la Hunedoara., ca şi la alte fortificaţii, îş~ fac
simţită prezenţa meşteri străini proveniţi din şantierele călugăreşti, în
special din al teutonilor, chemaţi de regii Ungariei să le sprijine politica
de apărare împotriva turcilor.
Meşterii erau angajaţi şi plătiţi în funcţie de cantitatea şi calitatea
lucrărilor. Lucrările de fortificare fiind considerate de interes public,
atît meşteşugarii cît şi orăşenii de rînd erau siliţi să presteze nu nu-
măr de zile de muncă în cadrul obligaţiilor faţă de comunitate.
Principii generale de fortificare
Cetăţile construite în secolul al XV-lea şi prima jumătate a seco-

lului al XVI-lea trebuiau să îndeplinească anumite cerinţe, legate de-
două aspecte ce interesau societatea transilvăneană a vremii: să reziste
numeroaselor atacuri turceşti, adesea pornite prin surprindere, utili-
zînd noile tehnici de apărare, să asigure un minim de confort pentru
colectivitatea asediată, sau - în cazul cetăţilor nobiliare - să satisfacă
tM I. Dumitriu-Snagov, op. cit., p. 119 şi urm.

19 Şt. Pascu, op. cit., pp. 191-197.
2u Ibidem, p. 197.
36
gusturile marii nobilimi, obişnuită cu un grad de confort mai ridicat şi
cu o curte tot mai numeroasă. Drept urmare, se impunea creşterea în
dimensiuni, atît în plan orizontal, cît şi vertical, a noilor fortificaţii.
Cîte ceva din concepţiile despre fortificare caracteristice pentrn
secolele al XV-lea şi al XVI-lea putem desprinde din documentul rege-
lui Vladislav al II-lea din 1516, prin care acesta acorda un ajutor de
2000 florini episcopiei de Alba Iulia, în vederea refacerii fortificaţiei
oraşului 21 . Prin acest act, regele ordona episcopului Transilvaniei să re-
pare cetatea din Alba Iulia, urmînd ca zidurile să fie construite mai
înalte şi din piatră şi să li se adauge alte întărituri de piatră, îtnţele,
gîndu-se prin acestea, probabil, turnuri, barbacane, burdufuri cu guri
de păcură etc. Se precizează să nu mai fie folosite lucrări din lemn ~i
cu acoperişuri laterale.
Zidurile înalte de piatră, întărite cu turnuri de flancare, şi renun-
ţarea la utilizarea elementelor din lemn vor caracteriza concepţia arhi-
tectonică a cetăţilor din acea vreme. Astfel, oraşele, începînd din seco-
iul al XV-lea, îşi construiesc noi curtine de piatră, mai înalte, cuprin-
zînd principalele zone populate, iar cetăţile regale şi nobiliare vor pri-
mi, de asemenea, noi curtine exterioare şi noi construcţii interioare.
Nevoia crescîndă de spaţiu pentru adăpostul oamenilor şi al avu-
tului lor, precum şi mărirea garnizoanelor, au impus noi concepţii arhi-
tectonice, potrivit principiului apărării concentrice. Noile curtine ext•~-
rioare trebuiau construite în asa fel încît să nu diminueze valoarea de-
fensivă a celor mai vechi. Trebuia asigurată o bună vizibilitate de
ansamblu şi o bună apărare, încît toţi luptătorii postaţi pe ziduri, în
diferite puncte, să poată lovi în asediatori fără să pericliteze viaţa celor
aflaţi în spatele curtinelor din prima linie. Din acest motiv, curtineh~
exterioare trebuiau să fie mai mici sau plasate mai jos, pe un teren
în pantă, ca la Deva şi Bălcaciu, ca să se poată executa trageri directe
de către apărătorii aflaţi în interiorul primei curtine. De asemenea, tre-
buiau asigurate legături precise între incinte, pentru a fi bine păzite,
ca să ofere posibilitatea de repliere succesivă a apărătorilor.
Flancarea orizontală a constituit o preocupare esenţială pentru con-
structorii de fortificaţii din acea vreme, izvorîtă din necesitatea de a
elimina unghiurile moarte ce se formau la baza curtinelor, nebătute de
tirul armelor proprii, în care asediatorii intraţi, puteau executa lucrări
de spargere a zidurilor. Apărătorii postaţi în partea superioară a curti-
nelor aveau unghiuri foarte mici de tragere, numai atît cît permiteau
deschiderile crenelurilor şi meterezelor, fiind necesar astfel un număr
mare de oameni pentru întregul traseu al curtinelor. Acest mare dez-
avantaj a fost corectat însă prin introducerea turnurilor exterioare de
flancare a curtinelor. Principiul flancării era aplicat în Europa occi-
dentală la sfî:·şitul secolului al XII-lea şi începutul celui de-al XIII-
lea prin generalizarea turnurilor exterioare, dinlăuntrul cărora un număr
mic de apărători puteau flanca baza curtinelor, prin tir încrucişat .la
distanţe convenabile. Iniţial, principiul fusese aplicat de cruciaţi în
Ori~ntul Apropiat, în contact cu arhitectura bizantino-arabă, şi aprJi:
transpus în Europa 22. Schema clasică a flancării orizontale cu turnuri
21 Hurmuzaki, Documente, II, 2. p. 242; Balogh J., Az crciely re1wissance, (în
continuare Renai.ssance .. .), I, pp. 251-252.

n J. F. Fino, Forteresses de la France medievale, pp. 28-32.
37
plasate la intervale regulate s-a răspîndit într-un răstimp mai îndelun-
gat şi a putut fi aplicată integral numai la fortificaţiile amplasate în
teren plan, iar la cele de pe înălţimi doar în funcţie de configuraţia te-
renului.
In Transilvania, primele turnuri exterioare sînt atestate la sfîrsitul
secolului· al XIV-lea, la noua curtină a oraşului Sebeş, ridicată după
1387 şi înzestrată cu 4 atare turnuri, plasate la cele patru colţuri ale
acesteia. De la începutul secolului al XV-lea, principiul flancării se
aplica curent şi în arhitectura urbană a Transilvaniei (Aiud, Sebeş,
Orăştie), în cea de tip castrai (Alba Iulia, Hunedoara, Stremţ) şi la bi-
sericile fortificate {Bălcaciu, Cricău, Mănărade, Valea Lungă). La început,
flancurile erau extrem de lungi, măsurînd la Sebeş peste 300 m, la Alba
Iulia 400 m; apoi s-au micşorat, în funcţie de bătaia eficace a armelor
epocii, ajungînd între 25 şi 40 m şi chiar mai reduse, flancurile putînd
fi acoperite în întregime de bătaia armelor cu coardă şi de foc.
Principiul flancării i-a obligat pe constructori să adopate forme geo-
metrice cit mai perfecte. De asemenea, cel puţin între două turnuri,
trebuiau executate ziduri drepte, pentru a putea fi flancate.
O realizare aproape perfectă a principiului flancării o găsim la
castelul Hunedoreştilor după 11442, în urma transformării succesive .1
vechiului castru de către Iancu de Hunedoara, pentru a realiza o forti-
ficaţie care să satisfacă atît nevoia de apărare, cit şi pretenţiile impor-
tantei sale curţi. Curtina, foarte înaltă, este flancată de 5 turnuri, dintre
care patru circulare, iar zidurile au între ele un traseu în linie dreaptă,
astfel că distanţa de 40-50 m era optimă pentru eficienţa tuturor arme-
lor utilizate la mijlocul secolului al XV-lea. Turnurile sînt plasate în
exterior, inclusiv turnul de poartă, care capătă o reală valoare în sis-
temul defensiv al cetăţii. Cetatea de la: Stremţ, ajunsă în posesia ac~-
luiaşi voievod, are patru turnuri rectangulare, care încalecă curtina în
cele patru -colţuri, putîndu-se realiza astfel o bună flancare în toate di-
recţiile.
Incepînd din secolul al XV-lea, aproape toate cetăţile din Transil-
vania aveau turnurile de flancare şi de poartă plasate în exterior, cu
rol bine determinat în apărare. In secolele al XV-iea şi al XVI-lea, nu-
meroase oraşe îşi dublează şi chiar triplează numărul turnurilor de
flancare.
Concomitent cu flancarea orizontală s-a perfecţionat şi apărarea pe
verticală, înlocuindu-se treptat, fără să fie abandonate definitiv, ve-
chil€ galerii din lemn cu galerii de piatră susţinute pe console de piatră
sau cărămidă. Astfel de galerii s-au construit aproape pe toate laturile
curtinelor castelului de la Hunedoara, completîndu-se cu o serie de
burdufuri susţinute pe console şi contraforturi şi prevăzute cu guri de
păcură.· De la sfîrşitul secolului al XV-lea, pentru a rezolva parţial
problema flancării, au început să se adauge în faţada exterioară a
c11rtinelor, mai ales la cetăţile din Ţara Bîrsei, un şir de burdufuri,·
unele de dimensiuni mari, prevăzute cu guri de păcură, cu ajutorul că~
rora arhitecţii sperau să rezolve atît flancarea orizontală, cît şi apărare'1
verticală. La bisericile fortificate cu reduit peste cor şi nave, constru,;-
torii au lăsat deschideri mari în arcurile dintre ccintraforturi, pentru a
putea controla şi apăra baza edificiului (Bălcaci-u, Boz).
18
Categorii şi tipuri de cetăţi
Secolul' al XV-lea .şi prima jumătate a secolului at XVI-lea nu au

ad'us schimbări esenţiale privind dreptul de proprietate, în ceea ce . pric_;
veşte categoriile de cetăţi, dar se diversifică în primul rînd fortifica•
ţiile colective ţărăneşti şi orăşeneşti. Se menţin încă în funcţie vechile
cetăţi regale şi nobiliare şi creşte · mult numărul celor colective: orăşe
neşti şi mai ales bisericile fortificate, cele mai reprezentative din cate:..
goria fortificaţiilor ţărăneşti.
Clasificate din punct de · vedere arhitectural, fortificaţiile din· zori.a
de care ne ocupăm se împart de asemenea în două categorii: cetăţi de
tip casţral şi cetăţi colective. Majoritatea cetăţilor din primul tip, cmn
au fost cele de la Piatra Craivii, Tăuţi, Cetatea de Baltă, Subcetatc,
Strer:nţ, dispar în prima jumătate a secolului al XVI-lea, din cauza sis-
temului lor arhitectonic învechit, necorespunzător noilor principii de
apărare. Erau în acelaşi timp fortificaţii mici, cu un număr redus de
elemente de apărare, neputînd fa~e faţă unor asedii îndelungate, cu
arme de foc. Cele care au rămas, ca Deva, Alba Iulia, Hunedoara, s-au
extins; fiind înzestrate cu noi elemente de apărare: curtine, turnuri,
barbacane etc. Acestea evoluează spre un tip nou de cetate - castelul
întărit, din categoria celor de la Hunedoara, Bran, Şoimuş, Deva, Făgă
raş, Ardud - , îmbogăţindu-se mai ales cu clădiri pentru locuit, palate,
dar şi cu . elemente necesare apărării. Şi cele cîteva cetăţi nobiliare ră
mase se adaptează la noile condiţii create. Astfel, cetăţile de la Colţesti
şi Cetatea de Colţ primesc turnuri de apărare înzestrate cu arme de foc.
Cetatea de la Cîlnic, intrată la mijlocul secolului al XV-lea în · posesia
comunei, primeşte o nouă curtină, mai largă, cu turnuri de flancare,
precum şi numeroase camere interioare de locuit. In aceste condiţii
apare în Transilvania un nou tip de fortificaţie, turnul-cetate de gra-
niţă, de dimensiuni mari, cu planul circular, de tipul celor de la Criv'a-
dia, din trecătoarea Merişor şi Turnu Spart de pe valea Oltului. Aces-
tea sînt înzestrate cu puternice guri de foc, pentru a face faţă unui ase-
diu de scurtă durată,, la care îl supuneau, în timpul invaziilor lor, o~-
tile turceşti ce străbăteau aceste defileuri. ·
Cetăţile în sistem castra} care menţin donjoanele în cursul secolr~-
lor al XV-lea şi al XVI-lea îşi pierd importanţa şi mai ales rolul de
turn-locuinţă. Construcţiile noi de locuit sînt îngrijit lucrate, fiind mai
raţional dispuse în ansamblul cetăţii. Peste vechiul corp de clădiri di:1
cetatea Deva se ridică, în secolul al XV-lea, un alt corp, etajat ·şi prevă
zut cu noi camere de locuit, boltite, cu ogive din piatră şi cu portalud
sculptate, din care s-a mai păstrat unul pe latura de vest. Un rol în-
semnat în amenajarea cetăţii Deva la mijlocul secolului al XV-lea l-a
avut Iancu de Hunedoara. Există dovezi certe că meşterii care au lucrat
la castelul de la Hunedoara au ridicat cea de-a doua curtină a cetăţii
Deva, supraetajînd vechiul palat adosat pe latura de sud. Tot acum s-au
ridicat cele patru contraforturi de sprijin ale laturii de est, la partea
superioară aşezindu-se burdufuri de tipul celor de la Hunedoara. Găsi1n
acelaşi sistem de console de piatră pentru aşezarea burdufurilor, încît
este evidentă participarea constructorilor de la Hunedoara la întărirea
cetăţii Dev€i, din ordinul marelui voievod.
39
Castelul de la Hunedoara rămîne realizarea cea mai spectaculoasă
în acest domeniu. Peste castelul regal în formă de elipsă, din secolul al
XIV-lea, s-a ridicaţ, în două faze, începînd din il442, un mare şi fru-
mos castel ce poate sta alături de cele mai reuşite realizări de acest fel
din Europa. În prima fază s-a construit curtina de apărare cu turnuri
circulare de flancare, introduse pentru prima dată în Transilvania, iar
în fazele ulterioare, de după 1445, a precumpănit aspectul civil, prin
amenajarea celor două aripi, înzestrate, după moda timpului, cu săli în
stil gotic. Nu a fost neglijat în această fază, după cum s-a susţinut,
nici aspectul militar, deoarece acum se ridică galeria suspendată şi tur-
nul „Nye boisia", pentru apărarea îndepărtată a castelului, unica reali-
zare de acest fel din Transilvania. Castelul de la Hunedoara reprezintă
punctul culminant al arhitecturii de tip castrai din Transilvania. Aici
şi-au găsit loc, împletite armonic, austeritatea arhitecturii militare şi
cele mai fine ornamente de artă gotică. Pînă la mijlocul secolului al
XV-lea, castelul de la Hunedoara reprezenta o încununare a eforturilor
pe care le-a depus Iancu de Hunedoara pentru apărarea ţării de peri-
colul turcesc.
Tipurile de fortificaţii care se dezvoltă mult în această vreme sînt
cel<e colective: orăşeneşti şi ţărăneşti, cu variante1'e lor reprezentative,
şi bisericile fortificate. Numărul acestora întrece de cîteva ori pe cel ai
fortifieaţiilor din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Toate oraşele, mari
şi mici, îşi ridică fortificaţii în această zonă: Sebeş, Orăştioe, Aiud şi
Alba Iulia. Mărimea fortificaţiilor era determinată de puterea econo-
mică a fiecărui oraş. Oraşele Aiud şi Orăştie n-au putinţa să-şi ridice de-
cît modeste fortificaţii în jurul bisericilor. Sebeşul a depăşit această
fază, reuşind, după 1387, să-şi ridice o nO'llă curtină, care a cuprins vatra
întregului oraş. Lucrările au durat cîteva decenii, şi se pare că oraşul a
fost nevoit să se predea turcilor în 1438. mai ales din cauză că lucră
rile de fortificare nu erau terminate. In schimb, oraşele mari (Sibiu,
Braşov, Mediaş etc.) se înconjoară cu incinte puternice de ziduri, cu-
prinzînd în mai multe faze, pînă în secolul al XVff-lea, noi cartiere de
locuit, încît cercetarea fazelor de construcţie a cetăţilor ne indică în
acelaşi timp şi evoluţia urbanistică a oraşului respectiv. Constructorii a'.l
urmărit, pe lingă interesul de a cuprinde în interiorul zidurilor noi
zone de locuit, şi problema realizării unui plan cit mai regulat al for-
tificaţiei, convenabil în toate privinţele pentru apărare. Curtinele sînt
drepte şi flancate de numeroase turnuri cu plan rectangular, circular
şi poligonal.
Unele cetăţi ţărăneşti de refugiu, Tidicate pe înălţimi, lra Gîrbova
(cetatea din pădure), Săsciori şi Sibişel, continuă să fie utilizate numai
pînă la mijlocul secolului al XVI-lea., cînd din cauze necunoscute au
fost abandonate. Se pare că aceste fortificaţii, construite la sfîrşitul se-
colului al XIII-l€a şi începutu1 secolului ,a~ XIV-}ea, ~i-au pierdut im-
portanţa prin învechirea sistemului de fortificaţii şi, mai ales, prin
faptul că multe din comunităţile cărora le aparţineau s-au mărit, nemai-
încăpînd în cetate, iar terenul, accidentat -şi greu accesibil, precum şi
distanţa mare faţă de aşezări nu permiteau înzestrarea lor cu rezer-
voare de apă şi alimente necesare unui lung asediu. Comunităţile şi-au
ridicat fortificaţii în jurul bisericilor din mijlocul satelor lor, apropierea
fiind o condiţie esenţială pentru a face faţă deselor şi surprinzătoare
lor invazii turceşti. Se cuvine să subliniem că, de cele mai multe ori,
incursiunile turceşti aveau caracter de jaf şi nu urmăTeau asedierea
iO
unor cetăţi pe timp mai îndelungat. Dintre vechile cetăţi de refugiu
rămîn în funcţiune cele situate în apropierea aşezărilor, cum sînt cele
de la Vurpăr, Saschiz, Rîşnov, care asigurau o rapidă retragere a comu-
nităţii în: faţ,a pericolului, iar pe celelalte le-au înlocuit bisericile for-
tificate.
Din secolul al X-lea şi pînă in secolul al XII-lea, o serie de docu-
mente pomenesc despre fortificarea bisericilor în vestul Europei, în zona
balcanică .şi pe coasta DalmaţieP3 . Biserici fortificate întîlnim, alături
de cetăţile de tip castra!, în toată Europa secolelor al XIII-lea şi al
XVI-lea 21, aşa că fenomenul acesta nu e nou în Transilvania, dar aici
a cunoscut o amploare deosebită, întrecînd din acest punct de vedere
orice zonă a Europei. W. Horwath estimează numărul bisericilor forti-
ficate din Transilvania la circa 30025. Maxima răspîndire a tipurilor de
biserki fortificate a avut loc în adoua jumătate a s-ec.-olului al XV-iea
şi prima jumătate a celui de-al XVI-iea V. Vătăşianu precizează că deja
la sfîrşitul secolului al XV-iea se cunoşteau în Transilvania toate ti-
purile de biserici fortificate, ele perfecţionîndu-se în secolul următor. 26
Cercetătorii sînt de acord că bisericile fortificate au evoluat pe
baza a două tipuri principale: 1) biserica cu una sau mai multe in-
cinte, în care edificiul religios a rămas nemodificat; 2) biserică fortifi-
cată, la care edificiul religios este transformat într-un reduit. Din aceste
două tipuri se dezvoltă mai multe variante.
ln zona de sud-vest a Transilvaniei întîlnirn mai puţine biserici for-
tificate şi, respectiv, puţine tipuri. Multe dintre cele eare au existat au
fost dărîmate în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Predomină tipuri!~
simple, cu o singură curtină în jurul edificiului religios. O astfel de bi-
serică fortificată se află la Petreşti, unde nu întîlnim, în afară de r,
simplă curtină de piatră groasă de numai 0,80 m, nici un alt element de
fortificare. 1n schimb, la Şard, Sîntimbru, Jidvei, Benic şi, probabil, la
Bărăbanţ, pe lîngă curtina care înconjura biserica se afla şi un turn de
poartă, plasat în exterior:, prevăzut în faţă cu o hersă de protecţie.
Această variantă simplă, pe care o întîlnim la Cricău, Şona, Mănărade,
Valea Lungă, are, pe lingă turnul de poartă, şi unu pînă la trei turnuri
de flancare, plasate în zonele mai greu de apărat. Orban Balazs credea
că tipul simplu de biserică fortificată este de origine secuiască 27 , dar
se înşela, debarece îl găsim răspindit pe o rază foarte mare, simplitatea
lui, se pare, fiind condiţionată în primul rînd de mijloacele materiale -
mai reduse - ale fiecărei comunităţi. In zona de sud-vest a Transilva-
niei predomină tocmai acest tip, şi deci nu poate 'fi vorba de o influenţă
seeuiască.
Tipuri mai evoluate de biserici !fortificate, cu reduit peste cor şi
navă, s-au răspîndit mai ales în zonele Tîrnavelor şi Oltului, limita
vestică situîndu-se în
valea Tirnavei Mici şi pe Secaş, cum sint biseri-
- -- -- -- --
:!'J O. Velescu, Cetăţi ţărăneşti din Transilvania, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1964, pp. :!ti-27; Ueorge Oprescu, Biserici cetifţi ale saşilor din Ardeal, Bucureşti,
1956, pp. 7-8.
~ Walter Hotz, Kleine Kunstgeschichte . .. , pp. 250-256.
25 Horwath Walter, Siebenbiirgisch•siichsische Kirchenburgen, (ed. II), Sibiu,
1940, pp. 4-25; E. Sigerius, SiebenbiJ.rgisch-siichsische Kirchenburgen, (ed. V), Sibiu,

1923, pp. 5-10; Erhard Antonii, Cetăţile :bisericeşti săseşti din Transtlvanto, 1n
Boabe de griu, nr. 4, 1931, pp. 193-198; V. Vătăşianu, Istorl.a. artei . ... oo. !170-603.
'..!li V. Vătăşianu, op. cit., pp. 570-575.
"Il Orbân Balazs, A szekelyfold leirâsa, II, Budapest, 1868-1969, pp. 8~8.
cile din Bălcaciu şi. Boz. Biserica fortificată .din Bălcaciu .se .distinge
prin. aceea că păstrează vechiul· reduit din lemn peste cor, sprijinit pe
contraforturile de cărămidă,. între ele lăsîndu,.,se deschideri. pentru.· apă
rarea bazei zidului, utilizate ca guri de păcură. Biserica a păstr.at această
veche şi originală instalaţie, sistemul de apărare fiind completat, .cu
două incinte construite în două faze deosebite, ultima dintre eie, de la
începutul secolului al XVI-lea, fiind înzestrată cu 7 turnuri z:ectangu-
lare .de flancare, fortificaţia devenind astfel una dintre cele mai .puter-
nice din această zonă. · · · ·
La Boz s-a ridicat, peste cor şi navă, un reduit masiv de. zidări'=,
unitar, sprijinit pe arhivolte susţinute de console şi contraforturi, re-
prezentînd o variantă evoluată, datată. imediat după 1523. Incinta de
zidărie este scundă şi de formă dreptunghiulară, pe latv.ra de vest
aflîndu-se un turn rectangular, ridicat probabil în a doua jumătate a
secolului al XVI-lea. Biserica din Boz este un tip de bisei-ică fortificată
n1ai evoluat şi reprezintă un exemplar izolat faţă de zona Tîrnavelor,
unde a apărut şi s-a dezvoltat, avînd ca prototipuri cele de la Cloaşterf ~i
Dupuş,
O categorie aparte de lucrări fortificate, de o amploare mai redusă,
sînt curţile nobiliare .. La sfirşitul secolului al XIV-lea şi mai.· ales în
secolele XV-XVII, numeroşi nobili îşi ridică curţi nobiliare întărite,
pentru a face faţă unor mici atacuri executate prin surprindere.
Părţile componente ale cetăţilor şi funcţiile lor
Curtinele şi turnurile cetăţilor ridicate în secolul al XV-lea şi prim·-1

jumătate a secolului al XVI-lea au fost construite din piatră şi cărămi
dă. Faţă de perioada anterioară, aceste elemente (incinte, turnuri etc.)
se· caracterizează printr"'"o tendinţă generală de îngroşare a zidurilor ~i
de creştere a înălţimii lor. Curtinele tind să se dubleze în înălţime, de
la 6-7 m, cit aveau în secolele al XIII-lea -şi al ,XlIV-lea, la 8_Jl2 m,
fiind chiar mai înalte la cetatea Devei si la castelul de la Hunedoara.
Aproape toate curtinele cetăţilor din faza anterioară au fost supraînăl
ţate cu 2-4 m. La Cîlnic, Gîrbova, Mălăeşti au crescut în medie cu 2-3 m,
pentru aceasta astupindu-se vechile creneluri din partea superioară. Creş
terea înălţimii curtinelor se explică prin nevoia crescîndă de spaţiu de
locuit şi din dorinţa de a îngreuia escaladarea lor cu noile mijloace
tehnice utilizate în asedii. Introducerea contraforturilor a uşurat tendin-
ţa generală de înălţare a curtinelor şi turnurilor. S-a utilizat contrafor-
tul simplu cu profil dreptunghiular pentru sprijinirea curtinelor, mai
ales în terenuri accidentate. Foarte rar s-au utilizat si contraforturi in-
terioare, pe care se sprijineau drumurile de strajă {o"răştie).
Grosimea zidurilor curtinelor variază între 1,50 -şi 2,20 m {Hune-
doara l,90 m, Deva 1,20 m, Crivadia 2,20 m), faţă .de 1,50 m, media din
faza anterioară. Creşterea grosimii. zidurilor a ,suplinit nevoia de a re-
zista mai bine loviturilor ghiulelelor lansate de armele de· foc. Se în-
tîlnfşC: îrt Transilvania şi zi.duri de grosimi excepţionale, de 4;-5 m, li
P:rejmei-, Hărman, Făgăraş etc., ce .demonstrează tendinţa generală a
acestei ·perioade. ·
42
Parapetul curtinelor se ridică şi el pînă la 2,50 m, iar apărarea se
mută în spatele lui, vechile creneluri superioare fiind astupate, în
locul lor aşezîndu-se metereze, pentru toate tipurile de arme, la .ni-
velul drumului de strajă, care în esenţă nu se modifică faţă de perioada
anterioară. ·
Turnurile prezintă aceleaşi caracteristici tehnice ca şi curtinele,
fiind mai înalte şi mai voluminoase. Turnurile de flancare au preluat
rolul principal de apărare a cetăţilor şi au determinat deplasarea apă
rării de la linia curtinei în exteriorul ei, fiecare turn avînd rolul. său în
ansamblul fortificaţiei şi devenind în acelaşi timp un element defensiv
independent, care putea să susţină o rezistenţă îndelungată faţă de res-
tul fortificaţiei.
Arhitecţii din Transilvania au aplicat şi în continuare sistemul ie
turnuri cu plan rect:mgular; la începutul secolului al XV-lea, acestea
erau de relativ mici dimensiuni, cu laturi între 5 şi 6 m, exemple fiind
turnurile „studentului" şi al „cizmarilor" de la Sebeş, care aµ rămas
nemodificate, precum şi turnurile măcelarilor, cizmarilor şi blănarilor
de la Aiud. 1n a doua jumătate a secolului al XV-lea, şi mai ales în
prima jumătate a secolului al XVI-lea, dimensiunile turnurilor cresc
atît în înălţime, cît şi în diametru. 1n mod excepţional, apar la Hune-
doara turnurile cu plan circular, care încep să se generalizeze, dar pre-
dominante rămîn tot cele avînd plan rectangular.
Zidurile turnurilor construite după un plan circular avantajau flan-
carea curtinelor prin aceea că înlMurau aproape toate unghiurile moarte
de la bază, putind suporta mult mai bine şocurile proiectilelor fjÎ izbi-
turile berbecilor de asediu şi uşurînd în acelaşi timp ricoşeul ghiulelelor
metalice. Cele patru tu.muri circulare de la Hunedoara, cu diametrul de
6 m şi zidurile groase de 2,10 m, dovedesc existenţa unei concepţii arhi-
tectonice unitare, specifice secolului al XV-lea, fiind înzestrate şi cu
metereze utilizabile pentru apărare, atît pentru arme cu coarde, cit şi
pentru arme de foc uşoare. !nălţimea turnurilor este de asemenea sem-
nific:itivă pentru această perioadă, depăşind curent 3-4 niveluri ~i
ajungînd la peste 25 m; turnul pictat „Nye boisia" şi turnul de poartă
de pe partea de vest, de la Hunedoara, constituie exemple grăitoare în
acest sens. Parterul era de obicei orb, şi numai etajele erau pregătite
pentru Hpărare. Abia din secolul al XVI-lea a început să fie utilizat par-
terul pentru tragerea razantă de flancare cu arme de foc de dimensiuni
mari. Asemenea turnuri găsim la biserica, fortificată din Băleaciu şi h
fortificaţia de la Aiud. Etajele se sprijineau pe bîme groase de lemn
şi mai puţin pe bolţi de cărămidă. Ultimul etaj era înzestrat cu galerii
de lemn susţinute de console de piatră. l!.a Hunedoara întîlnim, pentru
prima dată în arhitectura transilvăneană, construirea aşa-numitelor „tur-
nuri pline", cum sînt turnul „buzdugan", pînă la nivelul ultimului etaj,
şi turnurile „Nye boisia" şi „pustiu", pînă la primul etaj. Aceste turnuri,
cu zidărie plină, fuseseră construite mai rar chiar şi în Europa de vest,
reprezentînd o primă soluţie de apărare împotriva armelor de foc. În
general, constructorii cetăţilor medievale din această vreme se orien-
tează spre forme simple, pentru turnuri rectangulare, care ridicau mai
puţine probleme tehnice şi puteau fi amenajate mai uşor, atît pentru
nevoile de apărare, cît şi pentru cele de locuire, întrucît în vreme de
restrişte apărătorii erau siliţi să locuiască în interiorul lor. Unele dintre
ele sînt, de altfel, prevăzute cu instalaţii de încălzire (turnul Capistrano
de la Hunedoara) şi cu nişe pentru amenajat locuri de dormit.
43
Parapetele ce formau partea superioară a curtinei se ridicau pma
la înălţimea de 2,50 m, fiind de cele mai multe ori construite din zidărie
mixtă, cărămidă şi piatră. Apărarea mutîndu-se complet în spatele para-
petului, meterezele au suferit o serie de adaptări şi transformări, renun-
ţîndu-se complet la vechile creneluri care încoronau curtinele. Toate me-
tere~ele au început să aibă profilul orizontal al literei V, fiind amena-
jate într-o mare nişă. Pentru a putea executa tragerile, apărătorii erau
nevoiţi să intre în aceste nişe.
Fantele erau alungi-te, spre a se executa tiruri în unghiuri cît
mai mici, pentru .a putea fi bătută 'haza zidăriei, atît cu arme . cu
.coardă, cît şi de foc. Către sfir;;itul secolului al XV-lea şi mai ales în
prima jumătate a celui de-al XVI-lea s-a unificat sistemul de metereze,
acestea primind o formă dreptunghiulară în plan vertical şi avînd di-
mensiuni mai mici, deci mai puţin expuse, transformări impuse de ge-
neralizare:::i. armelor de foc. Apar însă metereze de tip nou, în forma
găurii de cheie inversată, pentru armele uşoare de foc, iar pentru cele
,grele, plasate la parter şi primul etaj, s-au amenajat metereze mai largi
şi cu profil orizontal de forma literei X, pentru a da posibilitate piesei
de artilerie să poată trage sub diferite unghiuri, atît pe plan orizontal,
cît şi pe cel vertical. Asemenea metereze întîlnim la turnul de pază
de la Crivadia, construit în 1528.
Pentru apărarea bazei zidurilor de asediatorii care vizau unghiurile
moarte ce se formau acolo s-au creat galeriile de lemn şi gurile de
păcură. La vechile donjoane întîlnim amenajate, la ultimul nivel, pe
capetele bîrnelor ce străbăteau zidurile, galerii de lemn avînd la inter-
vale regulate deschideri prin care apărătorii aruncau păcură, pietre şi
·săgeţi asupra asediatorilor ajunşi la piciorul turnurilor. Galeriile de
lemn care s-au menţinut în tot cursul secolului al XV-lea au fost ame-
najate nu numai la ,turnuri, ci şi pe unele porţiuni ale curtinelor, dar
ele nu au rezistat armelor de foc şi au dispărut complet la lucrările
exterioare (curtine şi turnuri de flancare), rămînînd doar la cele inte-
rioare, m1i îndepărtate de tirul direct al artileriei. Un exemplu €difi-
cator al dispunerii acestor elemente îl găsim la biserica fortificată din
Bălcaciu, unde galeriile de lemn se mai păstrează doar IR turnul bise-
ricii şi la reduitul de peste navă. în secolul al XV-lea, galeriile de lemn
sînt înlocuite cu lucrări de piatră sprijinite pe console de piatră sau de
cărămidă, de pildă la Boz. Lucrări de acest fel, de o excepţională valoare
arhitectonică şi defensivă, întîlnim la castelul de la Hunedoara, în part12a
supE'rioară a turnurilor şi curtinelor, şi la toate fortificaţiile orăşăneşti
cli :1c2;1 vreme. Cea mai frumoasă realizare rămîne totuşi galeria de
b'L' !u'.\ll"i :imenajată pe .faţada de vest a castelului de la Hunedoara, spri-
j;a: Ui Pi p:i.tru contraforturi. şi pe console de piatră profilată. Această
gale1•;e, pe lingă rolul ei militar, dă castelului o înfăţişare arhitectonică
cteos~bi,/·1, C'.0 lclenţiind faţada de vest. Între console au fost amenajate
guri ele pă,·.urii de dimensiuni variabile: 25-30 cm. Bisericile cu reduit
peste r:or ~i naYă (Boz şi Bălcaciu) au guri de păcură de dimensiuni man
(pînă la 3 1,1 lungime şi 0,"10 m lăţime), amenajate special între arcurile
ce se sprijină pe contraforturi şi console; aceste guri de păcură dădeau
posibilitatea apărătorilor să controleze întreaga bază a construcţiei.
Pentru apărarea unor obiective mai mici, ca intrări, porţi, zone cu
multe unghiuri moarte etc., au fost plasate, începînd din a doua jumă
tate a secolului al XV-lea, burdufuri cu guri de păcură şi metereze fron-
tale '.!i laterale. Majoritatea tipurilor de burdufuri se întîlnesc la cetă-
ţile din Ţara Bîrsei, dar ele au fost utilizate aproape .la toare rortIIL-
caţiHe din această vreme, oele mai reprezentative fiind la castelul de la
Hunedoara şi la cel din Deva. Aici, marile burdufuri sînt plasate deasu-
pra contraforturilor ce sprijină latura de vest a castelului şi pe turnul
porţii de vest. Acelaşi sistem de burdufuri l-a avut şi cetatea Deva,
unde acestea se sprijineau pe contraforturile de pe latura de est şi pe
consolele ce se mai află deasupra intrării laturii de vest. 1n lipsa turnu-
rilor de flancare s-au utilizat, în multe cazuri, burdufuri sprijinite pe
console, aeestea dindu-le posibilitatea luptătorilor postaţi în ele să exe-
cute trageri de flancare. Fortificaţia oraşului Sebeş posedă un sistem de
burdufuri de dimensiuni foarte mari, susţinute de console, cu ajutorul
cărora se realiza o flancare eficace, în lipsa turnurilor de acest fel. Fiind
construite din zidărie de piatră şi cărămidă ele rezistau armelor uşoare
de foc, şi astfel sistemul de burdufuri a fost menţinut la cetăţile din Tran-
silvania pînă în secolul al XVII-lea.
Porţile cetăţilor constituiau puncte nevralgice în apărare, iar prote-
jarea lor a ajuns o preocupare majoră pentru arhitecţii din această vre-
me; în cele din urmă au devenit ele însele puternice unităţi de apărare
în cadrul fortificaţiei, fiind înzestrate cu instalaţii complicate: herse,
poduri ridicătoare, capcane, barbacane etc. Din secolul al XV-lea, · tipul
eel mai răspîndit de poartă de cetate din zona de care ne ocupăm a fost
acela care traversa parterul unui turn plasat în interiorul cetăţii. Ase-
menea porţi s-au mai construit, la sfîrşitul secolului al XIV-lea şi înce-
putul celui de-al XV-lea, la Sebeş şi Aiud. Sistemul se menţine şi în
secolele următoare, cu deosebirea că turnurile de poartă au fost plasate
în exteriorul curtinei, dindu-li-se astfel un rol activ în acţiunea de. apă
rare a cetăţii. Mărimea porţilor era în funcţie de dimensiunile turnurilo:-,
ele nedepăşind lăţimea de 3 m şi înălţimea de 4 m. Culoarul de sub
turn era boltit sau tăvănit, iar în faţă, pe lîngă cele două porţi- grei,~;
de obicei din lemn de stejar, era prezentă aproape întotdeauna o. hersă
care aluneca pe jgheaburi de zidărie amenajate la cele două laturi ale
porţii. Asemenea porţi întîlnim la cetăţile de la Hunedom-a, Sebeş, Cri-
cau, Şard şi la toate cetăţile oraşelor din Transilvania. Hersa constituia
o instalaţie de apărare cunoscută încă din antichitate. Ea era, formată
din grinzi de lemn dispuse orizontal şi vertical, în sistem de grapă, cu
capetele de jos ,ascuţite. De obicei, grinzile erau placate cu benzi ~i
::;i ţinte de fier, ca să nu poată fi tăiate sau incendiate. Hersele se mî-
nuiau cu ajutorul unor scripeţi fixaţi la primul etaj al turnului de poartă.
De obicei, porţile care traversau parterul unor turnuri erau carosabile,
iar pentru pietoni se afla, în tăbliile porţii propriu-zise, o uşă, îrtcît în-
treg sistemul de poartă se punea în funcţie doar la nevoie. Uneori se
amenaja în acelaşi turn, alături de poarta carosabilă, o simplă intrare
pietonală. Asemenea intrări găsim la Sighişoara, Sibiu etc. înăuntrul
porţilor se aflau dispuse, pe laturi, mici încăperi pentru paznici, un exem-
plu de acest fel oferindu-I Hunedoara. Fortificatia orasului Sebes avea
în curtine, pe laturile de sud şi nord, mici intrări pietonale înch ise de
0
uşi simple de lemn, ca şi fortificaţiile de la Aiud, Cricău, Vurpăr etc.·

Generalizarea armelor de foc a dat posibilitate asediatorilor să stră
pungă uşor tăbliile de stejar ale porţilor de intrare, încît s-a ivit necesi-
tatea ca întregul sistem de poartă să fie ferit de tirul direct al armelor,
cu ajutorul barbacanelor. Cele mai vechi instalaţii cunoscute de acec;t
fel sînt din secolul al XV-lea, dar maxima răspîndire au avut-o în se-
colele XVI-XVII. Barbacanele erau construcţii de zidărie de piatră şi
45
cărămidă care îmbrăcau partea exterioară a porţilor, căpătînd adesrca o
formă semicirculară sau de potcoavă. S-au păstrat puţine barbacane,
acestea fiind primele construcţii înlăturate în epoca modernă, deoarece
în;[!reuiau traficul prin porţile cetăţilor. Ambele porţi ale cetăţii din Albc1
Iulia au fost prevăzute cu barbacane în formă de potcoavă. Asemenea
barbacane au avut şi cele două porţi principale ale fortificaţiei Sebe-
şului, menţionate în planul din '1769 şi construite, foarte probabil; la
sfîrşitul secolului al XVI-lea sau în secolul al XVII-lea, precum şi la
Orăştie. S-au mai păstrat asemenea instalaţii, din secolel,e al XV-lea şi
al XVI-lea, la cetatea Rîşnov şi la fortificaţia oraşului Sighişoara.
Şanţurile de apărare şi podurile de acces aruncate peste ele formau
sistemul de apărare exterioară. Cetăţile de pe înălţimi sînt protejate de
şanţuri parţiale, seci. Un exemplu convingător îl întîlnim la castelul d~
la Hunedoara, ce fusese înzestrat, pe latura de sud-est, cu un şanţ să
pat în stîncă, lat de pînă la 30 m şi &line de 3-4 m; peste şanţ s-a
construit un pod susţinut de 3 piloni de zidărie, care în secolul al XVII-
lea fu înlăturat, amenajîndu-se pe l,atura de vest o altă intrare. Şan
ţuri de apărare de o valoare defensivă sporită s-au săpat în special l<l
fortificaţiile orăşeneşti şi la bisericile- fortificate plasate în terenuri c~
nu avantajau apărarea. Ele aveau lăţimea de 20-30 rn şi adîncimea de
pînă la 4 m şi se umpleau cu apă. Asemenea şanţuri înconjurau forti-
ficaţiile oraşelor Sebeş, Orăştie, Aiud; despre ele Giovanandrea Gromo·~:-;
1:pune că erau foarte late şi adînci, fiind pline cu apă.
In multe cazuri, escarpa şi contraescarpa şanţurilor erau prevăzute
cu stîlpi de lemn şi îngrăditură de nuiele, ca să nu se surpe malurile,
~i numai în cazuri foarte rare erau zidite. Peste şanţuri, podurile făce:,u
legătura cu cetatea. Podurile erau în majoritatea cazurilor din lemn, ca
.ş-i pilonii pe care se sprijineau, ultimul tronson ridicîndu-se pentru ,1
izola cetatea şi a acoperi faţa porţii. Podurile ridicătoare, ale căror urme
le putem întîlni la Deva şi Hunedoara, erau mînuite cu un sistem de
scripeţi ce se aflau la primul etaj al turnului. Nu lipsesc, de exemplu la
Hunedoara, pilonii din zidărie brută. Cetatea Deva avea amenajată pe
latura de vest, din secolul al XVI-lea, o poartă la care se ajungea peste
un pod sprijinit de piloni alungiţi, aşezaţi în formă de evantai, care sus-
ţineau capetele bîrnelor de lemn. Ultimul tronson se ridica cu ajutorul
unor scripeţi şi proteja poarta. Se mai păstrează locaşele în piatră ale
osiilor ultimului tronson al podului, precum şi orificiile în ambele laturi
ale porţii prin care treceau lanţurile de ridicare. In faţa porţii carosa-
bile se află o capcană de 4 m, care împiedica orice apropiere de ea. La
celelalte fortificaţii nu se mai păstrează instalaţiile de apărare ale por-
ţilor.
Un aspect mai puţin cunoscut şi cercetat este cel al apărării înde-
părtate a fortificaţiilor de toate categoriile. Aceste lucrări au izvorît
din concepţia că inamicul, ţinut cît mai departe de cetate cu mijloace
adecvate, nu poate să-şi pună în valoare nici un fel de armă, oricît de
perfecţionată ar fi fost, deoarece tirul acestora nu era eficace decît ia
anumite distanţe. Lucrările de apărare îndepărtată sînt de obicei turnuri
avansate, independente sau legate de fortificaţii prin galerii suspendatP
din lemn sau zidărie. Cele mai multe si mai bune lucrări de acest fel
le-a avut oraşul Braşov, din care au răm~s doar două turnuri. O realizare
remarcabilă de la mijlocul secolului al XV-lea privind apărarea înd~·-
~;; Căl.ători străini ... , II, p. 343.
41:i
părtată este şi galeria suspendată cai·e leagă turnul „Nye boisia" de
castelul de la Hunedoara, o lucrare unică în arhitectura militară din sud-
estul Europei. !naltă de 18 rri, galeria este susţinută de un zid drept,
întărit cu contraforturi (lungime~ totală 33,!.>0, m, lăţimea 2,50 m, cu
parapet înalt de 2,50 m); Ea traversează şanţul de apărare, legîndu-se
de turnul extericfr ·,,Nye boisia" la nord de castel, fiind izolată printr-un
pod ridicător. Turnul, de o construcţie robustă, putea fi înzestrat cu arme
de foc şi era menit să ţină inamicul la distanţă convenabilă de cetate,
într-o zonă în care atacurile erau lesnicfoase, datorită terenului avantajos.
Castelul de la Hunedoara, prin introducerea unor noi ,elemente ar-
hitectonice de apărare, a produs o înrîurire asupra fortificaţiilor Transi'l-
vaniei din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Acest lucru se. dato-
reşte în primul rînd marelui voievod de origine românească, Iancu 'ie
Hunedoara, care. a realizat, după o experienţă acumulată 'în anii tine-
re.ţii prin călătoriile sale în Italia ~i în centrul .Europei, lucrări de o
v~loare defensivă curri. sînrt fortificaţiile de la Hunedoara, Deva, Şoimu_ş,
.Ştremţ etc. Intocmai ca şi Ştefan cel_ Mare; domnul l\1oldovei, care va
acorda o. mare atenţie· onganizării un:ui sistem de apăr<;1re a ţării prii;i
fprtificaţii, preluînd şi adaptînd cele mai perfecţionate sisteme de cetăţi
.e;x:istente în Europa acelei vremi peritru a ţine piept invaziilor otomane,
lancu de Hunedoara, în Transilvania, realizează ,O valoroasă operă . de
.edificare a unor fortificaţii, reluînd, în acelaşi timp, ofensiva: îr'npotriv?
.turcilor. ·
. .. In urma analizei făcute asupra dezvoltării arhite~turii militare tran-

silvănene din secolul al XV-lea şi începutul celui de-al XVI-lea putern
formula următoarele concluzii: în prima jumătate a secolultii al XV-lea,
c~tăţile fuseseră construite în maniera secolelor anterioare, dar o .evolu-
ţ1e remarcabilă se simte din a doua jumătate a acestui secol, ca o con-
secinţă· directă a dezvoltării tehnicii· de asedtu, prin utilizarea tot rna1
frecventă a armelor de foc. Dacă acest proces a fost mai lent în a doua
jumătate a secolului al· XV-lea; el devine în prima jumătate a secolului
următor un fenomen general. De aceea, am putea considera cetăţile din
p"rima jumătate a secolului al XVI-lea ca făcînd parte dintr-o perioadă
de tranziţie, de la cetăţile clasice, care caracterizează întreg €VUI medi-..1
timpuriu şi dezvoltat, spre cetă.ţile specifice evului mediu tîrziu, respec-
tiv cetăţile adaptate total armelor de foc, înzestrate cu turnuri pentru
artilerie şi bastioane. Cetăţile bastionare, care apar şi se generalizează
îr:ţ a doua jumătate a secolului al XVI-lea, după consolidarea principatu-
lui, constituie o altă etapă Îil evoluţia sistemului de fortificatii din Tran,,.,_
silvania.
CAPITOLUL III
FUNCŢDLE ŞI
ORGANIZAREA
FORTIF1CAŢIIWR MEDIEVALE
DIN S~LUL AL XID-LEA
PINA IN SECOLUL AL XVI-LEA
Funcţiile cetăţilor medievale
Cetatea medievală reprezintă creaţia arhitectonică specifică societăţii

feudale ajunse la un anumit grad de dezvoltare economică, socială şi po-
litică. Fortificaţiile feudale ilustrează peste veacuri unul din aspectele
esenţiale ale acestei societăţi, dominată de forţă şi căreia i s-a răspuns
cu forţa. Ele reprezintă, în acelaşi timp, mărturii ale eforturilor oameni-
lor din unele locuri, ca bunăoară ţările române, pentru apărarea lor de
invaziile străine. Cu toată înfăţişarea de lucrări încorsetate între ziduri
greu accesibile, austere, caracterizînd aspectul închis al societăţii car~
le-a creat, cetăţile sînt, totuşi, creaţii artistice prin formele şi elementele
lor arhitecturale şi se încadrează armonios în peisajul natural. Ele sus-
cită interesul cercetătorilor şi al marelui public, trezind adesea fantezii
romantice şi nostalgia trecutului.
Cetăţile feudale din Transilvania, regale, nobiliare sau colectiv~,
şi-au avut funcţiile lor bine stabilite în cadrul societăţii, precum şi or-
ganizarea lor proprie, pe care o putem studia însă cu dificultate, din
lipsă de izvoare amănunţite privitoare la secolele XNI-XV.
Deşi nu se remarcă deosebiri esenţiale între arhitectura cetăţilor
regale şi a celor nobiliare de tip castrai, ele se diferenţiază totuşi prin
funcţiile lor în cadrul societăţii medievale a voievodatului Transilvaniei.
Cele mai vechi sînt, fără îndoială, cetăţile regale de piatră. O parte din-
tre acestea s-au ridicat peste vechile graduri româneşti de pămînt,
cu funcţia de a consolida puterea regatului Ungariei în noile teritorii
ocupate. După invazia tătară din 1241, constatăm o înmulţire a cetăţilor
regale de piatră în toate comitatele Transilvaniei, astfel că în comitatele
Alba şi Hunedoara întîlnim, în fiecare, cite trei cetăţi, în loc de cîte
una, existentă în perioada anterioară.
Cetăţile regale îndeplineau două funcţii de bază: una militară şi
alta economică. Funcţia militară şi politică deriva din interesul regali-
tăţii de a-şi consolida stăpînirea asupra voievodatului Transilvaniei, prin
int_ermediul aparatului adminis•trativ şi opresiv creat, multe din cetăţile
regale devenind nuclee administrative, centre de comitate regale şi apoi
nobiliare, cum au fost cetăţile de la Deva, Alba Iulia şi Cetatea de Baltă.
După 1247, Alba Iulia a devent oraş episcopal, prin daniile regelui Bela
al IV-lea1, iar în comitatul Alba s-a ridicat cetatea regală de la Piatra
~raivii, supusă jurisdicţiei voievodului rrransilvaniei, tot aşa cum Lita era
in secolul al XIV-lea cetatea regală pentru comitatul Cluj, după ce ora-
1 DIR, C, veac XIII, I, pp. 228; C, XIII, II, p. 50.
48
şui şi-a căpătat autonomia. Funcţia militară rezidă şi din organizarea.
şi ţinerea unor detaşamente înarmate pe lingă cetate. care răspundeau
la chemarea regelui şi a voievodului, participînd la lupte înăuntrul şi
în afara ţării, pentru înfrîngerea răscoalelor populare şi cucerirea de noi
teritorii peste graniţe. Documentele precizează participarea castelanilo;~
cu detaşamentele lor la expediţiile regelui şi ale voievozilor Transilvaniei.
în ţară sau în afara graniţelor. Astfel, castelanul cetăţii Haţeg, cu detci-
şamentul său format din oamenii cetăţii, a luat parte, alături de oaste:1.
regelui Carol Robert, la cucerirea cetăţii Deva de sub stăpînirea voievo-
dului nesupus Ladislau Kan 2. In :1368, castelanul Cetăţii de Baltă ia
parte la expediţia iniţiată de regele Ludovic cel Mare împotriva lui Vlai-.
cu, domnul Ţării Româneşti, fiind ucis în această bătălie: 1 • De asemenea,
din ordinul puternicului voievod al Transilvaniei, castelanul cetăţii Pia-
tra Craivii, Nieolae zis Ryma, atacă cu oamenii săi şi devastează moşiile
şi satele episcopiei şi capitlului din Alba Iulia; ba mai mult, atacă chiar
oraşul Alba Iulia, făcînd nwneroase prădăciuni". Detaşamentele înarma-
te ale cetăţilor regale intervin astfel, la solicitările regelui, prin voievozii
Transilvaniei, în conflictele dintre marii feudali şi puterea centrală, par-
ticipînd şi la expediţiile în afara re.gatului.
Cetăţile regale mai aveau misiunea să apere zonele de graniţă de
invaziile străine. Intre cetăţile de graniţă se cuvin amintite Subcetate-
Haţeg (de care ne ocupăm), cetatea Mehadia, Turnu Roşu, Tălmaciu, ce-
tatea Braşov etc. Aceste fortificaţii au avut de mai multe ori şi un rol
agresiv, îndreptat împotriva cnezatelor şi voievodatelor de la sud de
Carpaţi. Cetatea regală de la Subcetate-Haţeg a apărut ca urmare a legă
turilor considerate periculoase ale cnezilor români din Haţeg cu voievo-
dul Litovoi, iar apoi cu statul independent al Basarabilor. Repetatele de-
posedări de moşii ale cnezilor români din Haţeg, pe seama cetăţii regate
de aici, în secolul al XIV-lea, ilustrează cit se poate de convingător osti-
litatea cnezilor români faţă de puterea regală, reprezentată prin castela-
nul cetăţii5 • La începutul secolului al XVI-lea, prin dispariţia cetăţii de
la Subcetate-Haţeg, locul şi funcţia ei de cetate de graniţă şi punct de
vamă a fost suplinit de turnul-cetate de la Răchitova. ln a doua jumă
tate a secolului al XVI-lea, după ·căderea fortificaţiilor de la Şoimuş şi
Lipova în stăpînire turcească, rolul de cetate de graniţă pe principala
arteră a Mureşului a fost preluat de cetatea de la Deva. Alte întăritun
şi fortificaţii de pămînt in stil bastionar au construit principii Transilva-
niei în secolele XVI-XVII în zona Porţilor de Fier ale Transilvaniei.
pentru a opri invaziile turceşti pe această importantă arteră de circu-
laţie. Cetăţile de graniţă constituiau puncte de vamă pe arterele princi-
pale de comunicaţie, fapt ce ilustrează şi rolul economic al acestor for-
tificaţii ale voievodatului. Regii Ungariei şi-au asigurat, prin ridicarea
de cetăţi, dominaţia asupra unor întinse teritorii, compuse din pămîn
turi arabile, fineţe, păşuni, ape, sate, creind în jurul fiecărei cetăţi
u:n domeniu întins, cu bogate resurse economice pentru puterea cen-
trală. Toate cetăţile regale din sud-vestul Transilvaniei au avut domenii,
unele mai mari, altele mai mici. Situaţia domeniilor ne este mai bine
cunoscută începînd din seeolul al XVI-iea, de cind s-au .păstrat docu-
z R Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, pp. 54-56.

a Kovary L., Erdely regisegei es tortenelmi emlekei, Cluj, 1892, p. 84.
4 DIR, C, veac XIV, IV, pp. 46-47. .
5 M. Holban, Depusedări şi judecăţi în Haţeg în vremea An9evinilor, în
Studii, 5, 1960, pp. 151-156.
4 - FortilicaUi medievale de piatră din secolele XIII-XVI 49

m~nte, în special privind domeniile Cetăţii de Baltă şi ale Hunedoarei,
c,are au fost cercetaten. Cetăţile regale de la, Deva, Subcetate-Haţeg, Ce-
tatea de Baltă si Piatra Craivii au: avut de asemenea domenii impor-
tante; iarcetate~ regală de la Alba Iulia deţinea şi ea, pînă în anul 1247,
domenii; acestea au fost probabil cedate episcopiei şi capitlului din Alba
Iulia. Sub raportul întinderii, domeniile regale nu au rezistat în toate
cazurile, micşorîndu-se treptat. Pe seama lor; regii Ungariei făceau nu-
meroase danii nobilimii şi bisericii. Astfel, cetatea regală de la Alba
Tulia a fost donată după 1241, de către Bela al IV-lea şi Ştefan al V-lea,
€piscopiei de Alba Iulia 7. Domeniul cetăţii de la Subcetate-Haţeg, pome-
nit în secolul al XIV"lea, este anexat în anul 1441 la domeniul cetăţii
Hunedoara de către Iancu de Hunedoara, la fel ca acela al cetăţii Deva,
c;onstituindu-se într,..un mare domeniu familial, ce cuprindea la începu-
tul secoli,1lui al XVI-lea şasea tîrguri şi '121 sate8. Ceea ce a mai rămas
din domeniul cetăţii Haţeg fu donat de regele Matei Corvin in 1462, îm-
preună cu tîrgul şi cetatea, puternicului nobil de origine română Cîndea
din. Rîu de Mori 9, lichidîndu-se astfel domeniul şi cetatea regală, care
au dăinuit aici peste două secole. In acelaşi fel fu desfiinţat şi domeniul
cetăţii de la Piatra Craivii, care avea în secolul al XIV-lea patru sate,
fiind inclus parţial; după 1515, în domeniul episcopiei din Alba Iulia,
iar, cetatea a fost distrusă din ordinul episcopului 10. A. A. Rusu preci-
zează că o parte din noile cetăţi regale din piatră din secolele XIII-XIV
(Cetatea de Baltă, Deva, Hunedoara, Subcetate-Haţeg) 11 preiau unele
posesiuni ale vechilor castre de pămînt, iar celelalte şi-au format domenii
noi, mai ales prin aservirea satelor româneşti din zonele apropiate. De la
sfîrşitul secolului al XIII-lea, constituirea domeniilor cetăţilor regale a
devenit o condiţie :fără de care fortificaţiile nu puteau fi întreţinute .
. . Pentru a realiza venituri cît mai mari, regii Ungariei zălogesc ce-
tăţile regale, împreună cu domeniile •acestora, voievozilor Transilvaniei,
fiilor lor sau altor persoane influente, pentru sume considerabile de
bani. Astfel, în rl462 Matei Corvin zălogeşte Cetatea de Baltă, împreună
cu domeniul, voievodului Ioan Pongratz şi soţiei sale, pentru suma de
8000 florini de aur. Contractul se prelungeşte în anii 1471 şi 1478, pen-
tru suma de 2000 florini de aur 12 , ceea ce nu-l împiedică pe rege să do-
neze cetatea şi domeniul, după 1480, lui Ştefan cel Mare, domnul Mol-
dovei. Tot în aceleaşi condiţii a fost donată şi cetatea Cnlţeşti, aparţi
nînd familiei nobiliare de Trascău, confiscată însă de rege în 1468 pen-
tru necredinţă şi dată voievodului Transilvaniei Nicolae Csupor, iar apoi
lui Ioan Pongratz şi Mihail Pongratz, care o stăpînesc pînă în l5il013_ Nici
.chiar :cetatea şi domeniul Hunedoarei nu au· rămas nezălogite de către
fiul adoptiv al regelui Matei Corvin, în mai multe rînduri: în 1494 acesta
o dă lui Pavel Chinezu, comitele Timi~oarei, şi soţiei lui pentru il0.000
florini aur, iar apoi, în 1498 şi 1504, altor nobili, pentru sume conside-
ti D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, pp. 30-34; 188-190, 439-505; I. Pa-

taki, Domeniul Hunedoarei, pp. 2-125; Şt. Meteş, Poesesiunile domnilor şi boieri-
lor romdni tn Transilvania şi Ungaria, Arad, 1925, pp. 33 .ş<i urm.
1 DIR, C, veac XIII, I, pp. 191, 362.
~ D. Prodan, op. cit., p. 188; I. Pataki, op. cit., p. XV.
~ Hurmuzaki, Documente, II, 2, p. 188.
°1 Kem~ny I., Kecskesvâr, în Nemzeti Tarsalkod6, 1830, nr. 47, p. 378.
11 A. A. Rusu. Geneza domeniilor cetăţilor din Transilvania (secolele XI-XIV),
în AJIA, XXIII, Cluj-Napoca, 1980, pp. 64-70.
1
" Entz G., Die Baukunst .. ., I, pp. 168-169.
1
" Ibidem, pp. 172-174.
50
i'abile 1". Nobilii care primeau domeniile şi cetăţile zălog de la regii Un-
gariei, contra unor sume importante, urmau să-şi recupereze cheltuielil'c'
din veniturile domeniilor şi să obţină, bineînţeles, şi un cîştig pe deasu-
pra. Toate acestea le suportau familiile de iobagi .şi de supuşi ai cetăţilor
regale, care trebuiau să-şi achite obligaţiile în muncă, în bani şi în na-
tură.
În afară de cetăţile-centre de comitate, regii Ungariei şi-au ridicat
cetăţi în regiuni şi localităţi de importanţă economică deosebită. O ast-
fel de fortificaţie fu ridicată la Ocna Mureş pentru portejarea şi înca-
sarea veniturilor regale din exploatarea ocnelor de sare. Cetatea regal[ţ
de aici e menţionată documentar în 1297, 1336, iar _din 1392 este amin-
tit un castelan. După 1405 a devenit o proprietate feudală, vechea cetate
fiind demolată în secolul al XVIII-lea, ca pe ruinele ei să fie ridicat un
castel nobiliar 15. Castelul regal de la Hunedoara, construit, la începutul
secolului al XIV-lea, foarte aproape de cetatea Devei, avea şi rolul de a
proteja minel.e de fier din apropiere şi de a percepe veniturile cuvenite
. regelui din exploatarea acestora, aşa cum reiese din registrele cu veni-
turile realizate de minele de fier ce se aflau pe domeniul cetăţii Hune-
d-oarei în secolele al XVI-lea si al XVII-lea16 .
Cetăţile nobiliare au avut aceleaşi funcţii, limitate însă la domeniul
fiecărui nobil. Ele în~eplineau în primul rînd un rol militar, reprezentînd
forţa nobilului şi prerogativele lui asupra populaţiei de pe domeniu si
din jur, asupra rivalilor săi şi chiar asupra puterii centrale. Cetatea
nobiliară era expresia concretă a independenţei personale, forma şi di-
:11emiunile ei fiind determinate de puterea economică a fiecărui nobil.
Funcţia militar-represivă a cetăţilor nobilare .şi regale, îndreptatâ
împotriva numeroaselor categorii sociale ale ţărănimii şi orăşenimii,
reiese din menţiunile referitoare la frecventele mişcări şi răscoale popu-
bre care au avut drept ţintă aceste fortificaţii. Incepînd cu răscoala sa-
~i lor din 1277, care au atacat cu furie sediul episcopiei din Alba Iulia,
distrugînd şi ucigînd numeroşi clerici şi orăşeni1 7 , şi alte mişcări locale
se abat asupra cetăţilor din această zonă. In 11326, cnezii români din
Fileşti (Feneş), împreună cu obştea satului, năvălesc înarmaţi asupra
cetăţii Piatra Sfîntului Mihai din Tăuţi, proprietatea episcopului din
Alba Iulia, o cuceresc şi ucid mai mulţi nobili, printre care şi pe fratelr:
castelanului, nemulţumiţi fiind de obligaţiile impuse şi de abuzurile cas-
telanului cetăţii amintite 18 . Intr-un alt document, din 1320, privitor la.
aceeaşi cetate, se aminteşte de „numeroase tulburări şi sfîşieri", actul
referindu-se desigur la nemulţumirea ob.ştilor româneşti de pe valea
A.mpoiului 19, ceea ce ne face să credem că răzvrătirea amintită în 1321:i,
mocnea de mai multă vreme în aceste părţi. Sînt menţiqnate de aseme-
nea mişcări ale ţ_ăranilor de pe domeniile cetăţilor regale de la Piatra
Craivii în ;1352 20 şi 1515 21 . Prima dată, nobilii din Teiuş, Galda şi Tibr11
H I. Pataki, op. cit., pp. 48-49.

15 Orban B., A szekelyfold leircisa, V. pp. 105-109. V. Vătă 1 ianu, Istoria ar-
t('i ... , p. 277.
w D. Prodan, op. cit., II, pp. 44-45.
11 DIR, C, veac XIII, II. pp. 187, 190, 191, 269; Şt. Pascu, Răscoalele ţărăneşti
in Transilvania, Cluj, 1947, pp. 31-38.

18 DIR, C, veac XIV, pp. 174-175.
rn DIR, C, veac XIV, I, p. 341.
!<1 DIR, C, veac XIV, V. cioc. nr. 1115 (mss la Institutul de I~torie Cluj-
Napoca).
ii Kemcny I., K.ecslcesvcir, în loc. cit., p. 177.
51
-3e plîng voievodului că oamenii cetăţii de la Piatra Craivii le-au atacat
şi distrus viile ce se aflau în satul Tibru, iar în 1515 documentul men-
ţionează că cetatea Piatra Craivii era ocupată de haiduci (,,oameni răi, ai
,diavolului"), care au atacat fortificaţia şi au răpit bunurile capitlului şi
episcopiei de Alba Iulia, drept pentru care episcopul Gereb cere şi ob-
·ţine permisiunea regelui de a dărîma această cetate.
Deseori cetăţile au fost locuri de grea detenţie pentru mulţi iobagi
-şi· alte categorii sociale, care refuzau să plătească numeroasele dijme sau
au ridicat braţul înarmat împotriva strărilor de fapt. In 1452, comitele
Eleheus de Trascău ţinea închis în cetatea sa un iobag al capitlului, ut-
mărit de mai mulţi ani 22 , iar la castelul de la Hunedoara fuseseră de-
·ţinuţi, după :1514, mult itimp, castelanii cetăţii Şoimuş şi alţi sluj:başi ai
ei; pentru învinuirea de a fi predat-o răsculaţilor conduşi de Gheorghe
Doja23 . Cetatea de la Colţeşti a fost de asemenea ţinta unor atacuri ale
ţăranilor participanţi la răscoala din 1514. Cetatea fusese cucerită şi
menţinută mai mult timp de răsculaţi. ln cele din urmă, ei fură înfrînţi
de bandena nobilului Ferenc de Trascău, pe care regele Ludovic al II-
lea îl răsplăteşte pentru aceste fapte în 15:16,, retrocedînd familiei lui
-dreptul asupra cetăţii, confis~ată de regele Matei Corvin în '1468, pentru
· trădare 2 r,.
Din analiza succintă a: acestor informatii documentare reiese că ce-
tăţile regale şi nobiliare din Transilvania c~nstituiau în primul rînd pu-
. ternice centre de reprimare a elementului românesc, ce reprezenta marea
majoritate a populaţiei în această ţară, constituind totodată clasa cea
mai asuprită, iobăgimea, care muncea pămînturile nobilimii, în majori-
. tate de origine străină. Se cunoaşte faptul că domeniile cetăţilor de la
Alba Iulia, Deva, Hunedoara, Cetatea de Baltă, Colţeşti, Tăuţi, Piatra
Craivii etc. erau constituite din sate româneşti, care adeseori s-au răz
vrătit împotriva stăpînilor de pămînt, ce-şi căutau un refugiu sigur
între zidurile-cetăţilor lor.
Protejată -de zidurile puternicelor sale cetăţi, marea nobilime a
Transilvaniei s-a ridicat chiar şi împotriva puterii centrale, manifestînd
în secolele al XIII-iea şi al XIV-iea un înalt grad de autonomie, cotro-
pind nu numai pămînturile obştilor săteşti, dar şi domeniile -7i cetăţile
regale. Amintim rolul jucat de cetatea Devei, reşedinţă a puternicilor
voievozi ai Transilvaniei Roland Borşa şi Ladislau Kan, care au pus
bazele unui „regnum Transilvaniae", stabilindu-şi aici curtea unde se
ţineau dietele, judecăţile şi se promulgau legi şi dispozii pentru întreg
voievodatul. Documentele pomenesc în cetate, în 11306, o casă „do-
mo dicti VQievodae" 25 . In prima prima jumătate a secolului al XIV-lea,
episcopul Transilvaniei, ,devenit unul dintre cei mai puternici nobili
deoarece poseda numeroase moşii, peste 100 sate ~i părţi de sate, pre-
cum şi un număr mare de cetăţi: Alba Iulia, Tăuţi, Floreşti, Piatra Crai-
vii, cetatea Zadkeu, lîngă Vălişoara (jud. Alba, între anii 1403-1458),
dispărută între timp, şi cetatea Gilău 26 , ajunge să nesocotească înseşi
poruncile regelui. Intre episcopul Andrei al Transilvaniei şi voievodul
ii Entz G., Die Baukunst .. ., pp. 172-173.

1
~: I. Pataki, op. cit., p. XXV.
2
'' Entz G., op. cit., pp. 172-174; Şt. Pascu, Răscoalele ţărăneşti ... , pp. 120-
:124.
~i, DIR, C, veac XIV, 1, pp. 32-35; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I,
pp. 188-195.
ii; A.lba Iulia - 2000, Alba Iulia, 1975, p. 126.
:52
Toma, de partea căruia se afla regele Carol Robert, a izbucnit în prima
jumătate a secolului al XIV-lea un mare conflict, prelungit şi. după
moartea lor, ceea ce a adus grave prejudicii satelor şi oraşelor din dife-
rite părţi ale voievodatului, prin numeroasele ucideri şi prădăciuni pro-
vocate de o parte şi de alta. Castelanii cetăţilor Piatra Craivii, Rupea şi
Lita, din ordinele voievodului, ocupă cu forţa moşiile episcopiei şi ca-
pitlului, aflate în diferite părţi ale Transilvaniei, încasează veniturile,
alungă şi ucid oamenii ,episcopului. Regele ordonă, în 1344, îngrădirea
dreptului de judecată al episcopului 27. Acesta, la adăpostul cetăţilor lui
şi cu ajutorul unui corp de oaste, autorizat de papa Clement al IV-lea,
în •1346 28, refuză în anul 1349 să-l primească în cetatea Alba Iulia pe
regele Ludovic I, închizîndu-i porţile în faţă, ,,spre marea necinste• a
demnităţii regeşti" 29 . Regele, nemulţumit, cere nobilimii Transilvaniei,
întrunHă la Deva, să-l alunge pe episcop şi să-i confişte proprietăţile.
Acesta însă, la adăpostul cetăţilor, a stat şi mai departe în demnităţile
sale, fără ca minia regelui să-l tulbure prea mult. Conflictul fu aplanat
abia la sfîrşitul secolului al XIV-lea, de regele Sigismunq de Luxem-
burg. Iată doar unul dintre multele exemple privind luptele interne din
sînul nobilimii, în care fortificaţiile au avut un rol important.
Se cunosc şi alte cazuri în care marea nobilime s-a ridicat împotriva
regelui şi a fost pedepsită cu confiscarea cetăţilor şi proprietăţilor, .fiind
acuzată de necredinţă şi trădare faţă de puterea centrală. Astfel, fami-
lia nobiliară de Trascău şi-a pierdut cetatea fiindcă cei trei fraţi au
lua:t parte la răscoala nobilimii ardelene din il468 împotriva regelui
Matei Corvin. Prin actul din 1470, Matei Corvinul îi acuză de necredintă
pe Ladislau, Sigismund şi Eleus, iar cetatea lor de la Colţeşti este de-
clarată proprietatea regelui ,şi dată spre administrare voievodului Tran-
silvaniei, Nicolae Csupor30 . Tot pentru aceeaşi vină i-a fost luată episcb-
piei din Alba Iulia cetatea Piatra Craivii, obţinută de la regele Sigismund
ele Luxemburg în 1403, printr-un schimb de moşii. Ordinul regelui pri-
vea şi dărîmarea zidurilor cetăţii din Alba Iulia, deoarece clerul a spri-
jinit răscoala îndreptată împotriva lui, în '1468 31 . Porunca nu fu însă du.:;ă
la îndeplinire, în scihimb cetatea de la Piatra Craivii a redevenit pose-
siune regală, rămînînd astfel pînă la dispariţia sa în anul 1515.
în legătură cu cetatea de la Colţeşti apare un fenomen mai rar în-
tîlnit în Transilvania: exercitarea posesiunii în devălmăşie asupra cetă
ţii de către mfli mulţi nobili. 1n actele de hotărnicie din 1470 ~i 1510,
pentru delimitarea proprietăţilor diferiţilor membri ai familiei nobiliare
de Trascău, sînt pomenite şi părţile din cetate ce le reveneau unon
sau altora, fiind menţionată şi o clădire ridicată de unul dintre ei 32. în
acest fel se explică existenţacelor două donjoane ale acestei cetăţi.
Funcţia de apărare au avut-o toate categoriile de fortificc1ţii, dar,
spre deosebire de cele nobiliare, care apărau îndeosebi interesele de clasă
ale feudalilor şi regelui, numai cetăţile colective, ridicate cu eforturile
locuitorilor satelor şi ai oraşelor aveau menirea de a ocroti populaţia de
invaziile străine şi de conflictele iscate de marea nobilime. Desele in-
TI Ibidem, pp. 127-128.

8
~ DIR, C, veac XIV, IV, p. 316.
w Ibidem, p. 520.
au Entz G., Die Baukunst .. ., I, p. 172.
31 Alba Julia 2000, pp. 140-141.
·"' Entz G., op. cit., pp. 172-174.
53
vazii străine, tătare (pînă la începutul secolului al XIV-lea) şi• turceşti
(de la sfîrşitul acestui secol), au determinat puterea centrală- şi nobi-
limea să acorde o mai mare atenţie lucrărilor de apărare, acestea accep-
tind ca în cetăţile lor să se poată refugia şi un număr de ţărani, mici
nobili; orăşeni şi tîrgoveţi, care puteau mări garnizoana de , apărare.
Unele fortificaţii ridicate în zona de sud a Transilvaniei, cercetate
şi tlatate la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV-
lea, de tipul celor de la Sibişel, Săsciori, Vurpăr, Gîrbova (cetatea. din
pădure), la care se mai adaugă şi cele de la Tilişca, Orlat, "Răşinari, Tăl
maciu, Avrig etc., cărora li s-a dovedit, prin tipologie, şi originea lor
colectivă şi ţărănească, au fost considerate de mai mulţi cercetători,
printre care Teutsch, Horedt şi Năgler, cetăţi de graniţă şi" nu simple
cetăţi de refugiu. 3:I E greu de crezut şi de demonstrat că ele au .fost ce-
tăţi de graniţă, iar faptul că fuseseră plasate pe înălţimi situate în arcul
interior al Carpaţilor nu constituie un argument sigur. Nici din docu-
mentele epocii nu reiese că unele dintre acestea au putut să îndepli-
nească şi funcţia de cetăţi de graniţă. Cetăţile de la Sibişel, Vurpăr,
Gîrbova (cetatea din pădure) şi chiar Tilişca sînt ridicate departe şi în
poziţii laterale faţă de principalele căi de legătură dintre Transilvania
şi Ţara Românească. Constatarea ne îndreptăţeşte să afirmăm că toate
aceste cetăţi au fost construite de diferitele comunităţi, pentru refugiul
lor în munţi. Faptul că nu sînt menţionate în documente cu vreun rnl
deosebit, ele nefăcind obiectul unor tranzacţii, le subliniază caracterul de
cetăţi de refugiu aparţinînd unor colectivităţi.
Puterea centrală de la sfîrsitul secolului al XIV-lea manifestă un
mare interes pentru apărarea fruntariilor de sud ale Transilvaniei, acor-
dînd învoiri, scutiri şi sprijin oraşelor şi satelor pentru a-şi ridica for-
tificaţii de apărare. Caracterul colectiv şi de apărare al acestor cetăţi
împotriva invaziilor turceşti este subliniat şi în documentele regale.
Astfel, actul de consimţămînt dat orăşenilor din Sebeş pentru ridicarea
unei fortificaţii de către regele Sigismund de Luxemburg în 1386 pre-
cizează: ,,acest fundament să fie socotit ca un bun început, şi sus-zişii
noştri cetăţeni ai oraşului să se bucure de întăritura numitei cetăţjWJ\
iar Vladislav al II-lea, prin documentul din 1516, prin cRre acordă u:1
ajutor în valoare de 2000 florini pentru refacerea cetăţii Alba Iulia,
spune acelaşi lucru: ,,pentru binele public şi necesara voastră apărare şi
sp:-e p"1za tuturor locuitorilor acelor părţi ale regatului":i.;_ Cele mai
multe dintre aceste cetăţi colective şi-au îndeplinit scopul pentru care
au fost construite.
O problemă care nu a fost pe deplin lămurită, nefiindu-ne at2stata
ele informaţiile documentare, este aceea a statutului comunităţilor ro-
mâneşti în fortificaţiile colectivităţilor săseşti şi în cele orăşeneşti. Ceea
ce se cunoaşte este faptul că românii aflaţi pe teritoriul scaunelor să
seşti erau obligaţi să participe la construirea şi repararea fortificaţiilor,
probabil în cadrul obligaţiilor feudale, cum sînt menţionaţi, spre exem-
plu, în secolul al XV-lea, cu ocazia edificării incintei oraşului Mediaş.
Este mai probabil că iobagii români nu beneficiau, decît în cazuri rare,
de dreptul de a se adăposti în cetăţile săseşti şi orăşeneşti, în timpul
"
1
Fr. Teutsch, Unsere Burgen, în JSKV, II, Braşov, 1889, pp. 81-86; K. Ho-
redt Burgenforschung .. ., p. 600; Th. Năgler, Grenz/Jurgen ... în loc. cit.
:ir, Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 300.
:15 Hurmuzaki, Docu.mente, III, 3, p. 242.
54
unor iuvazii străine, fiind con,.sideraţi mai degrabă periculoşi, din cau:n
ştatutuiuL lor de clasă neprivilegiată. Cunoaştem insă şi.· excepţii, ca, de
exemplu,". în .cazul oraşului Braşov, în secol.ele XVI-XV1I, cînd cetă
ţenii liberi de origine română, locuitori în cartierul Şchei, împreună cu
preoţii, aveau dreptul să ,se refugieze în incinta oraşului, aceasta impli-
.cţnd şi anumite obligaţii din partea lor. . . . . . ...•.
O funcţie deloc neglijabilă a fortificaţiilor de toate categoriile a
fost şi aceea de locmire, de utilizare a spaţiului şi construcţiilor în sco-
puri nemilitare. Se consideră că o fortificaţie edificată pentru scopuri
.defensive diverse nu putea rămîne niciodată pustie, nici chiar în timp
de: pace,, avînd cel puţin o garnizoană permanentă de pază, spre a nu
cădea. µrin surprindere în mîinile duşmanului. Această garnizoană îşi
a,vea amenajat în cetate un spaţiu pentru locuit. Cercetările efectuate,
aţît în ţara noastră, cît şi în străinătate, s-au orientat cu prioritate asupra
funcţiilor. de apărare ale fortificaţiilor şi mai puţin asupra celei de lo-
cuire. Este încă dificil de elucidat funcţionalitatea diverselor tipuri de
cetăţi in diferite perioade istorice, întrucît, adesea, acelaşi tip de cetate
şi-a schimbat funcţionalitatea de la un secol la altul. Astfel, fortifica-
ţiile de la Cîlnic şi Gîrbova (cetatea din comună), care iniţiai fuseseră
fortificaţii nobiliare cu donjon, element principal de apărare şi locuir~,
au devenit în secolul al XV-lea fortificaţii colective, necesitînd o re-
adaptare, pentru a primi edificii în scopul adăpostirii întregii lor co-
munităţi.
Pe da altă parte, nici sursele documentare din secolele XIII-XV nu
ne ajută, decît într-o mică măsură, să stabilim funcţia de locuire a dife-
ritelor categorii de fortificaţii. Menţiunile sînt sumare, deoarece atestă
fortificaţiile în contextul unor evenimente sau precizează locui' unde .s-;1:1
emis documente, utilizîndu-se expresiile :,,in castro", ,.ex castro", ,.sub
castra". Abia din secolele XVI-XVII s-au păstrat unele date în inven-
tarele cetăţilor (Hunedoara, Vurpăr), din care putem deduce cu aproxi-
maţie numărul şi destinaţia unor încăperi existente în .ansamblul fortifi-
catiei. ·
· In ceea ce urmează vom încerca să ·schiţăm funcţia de locuire a di-
f~ritelor categorii de cetăţi, în evoluţia lor pînă în secolul al XVI-lea.
Prezenţa unei cetăţi de orice tip implică într-o măsură mai mare s1hl
mai mică şi funcţionalitatea ei de centru locuibil, incluzînd: servicii la
cetate din partea supllţiilor, eentru administrativ şi sca:un de judecată.
centru al vieţii politice dintr-o zonă sau dintr-un domeniu şi centru al
tinei activităţi economice (vamă, pază de saline şi mine etc.).
La primele fortificaţii de piatră, regale şi nobiliare, din categoria
celor de tip castra!, caracteristice pentru secolele XIII-XIV, donjonul
îndeplinea şi funcţia de locuinţă pentru castelan şi vicecastelan, în cazul
eetăţilor regale, şi pentru nobil sau cnez, în cazul celor din categoria
cetăţilor nobiliare. E foarte puţin probabil ca unele donjoane, de di-
mensiuni reduse, situate pe înălţimi greu accesibile, ca cele de la Piatra
Craivii, Cetatea de Colţ şi Colţeşti, · să fi constituit locuinţe permanente
ale castelanilor sau nobililor. Dacă pentru Piatra Craivii şi Subcetate
există unele informaţii documentare privitoare la activitatea castelanHor
în aşezările ·cele mai apropiate de cetate, la Cricău şi, respectiv, la Ha-
ţeg, atunci trebuie să admitem că donjonul era locuit numai de o mică
garnizoană în timp de pace, şi doar în caz de asediu de către castelan şi
familia lui. In celelalte cazuri: Cîlnic, Gîrbova (cetatea din comună),
Deva, Mălăeşti, Răchiţova, Stremţ ek, se pare că donjonul era locuit
55
permanent de proprietarul nobil sau de castelan. Donjonul cetăţii de l::\
Tăuţi ar fi putut îndeplini rolul de reşedinţă temporară pentru episco-
pul Transilvaniei. Un indiciu sigur al utilizării donjoanelor în scop de
locuire sînt instalaţiile de încălzire (şemineu) pe care le întîlnim la don-
jonul de la CUnic şi, probabil, la Gîrbova (cetatea din comună). Existenţa
unor pereţi afumaţi şi a pietrei calcinate, de obicei a unor colţuri de pe
laturile de nord ale donjoanelor (Colţeşti, Răchitova), la cel puţin două
niveluri, constituie dovezi ale utilizării lor îndelungate pentru locuir~
în timp de iarnă. În aceste colţuri au fost amenajate mici ~emineuri
şi coşuri de fum prin zidirea în diagonală a colţului donjonului pînă la
ultimul nivel, pentru a prelua fumurile de la fiecare etaj în parte. Exis-
tenţa unor elemente de plastică decorativă, de exemplu feresterele bi-
fore, de factură gotică timpurie, de la Cîlnic şi Deva, precum şi a unui
fragment de portal gotic timpuriu la Tăuţi, este legată indisolubil de
funcţia de locuire a donjonului. Din nefericire, atît comandatarii, cît şi
constructorii au avut puţine preocupări pentru înzestrarea fortificaţiilor
cu elemente de plastică decorartivă, mai ales în secolele XIII-XIV, iar
din cauza dispariţiei sau a păstrării într-o stare avansată de ruină a
majorităţii donjoanelor din Transilvania este imposibil de a le eviden-
ţia şi pe acelea care au avut astfel de lucrări. Alte indicii care ar putea
pleda pentru locuirea donjoanelor sînt prezenţa încăperilor tencuite în
interior şi exterior (Colţeşti, Mălăeşti), descoperirea în săpături arheo-
logice a unor obiecte de folosinţă casnică: ceramică fină şi comună.
cahle, cantităţi mari de cenuşă şi oase depozitate în anumite locuri
(gropi de gunoi), precum şi a unor obiecte din fier de utilitate absolută:
chei, zăvoare, seceri, coase, cuie (Tăuţi, Piatra Craivii, Cetatea de Baltă.
Vurpăr), reprezentînd dovezi peremptorii ak unei utilizări continue a
fortificaţiilor în scopuri economice.
Asupra destinaţiilor încăperilor donjoanelor din Transilvania am
mai insistat în această lucrare, în multe privinţe aplicînd o schemă ge-
nerală cunoscută din lucrările referito 9re la marile donjoane apusene„
Parterul, de regulă orb, al donjonului era rezervat depozitelor, servind
uneori şi ca închisoare pentru duşmani. La primul etaj se afla de obi-
cei sala mare, de locuit, iar nivelurile superioare erau destinate altor
nevoi: depozite de armament şi locuinţe pentru servitori şi gardă. În
modestele donjoane din această zonă lipsesc tocmai acele construcţii
care ar constitui principalele dovezi de locuire, şi anume capela şi insta-
laţiile sanitare (latrinele) şi, într-o măsură mai mică, şemineurile 0i
instalaţia de evacuare a fumului, pe care o găsim excelent conservată,
numai la Turnu Roşu. Cu toată înălţimea lor modestă, donjoanele ri-
dicate în secolele XIII-XIV în Transilvania erau lucrări ce rivalizau
chiar cu unele biserici construite din piatră, dominînd cu autoritate
micile aşezări de circa 20-30 familii, care locuiau în această perioadă
în bordeie, semibordeie şi locuinţe de suprafaţă din lemn şi chirpici. Cu
atit mai mult, ele erau locuri de apârare pentru potentaţii ~ocietăţii
medievale şi în acelaşi timp locuinţe sigure. ('.,_, l:'P!'titnr'line, la Deva
exista, îneă din secolul al XIII-lea, o clădire anexată laturii de sud, de
fapt un mic palat ridicat în perioada celor doi voievozi ai Transilvaniei,
Ladislau Kan şi Roland Borşa, în care aceştia şi-au stabilit reşedinţa.
Prezenţa unei f.erestre bifore pe aceeaşi latură probează existenţa aeestu1
palat, refăcut apoi în secolul al XV-lea de către Iancu de Hunedoara 5i
transformat decisiv în secolele xvrr:. :....XVfilr. Alte cetăţi înzestrate cu
donjon: Cîlnic, Cetâtea de 'Baltă, probabil Gîrbova (cetatea din comună),
56
Colţeşti, Cetatea de Colţ, au avut, în special pe latura de sud, construcţii
ridicate în secolele al XIII-lea şi mai ales în cel de-al XIV-lea, pentru
locuit şi alte nevoi de natură economică şi de apărare a fortificaţiilm·
respective.
Pentru fortificaţiile colective este şi mai greu de stabilit în ce mă
sură au avut funcţii de locuire în secolele XIII-XIV. S-a putut constata
că fortificaţiile de la Săsciori, Gîrbova (cetatea din pădure), Vurpăr, Si-
bisel aveau încăperi adosate zidurilor de incintă. Cu siguranţă, aceste
forlificaţiii, situate departe de aşezări, nu erau locuite permanent decît
de o gardă care ocupa încăperile de la primul etaj al turnurilor de
poartă, la cetăţile din Săsciori şi Sibişel, sau construcţiile de piatră şi•
lemn adosate incintei şi plasate în apropierea porţilor, la Vurpăr şi Gîr-
bova (cetatea din pădure). Bănuim prezenţa în C€tăţile colective a unor
construcţii din lemn utilizate pînă în secolele XV-XVI, probate de
existenţa la cetatea de la Vurpăr a unui strat gros de cenuşă şi arsură
rezultat din incendierea acestora la mijlocul secolului al XVI-lea; ele
au fost înlocuite apoi cu construcţii din zid de piatră. Singura fortifi-
caţie care păstrează o latrină este cea de la Săsciori, amenajată, conco-
mitent cu incinta, la sfîrşitul secolului al XIII-lea sau începutul celui
de-al XIV-lea. Credem că atare instalaţii, de o deosebită necesitate (ca-
pele, magazii, camere de locuit, latrine etc.) au avut şi alte fortificaţii
colective, dar ele n-au fost încă semnalate, din lipsa unor cerC€tări arheo-
logice de amploare. La Vurpăr au fost identificate multe vetre de foc,
ce pot constitui într-o oarecare măsură dovezi ale locuirii cetăţii pe-
rioade mai îndelungate. Celelalte categorii de fortificaţii colective -
incintele ce înconjoară bisericile unor oraşe şi tirguri (Sebeş, Orăştie,
Aiud) - aveau, pe lîngă garda permanentă de pază a porţilor, şi lo-
cuinţe amenajate pentru preot, canonici şi, probabil, pentru unii func-
ţionari publici (notar, secretar, copişti etc.), precum şi încăperi pentru
adăpostirea arhivei, depozite de provizii şi închisoarea pentru condam-
naţi. Cetatea de la Alba Iulia face excepţie printre fortificaţiile colec-
tive. Devenită proprietate a episcopiei roma.no-catolice a Transilvaniei,
fiind deci reşedinţa episcopului .şi capitlului, ea adăpostea, pe lîngă multe
locuinţe ale patriciatului orăşenesc, şi gospodăria meşteşugarilor, micilor
nobili şi a cetăţenilor liberi ai oraşului.
în secolele XV-XVI, funcţia de locuire a fortificaţiilor se poten-
ţează, atît la cele de tip castra!, cît şi la cele colective. O parte din ce-
tăţile regale şi nobiliare fuseseră părăsite (Piatra Craivii, Glogoveţ,
Subcetate, Cetatea de Baltă, Stremţ), unele din motive politice (Cetatea
ele Baltă, Stremţ), altele din cauze social-economice. Donjoanele erau şi
în secolul al XV-lea: utilizate ca locuinţe pentru nobil şi castelan, dar
treptat ele şi-au pierdut această funcţie, pniluată de construcţiile anexe:
clădiri din piatră ridicate în incinta cetăţilor, unele în directă legătură
cu donjonul, de exemplu la Deva şi Colţeşti. La Dev::i se amplifică1
construcţia mai veche, acel palait în stil gotic timpuriu primind în se-
colul al XV-lea, în timpul lui Ian€U de Hunedoara, un etaj, al cărui
portal gotic se află pe latura de vest. Construcţia era destinată în pri-
mul rînd trebuinţelor domestice. De asemenea, la Colţeşti, s-a ridicat,
pe latura de sud-est, lingă donjonul din prima fază de construcţie, un
edificiu cu cel puţin două niveluri, prevăzut cu ferestre mari, decorate
cu ancadramente gotice, pe care le-a mai văzut Orban în secolul tre-
cut. Presupunem că şi celelalte donjoane păstrate au fost locuite {Cetatea
de Colţ, Mălăeşti, Răchitova, Cetatea de Baltă, Tăuţi). Donjonul Cetăţii
57
de Colţ ftisese reamenajat, probabil în secolele XVI~XVII, pentru a ff
locuit, lărgindu-i-se ferestrele spre a primi în încăperi mai multă lil'-'
mină:. La cetatea de Baltă s-au descoperit cahle şi ceramică fină deco..1.
rată cu linii . de culoare roşie, caracteristică secolelor XV-XVI şi uti-
lizată în scopuri gospodăreşti, dovadă a locuirii donjonului de către cas-
telani, priritre care şi de către cei ai lui Ştefan cel Mare şi ai urmaşilor
lui. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cetatea de 1H Tăuţi, unde a
fost identificată o capelă şi s-a construit în secolul al XVI-lea· o mare
cist€rnă pentru păstrarea rezervei de apă. Şi aici s-au descoperit cahle,
vetre de · foc, multe potcoave pentru cai, unelte agricole, în curtea in-
terioară a cetăţii, semn al unei activităţi permanente:
Castelul de la Hunedoara întruchipează în motlul cel mai ··pregnant
cele două funcţii esenţiale: cea de apărare şi cea de reşedinţă seniorială,
cu toate atributele ei. In ansamblul arhitectural, sobrietatea externă· a
incintei şi a turnurilor contrast~ază cu decoraţia interioară gbtică de
cea mai bună malitate. Cu toate acestea, nu cunoaştem încă exact desti-
naţia precisă a încăperilor. Denumirile de „sala cavalerilor" şi „sala
dietei" ţin de o interpratare modernă. Desele reparaţii şi restaurări
ne-au răpit posibiltatea de a şti mai precis cărui scop îi serveau difed-
tele încăperi. La sfîrşitul secolului al XVII-lea, documentele menţio.:.
nează utilitatea unor încăperi: camera femeilor, cam€ra bărbaţilor, casa
de la fîntînă etc., dar şi acestea puteau avea, cu două secole înainte,
alte destinaţii. Capela, valoroasă realizare arhitectonică şi artistică în
stil gotic, nelipsită din marile castele feudale europene, confirmă încă
o dată rolul de reşedinţă a voievodului Iancu de Hunedoara şi a curţii
sale pe care l-a îndeplinit castelul. Prin comparaţii cu alte castele eu-
ropene, putem presupune că cele două mari săli, una la parter şi alta· la
etaj, erau rezervate unor scopuri de reprezentare (consilii, reuniuni ah~
dietei, primiri de solii, scaune de judecată, reuniuni şi festivităţi), în
care voievodul, comiţii şi castelanii jucau un rol important. In timpul
lui Iancu de Hunedoara, la etaj, în aşa-zisa „sala dietei", compartimen-
tată altfel, au putut fi amenajate încăperile de locuit ale familiei voie-
vodale. In subsol se aflau pivniţele, închisoarea şi magaziile, iar la par-
ter alte anexe: corpul de gardă, bucătăria şi cuptorul de pîine, sala de
mese, locuinţele servitorilor, latrinele, spălătoria etc. După construirea
aripii de nord, unele dependinţe s-au amenajat acolo, între care, pro-
babil, camerele de locuit, la etaj, cu acces direct la tribuna capel€i. · În
secolele XV-XVI erau locuite şi palierele superioare ale turnurilor,
dată fiind prezenţa unei şemineu, decorat în stil gotic, la primul etaj
din turnul Capistrano. ConstruGţiile din secolul al XVI-lea au creat
noi spaţii de locuit în interiorul castelului, utilizate de unii principi ai
Transilvaniei.
Fortificaţiile colective. domină această perioadă prin nurriăr ţ;i im-
portanţă. Oraşele şi tîrgurile de la Aiud şi Orăştie au ridicat, pe lingă
construcţii necesare apărării, şi edificii utilitare, în incinta fortificaţiilor
lor. Pe lingă edificiul gărzii permanente, în incinte apar construcţii pen-
tru adăpostul fiecărei familii, utilizîndu-se în acelaşi scop şi edificiul
bisericii, podul pentru depozitarea cerealelor, afumăturilor, fructelor şi
legumelor conservate. Aceleaşi lucruri sînt valabile şi pentru bisericile
fortificate săteşti de la Jidvei, Şona, Mănărade, Valea Lungă, Şard, Pe-
treşti etc. Acestora li se adaugă, pe două şi chiar trei niveluri, ocu-
pînd uneori întreaga incintă, camere de locuit temporar pentru famiiH,
în caz de invazii şi incendii ce puteau dura un€ori săptămîhi şi luni
58
de zile. Locuitorii din Vinţu de Jos şi Vurpăr :fuseseră nevoiţi să locu-
iască în fortificaţia de la Vurpăr, în 1661 şi 1662, aproape un an între_q.
1
El şi-au construit, în secolele XVI-XVII, probabil peste o sută camere

de locuit din cărămidă, piatră, chirpici, sau le-au săpat direct în stînca
nativă. Acelaşi lucru au făcut şi comunităţile de la Cîlnic şi Gîrbova în
vechile incinte nobiliare. Oraşul Sebeş şi-a înconjurat vatra de locuire
cu o incintă de mari dimensiuni, locuitorii avînd sarcini să păzeasc:1
şi să apere incinta şi turnurile. .
În interiorul incintelor fortificaţiilor colective încep să fie ridicate
edificii publice permanente: primăria, şcoala, arhiva, casa preotului,
închisoarea etc. Fortificaţia devine astfel un loc de mare importanţă în ,
viaţa fiecărei comunităţi care-şi desfăşura aici, probabil, adunările pu-
blice, consiliile, ţinea scaune de judecată etc. Cu timpul s-a creat obiş
nuinţa ca în fortificaţie comunitatea să-şi depoziteze principalele pro-
duse alimentare: griul şi făina, slănina, vinul, fructele şi legumele con-
servate. S-au încetăţenit astfel denumirile de „turnul slăninilor", .,tur-
nul şcolii", ,,turnul primăriei", fiind ridicate în incintă şi alte construcţii,
de absolută necesitate, ce adăposteau cuptoare de pîine, rîşniţele şi pie-
trele de moară etc. în felul acesta, fortificaţiile colective şi-au împletit
funcţia de apărare cu cea de locuire permanentă sau tempe,rară, deve-
nind, pentru fiecare comunitate în parte, centrul vital al existenţei sale.
Organizarea cetăţilor m~tlievale
Din secolul al XIII-lea şi pma m secolul al XVI-lea, cetăţile me-

dievale au avut în general aceeaşi organizare. În fruntea cetăţii se afla
un castelan, amintit de documente în toate cetăţile regale, dar şi la
unele cetăţi nobiliare: Tăuţi, Alba Iulia etc. Castelanii erau persoane de
încredere, desemnate de rege sau de voievod, în cazul eetăţilor regale,
şi de nobili, în cazul celor nobiliare. Ei ascultau şi îndeplineau ordinele
acestora din urmă. Astfel, castelanii de la ,Piatra Craivii executau ordi-
nele voievodului Toma al Transilvaniei, iar după moartea acestuia s-au
supus ordinelor vicevoievodului Petru de lara.
De cele mai multe ori, castelanii unor cetăţi erau în acelaşi timp
personalităţi importante şi ocupau funcţia de comite. Astfel, în :1317
este pomenit Nicolae, comite şi castelan de Haţeg 36 , iar în 13,60 îndepli-
nea funcţia de castelan de Haţeg însuşi vicevoievodul Transilvaniei,
Petru de Iara~7, prin aceasta relevîndu~se încă o dată dificultăţile pe care
le .avea regalitatea ungară cu cnezii români din Haţeg, cetatea ocupînd
o poziţie importantă în vederea înfrîngerii rezistenţei lor; şi bineînţeles,
castelanul trebuia să fie o personalitate însemnată.
De asemenea, între anii 1332 şi 1338, documentele îl menţionează
pe Martin, comite al Hunedoarei şi castelan de Deva38.
De obicei castelanii depuneau jurămînt, cînd intrau în slujbă, faţă
de voievodul Transilvaniei sau faţ{t de stăpînul feudal, că vor respecta
ordinele acestora.
Ja R. Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, pp. 54-56.

a, I. Pataki, op. cit., p. XIII.
~, DIR, C, veac XIV, III, pp. 153, 387.
59
De cele mai multe ori întîlnim menţionaţi doi castelani, sau un
castelan şi un vicecastelan, unul dintre ei îndeplinind funcţia admini-
strativă de gospodărire a domeniului cetăţii. Acesta din urmă se mai
numea şi „provisor". Sînt menţionaţi doi castelani la Piatra CraiviI în
132239 , la Deva între anii 11364 şi 1368"0 , iar la Colţeşti în 1464. De ase-
menea, la Piatra Craivii este menţionat în 1436 un vicecastelan41•
Atribuţiile castelanilor erau de natură militară, economică şi jude-
cătorească. Cele militare priveau îndeosebi recrutarea, instruirea, dota-
rea garnizoanei cu armament şi echipament şi executarea ele instalaţii
şi construcţii pentru apărarea cetăţii. La solicitarea regelui sau voievo-
dului, luau parte la diferitele campanii militare în afara ţării, cum este
cazul castelanului Cetăţii de Baltă, care participă în ,1368 la expediţia
voievodului Transilvaniei împotriva lui Vlaicu Vodă, domnul Ţării Ro-
mâneşti42. Participă, de asemenea, la acţiuni interne de pedepsire a unrir
nobili nesupuşi, cum e cazul castelanului de Haţeg, care luptă alături
de oastea regelui Carol Robert pentru cucerirea cetăţii Deva din mîbile
voievodului Ladislau Kan" 3, iar castelanii cetăţii Piatra Craivii organi-
zează adevărate expediţii armate, în anii 1322, 1341 şi 1346, împotriva 1
posesiunilor episcopiei din Alba Iulia, atacînd chiar oraşul de reşedinţă

al episcopului, din ordinul vicevoievodului Transilvaniei'..,,_
Castelanii cetăţilor regale aveau şi însemnate atribuţii judecătoreşti.
1n calitate de reprezentanţi ,ai regelui, .ei judecau pricini dintre oele mai
diverse, nu numai pe domeniul cetăţilor, ci şi în comitate. Astfel, cas-
telanul cetăţii Haţeg ţine scaune de 1udecată cu cnezii români din aceste
părţi în anii 1317, 1360, 1363, 140245, judecînd şi cauze de trădare şi
confiscări de moşii. La fel, castelanii cetăţii Deva convoacă adunările
juzilor şi cnezilor români, în 1387, pentru a confisca moşia unui cnez
hunedorean" 6• Castelanul cetăţii Deva ţine scaun de judecată între anii
1362 şi 11364, în cazul unui cnez din Zlaşti, iar în 1371 cnezii celor pa-
tre scaune ale distictelor românesti ale cetătii Deva cer castelanului să
le judece pricinile - cum era obiceiul - dtipă legea românească, iuxta
legem olahorum47 • Castelanii eetăţilor regale ţineau scaune de judecată
şi pentru pricini mai mărunte. E pomenit în Haţeg, în. 1402, un „domus
regis", iar la Cricău, sat al cetăţii Piatra Craivii, în 1346, o casă unde
fusese închis un iobag al capitlului. Aceste case regeşti erau sedii d~
judecată ale castelanilor şi probabil locuinţele lor în timp de pace. Cas,1
amintită din Haţeg a putut fi şi centru de vamă.
Castelanii, în calitatea lor de reprezentanţi ai regeului, aveau şi
atribuţii de a asista, pe baza hotărîrilor judecătoreşti ale curţii regale
şi voievodale, la introducerea ori scoaterea din proprietate a unor lo-
cuitori sau la hotărnicirea posesiunilor lor. 1n 1313 şi 1319, castelanii
cetăţii Piatra Craivii participă la hotărnicirea unor moşii din comitatul
~ DJR, C, veac XIV, II, p. 40.

t,u Entz G., op. cit., p. 167.
11 DIR, C, veac XIV, IV, p. 316.
"~ Kăvary L., Erdely regisegei . .. , p. 84.
,,:i Gy6rfi Gyula, Adatok a romcinok XIII. szcizadi tortenetehez es a roman
cillam kezdeteihez, în Tărtenelmi Szemle, 1964, p. 547.
44 Alba Julia - 2000, pp. 126-128.
" 5 M. Holban, op. cit.
,.u E. Lukinich-L. Galdi, Documenta historiam Vallachorum in Hungaria it-
lustratia, usque ad a11num 1400 p. Christ, Budapest, 1941, pp. 326-327. 3:JJ.
41
Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, p. 210.
60
Alba, alături
de reprezentantul capitlului48, iar în 13'22 castelanul ce'.'"
tăţii introduce in proprietate un cleric din satul Cricău 49 •
O dată cu dezvoltarea economiei feudale, pe seama castelanilor apar·
atribuţii economice tot mai însemnate şi mai numeroase. Acestea vor fr
însă preluate, încă din secolul al XIV-lea, de către „provisor" sau vice-
castelan, căruia îi vor reveni treptat, în secolele al XV-lea 9i al XVI-lea,
şi atribuţiile judecătoreşti. ,,Provisorul" administra domeniul, conducea,
munca, ţinea socotelile, strîngea impozitele, depozita produsele şi făcea
plăţile personalului angajat, în bani şi natură. Nu ne-au rămas infor-
maţii documentare despre organizarea domeniilor cetăţilor regale şi no-·
biliare decît de la îneeputul secolului al XVI-lea, dar şi acestea frag- ,
mentare, privitoar~ la domeniul cetăţii Hunedoara şi al cetăţii episco-
pale de la Alba Iulia. 50
Castelanii şi „provisorii" erau remuneraţi în bani işi produse. De·
pildă, la începutul secolului al XVI-lea, cei doi castelani ai cetăţii Hu-
nedoara primeau împreună 400 florini, cu obligaţia să întreţină, pe
cheltuială proprie, 18 călăreţi. Mai primeau în natură: 20 buţi de vin,
30 găleţi de grîu, 330 găleţi ovăz, 150 de porci îngrăşaţi, 100 de oi de
tăiat şi un florin din gloabă. Informaţiile provenind din socotelile dome-
niului sînt sporadiee, încît nu se pot cunoaşte cu exactitate veniturile
castelanului pe un an sau pe un şir de ani, ele depinzînd de mărimea
şi bogăţia domeniului.
Castelania a devenit la sfîrşitul .secolului al XIII-lea, şi mai ales
în timpul lui Carol Robert, o instituţie feudală importantă, constituind
o treaptă aproape obligatorie pentru intrarea în funcţiile înalte ale ie-
rarhiei feudale.:. 1, fapt ce a determinat puterea regală să reglementeze·
atît drepturile castelanilor, cît ~i accesul la această funcţie.
Din secolul al XIII-iea pînă în al XVI-lea, cetăţile regale sînt între-
ţinute şi apărate de persoane provenite din multe categorii sociale, prin-
tre care distingem două: ,,iobagii cetăţii" şi „oamenii cetăţii", stabiliţi
pe domeniile cetăţilor regale din comitate. Iobagii sînt pomeniţi în do-
cumentele din secolul al XIH-lea, fie „iobagiones albensis castri", în
1206;;:i, şi de mai multe ori „oamenii cetăţii", fie „locuitorii cetăţii Al-
bei", în 1269 şi 1282 53 . Sînt de asemenea pomeniţi „oamenii Cetăţii de
Baltă", în 1270''\ şi „oamenii cetăţii Piatra Craivii", în 11346, care atacă
viile nobililor din Galda de Jos şi Teiuş 55
,,Iobagii cetăţii" şi „oamenii cetăţii" erau pături sociale interme- ·
diare intre mica nobilime si tărănime. Pînă la sfîr.situl secolului al·
XIII-lea „iobagii cetăţii" 56 . co~stituiau o categorie socială privilegiatJ,
care nu trebuie ·confundată cu iobăgimea aservită din secolele urmă
toare. Ei erau aşezaţi pe domeniile cetăţii, posedau moşii libere şi aveau
doar obligaţii militare faţă de cetate. Din această categorie erau recru- -
1,1!DIR, C, veac XIV, I, pp. 211-310.

~~ DIR, C, veac XIV, II, p. 40.
ou Vezi, D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, I, pp. 492-496, 500-505.
M A. A. Rusu, Castelanii din Transilvania în secolele XIII-XIV, în All.4,
Cluj-Napoca, 1979, pp. 71-98.
5~ Zimmermann-Werner, Urku.ndenbuch zur Geschichte der Deutschen in
Siebenbiirgen, I, Sibiu, 1891, pp. 8-10 (în continuare Urkundenbuch . .. )
oa DIR, C, veac XIII, II, pp. 54, 80, 171, 239.
M S. Columbeanu, Cnezate şi voievodate româneşti, Bucureşti, 1973, p. 68.
o,; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, p. 157, 308-312; D. Prodan, Iobăgia
în Transilvania, I, p. 157.
61
tate garnizoanele cetăţii, care participau, sub conducerea castelanului.,
la oastea regatului, la chemarea regelui sau a voievodului Transilvaniei.
Dependenţa lor de cetate nu era de natură socială, ci militară. Din
această cauză, ei nu puteau părăsi cetatea după bunul lor plac. Juridic
erau superiori „oamenilor cetăţii"; ei tindeau să intre în categoriile pri-
vilegiate, unii ajungînd mici nobili, îndeplinind în această calitate dife-
rite slujbe pe domeniile cetăţilor regale. Alţii decad, mai întîi în rînduJ
,,oamenilor cetăţii", iar apoi, cu timpul, în categoria ţărănimii aser-
vite, pe măsura înstrăinării domeniilor cetăţilor regale, încît, la sfîrşitul
secolului al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV-lea, această categorie
socială disp"!.re din documente.
,,Oamenii cetăţii" 37 formau pătura ţărănească propriu-zisă, cu obli-
gaţii de a întreţine cetatea şi de a o apăra în .caz de asediu. Munceau
pămînturile domeniilor în timp de pace şi îndeplineau slujbe militare
sub conducerea castelanului, în timp de război. Pe lîngă obligaţiile strict
militare, mai datorau cetăţilor şi unele servicii ~i dări în produse 7i
bani, obligaţii ce-i situau într-o categorie socială inferioară „iobagilor
cetăţii". Sînt amintiţi în documentele din prima jumătate a secolului
al XIII-lea şi în Registrul de la Oradea ca îndeplinind slujba de soldaţi,
paznici de păduri şi meseriaşi în cadrul cetăţilor. Probabil că participau
la lupte, alături de „iobagii cetăţilor", în afara graniţelor, atunci cînd
regele sau voievodul Transilvaniei iniţiau astfel de campanii. Aprovi-
zionau cu produse cetatea şi executau lucrări necesare întăririi şi între-
ţinerii acesteia. Numeroasele procese în care sînt implicaţi denotă că în
sînul acestei pături sociale, ca şi în aceea a „iobagilor cetăţii", se petre-
ceau, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, puternice frămîntări,
din pricina tendinţei de aservire a lor de către nobilime, o dată cu în-
străinarea domeniilor cetăţii, ceea ce reiese din faptul că puteau fi dă
ruiţi unor nobili laici sau ecleziastici. În secolele următoare vor îngroşa
rîndurile categoriei iobagilor dependenţi, foarte puţini dintre ei reuşin.J
să promoveze în categorii superioare ori să-şi menţină libertăţile. Chiar
şi aceia care au rămas pe domeniile cetăţilor regale au fost aserviţi,
devenind iobagi, termen ce desemnează, în cele din urmă, marea masă
a ţărănimii aservite din evul mediu transilvan.
S-a păstrat din zona de sud-vest a Transilvaniei un singur docu-
ment, din 1427, prin care regele Sigismund de Luxemburg stabileşte
obligaţiile iobagilor cetăţii Deva. în document se precizează că: ,,după
obiceiul vechi şi bun, iobagii sînt obligaţi să presteze muncă pentru re-
pararea şi întreţinerea zidurilor cetăţii, săparea şanţurilor, tăierea lemne-
lor şi hăţişurilor clin jurul cetăţii" 58 . Cu siguranţă că şi celelalte munci
de întreţinere le executau tot aceşti iobagi: umplerea rezervoarelor cu
Gpă potabilă, tăierea şi transportul lemnelor de foc, transporturile de
piatră, var şi cărămidă, precum şi confecţionarea şi repararea unor arme
de către cei care practicau un meşteşug adecvat.
Obligaţii de natură militară aveau şi cnezii români din districte!•~
cetăţii regale Deva şi din alte zone. Ca dovadă, în 1394, regele Sigismund de
Luxemburg acordă moşia Leşnic cnezului român Dobre, cu condiţia ca
acesta să-şi îndeplinească obligaţiile militare faţă de cetatea Deva5!'.
''' Şt. Pascu, op. cit., pp. 313-318.

r,i; Oct. Floca-Ben. Bassa, Cetatea Deva, Bucureşti,
1965. .
'"' Ibidem, p. 16. In ultima vreme unii specialişti
au contestat autenticitatea
acestui document. Obligatiile stabilite iobagilor erau, în general, aceleaşi pentru
toţi cei ce se aflau pe dorneniile cetăţilor regale.
62
Cnezii români din comitatul Hunedoarei au îndeplinit sarcini însemnate
privind întreţinerea şi apărarea celor trei fortificaţii din această zonă:
Deva, castelul Hunedoara şi Subcetate-Haţeg, la care s-a mai adăugat,
din 152·6, şi turnul de la Crivadia, ei jucînd un rol militar de frunte,
îndeosebi în vremea lui Iancu de Hunedoara60 .
Informaţiile documentare sînt foarte sărace şi în ceea ce priveşte
efectivele garnizoanelor din cetăţile zonei cercetate. In timp de pace,
cetăţile erau apărate de o mică gardă de străjeri, care nu trecea de 10
persoane, iar în timp de război, de o gardă întărită. De la sfîr-7itul seco-
lului al XIV-lea sînt menţionate documentar garnizoane de cetăţi for-
mate din lefegii străini. Garnizoanele ce păzeau cetăţile regale şi nobi- '
liare în secolul al XV-lea erau de asemenea foarte mici, de circa 5 pînă
la 10 oameni. La începutul secolului al XVI-lea efectivele sînt tot ne-
însemnate, astfel că, în 11514, cetatea Şoimuş avea o garnizoană formalii
din 14 apărători, iar Lipova din 20, căreia i se mai adăugau doi bucătari
şi doi zidari. Castelul Bran, în acee~i perioadă, avea 2 castelani, 2 vice-
castelani, 2 străjeri, o bucătăreasă şi un pivnicer61 . In 1553, garnizoan,
Cetăţii de Baltă se compunea din ilO pedestraşi, 25 cavaleri, 4 paznici.
!n cetate, în timp de pace rămfnieau doar aceştia din urmă 6 ~. In cursul
secolului al XVI-lea, garnizoanelor li se adaugă persona,l specializat în
mînuirea armelor de foc şi meseriaşi: tunari, curieri, fierari, ţiglari,
croitori şi chiar arhitecţi. Pe timp de asediu, cetăţile regale îşi sporeau
garnizoana prin alăturarea micilor nobili şi a cnezilor din jur, dar nici-
odată o cetate ca Piatra Craivii sau Tăuţi nu putea adăposti un timp
îndelungat mai mult de 80 apărători. In schimb, la sfîr-'1itul secolului
al XVI-iea, unele cetăţi mari ca Oradea sau Făgăraş puteau avea pînă
la 500 apărători. Garnizoanele cetăţilor nobiliare erau şi mai mici. în
1346, episcopul Andrei al Transilvaniei obţine încuviinţarea papei Cle-
ment al IV-lea de a-şi ţine un corp de apărători 63 • Dintre aceştia;., ::1
parte formau, fără îndoială, garnizoana cetăţii Alba, care avea în frunte
un castelan numit de episcop dintre familiarii lui, menţionaţi în soc,")-
telile domeniului de la începutul secolului al XVI-lea.
Cetăţile ţărăneşti şi bisericile fortificate întreţineau de asemenea
garnizoane permanente, e adevărat mici; în caz de asediu însă, partici-
pau la apărare toţi oamenii valizi ai comunităţii. Consiliile orăşeneşti au
repartizat breslelor turnurile şi porţiuni de curtină din fortificaţiile
oraşului cu misiunea de a le întreţine şi apăra. De altfel, rolul militar al
breslelor este bine cunoscut64 . Le Sebeş şi Aiud, ca şi în celelalte oraşe
ale Transilvaniei, turnurile poartă denumirea breslelor cărora le-au fost
încredinţate pentru apărare: turnul croitorilor, al blănarilor, al cizmari-
lor etc. In secolul a:l XVI-lea, turnurile principale ale fortificaţiei ora-
şului Sibiu erau apărate de efective între 50 şi 100 meşteri breslaşi.
Efectivele scăzute ale garnizoanelor cetăţilor regale şi nobiliare din
secolul al XIII-lea .şi pînă în secolul al XVI-lea se explică prin aceea
că întreţinerea unor garnizoane mari costa foarte mult, iar păstrarea ce-
tăţii în caz de asediu se realiza prin aportul unor oameni cu atribuţii
precise, care se refugiau în cetate. Se cuvine să precizăm, în încheierea
00 Şt. Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Ian-
cu de Hunedoara, în .Studii şi cercetări de istorie, Cluj, 1957, pp. 25-67.
i;i D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, I, p. 500.
,,i Hurmuzaki, Documente, II, 5, p. 149.
m DIR, C, veac XIV, IV, p. 310.
,;,. Şt. Pascu, Meşteşugurile ... pp. 334-355.
63
acestui capitol, că numeroşi cercetători acordă o mare importanţă stabi-
lirii cu precizie a numărului de oameni ce formau garnizoanele cetăţilor
medievale, acesta indicînd nu numai importanţa fiecărei cetăţi în parte,
d şi procesul de dotare a fortificaţiilor cu instalaţii din ce în ce mai
perfecţionate, pentru a fi uşor apărate de un număr redus de oameni.
Forţa unei cetăţi nu se stabil-ea după numărul apărătorilor, ci după cel
al instalaţiilor capabile să suplinească, în apărare, oamenii.
In perioada la care ne referim, ca de altfel pe tot parcursul evului
mediu, o deosebită importanţă au avut-o cetăţile şi domeniile din Tran-
·silvania aflate sub stăpînirea domnilor Moldovei şi ai Ţării Româneşti,
fapt ce a contribuit la perpetuarea şi consolidarea legăturilor economice,
·politice şi mai ales culturale între ţările române. Prin stăpinirea cetă
ţilor şi a domeniilor de la Cetatea de Baltă, Ciceu, Unguraş şi Rodna
de către Ştefan cel Mare şi de urmaşii săi pînă la Lăpuşneanu, a dome-
niilor de la Vinţ şi Vurpăr (ce includea şi cetatea), precum şi a dome-
niului Geoagiu de către Radu de la Afumaţi, domnul Ţării Româneşti,
în prima jumătate a secolului al XVI-lea, s-au continuat legăturile tra-
diţionale între românii din Transilvania şi cel din Moldova sau Ţara
·Românească. Aceste insule de stăpînire românească în Transilvania, do-
minată din punct de vedere politice de nobilimea maghiară, au far-
mat, de-a lungul secolelor, punţi trainice de legătură, conducind la men-
ţinerea unităţii, la stimularea elementului românesc din această zonă
de a se organiza, mai ales pe plan cultural şi spiritual, .şi a rezista mij-
loacelor de asimilare folosite de naţiunile dominante prin catolicizare
pînă în secolul al XVI-lea, iar apoi prin atragerea, cu tot soiul de pro-
misiuni, la una din religiile reformate recunoscute în principatul Tran-
silvaniei.
Nu este întîmplător faptul că în apropiere sau chiar pe domeniile
stăpînite de domnii ţărilor române şi apărate de castelanii acestora,
uneori cu armele, au apărut primele sedii episcopale româneşti, ca la
Vad, Feleac, Geoagiu de Sus, Rîmeţi şi mai ales la Alba Iulia, ultimul
devenind, sub Mihai Viteazul, centrul mitropoliei ortodoxe a românilor
din Transilvania. Din aceste sedii a emanat ideea unităţii politice, dar
mai ales culturale; aici au funcţionat şcoli româneşti şi s-au copiat
manuscrise, iar din secolele XVI-XVII s-au tipărit cărţi în limba ro-
mână, care au contribuit în mod substanţial la consolidarea unităţii et-
nice şi culturale româneşti în evul mediu.
*
In primele trei capitole ale lucrării am analizat foarte succint as-
pecte principale ale dezvoltării sistemelor de fortificaţii din zona de
sud-vest a Transilvaniei 9i rolul acestora în viaţa economică şi social-
politică a voievodatului. Am insistat îndeosebi asupra problemelor mai
puţin cercetate, privind arhitectura şi funcţiilor cetăţilor, pe care le-am
exemplificat cu date concrete. Ne-am referit doar sumar la domeniile
,cetăţilor regale, deoarece există studii complete despre ele.
Partea a doua a lucrării cuprinde un catalog alfabetic al celor 32
de fortificaţii din această zonă. Fiecare capitol se referă la o singură
cetate, prezentînd succint: cercetările mai vechi şi opiniile autorilor,
informaţiile documentare, descrierea cetăţilor şi a fazelor de construc-
ţie, datările şi concluziile noastre. Fiecare cetate am încadrat-o în epocă,
raportînd-o la alte fortificaţii din zona cercetată, din Transilvania şi
64
uneori din diferite zone ale Europei. Unde am crezut de cuviinţă am
discutat critic unele probleme generale privind datarea şi atribuirea
cetăţilor.
Deşi lucrarea noastră se referă numai la cetăţile construite din se-
colul al XIII-lea pină în prima jumătate a secolului al XVI-lea, am
cuprins în d-escri-erea fiecăreia dintre ele şi celelalte faze, dacă au
existat, din secolul al XVI-lea pînă în seeolul al XVIII-lea, pentru a
da. o imagine de ansamblu asupra apariţiei şi evoluţiei lor pe tot par-
cursul evului mediu.
5 - F~rtilicaţii medievale de piatră din secolele Xlll-XVI

CAPITOLUL IV
CATALOGUL ALFABETIC
AL FORTIFICATIIWR MEDIEVALE ..
AIUD
Fortificaţia oraşului Aiud, denumită în literatura de specialitate fie

cetate, fie castel, dar care de fapt a rămas pînă azi o mare biserică for-
tificată, a constituit obiectul unor studii întreprinse încă din secolul tre-
cut, fără ca autorii lor să poată ajunge la o concluzie definitivă asupra
datării ei, din lipsa datelor documentare şi a cercetărilor arheologice. A
fost acceptată părerea lui Szatmary, care, în 11868, neîntemeiat, atribuie
cetatea unor colonişti saşi şi o datează în prima jumătate a secolului
al XIV-lea. 1 Cea mai veche menţiune cunoscută pînă acum despre ceta-
tea din Aiud ne-a transmis-o călătorul italian Giovanandrea Gromo la
mijlocul secolului al XVI-lea: ,,este un oraş comercial mare şi deschis.
Este aşezat în cîmpie, are o mănăstire mare, întărită cu ziduri şi încon-
jurată cu un şanţ lat şi adînc, plin cu apă" 2 • Din secolele XVI şi XVTI
s-au mai păstrat şi alte informaţii documentare în legătură cu cetatea,
dar puţin semnificative in ceea ce priveşte lucrările de construcţie3 •
Sîntem în măsură, graţie cercetării atente a cetăţii, precum şi uno!"
mici sondaje arheologice, să aducem noi precizări privind datarea şi
stabilirea etapelor de construcţie ale acestei interesante fortificaţii4 • Ce-
tatea de la Aiud, cum vom vedea în continuare, este cu adevărat o for-
tificaţie importantă în arhitectura militară a Transilvaniei din secolele
XV-XVII.
Incinta, dispusă în jurul bisericii reformate, construită probabil
la sfîrşltul secolului al XIV-lea sau începutul celui de-al XV-lea, for-
F'.ează un poligon neregulat, lung de 120 m .şi lat de 85 m. Zidurile celor
cinci laturi ale poligonului sînt construite din segmente drepte, excep-
tînd latura de vest, iar în fiecare colţ şi la mijlocul laturilor mai lungi
au fost ridicate 9 turnuri exterioare de flancare, din care s-au mai păs
trat 8 (fig. 1). Curtina este construită din piatră brută de carieră şi de
1 Szatmary K., A nagyenyedi egyhazkerites, în AK, VII, 1868, pp. 51-53;

Fr. Mi.iller, Die Kirchliche Baukunst des romanischen Styles von Siebenburgen,
în JCCW, III, 1859, p. 166; Kovary L., Erdely regisegei ... pp. 251-283, 309; Sche-
matismus Transilvaniae, 1882, A vârkastely es templomai, pp. 21-22; Iczkovit5 E.,
Az erdelyi Feher megye a kozepkorban, Budapest, 1939, pp. 16-56; V. Vătăşianu.
I st oria artei ... , pp. 125, 523-525.
2
Călători străini ... , II, p. 345.
3 E. Hulea, Repertoriul monumentelor şi locurlor istorice din cuprinsul fos-
tului judeţ Alba, s. v. Aiud (mss Muzeul Unirii Alba Iulia) şi Ladislau Debreczeni.
LJescrierea monumentelor istorice din oraşul Aiud (mss la Mu2'.eul orăşenesc Aiud).
,, M. Dumitrache, Un sistem de fundare necunoscut descopcht la incinta ce-
tăţii oraşului Aiud, la Monumente istorice şi de artă, 2, 1978, pp. 4:.'-51.
66
rîu, înecatăîn morţar de bună calitate, ,cu conţinut de var mult şi pietriş
mărunt. Paramentele sînt din blocui:i mari de piatră, cu feţe mai regu-
late, iar interiorul zidăriei din piatră măruntă de rîu şi sfărîmături. S-a
utilizat şi piatra de talie, într-o fază mai tîrze (secolul XVI), pentru
soclurHe şi muchiÎle turnurilor, .ancadramentele uşilor, ale meterezelor
şi pentru console. Grosimea incintei variază între 1,20 m .şi 1,30 m, iar
înălţimea între 7 m şi 8 m, la care se mai adaugă parapetul de cărămidă
înalt de 2 m şi gros de 0,50 m, străpuns de m etereze pentru arme de
Iii SEC XIV_ XV

lllU SEC XVI_XVIII , o
===---== --==--=
Fig. 1. Aiud. Planul fortificaţiei oraşului.
foc. Un drum de strajă lat de 0,90-Jl,110 m, lărgit probabil prin console

de lemn, era 'utilizat de apărători, accesul făcîndu-se pe scări amenajate
în diagonală în ·g rosimea curtinei, vizibile încă pe latura de est. Funda-
ţia incintei se sprijină pe piloni de zidărie de piatră, plasaţi la adîncimea de
2 m · faţă de nivelul de călcare, fiind legaţi între ei cu arhovolte în arc
uşor frînt, cu raza de 1,60 m, soluţie constructivă nemaiîntîlnită pînă
în prezent în arhitectura militară a Transilvaniei. Această neobişnuWi
fundaţie s-a impus, probabil, fie din pricina terenului mlăştinos, care nu
a permis săparea l,lnor şanţuri adînci de fundaţie, fie datorită existenţei
unui val de pămînt de la o fortificaţie anterioară, fie pur şi simplu ca
urmare a calculului constructorului în vederea realizării unor impontant~
67
economii de material şi mină de lucru. Fundaţia nu s-a dovedit însă .1 ff
cea mai bună soluţie pentru înălţimea zidului curtinei: neavînd stabili-
tate, s-a înclinat, fiind necesare alte întărituri, contraforturi şi turnuri
adosate, cum a fost, de exemplu, turnul numit „Kalendas", care avea
în primul rînd rolul de sprijin al curtinei. !nălţimea acesteia, pînă la
8 m, fără parapet (cu parapet 110-11 m), este neobişnuită pentru o for-
tificaţie din secolul al XIV-lea, probabil chiar din secolul al XV-iea
(pl. I).
Curtina era flancată în exterior de 9 turnuri, impropriu numite
bastioane, din care s-au păstrat 8: 5 cu plan rectangular şi 3 poligonale.
Iniţial, şi în locul turnurilor poligonale numite bastioanele „dogarilor",
,,lăcătuşilor" şi probabil al .,blănarilor"., au -existat tot turnuri rectangu-
lare, cum o dovedesc resturile unor fundaţii descoperite în turnul „do-
garilor". Toate turnurile au avut iniţial un plan rectangular, iar cele pla-
sate în colţuri erau dispuse oblic, pentru a putea realiza o perfectă flan-
care a laturilor, dovedind astfel o bună aplisare a acestui prin-
cipiu de bază al fortificaţiilor. Turnurile sînt, în general, de mici dimen-
siuni şi scunde, depăşind foarte puţin înălţimea curtinei, excepţie făcînd
turnurile poligonale. In colţul. de nord-est se află turnul „măcelarilor''•
avînd un plan rectangular cu laturi neegale, între 6,50 rn şi 6,90 m, şi
ziduri groase pînă la 1,40 m. Parterul are boltă semieirculară de cără
1
rniaă, dintr-o fază tîrzie, şi două etaje de apărare, toate înzestrate cu

metereze pentru arme de foc. La mijlocul laturii de est se află micul
turn al „croitorilor," rectangular, eu laturile doe 4,60X 5,60 m, grosimea
zidului fiind de 1,30 m; turnul are parter şi trei etaje de apărare scun-
de. Faptul că era adosat curtinei dovedeşte că a fost construit mai tîr-
ziu decît aceasta. In colţul de sud-est se află turnul „cizmarilor", rectan-
gular, cu laturi neegale, între 15,70 m şi 5,90 m, ziduri groase de 1,30 m.
cu parter boltit şi patru etaje, ultimul din cărămidă, ridicat într-o fază
tîrzie. Pe latura de sud străjuieşte aşa-zisul bastion al „blănărilor" (pl.
II), de formă poligonală, cu cele două laturi exterioare dispuse în unghi
ascuţit, în forma unui vîrf de bastion. Nici acesta nu depăşeşte dimen-
siunile obişnuite, avînd laturile neegale, între 4,50 m şi 6,50 m, şi ziduri
groase de 2,60 m. Are, de asemenea, parter acoperit cu o boltă semici-
lindrică de cărămidă şi trei etaje de apărare, ultimul fiind înzestrat de
jur împrejur cu o galerie sprijinită pe console mari de piatră, între aces-
tea fiind amenajate guri de păcură. Evident, a~est turn este dintr-o fază,
tîrzie, începutul secolului al XVII-lea, realizat prin transformarea vechiu-
lui turn rectangular. La fel au fost transformate şi aşa-zisele bastioane„
al „dogarilor" şi al „lăcătuşilor", din colţurile de sud-vest. Primul este·
pentagonal, cu laturi neegale, intre 2 m şi 6 m, adaptate terenului, re-
zultînd şi el din transformarea vechiului turn rectangular. Ambele au:
parterul ~i etajul întîi boltite şi trei etaje, fiind înzestrate, pe fiecare
latură, cu metereze în formă de gură de cheie inversată, specifice perioa-
dei utilizării armelor de foc. Bastionul „dogarilor" are de asemenea o ga-
lerie de cărămidă susţinută pe console de piatră. Cele două construcţii
se pot data la mijlocul secolului al XVI-lea, ele nefiind bastionare, ci'.
turnuri de artilerie din faza prebastionară. Pe latura de vest se află doua
turnuri alăturate, al ,.,olarilor" şi „Kalendas". Cel al „olarilor" este rec-•
tangular, cu laturile de 6 X 5 m, cu parter şi două etaje de apărare scun-
de. Micul turn „Kalendas", de 3X4 m, construit din cărămidă, îndepli-
68
nea mai degrabă rolul de contrafort de susţinere a curtinei decît de,
turn de flancare. Ambele turnuri sînt adosate curtinei, ceea ce indică
construirea lor într-o fază mai tîrzie. Pe latura de nord, turnul rectan-
gular, zis „al porţii", a fost înglobat în clădirea actuală a muzeului încă
în prima parte a secolului al XVII-lea. Pe sub acesta se afla poarta caro-
sabilă, cu o boltă semicilindrică din cărămidă, lungă de 7 m şi lată de
3 m. A avut şi două etaje de apărare, înzestrate cu metereze pentru
arme de foc. Alte două porţi pietonale străpungeau curtina pe latura
de sud şi pe cea de vest. Toate turnurile au fost transformate, în inte-
rior, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, pentru a primi piese de arti'-
lerie şi pentru a face faţă noilor tehnici de asediu. Bolţile de cărămidă.
placarea muchiilor exterioare cu piatră cioplită, precum şi amenajarea
meterezelor de la parter şi etaje pentru arme ele foc sînt adaptări tîrzii
la nevoile de apărare. Parapetul din cărămidă al curtinei este, evident.
o lucrare din secolul al XVI-lea. Gromo pomeneşte în secolul al XVI-lea
ele existenţa în jurul cetăţii a unui mare şanţ umplut cu apă şi înzestrat
cu contraescarpă, probabil zidită. Terenul mlăştinos şi valea care curge
în apropiere puteau asigura apa necesară umplerii lui.
Din analiza materialelor arheologice rezultate din cele cîteva mici
sondaje cu ocazia lucrărilor de restaurare a cetăţii şi a părţilor compo-
nente se pot stabili fazele cronologice ale fortificaţiei de la Aiud. în ju-
rul curtinei nu au rezultat din săpături materiale arheologice mai vechi
dedt sfîrşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea. Ceta-
tea, in ansamblu, este unitară; curtina şi turnurile de colţuri (al „măce
larilor", al „cizmarilor", al „blănarilor" şi turnurile ce au precedat bas-
tionul „dogarilor" şi „lăcătuşilor") sînt probabil contemporane între ele.
Phmul poligonal al cetăţii, realizat din porţiuni de ziduri drepte, tur-
nurile fiind plasate oblic la îmbinarea curtinelor pentru asigurarea unei
flancări perfecte, la distanţe ce nu depăşeau 50 m, ne îndreptăţeşte să
datăm prima fază a cetăţii la sfîrşitul secolului al XIV-lea, dar mai ales
la începutul secolului al XV-iea, cînd principiul flancării s-a aplicat cu-
rent la fortificaţiile oraşelor din Transilvania. De asemenea, dimensiu-
nile red1,1se ale turnurilor, ca şi înălţimea curtinei, pledează pentru aceeaşi
datare, fiind comparabile cu cele ale incintei oraşului Sebeş. Faptul că
turnul bisericii gotice, contruit în ultimul sfert al secolului al XV-lea,- a
fost iniţial înzestrat şi cu elemente de apărare dovedeşte că îndeplinea
un rol însemnat în complexul acesteia. Ulterior au fost construite cele-
lalte turnuri rectangulare, pe laturile mai lungi: al „croitorilor", al „ola-
rilor", ,,Kalendas" şi cel dispărut de pe latura de nord, cu scopul de a
reduce lungimea flancurilor de pe aceste laturi şi pentru a sprijini
curtina, probabil la mijlocul secolului al XV-lea. Turnurile poligonale,
numite bastioane (al „dog,arilor" şi al „lăcătuşilor") sînt lucrări specifice
din prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar turnul „blănarilor" imită
forma .unui bastion din prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Cetat€a de la Aiud reprezintă o încercare a tîrgoveţilor de a realiza
o apărare eficace cu mijloace modeste, prin fortificarea bisericii car~
ţinea locul unei adevărate citadele orăşeneşti. Modul d€ realizare repre-
zintă .,un €xemplu de aplicare a principiului flancării şi a tehnicii mili-
tare .din secole!€ XV-XVII din Transilvania.
ALBA IULIA
Pînă nu de mult s-a crezut că in decursul celor aproape 2.000 de

ani de istorie tumultoasă, la Alba Iulia s-au ridicat, în diferite perioade
istorice, un număr de cinci fortificaţii, începînd cu epoca romană şi pînă
la edificarea cetăţii bastionare din prima jumătate a secolului al XVIII-
lea.5
Săpăturile arheologice întreprinse începînd cu anul 1980li, pentru
lămurirea problemei incintei cetăţii vechi medievale de -la Alba Iulia,
păstrată parţial pe laturile de sud şi de nord în interiorul actualei ce-
tăţi, au reliefat faptul că zidurile pe care le-am considerat ca aparţinbd
secolelor XIII-XVII sînt, împreună cu fundaţiile şi o parte din elevaţie,
comune cu cele ale castrului Legiunii XIII Gemina. Castrul roman de
la _Apulum, menţionat în izvoarele epigrafice 7 şi care a făcut obiectui
unor numeroase studii de ordin istoric şi arheologic 8, nu a fost distrus
decît parţial prin lucrările de construcţie a cetăţii bastionare din secolul
al XVIII-iea, oferind astfel posibilitatea de a fi cercetat în viitor. Ne
aflăm deci într-o situaţie deosebită, mai rar întîlnită în ţara noastră, cînd
o fortificaţie din secolul al II e.n. să fie folosită atît în perioada prefeu-
dală, cit şi în evul mediu, pînă la începutul secolului al XVIII-iea, con-
stituind o importantă dovadă de utilizare, de către populaţia autohtonă,
a unei fortificaţii antice în epocile istorice următoare.
Săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că forma iniţială a
castrului roman, un dreptunghi ca laturile de circa 425 X 415 m, construit
din blocuri de piatră cioplită, provenită din cariera de la Ighiu, fusese
menţinută şi în evul mediu.
In interiorul castrului a fost identificat agerul, de forma unui val de
pămînt lat de 8,70 m şi înalt de 3,80 m. Acest val era susţinut în inte-
rior, la distanţa de 8,70 m, de un zid de cărămidă înalt de 2,40 m şi gros
de 0,75 m. Fundaţia incintei de sud a castrului, groasă de 1;80 m, fusese
săpată în marginea exterioară a valului pînă la adîncimea de 2,50 m,
fiind_ construită din piatră brută şi fragmente de cărămidă legate cu mor-
tar. La 10 m de incinta castrului, în interior, a fost identificată „via sa-
gularis", lată de 2,20-2,50 m şi pavată cu piatră şi cărămidă romană,
unele fragmente de cărămidă purtînd ştampila Legiunii XIII Gemina.
Cunoscînd aceste date provenite din săpături arheologice trebuie să
eliminăm definitiv părerile referitoare la existenţa unei fortificaţii de
pămînt la Alba Iulia, ridicată în perioada prefeudală. Locuirile succesive
din secolele IV-XI, descoperite !'.!U ocazia diferitelor cercetări arheolo-
gice sau a unor lucrări întîmplătoare, au fost localizate în intedorul ca:,-
5 Gh. Anghel, Cetăţile medievale de la Alba Julia, în Apulum, XIII, 1975,

pp. 245-270. .
~ V. Moga, Cercetări arheologice în castrul roman de la Avulum. în MCA, (a
XV-a sesiune de la Braşov), Bucureşti, 1983, pp. 278-279: ·
· 1 CIL, III, nr. 1008, 1100; Cserni A., M. Ulp. Apollinaris praefectu_s, emlek-
kăve Apulumb6l, în AE, Budapest, 1901, pp. 269-271; I. I. Russu, Se~tu~ Vibius
Gallus., în AMN, VIII, 1971, pp. 531-536. ·· .,. '
r ~ M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969, pp. 116-149; D: Tudor,
Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968, pp. 141-173; ,Al.. Pop,3.-
1. Al. Aldea, Colonia Aur·elia Apulensis Chrysopolis, în Apulum, X, 1972; pp. 209-
220; · M. Rusu, Castrul roman Apulum şi cetatea feudală Alba Julia, în AIIA,
Cluj-Napoca„ XXII, 1979, pp. 47-69; V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane.
Legiunea XIII Gemina, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985.
70
trului roman, încît _putem afirma că toponimicul slav de B~lgrad, păs
trat într:.:o formă caracteristică limbii române, se referă la Cetatea Albă,
respectiv la zidurile castrului roman, înlăuntrul cărora, începînd din
secolul ,al VIII-le'a, a începuţ să se contureze o aşezare, probabil centrul
politic al unui nucleu prestatal românesc, şi ariume voievodatul de la Alba
Iulia. Această realitate istorică se confirmă acum mai bine prin desco:.
perirea une1 mari necropole prefeudale, în curs de cercetare, datată în
secolele VIII-XI, situată în afara perimetrului centrului fortificat.
Cronicile latino-maghiare din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, rela-
tînd fap'tele 'ungurilor după favoare mai vechi, situează oraşul de pe Mu--
reş între cele mai importante centre ale voievodatului transilvan clin
secolul al_ X-lea şi începutul celui de-al XI-lea 9• Anonimus, Simon de
Keza, Ga şi crohicil,e tîrzii · din secolul al XIV-lea (Chronicon _Budense~
Chronicon Pictum Vindobonense, Chronicon Dubnicense) relatează dec;-
pre existenţa unei formaţiuni statale conduse de un duce cu numele d•i-
Gyla, cu capitala la Alba, care a intrat în conflict cu regele Ştefan cd
Sfînt al Ungariei, nevrînd să se încreştineze. Lupta care s-a dat la Alba
Iulia între aceştia este plasată în anul 1002. Cronicarii bizantini Kedre-
nos, Skylitzes şi Zonaras, din secolele XI şi XH, vorbesc şi ei de un con-
ducător al ungurilor numit Gyla, care, prin anul 950, a intreprins o călă
torie la Constantinopol. Impăratul bizantin l-a tratat ca pe un patriciu;
la întoarcere, Gyla a adus cu sine pe călugărul' Hierotheos, pe care pa.:..
triarhul îl sfinţise ca episcop al Ungariei.1°
Cucerirea treptată a Transilvaniei· de către regatul feudal ungar nu
a însemnat distrugerea aşezării autohtone, ci, dimpotrivă, noii• cuceri-
tori au perpetuat unele forme de organizare politică şi socială ·ale po-
pulaţiei românesti autohtone. Este un fapt cunoscut că stăpînirea ungară
s-a suprapus peste vechile centre ale voievodatelor româneşti din Tran-
silvania, utilizîndu-le şi transfo:rmîndu-le apoi în comitate regale'. Astfel
de centre au existat la Biharia, capitala voievodului Menumorut, la Dă
bîca, probabil voievodatul lui Gelu, la Cluj, Alba Iulia etc. Comitatul
Albei este menţionat prima oară în '1177 11 , dată la care se realizas·e o
stăpînire efectivă asupra· văii Mureşului. Fortificaţia ·de la Alba ·folia a
devenit în secolele al XII-lea şi al XIII-lea un punct de sprijin· al rega:-
tului ungar în campaniile de cucerire a Transilvaniei. Întreg teritoriul
cucerit spre est şi sud, pînă la venirea saşilor şi organizarea secuilor la
sfîrşitul secolului al XII-lea şi în secolul al XIII-lea, a fost alipit comi-
tatului Albei, devenind cea mai mare unitate administrativă din Transil-
vania, care pînă în secolul al XVIII-lea a deţinut enclave în valea Oltului,
Ţara Bîrsei .şi Secuime: Poate şi pentru acest fapt; doi dintre pritnii vo-
ievozi ai Transilvaniei erau· şi comiţi de Alba. In secolele XI-XIII, Alba
Iulia este atestată în cronici ca unul dintre oele mai importante centre
ale voievodafului transilvan. Este· amintită în 1083 o bătălie pe care re-
gele Ladislau cel Sfînt o dă aici împotriva pecenegilor12 , iar la începu-
tul secolului al XII-iea este pomenit un episcop cu sediul la Alba Iulia,
" Şt; Pascu, Voievodatul TransHvaniei, voL I, p. 74. _

rn Şt. Pascu, op. cit., pp. 66-71_; A se vedea expuse şi comentate sursele d_o-
cumentare în legătură cu voievodatul Transilvaniei ·în secolele X-XI şi în legă
tură cu toponimicul Bălgrad-Alba Iulia; Gh. Anghel, Noi descoperiri arheologice
în /.egătură cu aşezarea feudală timpurie ele la Alba Julia, în Apulum, VII/I, 1968,
pp. 469-483.
11 DIR, I, C, veac XIII, p. 6. .
u LC'genda Sancti Stefanis regis, în SRH, II,· cap. 11, 29, p. 389.
71
care construieşte o primă catedrală romanică. Vechea fortificaţie de h
Alba Iulia devine o cetate regală condusă de un comite. Prima menţiune
documentară a acestei cetăţi provine din anul 1206: ,,iobagiones Albensis
castri" 13 , menţiune care exprimă două noţiuni, şi anume: prezenţa unei
fortificaţii propriu-zise, dar şi existenţa unui centru de comitat. In il228
€ amintit deja un comite: ,,vistierul Pous şi comite de Alba1'\ ceea ce
ar putea confirma şi prezenţa unui comandant al cetăţii ca reprezentant
al regelui în acest loc.
In prima jumătate a secolului al XIII-lea, sursele doeumentare pre-
cizează existenţa unui oraş. Tătarii au intrat „in Alba civitate transilva-
na", iar Rogerius a ajuns „ad Albam civitatem" 15, descriindu-i casele
şi bisericile de piatră pe care tătarii le-au ruinat şi le-au stropit cu sîn-
gele locuitorilor. În tot cursul secolului al XIII-lea, documentele emise
de cancelaria regilor Ungariei menţionează diferite sate şi moşii ce ţi
neau de cetatea Albei. Astfel de menţiuni avem din: !1264, ,.pămînturi ale
cetăţilor noastre Allba Transilvaniei·": 1266, .,pămînt al cetăţii noastre
Al'--:=i"; din 1269, 1274, 11282, în care se vorbeşte de „locuitori ai cetăţii
Alb.a"Hi.
După 1241 se produc adînci mutaţii în cadrul proprietăţilor regale
din comitatul Alba. iar oraşul şi cetatea, distruse de tătari, au fost do-
nate de regele Bela al IV-iea şi fiul său Ştefan al V-lea episcoprei
din Alba Iulia.17. Acest fapt s-a datorat, pe de o parte, preocupărilor
re,~ale de a întări ,episcopia eatolică din Alba, distrusă de invazia tătară,
iar pe de altă parte, cetatea regală de aici, distrusă de tătari, -'?i-a pier-
dut importanţa pentru puterea centrală. Oraşul, intrînd în posesia capit-
lului după 1241, nu şi-a mai construit imediat o fortificaţie. Toate re-
sursele economice ale episcopiei au fost dirijate spre ridicarea marii
catedrale romanice, la care s-a lucrat pînă la sfîrşitul secolului al XIII-
lea18. Mai multe dovezi sprijină afirmaţia noastră. ln primul rînd, epis-
copul Petru al Transilvaniei îşi construieşte în 11267 o cetate de apărare
la Tăuţi, pe Valea Ampoiului, la 15 km de Alba Iulia 19 . In aceeaşi pe-
rioadă se construieşte la Piatra Craivii, aflată pe posesiunile .,oaspeţilor•
sasi din Cricău şi Ighiu, o nouă cetate regală, menţionată pentru prima
dată în 1272, ,,castrum nostrom Kechkes" 20 , care suplinea în comitatul
Albei dispariţia cetăţii din Alba Iulia, tot aşa cum cetatea Lita a supli-
nit transformarea Clujului din cetatea regală în oraş liber, la începutul
secolului al XIV-iea.
Cea mai concludentă probă că în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea Alba Iulia nu a mai avut o fortificaţie proprie este faptul că
saşii răsculaţi în 1277 pătrund fără nici o împotrivire în oraş şi atacă
direct catedrala, în care s-a refugiat populaţia şi căreia îi dau foc, fiind
ucişi peste 2000 de locuitori 21. Se pare că după această întîmplare tragică
episcopia şi capitlul, stăpînii oraşului Alba, şi-au pus problema ridicării
13
Zimmermann-Werner, Urkundenbuch .. ., I, pp. 8-9.
1
~ G. Entz, Die Baukunst ... , p. 168.
~ A. Sacerdoţeanu, Marea invazie tătară în sud-estul european, Bucureşti,
1
1933, p. 37; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, p. 151.

!ij DIR, C, veac XIII, I, pp. 54, 80, 171, 239.
n DIR, C, veac XIII, II, pp. 191, 362.
!ij V. Vătăşianu, Istoria artei ... , vol. I, pp. 42-57.
111 DIR, C, veac XIII, II, p. 180.
21i Kovary L., Erdely regisegei . .. , p. 313.
21 DIR, C, veac XIII, II, pp. 187, 190, 191.
72
unei fortificaţii pentru apărarea lor şi a orăşenilor. Cum biserica-c:.i-
tedrală era în curs de edificare, s-a încercat adaptarea acesteia la ne-
voile de apărare. Despre acest lucru se menţionează într-un document
din 1291, care numeşte semnificativ partea de vest a catedralei „arx".
Entz Geza crede că acest „arx" a fost amenajat sub forma unei terase
pe faţada de vest a catedralei, deasupra atriului, sprijinită de cele două
turnuri masive, la fel de puternice ca donjoanele cunoscute în acea
vreme 22•
Catedrala din Alba Iulia a îndeplinit şi rolul de fortificaţie pînă
la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, cînd
au început, probabil, lucrările de reparare a vechii cetăţi.
Printr-un act emis la Deva, în 8 noiembrie !1349, regele Ludovic J
al Ungariei ordonă prinderea, închiderea şi confiscarea averilor epiSC'J-
pului Transilvaniei, care se făcuse vinovat de necredinţă faţă de suveran,
pentru că „n-a voit să ne primească şi nici să pună să fim primiţi• în
cetatea sus-zisei biserici (din Alba Iulia) ... , spre marea necinste a cinstei
şi demnităţii noastre regeşti" 23 • Noua cetate, reconstruită la sfîrşitul se-
colului al XIII-lea sau la începutul celui de-al XIV-lea la Alba Iulia, cu-
prindea exact vechea zonă din interiorul castrului roman, zidurile fiind
reparate şi înălţate.
Cetatea şi oraşul Alba Iulia au cunoscut, în a doua jumătate a se-
colului al XIV-lea şi în secolul al XV-lea, o perioadă de relativă prospe-
ritate. ln timp ce alte oraşe şi aşezări din jur fuseseră distruse de inva-
ziile turceşti, Alba Iulia nu a fost afectată, probabil datorită existenţei
unei puternice fortificaţii.
După informaţiile lui Nicolae Bethlen, chiar voievodul Iancu de
Hunedoara ar fi întreprins importante acţiuni de fortificare şi a finanţat
unele lucrări pentru catedrala romano-catolică, care a devenit din 1456
necropolă familială 2 ". Bonfinius, relatînd luptele lui Iancu de Hunedoara
de la Sîntimbru, din 11442, precizează că „fiind voievodul nepregătit şi
copleşit de numărul mare al oştilor turce.şti conduse de Mezid paşa, şi-a
găsit scăparea refugiindu-se în cetatea Albei". Organizîndu-şi armata la
Alba Iulia, Iancu de Hunedoara a reuşit să-i înfrîngă pe turci undeva în
sudul Translvaniei, ,,aproape de graniţă" 25 . Acest episod, mai puţin cu-
noscut, pare că l-a determinat pe marele voievod să contribuie la for-
tificarea oraşului Alba Iulia, dar şi a bisericii din Sîntimbru, locul bă
tăliei din 1442.
Printr-un act din 7 octombrie 1459, Matei Corvin ordonă dărimare1.
zidurilor cetăţii Albei, drept represalii pentru participarea prelaţilor ro-
mano-catolici la răscoala nobilimii transilvănene condusă de voievodul
Ioan împotriva regelui, din anul 1458. Cu ducerea la îndeplinire a po-
runcii regale era însărcinat arhidiaconul Nicolae de Tîrnave, susţinăto
rul cauzei capitlului în faţa curţii regelui, el trebuind să înfrunte multe
dificultăţi pînă cînd reuşeşte ~ă obţină autorizaţia regală pentru dărîma
rea zidurilor şi umplerea şanţurilor cetăţii Al'ba Julia 26 • Stăruinţa capi'-
22 Entz G., La caiheclralc ..., p. 24.

:!:i DlR, C, veac XIV. IV, r. 520.
24 Gr6f Bethlen Mikl6s, Jfjukori eletew,k e,; Eriei.yorszag akkori tortenetein~k
tul.cjdon magatol Frantzia Nyelven valn leircisa, Kolozsvart, 1804, pp. 103-104.
2,, Bonfinius, Rerum Jfungaricarum. Decades JV et dimidis seu ltbri XLV,
Viena, 1744, p. 338. In legătură cu lupta de la Sîntimbru din 1442 a se vedea:
A. Fessler, Geschichte von Ungarn, publicată de Ernst Klein., vol. II, p. 969.
:a; E. Hulea, Cetatea Alba JuUa, l'n Repertoriul ... , p. 13.
73
1:lului fusese inutilă, deoarece ordinul nu a fost pus în practică. Acest
f?:pt ne este confirmat ş:i de prezenţa în cetatea Albei a unor castelani
.ai episcopiei menţionaţi în documentele din a doua jumătate a secolului
al XV-lea şi începutul celuide-al XVI-lea: 1461, Iacobus Lenghel; 1471,
Nobilis Emericus Zoloni; 1479, Demetrius Castelanus, iar în 1507 este
:a_mintit un provisor (administrator al cetăţii), Nicolaus Erdew, ;,provisor
•curias huius castri episcopalis albensis" 27 . · ·
La începutul secolului al XVI-lea, cetatea de la Alba Iulia nu mai
·corespundea cerinţelor tehnicii militare a vremii, ceea ce_ a determinat
episcopia şi pe cetăţenii oraşului să înceapă reconstruirea fortificaţiei.
In acest scop s-a cerut ajutorul regelui Vladislav al II-lea, .care ;a· dona:,
·1a 30 ianuarie 1516, 2000 florini pentru ridicarea zidurilor cetăţii.28 Docu-
mentul regal însoţitor precizează că zidul acelei cetăţi a Albei Trinsil-
·vaniei era într-adevăr ruinat din pricina vechimii şi aproape căzut, ia-:-
·pentru binele public şi pentru paza acelor părţi ale regatului. avea ne-
·voie dip plin de reparaţii şi înălţare, precum şi de alte întăriturj de
piatră. I se cerea, prin urmare, episcopului din Alba să înceapă neîn-
tîrziat repararea zidului pentru acea parte a sa care se întinqea pînă J::i.
,el (adică latura de sud unde se afla palatul episcopal), şi totodată să
·aibă grijă ca zidul să fie înălţat şi întărit cu alte lucrări din piatră, iar
·nu din lemn, şi cu acoperişuri laterale, spre binele tuturor. In felul
c1cesta, ,prin păstrarea şi menţinerea cetăţii în stare bună puteau fi apă
raţi toţi, de orice întîmplare, şi numai aşa ar fi fost feriţi de neîndurarea
vremilor viitoare şi de furia duşmanilor. In încheiere, regele cere episc:)-
pului să nu nesocotească sub nici o formă repararea zidurilor cetăţii, b3.
,chiar îl îndeamnă şi-l sileşte să se conformeze poruncii sale.
S-a crezut că menţiunea din 1516, conţinută în acest document, mm-
chează momentul construcţiei uriei noi fortificaţii feudale la Alba IulL1,
la începutul secolului al XVI-lea, dar documentul se referă, cum am
văzut, la o „restauratio", şi nu 18 ridicarea unei noi fortificaţii. O altă
·informaţie valoroasă ce o putem desprinde clin acest document se referă
1a repararea unei părţi a zidului cetăţii Albei ce intra în obligaţia episco-
p1,1lui, eeea ce denotă că celelalte părţi ale fortificaţiei erau în posesia
şi apărarea altor beneficiari, nenominalizaţi în document, dar care erau,
probabil, capitlui din Alba Iulia, breslele şi locuitorii oraşului.
Din analiza izvoarelor reiese că lucrările la cetatea Alba Iulia au
·început. se pare, chiar în 1516 şi au continuat apoi în tot cursul seco-
lului al XVI-lea. Prin 1523-1524, episcopul Transilvaniei, Varady, do-
nează 50 florini pentru continuarea lucrărilor la cetate: ,,ad maenia refi-
'Cienda et munitionis albensis" 29 . De asemenea, în registrul de socoteli
al episcopiei din Alba Iulia pe anii 1515-1524 găsim diferite menţiuni
T€f,eritoare la procurări de materiale şi cheltuieli pentru nevoile cetă
tiP0.
· _După ocuparea de către turci a oraşului Buda, în ariul 1541, Alba
Julia avea să devină în scurt timp capitala principatului Transilvaniei,
aflat sub suzeranitate turcească. Regina Isabella, văduva lui Ioan Za-
polya, şi fiul ei minor, Ioan Sigismund, recunoscut de sultan ca suc-
i·i Entz G., Die Baukunst .. ., I, p. 168; Mihail Popescu, Oraşe şi cetăţi din
Trnnsilvania, 1943. pp. 7-8 .
. :1L1 Hurmuzaki," Documente, II, 3, p. 242; V. Vătăşianu, op. cit., pp. 283-285,
604-605:. ,
1!' Balogh J., op. cit., pp. 251-252; E. Hulea, op. cit., p. 14.
'~' D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, vol. II, pp. 56, 58.
74
cesC>r a: t,1tălui său, după mai multe încercări de a se stabili la Lipova,
Gilău şi Sebeş, se opresc definitiv în 1542 la Alba Iulia, ocupînd o parte
din· palatul episcopal din interiorul cetăţii şi stabilind aici, pentru un
secol şi jumătate, capitala principatului Transilvaniei.
Alături de regina Isabella, cardinalul Martinuzzi îndeplinea funcţia
de tutore al fiului minor al lui Zâpolya, fiind astfel omul cel mai puter-
nic din Transilvania. Acesta începe să se orienteze, din 1549, spre parti-
da habsburgică, care dorea să cedeze Transilvania împăratului. El îi in-
vită printr-o scrisoare, datată în 5 iulie :1550 „ex castris ad Alba Iulia",
pe habsburgi să cuprindă Transilvania31• In octombrie, Martinuzzi, ;;!U
ajutorul trupelor trimise de Ferdinand de Habsburg, asediază cetatea
Alba Iulia. Verancsics, la 12 octombrie 1550, scria că Heromitul (Marti-
nuzzi) asedia Alba Iulia cu 24.000 de oameni, printre care 16.000 cava-
leri şi 4.000 pedestraşi. Isabella era în cetate împreună cu fiul ei şi con-
tele Petrovici, cu 2.000 de soldaţi. Cetatea fu înconjurată şi atacată cu
maşini. Ulterior sînt aduse bombarde, astfel incit, înainte de 20 noiem-
brie, deşi s-a ajuns intre timp la o împăcare de moment, oraşul a fost
ocupat de Martinuzzi, iar regina Isabella s-a retras la Sebeş 32 •
Din 11551, generalul Castaldo devine conducătorul Transilvaniei în
numele împăratului Ferdinand, pină în 1555, iar Isabella şi fiul ei fu-
seseră obligc1ţi să plece în Polonia. Castaldo are meritul de a fi introdus
pe scară largă utilizarea sistemului bastionar la fortificaţiile Transilva-
niei, folosind arhitecţi italieni.
Cetatea de la Alba Iulia, fiind şi reşedinţa lui Castaldo, s-a bucurat
de o atenţie deosebită din partea acestuia. In 1552, el găseşte cetatea
într-o stare necorespunzătoare 33 • Pentru lucrările de fortificare a utili-
zat, începînd din 1551, cu aprobarea lui Ferdinand de Habsburg, venitu-
rile episcopiei de Alba Iulia. 34
Gromo ne-a lăsat o frumoasă descriere a oraşului Alba Iulia şi a
cetăţii din timpul lui Ioan Sigismund: .,cetatea are un zid vechi de piatră
sfărîmicioasă, cu şanţuri nu prea largi şi nici prea adînci, de formă pă
trată, şi pentru frumoasa şi importanta aşezare Castaldo a pus-o în si-
gură apărare, ridicînd patru puternice flancuri (bastioane) principale şi
patru platforme de pămînt înapoia lor, ca să aibă înzestrările necesare
ca să se poată apăra un timp îndelungat de orice atac puternic" 35. Cas-
taldo a adăugat patru bastioane pe colţuri, din lemn şi pămînt,. plasate
în exterior, cu scopul mărturisit de a flanca curtinele, precum şi patru
platforme de pămînt plasate în interiorul cetăţii, în vederea aşezării pie-
selor de artilerie pentru a bate în exterior, peste zidul de incintă. Am-
bele tipuri de lucrări sînt specifice fazei de răspîndire a concepţiei bas-
tionare, ca elemente principale pentru purtarea pieselor de artilerie în
scopul flancării şi apărării îndepărtate36.
Lucrările la cetate continuă şi în a doua jumătate a secolului al
XVI-lea, cînd oraşul cunoscu şi o puternică dezvoltare sub raport urb:1-
"1 Hurmuzaki, Documente, II, 4, p. 472.

'" Ibidem, pp. 493, 499; Hurmuzaki, Documente, I. pp. 5-6.
J Hurmuzaki, Documente, II, 1., p. 281..
3
34
Hurmuzaki, Documente, II, 4, p. 600.
35 Aurel Decei, Giovanandrea Gromo. Compedio di tutto iZ Regno posseduto
da.i Re Giovanni Transilvana ed di tutte le cose notabili d'esso regno, în Apulum,

II, 1943-1945, pp. 172-173.
36 Viollet de Duc, Dictionaire raisonne de l'arhitecture fram;aise du XI ou
XJV-e siecle, 1869, Paris, vol. I, pp. 429-447.
75
nistic, economic şi cultural. In 1571, Paolo da Mirandola elaborează un
:proiect de întărire a cetăţii din Alba Iulia, pe care Cesare Baldigara
îl pune în aplicare în anii următori. După 1584 întîlnim la Alba Iulia
~i alţi arhitecţi italieni: Simone Genga şi Fulvio Genga:17 _
La 1 noiembrie 1:599, oraşul şi cetatea Alba Iulia sint martorele in-
trării triumfale a lui Mihai Viteazul în capitala Transilvaniei. In urma
biruinţei de la Şelimbăr, marele voievod a fost primit cu deosebit fast la
poarta Sfîntului Gheorghe a cetăţii de o impresionantă suită a nobilimii,
în frunte cu episcopul, care i-a predat cheia oraşului 38 .
După înfrîngerea lui Mihai Viteazul, oraşul are de înfruntat vitre-
gi;-1 unor vremuri tulburi, din septembrie 1600 şi pînă în 1603 fiind de-
vastat de mai multe ori de trupele mercenare ale lui Basta şi ale lui
Moise Secuiul39•
O nouă perioadă de prosperitate a oraşului Alba Iulia începe o dată
cu domnia principelui Gabriel Bethlen (1613-1629). Chiar în primul an
·de domnie, principele începe lucrările de fortificare a cetăţii Alba Iulia,
dieta hotărînd construirea a patru bastioane, dintre care două au fost
terminate pînă în 1627"0. Credem că aceste patru bastioane erau menite
să înlocuiască vechile bastioane de pămînt ridicate de Castaldo la mij-
locul secolului al XVI-le.:1.. Noile bastioane urmau să fie înălţate pe chel-
tui.ala celor „trei naţiuni" recepte din Transilvania: nobilimea maghiară,
·saşii şi secuii, iar al patrulea de către principe. Dieta următoare, din
1615, a refuzat să-i acorde principelui noi sume de bani ~i muncă gra-
tuită pentru cetatea Albei, iar cele din anii următori au aprobat puţin~
lucrări" 1, ceea ce explică faptul că s-au putut ridica doar două bastioane
din patru propuse, şi într-un timp exagerat de lung. Se cunosc o serii:'
de arhitecţi italieni .care au lucrat la .Alba Iulia în acest timp: Giovanni
Landi, Martino şi mai ales Giacomo Resti, cărora li se poate atribui pro-
iectarea şi execuţia celor două bastioane. Fiecare a fost însă proiectat şi
,executat de arhitecţi diferiţi, ceea ce explică deosebirile dintre ele. Con-
strucţia acestor bastioane de către principele Gabriel Bethlen este con-
firmată şi de cronicarii I. Szalardi42 şi Wolfgang Bethlen, acesta din urmă
lăsîndu-ne cea mai amplă descriere a cetăţii din secolul al XVII-lea:
„cetatea are un zid vechi de 6-7 secole ... zidit din ruinele vechiului
oraş Apulum vecin. Impăratul Ferdinand începuse odinioară un şanţ î.'1
faţa zidului, pe care l-a continuat Gabriel Bethlen. Acesta a mai zidit la
cele două colţuri ale cetăţii bastioane mari şi regulate, umplute cu pă
mînt. Cet::1tea are două porţi gemene, una către răsărit, care priveşte
spre Mureş şi către rîul Ampoi, avînd faţă de acesta o distanţă de I.OOO
de paşi. Se numeşte poarta Sfîntului Gheorghe, fiind întărită cu o bar-
b:1cană. Cealaltă poartă priveşte spre apus şi spre oraş şi poartă numele
:i 7 A. Kovacs ~i M. Ţoca, Arhitecţi italieni în Trnnsilvania în cursul :;ecolului

-al XVI-lea şi cd XVII-lea, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Series Historiae,
.fasc. 2, Cluj, 1973, pp. 22-24.
::i< Hurmuzaki, Documente, III, 2, pp. 360-361.
:m Hurmuzaki, Documente, III, 2, p. 372; vol. VIII, p. 256; Ibidem, pp. 267,
268; Andrei V eres, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
.Româneşti, Bucureşti, 1934, vol. VII, p. 129.
,,u Gh. şi V. Sebestyen, Arhitectura renaşterii în Transilvania, Bucureşti, 1963,
:p. 98; cf. G. D. Teutsch, Geschichte der siebenbilrger Sachsen, Sibiu, 1925, vol. J,
·p. 405.
1oL Gyalokay Jeno, Erdely vcirai 1736-ban, în Tfodtiirte1wti Koz!e:nenyek, rn::i:i,
;pp. 234-257.
·1~ I. Szalardi, Siralmas mac:mar kr6nika, Pesta, 1953, p. 34.
7G
Sfintulu'i Mihail, avînd un interval faţă de Dealul Viilor tot de ;1.000
de paşi. Cetatea nu are altceva decît puţuri de apă ... ; a existat o oare-
care fîntînă în Dealul Viilor, cu izvor subteran, din care principii au
adus apă la· palat prin conducte, dar datorită trecerii timpului numai
urmele ei se mai pot vedea" ." 3
Descrierea lui Wolfgang Bethlen se apropia de cea lăsată de Gio-
-vanandrea, de la mijlocul secolului al XVI-iea, ambii precizînd existenţa
1a Alba Iulia a unei cetăţi de formă pătrată, înzestrată cu două porţi şi
cu cite un bastion pe colţ şi şanţuri, începute în secolul al XVI-lea şi
terminate (două) sub principele Gabriel Bethlen. ·
Principele a acordat atenţie deosebită ridicării palatului din Alba
Iulia, menit să servească nevoile de confort, de apărare şi pentru repre-
zentarea curţii prineiare în relaţiile politice ale acesteia, atît interne cit
-şi externe. Lucrările pentru extinderea palatului au încep11:t în 11615 ~i
au continuat sub principii Bethlen, Rakoczi I şi Rakoczi al II-lea. Die-
tele Transilvaniei au votat în anii 1616, 1618, 1620, 1621 şi 1623 „labor
gratuitus" a iobăgimii Transilvaniei pentru lucrările la palatul din Alba
Iulia şi clin alte părţi 44 .
Perioada de înflorire edilitară şi economică a oraşului Alba Iulia
·se încheie în '1658, o dată cu marile invazii turceşti dezlănţuite de poli-
tica aventurieră a principelui Rakoczi al II-lea. În 1658, oştile •turco-
tătare ce numărau peste 50.000 de oameni au atacat oraşul, care avea r;
garnizoană de numai 2.000 de ostaşi. Cronicarul George Kraus r~latează
că: ,.Alba Iulia a fost dărimată pînă în temelie, împreună cu castelul
princiar şi palatele, minunate clădiri ridicate cu mari cheltuieli". Cu
această ocazie fură ucişi o mulţime de oameni, iar 569, duşi în robie. A
fost arsă biblioteca princiară şi întreaga arhivă, astfel incit „pagubele
pricinuite acestui oraş nu pot fi socotite"45_ Miron Costin, prezent şi el
aici, alături de domnul Moldovei, descrie că oastea turcească şi tătărească
a atacat oraşul Alba Iulia: ,,unde erau de pază a curţii crăieşti, cum zic,
nişte haiduci; deci şi curtea ~i oraşul Bălgrad într-o mică de ceas (adică
'în scurt timp) au stătut cenuşă"" 6 .
Invaziile au continuat în 1661 şi !1662, desăvîrşind distrugerile din
anul 1658. După aceste evenimente, oraşul Alba Iulia a rămas cu pu-
ţini locuitori şi fără apărare. Principele Mihail Apafi prefera să stea la
Făgăraş, de unde numai din cînd în cînd venea la Alba Iulia. ,,Oraşul
acum este într-o stare de dărăpînare, iar principele mai locuieşte aici
-doa'I" cînd petrece", spune cronicarul Nicolae Bethlen" 7. Mai preci-
zează că bastioanele construite de principele Gabriel Bethlen nu erau
încă umplute cu pămînt.
Cetatea Albei nu şi-a pierdut totuşi importanţa. Astfel, în i1686,
generalul Scherfenberg cere lui Apafi să-i predea trei cetăţi pentru
armata imperială: Clruj, Deva şi Alba Iulia, iar prin tratatul de la Blaj
din 1687, Alba Iulia se număra printre oraşele cedate de principe!~
4
~ Wolfgang de Bethlen, Historiae de rebus Transilvanicis, Sibiu, 1782, voL
li p. 619, vol. II, p. 439; vol. IV, p. 300; vol. V, pp. 32-138; 225, 353-356; 426-442.
44 MCRT, vol. VII, pp. 252, 279, 477, 490, 541, 561; vol. VIII, pp. 95, 494.
4
~George Krauss, Cronica Transilvaniei, Bucureşti, 1965, pp. 270, 404; N. Iorga,
Istoria Romdnilor din Ardeal, p. 257; Franciscus Zazy, Historia regni Hungaria<',
Tyrnaviae, 1737, pp. 224-225.
~H Miron Costin, Letopiseţul Tărit Moldovei, Ed. Tineretului, 1956, pp. 250-251.
" 7 Gr6f Bethlen Miklos, op. cit., pp. 104-105.
77
Transilvaniei armatei habsburgice 48. Din acest moment, Alba Iulia devine
unui dintre cele mai puternice centre militare ale Habsbutgîlor în Tran-
silvania. Frumoasele palate ale principilor, Colegiul academic şi alte
construcţii au fost transformate în cazărmi, iar valoroasele lucrări de
artă distruse.
· In 1704, dieta Transilvaniei, întrunită din nou în vechea capitală,
l-a proclamat pe Francisc Rakoczi principe, susţinîndu-1 în răscoala sa
antihabsburgică. Pentru acest act, generalul austriac Rabutin porun-
ceşte dărîmarea zidurilor cetăţii Alba Iulia, în semn de represalii. Or-
dinul s-a executat parţial, intre 27 -octombrie şi 3 noiembrie 1704
Cel mai vechi izvor cartografic cunosc11t referitor la cetatea şi ora-
şul Alba Iulia datează din secolul al XVII-iea,"' Pianta d' Alba Iulia, lu-
crare atribuită unui arhitect italian anonim (fig..2). Datarea acestui
izvor la sfîrşitul secolului al XVII-lea se COJJ.firmă prin faptul că în pla-
nul cetăţii a·par cele două bastioane de pe latura de sud, construite de
Bethlen, precum şi palatul princiar în forma şi dimensiunea pe care
'izvoarele literare ni-l semnalează în această perioadă. Acest plan-stampă.
reprezentînd cetatea şi oraşul Alba Iulia, mult mai sumar decît cel exe-
cutat de Visconti în 17U, este cu toate acestea important pentru faptnl
că s~ consemnează în el unele construcţii mai vechi, ce nu figurează în
planul de la începutul secolului al XVIII-iea. Potrivit acestui docume!1:
cartografic, fortifieaţia avea forma unui pătrat, iar oraşul, foarte sche-
matic redat, se întindea pe toate cele patru laturi exterioare ale cetăţii.
Fnrtificaţia, notată la legendă cu litera „A" (Castello}, avea pe latura
de sud, în afara celor dmlă 'bastioane construite de principele Be_ţhl~_n
între i1613 şi 1629, o poartă cu pod de lemn peste şanţul de apărare, si-
tuată în dreptul palatului princiar. Această poartă, menţionată şi în iz-
voarele scrise49, dădea în curtea princiară, uşurînd accesul la grădinile
principelui d-e pe această latură şi la şos,eaua principală spre podul Mu-
reşului, în direcţia Sebeş. Zidul ce forma latura de sud a cetăţii era du-
blat -de o linie punctată în exterior, pe care în actuala fază a cercetărilor
nu o putem explica, dar care ar putea să indice zidul de susţinere a
escarpei şanţului de apărare, lucru verificabil prin săpături arheologice.
Pe latura de nord identificăm, în plan, existenţa a două turnuri erte-
rioar-e de formă -rectangulară, unul aşezat la mijlocul curtinei, iar al
doilea, mai mare, plasat oblic în colţul de nord-vest al fortificaţiei.
Aceasta din urmă ar putea fi un mare turn bastionar consemnat şi în
planul lui Visconti. Porţile principale se aflau pe laturile de est, poarta
Sfîntul Gheorghe, şi de vest, poarta Sfîntul Mihail, dar pe care nu le mai
întîlnim în planul lui Visconti din !l 711, amenajate fiecare între două
turnuri rectangulare de dimensiuni mici, situate în interiorul incintei.
Poarta Sfîntul Gheorghe avea o mare barbacană circulară, plasată în
mijlocul şanţului de apărare, iar poarta Sfîntul Mihail un pod de lemn,
probabil cu un tronson mobil. Sistemul de poartă amenajată între două
turnuri rectangulare, situate în interiorul incintei, nu a mai fost întîlnit
deocamdată în arhitectura fortificaţiilor medievale din Transilvania, dar
el este prezent, ce-i drept mai rar, în arhitectura altor cetăţi europene
din secolele XII-XIV. Acest sistem fusese însă curent folosit la castrele
~8 I. Lupaş, Sfîrşitul suzeranităţii otomane şi începutul regim.ului habsburgic

în Transilvania, in Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice, seria
III, tom. XXV, p. 4, 13, 26.
" 9 I. Şerban, Cîteva consideraţii privind casa episcopului românilor din Alba
Julia (1531), în Apu.lum, XIX, pp. 191-192.
78
~M~~l~:;,t•'.~· ;·•~~~•~'•
":~~
';~~?;)
·\;~~J·j,
~~!;:;:t;
-Il
:; ii
(;:;' 'fi,, .
_,,,.
:~f ii~;~~·• 1,
~ -~- ~
...... 4.·,
- . l
'
·•
.
....,t
~
-:--.:~i, - '~ 'iI
•. A.-~~,~1:î7i-r1 ·- - -~
..:if,i \ .
..~---·
-:----. ::::~ l
·"- ~,
-~i -&."'~V ·_L :

ilo . ·. '
1.-
.,. · /J;,
~~n~
:~t;7A~:~ +-_-~. '.,, ţi
,:,,,..;; ~--
,·1·
. ··:
4 •1 /l - ·~·-·
Chiitâ,t Pălaz-i<i
'Prenc1pe,. · t,< .-tfl~-;i~:.~- ·----~ k <; .
,,;;..,
..:_"_.,,
..
i
J
{~ . ..:..:
,1.-. ~..
~
~· ~t~ .- .
,:-,. ._......,-i'\r .
.1. ;~til --· ~ -
·2 µ, "\ L') -·•.

-~-
.. -·--=·
-'· ~. j
.-._o _,\ :\ .i E
-•-~· . :.;,.
J~~,:; I
f
'i..:
. , ..... .,. •r\
_ ,_n ,~. .,...,__ _ ___ \'!{ -

-~
~jJ..,;;.._,ţ"~
https://biblioteca-digitala.ro
Fig. 2. Planul cetăţii şi oraşului Alba Iulia, executat / https://enciclopedia-dacica.ro
de un anonim italian în secolul al XVII-lea.
:Şi oraşele romane fortificate din secolele II-III e.n. La Alba Iulia, pre-
supuţiem utilizarea vechilor porţi ale castrului roman al Legiunii XIII
Gemina: poarta Praetoria la est şi Decuma:na la vest. Nu putem şti ddc~l
au fost întrebuinţate numai fundaţiile vechilor porţi sau şi porţiuni din
elevaţia zidurilor. Ulterior, în a doua jumătate a secolului al XVII-le::i,
vechile porţi fură transformate, adăugîndu:-li-se în exterior puternice-
barbacane, consemnate în planul ltti Visconti. Pe latura de vest, la sud"
de poarta principală Sfîntul Mihail, sînt consemnate în planul arhitec-
lului anonim 'un turn semicircular şi o poartă _pietonală situată în drep-·
tul catedralei :-Şi al palatului princiar, ce comunica cu oraşul exteri01·
.printr-un pod de lemn aşezat peste şanţul de apărare.
In interiorul fortificaţiei sînt redate, la legendă cu litera „B", pald-
tul princiar şi marea catedrală (Granchiesa e Palazzo del Principe). Şan
ţul fortificaţiei apare cu mult mai larg decit la Visconti. Oraşul (Citroj
este schematic redat. Consemnată în legendă cu litera „D", apare o bi-
serică (Chiesa de Greci) româneastă necunoscută, plasată în zona de
nord a oraşului, alta decît vreuna din cele două biserici ale mitropoliei
lui. Mihai Viteazul din Alba Iulia, desenate pe latura de sud a fortifi-
caţiei, dar necuprinse în legendă. Prezenţa acestei biserici confirmă, încă
o dată, existenţa în oraşul Alba Iulia a unei masive populaţii româneşti.
Cel mai important izvor cartografic privitor la oraşul Alba Iulia
este, fără îndoială, planul întocmit în !l 7ill de arhitectul italian Giovanni
Morando Visconti, pentru pregătirile ce le-a făcut stăpinirea habsbur-
gieă în vederea ridicării unei noi şi puternice fortificaţii bastionare
_(fig. 3). Lucrările s-au hotărît în consiliul imperial din 17il4, iar proiectul
fu aprobat la 18 aprilie, acelaşi an, de către celebrul general Eugeniu
de Savoia. Lucrările propriu-zise au .început în 4 noiembrie 15,1 7, în
prezenţa generalului Steinville şi a oficialităţilor oraşului 50 .
Situată în· mijlocul oraşului, cetatea veche avea un plan dreptun-
ghiular, cu
ziduri. drepte de piatră, flancate la colţurile de sud-est ~i
sud-vest de două bastioane de tip italian nou, cu urechi şi gît, cel de
sUd-vest fiind de dimensiuni mai mari. ln eolţul de nord-vest apare in
plan un turn rectangulari plasat în exteriorul curtinei, şi redat în di-
mensiuni mai mici decît în planul . din secolul al XVII-iea. Porţile ~e
aflau pe laturile de est şi de vest. Cea de vest se numea Sfîntul Mihail,
patronul oraşului, deoarece era amplasată în apropierea catedralei cu
acelaşi nume, poartă protejată de o mare barbacană tn forma literei
„M". Pe latura de est se afla poarta· Sfîntul Gheorghe, apărată şi ea de
o barbacană mare, de forma literei „U", cu deschiderea pe latura de
nord. In exteriorul zidurilor şi al bastioanelor se distinge bine traseul
umil şanţ sec de apărare, cu laturile nezidite, mai lat pe latura de sud
şi în jurul celor două bastioane şi mai îngust pe latura de est, unde o
pantă naturală, înaltă de circa .,15 m, favoriza din punil:t de vedere de-
fensiv această parte a cetăţii. 1n -juni! catedralei şi al palatului princiar
este redată acea construcţie de apărare formată din. Clădiri intre care
se află şi „Kendervarul", pe care Viscoriti o numeşte „linia de fortift-
caţie executată pentru apărarea magaziilor ce
se află în palat". Această
lucrare a fost începută de principele Gabriel Bethlen ip. 1625, mai ales
50 Silviu Drag6mir, . Mormîntul lu~ Mihai Viteazut· şi vţchea catedrală din

AU:ia Iulia,. în Analele Academiei Române, Memr-,riile s_ecţi~nii istorice, seria III-.
ţ'om XXI, Bucureşti, 1939, pp. 48_4~98 şi planşa de fa sfîrşţtul lucrării, in. legeJ:?dă
literele I şi K. . . · ·. " · ·
80
Fig. 3. Alba Iulia. Planul cetăţii vechi executat de Morando Visconti în anul 1711.
după ce şi-a dat seama că nu va reuşi să construiască decît două din

cele patru bastioane proiectate pentru cetate. Lucrările au fost continuare
de principii Rakoczi I şi Rakoczi al II-lea, încît palatul putea fi apărat
independent de cetate~ în caz de nevoie. Măsurătorile în teren arată ca
cetatea veche avea Uri plan patrulater, cu laturile măsurînd între 41 5 ff1
·şi 430 m, identic cu oel al castrului roman. Construcţia ocupă cea mai fa-
vorabilă zonă de pe· platoul ce se întindea pe prima terasă a, Mureşului.
Urme vizibile la suprafaţă s..:au păstrat numai din zidurile de pe latu-
rile de riord şi sud. Pe latura de -sud, conservată mai bine, se poate
vedea încă o porţiune de circa 150 m din vechea eurtină. Zidul este
construit din piatră şi puţină cărămidă. El se compune din două para-
mente formate din blocuri regulate de piatră fasonată, de mărimi dife-
rite, între care găsim un ·zid de umplutură din piatră de carieră sfărî
mată, din piatră de rîu şi cărămidă, toate înecate în mult mortar cu
6 - Fortificaţii medievale de piatră din secolele Xlll-XVI 81

conţinut bogat de praf de cărămidă pisată (pl. III). Grosimea zidului
variază intre 1,90 m şi 2,10 m, iar înălţimea păstrată măsoară pînă la
6- 7 m. Partea superioară era încastrată cu un parapet înalt de circa
1.50 m şi gros de 0,50 m, prevăzut cu un sistem de mici metereze pentru
arme uşoare de foc. Crenelurile au înălţimea de 0,55 m, lăţimea int2-
rioară de 0,28 m şi lăţimea exterioară de 0,12 m. La parapet se putea
ajunge pe un drum de strajă susţinut pe console de lemn.
Elementul care domină şi azi această latură este vechiul palat prin-
ciar, a cărui latură sudică se sprijinea direct. pe. zidul cetăţii şi pe cele
două .bastioane constrµite de principele Gabriel Bethlen, înglobate par-
ţial în cetatea din secolul al ·XVIII-iea. Viechile bastioane au fost păstrate,
primind destinaţia de „cavalieri" (forturi) şi fiind înglobate în mijlocul
noilor bastioane, numite ale Trinitarienilor ş~, respectiv, Eugeniu de
Savoia. Cu această destinaţie sînt redate şi în planul cetăţii întocmit de
generalul Weiss în 1731, fiind însemnate la legendă cu litera· ,,T" şi de-
1
numite „cei· doi cavalieri bătrini" 51 . Cel mai mare este bastionul de sud-
est, de lîngă palatul princiar, care fusese construit pe cheltuiala princi-
pelui. Este ·unul din marile bastioane construite în secolul al XVII-iea,
avînd feţele dispuse în unghi de 60 grade, lungi de 1119 m, ur~chi semi-
circulare cu diametrul de 10,80 m şi flancurile de 23 m. în flancuri au
fost amenajate cazemate interioare la nivelul şanţului, formate din două
~amere boltite semicilin~ric, de circa 15 m lungime şi 6 m lăţime, pre-
văzute cu două metereze de cărămidă pentru piese grele de artilerie,
cu scopul de a flanca 'fiecare cel puţin jumătate din curtina acestei la-
turi. Un asemenea bastion intîlnim şi la cetatea Oradea, construit în
aceeaşi perioadă de către arhitectul Giacomo Resti, care este şi autorul
celui de la Alba Iulia. Zidul bastionului este din zidărie de cărămidă
şi piatră. Are o grosime de 3 m şi o înălţime de 9 m. Baza, pînă la înăl
ţimea de 3,30 m, este din cărămidă, urmînd o porţiune de aceeaşi înăl
ţime, din piatră, subliniată de un ciubuc semicircular tot de piatră
(pl. IV): .
Celălalt bastion plasat în sud-est este mai mic şi neuniform. Fe-
ţele au o lungime de 85 m, fiind dispuse în unghi de 67°, iar urechile
sînt de formă semiovală, cu lungimea de 14 m, lăţimea de 10 m la bază
t:,i de '6 m la vîrf. Flancurile au lungimea de 20,50 m, fiind prevăzute
cu cazemate interioare de formă identică cu cele de la bastionul mare,
avînd fiecare cite două metereze pentru piesele de artilerie ce flancau
această latură a cetăţii (pl. V).
Cu ocazia unor lucrări de canalizare în cetate, întreprinse în anii
1966-1968, s-au putut preciza cîteva probleme privind traseul şi forma
curtinei şi a şanţului vechii cetăţi. Intre poarta a IV-a a cetăţii actuale
şi colţul de sud-vest al Catedralei Reîntregirii, la o adîncime de 2,20 m
au ieşit la iveală resturi din fundaţia zidului vechii cetăţi: fragmente d•~
piatră cioplită şi cărămidă în mult mortar, dispuse într-o zonă lată d?
2,20 m. Din observaţiile stratigrafice reiese că la începutul secolului i3l
XVIII-lea zidul fusese demolat si materialul reutilizat la ridicarea ce-
tăţii noi. !n exteriorul lui s-a profilat şanţul vechi al cetăţii, umplut în
secolul al XVIII-iea, avînd o lăţime .de 16 m, cu maluri nezidite, şi o
adîncime de 5,80 m, dimensiuni verificate printr-un sondaj executat de
51 Costin Moisescu, Consideraţii . asupra tipologiei monumentelor dispărute ale

Mitropoliei Bălgradului, ln Sţudii şi cercetliri . de istoria artelor, Seria artli pJas-
tică, nr. 2/1972, p. 291.
82
şantierul de restaurare a Catedralei Reîntregirii. Aceeaşi !undaţie a fost
surprinsă între colţul de nord-vest al catedraiei şi baia populară. ·
Cu ocazia acestei lucrări s-a identificat şi singura porţiune a zidu-
lui vechii cetăţi, pe latura de est, surprinsă în strada Mihai Viteazul,
la circa 20 m vest de poarta a III-a· a cetăţii. Pentru fundaţie, aşezată
într-un sol argilos şi avînd a grosime de •1,80 m şi înălţime<'I de 1 m, s-a
folosit piatră de rîu de dimensiuni mijlocii, înecată în mortar de culoare
albicioasă. Menţionăm că toate fundaţiile descoperite sînt ale castrului
roman, utilizate în continuare la fortificaţia medievală.
Din latura de nord s-au păstrat porţiuni însemnate, circa 60 m din
zidul vechii cetăţi fiind înglobat în clădirea internatului Institutului ro-
mano-catolic şi cea a casei Apar. Zidul apare doar în flancul estic al
ultimei clădiri, avînd o grosime de 1,80 m şi o înălţime de 6-7 m.
În ultimii ani, datorită unor lucrări de reparaţii ce s-au executat Id
clădirea fostului palat princiar şi la casa Apor s-au făcut decapări de
tencuială pe suprafeţe întinse, creîndu.:.ne posibilitatea de a întrepri,nde
importante cercetări de parament al zidurilor de incintă ale vechii forti-
ficaţii din Alba Iulia. Pe latura de sud, zidul incintei, construit din
blocuri paralelipipedice de piatră cioplită, de dimensiuni variate, era
comun cu cel al palatului princiar, rosturile mari dintre blocuri fiind
umplute cu mortar şi fragmente din cărămidă pisată (pl. VI). Se pot
distinge, în unele zone, 6 pînă la 8 asize de piatră cioplită de dimensiuni
între 0,40 m şi 0,85 m. Zidul a fost în întregime ridicat din piatră cu
paramente formate din blocuri paralelipipedice cioplite, iar nucleul, din
piatră măruntă înecată în mortar. In schimb, zidul păstrat pe latura de
nord este construit din piatră brută. 1n actualul stadiu de cercetare,
este foarte greu să precizăm care dintre ziduri sînt din epoca romană şi
care au fost ridicate î111 evul mediu. Presupunem că, parţial, cele con-
struite din blocuri cioplite ar putea fi de epocă romană, refăcute şi
completate în evul mediu. Fundaţiile sînt însă în întregime ale castru-
lui Legiunii XIII Gemina. Numai prin cercetări arheologice viitoare
vor putea fi cunoscute mai bine problemele privind legătura dintre
castrul roman şi cetatea medievală de la Alba Iulia. Cu ocazia lucrări
lor de decapare a unor importante suprafeţe ale zidurilor vechii cetăţi
au ieşit la lumină două porţi necunoscute încă. Pe latura de nord, exact
în axul străzii Ecaterina Varga, în peretele casei Apor s-au descoperit
ancadramentele unei porţi carosabile, lată de 4 m şi înaltă de 5 m
(pl. VII). În partea exterioară, această poartă are un ancadrament din
blocuri de piatră cioplită cu muchiile teşite, în arc uşor frînt. Golul
porţii a fost umplut ulterior cu zidărie din piatră şi cărămidă. Dup.:i
forma arcului, această poartă, nemenţionată în izvoarele scrise, ar putea
data din secolul al XV-lea, fiind închisă, din motive necunoscute, pro-
babil în secolul al XVI-lea. Pe latura de sud s-a identificat „poart1
princiară", menţionată atît în documente cît şi în planul arhitectului
anonim di111 secolul al XVII-lea (pl. VIII). Se păstrează ancadramentele
de piatră, după care s-au putut stabili două faze de construcţie ale aces-
tei intrări. In prima fază, fusese utilizată ca poaTtă carosabilă, amena-
jată direct în zidul de incintă, măsurînd în lăţime 2,40 m şi în înălţime
3 m. Ancadramentul se formează din doi montanţi din blocuri de piatră
cioplită şi un arc semicircular cu muchia teşită. Întreaga lucrare pare
neglijent construită. !n faza a doua, această poartă carosabilă a fost
astupată, şi în golul rămas s-a amenajat o intrare pietonală, înaltă de
3,15 m şi lată de 1,65 m. Portalul are doi montanţi înalţi de 2 m, de-
83
rwraţi cu vrejuri, foarte rău conservaţi, peste care se află o arhivoltă se-
·micirculară decorată cu un tor profilat cu palmete. Cele două ancadra-
mente ale .acestei intrări datează din secolul al XVII-lea, prima fază
cdin timpul principelui Gabriel Bethlen, iar a doua din vremea principP.-
lui Gheorghe Rakoczi al Ii-lea, foarte probabil din 11658, cînd sînt ate:;-
tate documentar lucrări urgente de fortificare a cetăţii din Alba Iulia
sub presiunea unei iminente invazii turceşti. Acestea sînt doar o parte
din constatăt.ile prilejuite de lucrările de reparaţii amintite, ceea ce n2
determină să bănuim că în viitor vor ieşi la iveală şi alte elemente
arhitectonice ale cetăţii din Alba Iulia.
Urmele vechii cetăţi descrise mai sus, datorate unor cercetări arheo-
logice ocazionale, completate apoi cu cert?etări sistematice, ne îndreptă
·ţesc să afirmăm că dimensiunile şi forma cetăţii medievale a oraşului
Alba Iulia au fost determinate de traseul castrului roman. ln evul
mediu, zidurile acestora fuseseră mereu refăcute, înălţate şi completate
cu alte elemente de apărare: turnuri, bastioane, barbacane etc. Planul
rectangular al ce.tăţii îngloba o suprafaţă relativ mare de teren (peste
180.000 mp~, suficientă pentru nevoile de apărare ale oraşului Alba
Iulia, pentru zona de vest, unde se afla oraşul medieval, nefiind nece-
:sare alte lucrări de fortificare.
Fortificaţia medievală de la Alba Iulia, aşa cum o cunoaştem din
.sursele do.cumentare şi din cele arheologice, s-a situat intre cetăţile de
nivel mediu ale Transilvaniei. Ea, nu era la înălţimea misiunii de a apăra
capitala principatului, fiind cucerită de mai multe ori în operaţiile de
asediu. Prababil, existenţa parţială a zidului castrului roman i-a împie-
dicat pe constructorii din evul mediu să ridice o fortificaţie nouă, ei
mărginindu-se să aducă din timp îm timp completări, reclamate de
evoluţia sistemelor de fortificaţie.
Constatăm to.tuşi că s-au făcut mari eforturi din partea principilor.,
a cetăţenilor oraşului şi a episcopiei de a ridica la Alba Iulia o fortifi-
caţie puternică şi utilă pentru apărarea oraşului, aplicîndu-se deseori
soluţii noi, ce au reprezentat tot atîtea etape însemnate în evoluţia siste-
mului de fortificaţii al Transilvaniei în secolele XIII-XVIII.
BALCACIU
(comuna Şona, jud. Alba)
Biserica fortificatâ de la Bălcaciu, aşezare atestată documentar în

anul il319, este una dintre cele mai importante diln. valea Tîrnavei Mici,
atît prin amploarea lucrări'lor, cît şi prin originalitatea lor. Complexul
fortificat e aşezat pe o 'Înălţime situată în partea de sud-vest a satului,
avînd pe toate laturile pante înclinate, favorabile unei apărări naturale.
Informaţiile documentare lipsesc, şi de aceea W. Horwath 52 şi E. Sige-
rius5.3 se mărginesc să încadreze arhitectura prin comparaţie şi să da-
teze fortificaţia in secolul al XVI-lea, ceea ce nu corespunde realităţii,
deoarece fortific.aţia din jurul bisericii gotice din Bălcaciu s-a construit
''' Walter Horwath, .-Siebenburgisch-săchsische Kirchenburgen, p. 25.

;;J E. Sigerus,, .:Siebe.nbiJ.rgisc~să.chsische Kirchenburgen, p. IO.
,84
'în cel puţin două faze. Clădirea a suferit mari transformări între anii
1807 şi 1810. In 1856 a primit un nou turn 54, păstrînd din lucrările de
fortificare doar un puternic reduit, aşezat deasupra corului gotic şi spri-
jinit pe contraforturi exterioare construite din zidărie de piatră şi că
rămidă. Reduitul are trei niveluri de apărare, fiecare avînd înălţimea de
cire.a 3 m, grosimea zidului de 0,90 m, întreaga construcţie ridicîndu-se
pînă la înălţimea; de 20 m de la nivelul solului (pl. IX). Primul şi al
doilea nivel au fost aşezate pe planşee de bîrne, fiind înzestrate pe
toate laturile cu metereze, al doilea nivel cu metereze în formă de
gaură de cheie inversată, specifică pentru perioada utilizării armelor de
foc. Ultimul etaj păstrează, lucru excepţional, forma: veche a peretelui
de paiantă care se sprijină pe contraforturi. Acesta este mult împins
în exterior, depăşind nivelul construcţiilor în aşa fel încît luptătorii să
poată controla baza zidăriei corului bisericii. Accesul la turnul-reduit
se face prin biserică, dar şi printr-o scară mobilă, plasată la primul
etaj, pe latura de nord. Turnul îndeplinea în acest caz rolul de ultim
refugiu şi loc de observaţie şi de conducere a operaţiilor de apărare.
Biserica a fost înzestrată cu două curtine dispuse concentric, din
zidărie de pia:tră şi cărămidă. Din prima curtină nu s-au mai păstrat
decît urmele unor fundaţii pe latura de nord-est a corului unor încă
peri mici, utilizate la începutul secolului al XX-lea ca hambare. Prima
curtină înconjura biserica la distanţa de circa 10-15 m. W. Horwath
citează un desen de la începutul secolului al XIX-iea ÎIIl care se putea
distinge o parte din acest zid al curtinei, înzestrat cu un turn de poartă.
Această curtină a fost demolată, probabil în anii 1907-1910, piatra şi
cărămida fiind refolosite la refacerea bisericii de către mesterii F. Fi-
scher şi M. Kreter din Sibiu:>5_ Aşadar, biserica din Bălcaciu a fost for-
tificată, ÎIIl prima fază, cu o curtină simplă cu zidărie de piatră şi cu
un turn de poartă. In cea de-a doua fază s-a construit o nouă incintă
exterioară, de formă aproximativ circulară, închizînd un spaţiu lung de
82 m şi lat de 76 m, fiind înzestrată cu 6 turnuri exterioare pe plan
rectangular. Curtina, ridicată din piatră locală şi cărămidă, este înaltă
de 6 m şi groasă de 1 m. Se compune din porţiuni de zid drepte (circa
20 m), sprijinite pe latura de est de contraforturi exterioare scunde, pb-
·sate la intervale de 8-10 m (fig. 4). In interior, la înălţimea de cir::a
3 m, se află drumul de strajă, susţinut pe bîrne de stejar în consolă.
Parapetul este înzestrat · cu metereze simple, căptuşite în interior cu
cărămidă şi prevăzute cu obloane de închidere din bîrne groase de ste-
jar. Turnurile sînt de tip „coajă", adică cu zidărie numai pe cele trei
laturi exterioare, cea interioară fiind lăsată liberă. Cinci turnuri uni-
forme au un plan rectangular, cu laturile între 4 şi '5 m, iar un al şa
selea, pentagonal, este plasat pe latura de sud. Ulterior, acestor tur-
nuri li s-a adăugat în interior o prelungire şi au primit de la primul
nivel o boltă semicirculară de cărămidă, putînd .astfel adăposti la parte1·
hambarele cu cereale şi buţile cu vin ale comunităţii 56 . Turnurile au
acoperişul într-o singură apă, căpătî:nd prin aceasta forma de pupitru,
şi avînd parterul înzestrat, pe trei laturi, cu mete:i,eze mari pentru arme
de foc şi două etaje dotate cu metereze în formă de gaură de cheie
inversată, pentru arme uşoare de foc, toate înohizîndu-se cu obloane
f>4 F. Horwath, op. cit., p. 25.

55 Ibidem.
~ V. Vătăşianu, Istoria artei ... , p. 582.
85
.' ,--·······~ -
, , . .
'
:_~•B .' .
A
A- tn<.,n1o
Fig. 4. Biileadu. Planul bisericii fortificate.
grele de stejar. Poarta de intrare a fost amenajată pe latura de sud,

traversînd o construcţie etajată, la origine un turn interior cu laturile
de 5,50 X 4,30 m. Alături de această poartă carosabilă fusese amenajată
o intrare pietonală, lată de il m. Deasup;ra porţii se afla casa pazniculuj,
iar alături de intrarea pietonală o celulă pentru arestaţî. In interior,
adosate zidului de incintă, erau înşirate, pe două niveluri, cîteva zeci
de camere de refugiu pentru familiile comunităţii Bălcaciu. Majoritate;:1
fuses eră construite din piatră şi lemn, avînd dimensiunile de 4-5 m
lungime şi 1,40-2 m lăţime . Fortificaţia dispunea de o fîntînă cu a p{t
potabilă, adîncă de 25 m, precum şi alte instalaţii: cuptor de pîine, r î'j-
n iţe , ateliere de reparaţii etc., necesare pentru nevoile de apărar e în -
delungată. In apropiere d e poarta cetăţii se află inserat ă în zid, o inscrip-
ţie: .,Martin Textoris 1789", ce poate indica o reparaţie a zidului.
Prin amploarea lucrărilor de fortificare constînd din ridicarea -1
două rînduri de curtine, cea exterioară fiind flancată de 6 turnuri, i,r-
peste cor de un turn reduit, biserica din Bălcaciu se situează printre cele
mai puternice fortificaţii de acest fel din Transilvania. Este evident fap-
tul că sistemul de fortificaţii a fost ridicat în cel ,puţin două faze im-
portante. Din a doua jumătate a s-ecolului al XV-lea, probabil după pri-
mele invazii turceşti, care au ajuns pînă în zona Tîrnavei Mici, trebuie
să dateze prima incintă , constînd dintr-o fortificaţie de tip simplu în
jurul bisericii, cu un turn de poartă. În faza a doua s-a ridicat o nouă
curtină, înzestrată cu turnuri rectangulare de tip coajă, precum şi tur-
nul-reduit de deasupra corului bisericii, lucrări caracteristice pentru în-
ceputul secolului al XVI-lea. De altfel, turnurile de tip coajă şi tur-
nurile poligonale sînt cele ce se răspîndes c în Tr ansilvania în aceast ă
86
p.:.,rtoadă~i,_ Astfel, biserica din Bălcaciu face parte din complexul bise-
ricilor cu turn-reduit peste cor, răspîridit în zona Tîmavelor, care da-
tează de la începutul secolului al XVI-lea 58. Ansamblul fortificat este
unul dintre cele mai puternice din zonă, fiind păstrat în condiţii relativ
.bllne, ceea ce dovedeşte că această comunitate a dispus de mijloace su-
.ficiente pentru a ridica şi menţine· fortificaţia. ·
BOZ
(comuna Doştat, jud. Alba)
Cea mai interesantă biserică fortificată aşezată la limita de vest a

zcnei de răspîndire a acestor tipuri de bis€rici se află la Baz 59 • Plasată
In centrul aşezării, biserica, lungă de 21 m şi lată de 8 rn,, a fost con-
struită iniţial pentru a purta un reduit peste navă şi cor (pl. X). Este
ridicată fo întregime din cărămidă, înlocuind vechea biserică romanică.
Nava şi corul au aceeaşi lăţime, încît formează un bloc masiv peste care
stă reduitul cu două niveluri de apărare, slAA,ţinut de arhivolte sprijinite
pe contraforturi si console asezate intre acestea. Contraforturile sînt sim-
ple, cu profil dreptunghiular, plasate la intervale de 3,50 m unul de al-
tul, ultimul pe latura de sud la 2,30 m, avîri.d intre ele cite trei console
rotunjite cu retrageri treptate. Intre arhivolte şi zidul bisericii au fost
amenajate mici guri de păcură pentru apărarea bazei zidului (pl. XI).
Cele două niveluri ale reduitului, înalt de 6 m, sînt înzestrate cu mete-
reze, un rînd la nivelul consolelor şi altul în partea superioară, toate
de formă rectangulară şi de dimensiuni mijlocii. Accesul la etajele de
apărare se realiza printr-o scară în spirală, amenajată într-un turnuleţ
poligonal plasat în colţul de nord-vest al navei, precum şi pe latura de
vest, printr-o deschizătură .aflată la nivelul reduitului la care ducea o
scară de lemn, mobilă. !nălţimea bisericii, cu cele două niveluri de apă
rare, nu depăşeşte 12 m.
Dintre amenajările exterioare de apărare s-a mai păstrat o con-
strucţie rectangulară pe latura de vest, care adăpostea poarta de intrar~
în incintă, azi astupată, şi care avea la nivelul superior o galerie de
apărare susţinută pe bîrne de lemn. Celelalte construcţii de pe această
latură fură adăugate mai tîrziu. Biserica era înconjurată cu o curtină
de ziduri din cărămidă, păstrată parţial, şi de un şanţ de apărare umplut
cu apă din pîrîul ce curgea în apropiere. ln ansamblu, lucrările de for-
tificare a bisericii din Boz sînt modeste, dar felul ingenios de construc-
ţie a reduitului peste cor şi navă, sprijinindu-se în exterior pe contra-
forturi şi console de cărămidă, o situează printre cele mai interesante şi
originale construcţii de apărare din Transilvania. V. Vătăşianu o consi-
"' Gh. Anghel, Cetăţi medievale de la Alba Iulia, I, în Apulum, XIII, 1975,
p. 9î. ,
sa I. Fabritius-Dancu, Cetăţi ţărăneşti săseşti din Transilvania, Sibiu, 1980,
f. 58. .
w Halavâts Gyula, Uti jegyzetek Szdszsebes klirnyerăl, în A&, XXVI, 1906,
pp. 213-214; V. Roth, Die kirchlichen Baudenkmaler des Unterwaldes, în Beitrage
zur Geschichte der ev. Kirche A. B. in Siebenbilrgen (Teutsch-Festschrift), Sibiu,
1922, pp. 307-308; Idem, Die Deutsche Kunst in Siebenbiirgen, Berlin-Hermann-
stadt, 1934, p. 69.
87
dei:-ă o variantă a tipului Saschiz, datînd-o la începutul serolului al XVI-
lea, atît după formele gotice tirzii (boltă cu nervuri în formă de plasă),
dt şi după data 11523, încastrată pe boltă 60. La acestea se mai adaugă
utilizarea în totalitate a cărămizii ca material de construcţie, caracte-
ristic pentru începutul secolului al XVI-lea. Opinia lui George Oprescu
referitoare la transformarea unei biserici mai vechi, care ar fi primit
re-duitul peste cor şi navă 6 1, nu corespunde realităţii. Biserica din Boz
este unitară tocmai prin faptul că a fost concepută iniţial ca o biserică
cu reduit peste cor şi navă, în scop de apărare.
CETATEA DE BALTA
(jud. Alba)
Cetatea veche era aşezată în hotarul comunei Cetatea de Baltă, în

locul numit „Luncă", într-un ,tiriunghi format din cursul Tîrnavei Mk:i,
pîrîul Ritului şi dealul numit „După grădini". Denumirea comunei a
fost dată de asezarea cetătffi într-o zonă mlăstinoasă.
Din cetate~ distrusă 1~'1fojlocul secolului· al XVI-lea nu se păstren{t
decît urme firave la suprafaţă, sub forma unei movile de pămînt în mij-
locul unui cîmp, înalte de circa 1 m şi cu diametrul de circa 40 m (pl.
XII). Mulţi istorici au publicat izvoare documentare şi unele comentarii
asupra acestei impontante cetăţi, mai ales datorită faptului că timp de
peste un secol a stat sub stăpînirea domnilor Moldovei. Menţionăm,
printre lucrările valoroase, pe cea a lui M. Salzer, bogată în informaţii
documentare 6'.! referitoare la vechea cetate si la castelul din secolul
al XVII-lea, apoi lucrările lui L. Kovary 63 , G. Kisch64 , F. Schultz65, J.
Konyoki 66 , care, reproducînd documentele mai vechi, adaugă şi infor-
maţii noi. În legătură cu stăpînirea domnilor Moldovei asupra Cetăţii
de Baltă menţionăm lucrările lui G. Bariţh1G 7 , C. C. Giurescu 68 , rN. Ior-
ga1J9, I. Lupaş7 7 , Şt. Manciulea71 , Şt. Meteş 72 , V. Motogna73 , V. Pârvan7",
ou V. Vătăşianu, Istoria artei . .. , p. 602.

ui George Oprescu, Biserici cetăţi ale saşilor din Ardeal, Bucureşti, 1936,
p. 22.
'" M. Salzer, Kolcelburg, în Volkskalender, Sibiu, 18!i0, pp. 33-38; Reisebilder
aus Siebenbiirgen, Sibiu, 1860, pp. 363-375.
lv.l Kovary L., Erdely regisegei . .. p. 210.
,;,, G. Kisch, Kokelburg, In K9respondenzblatt, Sibiu, 1924, p. 25.
u, Schultz F., Epitesz jelentese Erdely utja.r6l, publicat de F. Storno, în Ae,
II, 1859/1860, pp. 157-158.
im Konyoky J., A kozepkori vcirak, Budapest, 1906, pp. 178, 248.
a, G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei, I, Sibiu, 1889, pp.' 3-7.
i;;s C. C. Giurescu, Istoria românilor, II, partea I, Bucureşti, 1843, pp. 57, 419.
~ N. Iorga, Istoria românilor, IV, Bucureşti, 1937, pp. 194; Idem, Neamul
românP.sr. din Ardeal, Bucureşti. 1939, pp. 128; N. Iorga-Gh. Balş, HistoirP. de
Part roumain ancien, Paris, 1922, p. 87.
,o I. Lupaş, Istoria unirii romdniZor, Bucureşti, 1937, p. 90.
71 St. Manciulea, Aşezările româneşti din Ungaria şi Transiivania în ser.alele
XIV-XVI, Cluj,·1944, pp. 179-180. -
n Şt. Meteş, Posesiunile domnilor şi boierilor din Ţările române în Ardeal
şi Ungaria, Arad, 1925, p. 33.
,~ V. Motogna, Relaţiile dintre Moldova şi Ardeal în secolul al XVl-lea, Dej,
1928, pp. 56-65. .
'~ V. Pârvan, Relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Ungaria, 1901, p. 107.
88
Şt. Pascu 75 , D. Proda.n 7G, C. Suciu77 , I. Ursui8, V. Vâtaşianu arată că
această cetate fusese unul dintre cele mai vechi castre regale, fiind da-
tabilă din vreme cînd hotarele statului feudal ungar au ajuns în acele
părţi. Cetatea a fost reconstruită în secolul al XIV-lea, cînd sînt men-
ţionaţi în documente castelani ai regelui 79 .
Pe 11ngă ştirile documentare asupra cetăţii, lucrarea de faţă consem-
nează şi rezultatele parţiale ale săpăturilor arheologice întreprinse de
Muzeul Unirii din Alba Iulia în anii 1969 şi •1971.
Cetatea feudală de la Cetatea de Baltă este una din cele mai vechi
fortificaţiidin Transilvania, fiind amintită în izvoarele scrise cu prilejul
consemnării îndepărtatelor posesiuni ale abaţiei din Arad, printre care
satul Asinip, învecinat „cum villa cuculiensis castri" 80 . Documentul. amin-
tit a fost datat la începutul secolului al XIII-iea, între 1202-'120331 .
Există, fără îndoială, o legătură firească între apariţia Cetăţii de Baltă
şi prima menţiune a comitatului Tîrnavelor, unitate administrativă a
regatului ungar, consolidat abia la începutul secolului al XIII-lea în zona
Tîrnavelor-82.
„Castrum cuculiensis" 83 apare menţionat în mai multe documente din
prima jumătate a secolului al XIII-iea, în anii 11216, 1230 şi 123884 • Aces-
te informaţii documentare se referă, probabil, la o fortificaţie care în-
conjura biserica reformată aşezată într-o poziţie dominantă în centnil
comunei. Fortificaţia fusese din lemn şi valuri de pămînt, iar din ea
·~-au mai păstrat doar porţiuni din şanţul de apărare. A. Gomboş şi G.
Entz cred că sub denumirea de „villa qua Kuomellburch dicturs", con-
semnată în Anales Frisocenses în anul 1241, unde se relatează nume-
roasele pustiiri ale tătarilor, se ascunde aşezarea de la Cetatea de Bal-
tă85. După această dată izvoarele documentare nu o mai menţionează o
lungă perioadă de timp. Abia în -1324, după ce i-a înfrlnt pe răsculaţii
saşi la Rupea, regele Carol Robert se afla, la 16 iulie, lingă Cetatea de
Baltă&i. Un prim castelan este amintit în 1331, ,.magistrul Ştefan zis
Pogan", iar doi ani mai tîrziu (1333) Toma, voievodul Transilvaniei, emi-
te un document în sus-zisa cetate: ,,datum im Kukulewar" 8i. Din a doua
jumătate a secolului al XIII-lea şi pînă în 1324 Cetatea de Baltă nu a
mai fost amintită în docwnente, ceea ce presupune dispariţia ei tempo-
rară, probabil în urma invaziei tătare, şi rezidirea ei la începutul seco-
lului al XIV-iea. Incepînd de acum, cetatea ţine tot de dreptul regelui,
fiind subordonată voievozilor Transilvaniei. Este amintită mereu în do-
~ Şt. Pascu, Schiţă istorică a judeţului Tirnava Mare, Sighişoara, 1943, pp.
7
144-145.
,·J D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, II, pp. 128 şi urm.
'
7
C. Suciu, Judeţul Tîrnava Mică, Schiţă monografică, Blaj, 1943, pp. 25-27.
'~ 1. Ursu, Petru Rareş, Bucureşti, 1925, pp. 81-82.
,~ V. Vătăşianu, Istoria artei ... , p. 265.
MUDIR, C, veac XI-XIII, I, doc. nr. 39.
81 Entz G., Die Baukunst .. ., p. 168.
!t! DIR, C, veac XI-XIII, I, pp. 52 şi 66; St. Pascu, Voievodatul Transilvaniei,
,, pp. 134-135, 149.
s:i N. Drăgan, Românii în veacu.rile IX-XIV în baza toponimicelor şi ono-
masticei, Bucureşti, 1933, p. 449.
M Şt. Pascu, Voievodatul TransHvaniei, I, p. 149.
"'' Gombos Albinus, Catalogus ventium historiae Hungaricae, I, Budapest,
1937, ,E· 131. .
DIR, C, veac XIV, I, pp. 128-129.
!fi Entz, G., op. cit., pp. 168-169; A. A. Rusu, Castelanii din Transilvania i11
secolele XIII-XIV, în A/IA, Cluj-Napoca, ~979, p. 84.
89
cumeI1te: în 1347 „castrum Kukullevar", în !1349 apare Dominic, . caste-
lan de Cetatea de Baltă, în 1358 o scrisoare a vicevoievoduluţ Transilva.-
niei esţe redactată în cetate, iar în 1357 şi 1371 sînt amiritiţi ~Iţi castelani
ai cetăţii.SB Cronicarul Ioan de Tîrnave aminteşte faptul că, în 1368, ar-
mata· ungară condusă de voievodul Transilvaniei, care urmărea pedepsi-
rea lui Vl;aicu, domnul Ţării. Româneşti, avea în componenţa sa pe east~-
lanul Cetăţii de Baltă, Petru Vereş, care a fost ucis împreună cu voievo-
dul în timpul acestei expediţii89 • Se confirmă astfel marea importanţă
a acestei fortificaţii, subliniată şi prin prezenţa, relativ mare, a voievo-
zilor şi vicevoiezilor în cetate şi chiar a regelui Ludovic de Anjou.
în 1370. Un nou castelan, Petrus dictus Thot, este amintit în 139390 . · In
1420, o scrisoare este datată devicevoievodul Transilvaniei din Cetatea de
Baltă, iar în 1440 e amintit un castelan în persoana lui Dionisius, fiul
lui Vereş91 . Regele Matei Corvinul dă Cetatea de Baltă, în 11462, împr_eu-
nă cu înt~g domeniul, pentru suma de 8.000 florini de aur, lui Ioan
Pongratz, voievodul Transilvaniei, iar doi ani mai tîrziu o oferă acelu-
iaşi voievod prin danie regească, care nu a fost totuşi definitivă, deoai'e-
ce în 1471 i-o amanetează din nou, pentru suma de 20.000 florini aur,
incluzînd şi stăpînirea asupra oraşului Sebeş. Ioan Pongratz. intră -în
posesia cetăţii, se pare, abia în primăvara anului 1472. În baza acestui
document, văduva voievodului revendică, în 11478, dreptul de proprie-
tate asupra cetăţii, iar în primăvara anului 1479, după îndelungate tra-
tative, regele Matei Corvinul îi zălogeşte pentru a patra oară cetatea şi
domeniul pentru 20.000 florini 92 . Soarta cetăţii se va schimba în deceniul
al nouălea al secolului al XV-lea, cînd regele Matei Corvinul a dat-o
drept feudă lui Ştefan cel Mare. Cronicarul Grigore Ureche con.semnează
acest lucru: ,,Deci _după puţină vreme au încetat vrajba între craiul
unguresc şi între Ştefan Vodă, că văzînd ei că vrăjmaşul lor şi a toată
creştinătatea, turcul, le stă în spate şi volniciei tuturor le întinde în
mrejele sale· ca să-i cuprindă ... văzînd această înşelăciune, Matei craiul
ou Ştefan Vodă s-au împăcat şi s-au aşezat. Şi încă după pacea aşezată
şi legătură tare au făcut amîndoi, au dăruit Matei craiul pe Ştefan Vodă
cu două cetăţi din·_ Ardeal, anume Balta şi Ciceul" 93• Documentul de con-
firmare se datează 21 martie 1492, în vremea regelui Vladislaw al II-le~1,
iar diploma prin care i se conferă lui Ştefan cel Mare şi fiului său
Alexandru stăpînirea 'asupra cetăţii este din 7 iunie 1492: . ,,pe Ştefan.
voievodul Moldovei, şi pe slăvitul său fiu şi pe toţi urmaşii îi statornicim
în domeniul cetăţilor Ciceu şi Cetatea de Baltă pe care Ştefan din mîi-
nile răposatului domn, regele Matei, le-a avut şi le-a ţinut pînă azi şi
le are şi le ţine în paşnică şi liniştită posesiune"94. Cetatea de Baltă cu-
prindea un domeniu de 114 sate, 'iar Ciceul 61 de sate. Urmaşii lui Ştefan
cel Mare au păstrat cetăţile din, Transilvania cu destulă greutate, fiind
nevoiţi să le apere adeseori cu armele. Un document din 1504 aminteşte
drepturile lui Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, asupra satelor Veseu'?
şi Boian, aparţinătoare Cetăţii de Baltă. In anul 1507, soţia nobilului
Laurenţiu Ujlaki, fiica fostului voievod Ioan Pongrătz, intentează un pro-
83 Ibidem.
9
H K6vary L., Erdeiy regisegei . .. , p. 210.
_w Entz G., op. cit., p. 169. .·
91 Ibidem.
u2 Ibidem. .
93 G. Ureche,. I,etopiseţui Ţării Moidovei, Bucureşti,. 1955, pp. 87-l:J7.
!JI< Hurmuzaki. Documente,· II, Doc. nr. 290; Documente, !, 1929, pp. ~4-25.
90
ces domrpilui Moldovei, formulîrtd pretenţia asupra ,unei pătrimi din Ce-
tatea de Baltă din domeniul ei, ~nvocînd dreptul de proprietate al tată
lui, consemnat într-un· document din 11467, dat de Matei Corvinul95 • Pro-
cesul s-a judecat de către palatinul Ungariei în 1508; şi pentru că dom-
nul Moldovei nu s-a prezentat la proces, hotărîrea prevedea restituirea
Cetăţii de Baltă soţiei lui Djlaki. Sentinţa nu a fost aplicată, deoarece
din 1507 şi pină în 1512 pircălabul cetăţii rămîne moldoveanul Alexie,
iar pîrcălabul Sava se apără cu armele în 15:15, rănind grav oamenii vo-
ievodului şi ai capitlului de Alba, care vor să introducă în stăpînire::i
satului Veseuş pe Nicolae Blasiu, în urma unei sentinţe judecătoreşţi 9 6.
După Bogdan, Cetatea de Baltă o stăpineşte Ştefăniţă Vodă şi apoi Petru
Rareş. Acesta din urmă o pierde în 1538, dar, reîntors la domnie în 1541,
stăruie pe lingă regina Isabella să-i predea cetăţile din Transilvania. în-
treprinde o expediţie în 1542, care a avut ca ţintă întîi oraşul Mediaş,
apoi Cetatea de Baltă, pe care a asediat:.o cu tunurile, fără a o putea cu-
ceri. Atacul lui Petru Rareş împotriva Cetăţii de Baltă este consemnat
într-o depoziţie a lui Baldasar Bornemisa în faţa trimisiului conventului
de Cluj-Mănăştur din 154397 • Incepind cu anul :1538 şi pînă în 1544 ce-
tatea a fost stăpînită de Ioan Zapolya, care a dăruit-o soţiei sale, Isa-
bella.
Numeroase izvoare din prima jumătate a secolului al XVI-lea men-
ţionează Cetatea de Baltă printre fortificaţiile importante ale Transil-
vaniei. Polonezul Petru Opalinski precizează·, în 1533, că Cetatea de Baltă
face parte din posesiunile lui Petru Rareş 98 , iar Nicolae Olahus arată că
este mai puţin întărită pe cît este de frumoasă 99 • Cetatea figurează în
primele hărţi ale Transilvaniei, şi anume în lucrarea lui Honterus din
1532 100 şi în atlasul lui Petru Ptolemeus din 1540 101 • In urma expediţiei
lui Petru Rareş în 1542, dieta Transilvaniei hotăreşte să redea domnului
Moldovei domeniile cetăţilor Ciceul şi Cetatea .de Baltă, dar fortificaţiile
să fie dărimate 102 . Pentru ducer,ea la îndeplinire a acestei hotărîri au fost
însărcinaţi orăşenii din Mediaş. Tragica soartă a Cetăţii de Baltă a fost
descrisă în 1557 de poetul Cristian Schesăus în Ruinele Panoniei: ,,Era
o cetate aşezată nu departe de oraşul Mediaş, căreia rîul Tîrnavei i-a dat
numele. Cetatea aceasta prin flăcări a fost distrusă, primind ascuns pe
dedesubt praful de puşcă din ordinul reginei, care aşa a crezut de cu-
viinţă. Acum se zăreşte numai o masă de pietre, peste care ierburi şi
mărăcini cresc" 103• Domeniul cetăţii a rămas pe mai departe în posesia
domnilor Moldovei Ilie Rareş şi Ştefan Rareş, pînă în !15'52 10". Intre 11552
şi 1556 se afla în stăpinirea Imperiului habsburgic, iar după aceasta o
stăpîneşte şi Alexandr.u Lăpuşneanu pînă la sfîrşitul domniei w:;_ Din
!J:; Veress, A., Actae et epistolae Hungaricae cum Moldavia et Valachia, în

4 .
Fontes Rerum Transilvanicarum, IV, Budapest, 1914 ··pp. 72 şi urm., 84-85.
ou Ibidem, pp. 109-110.
!rT Entz G., op. cit,, p. 169.
, • )lll Călători străini ... , I, p. 348 .
.. w Ibidem, p. 491. ·
iw M. Popescu-Spineni, România în istoria cartografiei pînă la 1600, Bucureşti,
1938, vol. II, harta nr. 40.
1u1 Petrii Ptolemaeus, Nova tabula Transilvaniae, 1540.
1u~ Al. Husar, Dincolo de ruine, Bucureşti, 1960, pp. 118-119.
iw Cristian Schesăus, Ruinele Panonici, 1557, Cartea VI, versurile 1-19.
tlJ.I Hurrnuzaki, Documente, XV, 1, pp. 81, 483.
10., Ibidem, p. 541.
91
timpul stăpînirii imperiale s-a păstrat un inventar, din 1553, asupra do-
meniului Cetăţii de Baltă, de o mare importanţă documentară 106 .
La începutul secolului al XVH-lea, familia Bethlen a clădit în partea
de nord a comunei un castel în stil Renaştere, tradiţia precizînd că s-a
folosit piatra din ruinele vechii cetăţi.
Săpăturile arheologice. lncepînd din anul 1969, Muzeul Unirii din
Alba Iulia a executat săpături arheologice pe locul fortificaţiei de I.a
Cetatea de Baltă. Lucrările au fost deosebit de dificile, deoarece în sol
nu se mai află def'it resturi de ziduri, ruinele cetăţii fiind considerate o-
permanentă carieră de piatră pentru locuitorii comunei. S-a. scos chiar
şi fundaţia zidurilor, incit am fost nevoiţi să reconstituim traseul lor
numai pe baza urmelor şanţurilor de fundaţie. Stratul freati-c, foarte
aproape de suprafaţă, nu ne-a permis să explorăm decît parţial, sub ni-
velul de 1,50 m, rămînînd nelămurite unele amănunte privind forma
şanţurilor de apărare şi unele trasee ale curtinelor. Totuşi, prin cele
şapte secţiuni executate, s-a putut preciza o parte însemnată din proble-
mele necunoscute ale acestei fortificaţii.
Stratigrafi.a. ln această situaţie, stratigrafia secţiunilor apare deose-
bit de importantă, conducînd la stabilirea înfăţişării generale a construc-
ţiilor şi la datarea etapelor de construire. Orientată nord-sud, stratigr1-
fia primei secţiuni se precizează astfel: dinspre nord, în careurile 6-9.
s-a identificat un şanţ de fundaţie al curtinei laturii de nord. Fundaţia
a fost scoasă, şanţul avînd lăţimea de 2,30 m, evident lărgit de cei care
au scos piatra. În exteriorul lui, spre nord, car2ul 1-5, se constată un
nivel pigmentat cu ::1;--iniături ce coboară într-un şanţ exterior de apă
rare, al cărui profii nu a putut fi încă stabilit. La 5 m de primul şanţ
de fundaţie se află un al doilea, cu aceeaşi destinaţie, lat de circa 3 m.
iar la 5 m de acesta, spre sud, un al treilea şanţ de fundaţie, de acelea5i
dimensiuni. Aceste ultime două şanţuri, aşezate într-un sol argilos, re-
prezintă fundaţiile donjonului, şi anume laturile de nord şi de sud. Talp'.-'t
fundaţiilor ambelor ziduri depăşea 2 m de la nivelul actual de călcare.
La circa 2 m spre sud a apărut, în profil, un şanţ de apărare, săpat de noi
pînă la adîncimea de 1,80 m, care era umplut cu dărîmături şi urme con-
siderabile de cenuşă şi cărbuni. Lăţimea şanţului este de 8 m. Spre sud,
la U m de acesta, se află cel de-al patrulea şanţ de fundaţie, lat de 1,25
m, aparţinînd probabil unei clădiri interioare, iar spre sud, la 6 m, se
află un al cincilea şanţ de fundaţie, lat de 3 m, ce era al curtinei de sud
a cetăţii. în exteriorul acestuia, nivelul straturilor de dărîmături cade
într-un şanţ de apărare rămas neprecizat. Stratigrafia axei est-vest a sec-
ţiunii a III-a este asemănătoare, identificîndu-se patru şanţuri de fun-
daţie, două ale zidurilor incintei şi două ale donjonului, precum şi pro-
filurile şanţului de apărare existent în jurul donjonului din prima fază
de construcţie, ca şi începutul profilurilor şanţurilor exterioare din faza
a doua.
Din săpăturile arheologice s-a recuperat un bogat material arheolo-
gic, format din ceramică, obiecte din os şi fier, ghiulele, materiale (te
construcţie etc., care vor fi prelucrate şi publicate într-o monografic
aparte.
Fazele de construcţie. Săpăturile arheologice au elucidat forma, di-
mensiunile cetăţii, etapele de construcţie, urmînd ca unele detalii să .t.e
iu, D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, II, pp. 30-34.
92
o s
==-111111111o M
Fig. 5. Cetatea de BaltA. Planul cetăţii, cu fazele de construcţie.
precizeze ulterior. S-a identificat, ca element central, un donjon plasat

într-o mlaştină. După şanţurile de fundaţie, donjonul, de formă pătrată,
avea laturile între 9 şi 10 m şi zidurile groase de circa 2,50 m, construite
din piatră şi cărămidă. Intr-un singur loc s-a descoperit, la baza şanţului,
un fragment de zid format din lespezi de piatră locală legate cu mortar,
presupunîndu-se că turnul a avut fundaţia din piatră, iar zidăria exte-
rioară din piatră şi cărămidă (fig. 5 a). Acest donjon era înconjurat de
un şanţ de apărare, cu apă, de formă ovală, ce închidea o suprafaţă
de teren de circa 1100 mp în jurul turnului. Lăţimea .şanţului varia între
7 şi 9 m, adîncimea neputîndu-i fi stabilită. ln exterior avea un val de
părnînt lat de pînă la 4 m, întărit probabil cu gard de palisade din lemn.
ln felul acesta arăta Cetatea de Baltă la mijlocul secolului al XIII-iea,
93
fiind una dintre cele mai vechi cetăţi de acest tip din arhitectura medie-
vală a Transilvaniei. Utilizarea cu precădere a cărămizii în zidărie se
explică prin totala lipsă a,pietrei în această zonă. Un puternic incendiu,
precizat de săpăturile arheologice, a mistuit cetatea, probabil în timpul
unei invazii tătare din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. După
această dată castrul încetează să mai funcţioneze o lungă perioadă de
timp. Abia în prima jumătate a secolului al XIV-lea, cetatea a fost rezi-
dită din ordinul reg,elui Oarol Robert de Anjou. De fapt, s-a construit
o nouă cetate. Donjonul din prima fază de construcţie fusese reparat,
şanţul şi valul vechi au fost nivelate, iar peste ele s-au ridicat noi curti-
ne din piatră şi cărămidă, de formă rectangulară cu laturile de 30 m
(fig. 5 b). Zidurile ale căror şanţuri de fundaţie s-au păstrat aveau o grr1-
sime între 1;50 m şi 2 m. In jurul noilor curtine s-a săpat un şanţ de
apărare, care însă nu a putut fi precizat de săpăturile arheologice. Cre-
dem că noua cetate era de formă pătrată. Ea avusese, probabil, în cele
patru colţuri, cite un turn rectangular interior, care n-au putut fi, de
asemenea, precizate. în interiorul cetăţii s-a identificat, pe latura de
sud, fundaţia superficială a unui zid gros de 1 m ce indică existenţa
unor construcţii mărunte care serveau nevoilor cetăţii: depozite, grajdm-i
etc. Pe latura de nord se afla probabil intrarea în cetate, indicată de
existenţa unui pod de pămînt peste şanţul de apărare.
Cea de-a doua fază de construcţie a Cetăţii de Baltă, de formă pă
trată, reprezintă o premieră în arhitectura Transilvaniei, şi anume gene-
ralizarea planului rectangular pe care-l întîlnim doar la Alba Iulia şi
Stremţ. Cetatea de Baltă rămîne însă în categoria fortificaţiilor foart~
mici, cuprinzînd o suprafaţă de circa 900 mp. Cu toate acestea, ea a
avut un rol important în istoria Transilvaniei. Planul rectangular nu
apare în Transilvania mai repede de începutul secolului al XIV-lea, ge-
neralizîndu-se apoi în secolel-e XIV-XV şi în Moldova şi Ţara Ro-
mânească. Ambele faze ale cetăţii sînt deocamdată prototipuri care se
vor dezvolta în secolele XIII-XIV, sub diferite variante, în arhitectura
militară din Transilvania.
CETATEA DE COLŢ
(comuna Rîu de Mori, jud. Hunedoara)
Puţine cetăţi medievale din Transilvania au fost ridicate pe o ma1-

ţime şi într-o poziţie strategică excepţională ca Cetatea de Colţ. Stînca
pe care se află este ieşită în consolă şi stă atîrnată la circa 300 m deasu-
pra apei Rîuşorului (pl. XIII). Cetatea apare astăzi întT-o stare de ruină
avansată, dar pot fi totuşi cercetate o serie de obiective la suprafaţ/1.
Incercările mai vechi, între care amintim cele ale lui Szinte. Gabor 107,
C. Schuchard 108, V. Vătăşianu109 şi V. Drăguţ 110, prezintă· date documen-
tare şi unele descrieri sumare fără să încerce a desprinde evoluţia arhi-
rn 7 Szinte Gabor, Kolczvar, în HTRTE, VII, 1891/92, Deva, p. 74 şi urm. .

1llll Carl Schuchard, Die Burg im Wandel der Weltgeschichte, Wildpark-Pots..:
dam, 1931, ,p. 336.

imi V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 268-269.
" V. Drăguţ, Vechi monumente hunedorene, Bucureşti, 1968, p. 24.
11
94
tectonică a cetăţii. Acest lucru îl face Rad,:i Popa, reuşind să stabilească
fazele de construcţie 111 • . .
Cetatea, deşi apare. menţionată tfrziuin documente, a aparţinut fără
îndoială, familiei ,•<;neziale Cânde, atestată pentif,4 ,pri,rt(a :'d~·tă într-un do-
cument din 1359112. Din acelaşi document reieseJaptuf că cef:;rnai vechi
membru al familiei cnezial,e a fost Nicolae, zis Cânde, din .J~.îti de ,Mori,
care a trăit în jurul anului 1300 şi care putea să fi avut şi el a,lţi iriain-
taşi113. In 1394 sînt amintite două generaţii ale familiei, Ioan şi C~nde,
fiul lui Cânde, iar acesta fiul lui Mihai 114 . Această familie de cnezi fo-
mîni a ajuns să ocupe înaUe demnităţi şi să primea~c:ă întinse donaţii
regale de la Sigismund de Luxemburg şi mai ales de la Iancu de Hune-
doara şi de la Matei Corvinul 115• Abia în 1493 apare menţionată .cetatea:
„turris supra possesionem Malomwiz" ,( Rîu de Mori), iar în ·1501_ se
aminteşte de „sub quodam turri Kolez". O cercetare din 1519 precizează
.,domus Nicolai et Michaelis Kendeffy in Kolch habita" sau „sultus cas-
trum similiter Kolch ... habita et adiocens" 116• Csanki crede că mentiu-
nea documentară din 1501 se referă la turnul bisericii din apropiere·, şi
numai cea din 1513 aminteşte cetatea propriu-zisă, .,castrum". Credem
că expresia „turris supra" indică precis donjonul/cetăţii ce domină în-
treaga vale şi . aşezarea Rîu de Mori. O altă menţiune documentară, da-
tînd. din anul !1511, precizează că familiei Cânde i s-au furat 3.000 florini
în bani, precum şi bijuterii în valoare de 4-000 florini ce se aflau în tur-
nul bisericii de pe malul Rîuşorului 117 , Cu siguranţă că în secolul al
XIV-lea cetatea constituia un obiectiv important pentru refugiul fami-
liei Cânde, maghiarizată iîntre timp şi numită în documente Kendeffy. ln
1659, cronicarul George Kraus relatează că în cetatea familiei Kendeffy
s-au refugiat mulţi nobili din jur, de frica turcilor 118• Ea nu a fost dis-
trusă, ci pur şi simplu părăsită, probabil la sfîrşitul secolului al XVIII-
lea, ruinîndu-se tTeptat.
Cetatea de Colţ, toponimic transmis de documente încă de la înce-
putul secolului al XVI-lea, este o Lucrare arhitectonică edectică, ilustrînd
diferite faze ale dezvoltării arhitecturii militare din Transilvania în se-
colele XIV-XVII (fig. 6). Toţi cercetătorii anteriori recunosc că cel mai
vechi element al cetăţii este donjonul, plasat în vîrful masivului. Turnul
fusese construit în plan pătrat, cu laturile de 7,80 m, fiind ridicat din
piatră brută locală înecată în mortar (pl. XIV). Fundaţiile .sînt puse di-
rect pe stînca nativă, îmbrăcînd-o, încît colţul de nord-est este mai jos
cu aproape 2 m faţă de cel de sud-vest. Din această cauză laturile de est
şi de nord au ziduri mai ,groase, de 2,10 m, iar celelalte de numai 1,50 m.
Turnul posedă un parter neregulat şi trei etaje, toate sprijinite pe bîrne
111
R. Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, pp. 57-63.
m E. Lukinich-L. Galdi, Documenta historiam VaUachorum in Hungaria
ilustrata usque ad annum 1400 p. Christ, p. 143.
113 V. Motogna, Familia nobilă Cânde tn documentele _veacului al XIV-lea-al
XV-lea, în Revista istorică, nr. 4-6/1926, pp. 69-77; M. Holban, Deposedări şi
;uctecăţi în Haţeg în vremea Angevinilor, în St.ud.ii, nr. 5/1960, pp. 151-]56.
m HTRTE, I, p. 21.
115 Szab6 Karoly, A Kendefiek a XIV es a XV szâzadban, în Szcizadok, 1868,
pp. ·25-41; V. Motogna, op. cit.,; R. Popa, Cnezi din Haţeg, în Magazin istoric, nr.
11, 1972, pp. 2-9; Hurmuzaki, O.ocumente, II, 2, pp. 13.8, 653.
ue Csânki Dezso, Magyarorszâg torteneti foldrajza a Hunyadiak korab(ln, V,
Budapest, 1913, pp. 51-52 (în continuare Magyarorszâg ... ). ·
m Ibidem, p. 52.
m George Krauss, Cronica Transilvaniei (1608-1665), Bucureşti, 1965, p. 309.
95
~
~
,. 1
- ~ .
I: .&
'I' ~
I
I·
I
.,,
.,,
l f :: i
I I ...,
I I .., ii
I I~
.
.... u
i•
...1 t
I
...
l • SEC. XIV
1
;: . . SEC. XIV_XV
f?lA SEC. lM..XVI
Fig. 6. Cetatea de Colţ. Planul cetăţii, cu fazele de construcţie.
groase de stejar. Donjonul are pereţii

exteriori uşor oblici cu baza
pătrată. Intrarea fusese amenajată pe latura de est, la circa 2 m înăl
ţime faţă de nivelul de călcare. La etajul întîi, pe latura de nord, se află
o deschidere, iar la etajul al doilea, două deschideri mari., ambele trans-
·formate mai tîrziu. A avut, se pare, şi o terasă superioară de observare
şi de luptă. !nălţimea actuală este de 12, 7-0 m. Zidăria, atît în interior,
cît · şi în exter:or, a fost tencuită, lucru obişnuit la donjoanele ce serveau
drept locuinţă pentru familia nobiliară . Din faza imediat următoare,
poate contemporană cu donjonul, face parte incinta de ziduri care ocupă
o zonă triunghiulară. Ea este construită din patru segmente inegale,
dintre care au rămas nemodificate, din prima fază, cîteva pe latura de
nord, ale căror zidurisînt groase de 1,20 m, înalte de 7 m, cu parapet gros
-de 1 m şi înalte de il ,50 m. Incinta a suferit transformări. pe celelalte
laturi, zidul fiind îngroşat pînă la 2 m şi înălţat pînă la 9 m, primind în
exterior pe colţul de nord-est un turn bastionar puternic, ridicat lai
sfîrşitul secolului al XVI-iea sau începutul celui de-al XVII-iea. Dintr-o
:fază mai tîrzie, poate secolele XIV-XV, trebuie să dateze şi cele trei
construcţii interioare de pe latura de nord a cetăţii, lungi de 10, 70 m şi
1ate între 5 m şi 6,30 m, dintre care cea aflată la capătul de est pare a
fi originară, iar restul au fost în repetate rlnduri transformate. Pe baza
- construcţiei interioare, s-a acreditat ideea că Cetatea de Colţ ar fi o
.replică mai redusă a castelului de la Bran, şi în funcţie de acesta a fost
•datată la mijlocul secolului al XIV-leai119 • Credem că părerea este ne-
1111 V. Vătăşianu, op. cit., p. 268 .
.96
fntemeiată, deoarece numai forma şi felul cum cetatea e adaptată tere-
nului au, într-o oarecare măsură, similitudini cu castelul de la Bran,
în rest asemănările nu pot fi dovroite. Să nu uităm că şi alte cetăţi. ca
Deva, Cîlnic, Tăuţi etc., au construcţii interioare datate încă la sfîr.şitul
secolului al XI'II-lea. Prezenţa lor şi la Cetatea de Colţ vădeşte, fără în-
doială, tendinţa nobilimii din secolele XIV-XV de a-şi crea condiţii de
locuire şi de viaţă mai bună. Cetatea de Colţ era izolată de restul înăl
ţimii printr-un şanţ sec, tăiat în stîncă, de formă neregulată, lat de
8--------H0 m şi adînc de 4-5 m şi legată cu exteriorul printr-un pod aşezat
pe piloni de lemn.
Intr-o fază tlrzie au fost adăugate pe latura de est, cea mai expusă,
două turnuri poligonale. Cel mai impunător .şi mai bine păstrat se află
în colţul de nord-vest; este ridicat direct din fundul şanţului, avînd zi-
duri de piatră locală şi fragmente de cărămidă legate cu mult mortar.
Zidurile turnului au la bază un soclu taluzat, gros de 1,60 m, reducîn-
du-se treptat, încît la etajul al IV-lea nu depăşeşte 0,80 m. Credem că
acest turn fusese construit în două etape, prima dată parterul şi dou:'\.
etaje, iar apoi următoarele două etaje. In colţul de sud-est s-a ridicat un alt
turn bastionar, mai scund, ce se află acum într-o avansată stare de
ruină. Dintr-o fază mai tîrzie datează două construcţii exterioare incin-
tei, prima pe latura nord, intre turnul bastionar şi incintă, şi alta pe
latura de est. Prima putea fi o cameră de gardă, fiind aşezată în apro-
pierea porţii, iar celei de-a doua nu i se cunoaşte destinaţia.
In decurs de cel puţin patru secole de existenţă, Cetatea de Colţ a
suferit numeroase transformări, menite să o facă aptă de apărare. Din
prima fază datează donjonul pe plan pătrat şi incinta, ce au servit drept
locuinţă pentru familia cnezială Cândea la începutul consolidării ei. S-a
propus pentru datarea acestui turn mijlocul secolului al XIV-lea 120, prin
analogii cu cele late turnuri din Ţara Haţegului: Subcetate, Mălăeşti si
Răchitova. Mai degrabă, credem, donjonul şi incinta scundă au fost ri-
dicate la începutul secolului al XIV-iea, lucru posibil în perioada de
frămîntări politice prin care a trecut voievodatul Transilvaniei în pri-
mul sfert al acestui secol, pînă cînd Carol Robert a reuşit să înfrîngă
{1322) partida separatistă a nobilimii, condusă de voievozii din familiil~
Kan şi Borşa. In timpul domniilor autoritare ale lui Carol Robert şi Lu-
dovic nu credem că ar fi foot posibilă ridicarea unei fortificaţii, mai ales
de către cnezii români din Haţeg. Construcţiile din interior fuseseră
ridicate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea sau începutul secolului
al XV-lea. Cea de-a treia fază este marcată de supraînălţarea curtinei şi
ridicarea celor două turnuri pentagonale pe colţurile laturii de est. Tur-
nurile pentagonale ce imită forma bastioanelor s-au răspîndit în Tran-
silvania la sfîrşitul secolului al XIV-lea .şi începutul secolului al XVII-
lea, cum este "Bastionul Croitorilor" din Cluj 121 şi turnurile pentago-
nale de la Rupea, Ungra, Aiud, Homorod etc. construite toate în a doua
jumătate a secolului al XVII-lea 122. După turnurile bastionare s-au înăl
ţat celelalte construcţii exterioare, greu de datat, care formează cea de-a
patra tază de contsrucţie a cetăţii. In linii generale, credem că acestea
R. Po,Ji«l, Cetăţi din Ţara Haţieg'!J.ţui, p. 63.

1 io
121 Şt.
,Pascu~V. Marica, Clu;ul medieval, Bucureşti, 1969, p. 67.
m V. Vătăşi-a.nu, op. cit., p. 606; K. Horedt, Burgenforschung, p. 592; Orban
·B., A szekelyfold ... I, p. 192 şi urm.
,;; - Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII-XVI 97

sînt principalele etape în construirea Cetăţii de Colţ, una dintre cele
mai frumoase şi mai bine _conservate fortificaţii medievale din Transil-
v.ania.
!n apropierea fortificaţiei, la raapătul de nord al cătunului Suseni,

se află o movilă de ruine ce au format altădată conacul şi curtea nobi-
liară a familiei Cândea. In actuala stare de ruină nu se pot face <lecit
presupuneri. Se poate constata, totuşi, că întreg eomplexul fusese încon-
jurat de un şanţ de apărare umplut cu apă. Numai săpăturile arheologice
ar putea să lămurească acest complex arhitectural legat de organizarea
domeniului feudal al acestei familii în secolele XIV-XVI.
Peste Rîuşor, în imediata apropiere a curţii nobiliare, pe pantele
masivului, se află o biserică în ruină 123 , de tip biserică-sală, cu cor pă
trat, deasupra căruia se ridică un turn înzestrat cu două niveluri, ce a
servit în acelaşi timp şi pentru apărare, dată fiind prezenţa deschideri-
lor crenelate {pl. XV.) Turnul este separat de altar printr-o boltă ci-
lindrică de cărămidă, accesul făcîndu-se direct la primul nivel, prin
podul bisericii, încît acesta poate servi, în cele mai bun condiţii, ca loc
de refugiu şi de rezistenţă. Credem că menţiunile documentare din 1493
şi ,1511 nu se referă la acest turn, ci la Cetatea de Colţ 124 . Nu excludem
faptul, avînd şi alte exemple, ca turnul bisericţi să fi servit drept loc de
apărare pentru unul din membrii familiei Cânde, la sfîrşitul secolului al
XIV-lea şi la începutul celui de-al XV-lea.
CILNIC
(jud. Alba)
Cetatea de la Cîlnic, una dintre cele mai frumoase si mai bine

păstrate · fortificaţii din TransHvania, este plasată în partie'a de sud a
comunei, pe ui1 loc situat pe malul drept al unui pîrîu.
Specialiştii care au cercetat-o sînt de părere că ea a fost ridicatâ
în a doua jumătate a secolului al XIII-lea de nobilul Chyl de Cîlnic,
înzestrat cu numeroase moşii de către regele Ştefan al V-lea pentru
faptul că l-a sprijinit şi a luptat alături de el la Deva şi Codlea împo-
triva oştilor iui Bela al IV-lea. Prin actul regal din 1269, Chyl primeşte
mai mult~ sate, printre care Dumitra125. Descendenţii lui Chyl moştenesc
un domeniu format din peste zece sate.126 Cu toate acestea, puternica
familie nobiliară nu a putut aservi şi comunitatea sătească a Cîlnicului,
aşa incit, aceasta reuşeşte, în 1430, să cumpere cetatea de la Iohann de
Vingard, moştenitor indirect al proprietăţilor nobiliare din Cîlnic 127 •
Faptul consemnat este prima atestare directă despre existenţa cetăţii,
aflată în proprietatea satului, care o transformă într-o fortifieaţie spre
V. Drăguţ, op. cit., p. 25; R. Popa, op. cit., p. 60.

;:::i
n1, Vezi notele 117 şi 118.
125
DIR, C, veac XIII, II, doc. nr. 108, 130.
126 F. Baumann, Zur Geschichte von Milhlbach, pp. 16-17, 33-34.
m Zimmermann-Werner-Gundisch, Urkundenbuch .. ., IV. doc. nr. 2091; K.
Horedt, Hurgenforschung, pp. 606-607; V .. Roţh, Geschichte der deutschen Baukunst
in Si<'benbiirgen, Strassburg, 1905, p. 111; G. Oprescu, Bisericile cetăţii ... , p. 23.
98
- Se<: . Xlll
~ 5C<:.X.l\J
!,::':'.I sec . XV
··.·., .··:
o 1 ,o 11 2.11 21"'
Fig. 7. Cîlnfo. Planul cetăţii, cu fazele de construcţie.
a servi ca loc de refugiu, aducindu-i numeroase îmbunătăţiri. Invazia, tur-

cească din ,1438 a pricinuit grele pierderi satelor şi oraşelor din sudul
Transilvaniei. Cetatea Cîlnic fusese nevoită să capituleze fără luptă, de
aceasta făcîndu-se vinovait preotul satului „Laurenţiu ... cu cîţiva tova-
răşi ai lui, locuitori ai satului Cîlnic" 128. Se pare că .această tristă -expe-
rienţă a determinat comunitatea să înceapă noi lucrări de fortificare.
La sfîrşitul secolului al XVI-lea, cetatea de la Cîlnic se opune unei oştiri
l '.l!l W . Horvath, Sie/Jenbiirgisch-săchsische K ir ch enburgen, p. 118 şi urm.

G. Entz, Die B cmkunst . . ., II, p. 168.
99
a lui Mihai Viteazul; de asemenea, la începutul secolului al XVIII-iea,
nu a putut fi cucerită de curuţii lui Francisc Rak6czi 129• Intre anii 196·1
şi 1964 cetatea a fost restaurată de către Direcţia monumentelor istorice_
Dintre lucrările referitoare la cetate semnalăm cele ale lui Fc.
Teutsch, V. Roth, W. Horvath şi K. Horedt, iar dintre cele mai noi le
menţionăm pe cele ale lui V. Vătăşianu şi R. Heitel. Fr. Teutsch, făcînd
o paralelă între cetatea' de la Cîlnic şi cea de la Gîrbova, ajunsese la
concluzia că ele au aparţinut unor familii nobile de origine săsească, fiind
construite la sfîrsitul secolului al XIII-iea tao_ Lucrarea lui W. Horwath
este mai temeini~ă sub raportul prezentării arhitecturii 131 , dar ajunge
la concluzia greşită, adoptată şi de Gy. Halavats, că cetatea ar fi fost
ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea 132• K. Horedt o încad-
rează printre cetăţile nobiliare săseşti 133, atribuilnd-o lui Chyl. V. Roth 13 '
şi V. Vătăşianu135 o plasează în contextul dezvoltării arhitecturii romanic:::
din Transilvania, datînd-o la sfîrşitul secolului al XIII-iea sau începutul
celui de-al XIV-iea. De o reală valoare ştiinţifică este lucrarea lui R.
Heitel, bazată pe cercetările arheologice întreprinse în vederea restau-
rării cetăţii, care au adus suficiente dovezi pentru datarea ei în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea136.
Descrierea ruinelor. Cetatea de de Cîlnic are formă ovală cu dia-
metrul de 55 m, avînd un donjon masiv şi două curtine, prima flancată
de două turnuri {fig. 7). Elementul principal este donjonul de formă
rectangulară, cu laturile de 12X9 m, înălţimea '14 m, cel mai bine păs
trat din întreaga arhitectură militară a Transilvaniei (pi. XVI). Săpă-
turile arheologice au precizat că donjonul are o fundaţie de 2 m, con-
struită din piatră brută înecată în mortar de culoare cenuşie. Iniţial.
donjonul a avut parter şi două etaje, iar ulterior a primit încă trei etaj,:_
Nivelul inferior este un demisol acoperit cu o boltă semicilindrică dia
piatră brută. Accesul se făcea prin intermediul unei scări înguste, ame-
najată la ,etajul' întîi în grosimea peretelui, înaltă de ,1,70 m şi lată d<?-
0,50 m. Tot la primul etaj se afla camera de locuit a seniorului,. o încă
pere mare, aşezată pe extradosul bolţii semicilindrice. Grosimea zidului
este de 1,65 m, acesta avînd mai multe deschideri în ambrazură: două
pe latura de vest, înalte de 1,30 m şi late de 1,30 m, şi două intrări,
una pe latura de nord, înaltă de 2,10 m şi lată de •1,45 m, şi alta pe la-
tura de sud, înaltă de 1,70 m şi lată de 0,70 m. Pe latura de est se află
o fereastră gotică biforă, înaltă de 1,50 m şi lată de 1,38 m. R. Heitel
crede că această fereastră este de factură cisterciană, mesterul provenind
din şantierul bisericii Sf. Bartolomeu din Braşov 137 • În săpăturile arheo-
logice s-au găsit şi alte fragmente sculpturale de aceeaşi factură, care
întregesc concluziile privind şi datarea donjonului la sfirşitul secolului
al XIII-iea. La primul etaj se disting, pe latura de vest, urmele unui
mare şemineu construit din cărămidă, care încălzea locuinţa nobilului_
129 Ibidem.
Fr. Teutsch, Unsere Burgen, în JSKV, II, Braşov, 1889, pp. 71-75.
lilll
131 W. Horwath, op. cit., p. ll8 şi urm.
m Halavats Gyula, Uti jegyzetek Kelnek, Vingârd, Szaszorb6 kărnyekerol, în
AE, v.f., XXIII, 1907.
IJ.J K. Horedt, Hurgenforschung, pp. 606-607.
m V. Roth, op. cit., p. 111.
::, R. Heitd, Cetaten de la Cîlnic, Bucureşti,· 1968.
i:u V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 17-19.
w Ibidem, pp. 13-14.
100
Primul etaj avea o boltă de piatră, de formă semicirculară, care nu s-u.
mai păstrat. La etajul al doilea se ajungea printr-o scară amenajată în
grosimea peretelui în colţul de nord-est, înaltă de ,1,70 m şi lată de 0,70
m. R. Heitel este de părere că etajul al doilea nu fusese locuit din cauza
nivelului prea ridicat al extradosului bolţii. Prezenţa a două deschideri
pentru iluminat înlătură însă această presupunere. Etajul al treilea fusese
adăugat ulterior. Planşeul se sprijină pe bîrne de lemn, iar accesul de
la etajul al doilea se făcea cu ajutorul unor scări de lemn interioare.
O nouă supraînălţare a donjonului, cu încă 6 m, constituie a treia fază,
cînd se adaugă etajele al IV-lea şi al V-lea, pînă la înălţimea de 20 m.
Acest lucru a fost posibil numai după ridicarea celei de-a două curtin'e.
Tot primei faze de construcţie îi aparţine şi clădirea -rectangulară trans-
formată ulterior în capelă. Săpăturile arheologice au precizat că ea avea
dimensiuni de ;15X7 m şi o pardoseală de pămînt galben bătut, pe nive-
lul căreia s-au descoperit fragmente ceramice şi monede datate la sfîr-
şitul secolului al XIIl-lea 138• Curtina cetăţii fusese construită din piatră
brută locală şi de rîu, avînd grosimea de 1 m, pînă la înălţimea de 3 m,
şi de 0,70 m în partea superioară, unde se află parapetul înalt de 2,20 m.
Curtina are, din loc în loc, grosimea zidului de la bază pînă la vîrf în
tronsoane de 4,50 m, situate la intervale neegale, între 15 şi 25 m, cu
scopul de a asigura parapetului o rezistenţă mai mare. Partea superioară
era înzestrată cu creneluri înalte de 1,40 m şi late de 0,60 m. Intr-o altă
fază, prima curtină fusese supraînălţată cu încă 1,20 m, concomitent
ridicîndu-se şi drumul de strajă sprijinit pe console de lemn. Crenelurile
vechi au fost la rîndul lor astupate în partea inferioară, deschizîndu-r;e
·metereze mai mici pentru arme de foc. Prima curtină are un turn de
poartă pe latura de nord-vest şi un alt turn, exterior, pe latura de est.
Majoritatea cercetătorilor datează aceste două turnuri în prima fază,
împreună cu donjonul şi curtina. Turnul de poartă are formă rectangu-
lară (6X5,40 m) şi încalecă curtina. Este străpuns de o deschidere ce
formează poarta carosabilă lată de 3,60 m, fiind acoperit cu o boltă semi-
cilindrică de piatră brută. In faţă se află jgheabul de zid din cărămid:i
prin care aluneca o hersă, completare dintr-o fază tîrzie. Din analiza zi-
dăriei se poate constata că turnul iniţial a avut parter şi un etaj, la care
s-au mai adăugat, într-o altă fază, aHe două etaje. Al doilea turn, înalt
de 12 m, este plasat în exteriorul curtinei, pe latura de est, avînd latu-
rile de 5,40 m şi zidurile groase de 1 m. Este înzestrat cu un parter orb
şi trei niveluri de apărare sprijinite pe bîrne, fiecare prevăzut cu mete-
reze care pot fi datate la mijlocul secolului al XV-lea. Zidăria ambelor
turnuri nu se ţese cu a curtinei, deci nu pot fi contemporane. In interio-
rul primei curtine, de jur împrejur se păstrează resturi din încăperile ce
adăposteau familiile comunitare şi bunurile lor. Acestea erau adosate
curtinei, avînd ziduri de cărămidă groase de O, 70 m, dispuse pe trei
niveluri, în aşa fel încît lăsau acces liber luptătorilor Ia drumul de strajă
şi la meterezele curtinei.
In jurul primei curtine fusese amenajat un şanţ (adîncimea 3 m,
lăţimea 10 m) care putea fi umplut cu apă din pîrîul apropiat.
Comunitatea a construit o a doua curtină într-o fază cînd armele
de foc deveniseră principalul element de asediu. Aceasta o înconjoară
pe prima, la intervale între 8 şi 30 m, înglobînd un teren lung de 120 m
rnl!I Fragmentele ceramice au fost cercetate de noi în timpul săpăturilor arhe_

ologice, iar moneda este de la Ştefan al V-lea (1270-1272).
101
şi lat de 80 m (pl. XVII). Pentru a putea aşeza această curtină, construc--
torii au fost nevoiţi să astupe primul şanţ de apărare, săpînd un al doi-
lea în exteriorul acesteia. Zidurile curtinei, care măsoară numai 0,80 m,
fuseseră construite din piatră brută şi susţinute de contraforturi pirami-
dale, exterior plasate, la intervale de 6 m. Curtina exterioară forma de
fapt un zwinger, deoarece partea inferioară a fost umplută cu pămînt,
realizîndu-se protejarea bazei curtinei vechi. Pa latura de sud-vest fu
ridicat un turn bastionar în formă de potcoavă cu diametrul de 7,50 m,
prevăzut cu două niveluri de apărare şi cu metereze pentru arme de
foc. Concomitent s-a construit şi barbacana care făcea legătura între
turnul de poartă şi curtina a doua, avînd o lungime de 13,80 m şi fiinj
prevăzută cu un etaj de apărare. Săpăturile arheologice au stabi.lit cu
precizie etapele de construcţie a cetăţii de la Cîlnic. Din prima faz§.,
datată în o doua jumătate a secolului al XIII-lea, este donjonul, clădirea
rectangulară şi prima curtină. Intr-o a doua fază s-au ridicat cele două
turnuri exterioare, din care unul de poartă, de dimensiuni modeste, în-
cercîndu-se o flancare a, curtinei, lucru posibil la mijlocul secolului al
XV-lea. în această fază, donjonul a primit încă un etaj, iar construcţia
a fost transformată în capelă. Tot în secolul al XV-lea au început să 8e
ridice locuinţele adosate curtinei. Dintr-o a treia fază datează incinta a
doua şi turnul în formă de potcoavă, care pot fi datate la sfîrşitul seco-
lului al XVI-lea. Coneomitent cu construirea celei de-a doua curtine s-a
simţit nevoia supraînălţării donjonului cu încă două etaje, astfel încît
această construcţie nu mai putea fi activă în complexul cetăţii, micşorîn
du-i-se unghiurile de tragere.
Cetatea de la Cîlnic reprezintă o verigă importantă în evoluţia arhi-
tecturii militare a Transilvaniei, fiind un model tipic de cetate nobiliară,
transformată apoi în cetate ţărănească.
COILŢE,5TI
(comuna Rimetea, jud. Alba)
Cele două aşezări, Rimetea şi Colţeşti, situate în depresiunea Tras-

căului, au avut destine deosebite în cursul evului mediu. Pe cînd Rime-
tea a cunoscut o dezvoltare economică ascendentă datorită exploatărilor
de fier 139, Colţeştii a rămas un sat cu economie agrară, supus familiei
nobiliare de Trascău. Acest lucru a determinat apariţia în hotarul lui
a unei cetăţi nobiliare. Fortificaţia domină întreaga depresiune, începînd
din cheile Aiudului pînă în valea Arieşuh1i (pl. XVIII). Deşi informa-
ţiile documentare referitoare la ea sînt numeroase, precizăm că în lite-
ratura de specialitate, atît Orban, cit şi alţi cercetători 140 au confundat
cetatea de la Colţeşti cu cetatea zisă a secuilor, menţionată într-un docu-
ment de la sfîrşitul secolului al XIII-lea drept „Turuskou castrum" 141 ,
------~
1:i9Istoria României, II, pp. 90, 227-228, 562, 563, 883.
14
Orban Balazs; A szekelyfăld .. ., Pesta, 1881, vol. V, pp. 230-238; Kăvary
u
i..., Erdely regisegei: .. , pp. 210-211.
m DIR, C, veac XII-XIII, vol. II, doc. nr. ~66; Entz G., Die. Baukunst .. .,
II, p. 172. ·oocumentele nu pot fi datate exact. Astfel primul document se datează
în anii 1257-1272, iar al doilea intre 1289-1313. · ·· · ·
102
Cetatea de la Colţeşti este amintită abia în secolul- al XV-lea: ,,Castrum
Thoroskosentgyorg" 142. Confuzia se datoreşte faptului că ambele au apar-
ţinut familiei nobiliare de Trascău, primul ei vlăstar fiind comitele Ehel-
leus143. Prin 1290, acesta dă cetatea vecinilor săi, secuilor de pe Arieş,
cu drept de folosinţă, ca răsplată pentru luptele duse împotriva tătari
lor, păstrîndu-şi însă dreptul de proprietate asupra ei. Din menţiunile
documentare ce provin di,n secolele XIV-XV 144 nu putem deduce sigur
dacă ea se -afla în posesia secuilor din scaunul_ Arieşului sau a familiei
nobiliare de Trascău. Aşezarea de la Trascău (Rimetea) a trecut, probabil,
în proprietatea regelui, împreună cu minele de fier, iar fortificaţia fie
a intrat în posesia locuitorilor- aşezării privilegiate, fie a rămas mai de-
parte în proprietatea deplină a secuilor din scaunul Arieşului. Acest lu-
cru a determinat familia nobiliară de Trascău să-şi ridice în posesiunile
ei ereditare o nouă cetate, la Colţeşti, fapt întîmplat cel mai· tîrziu la
începutul secolului al XIV-lea. Prima fortificaţie menţionată în izvoarele
din secolele XII'I-XÎV ar putea fi cea identificată de noi în hotarul co-
munei Rimetea, pe Piatra Secuiului. Ea are dimensiuni mai mari, fiind
aşezată pe c_el mai înalt vîrf de stîncă şi izolată de culmea estică a înăl
ţimii printr-un val de pămînt şi un şanţ, vizibile pe unele porţiuni.
Prin dimensiunile ei, ce depăşesc 100 m lungime, ar fi putut adăposti
o c01nunitate mai mare ca cea a secuilor din scaunul Arieşului. in schimb,
cetate de la Colţeşti, cu donjonul de piatră din prima fază, nu putea
cuprinde mai mult decît o familie nobiliară cu slujitorii ei. Ni se pare
semnificativ toponimicul înălţimii pe care este situată cetatea, la est de
comuna Rimetea, Piatra Secuiului. De la faţa locului s-au recuperat frag-
mente ceramice preistorice, dar şi medievale, datînd din secolele XIII--
XIV. Numai prin săpături arheologice se va putea lămuri originea şi
datarea precisă a acestei fortificaţii. Primul document care aminteşte
cetatea de la Colţeşti este din 1459, referindu-se la o pîră a capitlului de
Alba Iulia împotriva nobilului Elyus de Trascău, care ţinea închis un
iobag al capitlului din oraşul Aiud (,,ad castrum suum") 145. Următorul
document, din anul 11470, relatează că regele Matei Corvinul confiscă
cetatea nobililor de Trascău şi o dă lui Nicolae Csupor, voievodul Tran-
silvaniei 14.6, drept represalii împotriva familiei nobiliare care a participat
Ia răscoala nobili.mii din Transilvania (1467) împotriva regelui. Cetatea de
la Colţeşti rămîne în· proprietatea voievodului Nicolae Csupor şi a urma-
şilor săi pînă la începutul secolului al XVI-lea. - Jn repetate rînduri,
membrii familiei nobiliare de Trascău încearcă să redobîndească cetatea,
aşa cum s-a întîmplat în anii 1467 şi 1473 147 La aceeaşi problemă se re-
feră şi documentul din ;1492, prin care membrii familiei respective o
revendică nobilului Matei Pongratz, care o ocupa încă de pe timpul ta-
tălui său, fost voievod al Transilvaniei. Pretenţia se sprijină pe dreptul
asupra unei părţi dintr-un turn construit de nobilul Alexandru de Tras-
căul-'tS_ Procesul familiei împotriva lui Matei Pongratz continuă fără în-
trerupere aproape o jumătate de secol. Nu numai descendenţii pe linie
1,~ Enzt G., op. cit., p. 173.

1-,:J Ibidem, pp. 172-173 ..
11,r, Ibidem, a se vedea documentele din 1289, 313, 1461 şi 1500.
m Ibidem, p. 172 (cf. Diplomatarium, nr. 36, 396).
1'•1i_ Ibidem (cf. Diplomatarium, 28441).
1n Ibidem (cf. Diplomatarium, nr. 28535, 28566).
118 Ibidem (cf. Diplomatarium, nr. 302229).
103
bărbătească ai familiei de Trascău, ci şi cei de pe linie femeiască îşi re-
clamă dreptul asupra cetăţii. Astfel, în 1495, Ana, văduva lui Petru de
Trascău, revendică stăpînirea asupra unei părţi din cetate 110 . După 0
serie de procese, în 15'10, Ferenc de Trascău cîştigă procesul cu Matei
Pongratz, intrînd în deplină proprietate asupra cetăţii 150 . Drepturile lui
sînt recunoscute abia în 1516, de către regele Ludovic al II-iea al Unga-
riei, pentru faptul că a dat dovadă de fidelitate faţă de rege, apărînd
cetatea de revolta ţăranilor condusă de Gheorghe Doja. Documentul pre-
cizează că o ceată a ţăranilor răsculaţi au ocupat cetatea, dar au pierit
toţi, tăiaţi în bucăţi de către oastea nobiliară condusă de acest Ferenc 151 .
Intre 1467 şi 1510 documentele amintesc prezenţa a cinci castelani152 .
După 15116 ea nu mai constituie un obiect de dispută între părţi, şi ca
atare nu mai apare menţionată în documente. In anul 11703 a fost distru-
să de trupele austriece, deoarece a devenit un cuib de simpatizanţi ai
partidei curuţilor conduşi, de Francisc Rak6czi 153
Descrierea ruinelor. Cetatea de la Colţeşti este un exemplu de for-
tificaţie adaptată la condiţiile terenului, fiind construită pe o înălţime
stîncoasă cu două pante abrupte. Avînd aspect deosebit faţă de alte ce-
tăţi nobiliare, ea cuprinde două turnuri legate între ele de o curtină,
un corp de alădiri şi o curte interioară, protejată de o barbacană la care
duce un drum în serpentină. Elementul principal îl formează un donjon
rectangular de l0X 7,70 m, cu grosimea zidului de 3 m, aş,ezat direct
pe vîrful stîncii şi destinat a fi locuinţă nobiliară. Donjonul a fost dis-
trus aproape complet în 1703. Spre nord, la circa 40 m, se află un al doi-
lea turn-donjon rectangular, de 112 X 10,50 m, cu ziduri groase de 3 m.
Ambele au fost construite din piatră brută locală legată cu mortar de
culoare gălbuie. Intreaga zidărie a turnului de nord fusese susţinută ini-
ţial de un sistem ingenios de bîme de stejar, introduse în interiorul zi-
dului la fiecare etaj. Turnul posedă cinci niveluri, măsurînd în înălţimi'!
17 m. Avea două intrări, una din interiorul curtinei, la primul etaj, la
circa 3 m înălţime, şi alta din exteriorul ei, la etajul al II-lea, la circa
7 m de la sol. Toate nivelurile se sprijineau pe planşee de bîrne, iar acce-
sul se realiza prin intermediul unor scări de lemn. Fiecare nivel ave1.
deschideri puţine; parterul era orb, accesul făcîndu-se direct de la primul
etaj. Aici se afla magazia de provizii, o cisternă săpată în stîncă, pe care
Orban a mai văzut-o în secolul trecut. Primul etaj avea intrarea pe
latura de vest şi o fereastră în ambrazură pe latura de est. La al doilea
etaj, intrarea era pe latura de est şi lingă ea se afla o fereastră îngustă.
Etajul al UI-lea era prevăzut cu ferestre mici. In partea superioară a
etajului al III-lea, un brîu de găuri pentru bîrne indică existenţa unei
galerii suspendate, pentru apărare. La etajul al II-lea, în colţul de nord-
est fusese amenajat un şemineu.
Orban crede că acest donjon este cel mai vechi din complexul cetă
ţii, opinie pe care noi nu o împărtăşim. In exteriorul lui, pe latura de
11
~ Ibidem (cf. Diplomatarium, nr. 36398).
rnu Jak6 Zs.-Valentiny A., A toroczk6szentgyirgyi Thoroczkay csalcid level-
tara, Cluj, 1944, p. 18.
151 Jak6 Zs.-Valentiny A., op. cit., p. 49; Orbân B., A szekelyfold .. ., V, p.
230.
151 _Entz G., op. cit., pp. 173-174; I. Minea, Istoria unui cnezat ardelean, în
Cercetări istorice, X, Iaşi, 1934-1936, nr. 1, p. 133; Csânki, Magyarorszcig .. ., V,
pp. 676-679.
ia:i Orbân B., op. cit., p. 236; V. Vătăşianu, Istoria artei . .. , p. 19.
104
- ~ec. XIII-XIV
~ sec.xv
fZ:J Sec.Xvi
m sec.xvu
F:ig. 8 . Colţeşti. Planul cetăţii, cu etapele de construcţie.
nord, se vede un mic şanţ de apărare săpat în stîncă, in lungime de 20 m,

şi lat de 6 m. Cele două donjoane au fost n.mite printr-o curtină ce
formează o curte interioară lungă de 41 m şi lată între 10 şi 30 m. Zidu-
rile, din piatră brută, au grosimea între 1,40 şi 2 m. Interiorul curtinei
a fost împărţit în trei încăperi neegale, cu ziduri de piatră de 0,50 m gro-
sime. IncăperHe au următoarele dimensiuni: prima 10X8 m, a doua
5 X8,60 m, a treia 12 X 9 m. Intrarea în această incintă se află pe latura
de vest.
Latura de est a cetăţii cuprinde un grup de clădiri aşezate pe stîncă.
Aici putem distinge primul donjon, iar lingă acesta un corp de clădiri
lung de 22 m şi lat de 5 m~ împărţit în patru încăperi, cea mai de sus
de 6 X4 X 3,70 m, fiind de fapt un al treilea turn. Acest ansamblu de 1
clădiri pare să fie un palat unitar din punctul de vedere al construcţiei,

încăperile fiind dispuse pe două niveluri. Camera a doua avea în exte-
rior un balcon pe console de piatră, pe oare Orban îl descrie ca o reali-
zare deosebită. Părerea noastră este că, de fapt, era un burduf cu găuri
de păcură pentru apărare. în ultima încăpere., Orbân ,a găsit o cisternă
săpată in stîncă, fapt ce constituie un argument în plus că este vorba
despre ·un turn şi că cetatea: era stăpînită de mai multe familii. Spre
vest şi spre nord-vest, un zid în formă de aro de cerc închide un spaţiu
abrupt, lung de 22 m şi lat pînă la 5,20 m. O barbacană apără intrarea
spre ::i.oeastă parte. Printre ultimele construcţii ale cetăţii de la Colţeşti
se numără curtea exterioară din colţul de sud-est, cu ziduri de piatră
prevăzute cu metereze pentru arme de foc spre toate direcţiile.
Inainte de a trece la precizarea şi · datarea etapelor de construcţie
ale cetăţii de la Colţeşti trebuie să stabilim începuturile acestei fortifi-
caţii. Ştim că, înainte de 1290, comitele Ehelleus dăruieşte ·cetatea sa
secuilor din scaunul Arieşului, menţionîndu-şi unele drepturi asupra ei,
105
reconfirmate în 1313 de către Andrei al III-lea 1" \ Documentele de mai
tîrziu, 1464-'1500, menţionează cetatea în posesia secuilor din scaunul
Arieş, fără să mai pori1enească vreun drept aLfamiliei nobiliare de Tras-
cău asupra ei 15". Putem deci fixa începutul cetăţii de la Colţeşti la sfîr-
şitul secolului al XIII-lea. Aşadar, din prima fază de construcţie datează
donjonul aşezat pe vîrful stîncii şi corpul de clădiri din partec:ţ sudică
(fig. 8). Orban crede că acest donjon a fost construit mai tîrziu decît cel
din nord, -fără a putea demonstra acest lucrt.î 156: 1ntr-o a doua. fază s-au
ridicat donjonul de nord şi curtinele ce:..1 leagă de complexul cetăţii. Or-
ban constată că zidurile curtinei nu sînt contemporane cu turnul de nord.
Acest lucru scoate în relief un element nou, că turnul donjon de nord
a funcţionat o perioadă de timp izolat de cetate, lucru explicabil prin
aceea că aparţinea unui alt membru al familiei nobiliare de Trascău. Do-
cumentele din S€colu~ al XV-lea menţionează cel puţin patru membri ai
acestei familii care pos€dau părţi din cetate 157 . Turnul amintit în docu-
mente poate fi acest donjon, ridicat, după toateprobabilităţile, la sfîrşitul
al XIV-lea sau începutul celui de-al XV-lea şi legat de cetate în secolul
al XV-lea. 1n perioada 1470-1510, cînd cetatea a aparţinut voievozilm-
Transilvaniei, nu s-au executat lucrări esenţiale. Pe la mijlocul secolu-
lui al XVI-lea, s-a construit partea de vest, curtea interioară şi alte edi-
ficii mărunte, acestea constituind cea de-a treia fază de construcţie.
Fragmentul de bastion triunghiular ar putea fi cea de-a patra perioadă
de construcţie, databilă la începutul secolului al XVII-lea.
Cetatea de la Colţeşti ne apare astfel ca o cetate nobiliară care s-a
amplificat şi a evoluat în timp, în funcţie de posibilităţile şi nevoile fa-
miliei care a stăpînit-o.
CRICAU
(jud. Alba)
Aşez3.rea din Cricău a fost atestată documentar în 1206, într-un pri-

vilegiu dat de regele Andrei al II-lea pentru saşii colonizaţi în Cricău,
Ighiu şi Romos 158• Doe11mentul este important prin faptul că reprezintă
prima informaţie referitoare la prezenţa „oaspeţilor" în zona Albei şi
Orăstiei.
·vechea bazilică romanică din Cricău fusese prevăzută în secolul al
XVI-lea cu un sistem de apărare format dintr-o curtină de piatră ce o
înconjura şi un veritabil donjon, rezultat din transformarea turnului. Să
păturile arheologice executate în anii 1964-1966 au adus noi date în
legătură cu planul bisericii şi al fortificaţiei din jurul ei 159 • R. Heitel şi
ir,,; Entz G., op. cit., p. 173.

'"" Ibidem.
1,~; Orbăn B., op. cit., p. 236.
1·•7 Entz G., op. cit., p. 273.
ic>H DIR, C, veac XII-XIII, I, doc. 33. .
i;,u. W. Horwath, Der Emporenba.u der romanischen und fruhgoti'Schen Kirchen
in Siebenburgen, în SV, nr. 58, 1935, p. 70; Fr. Michaelis, Zur Geschichte der Di5r-
Jer Krapundorf (!ghiu) und Krakau, în SV, nr. 5Cl, 1936, p. 278; V. Brătulescu, Bi-
serici din TransiLvania, în BCMJ, XXX, i937, pp. 16-19; V. Vătfu;;ianu, Istoria ar-
tei . .' ., I. pf ·85, 554. ·
lOtf
.I
~ ~
SEC.
SEC XVI
xv_xv,
Fig. 9. Crle1'iu. Planul bisericii fortificate.
Al. Bogdan n u au acordat o atenţie specială fortificaţiei, precizînd doar

că ea fusese ridicată în secolul al XV-lea, şi tot atunci probabil a fost
supraînălţată şi biserica160_
Curtina ridicată din bolovani de rîu şi de carieră, legaţi cu mortar,
înconjoară biserica descriind un oval cu axele de 64 m lungime şi 55 m
lăţime, zidurile avînd grosimea între 1,10-1,25 m, fiind susţinute de
contraforturi interioare dispuse la distanţă de circa 20 m unele de altele
(fig. 9). Săpăturile arheologice au identificat fundaţia unui turn de poartă
pe l2~ura de est, de formă pătrată, cu laturile de 16,90 m, ridicat din zidă
rie de piatră brută groasă de 2 m . Turnul de poartă încalecă curtina,
în schimb al doilea turn, rectangular, aşezat pe latura ele nord (de
5,25 X 5,25 m) este plasat exterior, pentru a flanca zona cea mai ,expusă
unui atac. Din acesta se mai păstrează parterul şi primul etaj. Intrarea
se făcea din interiorul cetăţii, direct la primul nivel, printr-o uşă cu por-
tal gotic de factură tîrzie. Tot din aceeaşi perioadă trebuie să dateze şi
Intrarea pietonală de lîngă acest turn, amenajată în grosimea curtinei
şi înzestrată cu un portal identic, care ulterior fu astupată şi amenajată
alta, la parter. Pe latura de sud a fost adosat la începutul secolului al
XVI-1ea un turn semicircular cu raza de 3,50 m şi cu ziduri de piatră
groase de 2 m.
Concomitent cu lucrările amintite s-au efectuat transformări si amP.-
najări p entru apărare, atît la biserica propriu-zisă,, cît şi la tur~. Pro-
babil că nava centrală fusese supraînălţată pînă la nivelul etajului al
III-lea, iar masivul turn rectangular cu latura de 8 m a fost transformat
într-un adevărat donjon pentru apărare. Printre amenajările realizate în
acest scop se include: zidirea portalului de vest, a ferestrelor laterale, pre-
10 u R. Heitel şi Al. Bogdan, Contribuţii la arheologia monumentelor transil-
vane. I . Principalele rezultate ale cercetărilor efectuate la complexul medieval din
Cricău, In Apulum, VII/1 , pp. 483-496.
1 07
cum şi a rozetei gotice de la primul etaj. In locul rozetei va fi amenajat
un meterez alungit, cu ancadrament trilobat de factură gotică tîrzie. Nu
putem aprecia dacă etajul al IV-lea al turnului a fost ridicat în această
etapă sau în 1573, dată înscrisă în zidul de sub actualul acoperiş.
Singurele elemente care pot data curtina sînt de natură arheolo-
gică, iar cele două portaluri gotice amintite se încadrează în faza tîrzie
a goticului transilvănean de la sfîrşitul secolului al XV-iea şi începutul
celui de-al XVI-iea. Biserica de la Cricău nu a fost o fortificaţie puter-
nică, dar stă alături de alte biserici fortificate de acest gen, ,atît de nu-
meroase în Transilvania.
CRIVADIA
(comuna Baru Mare, jud. Hunedoara)
Turnul-cetate de la Crivadia, prin forma şi dimensiunile sale, este

o construcţie deosebită în arhitectura fortificaţiilor medievale din Tran-
silvania. A fost ridicat la intrarea în trecătoarea Merişor, dinspre Ţara
Haţegului către depresiunea Petroşanilor, într-o poziţie naturală foarte
avantajoasă din punct de vedere defensiv (pl. XIX). Asupra vechimii şi
originii lui s-au emis numeroase opinii, printre care şi aceea că este o
construcţie romană din secolul al II-lea. Părerea a fost emisă de M. I.
Ackner 11 il şi preluată de Szinte Geza w2 . Teglas G. remarcă faptul că ce-
tatea nu p0ate fi din epoca romană, dar argumentele aduse nu sînt con-
ving5.toare11;:J_ Abia în anul 1961, cu ocazia unor lucrări de restaurar~,
s-au efectuat săpături arheologice care au stabilit cu precizie originea
mediev3lă a acestui interesant turn 164 .
Încercînd o datare exactă, Radu Popa crede că cetatea poate fi iden-
tificată cu „Murylovar", posesiune a familiei Kendeffy, amintită într-un
document din 1493 111 ,►• El se bazează pe faptul că posesiunile acestei fa-
milii se 3flau în depresiunea Merişor şi că, încă din i1430, Sigismund de
Luxemburg a dat trecătoarea şi Porţile-de-Fier ale Transilvaniei acestei
familii H;i;_ Nu exdudem posibilitatea existenţei în secolul al XV-lea, în
.această zonă, a unei fortificaţii de pază a trecătorii, dar turnul a fost
ridicat abia în anul ,1528. Două documente aduc lumină în această pri-
vinţă. Primul datează din 3 noiembrie 11528, prin care nobilii comitatu-
lui Hunedoara se plîng lui George de Br'andemburg, stăpînul cetăţii şi
al domeniului Hunedoara, rugîndu-1 să intervină pe lîngă regele Ferdi-
nand împotriva lui Petru de Peren, voievodul Transilvaniei, care nu ţ.inea
seamă de vechile privilegii, construind un turn spre Vulcan şi reţinînd
pe seama lui tot aurul şi vama de la cei ce veneau din Ţara Românească:
„voievodul Transilvaniei din nou, încă din vară, a început construirea
161 M. I. Ackner, Die rămischen Alterthumer und deutschen Burgcn in Siclien-

burgen, Wien, 1857, p. 58.
16i Szinte G., Kerek erăd Krivadia fălott, tn AE, XIV, 1894, pp. 110-IH.
1ro Teglas Gabor, Hunyadvarmegye făldjenek tărtenete az 6skort6l a honfoa-
lalasig I, Budapest, 1902, pp. 158-159.
M Octavian Floca, Hunedoara. Ghid turistic al judeţului, Deva, 1969, pp.
184-185.
ttl~ Csanki D., Magyarorszag .. ., V, pp. 109-110; R. Popa, Cetăţ:ile din Tara
Haţegului, p. 66.
1u" Hurmuzaki, Documente, I, 2, pp. 655-656.
103
Fig. 10. Crivadia. Planul cetăţii.
unui turn pe drumul spre Vulcan, în districtul Hunedoarei, a luat mă

suri să se pregătească şi să se ridice o cetate ... ; acestea ;au fost inten-
ţiile lui de mai multă vreme, deşi această parte ţinea din vechime de
cetatea Hunedoarei şi de aici era păzit să nu fie atacat de războinicii din
Ţaro. Românească. Acum voievodul stăpîn a pus servitorii săi să apere
acest turn şi să strlngă au,rul pentru sine"167. Al doilea document, din 14
iulie 1529., constituie răspunsul regelui Ferdinand al II-lea de Habsburg
către v.oievodul Transilvaniei, prin care interzice ca oamenii săi, aşezaţi
în turnul num'it, să perceapă vama: ,,voi, în Vlara trecută, aţi dat dispo-
ziţie să se edifice un turn oarecare pe drumul spre Vulcan în districtul
Haţegului" 168 . Nu încape îndoială că turnul menţionat este cel de la Criva_
dia, lămurind pe deplin originea sa feudală .
Turnul-cetate (am adoptat acest termen pentru că este mai mult de-
cît un simplu turn) are diametrul de :1 3,50 m şi este una dintre cele mai
mari construcţii militare pe plan circular din Transilvania, îmbinînd ele-
mente de apărare ale unei mici fortificaţii (fig. 10). Zidurile sînt din
piatră brută locală, legată cu mult mortar, groase de 1,80-2 m, intra-
rea fiind amenajată pe latura de nord-est, la 2,70 m înălţime de la baza
construcţiei. !n zidăria intrării se observă două rînduri de nişe în care
alunecau puternice uşi de steja,r ce se fixau în interior cu bîrne trans-
versale. Pe latura de vest se află şase metereze specifice pentru armele
de foc, amenajate fiecare într-o nişă. unde se puteau adăposti cel puţh
doi apărători. Deschiderile interioare ale meter-e zelor sînt varia.te, · ca ;;i
dispoziţfa. lor la intervale neregulate. Deschiderile meterezelor sînt mari,
avînd înălţimea de 1,70 m, iar lăţimea variind între 1,60 şi 2 m. Dintr-o
sumară analiză constatăm că oele mai mari . meterez-e se află în mijloc,
orientate direit 'Spre drumul din trecătoare, fiecare avînd în exterior for-
ma găurii de cheie inversată, pentru utilizarea, în exclusivitate, a armelor
de foc. Interiorul turnului este înzestrat cu un demisol orb, amenajat
numai pe laturile de vest-nord, unde configuraţia stîncii permitea acest
lucru, şi două etaje delimitate de un planşeu ce se spri,j inea pe bîrne
1
"' I. Pata'ki, Domeniul H:u:aedoarei . .. , p . 203.
168 J:b ide.m.
109
de lemn. Accesul la metereze se făcea de la primul nivel. Nivelul al doi-
lea avea un drum de strajă lat de 0,90 m, terminat cu un parapet de zid
gros de 0,80 m, înzestrat cu creneh1ri, păstrat pină la înălţimea de 1 m.
La nivelul drumului de strajă, în exterior, a fost amenajată o galerie
suspendată, pentru apărarea bazei turnului. In interior nu se mai pot
identifica ·alte construcţii decît o groapă mare cu diametrul de 2 m, ce
pare să fi fost o cisternă pentru apă.
Turnul-cetate de la Crivadia se încadrează în categoria turnurilor de
artilerie cu plan circular şi semicircular, prezente în sistemul de apărare
al cetăţilor din Transilvania la începutul secolului al XVI-lea. Din aceeaşi
perioadă datează „turnul alb" de pe dealul Varte (1525) şi „bastionul alb"
al cetăţii Braşovului, precum şi „turnul spart" de pe valea Oltului, con-
struit în 1501. Dintre acestea, ,,turnul alb" de la Braşov este o lucrare
de apărare îndrepărtată, pe cînd „turnul spart" şi cel de la Crivadia au
fost lucrări menite să protejeze două trecători, fiind înzestrate cu ele-
mente ce oferă posibilităţi de apărare pe timp mai îndelungat. Toate
sînt înzestrate cu două sau mai multe niveluri de apărare, primul pur-
tînd piese grele de artilerie pentru tragere îndepărtată 169.
Aşa cum am mai arătat, planul circular şi cel semicircular pentru
turnurile de flancare ale cetăţilor din Transilvani-a s-au generalizat în
prima jumătate a secolului al XVI-lea ca urmare a perfecţionării arme-
lor de foc ~i asigurau o apărare m3.i bună decît planul rectangular, re-
ducînd la minim unghiurile moarte. Turnul-cetate de la Crivadia este
o construcţie interesantă, care şi-a îndeplinit misiunea de apărare a gra-
niţelor pînă în secolul al XVIII-lea şi a suplinit dispariţia cetăţii Haţegu
lui (Subcetate) în secolul al XV-lea, preluînd funcţiile acesteia de apă
rare şi punct de vamă a trecătorii.
DEVA
Cetatea Deva este considerată una dintre cele mai importante for-
tificaţii medievale din Transilvania. Numită pe drept cuvînt „cheia Mu-
reşului", fortificaţia a păzit, secole de-a rîndul, ieşirea şi intrarea în
Transilvania, pe valea ,Mureşului, a uneia dintre cele mai importante
artere de circulaţie spre Banat şi vestul Europei. Poziţia strategică deo-
sebită a înălţimii ce domină Deva i-a ispitit pe oameni din cele mai vechi
timpuri. Astfel, aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic şi din
epoca bronzului. Prezenţa unor blocuri d~ piatră cioplită, cu caracteristi-
cele tăieturi în formă de coadă de rîndunică, dovedeşte că în acest loc
a existat o fortificatie dacică 17 0. ·
Cetatea medievală a suscitat interesul istoricilor încă de la începu-
tul secolului al XIX-lea. Cea mai veche sursă de informare asupra ce-
tăţii este lucrarea lui V. Schmidt 171 . Acesta, după ce trece în revistă şti
rile do cumen tare, încearcă să stabilească, la modul general, şi principa-
lele etape de dezvoltare ale .ei. El apreciază că dintr-o cetate simplă, ridi-
cată în sec'.)lul al XIII-lea, Deva devine o fortificaţie puternică în seco-
Gh. Anghel, Cetăţ.i medievole din Transilvania, p. 95.

i:;!I
nu Oct. Floca-Ben. Bassa, Cetatea Deva, pp. 6-10.
rn Schmidt V., Deva vara Erdclyben, în El'.•f, IV, 1866, p. 93 şi urm.
110
lul al XV-lea, datorită lui Iancu de Hunedoara, suferind transformări
·succesive sub stăpînirea lui Castaldo şi Gabriel Bethlen şi mai ales prin
iucrările executate de Habsburgi în secolul al XVIII-lea. Martin Schus-
ter172 şi Emerich Szabo173 prezintă într-o formă prescurtată datele docu-
mentare culese de Schmidt, insistînd mai ales asupra unui pretins rol de
graniţă pe care l-a avut cetatea Deva în secolele XII-XIII. Alte lucrări
care completează informaţiile privitoare la fortificaţie sînt ale lui L.
K6văry 17 4, J. Konyoky 175 şi Szăsz Ferenc 176• De asemenea, putem aminti
lucrările de popularizare ale lui G. Teglăs 177 , O. Floca şi V. Suiaga i,:s_
Dintre lucrările de specialitate se n~marcă cele ale lui V. Vătăşianu mi,
care reuşeşte să interpreteze evoluţia cetăţii pe baza unor elemente arhi'-
tectonice şi decorative, datînd cea mai veche parte a construcţiei la în-
ceputul secolului al XIV-lea. La acestea mai adăugăm lucrarea lui AL
Husar 180, bogată în surse bibliografice, precum şi cea a lui O. Floca ';ii
Ben. Basa181, care are meritul de a prezenta o sinteză a datelor docu-
mentare cunoscute. In general, aproape toate cercetările efectuate s-au
mărginit să prezinte mai mult sursele documentare despre cetate şi în-
tr..,o măsură foarte mică -evoluţia ei arhitectonică. Capitolul de faţă îşi
propune să întregească, în primul rînd, acest ultim aspect.
. Cetatea Deva a fost una dintre primele fortificaţii din Transilvania con-
semnate în documente în a doua jumătate a secolului al XIU-lea. Din 1269
se păstrează două menţiuni: prima se referă la hanul Mikud, care primeşte
din partea regelui Ştefan al V-lea o moşie în comitatul Dăbîca pentru
serviciile sale aduse coroanei în luptele împotriva cumanilor: ,,sub castro
Deva vocato contra cumanos" 182 , iar a doua menţiune se referă la Chyl
de Cîlnic, căruia regele îi face danii pentru faptul că a luptat alături dt?
el sub cetatea Devei şi a Codlei 183 . O altă menţiune este din 1273, cînd
regele Ladislau al IV-lea dăruieşte lui Petru Csak cetatea Golgoc pen-
tru serviciile pe care tatăl le-a adus regelui Ştefan sub zidurile cetăţii
Deva 184 . La sfîrşitul secolului al XIII-lea cetatea a devenit reşedfoţa
voievozilor Roland Borşa şi Ladislau Kan, de unde aceştia îşi exercitau
autoritatea asupra voievodatului, care nu mai depindea, decît formal,
de regatul Ungariei. Astfel, în !1299, voievodul Ladislau Kan ţine în ce-
tatea sa de reşedinţă scaun de judecată 185 , fiind menţionaţi un jude de
curte, un palatin, un stolnic şi un protonotar. Se aminteşte, de aseme-
nea: ,,in proprio domo dicti domino voivodae" din „castra Deva" unde a
avut loc în 1307 adunarea clerului pentru alegerea fiului voievodului în
112
Martin Schuster, Schloss Deva in Siebenbilrgen, în JSKV, XXVI, Sibiu,
1905, pp. 59-142.
11
::1 Emerich Szabo, Die Burg von Deva, 1910, p. 7 şi urm.
m Kovâri L., Erdely regisegei .. ., pp. 167-174.
115 Konyoky J., A kozepkori vdrak, Budapest, 1906, p. 249.
176 Szâsz Ferencz, Szamoskozi-adatok az erdelyi vdrosokr6L, în EME, nr. 26
1909, p. 178.
rn Teglas Găbor, Hunyadvarmegyei kalauz, Cluj, 1902, pp. 25-35.
nM Oct. Floca, V. Suiaga, Cetatea Devei. Călăuza, Deva, 1941, pp. 16 şi urm.
~ V. Vătăşianu, Istoria artei .. ., pp. 14, 608, 609-610,
11
,Hu Al. Husar, Dincolo de ruine, Bucureşti, 1959, pp. 160-172.

ll!I Oct. Floca-Ben. Bassa, Cetatea Deva, pp. 12-28.
182 Entz Geza, Die Baukunst ... , I, p. 166.
1
11a Zimmermann-Werner, Urkundenbuch .. ., I, doc. nr. 105; DIR, C, veac
XIII, II, doc. nr. 108.
1
~ Zimmermann-Werner, op. cit., doc. nr. 121.
~ DIR, C, veac XIV, I, pp. 32-35, 121; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvanic~i,
1 0
pp. 196-197, 249; I. Moga, Voievodatul Trans'ilvaniei, Sibiu, 1944, p. 28.
111
funcţia de episcop al Transilvaniei 186• Prezenţa unei curţi voievodale ce
se asemăna ca mărime cu a altor principi şi chiar cu a regelui Ungariei
dovedeşte că cetatea Deva era una dintre cele mai importante în aceasLă
vreme. După 1315 ea reintră în posesia ·regelui Carol Robert, care a reu-
şit să-i înfrîngă pe voievodul Transilvaniei şi pe fiii săi, izgonindu-i
din ţară. ln 11320 este amintit Pavel, castelan al regelui 187, iar în 1326
regele Carol Robert înzestrează cetatea cu moşia Tămăşasa, lîngă Orăş
tie188.
O nouă dovadă a importanţei care i se acorda cetăţii Deva este fap-
tul că, din 1333, comitele Martin al Hunedoarei este în acelaşi timp şi
castelan de Deva 189, funcţie ce-i aparţine pînă în 1336190. Intre 1364 şi
!1368 sînt amintiţi ·doi castelani: Petru de Bethlen şi Johanes dictus
Lyas191.
În secolul al XIV-lea, cetatea avea un domeniu regal format din
peste 50 sate şi 4 districte româneşti: Hunedoara, Strei, Deva şi Dobra.
In 113711, toţi cnezii români din cele „quator sedibus districtibus castri
Deva" se împotriveşc castelanului cetăţii de a pedepsi ţăranii români
după legile regatului, cerind ca aceştia să fie pedepsiţi după „iuxta le-
gem olahorum" 192. Castelanul cetăţii convocă în 11387, la Deva şi pe juzii.
juraţii, cnezii şi crainicii din cele patru districte, pentru zălogirea unei
moşii aparţinînd unui cnez hunedorean 193. Din 1390 şi pînă în 1395 este
pomenit în documente castelanul Ladislau, care este în acelaşi timp şi.
comite de Hunedoara 194. Regele Sigismund de Luxemburg era preocupat
mereu de apărarea graniţelor de sud ale Transilvaniei de invaziile tur-
ceşti. In acest scop el acordă, în 1394, cnezului român Dobre moşia Leş
nic, cu obligaţia de a-şi îndeplini îndatoririle militare faţă de cetatea
Deva 195• Acelaşi rege îi obligă pe ţăranii iobagi ai cetăţii, în 11427, ca
,,după obiceiul vechi şi bun", ,,iuxta antiquam et laudabilem consuetu-
dinem", să presteze muncă pentru repararea zidurilor, săparea şanţuri
lor cetăţii, tăierea lemnelor şi hăţişurilor 196 .
Invaziile turceşti de la începutul secolului al XV-lea nu au afec-
tat-o. în 1413 este pomenit un castelan cu numele de Toma197_ Din 1444,
cetatea a intrat în posesia voievodului Iancu de Hunedoara, prin donaţie
regală, ca răsplată pentru victoriile lui împotriva turcilor 198_ După aceas-
tă dată, centrul politic al comitatului se mută J\n castelul de la Hune-
doara, dar cetatea Deva nu şi-a pierdut importanţa. Intre 1444 şi 1490,
cit rămîne în posesia familiei de Hunedoara, doeumentele amintesc doar
în 1456 un vicecastelan 199 , ceea ce confirmă preşupunerea: că cetatea
ltl6Zimmermann-Werner, op. cit., doc. nr. 260.

ltflDIR, C, veac XIV, I, doc. nr. 394.
11!8DIR, C, veac, XIV, II, doc. nr. 408.
189 DIR, C, veac XIV, III, doc. 153.
1!JO DIR, C, veac XIV, III, doc. nr. 387.

191 Entz G., op. cit., I, p. 167.
192 St. Pascu. Voievodatul Transilvaniei. I, p. 10; Istoria României, II, pp.
255-264. . .
1113
E. Lukinich-L. Galdj, Documenta historiam Vallachorum .. ., pp. 233,
226-227.
194 Entz G., op. cit., I, p. 167.
w~ Oct. Floca-Ben. Bassa, op .. cit., p. 16.
J.'16 Ibidem, p. 17.
197 Entz G., op. cit., I, p. 167.
11!11 Oct. Floca, Ben. Bassa, op. cit., p. 17:
199 Entz G., op. cit.; I, p. ·167.
1112
şi domeniul erau conduse de castelanul de la Hunedoara. In anul 1449,
Iancu de Hunedoara scuteşte locuitorii domeniului cetăţii Deva de con-
tribuţia în vin, bucate şi urbura în argint, din cauza sărăciei provocate
de invaziile turceşti 200. O altă menţiune datează din il479, cînd voievodul
Ştefan Bathory emite din cetate un document2<H. După moartea lui Ioan
Corvinu1, regele Vladislav al II-lea zălogeşte cetatea şi domeniul, pentru
suma de 116.000 guldeni, unor nobili din Transilvania202. Această infor-
maţie dovedeşte faptul că ele au redevenit posesiuni regale, după moar-
tea regelui Matei, separîndu-se de cele ale castelului de la Hunedoara.
Apar din nou menţiuni despre castelani şi vicecastelani ai cetăţii: în n492
Johannes Literatus, iar în 1'500 Petrus Szoklyosy203 . După 1530, cetatea•
trece în posesia voievodului Zapolya. Din aeeastă vreme cunoaştem nu-
mele a trei castelani: 1528 Andreas Georgiu, 11530 Andreas Literatus şi,
în 1153u-1532, Gaspar Morsynay, ultimul fiind partizan al voievodului
Zăpolya 204 . In 1540, corpul neînsufleţit a lui Zapolya a fost transportat în
cetatea Deva împreună cu tezaurul regal, nefiind în siguranţă la Alba
lulia:.115. După alungarea reginei Isabella în 1550, Transilvania a intrat
sub stăpînirea Austriei, între 1551 şi 1556, cînd generalul Castaldo de-
vine guvernatorul ei. Acesta iniţiază lucrări de fortificare la mai multe
cetăţi, ridicînd o serie de. bastioane în stil italian 206 • Cetatea Deva a
devenit un important obiectiv pentru Castaldo, el stabilindu-şi aici, din
11551 '}f.)7, baza de operaţii pentru recucerirea Banatului. La mijlocul seco-
lului al XVI-lea, Deva era considerată încă una din cele mai puternice
cetăţi ale Transilvaniei, încît italianul Giovanandrea Gromo o numeşte
,,la fortissima Deva", spunînd că -este una din cele mai importante ce-
tăţi ale ţării, fiind de necucerit. Principele ţine aici o garnizoană de
oameni devotaţi şi-şi depozitează comorile208. In cetate şi-a sfîrşit viaţa,
în 11579, Ferencz David, fondatorul bisericii unitariene din Transilvania.
Cetatea ajunge, în 1581, în posesia nobih.1lui Francisc Geszty, obţinînd-o
probabil prin arendă de la principele Ştefan Bathory sau voievodul
Cristofor Bathory. Din 1582 se păstrează textul unei inscripţii care eon-
semnează un€le lucrări efectuate de Geszty. Tot el a început lucrările
la Magna Curia209 • La începutul secolului al XVII-lea, cetatea a consti-
tuit scena unor dispute şi lupte între principailii rivali la tronul Transil-
vaniei, intrînd, pe rînd, în stăpînirea lui Sigismund Bathory, Moise Se-
cuiul şi a generalului Basta210.Ca urmare, dieta Transilvaniei hotărăşte,
în 1607, ca cetatea Deva să nu mai fie dată sau zălogită, ci să rămînă
proprietate princiară (fiscală) . Sub Gabriel Bethlen intră într-o nouă
fază de prefaeeri, adăugîndu-i-se pe latura de sud-est un turn bastionc1r
şi alte Iucrări2 11 . Principele Gabriel Bethlen donează cetatea primei sale
soţii, iar după moartea ei o deţinea nepotul său, Ştefan Bethlen, şi soţia
2
w Oct. Floca-Ben Bassa, op. cit., pp. 17-18.
~ut Hurmuzaki, Documente, p. 103.
202 Entz G ., op. cit., I, p. 167.
zuJ Entz G ., op. cit., I, p. 167.
ZM Entz G., op. cit., I, p. 167.
205
Hurmuzaki, Documente, 4, Bucureşti, 1894, p. 327.
200 Ibidem, p. 592.
1
-» Oct. Floca-Ben. Bassa, op. cit., p . 18; Al. Husar, op. cit., p . 166.
:1.1.11 Călători străini ... , vol. II, p. 341; Apulum, II, pp. 170-171.
:JO!I Oct. Floca-Ben. Bassa, op. cit., p. 18, 24.
210 Ibidem, p. 19.
m Al. Husar, op. cit., p. 170.
8 - Portificatil medievale de piatrl din eecolele XIII-XVI I} 13

acestuia, Maria Szeohy. Aceasta o vinde, în 1'640, principelui Rak6czi I.
păstrîndu-şi din această vreme un inventar în care sînt amintite părţi
ale cetăţii: un turn de pîatră acoperit cu şindrilă, turnul „trunchiat"·, bas-
tiomil „Bethlen", închisoarea, casa temnkerului, casa tunarilor, casa
fierarului, casele halebardierilor, magazia de arme şi casa pentru căr
bunf!.12. Gheorghe Rak6czl al II-iea donează cetatea lui Acaţiu Barcsay,
iar la sfîrşitul secolului al XVII-lea intră în posesia casei de Habsburg.
împreună ·cu proprietăţile fiscale ale principatului. Din il 713 guw~rnato-
ru~ militar Johann Steinville începe lucrări de transformare a cetăţii
într-o fortificaţie bastionară. In plus fusese elaborat un proiect de· con-
strucţie a unei mari fortificaţii bastionare, cuprinzînd terenul de la poa-
lele cetăţii. Reintră în actualitate, în anul 1784, cu ocazia episodului tra-
gic din timpul răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan, cînd au fost
ucişi 86 iobagi români la µ·oalele cetăţii. în 13 august 11849, dintr-o gra-
vă neglijenţă a garnizoanei maghiare, au explodat depozitele de muniţii,
explozia dărîmînd toată latura de est a cetăţii. Abia în 1969-1970 s-au
dega.Jat, parţial, de dărîmături, interiorul cetăţii şi spaţiul dintre cele
două curtine, scoţîndu-se Ia iveală traseele zidurilor, ceea ce uşurează
cercetarea lor.
Descrierea ·ruinelor. După cum remarca şi V. Vătăşianu, este foarte
greu, astăzi, să se stabilească cu precizie etapele de construcţie ale aces-
tei importante fortificaţii, pe de o parte din cauza stării avansate de rui-"
nă, lipsind, cu mici excepţii, elementele decorative care ar putea să jalo-
neze cercetarea, iar pe de altă parte din cauza marilor transformări pe-
trecute în secolul al XVIII-iea, cînd au fost înlăturate în mare măsură
elementele arhitectonice vechi. ·
Cetatea Deva este înzestrată cu trei incinte de forme diferite, ocu-
pînd vîrful şi o parte din latura de nord a înălţimii (fig. IH). Descrierea
curtinelor se face urmărindu-le din interior spre exterior.
Prima incintă cuprinde vîrful înălţimii, adaptîndu-se configuraţiei
terenului, şi are forma ovoidală, lungă de 90 m şi lată între U şi 35 m.
Curtina a fost aşezată direct pe stîncă. Interiorul fusese nivelat, încît
de la început s-a călcat pe stînca nativă. Zidurile sînt din piatră locală
de mărime mijlocie, dispuse în asize succesive şi legate cu mortar d~
calitate bună, conţinînd praf de cărămidă pisată. S-a păstrat mai bine
zidul de pe latura de nord-vest, înalt de 8-10 m, traseul curb fiind for-
mat din porţiuni de zid drept de diferite dimensiuni care, îmbinate, for-
mau eurbura. Grosimea zidului variază între 2 m, la bază, şi 1,70 m, la
nivelul drumului de strajă, acesta din urmă avînd lăţimea de 1,10 m,
parapetul înalt de 1,50 m şi gros de 0,60 m 1(pl. XX). Pe latura de sud,
prima curtină a primit în exterior, într-o fază mai tîrzie, trei contra-
forturi puternice cu baza în formă de pinten, înalte de 9_j10 m, care
au amenajate, la nivelul drumului de strajă, burdufuri de 2X3 m, ase-
mănătoare cu cele de la Hunedoara.
In interiorul incintei, aşezate direct pe stînca nativă nivelată cu
dalta, s-au îngrămădit de-a lungul a şase secole o mulţim€ de construc-
ţii ocupînd toate laturile. La capătul de est se află o încăpere mare cu
o boltă semicilindrică, d€ factură tîrzie, din cărămidă. încăperea măsoară
în interior .9.,5 X 5,50 m, are ziduri îngroşate pînă la 4 m spre exteri0r
şi ele numai '1,30 m în interior. Zidul exterior datează dintr-o fază tîrzie,
evident pentru a rezista armelor de foc. Analiza atentă a acest€i con-
11 ~ Oct. Floca-Ben. Bassa, op. cit., p. 21.
114
SEC XIII, înc,:,putul SEC >:1\1 o doua port <:> a SEC Xiii
SEC
,. . ,. ----r--
/ I
j .. - .....~-~....
II I
,
' 1-
\
-- .
SEC XVIII
Fig. 11. Il(m1. E tapele de co11strucţie a cetăţii.
strucţii rectangulare, transformată radical în secolul al XVIII-lea, rele.,·ă

faptul că iniţial ea fus,e se un turn, poate un donjon care străjuia zona
de răsărit a cetăţii. La capătul de vest se află o altă construcţie rectan-
gulară, de 9X6 m, înaltă de 14 m şi cu ziduri groase de 2 rn, care a fost
tot un turn, transformat într-o platformă pentru artilerie înzestrată cu
parapet şi cu două mari metereze. în faţă, spre interior, se distinge UTl
corp de clădiri form at din trei încăperi. Spre sud de _acesta se află cis-
terna cetăţii, care are un diametru de peste 3 m, fiind s ăp ată direct în
stîncă. Actualmente, în acest loc se află mormîntul simbolic al lui David
Francisc.
115
Pe latura de sud gas1m un alt corp de clădiri, format aproximativ
din 4 :încăperi, care avuseseră cel puţin două etaje. Parterul, înalt de
-3 m, a fost acoperit cu o boltă din cărămidă dintr-o fază tîrzie. Dintre
încăperile de la etaj se mai pot distinge bine două, una de 9, 70 X 5,20 m,
iar a doua de 6X6 m, care au avut fiecare cite două etaje de cel puţin
4 m înălţime. La primul etaj se află, spre exterior, o fereastră gotică
·biforă, cel mai vechi element profilat, semn că pe această parte fusese
amenajată în faza iniţială prima construcţie de piatră cu destinaţie ne-
militară, la ,sfîrşitul secolului al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV-lea.
Pe latura de vest a aoelreiaşi încăperi apare, la primul etaj, partea supe-
rioară a unui portal gotic tîrziu, ce poate fi datat la mijlocul secolului
a~ XV-lea. Spr.e est, alte două încăperi, mai ,mari, au fost distruse în
cea mai mare parte de explozia din 1849. Latura de nord din interiorul
cetăţii fusese de asemenea ocupată de un corp de clădiri sprijinite pe
curtină, din care face parte şi o ,intrare. Distingem opt încăperi, inclusiv
turnul de poartă, de dimensiuni variate. Construcţiile aveau parter, aco-
perit cu bolţi de piatră şi cărămidă, şi cel puţin două etaje, al doilea
sprijinindu-se pe bîrne. Etajarea s-a făcut în mai multe etape, deter-
minînd supraînălţarea curtinei de cel puţin trei ori, pînă la înălţimea
de 16-17 m, utilizîndu-se mai ales cărămida, lucrări ce s-au efectu,tt
mai ales în secolul al XVI-lea. 1In două locuri, la nivelul superior al curti-
nei, se observă urmele consolelor de piatră, trădînd existenţa unor bur-
dufuri cu guri -de păcură, asemănătoare cu cele de pe latura de sud. La
mijlocul laturii se observă două console lungi de piatră, care
au la bază jgheaburi pentru a putea rula axa unui pod suspendat, cu
deschidere exterioară. În zid, în dreptul consolelor, se află un prag de
piatrl şi ancadramentul unei intrări pietonale situată mai sus cu 6 m
faţă de nivelul exterior. Deducem că în acest loc fusese amenajată o
intrare în primele faze de construcţie a cetăţii. Intrarea principală în
cetate se află amenajată la parterul unui turn din care se mai păstrează
trei etaje de apărare. Poarta are profil semicircular, cu ancadrament
de piatră profilată. Era prevăzută în exterior cu o hersă şi un pod ri-
dicător, ambele dispărute. Această poartă a fost amenajată tîrziu, cind
s-a simţit nevoia de-a se introduce în cetate piese de artilerie mari, iar
profilul ei, de factură renascentistă, o datează la sfîrşitul secolului al
XVI-lea sau începutul celui de-al XVII-lea.
Incinta a doua are un traseu ovoidal neregulat, determinat de for-
ma primei incinte şi de configuraţia terenului. Distanţa faţă de prima
incintă variază între 2 m şi 20 m. Zidul fusese construit din piatră brută
locală, în grosime medie de 1,30 m, fiind prevăzut cu un drum de strajă
lat de 0,80 m şi cu un parapet care se mai păstrează pînă la înălţimea
de 1,50 m. Aproape de colţul sud-vestic se află bastionul semicircular,
construit de principele Gabriel Bethlen în 1618 (pl. XXI). Este o con-
strucţie semicirculară, cu diametrul de 7,,20 m, din ziduri de piatră şi
cărămidă groase de 2 m, înălţimea fiind de i13 m. Are parter orb, un
etaj prevăzut cu metereze mari şi o terasă superioară. Terasa susţinea
arme grele de foc dispuse în faţa a patru creneluri, cărora li se adaugă
trei jgheaburi pentru lansat lichide incendiare şi grenade. Pe latura de
nord, curtina a doua este dublată de un zid la o distanţă de 2,50 m,
formînd un zwinger eonstruit :tot de principele Gabriel Bethlen. In ca-
pătul de vest s-a amenajat o poartă de intrare carosabilă ce străpungea
incinta (pl. XXII) . .Bine conservată, această poartă avea în faţă 7 piloni
:,116
scunzi, asemănători unor contraforturi, construiţi din piatră şi cărămidă,
lungi de 4--6 m şi dispuşi radial la distanţă de 6-8 m. Pe aceşti piloni
se sprijinea un pod de bîrne întrerupt de un tronson ridicător, în faţa
porţii. Poarta propriu-zisă are formă rectangulară, lăţimea de 3,,20 m,
înălţimea de 3 m, fiind prevăzută la bază, în extremităţi, cu blocuri de
piatră avînd cioplite jgheaburile semieirculare în care se mişcau ţîţînile
podului ridicător. 1n partea superioară se văd orificiile de trecere a celor
două lanţuri cu ajutorul cărora se ridica podul. La J.2 m spre nord-vest
de poartă se află adosat un turn de flancare de 7 X 4 m, cu ziduri groase
pînă la 1,20 m. Latura de nord a curtinei a doua s-a păstrat încă pînă
la înălţimea de 10 m. În colţul de nord-vest un pilon de zidărie trădează
existenţa unui pod suspendat ce făcea legătura între incinta întîi şi a
doua. Pe această latură s-a amenajat o curte exterioară în care s-au ri-
dicat construcţii de piatră şi lemn, destinate să adăpostească gospodăria
cetăţii, caii şi căruţele garnizoanei.
Incinta a treia, construită în prima jumătate a secolului al XVIII-
lea, înglobează o suprafaţă apreciabilă de teren. Ea protejează mai alee;
drumul carosabil de acces spre incintele principale de pe vîrful stîncii.
Intrarea se face printr-o poartă carosabilă situată pe latura de nord,
avînd dimensiunile de 10,20X1l0 m. De la această poartă pornesc spre
nord şi est cele două pînze ale curtinei, construite din piatră locală,
măsurînd în înălţime 5 m, în grosime 11,110 m, avînd un parapet înalt
de 2 m şi gros de 0,80 m, prevăzut cu creneluri dispuse la distanţe între
1,50 m şi 2,50 m. La baza parapetului se află un drum de strajă lat de
0,30 m, din zidărie, care se continuă cu_ un drum aşezat pe console de
lemn. La 180 m spre nord-vest se află poarta a doua, care întrerupe
accesul direct spre cetate. Şi aceasta fusese construită din piatră şi că
rămidă, fiind împărţită în trei părţi de arcuri semicirculare de cără
midă şi acoperită cu bolţi din cărămidă cu penetraţii. Dimensiunile porţii
sînt de 17,8 X 11 m. Din dreptul porţii a doua, curtina coteşte spre sud,
ajungînd în preajma incintei a doua. În punctul cel mai de est, curtina
a treia formează un traseu rectangular în formă de bastion, umplut par-
ţial cu pămînt şi prevăzut cu metereze pentru tragere cu arme uşoare de
foc. Partea de sud-vest a acestei curtine este mai complexă.Aici terenul
fiind mai puţin accidentat, a permis construirea a trei terase bastionare
de formă triunghiulară cu ziduri duble, înalte de pînă la 1,50 m şi
umplute cu pămînt, formînd platforme cu traverse pentru artilerie spe-
cifice secolului al XVIII-lea. Dimenisunile lor variază între 25 şi 40 m.
Etapele de construcţie a cetăţii. Printr-o analiză amănunţită a părţilor
arhitectonice ale cetăţii, coroborate cu informaţiile documentare, s-au de-
terminat cinci faze importante de construcţie a cetăţii Deva. Din prima
fază, ce datează din a doua jumătate a secolului al XIII-1'ea, face parte
prima incintă de pe vîrful înălţimii, împreună cu cele două turnuri
plasate la extremităţile de est şi de vest_ cel de vest îndeplinind şi
funcţia de donjon (fig. 11). ,Tot în această fază se include şi o parte din
corpul de clădiri de pe latura de sud, probabil primele trei încăperi, la
care surprindem fereastra gotică biforă de la sfîrşitul secolului al XIII-
lea, avînd analogii perfecte cu o fereastră de la donjonul cetăţii din
Cîlnic, datat în jurul anului 1270. Faptul că cei doi voievozi ai Transil-
vaniei, Roland Borşa şi Ladislau Kan, şi-au ales drept reşedinţă cetatea
Deva (1284-1351), dovedeşte că aceasta era puternică şi dispunea de
construcţii care să satisfacă pretenţiile curţii celor doi mari nobili.
117
Pînă în epoca huniazilor s-au făcut probabil puţine lucrări în cetate.
La mijlocul secolului al XV-iea se adaugă, în interior, corpul de clă
diri din preajma turnului de vest, se amplifică palatul vechi, plasîndu---se
în exterior cele trei contraforturi cu burdufuri şi se începe construirea
corpului de clădiri de pe aripa de nord. Elementele care ajută la da-
tarea construcţiilor amintite sînt cele trei perechi de console pe laturile
de nord şi sud, avînd burdufuri cu guri de păcură, construcţii specifice
secolului al XV-iea, ca şi fragmentul de portal de pe latura de vest a
vechiului palat. Aceste elemente şi cele trei contraforturi masive de sus-
ţinere prevăzute cu burdufuri se aseamănă pînă la indentitate cu con-
solele si contraforturile de la castelul din Hunedoara. Este evident că
aceiaşi 'meşteri au lucrat intens, în epoca lui Iancu de Hunedoara, şi l.1
cetatea Deva.
Cea de-a treia fază de construcţie a cetăţii datează din timpul lui
Castaldo (1551-1556). In acest timp s-a ridicat cea de-a doua curtină
în sistem zwinger. Tot acum se amenajează poarta carosabilă de intrare
în prima incintă. Lucrările mărunte se execută peste tot în interiorul ce-
tăţii, de-a lungul secolului al XVI-lea.
O nouă fază de construcţie are loc în secolul al XVII-lea, sub prin-
cipii Gabriel Bethlen, Rak6czi I şi Rakoczi al II-lea Iri acest timp se
ridică turnul bastionar semicircular în colţul de sud-vest al incintei ;-1
doua şi zidul dublu de pe aceeaşi latură. De asemenea, se amenajează
drumul de acces ca şi pilonii de zidărie pe care e suspendat podul din
faţa porţii curtinei a doua. In secolul al XVII-iea s-a mai construit tur-
nul de flancare a incintei a doua şi mai multe amenajări interioare, mai
ales în zona de est a cetăţii.
Incepînd din 1713 se execută cea de-a cincea extindere a cetăţii, una
1
din cele mai importante şi mai radicale din punctul de vedere al trans-
formării vechilor elemente de apărare. Acum s-au adăugat incinta a
treia, porţile acesteia, precum şi trei platforme bastionare de pe latura
de vest. 1n interior s-au ridicat clădiri noi pe latura de vest şi s-au efec-
tuat mari transformări, între care .fuseseră rase ambele turnuri şi
transformate în platforme pentru artilerie. S-au înlocuit bolţile de la
parterul clădirilor vechi cu bolţi masive, semicirculare, de cărămidă, ca
să reziste unui bombardament de iartilerie, şi s-a căptuşit cu pinteni
masivi de zidărie exteriorul vechilor construcţii mai expuse. Concomi-
tent cu aceste lucrări a fost elaborat un plan de construire a unei mari
cetăţi bastionare care urma să cuprindă toate pantele dealului cetăţii.
Acest plan prevedea ridicarea unei fortificaţii în sistem Vauban simplu,
cu cinci bastioane, un rînd de cleşti, un ravelin pe latura de est, şanţ
de apărare şi glacis în zonh inundabilă, situată la poalele cetăţii, pe
locul actualului stadion.
Lucrările au rămas în fază de proiect şi au aparţinut probabil arhi-
tectului Morando Visconti, care a întocmit şi planurile pentru cetate,
din Alba Iulia . .Proiectul se află în Heeresarchiv din Viena, fiind pu-
blicat de Ebhard21a.
Cetatea Deva apare astfel ca rezultat al unei evoluţii arhitectonic'?
de şapte secole, iar puternicile frămîntări politice şi economice care au
·zguduit. Transilvania în acest răstimp se pot citi pe zidurile ei.
t.>
" Bodo Ebhard, Der Wehrbau Europas im Milte/(1/ter, vo!. II/~, Berlin, 1958,
p. 610.
118
GIRBOVA - CETATEA DIN COMUNA
(jud. Alba)
După cum remarca Fr. Teutsch 214 acum aproape un secol, pe terito-
riul comunei Gîrbova se aflau trei fortificaţii, şi anume: cetatea din cen-
trul comunei, fortificaţia din jurul bisericii, dispărută intre timp, şi ce-
tatea din munţi, situată în apropierea comunei Jina. Dintre acestea, cea
mai bine păstrată este cetatea din comună, aşezată pe un teren plat, in
apropierea unui pîrîu din care se alimentau cu apă şanţurile de apă
rare. Nu dispunem de nici un izvor scris privitor la construcţia acestei
cetăţi, fapt mai rar întîlnit în Transilvania. Aşezarea apare menţionată
în documente la sfîrşitul secolului al XIII-lea 215, iar în decursul secolu-
lui al XIV-lea este amintită de mai multe ori 216 • Cetatea a stîrnit interes
în rindul istoricilor care, fără excepţie, au comparat-o cu cea de la Cîl-
nic, cu care are elem€nte comune, şi au datat-o împreună cu aceasta.
Fr. Teutsch a atribuit-o unei familii nobiliare din Gîrbova. Referiri do-
cumentare avem din •1625 şi din 1656, cînd tătarii au devastat aşezarea
fără să .fie amintită cetatea 217. La fel o consideră şi K. Horedt 218 . O în-
cadrare şi o datare reală, la sfîrşitul secolului al XIII-lea sau începutul
celui de-al XIV-lea, o face V. Vătăşianu 219 . Ceilalţi autori adoptă con-
cluziile lui Fr. Teutsch220_
Cetatea are o curtină de formă rectangulară cu colţurile rotunjite
de 37 X 37 m, cu un turn donjon plasat în centru, transformat in secolul
al XIX-lea în clopotniţă (fig. 12). Curtina este construită din piatră de
rîu înecată în mortar cu var mult, prezentînd unele trăsături· specifice.
La bază are grosimea de 1,20 m, urmînd o porţiune înaltă de 3,50 m,
cu grosimea de 0,80 m, peste care se află parapetul gros de 0,60 m, în-
zestrat cu creneluri. Inălţimea curtinei, în prima fază, nu depăşea 5 m.
într-o altă fază, curtina fusese supraînălţată cu '1,25 m, ajungînd la înăl
ţimea de 6,50 m. Supraînălţarea a determinat astuparea vechilor crene-
luri şi amenajarea altora. Toată zidăria de supraînălţare este din piatră
şi cărămidă, tehnică specifică începutului secolului al XVI-lea. Intarea,
construită pe latura de nord, pe sub un turn plasat în interiorul curtinei
de formă pătrată cu latura de 5,90 m, avea o poartă carosabilă cu des-
chiderea de 2,40 m şi era boltită semicircular cu cărămidă. In exterior
fusese amenajată o hersă care aluneca pe un jgheab de cărămidă. Tm·-
nul are două etaje de apărare, sprijinite pe planşee de bîrne. Intre tur-
nul de· poartă şi latura de est a cui·tinei se află o încăpere patrulateră
de dimensiuni apropiate cu ale turnului de poartă, ce pare a fi o con-
strucţie contemporană cu acesta. Fr. Teutsch credea în existenţa unui
alt turn interior, plasat în colţul de sud-est, dar cereetarea mai atentă
a construcţiei scoate la iveală o capelă cu absidă semicirculară acoperită
w, Fr. Teutsch, Unsere Burgen, pp. 65-71.

~1r. DIR, C, veac XIII, I, pp. 373-374.
im DIR, C, veac XIV, I, p. 155; II, p. 324; III, pp. 128, 141, 219; C. Suciu, Dic-
ţionar istoric ... , I, p. 265.
rn Fr. Teutsch, op. cit., pp. 66-68.
~1M K. Horedt, Burgenforschung, pp. 589-599.
~,u V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 16-17.
:r.u Das Burzeniand, IV, 1, pp. 68-72; V. Roth, Kunst in Siebenburgen, p. 12;
G. Oprescu, Biserici fortificate ... , p. 24; Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii româneşti,
Bucureşti. 1937, p. 195.
119
o 7 141'1
■ SEC XIII
lllD SEC xv_ XVI
Fig. 12. Gîrbova (cetatea din comună) . Planul cetăţii.
cu o semicalotă clin pfatră brută. Prezenţa . unei capele este un element

frecvent în cetăţile nobiliare europene şi chiar transilvănene. Turnul
donjon, de formă pătrată cu latura de 7,40 m şi ziduri groase de 1,70 m,
a fost construit din piatră de rîu înecată în mortar. Primele două etaje
sînt cele originale, al treilea ,a fost ridicat, probabil, la începutul secolului
al XIV-lea, iar celelalte în secolul al XIX--lea. Intr-o altă fază de con-
strucţie a cetăţii s-a ridicat barbacana din faţa turnului de poartă, pre-
cum şi o nouă curtină exterioară care nu s-a mai păstrat. Barbacana are
lungimea de 12 m, lăţimea de !5,30 m şi ziduri de piatră de rîu legată cu
mortar, grosimea zidului fiind de 1.,10 m (pl. XXIII). Partea superioară
fusese ridicată la nivelul turnului de poartă cu două etaje sprijinite pe
planşee de bîrne şi prevăzute lateral cu metereze în formă de gaură de
cheie inversată, pentru arme de foc. De la aliniamentul exterior al bar-
bacanei, în ambele sensuri, porneau cele două laturi ale curtinei a doua,
mai scundă şi plasată la distanţă medie de .12 m de prima.
Cetatea de lai Gîrbova a avut cel puţin două faze principale de con-
strucţie. in cea clintii s-a ridicat donjonul, care a servit de locuinţă şi
refugiu pentru nobil, şi prima curtină de ziduri, de formă pătrată, apă
rînd ca o reprezentativă cetate nobiliară. Tot din această primă fază da-
tează turnul de poartă şi capela din colţul de sud-est. Această fază · nu
poate fi plasată în jurul anului 11200, cu~ susţine K. Horedt221, şi nici
în prima jumătate a secolului al Xiii-lea, după opinia lui Fr. Teutsch222 .
Prezenţa turnului interior de poartă,, precum şi celelalte elemente co-
mune ale cetăţii de la Cîlnic pledează pentru datarea ei la sfîrşitul seco-
lului al Xiii-lea, dar mai ales la începutul celui de-al XIV--lea. In cea
:ri1 K. Horedt, op. cit., p. 589.
n..i Fr. Teutsch, op. cit., pp. 66-67.
120
de-a doua fază de construcţie a eetăţii s-a ridicat curtina exterioară
scundă, barbacana şi un nou şanţ de apărare, lucrări aproape identice
cu cele de la Cîlnic, databile însă la începutul secolului al XVI-lea, avfod
în vedere tipurile de metereze specifice pentru arme de foc folosite în
această perioadă. Cetatea de la Gîrbova a fost stăpînită la început, pro-
babil, de o familie nobiliară, intrînd apoi în posesia comunei, care a
transformat-o într-o cetate ţărănească de refugiu.
GlRBOVA - CETATEA DIN PADURE

(jud. Alba)
In partea de sud-vest a comunei Girbova de Sebeş, la circa 4 km

pe Valea Mare, se află ruinele unei cetăţi medievale numită de local-
nici „Burg" sau „Cetatea Veche", probabil pentru a se deosebi de ceta-
tea situată în centrul comunei.
Fortificaţia este aşezată pe o coarnă alungită, împădurită, situată la
confluenţa pîrîului Dumbrava cu Valea Mare şi terminată cu pante
abrupte la est, nord şi vest. Pentru că se află exact la hotarul dintre
comunele Gîrbova şi Jina, cetatea apare în- literatura de specialitate men-
ţionată ca „Cetatea de la Jina", cu toate că ea a aparţinut din vechime
aşezării Gîrbova, de care era legată printr-un drum de care. Nu se cu-
nosc pînă în prezent menţiuni documentare despre această fortificaţie,
încît singura posibilitate de datare şi încadrare tipologică se poate face
prin săpături arheologice, deocamdată neefectuate, şi prin stabilirea unor
analogii cu alte edificii de acest fel.
Cetatea a făcut, încă din secolul al X1IX-lea, obiectul unor studii în
care s-au emis ipoteze asupra originii, vechimii şi a destinaţiei ei în an-
samblul societăţii medievale din Transilvania. F. Teutsch încadrează
cetatea din pădurea Girbovei printre fortificaţiile ridicate pe primele
înăţimi ale Carpaţilor Meridionali, enumerînd printre acestea Săsciori
şi Sebeşel, destinate să acorde refugiu populaţiei săseşti din această zonă
şi să păzească graniţele spre Ţara Românească. 223 El consideră că aceste
cetăţi au fost construite în secolul al XIV-lea de către scaunele săseşti
din Miercurea, Sebeş şi Orăştie. A. Bieltz le atribuie aceeaşi origine, .fără
să le încadreze cronologic 224.
K. Horedt datează fortificaţia de la Gîrbova la sfîrşitul secolului al
XII-lea şi începutul celui de-al XIII-lea, integrînd-o în sistemul cetă
ţilor de graniţă 225 stabilit de Fr. Teutsch şi A. !Bieltz, alături de Ti-
lişca şi Săsciori, Gîrbova situîndu-se la distanţă egală între cele două
amintite. Autorul le consideră ca un „limes Transilvanianum", un fel
de graniţă între aşezările agricole şi cele păstoreşti, fără să argumenteze
suficient acest lucru. De asemenea, nu poate fi justificată nici afirmaţia
că ele ar putea să dateze dinaintea colonizării saşilor în Transilvania,
deoarece primele cetăţi de piatră au apărut aici abia în a doua jumătate
a secolului al XIII-lea.
,ia Fr. Teutsch, Unsere Burgen, pp. 76-81.

'"'~ Albert Bieltz, Burgen und Ruinen in Siebenbilrgen, Sibiu, 1889, pp. 58-59.
"'" K. Horedt, Siebenbilrgische Grenzburgen, în SV, 64, Sibiu, 1941, pp. 34, 37.
121
Fig. 13. Girbova (cetatea diu pădure ) . Planul cetăţii.
Th. Nagler consideră fortificaţia din pădurea Gîrbovei ca făcînd

parte tot din categoria cetăţilor de graniţă 226 , încadnnd-o cronologic la
sfîrşitul secolului al XIII-lea şi înc-e putul celui de-al XIV-lea.
Cercetările de suprafaţă întreprinse au relevat existenţa unei forti-
ficaţii de piatră, adaptată înălţimii, de formă uşor ovoidală, lungă de
90 m {nu de 80 m, cum precizau lucrările mai vechi) şi lată de 22- 30 m
{fig. 1 3). Zidurile sînt aşezate direct pe stînca naturală, care ,f usese ni-
velată uşor de către constructori pentru a asigura o mai bună stabilitate
zidăriei. S-a utilizat, pentru ridicarea zidului, piatra brută, un şist lo-
cal, dizlocat chiar din zona cetăţii, şi bolovani de mărimi diferite a şez aţi
după un procedeu bine cunoscut: paramentele din bolovani mai mari, iar
umplutura din piatră măruntă şi sfărîmături, legată cu mortar de var stins
cu un conţinut de pietriş mai mare. Grosimea zidului variază între
l,60 m şi 1,80 m, înălţimea actuală fiind de 4,50 m, .pe laturile de vest şi
nord. Din incintă s-au mai păstrat în întregime, la diferite înăţimi, zi-
durile de pe laturile de vest şi de sud şi, parţial, cele de pe laturile de
est şi de nord, distruse c;omplet pe două porţiuni prin construirea unui
drum. Intrarea în cetate era pe latura de sud, unde zidul a fo st construit
drept, avînd lungimea de 117 m şi o grosime mai mare decît a incintei
(2,20~2,50 m), fiind străpuns de o poartă, probabil carosabilă, lată de
2,70 m. In faţa intrării, coama înălţimii, uşor gîtuită, s-a barat artificial
cu două şanţuri ·seci şi un val de pămînt între ele, dispuse la dista.'I1.ţe
variabile: primul şanţ, la distanţa de 6 m de zidul incintei, lăţimea fiind
tot de 6 m, urmează valul de pămînt lat de 6 m, iar după el al µoilea
şanţ, lat de 9 m (lungimea şanţului · şi a valului între 7-9 m). Ele în-
sumează 27 m de teren amenajat pentru protecţia laturii de sud a ce-
tăţii, singura mai accesibilă în caz de asediu, deoarece se situa în pre-
lungirea coamei dealului, restul laturilor fiind abrupte.
O caracteristică a tehnicii de construcţie a · zidurilor incintei, pe
care am întîlnit-o şi la alte fortificaţii din aceeaşi perioadă (Deva, Săs-
2'l6 Th. Năgler, Grenzburgen .. ., loc„ cit.
1122
ciori, Vurpăr), este modul de realizare a părţilor curbate, din segmente
de zidărie dreaptă, de lungimi diferite, între 4 şi 10 m. Această tehnică
denotă fie o stîngăcie a meşterilor zidari, fie un mod arhaic de construr.-
ţie, ce ar putea constitui un element de datare. În interiorul incintei ;c·
crescut pădurea, încît cu greu se mai pot distinge eventualele construcţii
ele piatră . In zona porţii fusese o construcţie de piatră adosată zidului de
incintă, care nu putea fi un turn de poartă, iar la circa 15 m spre nord
se observă o groapă săpată în stîncă, ce ar fi putut fi o cisternă. Alte
urme de construcţii nu se mai pot distinge. Credem că n-au fost ame-
najate în cetate multe asemenea construcţii de zidărie, dat fiind faptul
că nu se remarcă amenajări în stînca nativă, ale cărei colţuri ies ÎD
multe locuri la suprafaţă în interiorul cetăţii.
Din această sumară analiză se constată că cetatea din pădurea Gîr-
bow~i întruneşte cîteva elemente caracteristice: este aşezată pe spinarea
unei culmi alungite ce se termină cu trei pante abrupte; are o formă
neregulată, adaptată terenului; zidurile incintei sînt construite din piatră
brută, într-o tehnică de epocă; nu posedă turnuri de flancare exterioare
şi nici turn de poartă; a fost înzestrată cu şanţuri şi val de pămînt pe
latura de sud, unde se află intrarea principală; dimensiunile de 90 X 30 m
o încadrează între fortificaţiile de mărime mijlocie. Aceste elemente dis-
tincte situează fortificaţia în rîndurile cetăţilor ridicate pe primele înăl
ţimi ale Carpaţilor din sudul şi estul Transilvaniei, pe care autorii amin-
tiţi le încadrează în categoria aşa-ziselor „cetăţi de graniţă". Analogiile
sînt corecte mai ales în ceea ce priveşte aşezarea geografică, forma, di-
mensiunile, părţile componente şi tehnica de construcţie. Unele asemă
nări de ordin tehnic sînt chiar foarte evidente, şi anume . prezenţa şan
ţului sec şi a valului de pămînt pe laturile mai puţin favorizate de apă
rarea naturală şi grosimea zidurilor incintei pînă la dublarea lor în
zona porţilor, caracteristică pe care o întîlnim la cetăţile de la Vurpăr
(3 m), Tilişca (3,80 m) şi .G îrbova (2,50 m), faţă de 1,50-1,80 m, care
este grosimea medie a curtinelor. Aceste caracteristici generale, pe care
le găsim la un număr relativ mare de cetăţi din Transilvania, ne îndrep-
tăţesc să le plasăm într-o categorie aparte. Ele derivă dintr-o concepţie
comună care rezultă din necesitatea de a apăra nu numai o curte nobI--
liară restrînsă, ci colectivităţi mai mari. In această categorie se numără
următoarele cetăţi din Transilvania: Sibişel, Săsciori, Vurpăr, Tilişca,
Orlat, Răşinari, Cisnădie, Avrig etc. Toate aceste fortificaţii, fiind pro-
prietăţi colective, nu au putut fi înstrăinate decît în cazuri excepţionale,
şi din această cauză nu au fost menţionate decît arareori în documente.
Cele cercetate prin săpături arheologice sînt datate în secolul al XIII-lea
(a doua jumătate) şi începutul celui de-al XIV-lea. Printre ele amintim
cetăţile de la Tilişca, Orlat 227 , Vurpăr 228" Bistriţa (cetatea Burg) 2W şi
Sprenghi-Braşov 2 30.
Revenind asupra originii şi destinaţiei acestor fortifkaţii, precizăm
că şi cetatea de la Girbova a servit ca loG de refugiu, fiind construită
zn Th. Năgler, Die mittelalterliche Burg Tilişca nach ihrer archăologischen

Erforschung, în FV L, 10, 1, Bucureşti, 1967, pp. 83-85.
:c,~ Gh. Anghel, Cetatea feudală de la Vurpăr, în Apulum, XII, 1974, p. 295.
:!W Şt. Dănilă. · Contribuţii la cunoaşterea unor ·cetăţi din nord-estul Transil-
vaniei, în FI, II, Bistriţa, 1972, p. 77. .
. >JO Ad. Alexandrescu-N. Constantinescu, Săpăturile de salvare de pe dealul
Sprenghi-Braşov, în MCA, VI, · pp. 669-678 . Datarea s-a făcut pe baza mat.eria-,
lului arheologic în secolele XIV-XV.
fo perioada frămîntată şi instabilă care s-a creat în Transilvania după
marea invazie tătară din 1241, urmată de numeroase expediţii de pradă
amintite în documente pînă la 1300231 • Acestor cauze li se adaugă nesi-
guranţa creată de luptele interne intre regele Bela al !V-lea şi fiul său
Ştefan.
Faptul că la Gîrbova se află două cf'tăţi, una în vatra satului şi
alta retrasă spre munte, reprezintă o altă dovadă asupra originii colec-
tive şi destinaţiei de cetate de refugiu a celei din pădure. Cetatea din
vatra comunei era proprietate nobiliară, şi de aceea avea dimensiuni
reduse, fiind însă înzestrată cu un puternic donjon rectangular, asemă
nător celui din Cîlnic, pe cînd cea din pădure aparţinf'a colectivităţii,
locuitorilor satului Gîrbova, care au construit-o pentru a se refugia în
vremuri de restrişte. Situaţia aceasta se perpetuează pînă la mijlocul
secolului al XV-lea, cînd cetatea din vatra satului a intrat în posesia cci-
munei, iar cea din pădure a fost abandonată. Presupunem că această co-
munitate a crescut, iar refugiul la o depărtare mare şi aprovizionarea cu
apă şi alimente erau probleme foarte greu de rezolvat, încît cetatea din
pădure nu mai corespund€a în totalitate nevoilor comunităţii.
HUNEDOARA - CASTELUL HUNIAZILOR
Castelul de la Hunedoara, cea mai frumoasă realizare arhitectonică

medievală din ţara noastră, este în acelaşi timp şi o apariţie singulară
printre construcţiile cu destinaţie militară, fapt datorat în primul rînd
marelui Iancu de Hunedoara.
Aşezat în partea de sud a oraşului Hunedoara, într-o poziţie domi-
nantă, oferită de înălţimea stîncoasă de pe malul drept al pîrîului Zlaşti,
castelul oferea certe calităţi defensive.
Incă de la mijlocul secolului al XIX-lea, datorită valorii sale arhi-
tectonic€ şi faptului că a aparţinut uneia dintre celebrele figuri de co-
mandanţi ai creştinităţii europene din secolul al XV-lea, Iancu de Hu-
nedoara, castelul a trezit un viu interes istoricilor şi chiar oamenilor po-
litici ai vremii. Printre lucrările cele mai vechi dedicate lui amintim pe
cele ale lui Wilhelm Sehmidt232 şi Arany Lajos 233, care se ocupă în pri-
mul rînd de familia nobiliară de la Hunedoara şi mai puţin de castelul
propriu-zis. Lucrarea lui Arany face totuşi pentru prima dată cunos-
cută mar€lui public valoarea arhitectonică şi artistică a monumentului.
,Lucrări referitoare la epoca huniazilor în care sînt inserate şi date
despre castel sînt cel€ ale lui D. Csanki 234 , Varju El-emer235 , Elekes La-
~ai P. Iambor, op. cit., pp. 211-223; S. losipescu, Românii din Carpaţii meri-
dionali la Dunărea de jos de la invazia mongolă (1241-1242) pînă la consotidarea
ctomniei în Ţara Românească, in vol. Constituirea statelor feudale româneşti, Ed.
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1980, pp. 45-57.
w W. Schmidt, Die Stammburg der Hunyaden, Hermannstadt, 1865.
Xl 3 Arany Lajos, VajdaHunyad vara 1452, 1681, 1866 sz6ban es kepben, Pozsony,
1867.
zJto Csanky D., Magyarorszdg . .. , vol., V, 19i3.
'.!:1 5 Varju Elemer, A Hunyadiak siremlekei a gyulafehervari szekescgyhdzban,
in MM, vol. I, Budapest, 1900, p. 93 şi urm.
124
Jos 2::16, Schonherr Gyula 237 , Camil Mureşan 238 , Ştefan Pascu239 şi Ştefan
Meteş 240 • Alte luerări trateaeă cu precădere aspectul arhitecturar al cas-
telului de la Hunedoara, intre care un loc important îl ocupă cea a lui<
Ştefan Moller 24 1 , întemeiată pe bogate surse documentare şi cercetări ar-
heologice întreprinse în timpul lucrărilor de restaurare executate înaintea
primului război mondial. Şt. Moller a stabHit cele mai multe dintre fa-
zele de construcţie a castelului şi traseele zidurilor, începînd cu primul.
castru regal şi terminînd cu lucrările din secolul al XVII-lea. El a în-
cercat însă să dovede.asoă, cu orice preţ, intervenţia unor meşteri occi-
dentali atît în concepţia arhitectonică, cit şi în cea artistică, căutind astfel
analogii foarte îndepărtate. Această problemă a fost elueidată V. Vătă
şianu242, în lucrările sale. Studiile mai noi, ca cele ale lui O. Velescu 21"',
nu fac decît să sintetizeze concluziile anterioare, cu mici precizări de
detaliu, valoroase de altfel. ln aceeaşi categorie se înscriu şi lucrările lui
L. Gero244, I. Csabay245 şi J. Balogh246, dar mai cu seamă studiul lui Al.
Bogdan, care aduee precizări noi asupra fazelor de construcţie, bazate
pe cercetările arheologice efectuate cu ocazia restaurărilor din anii !1966-
1969247.
O altă categorie de lucrări se referă la domeniul cetăţii Hunedoara,.
unul dintre cele mai mari din Transilvania: a lui D. Csanki, care ar8
meritul de a fi publicat, rezumativ, pentru prima dată, o parte din do-
cumentele privitoare la administrarea domeniului, la care se adaugă im-
portanta colecţie de documente Hurmuzaki 248, preeum şi cele ale lui I.
Pataki249 şi D. Prodan250 • Problemele principale ce se referă la evoluţia
acestui impunător monument medieval au fost elucidate, dar au mai ră
mas nelămuriri privitoare la caracterul defensiv al castelului şi la fa-
zele de construcţie, asupra cărora vom stărui în această lucrare.
Inceputul unei fortificaţii la Hunedoara datează cu mult înainte de
ridioarea primei cetăţi feudale de piatră cunoscute. Pe dealul numit.
Sînpetru se pot distinge încă bine urmele unei întinse fortificaţii de
pămînt cu valuri şi şanţuri de apărare. !nălţimea a fost înconjurată de
un val de pămînt ce formează un oval, lung pînă la 300 rn şi lat pînă.
la 100 m. Fără a avea la îndemînă elemente suficiente de datare, consi-
2:11.i
Elekes Lajos, Hunyadi, Budapest, 1954.
w Schonherr Gyula, Hunyadi Corvin Janos, Budapest, 1894.
:.!J~ C. Mureşan, Iancu de Hunedoara, Bucureşti, 1968.
:!:18 Şt. Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu
de Hunedoara, în Studii şi cercetări istorice, VIII, 1957, nr. 1-4.
2c0 Şt. Meteş, Contribuţie noul! la situaţia agrară a românilor de pe teritoriul
cetăţilor regale fiscale din Transilvania, în Inchinare lui Nicolae Iorga cu prilejul
împlinirii vîrstei de 50 ani, Cluj, 1931.
241 Moller I., A Vajdahunyadi v6.r epitesi korai, în MM, III, 1913, pp. 77-104.
~•2 V. Vătăşianu, Castelul Corvinilor de la Hunedoara, în Boabe de griu, IV,
nr. 7, 1933, pp. 420--430; Idem, Istoria artei ... , pp. 262, 269,-276, 608-609.
:v.J O. Velescu, Castelul Hunedoara - privire istorică, în Monumente şi mu-
zee, 1968, pp. 57-72; Idem, Castelul de la Hunedoara, Ed. Meridiane, 1961.
:!44 Gero Lăszl6, Magyarorsz6.gi vârepiteszet, p. 253.
•°
2 Csabay Istvan, Az erdelyi renesz6.nsz miiveszet, Budapest, 1943, p. 17.
216 Balogh J., A kes6 g6tikus es a renaissance kor miiveszete, II, f.a., pp. 542-
543; Idem, Renaissance .. ., p. 51, 78-79.
2'1 7 Al. Bogdan, Contribuţii arheologice la cunoaşterea castelului corvineştilor ·
de la Hunedoara, în BMJ, nr. 2/1970, pp. 19-25.
= Hurmuzaki, Documente, II, 3, pp. 186-188, 249-252, 270-278.
249 I. Pataki, Gospodărirea domeniului Hunedoara în anii 1517, 1518, în Studii,
1960, nr. 6, pp. 70-82; Idem, Domeniul Hunedoarei ...
:.isu D. Prodan, Jobdgia fn Transilvania, II, pp. 29--48.
125,
dt:răm totuşi că cetatea de pămînt de pe dealul Sînpetru, deşi începutu-
rile ei par mai vechi, fusese utilizată de populaţia autohtonă din acest
centru de prelucrare a fierului în perioada de trecere la feudalism, con-
tinuînd să fie locuită pînă la marea invazie tătară din '1241. Numai cer-
cetările arheologice vor putea însă elucida problema.
In ceea ce priveşte datarea primei cetăţi de piatră de la Hunedoara
părerile sînt controversate. Şt. Moller crede că acest castru regal a apă
rut după marea invazie tătară din 1241 251 , pe cînd O. Velescu şi Al. Bog-
dan sînt de părere că s-a ridicat abia la mijlocul secolului al XIV-lea 252 .
Primul îşi sprijină afirmaţia pe argumente generale, iar ceilalţi pe baza
unor documente din •1362 şi 1363, în care sînt amintiţi cnezii de Zlaşti,
sat aşezat lîngă Hunedoara, judecaţi însă de castelanul cetăţii Deva. In
consecinţă, conchid autorii, la acea dată nu exista o cetate regală la Hu-
nedoara. Aceste argumente nu pot rezista în faţa unor ştiri documentare
din 1364, în care este amintit aici un castelan: ,,Ubul de Hunyad castel-
lanusw.i53_ Apartenenţa satului Zlaşti de domeniul cetăţii Deva nu este o
excepţie, deoarece şi alte sate de pe valea Cernei şi Streiului au apar-
ţinut pînă în 1462 acesteia, şi abia ulterior au fost încorporate dome-
niului Hunedoara 25\ Ridicarea primei cetăţi regale de la Hunedoara a
devenit posibilă la începutul secolului al XIV-lea, cînd regele era în
măsură să înfrîngă rezistenţa nesupusului voievod al Transilvaniei, La-
disiau Kan, şi a fiilor săi, care îşi aveau reşedinţa în cetatea Deva. Prin
ridicarea fortificaţiei de la Hunedoara şi formarea domeniului ei, s2-
parat de cel al Devei, regele Carol Robert a urmărit, la începutul seco-
lului al XIV-lea, slăbirea rezistenţei voievodului nesupus şi totodată să
pună stăpînire pe veniturile exploatărilor de fier de aici.
Cele două intrări descoperite în zidul vechii cetăţi, purtînd ancadra-
mente în arc semicireular cu muchea interioară teşită, evidente opere
de factură gotică timpurie, pot fi datate mai degrabă la începutul seco-
lului al XIV-lea decît în a doua jumătate a secolului acestuia 255.
In anul 1409, fortificaţia şi domeniul Hunedoara au fost dăruite de
reg-ele Sigismund de Luxemburg al Ungari-ei viteazului cnez român,
Voicu, fiul lui Şerb, şi rudelor sale, printre care se afla şi fiul său
Iancu, pentru strălucitele sale merite militare, împreună cu toate locu-
rile de arătură, fîneţele, păşunile, pădurile, apele şi eleşteele, după ve-
chile şi adevăratele ei hotare 2513 • Din anul 1445, cînd Iancu emite din
castel primul document, şi pînă în 1495 se cunosc numele a şase cas-
1
telani: în 11446 Franciscus Literatus; în 1479 Andrei de Vayto şi Vicenţiu

de Timişoara; în 1482 Andrei de Vyskes; în 1492 Toma Eys; în '1495
Ioan Bykly 2"'. În timpul regelui Matei Corvinul, mama acestuia, Elisabeta
Szilagyi, era stăpîna castelului 258. Matei Corvinul donează, în !1482, do-
meniul şi castelul de la Hunedoara fiului său natural Ioan Corvinul, în
posesia căruia rămîne pînă în l504. El le-a zălogit în mai multe rînduri
lui Pavel Chinezul, comitele Timişoarei, şi soţiei acestuia pentru suma
2
Moller, op. cit., pp. 87 şi urm.
a1
2
O. Velescu, Castelul de la Hunedoara, p. 57
•• şi urm.; Al. Bogdan, op. cit.,
pp. 18-20.
25 ~ Entz G., Die Baukunst, I, p. 173.
251 I. Pataki, Domeniul Hunedoarei ... , p. XII.
2_55 O. Velescu, op. cit., p. 57.
~:;u Hurmuzaki, Documente, I, p. 249 şi urm.
2 :,7 Entz G., op. cit., pp. 173-174.
~ I. Pataki, Domeniul Hunedoarei ... , p. XVII.
126
de IO.OOO florini aur 259, precum şi ,episcopului de Eger, Toma Bakocz, şi a ce-
lui de P,ecs, Sigismund :E:nuszt, pentru aceeaşi sumă. ln anul 11498, Ioan Cor-
vinul zălogeşte domeniul şi cetatea, pentru modesta sumă de 12.000 flo-
rini, lui Petru Pogan de Chell, comite de Pojon, şi lui. Ioan Bykly, cas-
telanul cetăţii Hunedoara, şi abia în 1504 v.a reuşi să reintre .în posesia
lor cu ajutorul regelui, plătind despăgubiri de 2.000 floririi 260 . După
moartea lui Ioan Corvinul în 1504, domeniul a intrat în posesia fiului
său, Cristofor, dar acesta moare în 11508, stingîndu-se astfel ultimul vlăs
tar al huniazilor, iar domeniul rămîne Beatricei Frangepan, care se că
sătoreşte, în 1509, cu marcgraful George de Brandenburg, la insistenţele
regelui Ladislau al II-lea 261• George de Brandenbur,g a .stăpinit cetatea
timp îndelungat, iar din anii 1518----!1!532 au rămas codic'il-e de venituri
şi cheltuieli ale domeniului, care era format în acest timp din şase tir-
guri şi 123 de sate.
După lupta de la Mohacs, în 11526, castelanii cetăţii Hunedoara au
trecut de· partea lui Ferdinand de Habsburg. 1n 1530, domeniul cetăţii
fu acaparat de partizanii lui Zapolya, sprijiniţi de cnezii români din
părţile Hunedoarei. Castelul nu a putut rezista, şi în 1534 a fost ocupat
de banderiul episcopului de Oradea, Emerik Czibak, iar de. la acesta a
ajuns în posesia lui Ioan Zâpolya 262• 1n scurt timp ele au fost donate
lui Valentin Torok, nobil puternic, rămînînd în posesia familiei nobi-
liare Torok pînă în 11618. 1n secolul .al XVII-lea îl stăpînesc, pe rînd, prin-
cipele Gabriel Bethlen, familia nobiliară Zolyomi şi principii Emerik
Tokoly şi Mihail Apafi. După 1724, castelul a intrat în stăpînirea tezau-
rariatului statului habsburgic, pînă în 1880.
1n 1854, la 13 aprilie, îl cuprinde un incendiu devastator, castelul
rămînînd în această stare pînă în 11868, cînd arhitectul Franz Schultz
începe restaurarea lui. Lucrările acestuia, în stil neogotic, n-au ţinut
seamă de fazele de construcţie şi de stilurile corespunzătoare lor din
diferite epoci. Din 1884, lucrările au fost continuate de către un antre-
prenor, Iuliu Piacsek, care a făcut greşeli grave de restaurare, iar ele
prin 1907 preia conducerea acestor lucrări Ştefan Mo1ler, care face in-
tense săpături arheologice şi scoate la lumină noi elemente arhitectonice,
căutînd să corecteze unele din greşelile de restaurare ale predecesorilor.
Lucrările de amploare începute în 11956 şi terminate în 1968 au restau-
rat cele mai importante obiective ale castelului.
Etapele de construcţie a castelului. Prima fortificaţie medievală de
piatră ridicată la Hunedoara a fost un castru regal amintit documentar,
prima dată, în anul 1364 şi descoperit cu ocazia lucrărilor de restaurare
executate de Moller şi de cele din anii '1956-1968, realizate în sub-
construcţiile actuale ale castelului. Curtinele urmăreau traseul favora-
bil al unui teren stîncos, formînd o elipsă alungită şi ascuţită la cape-
tele de nord şi sud (fig. 14). Lungimea acestei construcţii nu depăşea
75 m, iar lăţimea maximă 30 m. Constatăm existenţa unei fortificaţii
de mărime mijloeie. Zidurile sînt construite din piatră brută, avînd însă
porţiuni mari din piatră făţuită rudimentar, iar colţurile sînt îmbrăcate
cu blocuri de piatră de talie. Baza zidurilor a fost aşezată direct pe
stîncă, grosimea lor variind între 1,40 şi 2 m.
z;u Csanki D, Magyarorszâg .. ., p. 48.

260 Ibidem.
20 1 I. Pataki, op. cit., pp. XXI-XXII.
2i;i Hurmuzaki, Documente, II, 4, pp. 52-53.
127
o
u
"'
(,;':
=
>
X
X
X
u u
CI C,
t/l t/l
C
u '6
w u
::,
2 <..
o ~ 1/1
§ C C
:. o o
c.. u u
(ffp 00
I
l
o o
't
fj
' ~
.t. _______________ .....J
Inti-eaga construcţie se impune printr-o manieră de lucru mai. m-
grijită în raport cu celelalte cetăţi din această vreme, presupunînd pre-
zenţa unor meşteri proveniţi din şantierele gotice timpurii din Transil-
vania. Existenţa, pe laturile de sud şi de est, a unor ancadramente de
forrriă semicirculară, cu muchia teşită spre interior, trădînd originea lor
gotică timpurie, ne îndreptăţeşte să datăm prima fortificaţie de piatră
de la Hunedoara la începutul secolului al XIV-lea. în interior s-au iden-
tificat, în colţul de nord, două încăperi de formă triunghiulară, prima
cu laturile de 8 X 6 m, iar a doua mult mai mare, de !18 X 17 m, aceasta
din urmă prevăzută, se pare, cu o intrare spre curtea interioară. Desti-
naţia acestor încăperi n-a putut fi precizată, dar credem că prima, ame- •
najată în punctul de îmbinare a celor două curtine, fusese un turn don-
jon de formă triunghiulară, utilizat mai rar în arhitectura cetăţilor me-
dievale din faza romanică şi gotică. Amintim prezenţa unor astfel de
turnuri triunghiulare de tip „Driek", cum le numeşte Ebhard, la Beau-
caire pe Rhon (secolul al XIII-lea), la Haldenstein pe Rin (secolul ,aJ
XIII-lea), la Rapperswil, Ungă Zi.irich263, precum şi la Lichtensteinburg
şi Canabitz (R. F. Germania), datate în secolul al XIII-lea şi al XIV-
lea264. Spre sud, acest donjon era protejat de un zid transversal, al celei
de-a doua încăperi, izolat de restul cetăţii, constituind un ultim refu-
giu pentru garnizoană. AL Bogdan semnalează prezenţa altor două por-
taluri pe latura de est şi urmele unor construcţii interioare, databile în
prima fază de construcţie a cetăţii 2 65.
Iancu de Hunedoara a transformat vechea cetate austeră într-un
castel feudal de certă valoare arhitectonică, militară şi civilă, acesta de-
venind simbolul puterii familiei sale nobiliare.
Inlocuirea cetăţii de piatră fusese dictată, în primul rînd, de inva-
ziile turceşti, care la începutul secolului al XV-lea au devenit îngrijo-
rătoare mai ales pentru sudul Transilvaniei, şi de faptul că în secolul al
:X.v'-lea vechile cetăţi de tip castra! nu mai corespundeau tehnicii mili-
tare a vremii, în care-şi făceau loc tot mai mult armele de foc. Pe de
altă parte, voievodul dorea să-şi întărească domeniul său ereditar prin-
tr-un castel demn de rangul lui.
Fără să dărîme vechea cetate, Iancu de Hunedoara a început lucră
rile de extindere a noii fortificaţii după 1441, ridicînd două curtine, a
doua mai mare decît prima, şi utilizînd cu eficie;n.ţă configuraţia terenu-
lui. Curtinele au fost construite din piatră brută, înecată în mortar, ele
avînd grosimea între 1,80 m şi 2 m, şi înălţimea de circa 7-8 m, purtînd
în partea superioară un şir de creneluri.
O caracteristică esenţială a castelului de la Hunedoara este utiliza-
rea turnurilor circulare şi rectangulare şi aplicarea studiată a principiu-
lui flancării. Cele patru turnuri circulare ce încalecă curtinele reprezintă
o noutate în arhitectura militară a Transilvaniei din prima jumătate a
secolului al XV-lea. Experimentate în arhitectura militară europeană
de la sfîrşitul secolului al XII-lea şi începutul celui de-al XIII-lea, tur-
nurile circulare prezentau avantaje multiple faţă de cele rectangulare,
prin •faptul că evitau unghiurile moarte, dovedindu-se mult mai rezis-
tente la loviturile berbecilor de asediu şi ale glhiulelelor de piatră şi
Zl.:J Bodo Ebhard, Der Wehrbau Europas im M i ttelalter, voi. I, Be rlin , 1939,
pp. 262, fig. 307, p . 318, fig. 321, p. 607, fig. 727.
1.tv. Otto Piper, Burgenkunde, Miinchen, 1912, pp. 183-Ie6.
2ti5 Al. Bogdan, op, cit., p . 22 .
9 - Fo rtif ic aţii medievale de piatră d,n secol ele XIII-XVI 129

metal. Cu aceste construcţii, Iancu de Hunedoara a pus în practică prin-
cipiile de fortificare pe care le-a studiat, probabil, în călătoriile sale prin
Italia şi Europa Centrală.
Prima fază de construcţie ordonată de Iancu de Hunedoara se com-
pune dintr-o curtină flancată de şapte turnuri, dintre care patru circu-
lare. Cel mai masiv dintre toate este turnul porţii de vest. Are formă
rectangulară (10,30X8,30 m) şi e construit din piatră brută legată cu
mortar, grosimea zidurilor la parter fiind de 2,60 m, iar la ultimul etaj
de 1,20 m. Are un parter şi patru niveluri de apărare, ridicîndu-se pînă
la 22 m înălţime, fiecare etaj fiind înzestrat cu metereze pentru tragere
combinată, arme cu coardă şi arme de foc, etajul ultim fiind prevăzut
cu o galerie de lemn. Parterul boltit este străpuns de o poartă lată de
2 m, prevăzută cu hersă, iar pe faţada exterioară, la primul etaj, :,;e
află un frumos burduf aşezat pe patru console şi prevăzut cu guri de
păcură. Spre sud, la 32 m de turnul porţii de vest, se află turnul numit
,,Capistrano". Acesta este mai scund, încît depăşeşte foarte puţin înălţi
mea curtinei; are diametrul de 6 m şi ziduri groase pînă la 2,40 m. Par-
terul este din zidărie plină, peste care se înălţau două etaje, primul
scund, numit camera puşcaşilor, iar al doilea, la nivelul galeriei de con-
sole, avind o încăpere de formă rectangulară acoperită cu boltă de ner-
vuri şi un şemineu gotic frumos executat. In colţul de sud, la 28 m de
turnul „Capistrano", se află turnul „pustiu", de asemenea scund, cu dia-
metrul de 6 m prevăzut cu două niveluri de apărare. In zona de sud,
curtina cuprinsă între turnul „Capistrano", turnul „pustiu" şi turnul
porţii de est are o grosime de '2,40 m, datorită faptului că se afla în
partea cea mai expusă atacurilor.
Turnul porţii de est, de formă rectangulară (18X8,50 m), cuprind2a
întregul spaţiu dintre prima şi a: doua curtină; era împărţit în două în-
căperi şi prevăzut cu cel puţin două etaje de apărare, sprijinite pe bîrne
de lemn. Poarta a avut ca sistem de închidere şi apărare o hersă şi un
pod ridicător, care fuseseră înlăturate în secolul al XVII-lea, cînd s-a
construit în acest loc turnul bastionar al principelui Gabriel Bethlen.
Pe latura de est se află turnul „toboşarilor", foarte asemănător cu
,,Capistrano", iar în colţul de nord se înalţă cel mai frumos turn al ce-
tăţii, numit turnul „pictat" sau turnul „buzdugan". Acesta fusese ridicat
direct pe stîncă şi încalecă o parte din zidul vechiului turn al primei
cetăţi. Are zidărie plină şi numai un singur etaj de apărare, susţinut pe
console de cărămidă, fiind o lucrare excepţională, înaltă de aproape
JO m.
Curtina ce leagă turnul „pictat" de turnul porţii de est este cea din
prima fază a cetăţii, căreia i s-a adăugat o construcţie patrulateră de
6 X 6 m, scundă, ce pare să fi fost un turn mic de flancare.
Din această fază trebuie să dateze unele clădiri interioare. Intre
acestea, pe latura de vest, s-au pus bazele unei încăperi aproximativ
rectangulare, peste care s-a ridicat palatul în cea de-a doua fază de
construcţie. Tot acum s-a săpat în piatră fîntîna, în spaţiul gol dintre
curtina veche a cetăţii şi cea nouă. Ea este o construcţie dintre cele mai
interesante, păstrată din secolul al XV-lea, săpată direct în stînca nativă
pînă la adîncimea de 28 m. Are la bază diametrul de ,2 m, iar la fund
abia 1 m. Concomitent, pe laturile de est şi de sud, s-a săpat un nou
şanţ de apărare, sec, mai larg şi mai adînc decît al primei cetăţi. S-r.1
reuşit astfel să se izoleze cet.atea de restul masivului stîncos. Lăţimea
130
şanţului variază între 20 m şi 35 m, iar adîncimea între 4 m şi 6 m.
Contraescarpa a fost zidită în unele porţiuni. Accesul la poarta de est
se făcea prin intermediul unui pod de lemn susţinut pe patru piloni din
zid ce se ridicau din fundul şanţului.
Prima fază de construcţie a castelului de la Hunedoara s-a încheiat
înainte de 1446. Desfăşurarea lucrărilor s-a modificat apoi dintr-o dată,
deoarece voievodul, ajuns guvernator al Ungariei, şi-a schimbat planu-
rile de edificare în sensul transformării castelului într-un palat somp-
tuos, pe măsura rangului său 2 66 _
Cea de-a doua fază de construcţie a castelului de la Hunedoara ilu::;-
trează şi gustul pentru confort al curţii nobiliare, dar şi nevoia de apă-•
rare. S-a crezut că Iancu de Hunedoara, în chip deliberat, în această
fază nu a mai pus accentul pe latura defensivă a castelului, ridicînd
numai construcţii interioare, deoarece şi-ar fi dat seama că sistemul de
apărare al castelului fusese depăşit de evoluţia rapidă a tehnicii militare
a timpului său. Vom arăta că, dimpotrivă, şi în această fază de construc-
ţie, latura defensivă nu a fost neglijată, chiar dacă ponderea în lucrările
executate au avut-o construcţiile civile.
Prima dintre lucrările datate acum a fost capela, ridicată în 1446.
Ea este formată dintr-o navă precedată de un mic pronaos, despărţit de
stîlpii care susţin o galerie cu tribună. Altarul are patru pereţi, prezen-
tînd particularitatea că în exterior se termină într-un unghi format prin
întretăierea a două ziduri. V. Vătăşianu precizează că acest element pro-
vine din arhitectura gotică lo~ală 267 şi poate fi întîlnit la biserica roma-
no-catolică din Hunedoara, datată în !1458, şi la biserica din Bîrsău.
Edificiul cel mai important ce se ridică acum este palatul propriu-
zis, cu „sala cavalerilor", ,,sala dietei" şi scara în ;Spirală ce ocupă în-
treaga latură de vest, construcţie impozantă, ce justifică denumirea de
castel dată fortificaţiei.
Pentru a realiza un spaţiu convenabil clădirii principale s-a ridicat,
la 2 m spre vest de curtina din faza întîi, un puternic zid de piatră bru-
tă, gros de peste 2,50 m, cu baza aşezată direct pe stînca nativă pornind
din fundul albiei pîrîului Zlaşti. Zidul a fost bine întărit cu pinten de
zidărie şi patru contraforturi, cu scopul de a i se proteja baza; zidul se
ridica la înălţimea de 29 m şi trebuia neaparat asigurat împotriva unui
asediu cu maşini de aruncat ghiulele metalice. La parter a fost amena-
jată aşa-zisa „sală a cavalerilor", lungă de 26 m şi lată de 10,20 m, îm- 1
părţită în două nave cu cinci piloni octogonali de marmură roşie. Fie-

care navă are cîte şase travee dreptunghiulare, cu nervuri în cruce spri-
jiltlite pe stîlpi şi console ornamentate cu chei de boltă în stil gotk. Pe
cz.pitelul unuia dintre stîlpi se află o platbandă cu inscripţia, în limba
latină: .,AG:eastă lucrare .a făcut-o mîndrul şi măreţul Iancu de Hune-
doara, guvernatorul regatului Ungariei, în anul Domnului 1452". La etaj
fusese amenajată o sală asemănătoare şi de aceleaşi dimensiuni, numită
„sala dietei", care, pe latura exterioară de est are o frumoasă galerie
sprijinită pe console profilate. Lăţimea galeriei este de 1,50 m, şi pe
fiecare contrafort, cu dimensiunile de 4X3,60 m, fusese Tidicat cît un
burduf cu dimensiunile de -2,90X11,90 m. Probabil între consolele ce
sprijină galeria şi burdufuri se aflau orificii, guri de păcură, necesare
V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 269-271.

:ilili
· ,u, V. Vătăşianu, Bisericile vechi de piatră din judeţu!. I-lurwdoarn, î:1 BCMIT,
Cluj, 1929, pp. 102-103.
131
apărării pe verticală (pl. XXIV-XXV). Accesul în „sala dietei" se face
printr-o splendidă seară în spirală, plasată în colţul de nord-vest al pala-
tului, lîngă turnul porţii. La parter se găseşte cel mai frumos portal,
avînd sculptat blazonul familiei, în care este inserat anul construcţiei
- 1455. Tot în această fază s-au construit alte noi clădiri, pe latura de
sud, numită mai tîrziu .,aripa Zolyom", mult transformată în secolul
al XVII-iea.
Constructorii fură nevoiţi să revizuiască toată partea superioară a
curtinei ridicate în prima fa'Ză de către Iancu de Hunedoara, să zidească
vechile creneluri, să supraînalţe eurtina şi să-i adauge o frumoasă gale-
rie, lată de O, 70 m, aşezată pe -console de piatră profilate, pe latura de
vest, şi din cărămidă, pe celelalte laturi, înzestrate cu guri de păcură.
Tot în această fază au fost supraînălţate turnurile, primind cite un etaj
cel puţin, cu galerie aşezată pe console. Pînă în prezent, galeriile pe
console ale castelului de la Hunedoara sînt ~ele mai vechi cunoscute
în arhiteGtura militară transilvăneană, ele înlocuind treptat vechile hour-
de din lemn.
Cele mai interesante construcţii pur militare din această fază sînt
galeria suspendată şi turnul avansat, numit „Nye boisia" (pl. XXVI).
Acestea fac parte din ultimele lucrări de natură să întărească forţa de
rezistenţă a castelului, mai ales împotriva armelor de foc, care puteau
lovi latura de sud. Neutralizarea acestui inconvenient s-a făcut prin
amenajarea unei apărări îndepărtate a castelului, formată dintr-un turn
rectangular numit „Nye boisia", cu laturile de 5,80X3,50 m, cu ziduri
groase de 2,40 m. Turnul a fost ridicat din fundul şanţului, lingă con-
traescarpă, avînd zidăria plină pînă la înălţimea de 7 m şi patru niveluri
de apărare, înzestrate cu deschideri pentru arme de foc plasate în ill')d
gradat, pentru cele grele la primele niveluri, iar: pentru cele uşoare la
nivelurile superioare. Ultimul etaj se sprijniea pe o galerie aşezată pe
crmsole de zidărie. Legătura între turn şi castel, traversînd şanţul de apă
rare săpat în stîncă, se făcea printr-o galerie suspendată, lungă de 35,50
m, lată de 2,40 m şi înaltă de 15 m {pl. XXVII). Aceasta se sprijină . pe
9 pilaştri, plasaţi la o distanţă medie de 4 m unul de altul, legaţi prin
arcuri semicirculare şi o zidărie de piatră, pentru a avea o mai bună
rezistenţă. Galeria fusese prevăzută cu parapete şi metereze şi se lega
de curtina castelului printr-un pod mobil, lung de 3 m.
Pînă în prezent, foţi cercetătorii, bazîndu-se pe supoziţiile lui Mol-
Ier, au datat galeria şi turnul „Nye boisia" în prima fază de construcţie
a lui Iancu de Hunedoara, dar o analiză mai atentă a acestei construcţiii
şi a legăturii ei cu castelul le datează în cea de-a doua fază, între ai1ii
1446 şi 11456. Trebuie să precizăm că zidul din colţul de sud-vest al cas-
telului, de pe care se făcea legătura cu galeria suspendată, este adosat,
deci a fost construit ulterior curtinei şi concomitent cu galeria propriu-
zisă. În plus, suportul dintre galeria suspendată şi curtina cetăţii, îm-
preună cu cele două turnuri, .,Capistrano" şi „pustiu", nu se potrivesc,
acestea din urmă fiind mult mai scunde decît galeria, care se armoni-
zează cu înălţimea palatului, fiind plasată la nivelul acestuia. De aseme-
nea, se poate observa faptul că pilonii de susţinere a galeriei fuseseră
plasaţi în fundul şanţului tăiat în stîncă încă din prima fază de con-
strucţie.
Analogiile pledează pentru provenienţa comună a celor două părţi
principale ale castelului; clădirea cu „sala cavalerilor" şi sala „dietei",
132
precum şi galeria suspendată cu turnul „Nye boisia", sint lucrate în ma-
niera şantierelor ordinului călugărilor teutoni din Prusia de vest, unde
putem intî1ni lucrări asemănătoare, de la sftrşitul secolu1ui al XIV-lea şi
începutul celui de-al XV-lea. Un turn avansat, legat cu o galerie pe
arcuri asemănătoare, susţinută pe piloni masivi, întîlnim la castelul din
Marienwerder (Prusia de vest)2tî 8 şi la Thorun în Polonia. Asemănări
concludente mai găsim, de pildă, între sala mare de luat masa a ordinu-
lui teutonilor din Marienburg şi „sala cavalerilor" de la Hunedoara, am-
bele avînd piloni octogonali, cu baza mai evoluată la Hunedoara, bolţi
în cruce, pe ogive, sprijinite pe stilpi şi console. Dispoziţia este aceeaşi,
diferă doar proporţia, sala de la Marienburg fiind mai înaltă. De aseme- '
nea, găsim analogii la Hunedoara şi pentru loggia aripii Matei la castelul
teutonilor din Heilsberg269, şi chiar maniera de a decora cu picturi geo-
metrice exterioare unele construcţii ale cetăţilor, asemănătoare cu cea
pe care o întîlnim la turnul ,,buzdugan" de la Hunedoara.
În cea de-a doua fază de ;construcţie a castelului din timpul lui Iancu
de Hunedoara se pot distinge deci două grupuri de lucrări: unele de
origine autohtonă, exemplu fiind capela şi alte construcţii ridicate de
meşteri locali, şi lucrări executate în concepţia şantierului ordinului teu-
tonilor din Prusia, în care se includ unele elemente arhitectonice ale
palatului, cu „sala cavalerilor" şi „sa1a dietei" precum şi galeria suspen-
dată cu turnul înaintat. Nu trebuie să surprindă originea teutonică a ce-
lor două elemente arhitectonice amintite, ştiind că Iancu de Hunedoara
a avut puternice legături cu ordinele eălugăreşti în campaniile sale de
apărare a Europei împotriva turcilor. Lucrările celei de-a doua faze în-
cetează în 1456, o dată cu moartea lui Iancu de Hunedoara,, familia tre-
buind să facă faţă unei perioade de aprige lupte pentru înscăunarea pe
tronul Ungariei a: fiului acestuia, Matei Cervinul. Probabil că din 1458
se reiau lucrările la castel, în zona de nord, numită aripa Matei 270, cînd
se supraetajează încăperile pe această latură. Spre curte s-a construit
un coridor închis la parter, iar la etaj s-a amenajat o loggie, care s-a
prelungit şi pe latura turnului de poartă, pentru a face legătura cu „sala
dietei". De menţionat că acum s-au executat frumoasele fresce ale aripii
Matei şi probabil faţada exterioară a turnului „buzdugan", cu motive
decorative în romburi aşezate în spirală, în culori alb şi roşu-cărămiziu.
Astfel, după 1480, castelul de la Hunedoara a fost terminat, devenind
unul din cele mai remarcabile castele medievale din sud-estul Europei.
ln secolul al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen iniţiază noi construc-
ţii de apărare şi amenajări interioare, între anii !1618 şi 1624. Lucrările
cele mai importante au constat din construirea turnului bastionar semici-
lindric, numit turnul „alb", şi a terasei plasate în colţul de nord-vest.
Turnul, tipic pentru secolul •al XVII-lea. a fost ridicat în '1623-1'624, fiind
destinat să întărească aripile de vest şi de nord ale castelului, în zona
vechii porţi. Zidurile sînt din piatră brută, groase de 1,90 m. Turnul,
numit impropriu bastion, are dimensiuni de 10, 70 m lungime şi 8,60 m
lăţime, cu parter şi trei etaje de apărare sprijinite pe bîrne de lemn şi
w~ Walter Hotz, KLcine Kunstgeschichte der deutschen Burg, Darmstadt, 1972,

p. 178, fig. 136; Armin Tuulse, Burgen des Abendlandes, Wien-Miinchen, pp. 185-
188, fig. 204; Richard Schmidt, Burgen des deutschen MitteLalters, Miincben, f.a.,
p. 79.
wu Armin Tuulse, op. cit., pp. 185-188; Richard Schmidt, op. cit., pp. 78,
79, fig. 169, 180 şi 181.
DU V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 608-609.
înzestrate cu metereze pentru arme de foc. Terasa de nord-est, de formă
rectangulară, adaptată terenului, are dimensiuni de 22 X 7 m şi fusese
prevăzută cu metereze pentru artilerie. N-ar fi exclus ca interiorul ei să
fi fost proiectat a fi umplut cu pămînt, formînd o terasă bastionară care
putea purta arme de foc.
Castelul de la Hunedoara rămîne cel mai reprezentativ monument
de arhitectură militară nu numai din Transilvania, ci şi din estul Euro-
pei secolului al XV-lea. EI întruneşte, în egală măsură, elementele cele
mai evoluate de arhitectură militară şi civilă de la mijlocul secolului
al XV-lea, fiind o întruchipare a experienţei şi măreţiei uneia dintre
cele mai mari figuri de comandanţi de oşti ai Europei acelei vremi.
JIDVEI
(jud. Alba)
Din vechea fortificaţie ridicată în jurul bisericii din Jidvei au rămas

foarte puţine urme, iar în documente nu apare, deşi aşezarea e amintită
încă în secolul aL XIV-lea 271 . Biserica însăşi a. fost transformată în anul
11705, şi se pare că iniţial fusese o bazilică romanică cu trei nave şi c·:>r
rectangular. Sistemul de apărare se compune dintr-un turn de poartă
pătrat, aşezat în partea de nord, cu laturile de 7,80 m, acoperit la primul
nivel cu o boltă semicilindrică din cărămidă, sub care era amenajată
poarta carosabilă. Turnul avea patru etaje de apărare, prevăzute cu me-
tereze mici, de formă rectangulară. Zidurile, din piatră şi cărămidă, ale
turnului au grosimea de 1,50 m. O primă incintă înconjura biserica la
distanţa de il0-12 m, ale cărei urme se văd pe laturile de est şi de vest
ale turnului de poartă. O a doua incintă înconjura biserica la distanţă
ce varia între 13 şi 17 m, înglobînd şi turnul de poartă. Legătura cu ex-
teriorul se făcea printr-un coridor boltit, lung de 9,80 m, plasat în faţa
turnului de poartă al primei incinte. Ambele curtine, groase de l,110 m,
fuseseră construite din blocuri de piatră locală şi din cărămidă, fiind
susţinute în exterior de contraforturi plasate la distanţe între 8 m şi
12 m. Pe latura de est, curtina exterioară ajungea pînă la marginea pî-
rîului ce ţinea loc de şanţ de apărare. Nu excludem totuşi existenţa unui
şanţ de apărare care înconjura biserica. Celelalte elemente de apărare
fură înlăturate la începutul secolului al XVIII-lea. Probabil biserica
a avut un reduit deasupra corului, fiindcă în zonă au existat asemenea
exemple.
Concluziile ce se desprind din analiza acestui complex sînt relative,
deoarece nu se pot cerceta decît o mică parte din vechile construcţii de
apărare din jurul bisericii. Este clar că sistemul defensiv al comunităţii
din Jidvei a fost relativ slab, cu puţine posibilităţi de a rezista la un
asediu organizat şi îndelungat. Biserica fortificată e de tipul cel mai
simplu, fiind înzestrată cu două curtine şi un turn de poartă.
Cîteva elemente, în special meterezele turnului, sugerează datarea
primei curtine şi a turnului de poartă la sfîrşitul secolului al XV-iea,
iar a celei de-a doua, în prima jumătate a secolului al XVI-iea.
~' 1 C. Suciu, Dicţionar istoric ... , vol. I, p. 317; DIR, C, veac XIV, I, pp. 94,
331.
134
MALAEŞTI
(comuna Sălaşu de Sus, jud. Hunedoara)
Cetatea de la Mălăeşti este aşezată la capătul de nord al satului,

pe o înălţime mărginită .la est de pîrîul Valea Domnească, iar la ve-:,t
de pîrîul Mălăeşti. Ca şi alte cetăţi cneziale din Ţara Haţegului, nici
aceasta n-a fost menţionată în documente decît tîrziu, în secolul al XVII-
lea. Satul e atestat ca făeînd parte din posesiunile familiei cneziale din
Sălaşu în cursul secolelor XIV-XVI. In consecinţă, familia cnezială şi-a
construit în prima fază o fortificaţie la Mălăeşti, mai retrasă în munţi,
iar mai tîrziu o curte fortificată în Sălaşu, ,,Possesio Malaestd", cum
apare într-un document din 1453, aparţinînd familiei din Sălaşu 272 . In
anul 1360 este amintit un „Konztantyn de Zallas", unul dintre cei doi-
sprezece cnezi români care-l asistă, în calitate de juraţi, la Haţeg, pe
vicevoievodul Transilvaniei, în procesul familiei cneziale din Densuş 2 î3 .
Referitor la cetate, Radu Popa a scris un studiu sumar 274, iar săpăturile
arheologice executate de V. Eskenasy şi A. A. Rusu au lămurit cele mai
multe dintre problemele rămase nerezolvate 275•
Elementul principal îl formează un donjon cu laturile de 7,20 X 7 ,20
X 7 ,25 x 7,30 m, avînd ziduri de piatră de rîu legate cu mortar de culoare
albicioasă, conţinînd mult var. La bază aTe un soclu uşor taluzat, gros
de 11,90 m şi înalt de 1,50 m faţă de nivelul actual, după care zidul se
subţiază de la 1,70 m, la primul nivel, pînă la 0,90 m, la ultimul nivel.
Donjonul are un demisol de 2,80 m înălţime, parter şi trei etaje ce se
sprijineau pe bîrne de stejar. Intrarea în turn se făcea pe latura de vest,
direct la etajul al doilea, printr-o scară mobilă. Demisolul şi parterul
erau oarbe. Etajul întîi are o singură fereastră mică pe latura de sud,
iar al doilea fusese, fără îndoială, locuinţa cnezului, avînd ferestre mari
pe toate laturile. Etajul al treilea are şase ferestre mici, în formă Je
metereze. Intre etajele al doilea şi al treilea se observă capetele grinzilor
pe care se sprijinea o galerie exterioară suspendată. Etajul al treilea
este un adaos tîrziu, fiind evidentă diferenţa de tehnică a zidirii. înăl
ţimea turnului este de 12 m, dar avusese în ultima fază de construcţie
circa 14-15 m. In -exterior, donjonul fusese tencuit pînă la etajul d
1
treilea. El este înconjurat, la o distanţă ce variază între 5 m şi 8 m, d~

o incintă construită din zid de piatră adaptată terenului, sprijinită pe 6
contraforturi formînd un oval cu diametrul de 22 m (pl. XXVIII). Zidă
ria este identică cu a donjonului, avînd grosimea de 1,50 m şi înălţimea
între 4 şi 7 m. Incinta a trecut prin două faze de construcţie şi a suferit
modificări substanţiale. În prima, care este contemporană cu donjonul,
înălţimea nu depăşea 4-5 m; avea drum de strajă şi parapet 'unalt de
1,80 m şi lat de 0,60 m, străpuns la distanţe aproape egale de creneluri.
~12 Csanki D., Magyarorszag .. ., p. 109.

m HTRTE, I, pp. 60-62; M. I-Iolban, Deposedări şi judecăţi în Haţeg în vremea
Angevinilor, în Studii, V, 1960, pp. 154-155.
2·1~ R. Popa, CetăţUe din Tara Haţegului ... , p. 59.
275 V. Eskenasy-Adrian A. Rusu, Cercetări arheologice de la cetatea cnezială
de la Mălăeşti, jud. Hunedoara, în Sargetia, XIV, 1979, pp. 667-679; V. Eskenasy,
C:ercetărUe arheologice de la Mălăeşti şi Sălaşu de Sus (jud. Hunedoara), în MCA
(a XII-a sesiune de rapoarte), Oradea, 1979, pp. 345-347; V. Eskenasy, A. A. Rusu,
Cercetări arheo1ogice la cetatea de la Mălăeşti (jud. Hunedoara), in MCA, (a XIV-a
sesiune de rapoarte), Tulcea, 1980, pp. 530-535.
135
~
--·~
:-=~ ·
:--=-~~
► 41 ~
1/ .
~
Fig. 15. l\lălăeşti. Planul cetăţii, cu fazele de construcţie (după V. Eskenasy).
Intr-o a doua fază curtina fusese supraînălţată cu 1,70 m şi măsura 8,50

m înălţime, fiind prevăzută cu parapet şi metereze dispuse la intervale
neregulate, între 2 şi 3 m. Meterezele sînt de dimensiuni mici, specifice
pentru utilizar€a armelor de foc uşoare (fig. 15).
Săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că o porţiune a in-
cintei de pe latura de vest s-a prăbuşit, probabil la sfîrşitul secolului al
XV-lea, iar reînchiderea ei s-a realizat cu două ziduri adosate donjonului
pe laturile de vest şi de sud. Intr-o fază mai -tîrzie, pe care autorii cer-
cetărilor arheologice o datează în jurul anului 11588, incinta a primit
patru turnuri exterioare poligonale, plasate aproximativ în cele patru
colţuri. Turnuri!€, de tip tîrziu şi de formă poligonală, sînt de diferite
mărimi, cel mai mare fiind plasat în colţul de nord-vest, cel mai mic în
colţul de sud-vest, iar cel cu laturi egale se află în colţul de nord-est.
Toate sînt adosate incintei şi lucrate într-o tehnică de zidire mai puţin
pretenţioasă, utilizîndu-se şi cărămidă romană, luată dintr-o ruină apro-
piată.
Turnul cel mai mare, situat în colţul de nord-vest, fusese utilizat
ca locuinţă,
fapt dovedit de d€scoperirea cahlelor unei sobe datate în
1588, iar C€l de sud-est, ca depozit. Toate au avut însă, în primul rînd,
un rol defensiv, flancînd bine curtinele cu ajutorul unor piese de artile-
rie. Nu a putut fi identificată poarta de acces, care fusese probabil ame-
najată în turnul cel mare din colţul de nord-vest.
In prima fază de construcţie, cetatea a fost ridicată de familia cne-
zială din Sălaşu, în primele două decenii ale secolului al XIV-lea, sub
forma unui donjon, înconjurat de o incintă de piatră scundă de numai
5-6 m. într-o a doua fază s-a supraînălţat donjonul cu încă un etaj, iar
136
incinta cu circa 2 m. V. Eskenasy ~i A. A. Rusu datează donjonul la sfîr-
şitul secolului al XIV-lea, iar incinta la sfîrşitul secolului al XV-iea.
Această datare a donjonului este greu de susţinut, deoarece nu întîlnim
nicăieri în Transilvania şi nici în alte părţi ale Europei un donjon izolat,
la sfîrşitul secolului al XIV-lea, şi pe un teren care nu avantajează prea
mult sistemul defensiv. Cele care există fuseseră plasate pe stînci foarte
abrupte şi ridicate mai devreme, în secolul al XIII-iea şi la începutul
secolului al XIV-lea. De altfel, autorii precizează că nu au putut stabili
o relaţie stratigrafică între incintă şi donjon. ln faza a doua s-a supra-
înălţat incinta, şi donjonul a primit un etaj, iar în a treia fază, datată .
în jurul anului 1588, s-au adăugat cele patru turnuri poligonale.
In a doua jumătate a secolului al XV-lea, cnezii din Sălaşu s-au
bucurat, sub Matei Corvinul, de o situaţie politică şi economică deosebită
în aceste părţi ale Transilvaniei, avînd posibilitatea să transforme ceta-
tea şi apoi, în secolele XVI-XVII, cînd familia ajunge la apogeu, să-şi
ridice o curte fortificată înzestrată cu capelă în Sălaşu de Sus. După
moartea ultimului proprietar, Ştefan Sărăcin, descendent din familia cne-
zială de Sălaşu, cetatea a fost abandonată, fapt petrecut, probabil, în
secolul al XVII-lea.
MANĂRADE
(oraş Blaj, localitate suburbană, jud. Alba)
Localitatea Mănărade este aşezată pe malul stîng al Tîrnavei Mari,

pe un teren de luncă deschis, fiind menţionată documentar destul de
timpuriu, în 1205, sub denumirea de „possesio Menera" apoi „Monora" 276•
Saşii fuseseră colonizaţi în :această zonă abia după anul 1280; aşa se
explică faptul că ea nu aparţinea, din punct de vedere administrativ,
scaunelor săseşti, ci comitatului Alba 277. In 1416, regele Sigismund de
Luxemburg cere voievodului Transilvaniei să sprijine pe locuitorii din
Mănărade, Cenade, Tapu şi Saroştim să se organizeze într-un banderiu
care să depindă de cele şapte scaune, pentru a se apăra de un atac din
partea nobililor 278. Din acest document desprindem situaţia oarecum con-
fuză a „oaspeţilor" aşezaţi în comitatele nobiliare. Cele patru sate au
aparţinut abaţiei de !griş pînă în 1500, cînd au fost date diecezei Cena-
dului. Din 1552 au aparţinut episcopiei de Alba Iulia, ca să ajungă în
cele din urmă în posesia principilor Transilvaniei279 • Aceste sate au avut
o situaţie specială,
atît din punct de vedere religios, cît şi administrativ.
Aşezarea de la Mănărade şi-a ridicat o fortificaţie în jurul bisericii
vechi, despre care nu dispunem de surse documentare. Scutiri de impo-
zite pentru lucrări de apărare au primit numai aşezările ce făceau parte
din scaunele săseşti. Ca atare, este puţin probabil să putem data această
fortificaţie după informaţii documentare. Iuliana Fabritius-Dancu înca-
drează biserica fortificată de la Mănărade între incintele patrulatere go-
:m; C. Suciu, Dicţionar istoric, . ., I, p. 385.

277 Th. Niigler, Aşezarea saşilor în Transilvania, Ed. Kriterion, Bucureşti, 1981,
pp. 200-203.
m G. Gilndisch, Urkundenbuch .. ., IV, pp. 17-18.
219 Iuliana Fabritius-Dancu, Cetăţi ţărăneştt, . .., fila 48.
137
10 15m
t t I clJ
Fig. 16. :ltănărade. Planul bisericii fortificate.
tice~80• ln realitate însă, nu este vcwba de o incintă patrulateră, ci de

una circular-ovoidală, cu mici adaptări la configuraţia terenului (fig. 16).
Aproape o treime din •e a fusese distrusă în zonele de sud-est şi de
sud, în anii 1 863 şi 1864, pentru a face loc noii biserici parohiale în stil
n eogotic, de dimensiuni impresionante. Cu această ocazie a fost dărîmată
şi vechea biserică ce se afla undeva în centrul fortificaţiei. Ovalul in-
cintei măsoară în interior 62,50 m lungime şi 50,25 m lăţime. Zidurile
s-au păstrat mai bine în zonele de est, de nord şi de vest, fiind lucrate
mai :mult din piatră, cu puţină cărămidă, observîndu-se pe întreaga lor
întindere reparaţii efectuate numai cu cărămidă. ln zonele de sud-vest şi
de nord-vest s-au mai păstrat două turnuri rectangulare, plasate în exte-
riorul incintei. Ceea ce frapează la primul contact cu fortificaţia biseri-
cii de la Mănărade este faptul că se pot distinge, la incinta de zidărie,
două părţi ce se deosebesc atît în ceea ce priveşte materialul, cît şi teh-
nica de construcţie. în partea de vest, de la turnul din zona de sud-vest
şi pînă la turnul similar din cealaltă parte, curtina ce măsoară în, lungi-
me 64 m este construită numai din piatră brută, o gresie extrasă dintr-o
carieră apropiată, legată cu mortar de culoare albicioasă, de btină cali-
tate, aVÎnd grosimea între 0,90 şi 1 m şi înălţimea actuală de 5,20 m;
nu s-a păstrat însă niciunde o ,parte din înălţimea iniţială., pe care o
estimăm la 6-7 m (pl. XXIX). Cam două treimi din întreaga incintă,
ceea ce corespunde zonelor de est, de sud şi de nord, inclusiv turnurile
amintite, fuseseră edificate din piatră brută de aceeaşi factură şi din
cărămidă, cu grosimea de numai 0,80 m şi înălţimea iniţială de 6 m, păs
trată în zona de est pe o porţiune de circa 15 m. Partea vestică a incintei,
m·ai groasă, se lega de cealaltă prin adosarea capetelor zidurilor la pe◄
11
::i, Ibidem, a se vedea harta fortificaţiilor din zona Tirnavelor.
138
reţiide vest ai turnurilor, puncte în care se poate observa un decroş de
zidărie de circa 10 cm la turnul de sud-vest şi o deplasare a aceluiaşi
zid cu circa 8 m în dreptul turnului de nord-vest, constituind încă un
argument în favoarea existenţei celor două părţi distincte ale curtinei
cetăţii.
Incinta de zidărie nu a avut propriu-zis un parapet, fiind doar re-
dusă în grosime, la partea superioară, pînă la 0,40 m, care era prevăzută
cu metereze în profil orizontal în „V", asemănătoare cu ale turnurilor;
din metereze s-au păstrat, în zona de -est, cîteva, placate la bază şi sus
cu gresie. Un drum de strajă susţinut pe console din bîrne, ale căror.
guri de fixare în zidăria curtin-ei se mai văd în părţile de est şi de vest,
dădea posibilitatea apărătorilor să aibă acces la metereze şi să circule
de jur împrejurul curtinei. 1n ext-erior, curtina era sprijinită de contra-
forturi, evident adosate într-o fază tirzie, trei pe latura de est şi alte
trei pe latura de nord. Zidul care, în partea de est,, leagă biserica de
clopotniţă şi în cea de vest de curtină este construit în secolul al XIX-
lea.
Turnuril-e sînt de dimensiuni modeste, şi zidăria le lega organic de
partea estică a curtinei, ceea ce demonstrează cont-emporaneitatea acesto-
ra. Cel situat în zona de sud-vest are un plan rectangular, cu cele trei
laturi exterioare de 3,50 m, 2,715 m şi 2,35 m, cea interioară fiind co-
mună cu a incintei (pl. XXX). Are parter şi două -etaje de apărare,
însumînd acum 7,30 m, iar acoperişul era probabil în formă de pupitru.
La nivelul parterului zidul are grosimea de 0,75 m, iar la primul nivel
măsoară doar 0,54 m. Etajele au planşe-e sprijinite pe bîrne de stejar.
Accesul se face din interior la parterul orb şi la primul etaj, înzestr::it,
ca şi al doilea, pe toat-e laturile exterioare, cu metereze simple cu profil
orizontal în „V", de dimensiuni variabile (48X44 cm; 23X33 cm). Al
doilea turn, de pe latura de nord-vest, este aproape similar cu cel descris
mai sus, avind laturile exterioare de 3,35 m, 2,40 m şi 11,90 m, grosimea
zidurilor la parter 0,80 m, iar la ultimul nivel 0,40 m. Are parter orb
şi două etaje de apărare susţinute pe planşee din lemn. Etajele au, pe
laturile exterioare, metereze mici cu profil orizontal în „V", de dimen-
siuni variabile. I-nălţimea iniţială a turnului fusese de 7 m, cu acoperişul
în patru ape.
Biserica fortificată de la Mănărade a mai avut, cu siguranţă, două
turnuri, unul de dimensiuni mai mari, plasat în zona de sud-est, ce putea
fi turnul porţii, înlocuit în 1832 cu clopotniţa actuală, altul plasat la
mijlocul laturii de sud, dărîmat cu ocazia construirii bis-ericii actuale. O
intrare a fost amenajată şi la mijlocul laturii de vest a curtinei, avînd
deschiderea de 2,85 m.
In interiorul fortificaţiei, alături de vechea biserică, dispărută între
timp, despre care nu avem informaţii că ar fi fost pr-evăzută cu elemente
de apărare, se mai aflau adosate zidurilor curtinei mai multe camere,
pe unele porţiuni dispuse pe douăniveluri, aşa cum indică prezenţa unor
zone tencuite ale curtinei şi găurile .în zidărie ale bîrnelor ce susţir
neau acoperişul într-o singură apă. Presupunem existenţa în incintă a
uneia sau a mai multor fîntîni. În ext-erior, existenţa unui şanţ de· apărare
în jurul incintei este indicată de diferenţa de nivel, de peste 1,50 m,
între curtea interioară şi baza exterioară a incintei. Umplerea·. şanţului
cu apă se asigura din pîrîul ce curge în imediata apropiere a fortifi-
caţiei sau din apele freatice ce se află aici la mică adîncime.
139
Din observarea curtinelor reiese că biserica fortificată de la Mă
nărade a fost construită în două faze. Cea mai veche este partea de est
a curtinelor, inclusiv turnurile •exterioare amintite, la care se adaugă,
probabil, într-o altă fază, partea de vest, o porţiune semicirculară ado-
sată pe laturile de vest ale turnurilor. Faptul că în zona de adosare s-a
păstrat, · pe laturile turnurilor, tencuiala originală ilustrează că forti-
ficaţia a funcţionat, într-o primă fază, fără partea de vest, avînd o formă
pe care n-o putem preciza, din lipsa cercetărilor arheologice.
In această situaţie se pot formula două supoziţii: a) curtina de vest
ar putea reprezenta o extindere a fortificaţiei, probabil din secolul al
XVI-lea; b) fortificaţia a fost construită, probabil, în devălmăşie de către
două părţi interesate, care au lucrat independent una de alta la ridicarea
curtinelor, o parte fiind comunitatea din Mănărade, ce a ridicat aproape
2/3 din curtină, iar a doua parte putea fi o comunitate învecinată, sau
mica nobilime locală, de asemenea interesată să se apere, dar neavînd
posibilitatea să-şi construiască o fortificaţie proprie. Dacă admitem par-
ticiparea nobilimii locale la edifi~area bisericii fortificate din Mănărade,
atunci acceptăm ideea că fenomenul ar putea fi întîlnit şi în alte loca-
lităţi aflate în comitatele nobiliare (Valea Lungă, Băkaciu, Şona, Şard,
Cricău etc.).
Forma circular-ovală a incintei bisericii fortificate din Mănărade,
deşi locul de amplasare favoriza o dispunere regulată, determină datarea
ei în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
ORAŞTIE
Aşezarea de la Orăştie, amintită documentar încă din 1228, s-a dez-

voltat repede, din punct de vedere economic şi urbanistic, în cursul se-
colului al XIII-lea, încît în 1324 este atestată printre oraşele importante
ale Transilvaniei2B1, ca mai tîrziu, în il374, să fie menţionate aici primele
bresle meşteşugăreşti, în acelaşi timp cu cele din Sibiu şi din Sebeş.
Fortificaţia, plasată aproximativ în centrul oraşului, pe o mică ridi-
cătură naturală, cuprinde un spaţiu restrîns, încît poate fi considerată
mai degrabă o biserică fortificată decît o incintă orăşenească. Pînă în
secolul al XVI-lea, ca şi în alte cazuri, şi despre fortificaţia de la Orăştie
lipsesc ştirile documentare care ar putea face posibilă datarea ei exactă.
Pot fi luate totuşi în seamă unele informaţii documentare din secolul
al XV-lea, privitoare la existenţa cetăţii, în care se faee distincţia între
locuitorii dinăuntrul si cei din afara orasului 282. Nu stim în ce măsură
putem acorda credit informaţiei orale privitoare la cetatea de la Sibişel
situată spre munte, la circa 15 km, considerată cetatea de refugiu a co-
munităţii din Orăştie. Faptul pare verosimil, întrucît se mai cunosc ca-
zuri similare în Transilvania secolelor XIII-XIV, la Bistriţa, Vinţu de
Jos, Rodna, Sibiu, Braşov etc. 283. De asemenea, tradiţia mai indică exis-
tenţa unei fortificaţii pe dealul Holumb, denumit şi „Dealul Cetăţii".
:ait Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, p. 238.

m Ibidem, III, p. 178.
283 Gh. Anghel, Despre evoluţ-ia sistemului de fortificaţii orăşeneşti din Tran-
silvania, în Apulum, XXI, 1983, pp. 169-175.
HO
In acest caz fortificaţia de la Orăştie poate fi considerată mai tîrzie,
incadrîndu-se în eforturile pe care le-al\l depus oraşele din Transilvania
de a se apăra împotriva invaziilor turceşti la sfîrşitul secolului al XIV-
lea şi mai ales în secolul al XV-lea.
Din perioada în care cetatea păstra cea mai mare parte din ansam-
blul său, relatările rămase sînt sumare, ca cea a lui A. Amlacher, care
a lăsat o deseriere incompletă datînd de la sfîrşitul secolului al XIX-
lea184. Cele mai vechi ştiri documentare despre fortificaţia Orăştiei pro-
vin din secolul al XVI-lea. Seba1stian Miinster aprecia în 1544 că cetatea
era puternică, aşezată lîngă orăşelul Orăştie 285, pe cînd Giovan.andrea,
Gromo o considera, prin amll 1560, pe bună dreptate, o cetate slabă:
,, ... acest oraş nu este înconjurat nici de ziduri şi nici de v reun val;
are în mijlocul său o cetăţuie înconjurată cu zid, dar slab" 286. Din seco-
lul al XVII-iea, descrierea lui Hiltebrand este nesemnificativă, în
schimb cele ale foi Celebi, deşi contradictorii, sînt ceva m?.i
amănunţite, dar şi din ele cu greu se pot distinge unele date reale 287•
Jn prima sa călătorie prin Transilvania, în 1660, Celebi a văzut la Oră~
tie: ,,O cetate rotundă, agreabilă şi solidă, situată la poalele ~.mui deal.
Şanţul era plin-ras cu apă. Avea un fobur,g (tîrg) mare împodobit cu
tot felul de palate, hanuri şi biserici ... "· In urma celei de-a doua călă
torii, întreprinsă prin 1667, o descrie astfel: ,,Cetatea era pe marginea
unei ape, la poalele unui deal, o construeţie din eărămidă şi piatră, o
cetate agreabilă şi un tîrg frumos". Din descrierea lui Celebi trebuie re-
ţinut doar că fortificaţia de la Orăştie avea şanţ cu apă, consemnat şi de
alte surse documentare, şi se afla la poalele unui deal, lingă un rîu.
O stampă, probabil de la mijlocul secolului al XIX-lea, redă destul
de realist elementele fortificaţiei de la Orăştie, incît putem recunoaşte
,.mele forme arhitectonice păstrate288. Cetatea este văzută din partea de
nord-vest, putîndu-se distinge, la mijloGul laturii de vest, un turn semi-
circular înzestrat cu o galerie superioară aşezată pe console, între care
fuseseră amenajate guri de păcură. Turnul, azi înglobat în clădirile mo-
derne, are o bază mai mare, în forma unui pinten de zidărie, soluţie ca-
racteristică pentru secolP.11 al XVI-lea. ln spatele acestui turn semicir-
cular şi al incintei se vede un alt turn, rectangular, fără acoperiş, ce
ar putea fi fie veehiul turn de poartă al cetăţii, fie turnul bisericii, ridi-
cat în secolul al XV-lea de către Iancu de Hunedoara şi rămas neter-
minat.
Pe latura de nord se distinge un ieşind destul de mare ce poate fi
o barbacană în formă de potcoavă cu dimensiuni probabile pină la 30X20
m. Tot pe această la'bură, lingă incintă, apare ll1l turn rectangular cu
acoperiş în patru ape, ce adăpostea poarta laturii de nord. In barbacană,
accesul se făcea pe latura de vest, peste un pod ridieător apărat în exte-
2114 A. Amlacher, Urkundenbuch zur Geschichte der Stadt des Stuhles Broos bis
zum Ubergang Siebenbi.irgens unter Erbi.irsten aus dem Hause Dsterreich, Hermann-
stadt, 1897, p. V.
:1115 Călători străini ... , I, p . 504.
2811 Ibidem, II, p. 340.
7
:1H Ibidem, V, pp. 544-545; A. Decei, Extrase din istorici turci contemporani
privind. judeţul Hunedoara în anii 1659, 1660, 1661, 1666, în Sargeţia, VII, 1971, pp.
155, 167.
:A!11 Orăştie - 750 de ani, Deva, 1974. pp. 48-50 şi stampa. Atit stampa de
la tnceputul secolul111i al XIX-lea cit şi cea din 1867 se află expuse 1n Muzeul oră
şenesc din Orăştie, unde pot fi consultate.
:J41
rior de un mic turn, cu portal semicircular şi prevăzut cu o hersă de
închidere, iar în interior de o construcţie, probabil tot un mic turn, gren
de precizat. Pe colţul de sud-est se vede un turn rectangular, cu acope-
riş în patru ape, iar la mijlocul laturii de sud un alt turn rectangular,
care s-a păstrat pînă azi. In colţul de sud-vest, o construcţie scundă pare
a fi fost un turn plasat în interior, a cărui mărime şi formă nu pot fi
însă precizate. În interiorul fortificaţiei sînt redate, alături de biserica
veche cu un turn la vest, cea de-a doua biserică, construită abia în seco-
lul al XIX-lea, apoi o clădire cu mai multe etaje ce ar putea fi vechea
primărie, despre care relatează A. Amlacher, precum şi alte construcţii,
cu greu identificabile în stampă. In cea de-a doua imagine, din '1867, care
redă centrul oraşului Orăştie văzut tot dinspre vest, se disting bine
turnul semicircular de pe aceeaşi latură şi cele două biserici.
A. Amlacher a transmis şi citeva date importante, în descrierea sa
de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Cetatea, spune el, are zid de piatră
întărit în interior cu arcade, sub care stăteau apărătorii în timp de răz
boi. Avea şanţ <;U apă, turnuri şi bastioane plasate în exteriorul incin-
tei, care avuseseră diferite utilizări: păstrarea prafului de puşcă, loc d,~
tortură a răufăcătorilor, hambare şi magazii de alimente, iar într-un
turn se afla cuptorul de copt pîine. Avea poartă şi un pod ridicător. De-
a.supra porţii s-a păstrat o inscripţie din '1629, cu textul: ,,Este dulce să
mori pentru patrie". În incintă se afla un turn mare oare s-a prăbuşit
în 1839, două biserici, probabil casa sfatului, pe latura de nord a cetă
ţii, precum şi o fîntînă şi un bazin cu apă. Tot A. Amlacher · precizează
că fortificaţia avusese de suferit în timpul invaziilor turceşti din 1438
şi 11479, fiind asediată în 1561 şi renovată în 1631. Din descriere mai
reiese că fortificaţia avea mai mult de şase turnuri, cîte apar în stampa
amintită.
Cetatea Orăştiei, ca şi ale celorlalte oraşe din Transilvania, a fost n9-
glijată în cursul secolului al XIX-lea, încît s-au dărîmat o mare parte
dintre turnuri şi limita superioară a zidurilor incintei. Şanţul fu
astupat, şi pe traseul lui s-au construit case adosate incintei pe partea
exterioară, mascînd-o în cea mai mare parte, încit şi astăzi cu greu se
poate cerceta, fiind accesibilă numai din interior.
Fortificaţia, aşa cum apare astăzi, are o formă rectangulară cu la-
tura de est uşor semicirculară, adaptată teren!Ului în pantă uşoară (fig.
'17). Lungimea de la est la vest este de 91 m şi lăţimea sud-nord de
84,5 m. Zidurile ,au fost construite în întregime din piatră brută de rîu,
pusă în asize cu feţe mai regulate spre exterior şi mai măruntă in in-
terior, prinsă cu mortar de bună calitate, din var mult şi nisip cu gra-
nulaţie mai mare (pl. XXXI). Egalizarea ·asizelor de piatră s-a efec1J'.lat
cu straturi mai groase de mortar şi piatră măruntă. Asizele sîn_t mai evi-
dente pe latura de vest, unde măsoară intre 50 şi 60 cm. Grosimea zi-
durilor de incintă nu este uniformă, variind între 1,55 m şi 1,70 m. De-a
lungul secolelor, zidul a fost reparat în diferite puncte, utilizîndu-se
piatră şi cărămidă. Pe latura de est s-au păstrat puţine porţiuni din pa-
rapetul curtinei, construit din piatră şi cărămidă şi avînd grosimea de
0,75 m. Incinta nu s-a. păstrat la înălţimea iniţială, dar partea cea mai
înalt~ ce se află pe latura de est măsoară între 6 m şi 7 m. faţă de ni-
velul exterior al solului actual. Spaţiul din incintă fusese nivelat, încît
zidul curtinelor, văzut din interior; par~ mult mai înalt pe · latura de
vest şi mai scund pe cea de est, unde :se .află panta cea mai. a~cen~
142
;
.,,- -------
/
I
I
I
'
I
I
I
Fig. 17. Orăştie. Planul fortificaţiei.
tuată a promontoriului ales pentru construirea cetăţii. Tot pe latura

de est surprindem, în •s patele parapetului, urmele drumului de strajă
susţinut de console de lemn. ·In schimb, pe latura de sud se află patru
contraforturi adosate, construite din piatră şi cărămidă, care ar putea
fi mai degrabă pn.metele de susţinere a unei construcţii dărîmate în se-
colul trecut, decîtmodalităţi de sprijinire a drumului de strajă. La mij-
locul laturii de vest se afla o poartă ·carosabilă, azi zidită, în arc uşor
frînt, lată de 3,60 m şi înaltă de 3 m. Presupunem existenţa, în interio-
rul incintei, în dreptul porţii, a unui turn rectangular, sistem asemănă
tor cu porţile oraşului Sebeş din secolele XIV-XV. Alte porţi, cel puţin
una carosabilă şi alta pi etonală, se găseau pe laturile de sud şi de nord.
Dintre turnurile care flancau incinta s-au păst::-at doar două. La mij-
locul laturii de sud se află un turn de formă patrulateră, cu lat'.lrile
de 5-5,50 m, adosat în exteriorul incintei, cu parter şi două niveluri
·de apărare, prevăzute pe laturile exterioare cu metereze de formă drept-
unghiulară, transformate în ferestre, în epoca modernă (pl. XXXII). Ac-
oeesul . în turn se făcea din interior, direct, la parterul orb şi la nivel'.11
al doilea, pe o scară mobilă. In centrul laturii de est se afla aşa-zisul
bastion semicircular, care de fapt este un turn de artilerie construit
143
din piatră brută de rîu, legat cu mortar albicios cu granule mari, pietri'?
şi bucăţi de cărămidă. Acesta are lungimea de 6,40 m şi grosimea zidului
de 1, 75 m, parter acoperit C'.l boltă de cărămidă, un etaj şi, probabil, rJ
terasă superioară pentru tunuri (pl. XXXIII). Turnul este o lucrare de
fortificare tîrzie, asemănătoare cu cele construite :de principele Bethlen
la cetăţile Deva şi Hunedoara, dar de dimensiuni mai modeste, şi ar
putea data din 1631, an în care sînt menţionate lucrări de renovare ~
cetăţii din Orăştie. Alte turnuri, care au dispărut, dar existenţa lor este
eertă, fuseseră plasate, un':.11 în colţul de nord-est al incintei, de formă
circulară, şi altul, cu plan rectangular, în colţul de sud-est. Se pare că
iniţial toate turnurile avuseseră formă rectangulară. Alte două turnuri
au fost plasate, probabil, în interiorul incintei, unul în colţul de sud-
vest, şi altul la mijlocul laturii de nord, acesta de formă rectangulară,
fiind turnul de poartă de dimensiuni mari ce poate fi recunoscut în
stampa amintită. Un şanţ cu apă înconjura cetatea, după cum se semna-
lează atît în izvoarele scrise din secolele XVI-XVII, cît şi în prima
stampă. Şanţul era alimentat cu apă permanent, din Canalul Morii, con-
struit în secolele XIII-XIV pe partea de sud a aşezării. În interiorul
incintei, din vechile clădiri nu s-a mai păstrat nici urmele zidurilor de
suprafaţă. Remarcăm prezenţa la biserica veche, mult transformată în
secolele XVIII şi XIX, pe latura de sud, între două contraforturi, a unui
turnuleţ poligonal ce adăpostea o scară în spirală care putea să ducă,
foarte probabil, la un etaj de apărare situat dea.supra navei şi corului,
dispărut în secolul al XIX-iea. Intre zidurile fortificaţiei presupunem
existenţa a numeroase clădiri care-i adăposteau, ca şi în alte locuri, pe
membrii familiilor comunităţii din Orăştie şi bunurile lor. Astfel de clă
diri erau adosate pe laturile interioare ale incintelor, mai vizibile datorită
existenţei unor tencuieli pe laturile de sud-vest şi de nord. Existau de
asemenea construcţii independente în interiorul incintei, care îndeplineau
funcţia de primărie, şcoală, precum şi imobile ale unor familii de patri-
cieni ai oraşului.
Ca şi în Sebeş, Aiud, Mediaş etc., locuitorii din Orăştie şi-au con-
struit o primă fortificaţie pe vatra vechii aşezări, în jurul bisericii, care
ilustrează mărimea şi puterea economică a oraşului Ia sfîrşitul secolului
al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-iea. Fortificaţia Orăştiei se în-
cadrează astfel printre cele mai modeste lucrări de •acest gen între or::1-
şele din Transilvania. Spre deosebire de altele, aceasta n-a evoluat în
secolele XV-XVII, probabil din cauza stagnării economice a oraşului ca
urmare a zdruncinării puternice pricinuite da invazia turcească din 1438,
dar şi din alte cauze, încă necunoscute. Lucrările executate în secolele
XVI-XVII au avut menirea să întărească doar structura fortificaţiei
iniţiale.
Din analiza elementelor arhitectonice ale fortificaţiei de la Orăştie
se pot reconstitui, pentru moment, cel puţin patru faze de construcţie.
Presupunerea că ar fi existat o fortificaţie mai veche, executată din pă
mînt şi din lemn în secolele XII-XIII pe acelaşi loc, nu se poate ade:-
veri decît prin iniţierea unor cercetări arheologice.
Ştim cu certitudine doar că în prima fază s-a construit la Orăştie
o fortificaţie de piatră de formă dreptunghiulară, înzestrată cu un turn
interior de poartă, plasat pe latura de vest, şi cu alte turnuri rectangu-
lare de flancare, dispuse pe colţuri, dintre care sînt sigure cele din col-
ţurile de sud-est şi sud-vest. Această fază se poate data la sfîrşitul seco-
'144
lului al XIV:-lea şi începutul celui de-al XV-lea, dat fiind faptul că pla-
nul rectangular ce o deosebeşte total de toate fortificaţiile oraşelor din
Transilvania a apărut în această perioadă, vădind tendinţa constructorilor
de a aplica de la început principiul flancării cu turnuri exterioare pla-
sate pe colţuri. Intr-o a doua fază s-au adosat curtinelor turnurile rec-
tangulare de pe laturile de sud şi de nord, laturile cele mai lungi, cu
scopul de a le proteja mai bine, lucrări ce datează cel mai tîrziu din a
doua jumătate a secol,ului al XV-lea.
La mijlocul secolului al XVI-lea s-au executat noi şi importante
lucrări de fortificare. In primul rînd s-a renunţat la poarta de vest,
ridicîndu-se în exterior, pe acelaşi loc, un turn cu plan semicircul..u-
ce apare în stampe şi este identificat pe teren în subsolul casei din Piaţa
Aurel Vlaicu, numărul 7. Construcţia este din piatră brută, cu diametrul
interior de 6 m. Turnul semicircular are la bază un pinten de zidărie cu
grosimea de 1,75 m, iar la primul nivel zidul măsoară doar 1,10 m. Avea
parter orb şi cel puţin trei niveluri de apărare, prevăzute cu metere;,:e
rectangulare de dimensiuni mici. 1n aceeaşi perioadă s-a ridicat turnul
circular din colţul de nord-est şi s-a amenajat, pe latura de nord, o nouă
poartă carosabilă, înzestrată şi ea cu elemente de apărare ce nu pot fi
precizate încă. Ce'a de-a patra fază de completare a vechii cetăţi din
Orăştie cu noi elemente de fortificare s-a desfăşurat în prima jumătate
a secolului al XVIII-iea, cînd s-a construit pe latura de nord o mare bar-
bacană, asemănătoare cu cele de la Sebeş şi Alba Iulia, precum şi turnul
semicircular din mijlocul laturii de est. Intreaga fortificaţie a fost în-
conj-urată, la distanţe variabile între 6 m şi 10 m, de un zwinger, pro-
babil din zid scund de cărămidă, ce se ridica din escarpa şanţului, le-
gîndu-se direct de laturile barbacanei în aşa fel încît putea proteja ba·.~a
curtinelor şi a turnurilor împotriva ghiulelelor lansate cu arme de foc.
Prezenţa în stampa din secolul al XIX-lea a unei berme de pămînt între
zidurile şi turnurile fortificaţiei şi escarpa şanţului trădează existenţa
acestui zwinger. Inscripţia de la poartă, datată în 1629, ca şi menţiunea
<lin :1631 referitoare la renovarea cetăţii, sînt revelatoare pentru datarea
acestor elemente arhitectonice de apărare a cetăţii din Orăştie, dispărute
azi în cea mai man:? parte.
Fortificaţia de la Orăştie este, de altfel ca şi alte cetăţi orăşeneşti,
o lucrare eclectică, căreia i s-au adăugat, de-a lungul secolelor, la nu-
cleul iniţial, mai multe elemente menite să o consolideze în raport cu
evoluţia tehnicii militare. Ea sintetizează astfel eforturile şi posibilităţile
materiale pe care le avuseseră locuitorii oraşului pentru a se apăra el,'
invaziile străine.
PETREŞTI
(jud. Alba)
La sud de marea comună Petreşti, pe malul stîng al rîului Sebe 7,

se afla vechea biserică fortificată: o bazilică romanică cu trei nave şi
turn în vest, care a primit mai tîrziu o curtină de ziduri de form[t ovoi-
dală. Fiind dărîmată la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, nu putem şti în
ce măsură a suferit transformări şi amenajări în scopuri de apărare.
IO - l'ortificatii medievale de piatră din secolele XIII-XVI 145

Existenţa ei €Ste semnalată o singură dată, in 11531, într-o menţiune pri-
vitoare la asediul cetăţilor Sebeş şi Petreşti de către voievodul Transil-
vaniei Ştefan Ba.1Jhory, pentru a-i aduce la ascultare pe saşii din Transil-
vania, ostili partidei lui Zapolya289. Gy. Halavats 290, Fr. Teutsch291 şi
F. BaumanW2 au atribuit turn.ul bisericii si incinta unei familii nobiliare
de origine săsească din Petreşti, datîndu-ie la începutul secolului al XIV-
lea. V. Roth şi W. Horwath disting însă mai bine adevărul, precizînd
că turnul face parte din complexul PJnei bazilici romanice, iar cetatea
este un adaos tîrziu 293. V. Vătăsianu încadrează acest turn între construc-
ţiile de factură romanică de tip. Sintămăria Orlea, cu frontoane triunghiu-
lare2a4_
Din analiza părţilor arhitectonice nu e greu să surprindem două
faze de construcţie, complet diferite. In prima s-a înălţat bazilica ro-
manică, la sfîrşitul secolului al XIII-iea sau începutul celui de-al XIV-
lea, iar în a doua fază, curtina de zidărie pentru necesităţi de apărare,
probabil după marea invazie turcească din 1438. Turnul a rămas ca un
donjon înalt în centrul curtinei. Are formă rectangulară, fiind modest
ca dimensiuni (5,80X5,20 m, avînd grosimea zidurilor de 1,30 m), iar
în scopuri defensiv€ i s-au zidit deschiderile semicirculare dinspre na-
vele laterale şi nava centrală, devenind astfel o construcţie independentă.
Ferestrele mari, romanice, de la toate etajele, fuseseră astupate, amena-
jîndu-se în locul lor metereze mici. Prin construirea a încă două etaje,
turnul a căpătat o înălţime convenabilă, dominînd nu numai curtina,
ci şi z·ona din jurul cetăţii.
Curtina are o formă ovală, cuprinzînd un teren plan cu o lungime
de 74 m şi o lăţime maximă de 48 m (fig. 118). Este o construcţie din c€le
mai simple, din piatră de riu şi fragmente de cărămidă înecate în mor-
tar, avînd grosimea de 1 m, iar înălţimea de 7 m, fiind înzestrată cu
metereze amplasate în nişe. Un drum de strajă, sprijinit pe bîrne în co:1-
solă, se afla la înălţimea de circa 2 rrn de la nivelul actual (pl. XXXIV).
In interiorul cetăţii au fost adosate curtinei mai multe construcţii de
zidări€ şi din lemn, care adăposteau familiile refugiate în timpul inva-
ziilor. Poarta de intrare se afla pe latura de sud, azi zidită, avînd forma
dreptunghiulară şi măsurînd 2,20 m înălţime şi 1,70 m lăţime. Un şanţ 1
de apărare înconjura curtina pe laturile de nord, vest şi sud, lipsind p~

latmra de est, aflată pe o pantă abruptă. Şanţul, insă, fu astupat şi trans-
format în cimitir.
Fortificaţia din Petreşti este una din cel€ mai simple construcţii
de apărare din Transilvania. Nu ştim dacă biserica dispărută a avut, 13
rîndul €i, elemente de apărare, dar oricum ea n-ar fi rezistat unui ase-
diu îndelungat, asigurînd doar apărarea locuitorilor împotriva unor rai-
duri turceşti de jaf ce s-au abătut as.>Jpra sudului Transilvaniei în seco-
lul al XV-iea şi al XVI-iea. Modul cum sînt executate meterezele pentru
arme de foc, prin utilizarea parţială a cărămizii, precum şi simplitatea
289 F. Baumann, Zur Geschichte von Milhlbach, I, p. 32.
290 Halavâts Gyula, Oti jegyzetek Kelnek, Vingard, Sztiszorb6 kărnyekeroi, tn
AE, XXVII, 1907, p. 215.
wt G. D. Teutsch, Geschichte der siebenb1lrger Săchsen, vol. I, p. 65 şi urm.
192 F. Baumnn, op. cit., p. 32 şi urm.
w3 V. Roth, Die kirchlichen Baudenkmiiler des Unterwaldes, pp. 301-320;
W. Horwath, Die Landnahme des Altlandes im Lichte der Kirchenbauten, în SV,
nr. 59, 1936, p. 176.
i"~ V. Vătăşianu, Istoria artei . .. I, p. 88.
146
0==7
___14 ...
mD SEC XMi
■ SEC XVI
Fig. 18. Petreşti. Planul bisericii fortificate .
construcţiei, pledează pentru datarea e1 m a doua jumătate a secolului

al XV-lea, încadrîndu-se în complex,1.11 de biserici fortificate ridicate în
această vreme în Transilvania, menite să asigure apărarea unei comuni-
tăţi săteşti.
PIATRA CRAIVII
(comuna Cricău, jud. Alba)
Aşezată pe o stîncă înaltă de 1 .083 m, la nord de Alba Iulia, cetatea

de la Piatra Craivii se remarcă . printr-o foarte bună poziţie strategică,
în rîndul cetăţilor medievale ale Transilvaniei, dominînd întreaga zonă
geografică situată între Alba Iulia, Sebeş şi Aiud ,(pl. XXXV). Aceste
avantaje strategice au constituit motivul hotărîtor ca, în secolul I î.e.n.,
un trib dacic să înalţe aici o fortificaţie şi să-şi dureze, pe terase, o aşe
zare.
Cetatea feudală fu plasată . pe r.m platou situat pe vîrful stîncii, cu
dimensiuni de 40 X 2.0 !ffi, avînd împrejur parite prăpăstioase inexpugna-
bile, de peste 100 m. Aecesuf se făcea . numai pe creasta masivului din
direcţia nord-vest, pe o cărare săpată de constructori în stîncă; .
Fortificaţia de la Piatra Crai vii a !fost . cercetată încă · din, secolul
al XIX-1ea. Astfel, [n 1830 Zeyk Janos , publică .un articol despre ea295 •
in acelaşi an, I. Kemeny răspunde cu un· alt · articol, conţinînd i nume-
:.. . \ .. , ··•.•
295 Z~yk Janos, Kecskeko. Utazcisi toredeke~, în NemzetLTci;;~lkod6, il830, nr.

7-13, pp. 50-51, nr. 51, p. 406. r ·.·· ' :. ·
t47
roase trimiteri la documente 296 • L. Kova.Ty aduce date noi, tot de natură
documentară 297 . Lucrări mai recente care se referă, printre altele, şi
la cetatea de la Piatra Craivi'i sînt semnate de: Fr. Michae'lis 298 , Tr.
Popa 299, I. C. Teodorescu300 şi E. Iczkovits30 1.
Nu se poate scrie istoria cetăţii feudale de la Piatra Craivii fără
să se precizeze că cercetările arheologice au scos la iveală, în acel loc,
aşezări de tip Coţofeni şi din epoca bronzului, dar mai ales o impor-
tantă cetate dacică. Săpăturile arheologice efectuate de Muzeu1 Unirii
din Alba Iulia timp de aproape 10 ani au precizat cele peste 10 te-
rase amenajate de populaţia dacică pentru locuire, iar pe vidul stîncii,
configuraţia cetăţii cu ziduri lucrate în tehnică specific dacică. Pe te-
rase au fost identificate trei sanctuare de piatră şi bogate urme ma-
teriale de locuire. Analiza datelor aJ:'iheologice şi a informaţiilor docu-
mentare a dus la concluzia că la Piatra Craivii s-a aflat vestita ce-
tate Apoulon, centrul tribului' dacilor apuli, menţionat de geograful
Ptolemeu şi de alte izvoare din secolul I î.e.n. 302 .
Referitor la fortificaţia medievală precizăm că Fr. Michaelis303 con-
sideră că prima ştire documentară privitoare la existenţa ei este actul
de hotărnicie ct:at de Bela al IV-lea saşilor din !ghiu şl Cricău, în anul
1238, cetatea fiind denumită „Lapis Vella"304 • A:lţi istorici o datează
înainte de 1238 305. Realritatea este cu totul alta. Stînca „Vella", men-
ţionată de documentul din 1238, nu este una şi aceeaşi cu Piatra Crai-
vii, ci o altă înălţime, despre care este vorba în reconfirmarea actului
din 1238 306, în 1347, de către regele Ludovic al Ungariei, unde se men-
ţionează stînca „Vella" fără să se amintească de cetatea de la Piatra
Craivii, deşi aceasta era deja ridicată.
Prima informaţie documentară despre cetatea de Ia Piatra Craivil
datează din anul 1272, cînd regele Ladislau Cumanul acordă călugă
rilor predicatori din Alba Iulia 800 bo1ovani de sare drept ajutor să
se construiască o mănăstire „in castrum nostrum Keshkes" 307 (Cetatea
de pe Piatra Caprei), denumire dată şi altor stînci din munţii noştri.
O a doua menţiune apare într-Wl act al capitlului din Alba Iulia
din 1313, priV'iitor la o hotărnicie la oare ia pact:e „Ştefan, castelan de
Kechkes" 308 • După 6 ani, în 1319, este pomenit un „Nicolae, castelan
298 Kemeny I., Kecskesvar, în loc. cit., nr. 47, pp. 369-372; nr. 48, pp. 377-
378.
:!lJî Ki:\vary L., Erdely regisegei .. ., p. 213; Erdely tilrtenelme, Buda, 1863,
vol. IV, p. 136.
298 Fr. Michaelis, Zur Geschichte der Dilrfer Krapundorf (!ghiu) und Krakau,
în SV, nr. 4, 1936, pp. 238 şi urm.
299 Tr. Popa, Românii din judeţul Alba fn secolele XII-XV, în Apulum, II,
1945, pp. 102-139.
300 I. C. Teodorescu, Podgoria Alba Iulia, Bucureşti, 1946, pp. 9-12.
301 Iczkovits Emma, As erdelyi Feher megye a kozepkorban, p. 57.
302 I. Berciu-Al. Popa, La forteresse ddce de Piatra Craivii, în Celticum VI,
Rennes, 1963, pp. 5-25; Alba Iulia - 2000, 1975, pp. 27-36.
aos Fr. Michaelis, op. cit., pp. 282-285.
3114 DIR, C, veac XIII, I, pp. 310-311.
3o5 Tr. Popa, op. cit., pp. 115-120.
a07 Kemeny I., op. cit., pp. 369-370; Ki:\văry L., op. cit., p. 313. Documentul de
la 1272 este considerat un fals. Cu toaite acestea datarea cetăţii nu poate fi in-
fluenţată de acest document.
sos DIR, C, veac XIV, I, p. 211.
148
de Kechkes" 309• Atestările documentare referitoare la eetatea regală
duc la concluzia că ea a fost ridicată în comitatul .A'.tba, în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea.
Se pune firesc întrebarea: care a fost cauza construirii acestui ce-
tăţi, dat fiind că documentele din secolul al XII-iea şi începutul celui
de-al XIII-lea menţione·ază existenţa unei ceităţi regale la Alba Iulia?
Lămuriri importante aduce un document din 1289 emis de Ladis~au
Cumanul, prin care regele r,estiituie episcopie'i din Alba Iuli1a satele
Cluj şi Alba, date bisericii de către Bela al IV-lea şi Ştefan al V-lea
°
al Ungariei3 1 Fără îndoială, după invaziile tătare, cetatea regală de
la Alba Iulia fusese distrusă şi apoi donată, împreună cu oraşul, episco-•
piei din Alba Iulia311 . In această situaţie, în jurul Albei nu mai existau,
în o doua jumătate a secolului al XIII-lea, pămînturi regale decît alie
„oaspeţilor" de 1a !ghiu şi Cricău, pe teritoriul cărora s-a ridicat noua
cetate rregală de la Piatra Craivii, pentru întărirea puterii centrale în
aceste părţi. Cetatea s-a ridicat, probabil, în timpul regilor Ştefan al V-
lea sau Ladislau Cumanul.
In anul 1322 sînt amintiţi aici doi castelani312 , iar în secolul al
XIV-lea cetatea a devenit un obiectiv important în con.flîctul dintre
episcopul Transilvaniei şi voievodul Transi:lvaniei. Castelanii cetăţii
Piatra Craivii, la îndemnul voievodului Toma, atacă d~ mai multe
ori posesiunile episcop'iei de la Alba Iulia, iar saşii din !ghiu şi Ori-
cău reuşesc să ocupe cu forţa satele Şard şi Oiejdea, aparţinînd episco-
piei şi capitlului; dar în 1337 regele îi somează să le restituie313 • Prin
anii 1337-1338, conflictul amintit pare să se fi aplanat, dar izbuc-
neşte şi mai puternic în anii următori. Episcopul Andrei cere, în ;1339,
regelui să i se restituie moşiile răpite de vdievodul Transilvaniei3 14 •
Acesta din urmă trece la acţiuni represive, prin castelanul cetăţii de
la Piatra Craivii. In anul 1341, el atacă şi jefuieşte satele din jurul
oraşului Alba Iulia, pentru care fapte va fi afurisit de către Andrei,
episcopul Transilvaniei315• Printre altele, se spune că „Nicolae, castelan
de Piatra Craivii, a năvălit cu duşmănie asupra oraşului nostru Alba
Iu'lia ... , jefuind cu cruzime şi omor'înd pe slujitorii noştri". Ca ur-
mare, episcopul Tr1ansilvanieii se plînge regelui Oarol Robert şi papei
Benedict, la Avignon. Papa cere, la rîndu-i, episcopilor de Pecs, Ora-
dea şi Eger să-i afurisească pe ce'i care au adus pagube episcopiei
transilvane, şi anume „pe Toma, voievodul, şi Petru, vicevoievodul
Transilvaniei, ca şi pe Nicolae şi Mihail zis Ryma, foşti castelani de
Piatra Craivii, şi pe alţii". 316
Cetatea îndeplinea deci rolul de forţă de şoc a voievodului îm-
potriva episcopuilui de Alba Iulia. Documentul precizează că pagubele
pricinuite episcopiei se ridicau la 20.000 mărci de argint317 • Ostilită
ţile dintre cele două tabere nobiliare continuă şi după moartea re-
gelui Carol Robert. In 1346, capitlul din Oradea adevereşte plînge-
3 09 DIR, C, veac XIV, I, p. 310.

m DIR, C, veac XII, III, pp. 311-312; XIII, I, pp. 327-328.
m Rogerius, Cintecul de jale (Ed. Gh. Popa-Liseanu), p. 96.
J1 2 DIR, C, veac XIT, II, p. 40.
sia DIR, C, veac XIT. Ul, p. 428.
JH DIR, C, veac XIV, III, p. 503.
ns DIR, C, veac XIV, IV, pp. 46-47.
3u1 DIR, C, veac XIV, IV, pp. 63-64.
m DJR, C, veac XIV, JV, pp. 65.
1149
rea capitlului din Alba Iulia împotriva lui Petru, vicevoievodul Tran-
silvaniei, care a cotropit satul Bucerdea ,şi l-a anexat cetăţii de la
Piatra Craivii3 18 •
Pentru a putea executa astfel de planuri îndrăzneţe, castelanul
de la Piatra Craivii trebuia să dispună de o însemnată garnizoană. Ca
să poate face faţă, episcopul cere şi obţine în 1346, din partea papei
Clement, dreptul de a-şi angaja apărăltori pe timp de 3 ani. 319 El îndrăz
neşte, în 1349, să închidă porţile în faţa ,regelui Ludovic, refuzînd să-l
primească în cetatea Alba Iulia 320 . Acest lucru fusese într-adevăr de o
cutezanţă nemaipomenită şi ilustrează în mod cît se poate de clar că
marea nobilime a regatului era puternică şi se opunea adesea regelui.
După 1357, conflictul între cele două părţi se aplanează, ia interven-
ţia regelui Ludovic 1.3 21_
Cetatea de la Piatra Craivii cunoaşte, în secolele următoare, o viaţă
mai puţin activă. Este amintită, totuşi, în 1352, înbr-un document în
care oamenii cetăţii de la Piatra Craivii au ocupat şi ţin fără drept
viHe nobililor din Galda şi Teiuş, aflate în satul Tibru 322• O altă men-
ţiune, din 1366, se referă ]a împărţirea în două părţi egale a unui teren
de dispută între saitele Şard şi Ighiu 323 •
La începutul secdlului al XV-lea, cetatea de la Piatra Craivii intră.
printr-un schimb de moşii, în posesia episcopiei de la Alba Iulia. Două
acte, din 1402 şi 1403, consemnează faptul că regele Sigismund de
Luxemburg a acceptat un schimb, dind cetatea pentru patru sate ale
episcopiei, aflate în părţile Bistriţei3 24 . Cetatea rămîne în posesia epis-
copiei din Alba Iulia numai pînă în 1469, cînd o găsim în stăpînirea
voievodului Transilvaniei, Nicolae Csupor, ca urmare a conspiraţiei no-
bilimii ardelene împotriva regelui, la care au luat parte şi clerici ai
episcopiei Transil'vaniei325 Drept represalii, regele nu numai să le-a
luat cetatea de la Piatra Craivii, dar a dat ordin să fie dărimate şi zi-
durile cetăţii din Alba Iulia 326 • Cetatea de la Piatra Craivii redevine
astfel, după mai bine de o jumătate de s~ol, posesiune regală.
In 1484, la cererea episcopului de Alba, Ladislau Gereb, adresată
regelui Matei Corvinul, acesta ordonă voievodului Transilvaniei să în-
lăture pe castelanul cetăţii de la Piatra Craivii şi pe aceia care s-au
dedat la acte de jaf împotriva episcopiei. 1n ordinul regelui se preci-
zează că „acel castel al nostru . . . refăcut la începutul domniei noas-
tre, a fost transformat într-un azil neruşinat al plebei şi hoţilor, de
unde se comit, după spusele episcopului, continue nelegiuiri" 327 . Nu
ştim dacă porunca regelui Matei Corvinul a -fost îndeplinită, dar la
începutul secolului al XV1-lea cetatea se afla într-o situaţie deosebită,
aşa cum se precizează în ordinul regelui Ladislau al U-lea din 1515, cătrP
nobilimea din comitatul Alba: ,,privitor la acea răscoală care s-a petre-
318 DIR, C, veac XIV, IV, pp. 307-308.

a10 Ibidem, p. 346.
320 Ibidem, p. 250.
321 DIR, C, veac XIV, V, (mss Inst. de istorie Cluj, nr. 383, 415. 429, ·425, 427).
322 Ibidem, nr. 115.
323 Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 130; Zi:mmermann-Werner, Urkunden-
buch ... , II, p. 267. .,
n, Zimmermann-Werner-Milller, Urkundenbuch . ... ; III, doc. nr.·_ 1472·, 1492.
125 Kemeny I., op. cit., p. 277; E. Hulea, Repertoriul ... , .p. 22.
328 Gh. Anghel, în Alba Iulia - 2000, 1975, pp .. 252.:....253.: ,· ;
327 Kemeny I., op. cit., p. 277.
cut în zilele apropiate în castrul Kechkes să cercetaţi şi să vedeţi în ce:
mod acea mulţime a comis acele pagube în părţile vecine . . . şi dorim
ca acest castru să nu se transforme într-o peşteră a hoţilor şi fuga-
rilor şi să nu fie un loc de unde, după un plan anumit, să păgubească
pe cei buni ... ; în cazul că cele poruncite nu se pot îndeplini să distru-
geţi castrul Kechkes, şi turnurile să-i fie năruite ... şi să daţi dispozi-
ţie să fie anunţat voievodul Transilvaniei. Dorinţa noastră este ca voi, şi
prin sprijinul nostru, să puteţi dobîndi liniştea" 326 • Autorii acelei „răs
coale" care acţionau „după un plan anumit" erau probabil fugarii şi
haiducii care deţineau cetatea şi satele din jur şi executau presiuni,
asupra episcopiei d'i.n Alba Iulia. După 1515, cetatea de la Piatra Craivii
nu mai e pomenită în documente. Totuşi, populaţia satelor româneşti
din jur n-a uitat, mult timp, că fortificaţia a fost un loc sigur de apă
rare, şi ruinele ei au fost folosite în acest scop pînă în seco'lul al XVII-
lea. Cronicarul Wolfgang de Bethlen relatează, după informaţiile lui
Szamoskozy, că în anul 1602, datorită marilor pustiiri şi jefuiri între-
prinse de oastea lui Basta, o mulţime de oameni s-au adăpostit în rui-
ne]e cetăţii de la Piatra Crai vii: ,,se află în coastele munţilor Albei un
loc retras numit popular Kechkeko ... ; aici s-,a retras o ceată de oameni
să fie feriţi de furia soldaţilor, iar ca să se apere au întărit vîrful cu
oameni înarmaţi şi au blocat toate intrările cu grămezi de pietre. Cînd
o ceată mare a haiducilor s-a ,apropiat, i-au întimpinat cu pietre, prăş
tii, suliţe şi cuţite, dar cînd întreaga grămadă de pietre s-a terminat,
hctiducii au urcat pe stînci, şi au început un groaznic măcel, nefiind lă
saţi în viaţă nici unul din cei 45 de captivi" 329 .
Cronicarul George Kraus relatează un fapt asemănător petrecut în
1661, în timpul expedi,ţiei lui Ali Paşa pentru alungarea principelui
Kemeny, cu care ocazie fusese distrus oraşul Alba Iu'lia: ,,au fost ră
pite multe mi"i de suflete, care fugiseră în munţi lîngă Alba Iulia, în
locul numit Kechkeko" 330, ce nu putea fi decît Piatra Craivii, ultima men-
ţiune documentară despre ruinele cetăţii.
Săpături arheologice. Cetatea de pe Piatra Craivii a fost cercetată
prin săpături arheologice executate de Muzeul Unirii din Alba Iulia în
anii 1960~1963. S-au trasat .şi executat n secţiuni şi trei suprafeţe,
care cuprind aproape 300/o din perimetrul cetăţii, stabilindu-se cu
exactitate traseul zidurilor, construcţii-le interioare şi datarea lor. Sec-
ţiunile au căzut întotdeauna perpendicular pe curtine, cuprinzînd zone
întinse din interiorul şi exteriorul cetăţii.
Singurele observaţii stratigrafice mai clare se referă la secţiunile
exterioare trasate pe pantele de nord şi de vest. Astfel s-a identificat la
bază un strat de culoare gălbuie, de numai 10 cm, ce conţinea fragmente
de ceramică din epoca bronzului (Wietenberg şi Otomani), peste care s-a
suprapus stratul de locuire din epoca dacică, în grosime de la 10-20 cm,
format din pămînt negru ca urme masive de făină de piatră rezultată
din fasonarea b1ocurilor pentru construcţia cetăţii dacice. Peste nive-
lul dacic s-a surprins un strat feudal, format din pămînt cu puţine mme
a:!ll Kemeny I., op. cit., p. 278; G. A. Schuller, Archiv fur die Kenntniss von
Siebenbilrgens Vorgeit und Gegenwort, Hermannstadt, I, 1841, p. 62; A. de Ge-
rando, La Transylvanie et ses habitants, Paris, 1842, p. 229.
329 Wolfgang de Bethlen, Historta de rebus Transilvanicis, V, Cibinii 1789.
pp . .J.97-198.
:i.,o G. Krauss, Cronica Transilvaniei, 1608-1665, Bue11reşti, 1965, p. 404.
151
de mortar şi fragmente ceramice. Peste stratul compact de dărîmături
apare un al doilea nivel de cultură feudală, ce reprezintă dovada utili-
zării cetăţii şi după dărîmarea ei.
Descrierea ruinelor. Elementul principal al acestei cetăţi este don...
jonul, aşezat în pundtul cel mai înalt, în colţul de sud-est, care oferea
posibilitatea de a observa şi controla toate căile de acces spre cetate. Zi-
durile fuseseră aşezate direct pe stîncă. Planul donjonului este rectan-
gular: 5 X 4 m (măsurate în interior), cu ziduri groase de 2 m şi înalte
pînă la 0,80 m. S-a utilizat piatra locală legată cu mortar de culoare
cenuşie, de slabă calitate.
Donjonul a fost înconjurat de o incintă de zidărie ce cuprindea
între,g platoul de pe vîrfu1 stîncii (pl. XXXVI). Pe latura de vest s-a ri-
dicat un zid gros pînă la 2 m, din blocuri mari de piatră lucrate în
aceeaşi tehnică cu donjonul, întrerupt la capătul de sud de un alt zid,
dintr-o fază tîrzie, şi de amenajarea unei cisterne. Pe celelalte laturi
incinta a fost aşezată chiar pe marginea prăpastiei.
Din analiza tehnicii de construcţie a zidurilor se constată o uni-
tate între donjon, zidul gros de pe latura de vest cu derivaţia lui şi
fragmentele din zidul incintei de pe latura de est, acestea toate fiind
ridicate în prima fază de edificare a cetăţii, la sfîrşitul secolululi al
XIII-lea. Dintr-o altă fază rezultă zidurile exterioare de pe latura de
vest şi de nord, precum şi unele amenajări interioare, printre care men-
ţionăm cisterna. Zidul exterior de vest avusese un traseu aproape paralel
cu zidul gros din prima incintă, închizînd de ld marginea şanţului toată
latura de nord a cetăţii pînă ia marginea prăpastiei şi fusese construit
din sfărîmături de stîncă locală, blocuri de mărime mică şi mijlocie, le-
gate cu mortar ce conţinea cărămidă pisată. Zidul are a grosime constan-
tă de 1,50 m. La capătul de sud-vest fusese săpat un şanţ cu laturi ne-
egale, lung de 10 m, lat de 4 m şi adînc de 4 m. Capătul de est ajun-
gea pînă la marginea prăpastiei, izolînd astfel cetatea de restul masi-
vului.
Dintre amenajările interioare menţionăm galeria cu trepte săpate
în piatră şi cisterna. Treptele apar sub forma unor tăieturi în stîncă
amenajate într-o scobitură naturală, cu lungimea de 8 m şi lăţimea între
1,5 m şi 2 m, diferenţa de nivel între ele fiind de 3 m. în partea su-
perioară se pot vedea bine un număr de trei trepte săpate cu dalta, late
între 20 cm şi 50 cm. O altă construcţie interioară este cisterna. Pla-
sată aproximativ în centrul cetăţii, aceasta apare sub forma unei gropi
săpate în stîncă, de formă conică neregulată, cu diametrul în partea
superioară de 5 m, îngustîndu-se pînă la 3 m. Ea nu a fost zidită şi nici
tencuită. Pe fundul gropii s-au descoperit multe fragmente de ceramică
feudală şi urme de cărbuni, dovadă a utilizării ei şi în alte scopuri. Jn
interiorul cetăţii nu s-au mai identificat şi alte construcţii de zid, dar
prezenţa unui foarte mare număr de cuie de fier ne face să credem că
au existat mu'lte construcţii din lemn.
La prima vedere, cetatea de la Piatra Craivii apare mai degrabă
un punct fortificat decît o cetate propriu-zisă, datorită, în primul rînd,
dimensiunilor sale reduse. Pentru a fi apărată, nu erau necesari mai
mult de 10-15 luptă-tori. Cu toate acesteia, ea posedă toate elementele unei
fortificaţii din secolui al XIII-lea, în primul rînd donjonul şi curtina
(fig. 19).
152
Fig. 19. Piatra Craivii, Planul cetăţii cu fazele de construcţie.
Din prima fază, databilă în a doua jumătate a secolului al XIII-lea,

face parte donjonul, ca element centrail, prima incintă, formată din zi-
dul gros de pe latura de vest, şi fragmentele de zid de pe marginea
prăpastiei. Tipul de cetate simplă cu donjon imlbrăcat într-o cămaşă de
zidărie, ca cel de la Piatra Craivii, este caracteristic Transilvaniei la
sfîrşitul secolului al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV..ilea. Faza a
doua, în care s-au construit -şi amenajat zidul incintei de pe latura de
vest, şanţul de apăracr:e şi, probabil, cisterna datează din anii 1469-
1470. Acest lucru reiese dintr-un document al regelui Matei Corvinul,
în care se specifică unele lucrări: ,,acel casteil al nostru Kechkes, refă
cut la începutul domniei noastre" 331 •
Izolată de marile arter;e de circulaţie, greu accesibilă şi greu de
aprovizionat, cetat,ea de la Piatra Craivii nu mai corespundea eerinţielor
militare de la începutul secolului al XVI-lea, fiind complet abandonată
de puterea centralJ.ă, ceea ce a dus, implicit, la dispariţia ei în 1515,
prin dărîmarea organizată de către nobilimea comitatului Alba, în
fruntea căreia se afla episcopul Transilvaniei.
RĂCIDTOVA
(jud. Hunedoara)
In comuna Răchitova, situată pe valea cu acelaşi nume, pe un bot

de deal de circa 50-60 m înălţime, se !înalţă un turn-donjon şi ame-
najările din jurul lui. Pînă în prezent, cetatea a fost amintită de O.
Floca332, iar în 11970 R. Popa a făcut cîteva sondaje arheologice333 care
i-au permis să clarifice o mare parte din probleme; sînt necesare însă
o descriere mai exactă a ruinelor şi o încadrare cronologică mai pre-
cisă.
931 Kemeny I., op. cit., p. 277.

332 Oct. Floca, Hunedoara, p. 224.
333 R. Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, p . 56.
153
o 1on,
Fig. 20. Răebltova. Planul cetăţii.
Pînă în perezent nu există ştiri care să se refere direct la cetate.

Sînt amintiţi doar cnezii din Densuş ca posesori ai sat~or Răchitova
şi Lunca, în virtutea dreptului „iure kneziatus" 334 • Cnezii din Densuş
apal' în documente în 1360, cu ocazia unui proces purtat de către mem-
brii acestei familii, reprezentaţi prin Boian şi Stoian, fiii lui Musana
din Densuş, şi apoi de nepoţii lor, cu o altă famme cnezială, reprezen-
tată de Nic, fiul lui Mulg, care le contesta dreptul de stăpînire asupra
satului Răchitova 335 • Procesul ţine pînă în anul 1380, dind cîştig de
cauză familiei cneziale d:i n Densuş, în baza dreptului cnezial românesc
de întemeiere a satului pe le începutul secolului al XIV-lea, dnd proba-
bil s-a ridicat şi fortificaţia.
Aspectul fortificaţiei ilustrează minunat concepţia arhitectonică a
acelei vremi, transmiţiînd în timp un prototip de cetate ce-i conferă o
deosebită valoare documentară . Nucleul este format dintr-un turn-
donjon de piatră inconijurat de un val de pămînt ~i de un şanţ sec de
apărare (fig. 20). Donjonul, aşezat Cihial' pe marginea pantei cu funda-
ţia pe stîncă, . la circa 1 m adîncime, are o formă patrulateră cu latu-
rile de 8,50 m (pl. XXXVII). Zidăria este din piatră locală înecată în
mortar cu compoziţie de var şi nisip fin. La nivelul al trei~ea se ob-
servă blocuri de piatră uşor fasonate. La bază, donjonul avea un soclu
gros de 2,60 m şi înalt de 2 m, uşor taluzat spre exterior. De la soclu
în sus, zidurile măsoară numai 1,65 m în grosime, iar la ultimul nivel
1 m. S-au păstrat doar trei laturi ale donjonului, fiindcă cea de nord
s-a prăbuşit. Don'jonul, înalt de 12 m, are un parter semi1ngropat şi
M. Holban, Deposedări . .. , p. 155.

33 4
335
E . Lukinich-L. Galdi, Documenta historiam Vallachorum .. ., pp. 266-269,
285, 321 ; Z sigmondkori. okleveltâr, II, Budapest, 1958, nr. 3362, 5873; HTRTE, I,
pp. 60--62.
154
trei etaje de circa 3 m înălţime, fiecare sprijinit de bîrne de stejar.
Deschiderile sînt puţine, cite una la parter şi la etajele unu şi al doilea
şi două la etajul al III-lea, toate purt'înd în exterior ancadramente de
piatră sumar cioplită. Ultimul etaj avea o galerie exterioară susţinută
de bîrne. In faza iniţială, donjonul avusese numai parter şi două etaje,
al treilea fiind construit ulterior. Tot într-o fază tîrzie va fi tencuită
zidăria exterioară a turnului. Donjonu~ era înconjurat de un şanţ sec
şi un val de pămîrit plasat în interior. Ambele urmăresc configuraţia
terenului şi descriu un oval neregulat, distanţa faţă de turn variind
între 9 · m şi 14 m. Şanţul fusese săpat pînă la sbîncă şi, în unele por-
ţiuni, chiar adîncit în aceasta, avînd lăţimea de 3-5 m şi adîncimea
pînă la 1,50 m. Valul de pămînt, format din pămîntul escavat din şanţ,
avusese lăţimea de 2-3 m şi înălţimea de 1,50 m, fiind prevăzut pro-
babil cu un rînd de palisade de lemn .
. Prima fază de construcţie a cetăţii datează la începutul secolului
al XIV-lea, cînd s-a construit donjonul de piatră de formă patrulate-
ră şi un prim val şi şanţ. In a doua fază se efectuează lucrări de lăr
gire a incintei, prin astuparea şanţului, mutarea valului de pe latura
de sud · şi ridicarea altui val, mai mare, la distanţa de 34 m faţă de
primul, creîndu-se astfel o curte interioară în cetate. Acest al doilea
val fusese format din blocuri de piatră şi pămînt avînd lăţimea de
6......:.8 m şi înălţimea de 2-3 m. Fazele de construcţie au fost bine deter-
minate prin săpăturile lui R. Popa336 • Pe latura de sud, în faţa noului
val, fu săpat un nou şanţ, lat de 6-10 m şi adînc de 4 m, care separă
cetatea de restul înălţimii. In această zonă se află poarta de intrare, la
care duce un drum amenajat în serpentine pe pantele dealului. Săpătu
rile arheologice au dat la iveală materiale care se datează în seco-
lele XIV-XVI.
Cunoscînd faptul că la începutul secolului al XIV-lea cnezii din
Densuş au întemeiat satul Răchitova, se poate aprecia ridicarea cetăţii
în această perioadă în forma iniţială de donjon, val şi şanţ. Intr-o
a doua fază s-a amenajat un al doilea val, prevăzut în faţă cu un mare
şanţ, lucrări databile la mijlocul secolului al X:V-lea.
Cetatea de la Răchitova, valoroasă prin faptul că este una din pu-
ţinele prntotipuri de fortificaţii cu donjon de piatră înconjurat cu val
de pămînt, păstrate din evul mediu timpuriu în Transilvania, ilustrea-
ză convingător atît forţa economică a micilor cnezi români din aceste
părţi cît şi eforturile lor de a-şi consolida independenţa.
SASCIORI
(jud. Alba)
Cetatea feudală de la Săsciori, cea mai importantă fortificaţie de

pe Valea Sebeşului, a fost plasată pe o înălţime izolată situată pe ma-
lul stîng al rîului Sebeş, într-o zonă unde valea se îngustează într-un
defileu, de unde domină valea Sebeşului spre nord, pînă aproape de
vă,rsarea în Mureş.
336 R. Popa, op. cit., p. 56.
155
Cu toate că zidurile ei s-au păstrat relativ bine pma m zilele noas-
tre, informaţiile documtmtare sînt puţine, şi e discutabil dacă acestea
se referă la cetatea de la Săsciori.
Primul document menţionează, în 1309, un preot: ,,sacerdos de
sub castra Petri" 337 • În continuare acest castru apare de mai multe
ori menţionat între anii 1317 şi 1332: ,,villa eorum de sub castra
Petri"338 şi „Iacob de sub castra Petri" 339 . Menţiunile se referă la o
aşezare aflată în apropierea Sebeşului.
Datorită acestor informaţii docwnentare majoritatea cercetătorilor
au identificat „castrum Petri" cu eetatea de la Săsciori, care între
timp şi-a schimbat numele 340 . Cercetările mai vechi, ale lui I. Ak-
ner341 şi A. Ipolyi3 42, se rezumă la sumare descrieri ale ruinelor. Cele
ulterioare sînt totodată şi mai ample; printre ele ,semnalăm studiile lui
Fr. Teutsch 343, A, Amlacher344, F. Baumann345, A. Bieltz346, L. Kova-
rym, Gy. Halavats348, iar dintre cele mai noi menţionăm lucrările lui
K. Horedt349 , Th. Streitfeld350, I. Raica 351 şi V. Vătăşianu 352 .
Fr. Teutsdh identifică cetatea de la Săsciori cu „castrum Petri",
atribuind-o scaunului săsesc din Sebeş şi datînd--0 la sfirşitul secolului
al XV-lea sau începutul celui de-al XVI-lea. El o pune în legătură
cu celelalte cetăţi din „Unterwald", de la Sibişel, Gîrbova, Jina etc.,
considerîndu-le cetăţi de graniţă. A. Amlacher ajunge la aceeaşi con-
cluzie şi vede posibilitatea construcţiei acestei cetăţi prin 1370, con-
comitent cu cele de la Tălmaciu şi Bran. Cea mai completă des<:riere
a lăsat-o Gy. Halavats, însoţită de desenele celor două turnuri de
poartă, dintre care unul s-a prăbuşit. El atribuie cetatea unui feudal
din familia nobililor din Petreşti. F. Baumann, după ce discută pe
larg prolJlema poses1unilor nobililor din Petreşti şi Cîlnic asupra satului
Săsicori, ajunge la concluzil'.'l că cetaitea nu poa'te fi mai veche de sfîrşi
tul se<:olului al XVI-lea. K. Horedt o datează înaintea colonizării să
seşti în Transilvania, lucru greu de demonstrat. Th. Streitfeld iden-
tifică „villa de sub castra Petri" cu actualul sat Sebeşel, aşezat în
337 Zimmermann-Werner, Urkundenbuch ..., I, doc. nr. 288, 314, 352, 412,
474; Entz G., Die Baukunst .. ., II, p. 171.
a3a DIR, C, veac XIV, I, doc. nr. 252.
339 DIR, C, veac XIV, III, pp. 128, 141, 218.
340 I. Raica, Feuda de sub cetate de pe Valea SebeşuJui, în Apulum, V,
pp. 633-638.
341 I. Akner, Die romischen Alterthumer und deutschen Burgen in Sieben-
burgen, Wien, 1857, p. 59.
m Ipolyi Arnold, Magyar regeszeti repert6rium, în AE, II, Pesten, 1861,
p. 261.
34 3 Tr. Teutsch, Unsere Burgen, pp. 76-81.
344 A. Amlacher, Wanderungen im Muhlbachgebirge, în JSKV, IX, Sibiu,
1889, p. 27 şi urm.
345 F. Baumann, Zur Geschichte von Muhlbach, pp. 6-7, 32-33, 48-49, 51.
346 Albert Bieltz, Die Burgen und Ruinen in Siebenbilrgen, Sibiu, 1889,
p. 25. .
:v. Kăvary L., Erdely regisegei .. ., p. 57.
7
34 a Halavă.ts Gy., Uti jegyzetek Szciszsebes kornyekerol, în AE, XXVI, 1906
pp. 354-360.
3 49 K. Horedt, Burgenforschung, pp. 599-601.
350 Th. Streitfeld, Die Sastschorer Burg in Siebenbiirgen, în SV, nr 62,
1939, Heft 2, pp. 238-278.
as1 I. Raica, op. cit., pp. 633-638.
352 V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 9-10.
15G
Fig. 21. Sisciori. Planul cetăţii.
apropierea comunei Săsciod, ceea ce este posibil, deoarece Solomon,

fiul lui Nicolae de Cilnic, este posesorul acestei aşezări în 1324353,
amintită în 1345 sub denumirea de „Sebeş Minori" sau Sibişel, po-
sesiune ce a aparţinut nobililor din Petreşti. In legătură cu cetatea
şi cu aşezarea de la Săsciori, autorul crede că a făcut parte, înainte
de venirea saşilor, dintr-un domeniu regal, împreună cu celelalte sate
de pe această vale, cetat.ea îndeplinind rolul de a apăra graniţa, dar
nu poate demonstra acest lucru. Comuna Săsciori apare în documente
aibi,a în secolul al X'IV-iea, cu numele seinmifiruitiv de „Satul !Maire
Românesc" (Nagyolahfalu), cel mai vechi proprietar al aşezării fiind
comitele Rening de Petreştî. In secolul al XIV-lea şi al XV-lea, aceste
sate trec dintr-o proprietate feudală în alta, dar nici un document
nu pomeneşte cetatea, şi acest lucru este semnificativ.
In 1403, Sigismund de Luxemburg donează cele partru siate româneşti
de pe valea Sebeşului lui Mihail ~i Solomon de Sighişoara, ca apoi
acestea să treacă pe r'înd fo posesia altor nobili.
Incercînd să stabilească data oind cetatea fusese distrusă, Tih. Streit-
feld invocă drept argument descrierea lui Reiohersdorfer de la înce-
putul secolului al XVI-lea, ştire care de fapt se referă la cetatea de
la Vurpăr. Mai degrabă trebuie să reţinem cel de-al doilea aspect al
problemei, ce se (referă la împrejurările care au determinat distruge-
rea cetăţii de la Săsciori, invocate convingător de Th. Streitfeld.
Evenimentele s-au petrecut după 1526, în timpul luptelor între >par-
tidele lui Zapolya şi Ferdinand de Habsburg, care-şi disputau îrrtîie-
tatea pentru stăpînirea Transilvaniei. După 1531, Zapolya a reuşit
să cucerească toate cetăţile din „Unterwald" şi Sibiul. Credem că în
această vreme a fost distrusă nu num~i ceitatea de l'a; Săsciori, ci şi cele
de la Vurpăr, Sebeşel şi probabil, Gîrbova. Săpăturile arheologice au
conffamat aceslt lucru, în cazul celtăţfilor de Qa Vurpăr şi Ti'lişca 3 54 .
Descrierea ruinelor. Ruinele trădează la Săsciori existenţa unei ce-
tăţi de mari dimensiuni. Curtina se adaptează perfect terenului, folo-
sind cu randament avantajele lui defensiive. Are forma unui oval ne-
regulat uşor gîtuit la mijloc, cu axa de 149 m, -lăţimea variind între
35 şi 45 m (fig. 21). Curtina a fost construită din piatră locală şi de
353Zimmermann-Werner, Urkundenbuch . . ., II, doc. nr. 1160, 1384, 1192.
Gh. Anghel. Cetatea feudală de la Vurpăr, în Apulum, XI, pp. 194-199;
i 54
Th. Năgler, Die mittelalterliche Burg Tilişca ... , tn FVL, pp. 77-85 .
157
rîu, de mărimi diferite, legată cu mortar de calitate bună. Grosimea
zidurilor variază între 2,20 m şi 2,60 m, dimensiuni remarcabile; ca
tehnică, sînt asemănătoare cu zidurile cetăţilor de la Sebeşel, Vurpăr
şi Gîrbova (cetatea din pădure). Zidul urmează configuraţia terenu-
lui, iar pentru realiza.rea curbelor, constructorii au utilizat segmente
de zid drept, mai mari sau mai mici, dispuse în anumite unghiuri
Această tehnică arhaică în construcţie, identificată pînă în prezent la
Sebeşel şi Deva, poate consili.ttui un ei·ement de datare.
Profilul curtinei este cel cunoscut la cetăţile feudale timpurii de
la sfirşitul secolului al XIII-lea şi începutul celui de al XIV-lea. Zidul
curtinei, înalt de 3,20 m, are în partea superioară un parapet păstrat
pînă la înălţimea de 1 m şi grosimea de 0,85 m. La nivelul acestui pa-
rapet se află un drum de strajă lat de 1,10 m, lărgit în interior pe
console de lemn (pl. XXXVIII). Parapetul a fost înzestrat cu crene-
luri şi merloane de tip vechi, apărarea executîndu-se la nivelul lor
şi peste ele. inălţimea curtinei nu putea depăşi 5 m. Accesul la pa-
rapet se făcea prin scăd de piatră, amenajate diagonal în grosimea
ziduluL
·' O construcţie cu totul deosebită, pe care o menţionează toţi cer-
cetătorii anteriori, considerînd-o o intrare secretă, fusese amenajată
în grosimea zidului aproape de colţul sud-vestic. Aceasta este una din
foarte puţinele instalaţii sanitare (latrină) păstrate într-o cetate me-
dievală din Transilvania. La bază avea un puţ circular care străpun
gea fundaţia cu:ctinei pînă [n şanţul cetăţii, ,rar în partea superioară
era încadrată într-o nişă în grosimea zidului. înaltă de 2,05 m, nişa
era împărţită în două părţi (cabine cu scaune înalte de 0,65 m şi late
de 0,50 m). Instalaţia aruncă o lumină favorabilă asupra modului de
aplicare a unor reguli de igienă într-o fortificaţie medievală.
Elementele arhitectonice principale ale cetăţii de la Săsciori sînt
cele două turnuri de poartă plasate în extremităţile de nord şi de sud.
Cel mai bine păstrat este turnul de nord, a cărui zidărie se întreţese cu
a curtinei, fiind :contemporane. Este o construcţie rectangulară, cu la-
turile de 9 X 6,80 m, fiind străbătută de o poartă carosabilă, lată de
4 m şi înaltă de 3 m, cu arhivoltă în arc uşor frînt, element deosebit
de preţios pentru datare. Grosimea zidurilor turnurilor este de 2,60 m,
identică cu a curtine;.. Pe latura exterioară se află un jgheab, păstrat
parţial, lat de 27 cm, pe care circula o hersă de închidere a P,orţii.
Turnul avusese parter şi cel puţin două etaje. Pe latura de nord, la
primul etaj, erra o desohidere mare, în ambrazură.
Cel de-al doilea turn se află exact pe latura de sud, fiind plasat
în interiorul curtinei şi îndeplinind funcţia de turn de poartă~ Este
tot o construcţie rectangulară, cu laturile de 9 X7,25 m. Nu se poate
şti cînd s-a prăbuşit, dar au rămas desenele JUi Gy. Halavats care îl
prezintă cu aceleaşi arcuri gotice pe care le întîlnim la turnul de nord.
Este semnificativ faptul că o cetate de asemenea dimensiune era ser-
vită de două drumuri de acces şi de două porţi apărate de turnuri.
Menţiunea pe care o face Halavats ,că un zid împărţea cetatea
In două părţi aproape egale ne întăreşte convingerea că ea a aparţinut
unor comunităţi care şi-au stabilit cu precizie căile de acces şi zonele
ce trebuiau apărate. In interiorul curtinei, cercetătorii mai vechi sem-
nalează resturi de ziduri, pe care însă nu le locali-zează, fiind vorba
despre construcţii pentru locuit şi depozitat.
158
In exteriorul curtinei, pe latura de vest, fusese săpat un şanţ de
apărare sec, av'înd acum lăţimea de 5-6 m şi adîncimea de 1,20 m,
ia,r pămîntul rezultat a fost folosit la ridicarea unui val exterior,
cu lăţimea actuală de 5 m şi înălţimea între 0,50 m şi 1 m.
Cetatea de la Săsciori nu poate să dateze, cum susţin Th. Streit-
feld şi K. Horedt, din faza precolonizării săseşti în Transilvania355, deoa-
rece cercetările arheologice de [:a Vurpăr şi TI!lişca 356 iau dovedit că nici
una din fortificaţiile cu ziduri de piatră din zona aşa-zisă „Unterwald"
n-au fost ridicate înainte de sfirşitul secolului al XIII-lea. Menţiunea
docwnentară din 1309, ,,castrum Petri", corespunzînd cu cetatea de
la Săsciori, poate fi considerată un termen care să marcheze începutul
datării. S[nt importante două dintre observaţiile cercetătorilor mai vechi
referitoare la aceasta, şi anume: părerea lui Fr. Teutsch, care o vedea
deriv'înd dintr-o concepţie comună ce a stat la baza ridicării cetăţilor
amintite, şi a lui F. Baumann, care credea că areurile gotice ale por-
ţilor de sub turnuri pot să dateze chilar de la sfîrşitul secolului ,al XIII-
lea, lucru confirmat şi de V. Roth 357 • Fr. Teutsch mai observă şi o vă
dită asemănare între cetăţile de la Sibişel, Săsciori, Gîrbova, Tilişca etc.
Aceste cetăţi sînt de dimensiuni relativ mari, plasate pe înălţimi
izolate; au curtine groase şi sînt înzestrate cu şanţuri şi valuri de pă
mint. Nu au donjoane, dar în schimb au turnuri de poartă masive,
plasate în interiorul curtinelor. Ele nu au fost cetăţi de graniţă, ci au
oferit un loc de refugiu, fiind construite de unele comunităţi săseşti
libere, după invazia tătari1or. Turnurile de poartă plasate in interiorul
curtinelor se pot data în Transilvania cel mai tîrziu la mijlocul seco-
lului al XIV-lea. Cetatea de la Săsciori poate fi atribuită comunităţilor
din Petreşti şi Sebeş, avind exemplul cetăţii de la Vurpăr, construită
în aceeaşi perioadă de comunităţile din Vinţ şi Vurpăr. La Gîrbova,
familia nobiliară ,şi-a ridicat o cetate în centrul aşezării, iar comunita-
tea o altă cetate, retrasă în munte şi de dimensiuni mai mari.
1n concluzie, se poate preciza că la Săsciori fusese construită o
cetate de refugiu la sfîrşitul secolului al XIII-lea sau cel mai tîrziu
la începutul celui de-al XIV-lea. Dacă nobilimea din Transilvania a
profitat de anarhia feudală creată după invazia tătară, ridicîndu-şi for-
tificaţii şi încălcînd prerogativele regale, cu atît mai mult au folosit
această situaţie unele comunităţi săteşti şi unele oraşe ale Transilva-
niei, vizind aceleaşi scopuri. Cetatea de la Săsciori este una dintre
cetăţile ţărăneşti ridicate în această vreme.
SEBEŞ
(jud. Alba)
Oraşul Sebeş era cunoscut în evul mediu ca unul din cele mai im-
portante centre economice şi urbanistice ale sudului Transilvaniei358 .
Istoria lui a fost cercetată de o serie de istorici, atit din generaţiile
35:; Th. Streitfeld, op. cit., pp. 253-254.
356 Gh. Anghel, op. cit., pp. 198-199.
35 ; V. Roth, Die kirchUchen Baudenkmiiler des Unterwaldes, p. 291.
vechi, cît şi
din cele mai noi3 59 , dar majoritatea dintre ei, considerînd-o
modestă, nu au acordat prea multă atenţie fortificaţiei oraşului.
Cu toate acestea, fortificaţia oraşului Sebeş a intrat în literatura
de specialitate ca prima cetate orăşenească despre care s-a păstrat cel
mai vechi act oficial de construcţie. În iunie 1387, o delegaţie a ora-
şului Sebeş se prezintă în faţa regelui Si,gismund de Luxemburg ce-
rîndu-i îngăduinţa ca oraşul să-şi poată ridica o fortificaţie cu ziduri
de piatră5li0 • Regde le-a acordat acest drept, precizînid: ,,lie dăm în
mod graţios cetăţenilor noştri fideli saxoni (din Sebeş) dreptul să-şi
închidă cu ziduri cetatea lor şi să aibă putere liberă şi absolută, îndt
fundamentul acesta să fie ca un început bun, şi sus-zişii noştri cetă
ţeni să se bucure ... de întăritură şi de circumvalaţia numitei cetăţi".
Actul a fost reconfirmat în 23 noiembrie 1388, la cererea preotului An-
drei din Sebeş.
Ceea ce i-a determinat pe locuitorii oraşului Sebeş să-i ceară re-
gelui dreptul de a ridica o întăritură în jurul oraşului lor au fost,
fă:ră îndoială, temerile de noi invazii turceşti, întruoît primele inva-
zii au produs, la sfîrşitul secolului al XIV-lea, mari pagube locuito-
rilor din Ţara Bîrsei şi din părţile Sibiului.
F. Baumann crede că lucrările la cetatea Sebeşului au început chiar
în anul 1388, şi au continuat în anii următori cu intensitate, deoare-
ce ameninţările turceşti s-au dovedit şi mai mari după înfrîngerea oş
tilor creştine la Nicopole. Dar abia din 1438 provin noi ştiri despre
fortificaţia oraşului. în timpul expediţiei turceşti din acel an, condusă
de Murad Paşa, a fost devastată Ţara Haţegului şi satele şi oraşele din
valea Mureşului. Oraşul Sebeş, înconjurat de oastea musulmană, se
aflase într-o situaţie disperată. După relatările Studentului Anonim,
la intervenţia voievodului Vlad Dracul, oraşul s-a predat în schimbul
promisiunii că locuitorii nu vor fi vînduţi ca robi de către turci 361 • O
pmrte din ei n-au fost însă de acord cu capitularea, baricadîndu-se într-
un turn al cetăţii. Turcii s-au năpustit asupm lui cu ajutorul baliste-
lor şi i-au distrus acoperişul, dar zidul turnului a rezistat pînă cînd
invadatorii au adunat în jurul lui lemne şi l-au incendiat. O parte
din apărători au ars de vii, iar altă parte, printre care şi studentul
amintit, au fost luaţi robi şi duşi în Turcia.
Din această descriere reiese că în 1438 oraşul Sebeş avea deja o for-
tificaţie înzestrată cu turnuri de apărare; dar probabil că lucrările nu
erau terminate, deoarece în 1439 fură reînnoite unele privilegii ale
cetăţenilor din Sebeş, între care şi acela din 1387, privitor la vînzarea
vinurilor străine, înainte . de sărbătorirea Sflîntului Iacob, da:r cu o
suprataxă, care să fie folosită la fortificarea oraşului 362 .
Pînă la sfîrşitul evului mediu, documentele relatează, în mai multe
rînduri, încercările pe care le-au făcut locuitorii oraşului Sebeş şi unii
35s Şt.
Pascu, Meşteşuguriie .. ., pp. 85-87 şi urm.
3 5!J
F. Baumann, Zur Geschichte von Milhlbach, I. loc. cit.; Idem, Zur
Geschichte von Milhlbach, II (1526-1571), Sibiu, 1889; Andreas Heitz, Alt Milhl-
bach, în Siebenbilrgische-Deutsches Tageblatz, nr. 6166, 6173, 1894; V. Roth, Die
Deutschekunst in Siebenbilrgen, Berlin-Hermannstadt, 1934, pp. 17, 20, 93-94;
V. Vătăşianu, Istoria artei ... , vol. I. pp. 33, 39, 41, 82-85, 120-123, 229-230,
320-321, 784-785; R. Heitel, Monumente medievale din Sebeş-Alba, Bucureşti,
1964, pp. 26-28.
aao Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 300.
3r,i F. Baumann, op. cit., I, p. 40.
362 Ibidem, p. 50.
160
principi ai Transivaniei de a întreprinde aici noi lucrări de fortificare.
Cetăţenii oraşului cer voie, în 1488, regelui Matei Corvin să le admită
să spargă piatră şi să facă un val pentre întărirea oraşului lor, dar
castelanul din Vingard al rege'lui s-a opus363 . 1n 1513, bresla cizmarilor
a primit din partea sfatului orăşenesc un turn aşezat spre Lancrăm, cu
obligaţia să-l apere şi să-l repare, împreună cu două lacuri, pe care să
le întreţină 364 .
Despre fortificaţia oraşului Sebeş relatează, intre 1529 şi 1531, şi
Georg Reichersdorfe-r: .,oraşul Sebeş se află pe o vale foarte adîncă
cu ape foarte bogate în peşte, dar (cetatea) nu ar putea fi apărată de ,
atacuri puternice cu berbeci" 365 • Aşadar, şi Reinchersdorfer considera
fortificaţia oraşului ca aviînd o valoare defensivă relativă. De altfel, în
1531, Sebeşul capitu1ează din nou, de astă dată în faţa oastei partizani-
lor lui Zapolya, şi cîtva timp acesta îşi stabileşte aici reşedinţa 366 . In
1545, dieta Transilvaniei, întrunită în Tîrgu Mureş, decide demolarea
castelelor şi fortificaţiilor ridicate de saşi prin diferite sate, urmînd
ca din ruinele acestora să se fortifice mai bine oraşele Sibiu, Braşov,
Sighişoara şi Sebeş 367 . Hotărlrea a rămas însă fără rezultat, cum la fel
a rămas şi aceea pe care a luat-o, la 25 ianuarie 1552, generalul Castaldo,
guvernatorul Transilvaniei, în numele lui Ferdinand de Habsburg, prin
care făcea cunoscut locuitorilor scaunelor Miercurea şi Orăştie ordinul
de participare la fortifrcatea oraşului Sebeş: ,, ... hotărîm ca cetatea
Sebeş să fie întărirtă. De aceea, pentru începutul ,lucrării, să daţi lemne
care se pot găsi la voi mai uşor ... fără întîrziere şi să se pregătească
500 bîrne în lungime de 24 picioare, să fie duse la Sebeş şi după cum se
vede, urmărind interesul public, să nu se facă altfel" 368 • Fără îndoială,
Castaldo dorea să întărească Sebeşul prin construirea unor bastioane din
lemn şi pămînt, în stil italian, aşa cum a procedat la Alba Iulia, Sibiu
şi în alte localităţi.
Lucrările au început, dar instabilitatea lui Castaldo în Transilva-
nia şi neîncrederea acestuia în judele Sibiului au determinat pînă la
urmă abarrdonarea planului de întărire a cetăţii Sebeşului. O ultimă în-
cercare, venită din partea autorităţilor centrale, a constituit-o hotărî
rea dietei din Sibiu din 1566, aprobată de Ion Sigismund în 1567, ca
fiecare moşie să poată să plătească, pentru fortificarea oraşului Sebeş,
cîte 25 de bani (denari), iar nobilii care nu aveau iobagi să plătească· 50
de bani, nobilii clerici să dea 25 de bani, secuimea asumîndu...şi sarcini
egale cu celelalte „naţiuni" 369 . Nici această hotărîre nu a avut rolul
să amelioreze situaţia fortificaţiei oraşului Sebeş, aşa încît în seco-
lele al XVI-lea şi al XVII-lea s-au efectuat numai lucrările pe care
le-au finanţat şi executat orăşenii înşişi.
La începutul secolului al XVIII-lea, o parte din zidurile oraşului
au fost distruse de partizanii lui Francisc Rak6czi al II-lea, dar au
:163 Ibidem, p. 50.

364 Ibidem, II, p. 6.
:;w;G. Reichersdorfer, in SRH, Wien, 1746, p. 778.
3 66F. Baumann, op. cit., II, p. 29.
367 Hurmuzaki, Documente, II, 4, p. 382.
aus Ibidem, p. 680.
as~ Ibidem, II, 5, p. 607.
11 - Fortificaţii medievale de piat.ră din secolele XIII-XVI 161

fost refăcute, în 1734, de către colonelul de geniu Weiss, conducăto
rul lucră:rilor de fortificare de la Alba Iulia370 •
In stampa lui I. I. Hass din 1736, fortificaţia oraşului este repre-
zentată cu opt turnuri: turnul poligonal în colţul de nord-est, turnul
porţii de nord, turnul „cizmarilor" în colţul de nord-vest, bastionul
semicircular pe latura de vest, turnul „croitorilor" sau al „studentu-
lui" în colţul de sud-est, şi încă trei turnuri de poartă fonnind com-
plexul porţii de sus, orientat spre Sibiu, şi al porţii de jos, orientat
spre Alba Iulia. lntre turnrul porţii de sus şi :turnul poligonal :a mai
1
existat unul care astăzi a dispărut. In Transilvania s-a instalat, după

1711, o perioadă de linişte relativă, aşa incit abia în 1848 s-a pus
din nou problema unor lucrări de fortificare a oraş-ului Sebeş 371 .
Nucleul primei fortificaţii fusese ridicat în jurul bisericii, zidul
cuprinziînd, după infurm1aţii1e lui F. Baumann, o zonă de formă drept-
unghiulară, lungă de 88 m şi lată de 52 m, cu două turnuri, proba-
bil de poartă, cel de nord-est transformat în 1625 în casă parohială
şi cel de vest, în 1725, în casa paracliserului372 . Din această fortifi-
caţie s-a mai păstrat o porţiune din curtină_ pe latura de sud, legată
de casa parohială, formată dintr-un zid de piatră brută prinsă in mor-
tar, gros de !l,20 m şi înalt de 6 m. Curtina a fost reparată de mai
multe ori, incit cu greu se mai pot stabili astăzi forma şi dimensiunile
originale.
Într-un plan al oraşului din 1769, fortificaţia din jurul bisericii
este înfăţişată ca avîmi o incintă de formă -owlă cu m1ci abaiteri pe
latura de est şi în zona capel.ei cimitiru1ui3 73 • Se disting şi cinci tur-
nuri dispuse în felul următor: două turnuri în partea de vest, unde
se afla poarta de intrare, dintre care unul de dimensiuni mai mari
pare a fi o clădire, un turn la mijlocul laturii de sud, altul plasat în
colţul de sud-est (actuala casă parohială), iar ultimul îl găsim în col-
ţul de nord-vest. Toaite .turnurile sin:t de formă recVangulaTă, de di-
mensiuni diferite şi au fost plasate în exteriorul incintei pentru a
se realiza o mai bună flancare orizontală. Aceste elemente de fortifi-
care ale primei incinte din jurul bisericii fuseseră demolate în a doua
'FTmătate a secolului al XIX-lea.
Prima fortificaţi-e a fost ridicată în a doua jumătate a secolului
al XIII-lea de către aceiaşi meşteri care au ridi cat şi biserica roma- 1
nică din interiorul ei, pe care V. Vătăşianu o datează după 1260, în-
370 E. Hulea-Th. Streitfeld, Stampe din secolul al XVIJl-lea privitoare la.

oraşele Alba Iulia şi Sebeş, în Apulum, VI, 1967, pp. 671-672.
371 Th. Streitfeld, Sebeşul î-n,. anii viforoşi 1848-1849, în Apulum, VIU, 1971,
pp. 319-320.
372 F. Baumann, op. cit., p. 14.
:i,~ M. Fleischer, Ein bisher unbekanntr!r Stadtplan von Milhlbach vom Jahre
1769, în Zeitschrift fi.ir Siebenbi.irgische Landeskunde, IV, 2, Klnn-Wien, 1983,
pp. 129-13fl.
162
Fig. 22. Sebeş. Planul fortificaţiei oraşului.
cadrind-o în .perioada de maximă înflorire a arhitecturii romanice în

Transilvania374 • Sebeşul nu a făi01.1t excepţie faţă de celelalte oraşe ale
Transilvaniei în ceea ce priveşte dezvoltarea lucrărilor de fortificare,
cunoscînd că .şi oraşe ca Media-?, Sighişoara, Sibiu au avut, ca prime
nuclee de apărare, mici fortificaţii înălţate în jurul principalelor edi-
ficii religioase, ma!i a~es în a doua jumătate a secolului a1l XIII_Jlea.
In timp ce oraşe ca Sibiul, Mediaşul, Sighişoara etc. şi-au dezvoltat
sistemul de apărare, altele ca Orăştie, Aiud etc. au rămas cu fortifi-
caţia din jurul bisericii, încercind, de-a lungul secolelor, s-o adapteze
nevoilor de apărare .
Crea de-a doua fază de fortilficare, care începe în 1387, se îniscrie
tot în contextul dezvoltării oraşelor din Transilvania. Noua curtină
avea forma unui dreptunghi cu colţuri !t'Otunjite, adaptate într-o Oai'e-
care măsură terenului, cu perimetrul de 1700 m şi suprafaţa de aproa-
pe 20 ha, cuprinzînd cea mai mare parte a oraşului (fig. 22).
Incinta fusese ridicată din piatră de riu legată cu mortar de var
stins şi nisip cu granulaţie mare. !nălţimea ei nu depăşeşte 7 m, iar
grosimea 1,50 m, fiind înzestrată cu un parapet străpuns de creneluri
şi un drum de strajă sprijinit pe curtină şi pe console de lemn. Para-
374 V. Vătăşia nu , op. cit., p. 40.
163
petul măsoară acum pină la 2,20 m înălţime şi 0,50 m grosime. Crene-
lurile erau plasate la intervale aproape regulate, din 6 în 6 m, în-
desindu-se în zona colţurilor, şi aveau dimensiunile de 1,25 ro înăl
ţime, 0,75 m lăţime interioară şi 0,50 m lăţime exterioară. Intre ele,
merloanele fuseseră străpunse de metereze mici, drept'llnghiulare, înal-
te de 0,60 m, late de 0,40 m în interior şi 0,20 m în exterior. Din loc
în loc, se află creneluri care străpung parapetul pe toată înălţimea
de 1,20 m, pentru a da posibilitatea luptătorilor să controleze latura
exterioară şi baza curtinei şi să o apere lansîn'd săgeţi şi ghiulele de
piatră.
In partea superioară a incintei, la intervale de aproximativ 30 m,
se observăurmele unor mari burdufuri de 3 X 2 m, construite din că
rămidă şi sprijinite în exterior pe console de ipfatră, iar în interior pe
drumul de strajă şi pe console din lemn. Aceste mari burdufuri, con-
struite pe curtină la s:llirşitul secoluiJ.ui al XV-'lea şi [nceptul celui
de-al XVI-lea, aveau rolul să suplinească lipsa turnurilor de flancare.
De la început, curtina oraşului Sebeş fusese prevăzută cu cel pu-
ţin şase turnuri, dintre care cele trei de flan,care erau plasate în ex-
teriorul ei, iar cele trei de poartă, în interior, pe laturile de est, vest
şi nord, fiind fiecare străpuns de cite o poartă carosabilă.
Dintre toate fortificaţiile ocăşeneşti, curtina Sebeşului păstrează
cele mai multe dintre e'lemen:tele origin1ale dialtate 1e sfîrşitul seoolului
al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea.
Turnul „croitorilor" sau al „studentului" aşezat în colţul de sud-
est este de formă pătrată, cu laturile de 5 m, avînd la bază o zidărie
puţin mai groasă şi un pinten îna'lt de 1,80 m (pl. XXXIX). Zidurile
fuseseră construite din piatră brută de riu, legată cu mortar de var,
avînd grosimea de 1 m. Turnul are parter şi patru niveluri de apă
rare susţinute pe glinzi de lemn. Parterul este orb, iar etajele au pe
fiecare latură cite un meterez rectangular de mărime mijlocie. Pri-
mele două etaje aparţin fazei iniţiale, iar celelalte sînt adăugate, pro-
babil în secolele XV-XVI. Tot din prim.a fază pare a fi şi turnul „ciz-
marilor" sau „pătrat", amintit documentar în 1513 şi aşezat în colţul
de nord-vest. Are parter şi două niveluri de apărare încălecînd uşor
curtina şi depăşind-o în exterior cu circa 3 m, iar laturi1e sînt de
5,50 m.
Turnul porţii de nord este foarte asemănător cu turnul „cizmari-
lor", cu deosebirea că este plasat în interiorul curtinei, fiind străpuns
de o poartă. Un alt turn de poartă se află pe latura de vest, în apro-
pierea clădirii fostei poşte din Sebeş. El est.e plasat în interiorul curti-
nei şi are o formă dreptunghiulară cu laturile de 6,30 X 6 m, fiind con-
struit din piatră şi reparat de mai multe ori cu zidărie din cărămidă.
Turnul păstrează încă arcul semicircu1ar al porţii carosabile, precum
şi jgheaburile pe care aluneca o hersă ce închidea golul porţii. Inăl-
164
ţimea lui nu depăşea decit cu un etaj înălţimea curtinei. Pe latura
de est mai fusese un turn asemănător, de poartă, care a fost însă dă
rîmat. R. Heitel crede că în faţa fiecăruia din aceste turnuri se afla
cite un pod ridkător 375 .
Turnurile amintite datează de la sfilrşitu1 secolului al XIV-lea şi
începutul celui de-al XV-lea, din acelaşi timp cu sistemul de porţi
protejate de un turn plasat în interiorul curtinei. Acest sistem se mo-
difică în a doua jwnătate a secolului al XV-lea prin amplasarea tur-
nurilor de poartă în exteriorul curtinei. Poarta de est a oraşului Se-'
beş a primit, probabil la începutul secolului al XVI-lea, un nou turn,
alături de cel vechi, de data aceasta plasat în exteriorul curtinei. Ea
le străbătea pe amîndouă, fiind astfel mai bine protejată, mai ales
după construirea unei barbacane de formă semicirculară 376 . 1n colţul
de nord-est se afla un puternic turn poligonal care înlocuise un vechi
turn pătrat (pl. XL). Inscripţia, care conţinea data de 1678, dispărută
între timp, indica mai degrabă data unei reparaţii a turnului decit
a construcţiei lui, ce poate fi plasată la sfîrşitul secolu'lui al XVI-
lea. Pe latura de vest s-a construit, în 1634, un turn bastionar semi-
circular, scund, cu ziduri groase din cărămidă şi piatră, manieră spe-
cifică acestei perioade. In prezent, turnul a fost transformat în ma:re
măsură.
Dintre elementele ce formau altădată sistemul de apărare a ora-
şului Sebeş se mai disting, pe laturile de nord şi. parţial pe cea de
est, urmele şanţului de apărare, săpat în pămîn:t, cu laturile îngrădite
în nuiele şi lăţimea între 17 şi 25 m, aflîndu-se şi azi, în unele zone,
cu aproape 2 m sub nivelul de căicare din interiorul cetăţii. între escar-
pă şi zidul curtinei se afla o hermă cu iarbă, lată de pînă la 5 m.
1n planul din 1769377, fortificaţia mare ce înconjura oraşul are,

în plus faţă de ceea ce se cunoaşte, un turn rectangular înălţat la
mijlocul laturii de sud, prin care fusese amenajată o poartă, probabil
pietonală, şi barbacanele porţilor de ,est şi de vest conturate foarte
bine. Poarta de vest avea o barbacană în formă de potcoavă alungită,
aile cărei ziduri se sprijineau pe incintă. Intrarea în barbacană se afla
pe latura de sud, şi astfel se evita plasarea ei frontală, pentru a nu
fi expusă direct loviturilor de artilerie. Zidul incintei barbacanei avea
drum de strajă, parapet şi metereze, iar în interior sînt marcate clă-:
diri adosate zidului, una dintre ele îndeplinind funcţia de. casa pazei.
Barbacana de est, ce apăra accesul dinspre drumul Sibiului, fusese
de dimensiuni mai mari, avînd o prelungire spre sud şi înglobînd tur-
nul vechii porţi. Şanţurile cu apă înconjurau toate laturile cetăţii, in-
clusiv barbacanele porţilor. 1n plan se distinge un şanţ foarte larg pe
m R. Heitel, op. cit., pp. 27-28.

376 E. Hulea-Th. Streitfeld, op. cit., p. 1371.
:m M. Fleischer, op. cit., a se vedea planul ele la p. 130.
1G5
latura de sud şi un şanţ dublu pe latura de nord-est. Contraescarpa
şanţului este vizibil marcată în plan, ceea ce ne face să credem că
este vorba fie despre un val de pămînt, fie despre o îngrăditură de
nuiele penJtru prdtecţiia malului. At!ît şanţuri'le cit şi lacuri-I~ ce fu-
seseră amenajate pe laturile de sud şi de est erau alimentate cu apă
din rîul Sebeş, printr-un canal amenajat în zona comunei Petreşti.
După forma şi dimensiunile lor, cele două barbacane ale fortifi-
caţiei oraşului Sebeş au fost construite, probabil, în secolul al XVII-
lea. Şanţurile cu apă, precum şi lacurile din apropierea fortificaţi-ei,
sînt opera locuitorilor Sebeşului, constituind mijloacele cele .mai prac-
tice în suplinirea carenţelor fortificaţiei. Din păcate, toate aceste ame-
najări, inclusiv barbacanele şi o parte din turnurile cetăţii, au fost de-
molate în secolul al XIX-lea.
Dintre elementele care s-aru păstrat şi din date-le documentare
cunoscute pînă în prezent, fortificaţia oraşului Sebeş se încadrează
printre incintele de apărare de importanţă medie ale oraşelor Transil-
vaniei şi reprezintă un prototip arhaic în sistemul de apărare, ceea ce
impune cu atît mai mult cunoaşterea ei.
SIBIŞEL
(comuna Beriu, jud. Hunedoara)
Cetatea de la Sibişel fusese ridicată pe o înălţime impresionantă

din primul lanţ al Munţilor Sebeş, deoarece aceasta prezenta certe
avantaje defensive, av'înd două pante greu accesibile şi una prăpăs
tioasă. Un drum amenajat în pantă descria un semicerc larg pînă la
cetate.
Pînă în prezent nu s-au păstrat informaţii documentare despre ce-
tatea de la Sibişel, ceea ce i-a determinat pe mai mulţi dintre cerce-
tători să emită o serie de ipoteze în legătură cu datarea şi aparte-
nenţa ei. Fr. Teutsch a lăsat o descriere a cetăţii de la sfîrşitul seco-
lului trecut. 378 El a mai găsit atunci un turn de poartă de 5 m înăl
ţime, care purta [,a parter o boltă în •arc uşor frînt, dilspărută între timp.
Zidurfie curtinei măsurau încă 4-5 m înălţime. Autorul consideră că
cetatea de la Sibişel aparţinuse scaunului săsesc al Orăştiei, îndepli-
nind rolul de cetate de graniţă pentru a păzi una din căile de pătrun
dere spre Ţara Românească. I. M. Akner 379 şi A. Ipolyi380 o menţio-
378 Fr. Teutsch, Unsere Burgen, pp. 81-85.

379 I. M. Akner, Die rămischen Alterthilmer ..., p. 59.
380 Ipolyi Arnold, Magyar regeszeti repert6rium, în AE, II, Pesten, 1861, p.
160.
166
Fig. 23. Sibişel. Planul cetăţii.
neaza m treacăt. K. Horedt381 şi V. Vătăşianu 382 , după informaţiile lui

Fr. Teutsch, datează cetatea la s:fîrşitul secolului al XIII-lea şi înce-
putul celui de-al XIV.~ea. Opinia că cetatea a fost o fortificaţie de gra-
n.iţă este acceptată şi de 'Dh. Năgler, care o plasează însă în secolul
al XIII-lea, pe baza portalului semicircular de la turnul porţii 383 , în-
tre'bindu-se dacă a aparţinut scaunului Orăştiei sau a fost o cetate
regală.
Din cetate se mai păstrează astăzi un turn masiv de poartă de
formă rectangulară, cu laturile de 9 X 8,50 m, aflat în interioru~ curti-
nei şi cu o deschidere la parter · de 3,10 m, ce pare a fi avut mai de-
grabă un arc uşor fr-înt decît semicircular, pe sub care fusese ame-
najată o poartă carosabilă . Zidurile, groase de 2,50 m, sînt din piatră
brută locală înecată în mortar. In faţa turnului, o hersă alunecă p e
un jgheab de 27 X 33 cm, amenajat în piatră cu suprafeţe netede. Tur-
nul, boltit la parter, avusese cel puţin două etaje de apărare. Din pri-
mul s-au mai păstrat ziduri înalte de cil'Ca 2 m. Din colţurile de sud-
est şi de nord-est a~e turnului porneau cele două laturi ale curtinei
(fig. 23). Latura de sud descrie un segment de cerc lung de peste 50 m,
în schimb din cea de nord nu se poate identifica decît un fragment
de circa 8-10 m. Zidul curtinei ce se păstrează pe unele porţiuni pînă
la 3 m înălţime fusese construit tot din piatră de rîu înecată în mor,-
tar, păstrînd grosimea constantă de 2,50 m. Şi aki zonele curbe ale
incintei s-au realizat prin miici tronsoane drepte, puse cap la cap,
pentru a forma un semicerc. O asemenea tehnică se întîlneşte şi la ce-
3s1 K . Horedt, Burgenforschung, p. 600.

382 V . Vătăşianu, Istoria artei ... , p. 10.
:l!i3 Th. Năgler, Grenz burgen ..
16'?
tăţile de la Săsciori şi Deva, datate la sfîrşitul secolului al XIII-iea.
Curtina de pe latura de sud se întrerupe brusc, după 37 m spre vest,
măsuraţi pe axul cetăţii. Oîteva deni-ve-lări de teren sirtuate aproape
de punctul amintit ar putea indica o zonă de ruine sau urmele unui
şanţ cu val de pămînt. Numai cercetările arheologice vor putea elu-
cida această problemă. Descoperiri întîmplătoare au scos aici la lu-
mină fragmente ceramice şi monede. Aceeaşi situaţie este şi pe la-
tura de nord, a curtinei, unde denivelările pot constitui resturile unui
val de pămînt cu palisadă. Şanţul s-a păstrat foarte bine pe latura
de est, în zona porţii, în formă de albie seacă, lată de 6 m şi adîncă
de 2-3 m, avînd în exterior un mic va:J de pămînt lat de 3-4 m
şi înalt de 1,50 m. in faţa porţii fusese lăsat un pod de pămînt, lat
de 3 m şi lung de 6 m, pentru accesUil în cetate, iair în faţa lui a·lre
denivelări de teren ne fac să presupunem existenţa unor elemente de
apărare îndepărtată.
Din analiza elementelor arhitectonice şi prin analogie cu alte ce-
tăţi se pot aduce date noi despre fortificaţia de la Sibişel. Ea se în-
cadrează între cetăţile de dimensiuni mari şi de forma celor de la
Vurpăr, Săsciori, Tilişca, . Răşinari3 84 etc., ce fac parte din categoria
fortificaţiilor cdlective, de origine ţărănească, datate la sfirşitul se-
colului al XIII-lea şi începutul celui de-al XIV-lea, avînd misiunea
să adăpostească una sau mai multe comunităţi. ln cazul celei de la
Sibişel, poate fi acceptată ideea că ea a aparţinut Orăştiei şi proba-
bil satului Romos; altfel nu pot fi explicate dimensiunile apreciabi!J.e
şi marele efort material care s-a depus pentru ridicarea ei. Prezenţa
unui turn de poartă, plasat în interiorul curtinei, ne îndreptăţeşte să
datăm cetatea la sfîrşitul secolului al XIII-lea, cel mai tîrziu la în-
ceputul secolului al XIV-I-ea, avînd analogii precise la Săsciori şi Cîlnic,
unde se află astfel de turnuri. Un alt argument pentru atribuirea
acestei cetăţi uneia sau ma[ multor comunităţi este foptu!J. că nu e
menţionată în documente, fiind un bun colectiv şi netransmisibil, şi
deci nu a făcut obiectul unor tranzacţii consemnate documentar. Ea
nu a făcut parte dintr-un sistem de cetăţi de graniţă, şi nu credem
că fusese ridicată cu vreo aprobare a regilor Ungariei, deoarece este
plasată departe de firu1 căilor de comunicaţie, ceea ce îi întăreşte
caracterul de cetate de refugiu.
SlNTIMBRU
(jud. Alba)
Biserica din S[ntimbru fusese, după opmrn lui I. Moller, refăcută

de Iancu de Hune<loara 38 5, care îi adaugă un altar şi îi supraîna'lţă nava
în stil gotic, fiind prevăzută în acelaşi timp cu un sistem de apărare.
:isr, Gh. Anghel, Cetatea de la Vurpăr, în Apulum, XI, 1973, pp. 296-297.
385 Moller I., Epiteszeti eml.ekek Hunyadi Janos idejebol, în MM, I, 1905,
pp. 122-123.
168
Fig. 24. Slntlmbru, Planul bisericii fortificate.
Şi alţi cercetători 386 susţin

că biserica şi fortificaţia din jurul ei au
fost finanţate de Iancu de Hunedoara, pentru a cinsti memoria fra-
telui său mai mic, Ioan cel Tînăr, căzut aici în bătălia din 1442 îm-
potriva turcilor şi înmormîntat apoi în catedrala din Alba Iulia.
Biserica se păstrează azi în condiţii relativ bune, dar din lucră
rile de fortificare au rămas puţine urme (fig. 24). Totuşi, se mai dis-
ting la suprafaţă resturHe unei mici curtine ce înconjura biserica pla-
sată pe o mică înălţime. Curtina, construită din piatră brută de ca-
rieră, bolovani de rîu şi mici fr.agmente de cărămidă legate foarte bine
cu mortar, are o grosime de 0,80 m şi înălţimea păstrată de 1,50 m.
In faţa corului bisericii, la o distanţă de circa 20 m, se află o por-
ţiune compactă, fiind sprijinită de contraforturi exteri'Oare din piatră
(1,50 X O, 70 m), plasate la distanţe apropiate între 4,50 şi 5,50 m (pl.
XLI). Pe celelalte laturi se distinge doar traseul curtinei din jurul
bisericii, la intervale ce variază între 6,50 m şi 13 m. Pe latura de vest
se identifică o aclincitură ce fusese un şanţ sec de apărare, lat de 12 m
şi adînc de 3 m. Intrarea se afla pe latura de nord, unde bănuim exis-
tenţa unui turn de poartă de formă rectangulară.
Asemănarea evidentă între structura zidăriei, a contraforturilor
bisericii şi a curtinei ce o înconjura pledează pentru · contemporanei-
tatea lor. Datarea curtinei în timpul lui Iancu de Hunedoara, deci
la mijlocul secolului al XV-lea, este . certă. Fortificaţia în sine este
foarte mică şi putea să îndeplinească, în ce1 mai bun caz, rolul de pro-
386 Balogh J ., Renaissance .. ., I, p. 186; F.orster Gyula, A Hunyadiak şirekei,

în MM, I, 1905, p. ' 63; . V. Vătăşianu, Istoria artei .. :, I, pp. 86, 249·, 286.
169
tecţie a unei mici comunităţi în cazul w10r invazii trecătoare. Ea se
încadrează în categoria bisericilor fortificate de tip simplu, specifice
acestei zone.
STREMŢ
(jud. Alba)
Cetatea se află în centrul . comunei, pe malul stîng al văii Geoa-

giului, într-o zonă mlăştinoasă, teren favorabil apărării. !n documente
este cunoscută sub numele de Cetatea Diodului sau a Goagiului, topo-
nimic al satului vecin, numit în documente: Gyogh, Diod, Tinod 387 .
Primele ştirţ ,:documentare despre cetate datează de la mijlocul se-
colului al XV-lea, dar începuturile ei trebuie să fie mult mai vechi.
In a doua jumătate a secolului al XIII-lea, documentele semnalează
prezenţa în această vale a unui puternic feudal în persoana lui Andrei
de Geoagiu, colaborator apropiat al regelui Ştefan a'l V-lea şi bene-
ficiar al numeroaselor danii regale, aşa încît domeniul era format din
21 de sate şi moşii primite în anii 1263-127P88 . Acest nobil a ridicat
la. sfîrştiul secolului al XIII-lea o fortificaţie la Stremţ, pentru care
a obţinut probabil învoirea regelui.
După dispariţia ultimului descendent al acestei fami lii, cetatea şi 1
domeniul de la Stremţ au devenit proprietăţi regale, şi în aceste con-

diţii sînt stăpinite de marele voievod Iancu de Hunedoara, de care tra-
diţia populară leagă construcţia cetăţii de la Stremţ. L. Kovary acceptă
această- informaţie, precizînd că fortificaţia fusese ridicată după 1445 389 ,
Iancu de Hunedoara donează, în 1442, o parte din moşiile Stremţ şi
Geomal capitlului din Alba Iulia: ,,pentru mîntuirea şi odihna su-
fletului răposatului său frate Ioan cel Tînăr, înmonnîntat în biserica-
catedra1ă din Alba Iulia, unde doreşte să fie înmormîntat şi dînsul" 390 •
Se ştie că fratele voievodului a căzut în acelaşi an în bătălia de la Sîn-
timbru, iar drept urmare, Iancu de Hunedoara a restaurat biserica şi
a construit cetatea din jurul ei, a executat unele lucrări de fortificare
la cetatea din Alba Iulia, a contribuit la edificarea mănăstirii din Teiuş
şi a executat probabil şi unele lucrări la cetatea de la Stremţ. B. Or-
ban, care a cercetat ruinele cetăţii la s:fiîrşitul serolului al XIX-lea, crede
că ea a fost ridicată de unul din membrii familiei de Geoagiu 391 . Pri-
3 7
~ C. Suciu, Dicţionar istoric ... , II. p. H:7.
388 DIR, C, veac XIII, II, pp. 53, 5(-55, 146, 228; E. Hulea, Repertoriul ...
p. 28.
:i~:• Kovary L., Erdely regisegei . .. , p. 211.
390 Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 681.
•~ 1 Orban B., TOVis es k&rny~ke, în Szazatiok, 1886, pp. 321-326.
170
mul docu:r1ent ce atestă cetatea este din 1446, prin care Iancu de Hu-
nc-::loara ordonă o anchetă, la plîngerea capitlului din Alba Iulia, îm-
prtriva castelanului de la Stremţ, care şi-a însuşit cu forţa 300 care dr.-
fin şi de cînepă din veniturile moşiilor capitlului392 . După moartea lui
Iancu de Hunedoara cetatea este dată de Matei Corvinul zălog, pentru
o sumă de bani, în 1467, voievodului Transivaniei, Ioan Pongratz 393 •
Acesta a transformat-o într-o reşedinţă temporară din preajma căreia a
emis documente datate în 1469 şi 1476: ,,Ex castra nostro Diod". Dintr-
un document din 1468 se cunoaşte cum un castelan, Toma Virth, je...
fuieşte la drumul mare şi pradă moşiile capitlului din Alba Iulia.
1n secolul al XVI-lea cetatea fusese stăpînită de mai mulţi nobili. In
1538 se afla în posesia voievodului Transivaniei, Emerich Balassa, care
o obţine în urma căsătoriei cu fiica nobilului Samuel Gaspâr 394 • Balassa,
răscuHndu-se împotriva lui Zapolya, pierde cetatea în anul 1540, aceas-
ta fiind cucerită de Petru Petrovici, comitele Timişoarei. In 1550 se
retrage pentru scurt timp în cetatea de la Stremţ regina Isabella, pentru
a aş'tepta ajutoarele turceşti. Intre 1550 şi 1555, familia Ba-
las,sa, reintră în posesia cetăţii, pe oare o menţine şi după
revenirea în Transilvania a Isabe1lei, în 1556. Meny,hert Balassa, fiul
voievodului răsculat, continuînd tradiţia familiei de a fi partizan al
Habsburgilor, l-a determinat pe principele Ioan Sigismund să ocupe ce-
tat-ea în 1562. Asediu~ a început la 19 ianuarie 1563, şi după o pu-
ternică presiune, garnizoana capitulează la 2 februarie 1563. Ioan Sigis-
mund ordonă ca cetatea să fie dărîmată, după care ea şi încetează să
mai joace vreun rol defensiv 395•
Prin reexarnirea ruinelor cetăţii de 1'a Stremţ se pot aduce preci-
zări noi faţă de cele publicate anterior 396 . Cetatea formează un drept-
unghi cu laturile de 50 X 40 m, fiind prevăzută în fiecare colţ cu turnuri
interioare pe plan rectangular cu laturile de cirea 7 m, dispuse oblic
în interiorul incintei şi sprijinite în exterior pe cîte două contraforturi
lungi de peste 4 m (fig. 25). Zidul de incintă, construit din piatră de rîu
legată cu mortar de bună calitate, are grosimea între 1,30 m şi 1,50 m.
Se păstrează urme de ziduri pe toate laturile, dar mai ales pe cele de
nord-est .c;;i vest, care au încă înălţimea de 3-4 rn (pl. XLII). Latura
de sud este formată din 2 rînduri de ziduri dispuse la intervale de
5-6 m unul de altul. Intre ziduri de află un spaţiu gol, aşa-numitul zwin-
ger, pentru protecţia cetăţii. Existenţa a două rînduri de ziduri pe
această latură se explică prin prezenţa unor izvoare de apă puternice.
392 Ht.irmuzaki, Documente, I, 2, p. 681.

318 Fejer G., Codex · ·diplomaticus Hungariae ecclesiastictis ac civilis; Buda~
XI, I, p. 500 .
.3~. Kovary L., op. cit., p. 212.
395 W. de Bethlen, De rebus Transilvanicis . .. , II, p .. 10.
3!J6 Gh. Anghel· -- I. Berciu, Cetăţi medievale, pp. 41, 43. ·
i71
----
1-..,~,..,.,o..wi....,.==;..--c . ==t
O i:; \O ,, QOm
1
Fig. 25. Stremţ. Planul cetăţii.
fapt care a făcut imposibilă oonstruirea unei singure curtine, cu o fun-

daţie solidă, menită să apere şi donjonuQ, principala construcţie din in-
teriorul cetăţii. De jur împrejurul curtinei fusese săpat un şanţ de apă
rare , lat de 12-16 m şi adînc pînă la 4 m, care se umplea cu .apă din
izvoarele locale. Latura exterioară a şanţului era prevăzută cu un val de
pămînt . Accesul din cetate se afla pe latura de nord-vest, unde presu-
punem existenţa unui turn de poartă şi a unui pod peste şanţ. In in-
teriorul cetăţii nu s-a păistrat deoît o singură construcţie dreptunghiu-
lară cu laturile de 10X7 m, ridicată din piatră brută cu ziduri groase
de 1 m, căreia localnicii ii spun capelă, fiind amenajată pentru cultul
reformat (pl. XLIII) . Se poate însă cu uşurinţă dbserva că destinaţia
iniţia% a acestei construcţii a fost alta, deoarece îi lipseşte absida şi
e foarte înaltă pentru a fi capelă. Prezenţa unor ferestre în aimbrazură
trădează numaidec'it rămăşiţele unui . donjon meidieval, asemănător cu
cele de la Cîlnic şi Gîrbova. Acest edificiu al cetăţii de la Stremţ este
cel mai vechi, databil la sfîrşitul secolului al XIII-lea. In faza actuală
ct cercetărilor, considerăm donjonul drept nucleul primei fortificaţii,
172
ridicate de nobilii din Geoagiu aici şi nu în locul numit „Cetăţuia", de
unde localnicii au extras cărămidă din ruinele romane. Nu cunoaştem
alte amănunte, dar presupunem că donjonul este mai vechi decit cur-
tina dreptunghiulară, al cărei plan s-a răspindit în Transilvania la în-
ceputul secolului al XIV-lea. Prezenţa turnurilor interioare, plasate oblic
pe colţuri şi sprijinite de contraforturi, nu modifică cronologia pro-
pusă. Plasarea oblică a turnurilor este un element unic în Transilvania,
dar o găsim în centrul şi vestul Europei încă în secolele al XIII-lea şi
al XIV-lea. In acest caz, curtina de la Stremţ putea fi ridicată în se-•
colul al XIV-lea de un urmaş al lui Mihail de Geoagiu, excluzînd o
contribuţie decisivă a lui Iancu de Hunedoara în edificarea cetăţii. Lu-
crările din timpul acestuia puteau să se limiteze, ca şi în alte cazuri,
la substanţiale reparaţii şi construcţii interioare, pe care numai săpă
turHe arheologice le vor putea evidenţia.
SUBCETATE-HAŢEG
(Jud. Hunedoara)
Cetatea Haţeg, cum apare menţionată în documente, fusese ridicată

pe o înălţime ce domină spre nord Ţara Haţegului, iar spre sud Va-
lea Streiului. In evul mediu, pe la poalele ei trecea drumul principal
ce lega Ţara Haţegului de Transilvania şi de Ţara Românească. Incă
în secolul trecut, cetatea se afla într-o avansată stare de ruină. Despre
ea s-au scris puţine lucrări, dintre care atît cele mai V'eehi3 97 cîlt şi cele
mai noi398 consemnează doar datele documentare. Radu Popa prezintă
arhitectura cetăţii, cu consideraţii istorice şi de datare 399 •
Prima menţiune provine din anul 1317 şi este un document prin
care Carol Robert îl aminteşte pe Nicolae, fiul lui Ivanca, ,,comes et
castel.anus de Hatzac", caTe a participat în calitate de castelan al re-
gelui la bătăliile date de acesta împotriva voievodului Kan 400 . Aproape
toate lucrările citate consideră însă prima menţiune a cetăţii datînd din
anul 1276, cînd este amintit, între demnitarii regelui Ladislau Cumanul,
un „Petrus magister agosanum nostrorum comes de Haczak" 481 . Această
m Szabo A. Kăroly, A Kendefiek a XJV es a XV szazadban, în Szdzadok,

1868, p. 38 şi urm.; V. Motogna, Familia nobilă Cânde în documentele veacului al
XIV-lea - al XV 1-lea, în Revtsta istorică, nr. 4-6, 1926, p. 75; Csanki D., Magyar-
-0rszag .. ., p. 52 şi urm.; Nagy de Fogarashi, Ansiht des Hatzeger Toler in Sie-
benbilrgen, I, Bucureşti, 1943, p. 428.
398 Entz G., Die Baukunst ... , I, p. 167.
399 R. Popa, Cetăţile din 'j'ara Haţegului, pp. 54-56.
• 00 Gyorf:ti Gyula, Adatok a romdnok XI II szazadi tortenetehez (!s a roman

allam kezdeteihez, în Tărtenelmi Szemle, 1964, p. 547.
481 DIR, C, veac XII-XIII, II, p. 179.
il73
informaţie documentară ilustrează organizarea poliitico-administ.rativă a
Ţării Haţeguluiimediat după războiul cu Litovoi, ca o reacţie a regatu-
lui ungar împotriva legăturilor strînse între cnezatele de la nord de Car-
paţi cu cele din sud 402 . Cetatea Haţeg reprezintă, în acest context, una
din măsurile pe care le-a luat n~galitatea Ungariei pentru a-şi con-
solida stăpînirea asupra acestei ţări româneşti, lucru care n-a putut fi
posibil decît la sfîrşitul secolului al XIII-lea. In 1360, un alt document
relatează că voievodul Transilvaniei, Andrei Lackfi, a confiscat moşiile
mai multor cnezi români, pe care le anexează cetăţii regale din Ha-
ţeg403. Tot în 1360, vicevoievodul Transilvaniei, Petru de lara, purta
şi titlul de castelan de Haţeg 404 . Cetatea este amintită în 1380 şi 1398 în
legătură cu vama familiei Bethlen din Bretea: ,,castra suo regia Haczak
nuncupato""0". In 1420, ,,sub castra Hakzak" s-a dat a -bătălie cu tur-
cii406, iar în ,a doua jumătate a secolului al XV-lea cetatea ajunge în
posesia familiei nobiliare Cânde, prin donaţia din 1459 a lui Matei Cor-
vinul, în care erau cuprinse „satul numit Subcetate împreună cu turnul
de piatră şi cu vama tî-rgului Haţeg" 407 . In 1496, cetatea se afla încă în
posesia lui Mihai Kend-effy403. Documentele de la începutul secolului al
XVI-lea consemnează cetatea şi domeniul în proprietatea descendenţi
lor familiei corvineştilor: în 1504 aparţinea lui Ioan Corvin 409 , în 1507
lui Beatrix Franghepan, iar după moartea acesteia, în 1510, regele Vla-
dislav al II-lea o dă, împreună cu caste'lul de la Hunedoara, lui ,George
d~ Brandenburg 410 . Alături de turnul de piatră, documentele. amintesc
de un „domus regis", ce putea fi în tîrgul Haţegului, în care castelanii
judecau pricini mărunte în 1402 411 • In această casă locuiau probabil cas-
telanii şi se afla sediul vămiL Tot un „domus regis" este menţionat la
Cricău, fiind utilizat de castelanii cetăţii Piatra Craivii.
De la începutul secolului al XVI-lea, cetatea Haţegului încetează
de a mai fi menţionată în documente. De altfel, ea nu mai corespun-
dea noilor cerinţe militare, o dată cu generaliza-rea armelor de. foc.
O imagine a cetăţii se desprinde dintr-un desen al lui Nagy Fo-
goraschi de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, în care apar :un. donjon pă
trat, un turn circular _şi o altă construcţie, pe latura de sud. Fiind aşe-
402 DIR, C, veac XIII, II, p. 272; A. Sacerdoţeanu, Comentarii la diploma din
1285 privind pe magistru[ Gheorghe, în Anuarul Univ. ,,I. C. Parhon", Istorie,
nr. 9, Bucureşti, 1957, pp. 27-43.
403 E. Lukinich-L. Găldi, Documenta historiam VaUachorum ... , p. _144.
404 HTRTE, I, pp. 606-662.
'°" Entz G., op. cit.; p. 167.

4oG Hurmuzaki, Documente, I. 2, p. 515._
01
·• Hurmuz-aki, Documente, II, 2, p. 139.
,oa Enzt G., op. cit., p. 167; Szabo K., op. cit., p. 38 şi urn't.
0
" -' Entz G., op. cit., p. 167.
10
' Ibidem.
411
Malyusz Elemer, Zsigmondkori okLcvettlir, 1958, lI/1,; nr.· 187Tt R.1' Popa.
Cetăţi din Ţara HaţeguLui, p. 56. .,. '.\, 1' ·
174
' '
Fig. 26. Subeetate. Planul cetăţii.
zată pe viîrfu'l unei înălţimi, cetatea a avut de la început un singur don-

jon, din care se mai păstrează două laturi, zidul avînd înălţimea de 8 m
.şi gorsimea de 3 m (p. XLIV). In teren se poate întrezări existenţa unei
construcţii hexagonale cu laturile neegale, măsurînd circa 7,20 m. Don-
jonul fusese construit din piatră brută, amestecată cu puţine fragmente
de cărămidă romană, legate în mortar de bună calitate şi conţinînd praf
de cărămidă pisată. Baza zidă:riei era îngroşată şi taluzată, iar fundaţia
depăşea 1,50 m adîncime. In zid se văd încă bine găurile bîrnelor de
stejar oe susţineau zidăria crudă. Donjonul avusese parter şi cel puţin
două etaje ce se sprijineau pe planşeele de lemn. Un sanţ de apărare cu
un val de pămînt exterior îl înconjurau pe trei laturi (fig. 26). Valul
are lăţimea de 8-11 m şi o înălţime de 4 m. Sondajele arheologice
executate în 1979 şi 1980412 au confirmat părerile asupra formei hexa-
gonale a donjonului, precum şi a contemporaneităţii acestuia cu şanţul
-şivalul de pămînt. A mai fost identifiicată şi existenţa unei incinte de
piatră în jurul donjonului, care poate data de la mijlocul secolului al
XV-lea, din vremea familiei de Hunedoara.
Cetatea Haţegului este deci o fortificaţie mică, de tip castrai, ri-
dicată în evul mediu timpuriu şi care şi-a îndeplinit rosturile pînă în
secolul al XVI..Jlea. Prezenţa unui donjon hexagonal nu este o surpriză,
deoarece se în'Vîlnesc ,î n aceeaşi perioadă donjoane de acest tip la ce-
U2 Informaţiile le-am primit de la A. A. Rusu, autorul cercetărilor arheo-

logice.
'175
tăţile de la Mehadia şi Cheresig. Intre cetatea Haţegu1ui şi cea de la
Mehadia se remarcă asemănări atît în ceea ce priveşte planul de con-
strucţie, cît şi relaţiile social-pobtice în care au apărut. Ambele fusese-
ră ridicate în apropierea graniţelor cu Ţara Românească, pe principa-
lele căi de comunicaţie de peste Carpaţi şi pe un teritoriu cu o veche
organizare socială românească, cum au fost Ţara Haţegului şi Banatul
de Severin. Ele au apărut, probabil, în urma războaielor lui Ladislau
Cumanul cu Litovoi, urmărindu-se astfel întărirea puterii regatului un-
gar în aceste zone dominate de o viaţă politică românească.
ŞARD
(comuna lghiu, jud. Alba)
In centrul satului Şard se mai păstrează încă o parte 'însemnată

din incinta şi turnul de poartă ale unei biserici fortificate. Ştirile do-
cumentare despre acest edificiu de apărare sînt puţine şi lacunare. Aşe
zarea este amintită în 1238 413 • Biserica, ce pare să fi fost o bazilică ro-
manică cu trei nave, fusese 'trasformată 'total în secolele al XVII-lea şi al
XVIII-lea 414 • Corul păstrează urmele a două portaluri gotice tîrzii, pla-
sate pe laturile de nord şi de sud, şi patru ancadramente de fereash"ă
gotice de aceeaşi factură.
Singura menţiune documentară despre existenţa unei fortificaţii în
această localitate da'tează din anul 1525, cind găsim menţionat un caste-
lan episcopal: ,,Petrus Tarnok casiJellanus episcopalis in ,oppido Sar:d
constituitus" 415 • Prin urmare, cetatea se găsea sub ascultarea episcopiei
romano-catolice din A!Lba Iulia, pe a cărei moşie se afla satul Şard.
Fortificaţiadin jurul bisericii se compune dintr-o incintă de formă
circulară, cu diametrul între 56 m şi 60 m, avînd un :simplu ~urn de
poartă, de formă rectangulară, plasat pe latura de nord (fig. 27). Zidurile
curtinei sînt din piatră de riu şi cărămidă, prinse în mortar cu granula-
ţie mare şi var stins. !nălţimea nu depăşea 6 m, iar grosimea ziduri-
lor 7,10 m. in exterior, zidul este sprijinit de contraforturi de piatră
(l, 10X0,80 m) plasat€' la intervale de 8 m şi n m. Drumul de strajă era
1
susţinut de console din bîrne de lemn. Turnul de poartă, cu faturile de

7,30 m, încalecă curtina şi a fost constituit din piatră brută şi cără-
m DIR, C, veac XIII, I, pp. 311, 411.

m V. Br,'i.tulescu, Bi.serici din Transilvania, 1n BCMI, XXX, Hl:17, pp.
15-1(,.
113 Kemt'llY S., J)iplumatarium . .. , p. !) (mss J.a Institutul de Istorje d.in
Clu,i-N,1poca).
1713
5 O 5
,:
',
li '.· ::
IJ, . r l_L___ ~"'=-J.J
Fig. 27. Şard. Planul bisericii fortificate.
midă, iar muchiile din piatră cioplită

(pl. XL V). El este străpuns de o
poartă carosabflă acoperită cu o boltă semicilindrică
din cărămidă. Por-
talurile, de formă semicilindrică, cu mudhiile teşite, fuseseră cons-
truite din piatră provenită din cariera de la Ighiu. In faţă aluneca o
hersă, pe un jgheab de piatră cioplită cu secţiune a de 0,20 m. Se mai
păstrează parteru\!. turnului şi primul etaj, la care se ajungea din '.n-
teriorul curtinei printr-o deschidere cu un portal gotic tîrziu. Pe la-
tura de vest se mai află un singur meterez pentru arme de foc. Curtin~1
era protejată de un şanţ de apărare cu apă, alimentat din valea ce curge
în apropiere. Terenul, uşor deni velat, indică cu precizie traseul aces-
1
tui şanţ, cu o lăţime de circa 10 m. Portalul ·g otic tkziu de la primul e taj

al turnului de poartă şi cele două ancadramente cu muchia teşită ale por-
ţii de intrare, singureie elemenite care ne stau la dispoziţie, datează tur-
nul şi cuntina la sfirşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al
XVI-lea.
Biserica fortifrcată din Şard se încadrează în categoria celor mai
simple construcţii de apărare de acest fel, care putea să adăpostească o
populaţie relativ numeroasă numai m cazul unor raiduri rapic1.c de oş
tilor turceşti, dar nu putea face faţă asediilor îndelungate.
12 -- rod·ifici·~ ti! m~~dic~vu.le de piatră din secolele XIII-XVI i77

ŞONA
(jud. Alba)
Marea comună Şona, aşeza'tă pe malul stîng al Tîrnavei Mici, într-o

zonă de dealuri domoale, atestată documentar la ·începutul secolului al
XIV-lea, mai precis în anuil. 1313, ca „possesio Scepmezeu" 416 . La această
dată se consideră că aşezarea saşi'lor era în curs de desfăşurare în va-
lea Tîrnavelor Mici, pe pămînturile nobiliare care depindeau adminis-
trativ de comitatul Tîrnava. Şona aparţinea, la începutul secolului al
XV-lea, greavilor din Cîlnic 417 .
Fortificaţia din jurul bisericii n-a ocupat un loc important în preo-
cupările istoricilor de artă. W. Horwa'th presupune că la Şona a existat
un etaj de apărare deasupra corului bisericii 418 , iar Iuliana Fabritius-
Dancu încadrează fortificaţia printre incintele ţărăneşti gotice de for-
mă rectangulară databile în secolele XV-XVI 419 .
Tradiţia orală păstrează amintirea unei prime fortificaţii a acestei
aşezări în jurul unei biserici ce s-ar fi aflat la circa 2 km la nord de
comună, pe un platou mai înalt, azi loc de arătură, unde nu se disting
însă nici un fel de urme.
Biserica ac'tua!J.ă şi fortificaţia din jurul ei fuseseră plasate în par-
tea de vest a aşezării, pe o ,pantă dulce cu orientare sud-nord, afectată
permanent de alunecări de teren ce au determinat numeroase reparaţii
în secolele XVIII şi XIX, aşa încît s-au păstrat puţine părţi originale
atît din biserică, cît şi din incintă. Contraforturile adosate bisericii şi
curtinelor, mai ales pe laturile de nord-est şi de nord-vest, au fost im-
puse de tendinţa de alunecare a terenului pe care se afla construcţia.
Din vechea biserică, probabil o bazilică gotică, n-a mai rămas de-
cit corul semicircular, datat, tot prin tradiţie, în 1640. Ea a fost transfor-
mată în stil baroc în secoluiJ. al XVIff-:lea. Incinta a fost refăcută sau
chiar înlocui tă în cea mai mare parte în secolele XVIII şi XIX, aşa cum
indicau datele inserate: ,,'1769 Martin Solman", în inscripţia, dispărută, de
pe zidul de sud, ,,1840" pe un contrafort la clădirea care adăpostea
poarta, şi „1865", pe un alt contrafort, aflat în colţul de sud-vest. Clo-
potniţa rusese ridicată în aliamentul de est al incintei, în 1827. In 1976
s-au executat mari reparaţii la biserică şi la zidurile de împrejmuire.
Incinta actuală, ,cu .rezerva că a fost menţinut traseul ei vechi, are
c formă pentagonală adaptată terenului, cu lungimea de 76 m şi lăţi
mea de 70 m (fig. 28). Cele mai lungi laturi sînt cea de vest, de 50 m,
şi cea de nord, de 40,20 m. Din incinta veche au mai ;rămas puţine părţi
originale, printre care un fragment de zid lung de 8,40 m, situat pe la-
tura de es't, în drepta intrării actuale. Zidul este construit din piatră şi
cărămidă, av'înd o înălţime de 4 m în exterior (înălţimea iniţiallă era
probabil de 6 m) şi grosimea de 0,66 m, fiind prevăzut în partea supe-
rioară cu metereze duble. După toate aparenţele, zidul de incintă fusese
construit din piatră brută de carieră şi de riu, iar reparaţiile s-au exe-
411 C. Suciu, Dicţionar istoric . .. , II, p. 176.

417 Th.. Niigler, A1ezarea saşilor . .. , pp. 204-208.
flii W. Horwath, Siebenbllrgisch-săchsische Kirchenburgen, Sibiu, 1931, pp.
9-11.
u 9 Iuliana Fabritius-Dancu, Cetăţi ţărăneşti ..., harta cu fortificaţiile de pe
Tirnave;
178
Fig. 28. Şmrn. Planul hiseridi fortificate .
cutat din cărămidă. Urme ale zidului iniţial se mai păstrează ş1 m col-
ţul de nord-est, pe a lungime de circa 10 m, la mijlocul curtinei de nord
şi în colţul de sud-veS1t. Tot din faza veche datează clădirea porţii de
est (din stînga intrării actuale pînă la clopotniţă), avînd lungimea de
14,50 m cu parter şi etaj. Parterul este compartimentat în trei părţi:
poarta propriu-zisă era carosabilă, fiind lungă de 5,05 m şi lată de 3,20 m.
acoperită cu un planşeu recent, iar poarta actuală, ce străpungea curtina.
era probabil poarta pietonală. Celelalte încăperi măsoară, l.a parter:
:3,60 X 2,15 m; 4,50 X 3,45 m, avînd ziduri mai groase spre exterior, de
0,80 m, faţă de cele interioare, de 0,60 m . În exteriorul porţii . se află
două contraforturi cu lungimea de 0,75 m, între care bănuim că ar fi.
exh,tat o hersă ce bara intrare.a. Etajul este compartimentat în acelaşi.
fel şi nu se disting alte elemente care ar ajuta la datarea mai exactă
a fortificaţiei. In exterior, pe latura de sud, se mai ;p ot vedea urmele
unui şanţ de apărare sec, lat de circa 6 m :Şi ădînc de ci!'ca rm .
. Din puţinele •e liemente .de fortificare păstrate la Şona nu se . pot deo-
camdată trage concluzii ferme şi nici nu se poate ,data fortificaţia, de-
cît cu mare aproximaţie. Resturile de curtiriă păstrate .şi clădirea por-
ţii sînt date insuficiente, iar prezenţa meterezelor cu deschidere dublă,
caracteristice sfîrşitului secolului al XVI-lea şi mai ales secolului al
XVII-lea, .pe care le întîlnim la castelul de la Criş şi la biserica fortifi-
c~tă de Ja · De~lul Frumos, . pot fi şi• ele . adaosvri rnai tîi'zii. Ţinîn..d seama
d~ form,a , regulată. a incintei; propunem datarea ei în prima jum~tate a
secolului al XVI-lea.
179
TAUŢI
(comuna Meteş,jud. Alba)
Ruinele cetăţii de la Tăuţi se găsesc pe o înălţime situată pe malul

drept al rîului Ampoi, în dreptul satului cu acelaşi nume. Locul ales
pentru construirea cetăţii, şi anume vîrful unei stînci cu trei laturi pră
păstioase iar a patra greu accesibilă, corespundea foarte bine ,concepţiei
strategice caracteristice evului mediu timpuriu. Ea supraveghea una din
cele mai importante căi de acces spre regiunea auriferă a Munţilor Apu-
seni, zonă care, împreună cu centrele Zlatna şi Abrud, făcea parte din
moşiile episcopiei şi ale capitlului din A'lba Iulia.
Despre cetatea de la Tăuţi există menţiuni documentare relativ mai
multe decît despre altele, şi au constituit un ajutor important pentru
cercetarea ei de către unii istorici din secolul al XIX-lea şi începutul ce-
lui de-al XX-lea. Semnalăm, în primul rînd lucrările lui L. Kăvary şi
Bela Cserni. L. Kăvary a reuşit să adune o parte dintre informaţii'le re-
feritoare la această cetate, inclusiv actul de fundare din 1276 420, în schimb
B, Cserni, pe lîngă datele docwnentare, adaugă şi cercetările lui asupra
ruinelor 421 . El semnalează şi unele obiective dispărute intre timp, loca-
lizează exact claustrul paulinilor şi crede că pe locul cetăţii actuale a
existat un punct de observaţie roman, ipoteză infirmată prin cercetări
arheologice 422 . Din zona unde s-a aflat daustrul călugărilor paulini au
provenit numeroase inscripţii, pe care le-au văzut şi le-au semnalat Mar-
tin Opitz şi Giovanandrea Gromo 423 .
Printre lucrările mai puţin importante care se referă la cetate le
menţionăm pe cele ale lui I. Adan 424 , I. Rupp 425 , Iczkovitz 426 , Eugen Hu-
lea427, ultimul avînd meritul de a fi adunat cea mai mare parte a surse-
lor documentare despre cetate.
Spre deosebire de alte fortificaţii din seco1ul al XIII-lea din Tran-
silvania, cetatea de la Tăuţi are un act de fundare, ceea ce reprezintă
un fapt deosebit în cercetare şi datarea ei, servind în acelaşi timp ca
analogie pentru alte cetăţi.
Prima menţiune documentară datează din anul •1276, 8 mai" 28 , şi
apare într-un act emis de episcopul Petru al Transilvaniei, act prin care
acesta cere capitlu'lui din Alba Iulia să i se dea un deal din pădurea
42° Kovary L., Erdely regisegei ... , pp. 255-256.
m Cserni Bela, A Szentmihdlykoi zdrddnak felfedezeserol, în AE, XIX, 5,

1899, pp. 398-400 .
.,,:22 Urmele romane se află în vatra satului şi pe m,ica ridicătură de pe ma-
lul drept al rîului Amploi. Locul se numeşte „Coştei". Materialul roman a fost
adus pentru construirea claustrului paulinilor.
423 CIL, III, 1283 şi 1312; A. Decei, Giovanandrea Gromo, Compedio di tutto
il Regno posseduto dal Re Giovanni Transilvano ed di tutte le cose notabili d'esso
regno, în Apulum, II, 1943.
424 Adan I., Pdlosaink etkezesi emlekei, în Egyhdz megyei Lapok, 1883, p. 73.
425 Rupp I., Magyarorszdg helyrazi tortenete, II, Budapest, pp. 235-237.
• 26 Iczkovitz E., Az erdelyi Feher megye a kozepkorban, p. 63.

421 E. Hulea, Repertoriul ... , pp. 26-27.
m Fejer G., Codex diplomaticvs Hungariae ecclesiasticus ac civilis Buda,
1830, V, 2, pp. 370-371; DJR, C, veac XIII, II, p. 181; A Szereday, Series anti-
quorum et recentiorum episcoporum Transivaniae, Alba Iulia, 1790, p. 20; G. A.
Schuller, Archiv filr die Kenntniss von Siebenbilrgens Vorzeit und Gegenwart, I.
1841. p. 59.
180
satului Fileşti 429 pentru a-şi construi o cetate. Acest document marchea-
ză data exactă a ridicării cetăţii de la Tăuţi şi conţine o clauză de care
capitlul din Alba Iulia va uza multă vreme ulterior, şi anume aceea ca,
d11pă moartea episcopului Petru, cetatea să-i revină capitlului. Mo-
mentul începerii construcţiei la fortificaţia din Tăuţi corespunde cu con-
tinuarea lucrări1or de edificare a catedralei din Alba Iulia, sub episcopul
Petru al Transilvaniei, fiind pomeniţi în documente un meşter pietrar
din Franţa şi patru meşteri du1g,heri locali 430 • Episcopul a simţit nevoia
să-şi ridice o fortificaţie pentru a se apăra de incursiunile tătare, dar mai
ales de numeroasele răzmeriţe şi răscoale locale, printre care putem
aminti răscoala saşilor din 1277, cu urmări grave pentru reşedinţa epis- '
copiei din Alba Iuha 431 • Cetatea apare în documente cu numele de
Piatra Sfintului Mihail în 1299, într-o hotărnicire a satului Miceşti de
lîngă Alba Iulia (castrum Santi Michaelis 432 ), primind denumirea hra-
mului catedralei din Alba Iulia.
In secolul al XIV-lea, cetatea este menţionată de mai multe ori în
documente. Astfel, în 1320, noul episcop al Transilv;aniei, Andrei, confir-
mă primirea cetăţii Stî:nca S. Mihai, de la capitlul din Alba433 , în aceleaşi
condiţii stipulate în actul din 1276, inclu2JÎndu-se o nouă clauză, că „în
vn:me de restrişte" cetatea putea fi folosită în comun de către episcop
şi capitlu. Printre altele, documentul aminteşte de „feluritele tulburări
şi sfrîşieri din această vreme", probabil răzmeriţe locale, cărora capi-
tlul nu le-a putut face faţă singur. În 1326, cnezii români din satul Fi-
leşti, Stanislau, fiul lui Nicolae, zi's Thuz şi Kendech (Cânde), cu fratele
său Roman, proibabFL împreună cu locuitorii saitului, au ,năvă'1i1t aisupra
cetăţii din Tăuţi şi au cucerit-o, ucigînd mai mulţi nobili şi provocînd
pagube însemnate 434 . Incidentul, pe care documentul îl califică drept
,,existent de mult timp", avea la bază conflicte acute, de natură econo-
mică şi socială, ivite între castelanul cetăţii şi obştea satului Fileşti, pe
teritoriul căruia se afla cetatea.
Ulterio:r, conflictul, specific feudal, între Andrei, episcopul Tran-
silv2niei, şi Toma, voievodul Transilvaniei, iscat din rivalitatea dintre
doi din cei mai puternici feudali ai ,voievodiatuilui, a afectat zona din va-
lea Ampoiului şi satul Tăuţi. In actul papei Benedict al XII-lea din
1341 se precizează că printre moşiile cotropite de voievod se afla şi sa-
tul Tăuţi al capitlului de Alba 435 • O ştire mai precisă despre cetate pro-
vine din anul 1357, fiind vorba despre o cerere a oapiltlullui din Alba
Iulia, .adresată regelui Ludovic I, prin care se solicită ca acesta să in-
tervină pe lîngă episcopul Andrei ca să-i înapoieze cetatea. Regele or-
donă capitlului din Oradea să-şi trimită „omul de mărtuTie" şi să cer-
ceteze dreptul de proprietate asupra cetăţii „Zenthmyhalkeve" 4 ~0 . Cer-
cetaTea are loc în acelaşi ian, iar capitlul din Oradea comunică regelui
că cetatea a aparţinut din vechime celui din A}ba Iulia, căruia trebuie
,2, Satul Fileşti menţionat în DIR, C, veac XIV, II, 174 este sinonim cu Fe-
neş, Hngă Zlatna.
<30 DIR, C, veac XIII, II. pp. 288, 373.
m DIR, C, veac XIII, II, pp. 187, 190-191.
1:ri Teleky I., A r6mai szt. birod. grof. Tdeki-csalad okleveltara, I, Buda-
pest, p. 24.
m DIR, C, veac XIV, I. p. 341.
m DIR, C. veac XIV, II, pp. 174-175.
•:15 DIR, C, veac XIV, IV, pp. 63--66.
os Fejer G., op. cit., IX, II, p. 603.
181
:;a 1 se retrocedeze 437 . Regele este în continuare informat că după moar-
tea episcopului Andrei cetatea a fost lăsată de acesta fratelui său, voie-
vodul Transilvaniei, şi nu capitlului din Alba 438 . Ca urmare, regele Lu-
dovic I porunceşte din Visegrad, în 30 iulie 1357, voievodul Andrei al
Transilvaniei să înapoieze cetatea de la Tăuţi capitlului din Alba, îm-
preună cu satele şi moşiile ce ţin de ea, pe care să le folosească fără
nici o opreliş-te" 39 . Astfel, cetatea reintră, după aproape o jumătate de
secol, în posesia capitlului din Alba Iul:ia.
Intre anii 1369 şi 1371, cetatea apare tot în posesia capitlu1ui, în-
tr-un act de hotărnicie a satului Fileşti, cu denumirea de „castrum bea-
ti Michaelis" 440 •
In anul 1379, episcopu1 Goblinus aşază în vatra satului Tăuţi, 11ngă
malul Ampoiului, călugări din ordinul paulinilor, care şi-au întemeiat
aici o mănăstire 441 . B. Cserni crede că deja in anii 1386-1389 au ridi-
tac călugării mănăstirea, pe care au înconjuTat-o în secolul al XV-l>ea
cu ziduri de apărare de formă dreptunghiulară 442 . Cercetările lui con-
firmă numai parţial această ipoteză. De acum apar menţionate în docu-
mente atît cetatea, cit şi claustrul paulinilor, 'încît numeroşi cercetători
au confundat cele două monumente.
Cetatea e menţionată, în 1437, iarăşi în posesia capitlului din Alba
Iu•lia, acesta cerindu-i celui din Oradea să-i confirme actul regelui Lu-
dovic I din 1337 privitor la drepturile sale asupra ei 443 . O ştire indi-
rectă provine dintr-un document din 1469, ce conţine protestul episco-
pului din Alba Iulia, Ladislau Gere:b, împotriva vînzării unei părţi din
posesia Roşia de Secaş. Protestul fusese trimis de episcop călugărilor
paulini de la „Claustra sub castra S. Michaelis", iar aceştia uITI1c::u să-l
înainteze capitlului din Alba Iulia" 44 • Analizînd conţinutul acestui do-
cument, publicat de G. Fejer, atît L. Kovary, cît şi B. Cserni consideră
că Ia acea dată cetatea s,e afla în posesia mănăstirii paulinilor de h1
Tăuţi. Ei se în~eală însă, deoarece în anul 1473, 26 august, regPle Ma-
tei Corvinul, la cererea episcopului Gereb, ruda apropiată c1 re,ge:_ui,
porunceşte capitlului din Alba să nu îndrăznească să ocupe pădurea din
jurul cetăţii, numită Zenthmihalykeve, care aparţinea episcopului respec-
tiv-145_
La sfîrşitul s-ecolului al XV-lea şi începutul celui de-al XVI-1ea, ce-

tatea de la Tăuţi se afla în posesia episcopului de la Alba Iulia. In anul
1489 este amintit un castelan, ,,Benedictus Nagy de Gald, Zenlfrnihaly-
keve castri episcopalis castel'lanus" 446 , iar în socotelile domeniului epis-
copiei de Alba pe anul 1520 sint pomeniţi meşteri şi lucrători în această
cetate, un fierar şi un tăietor de piatră pentru dsternă 447 . Cu toate aces-
tea, în 1521, cetatea se afla din nou în posesia capitlului. G. A. Schuller
crede că abia în acest an a intrat fortificaţia definitiv în posesia capitlu-
437 Zinunermann-Werner-Miiller, Urkundenbuch . .. , IJ, 1892, p. 142.
08 DIR, cop. I. Introducere, pp. 501-502.
439 Fejer G., op. cit., IX, II, p. 603; Kovary L., Erdely regisegei ... ,' p. 255.
44u Entz G., Die Baukunst .. ., I, p. 171.
01 Feher G., op. Cit., IX, 2, p. 603.
442 Cserni B., op. Cit., p. 398.
441 G. Giindisch, Urkundenbuch ... , IV, Sibiu, Hl37, p. 522.
m Fejer G., op. cit., XI. p. 500. . ., ,

w; Beke Antal, Az Erdelyi Kaptalan leveltara Gyulafehcrv6.rt, Budapest, 1889,
p. 75. ,, .... ,
446 Entz G., op cit., p. 272. (, -
447
D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, II, p. 6b.
182
l,ui, ceea ce pare verosimi1 448 , 1n prima jumătate a secolului al_ XVI-lea
înt:îlnim numele mai mul'tor castelani: în 1501, Nicolaus de Ombaz; în
1516 şi 1520, Stephanus şi Speczay; •în 1525 Johannes Nagy, iar în 1528
un vicecastelan cu numele de Gregorius Kanthor 449 .- Documentele men-
ţionează în această perioadă de mai multe ori mănăstirea paulini1or,
aşezată sub cetate, 'în legătură cu diferite proprietăţi din jurul Albei 450 •
1n 1530, nobi[u1 DemetriUJs protestează din Cluj pentru faptulă că fusese
deţinut timp de trei luni „in castra Zentmihallkelw vocato" 451 . Spre mij-
locul secolului al XVI-lea, ştirile sînt tot mai multe 'Şi mai bogate. Im-
portant ni se pare conţinutul scrisorii cronicărului Anton Verancsics
din 1540, către episcopul din Al!ba, Ioan Statileus, prin care acesta co-'
munică date despre moartea lui Zapolya şi răscoala celor doi voievozi
ai'' Transilvaniei. Printre altele, îi recomandă episcopului cîteva cetăţi
de refugiu în „nesiguranţa vremurilor", amintind, alături de cetăţile âe
la Alba Iulia şi Gilău, şi pe cea de la Tăuţi „ce reprezintă o siguranţă
în aceste vremi" 452 • Doi ani mai iîr-ziu, în 1542, dieta Transilvaniei, în-
trimită la Tîrgu Mureş, discută problema cetăţilor Gilău şi Tăuţi şi, îm~
preună cu episcopul, hotărăşte ca ele să fie lăsate şi pe mai departe
lU:i Petru More, respectînd astfel o veche dorinţă a lui Zapolya 453 • In
•1cela.şi an, regina Isabella îi asigură lui Petru Mm·e comanda asupra
cetăţiilor Gi1ău şi Tăuţi 454 .
Din analiza acestor două documente rezultă că cetatea se afla în
posesia episcopului TransilvaniJi, dar că Zapolya şi apoi văduva aces-
tuia, Isabella, erau interesaţi ca cetăţile episcopului să rămînă în mîi-
nile partizanilor lor, ceea ce se şi înffimplă.
Din 1551, Castaldo devine guvernatorul Transilvaniei, ~i în această
ca'litate îi cere lui Ferdinand de Habsburg să folosească veniturile episco-
piei din Alba Iulia pentru lucrări de fortificare în Transilvania, deoa-
rece stările refuză să-l ajute 455 • Cetatea de la Tăuţi, intrată în posesia
trupelor lui Castaldo, nu mai prezintă interes şi este abandonată de
Habsburgi la 29 mai 1553. Ostaşii aduc la Arba Iulia tunurile şi ghiu-
lele, iar fortificaţia este restituită capitlu1ui din Alba 456 . Aceasta es'te
ultima menţiune despre existenţa cetăţii. După 12 ani, călătorul italian
Giovanandrea Gromo notează: ,,Aici, pe munte, pe o stîncă, se vede
un castel vechi distrus, construit de romani, iar în biserica de sub el
se văd mu:He antichi'tăţi"'1 " 7 . Nu ne îndoim că ~omo a relatat exact
constatări-le sale în legăitură cu ceea ce a văzut la Tăuţi, şi nu în altă
parte, cum a susţinut A. Decei 158 , deoarece atît ce'tatea, cît şi biserica
el le plasează pe Ampoi, între Al:ba Iulia şi Zlatna.
44 s G. A. Schuller, op. cit., pp. 42, 49; Kovary L., op. cit., p. 213.
H9 Entz G., op. cit., p. 172; Ickovitz E., op cit., p. 63.
450 Beke Antal, op. cit., pp. 102, 173, 181.
451 Entz G., op. cit., p. 172.
452- Hurmuzaki, Documente, II, 2, p. 337.
1s.1 Szeredai A., Notitia veteris et · novi Capituli ecdesiae Albensis Transil-
vaniae, Albae Carolinae, 1791, pp. 161-16:J.
t5t Beke Antal, op. cit., p. 104.
455 Hurmuzaki, Documente, II, p. 586.
458 Szeredai A., op. ctt., p. 204.
457 A. Decei, op. cit., pp. 172-173.
• 58 Ibidem, p. 173, nota 68.
Credem că cetatea a fost distrusă sistematic în anii 1555-1556,
în timpul retragerii austriecilor din Transilvania, oînd au fost nimicite
şi alte cetăţi. Cercetările arheologice au · stabilit că fortificaţia a fost
ruinată prin minare. In felui acesta se întrerupe firul istoriei agitate
a acestei cetăţi de pe valea Ampoiului, ale cărei rămăşiţe se mai po't
vedea pe o stîncă ce domină aşezările din vale.
Mănăstirea paulinilor, care era probabil şi ea fortificată, fusese
menţionată 'în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în 'timpul lui
Ioan Sigismund şi Ştefan Bâthory, c'înd sînt amintiţi călugări şi no-
bili ca1tolici ctare veneau în taină la mănăstire 459 . In 1547, căilătorul
francez Pierre Lescalopier o găseşte părăsită, dar rămîne impresionat
de prezenţa monumentelor romane de aici 460 . Mai multe relatc:iri din
perioada anilor 1580-1588461 consemnează folosirea mănăsti:rii de către
călugării iezuiţi aduşi în Transilvania de familia Bathory.
Săpăturile arheologice. Intre anii 1961 ~i 1964, muzeU:l din Alba Iu-
lia a executat săpături arheologice la această cetate, care se întinde
pe o suprafaţă de aproximativ 3.000 mp. S-au executat 13 secţiuni per-
pendiculare pe incinte şi 6 supr~feţe, însum'înd un volum rela'tiv mare
de lucrări arheologice, care au condus la precizarea tuturor formelor
şi a etapelor de construcţie a acestei importante fortificaţii din apro-
pierea Albei.
Stratigrafia. Condiţiile de cercetare a stratigrafiei nu au fost prea
favorabile, din cauza pantelor cu înclinare de 38-42°. In vederea stu-
diului au fost selectate secţiunile 1, 2 şi 6, considerate mai elocvente,
unde s-au surprins 2 straturi de cultură: unul preistoric (cultura Co-
ţofeni) şi altul feudal. Stratul preistoric, gros de circa 15-20 cm, for-
mat din pămînt galben, argilos, conţinînd multe fragmente ceramice
si urme de cărlbune de lemn, se identifică mai ales în denivelările stîn-
~ii, întrucît fusese deranja't la construcţia cetăţii. În socţiunea întîi,
peste stratul de cultură Coţofeni, urme puternice de arsură marchează
acţiunea de defrişare prin foc a pădurii, declanşată de primii construc-
tori ai cetăţii. Peste arsură, în anumite zone s...au surprins uşoore len-
tile de mortar, marcînd nivelurile de călcare în lucrările de fortificare.
Stratul feudal se păstrează mai ales în exteriorul incintelor, măsurînd
0,40-1 m grosime, şi conţine numeroase urme de cultură feudală:
ceramică, obiecte din fier, os, cărbune, fragmente de cărămidă şi pia-
tră de.
In concluzie, stratigrafia marchează cele două niveluri de locuire
din epoci diferite şi dovedeşte că cetatea fusese ridicată în etape, prin
adăugiri succesive, intervalul între construirea primei incinte şi a celei
de-a doua fiind foarte scurt. Ea a fost abandonată şi distrusă premeditat,
printr-un mare incendiu .'Şi prin aruncarea zidurilor în aer cu ajuto-
rul pulberei, fapt confirmat de cercetările arheologice.
Descrierea ruinelor. Datorită configuraţiei terenului, ruinele se gru-
pează în două părţi distincte: ruinele de pe vîrful stîncii, care se deta-
r.'.!1 Veress Endre, B6.thory Istvan kiraly, Budapest, 1937, p. 52.

',t:o P. Cernovodeanu, Călătoriil.e lui Pierre Lesccrlopil'r în Ţara Românească .~i
Transi.lvaniCl în 1574, în Studii şi cercetări de istorie mc>die, TV. Bucurrşti, 1960,
p. 453. ·
;r.i Călători .străini ... , Ill, pp. n1, I:!7-1-12.
is-! https://biblioteca-digitala.ro / https://enciclopedia-dacica.ro

şează prin poziţia lor mai ridicată cu circa 6 m, şi ruinele de jos ale
cetăţii, formate din două -curtine, un bastion, o curte exterioară şi un
şanţ de apărare (fig. 29).
Partea de sus a ruinelor o constituie un donjon masiv, pe punct ul
cel mai. înalt al st'încii, de formă rectangulară, cu laturi neegale, adap-
tate terenului: latura de est avîn:d 6,40 m, · cea de sud 12,20 m, cea de
vest 7 m şi cea de nord 10 m. Zidurile s-au mai păstrat pe latura de
nord şi, parţial, pe cea de vest pfoă la 1,20 m înălţime ' Şi 2,70 m grosi-
me (pl. XLVI). Zidăria laturii de sud a ·căzut în prăpastie, dar s-au păs
trat treptele de di:lierite dimensiuni, tăiate în piatră, pentru fixarea ei
pe s'tinca . naturală. Acestui donjon i s-a mai adăugat u'lterior, pe latu- •
ra de est, o încăpere de formă romboidală, neregulată, · adaptată terenu-
lui, cu laturile: nord 9,16 m, est 4 m, sud 8,50 m şi vest 6,40 m. Zidu-
rile se mai păstrează pe laturile qe nord şi de -est, pînă la înălţimea de
3 m şi grosimea de 2,50 m .
Pe laturile de nord-vest şi sud, donjonul fusese înconjurat de două
incinte din zidărie de piatră brută . Prima curtină era împărţită în două
de un zid ce coboară din colţul de nord-est al donjonului, lung de 16 m
şi gros de 0,80 m. Par:tea ce se află la est de acest zid este formată dintr-o
curtină de piatră lungă de 3,80 m, împărţită · şi ea în două , părţi. Pri-
mul tronson, ridicat pe o latură a stlîncii, are lungimea de 5,30 m, gro-
simea 1 m, ia:r al doilea se află la baza stîncii, închizînd accesul spre
înălţime şi avînd lungimea de 5,50 m şi grosimea între 2,10 m şi 5 m.
In zona primului tronson fu(Seseră amenajate două încăperi de 8 X 10 m
şi 7,20 X 3 m, despărţite de ziduri groase de 0,40 m. Zidu'! ce formează
al doilea tron son al cur.t inei de pe această latură era din piatră bruiă cu
1
paramentele exterioare îngrijit lucrate, iar interiorul, pînă la stînca na-

tivă era din zidărie legată cu mult mortar, ajungând la ,grosimea de 5 m.
'.m 6ec.xm-,c.l',I
'lllA ~ec . x.\V
Q -sec""'
~ - S<i?~ XVI
o 17
Fig. 29. Tăuţi. Planul cetăţii, cu fazele de construcţie'.
185
La capătul de est stinc1t fusese tăiată, realiz[ndu-se un şanţ în formă de
.,V", lung de 8 m, lat între 4 m şi 10 m şi adînc pînă la 5 m. Jn fe-
lul acesta s-a putut izola înăţimea cu edificiul ei de restul masivului.
Peste şanţ s-a descoperit un zid lung de 3 m şi lat de 4 m, acesta fiind
piciorul de susţinere al unui pod cu tronson mobil ce leagă cetatea de ex-
terior.
Părţile de nord şi de vest ale acestei incinte ocolesc în semicerc
stînca pe care se află donjonul, zidul avînd o lungime de 63 m şi o gro-
sime constantă de 1,50 m. Fundaţia zidului fusese aşezată direct pe stîn-
că. Porţiunea de sud a primei curtine se lega de curtina a doua prin
două ziduri perpendiculare lăsînd o deschizătură în faţa intrării. Ultima
porţiune a acesteia, de 21 m, se termină la marginea prăpastiei ce for-
mează latura de sud a cetăţii. Această latură, aşezată pe marginea stiîncii,
nu s-a mai păstrat, dar au rămas urmele ei izolate şi amenajările din
stînca ce susţinea zidul. Ea avea o lungime de 23 m şi cobora din col-
ţul de sud-vest al donjonului în direcţia sud-vest, păstrînd o diferenţă
de nivel de 10 m pînă la punctul de legătură cu zidul incin'tei de vest.
Pe această porţiune se află numeroase amenajări în stîncă, pentru fixa-
rea zidului. Pentru a uşura accesul apărătorilor la partea superioară a
curtinei s-au făcut de asemenea amenajări în st/încă, sub formă de trepte
şi platforme.
Din această fază de construcţie datează şi curtina a doua a cetăţii
de la Tăuţi. Aceasta urmăreşte, la distanţă de 5-13 m, prima curtină,
legîndu-se de ea, pe latura de nord, printr-un zid ce se prelung~te din
colţul de nord...JVest al donjonului şi traversează o adîncitură naturală a
stîncii (pl. XLVII). Lungimea zidului este de 13 m, înălţimea între 2 şi
8 m, iar grosimea de 2 m. Curtina a doua o urmează pe prima în direc-
ţia sud-vest, pe a lungime de 46 m, av'înd pe latura de vest grosimea de
2,80 m şi apărînd astfel zona .cea mai accesibilă spre cetate. în centru fu-
seseră amenajate cele două intrări ce formau complexul porţii De la
poarta spre sud, zidul incintei a doua are o lungime de 18 m şi o lăţime
de 2,2 m. Cu aceasta se încheie prima fază de construcţie a cetăţii
Intr-o fază mult mai tîrzie trebuie să fi fost construit bastionul tri-
unghiular ce ocupă colţul de nord-vest. Prezenţa lui la Tăuţi ilustrează
importanţa care i s-a acordat cetăţii la mijlo·cul secolului al XVI-l2a.
Zidurile iJ.ui erau din piatră locală în amestec cu rare fragmente de cără
midă legate cu mortar de foarte bună calitate, iar muchiile feţei şi flan-
curile din piatră cioplită de carieră, o gresie, probabil, de !ghiu. Bastio-
nul, care fusese construi1t: în unghi ascuţit, cu diagonala de 20 m, era
foarte mic şi avea o formă specifică de pană, cu feţele de 9,50 m şi
flancurile de 6,30 m, cu care se ,leagă de incinta a doua a cetăţii. Pla-
carea cu piatră cioplită a unghiurilor feţelor şi flancurilor avusese ca
scop consolidarea lor şi favoriza ricoşetul ,ghiulelelor. El a fost umplut
cu pămînt pînă la un nivel ce n-a putut fi precizat. Printre ultimele
construcţii ale cetăţii de la Tăuţi se numără curtea exterioară şi şanţul
de apărare de pe latura de vest. Curtea exterioară, amen1ajată pentru sco-
puri defensive şi gospodăreşti, ocupă toată partea âe vest a pantei, adkă
o suprafaţă de aproape 700 mp, şi are formă rectangulară cu laturile ega-
le. In colţul de sud-vest al curţii exterioare fusese construită o incăpere
prin care s-a amenajat intrarea în cetate.
De ultima fază de construcţie a cetăţii de la Tăuţi se leagă şi şan
ţul de apărare de pe latura de vest, săpat dir,_oci; în stîncă, pentru a izola
186
cetatea ?ţ înălţimea ce se prelungea spre vest. Era un şanţ ·sec, în fo:rmă
de albie, .cu capetele deschise spre cele două pante, de sud şi de nord.
Pereţii erau neregulaţi iar cel interior era mai drept, pentru a fi mai
greu ai::cesibil, mai ales că avea 'lungimea de 60 m, lăţimea de 12-14 m
şi adîncimea pînă la 11 m. ·
In int.eriorul cetăţii au mai existat şi alte construcţii, identificate
prin săpături arheologice. Printre aces'tea, cisterna se remarcă în mod
deosebit prin tehnica de execuţie. Ea era plasată în colţul de nord-est al
cetăţii, într-o scobitură naturală a stîncii, adîncită, încît a primit o formă
trapezoidală cu la'turile de 4,25 m lungime şi 2,10-2,50 m lăţime. Adîn-
că de 6 m, era acoperită cu o bortă de piatră semicirculară, iar suprafaţa
interioară fusese tencuită bine cu un strat de mort,ar hidraulic gros de
2-5 cm şi conţinînd o mare cantitate de cărămidă pisată, încît pare a fi
pictată .în roşu-cărămiziu. Mo1'tarul era totodată un excelent · izolator,
avînd misiunea de a împiedica infiltrarea apei din c!isternă. Cisterna, una
din. construcţiile cele mai interesante din complexul cetăţii, fusese exe-
cutată prin anii 1520-1521, cind apar în socotelile episcopiei din Alba
Iulia meşteri pietrari plătiţi pentru tăierea cisternei de la cetatea Tău
ţului462. .1;_J
Un alt edificiu de importanţă majoră pentru cetate a fost comple-
xul porţii de intrare a cetăţii. Zidul curtinei, gros de 2,60 m, era stră
bătut de două intrări, una de 2 m şi alta de 0,77 m, între ele aflîndu-
se un tronson de zidăire groasă de 1,60 m. Prima era poarta carosabilă,
iar a doua poarta pietonală, de folosire zilnică, prin care, din motive
de securitate, nu putea intra sau ieşi decît o singură persoană. în faţa
ambelor intrări se afla un zid de 0,80 m, plasat la distanţa de 0,40 m, ce
forma locaşul de fixare a hersei. In zona porţii au fost descoperite cî-
teva fragmente de piatră cioplită provenind de la un portal simplu cu
două toruri şi 3 cavete, în stil gotic timpuriu. Pe anumite blocuri s-au
descoperit de asemenea semnele de pietrar: V, T, Y şi U, prezente şi pe
unele blocuri de piatră de la catedrala romano-catolică de la Alba Iulia.
In faţa acestei intrări, înainte de a se amenaja curtea exterioară, se afla
un şanţ de apărare. Accesul la poarită se făcea printr-un pod de lemn
sprijinit pe piloni de zidărie, fundaţia unuia fiind identificată în săpă
turile arheologice.
In interiorul cetăţii au fost identificate mai multe încăperi cu des-
tinaţii diferite. Menţionăm cele două ·încăperi de pe latura de nord-vest,
în zona de îmbinare a celor două curtine. Prima :încăpere, orientată spre
sud-veslt, are dimensiunile de 8,50 X 4 m, zidurile fiind adaptate terenu-
lui. Încăperea fusese tencuită peste tot cu mortar de var şi nisip fin, iar
pavimentul era format din umplutură cu un strat de lut galben avînd
deasupra o lipitură asemănătoare cu cea din casele ţărăneşti. Pe latura de
sud-est se afla intrarea, în preajma ei descoperindu-se un fragme.p.t. de·
ancadrament profilat simplu. Pe latura de sud a încăperii se. afLa o nişă
în grosimea zidului ce făcea parte dintr-un şemineu pentru incălzi't. S-au
găsit, de asemenea, numeroase fragmente de cahle ·şi vase. După modul
de dispunere, aceasta putea fi o cameră de gardă, deoarece au fost des-
coperite şi cîteva ghiulele de dimensiuni mici, vîrfuri de suliţă, un cio-
can, numeroase fragmente ceramice şi oase de animale. ,fo continuarea
ei fusese amenajată o a doua cameră, lungă de 10 m şi lată de 5 m. In
462 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, II, p. 60.
187
acest loc s-a descoperit un fragment de portal de .formă semicirculară,
de factură renascentistă, din prima jumătate a secolului al XVI-lea.
Pe latura de nord a cetăţii au fo'st amenajate incă două încăperi,
prima de 7, 7 OX 10 m, iar a doua ceva mai jos, neregula tă, de 6 X 10 m, a
căror destinaţie nu s-a putut preciza. Alte două in'Căperi s-au descoperit
pe latura de sud a curtinei, cea de a doua fiind pe un mic platou. Am-
bele aveau formă neregulată, datorită terenului: prima de 3,90 X 4 X 2 m,
iar a doua de 3,60 X 4,20 X 3,60 m. Pe latura de nord a primei încăperi
s-au identificat cîteva trepte de acces.
O construcţie mai mare se afla in colţul de sud-vest al curţii ex-
terioare, av'înd formă neregulată cu lungimea de 12,50 m, iar lăţimea
între 5,50 m şi 8 m. Din poziţia ei faţă de curtină şi din existenţa în
exteriorul laturii de sud a unor scări cu cite 4-5 trepte, păstrate frag-
mentar, rezultă că această încăpere a avult destinaţia de a proteja intra-
rea în curtea exterioară.
Cercetările arheologice au scos la lumină o mare cantitate de mate-
riale. Numeroase fragmente ceramice, fragmente de ca:hle, cărora li se
adaugă obiecte de fier: pinteni, unelte de zidărie, seceri, potcoave de cai,
ghiulele, cuie etc., dovedesc o intensă adtivitate în interiorul cetăţii.
Din analiza tuturor surselor de infornnare: documente, stratigra-
fie, tehnici de construcţie şi materiale arhedlogice, s-au putut stabili
patru faze de construcţie a cetăţii de la Tăuţi.
Prima f.ază, databilă în a doua jumătate a secolului al X1II-lea,
documentul din anul 1276 constituind certificatul de naştere al cetă
ţii463, cuprinde donjonul şi cele două curtine, cu prelungirea de pe la-
tura de nord-est. In sprijinul acestor datări vin două argumente; tehnica
unitară de construcţie a zidurilor şi a legăturii înltre cele două curtine
în zona de vest, unde a fost amenajată intrarea, precum şi blocurile de
piatră cu semne de pietrari provenite de la ancadramentul intrării,
semne pe care le găsim şi pe unele blocuri din corul şi nava catedralei
romano-catolice din Alba Iulia 444 , -construită ·în a doua jumă'1:ate a seco-
lului al XJII-lea. Meşterii care au ridicat cetatea au provenit din şan
tierul catedralei din Alba Iulia. Acelaşi episcop Petru, care a încheiiat
contractele cu meşteru[ pietar in 1287 şi cu dulgherii ,din 1291, este şi
ctitorul cetăţii de la Tăuţi 465 .
Cea de-a doua fază de construcţie cuprinde încăperea adosată la-
turii de est a donjonului. Fiind aşeZJată direct pe sltîncă, nu s-au putut
surprinde urme arheologice care să ajute la datarea ei. Credem că ea a
fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIV-lea, cînd documentele
amintesc o serie de evenimente legate direct de această fortificaţie 466 .
In secolul al XVI-le<!- s-au petTecut schimbări profunde în sistemul
de fortificaţii europene, datorită generalizării armelor de foc. Aşa se
expli-că prezenţa bastionului triunghiular de la Tăuţi, în formă de până
şi plasat în colţul de nord-vest al cetăţii. Acesta este unul dintre primele
bastioane de tip vechi italian, contruite în Transilvania în prima jumă
ta/te a secolului al XVI-lea. Ridicarea lui fusese posibilă în deceniul al
cincilea al secolului al XVI-lea, deci în a treia fază de construcţie, cind
documentele semnalează o preocupare crescindă din partea dietei Tran-
s DIR, C, veac XIII, II, p. 180.

4 3
Entz G., /,a cathedrale .. . , semnele nr. 9, 18, 27, 32.

',t;r,
V. Vătăşianu, Istoria artei .. ., p. 55 şi urm.
4 65
166 DIR, C, veac XIV, II, pp. 174-175; Istoria României, II, p. 255.
188
silvaniei şi a reginei Isabella pentru soarta cetăţii 467 . Datarea se confir-
mă şi prin faptul că în această perioadă au mai apărut lucrări asemă
nătoare în Transilvania.
La scurt timp după ridicarea bastionului s-a amenajai!: curtea exte-
rioară şi noul şanţ de apărare de pe latura de vest. Prin amenajarea
acestei curţi în zona vechiului şanţ umplut şi nivelat, s-a dat posibilita-
tea apărătorilor cetăţii să~i mărească baza de aprovizionare, lucru deo-
sebit de important pentru ei. Acesite ultime lucrări pot fi datate în ju-
rul anilor 1550-1552, în răstimpul cit cetatea fusese ocupată de tru-
pele generalului Castaldo. Faptul că fortificaţia va fi părăsită definitiv
în anul 1553 demonstrează că ea nu mai corespundea noilor cerinţe mili- ,
tare ale epocii, cu toate lucrările recent edificate, cărora li se mai ada-
ugă poziţia sa izolată, fără importanţă strategică în zonă. Rolul de cetate
de ref1.11giu l-a îndeplinit d'in secolul al XIII-lea pînă în secolul al XVI-lea.
După părăsirea cetăţii s-a mai încercat o firavă reconstruciţe, zidindu-
se intrarea şi spuT"aînă,lţîndu-se anumite porţiuni, dar fără importanţă. Im-
binarea cercetărilor documentare cu cele arheologice a putut stabili cu
certitudine dezvoltarea şi rolul fortificaţiei de pe valea Ampoiuiui în is-
toria ace:stei zone şi a Transiîvaniei.
VALEA LUNGA
(jud. Alba)
Comuna Valea Lungă este situată în extremitatea estică a jude-

ţului Alba, la vărsarea pîrîului cu aceliaşi nume în Tîrnava Mare. Aşe
zarea a fost menţionată documentar pentru prima dată în anul 1309,
ca „possessio Longawalis" 469 . In cursul evului mediu, din punct de ve-
dere administrativ, aşezarea făcea paT<te din teritoriul comitatelor Alba
sau Tîrnava, şi nu din cei!. al scaunelor săseşti, deoarece sint semna-
late proprietăţi nobiliare despre care nu se ştie încă în ce măsură au
afectat privilegiile „oaspeţHor". Cu toate acestea, comunitatea a reuşit
să-şi construiască o fortificaţie în jurul bisericii, ca să se apere mai
ales de invaziile turceşti, care au devastat şi această zonă a Transilva-
niei, începînd cu anul 1438.
Nici biserica şi nici fortificaţia din jurul ei n-au atras suficient
atenţia cercetătorilor din domeniul istoriei artelor, deşi ar fi meritat
cu prisosinţă. Iuliana Fabriţius-Dancu o încadrează printre incintele
gotice de formă circulară, mărginindu-se doar să o consemneze în harta
lucrării sale 4G!l_
Biserica a fost piasată aproximativ în centrul aşezării, pe o mică
înălţime ce domină întreaga vale. Cu toate transformările din secolul
al XVIII-lea, ea îşi mai păstrează caracterul de bazilică gotică cu cor
pătrnt, databilă în secolul al XIV-lea 470 . Bolta gotică a corului fusese
487 Hurmuzaki, Documente, II, 2, p. 337; Szeredai A., op. cit., pp. 161-163.
468 C. Suciu, Diciţonar istoric . .. , II, p. 229.
469 Iuliana Fabritius-Dancu, Cetăţi ţărăneşti ... ; a se vedea harta cu for-
tificaţiile din zona Tîrnavelor.
470 V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 112-120.
18!)
înlocuită , -cu o boltă cu penetraţii specifică primei jumătăţi a secolu-
lui al XVIII-lea, iar nava fu acoperită cu un tavan casetat şi decorat
cu motive florale, registru decorativ mai apropiat de secolul al XVII-
lea decît de 1728, dată înscrisă pe tavan. Alte inscripţii, din 1711, con-
semnarte .pe tribuna orgii şi pe amvon, indică marile transformări exe-
cutate la biserică în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Ca un
fapt deosebit semnalăm prezenţa unui ansamblu de pictură murală
gotică, 9atabil în secolul al XIV-lea, sub straturile de var ale pereţilor
altarului. ··
Comunitatea . a ridicat în . jurul acestei biserici o fortificaţie mo--
destă, fornrntă dintr-o incintă de zidărie circu1ar-ovală, uşor adaptată
terenulrui, care s-a păsrat pe toată lungimea ei, fiind prevăzută cu
două turnuri exterioare, plasate în zonele de sud•-.vest · şi nord-vest (fig.
30). Spaţiul cuprins de indntă are dimensiunile de 58 m lungime şi
54 m lăţime. Zidurile sînt construite din piatră brută, extrasă dintr-o
carieră ,locală, şi anume o gresie friabilă ce se desprinde în plăci ·de
dimensiuni . diferite, care a fost aşezată în asi·ze înguste legate cu mor-
tar albidos .de calitate bună. Grosimea zidului de incintă variază în
tre 0,70 şi 0,96 m, iar înălţimea e de 4 m; niU se mai păstrează în nic
un loc înălţimea iniţială, care trebuie să fi fost de cel puţin 7 m.
Se pare că incinta a fost ridicată de meşteri locali, care au construit-o
în cea mai mare parte din porţiuni de ziduri drepte, ce măsoară în-
tre 8 m şi 23 m. · Acestea se îmbină în unghiuri obtuze, ca să se poată
închide, şi numai în puţine locuri meşterii au reuşit să realizeze o
zidărie uşor curbată. Pe laturile de est ,şi de sud, datorită pantei, di-
ferenţa de nivel între curtea interioară a fortifiicaţiei şi exteriorul
curtinei este de 3 m. Din · acest motiv şi poate din cauza âlrunecărilor
'
I
I
I
I
________________________
,
2 O 5 10 15m
W...W.w..J..t.W I t M U
__,
Fig. 30. Valea Lungă, Planul bisericii fortificate.
190
de teren care au acţionat permanent asupra curtinei, constructorii au
executat lucrări de sprijinire a ei, ridicînd 11 pinteni masivi de zi-
dărie, de diferite mărimi (0,90 X 1,20 m; 1,60 X 1,60 m; 1,50 X 8,85 m
etc.). Cel mai mare ,pinten, de 8,85 m, este format din trei părţi, con-
struite şi adosate incintei în trei faze diferite. !nălţimea lor nu tre-
ce de 4 m, iar grosimea, împreună cu incinta, măsoară, la bază, 2,20 m
(pl. iXL VIII).
Dintre turnurile exterioare de flancare s-au mai păstrat două,
în zonele de sud-vest şi nord-vest. Turnul de sud-vest, de dimensiuni
modeste (3,85 m, 3,25 m, 2,50 m - laturile exterioare - grosimea ,
zidurilor 0,75 m) a îndeplinit şi funcţia de .turn de intrare pietonală
cu deschideri de 1,60 m în exterior şi 1,40 m în interior. Intrarea nu
se afla pe acelaşi ax, din motive de protecţie, accesul fădndu-se din
exterior, pe latura de nord, prin intermediul unei platforme de piatră,
iar intrarea în incintă se află pe latura de est. Turnul .are înălţimea
de 6,40 m şi acoperiş în patru ape. Parterul fusese înzestrat cu două
metereze, iar etajul cu trei, cite unia pe fiecare latură exterioară. Me-
terezele au profil orizontal în „V", sînt neegale ca dimensiuni (65 X 60
cm, 65 X 70 cm), fiind potrivite pentru utilizarea armelor de foc (pl.
XLIX). .
Turnul din zona nord-vestică este mai mare (4,85X4,30 m - la-
turile exrterioare) şi a fost plasat în punctul cel mai înalt al fortifi-
caţiei, îndeplinind probabil funcţia de turn de observaţie şi de condu-
cere a apărării. Din el s-a păstrat numai parterul, care a fO:St trans-
format în 1983 în turn-clopotniţă, după dărimarea vechii clopotniţe din
zona de sud-est, tot din cauza unor alunecări de teren. Presupunem exis-
tenţa unui alt turn, în zona de nord a fortificaţiei, la parterul căruia fu-
sese amenajată, probabil, poarta carosabilă de acces în cetarte, ce mă
sura 2,50 m, ulterior astupată cu zidărie din piatră. De asemenea, presu-
punem existenţa unui zwinger pe 1aturile de vest şi de nord aJe
fortificaţiei, precum şi a unui şanţ de apărare sec, în zona de nord, ce
trebuia să bareze accesul spre cetate în .partea cea mai expusă în caz
de asediu, datorită vecinătăţii unui teren mai înalrt, de pe care se putea
domina întregul ansamblu.
Datarea acestei incinte de piatră prezintă dificultăţi, din lipsa izvoa-
relor scrise şi a elementelor arhitectonice mai concrerte. Pentru soluţio
narea problemei poate fi luat în considerare profilul meterezelor de
la turnuri, căruia i se adaugă forma neregulată a incintei, caracterL5tică
pentru fortificaţiile din jurul bisericilor ridicate în a doua jumătate a
secolului al XV-lea. In această perioadă se constată şi unele lucrări de
adaptare a bisericii la nevoile de apărare, şi anume închiderea golului
ferestrei gotice de vest şi adăugarea portalului gotic de sud, ce pot fi
dataite în aceeaşi perioadă.
Biserica fortificată de la Valea Lungă se încadrează astfel între ti-
purile simple de cetăţi ţărăneşti, ilustrind modestele posibilităţi mate-
riale ale comunităţii de aici, şi totodată eforturile pe care aceasta le-a
depus în scopul apărării ei.
191
VURPAR
(comuna Vinţu de Jos, jud. Alba)
Cetatea de la Vurpăr, aşezată pe o înălţime situată în dreapta Mu-

reşului la 4 km spre nord de comuna Vinţu de Jos, domină împrejuri-
mile, fără să poată însă supraveghea importantele căi de circulaţie
dinspre Orăştie, Sebeş şi Al!ba Iulia. Un argument de seamă în alege-
rea terenului pentru construirea ei a fost poziţia defensivă foarte bună,
înălţimii, avînd două dintre laturi prăpăstioase, aproape inexpugnabile,
şi o a treia greu accesibilă.
Ştirile documentare despre axistenţa acestei fortificaţii sînt puţine
şi provin dintr-o ,perioadă tîrzie, ceea ce nu i-a împiedicat pe unii cerce-
tători să o dateze la sfirsitul secolului al XII-lea sau cel mai tîrziu îna-
intea invaziei tătare dii{ 1241 471 . Opiniile respective se bazează pe un
document din 1248, emis de cancelaria voievodului Laurenţiu al Tran-
silvaniei, prin care se acordă „oaspeţilor noştri" din Vinţ şi Vurpăr pri-
vilegii pentru folosirea în comun a pădurilor, apelor şi păşunilor din
acele părţi 472 . Aşezarea de la Vurpăr apare în document cu toponimicul
german „Burgberg" (Dealul Cetăţii), care va fi păstrat şi în documen-
tele din secolele al XIV-lea şi al XV-lea4 73 . Este deci de presupus că
aşezarea nu putea fi denumită astfel dacă n-ar fi existat în apropiere o
fortificaţie situată pe o înălţime.
Prima menţiune sigură despre cetatea de la Vurpăr o găsim în în-
semnările lui Georg Reichersdoder din anii !1529-1531, care, printre
altele, descrie depozitele de sare ce se aflau la Vinţ şi Vurpăr şi remarcă:
„aici, pe o înălţime, era un castel ... , care a fost distrus de duşmanii
interni cu cîţiva ani înainte"4 74. Ştirea se referă, fără îndoială, la cetatea
de la Vurpăr, şi nu la castelul din Vinţu de Jos, situat în vatra satu-
l .
. Ul.
Aşezările de la Vinţ şi de la V-urpăr au fost donate ca feude de
rege1e Ludovic al Ungariei, în 1526, lui Radu de la Afumaţi, domnul
Ţării Româneşti 475 • Printre cele şapte sate care formau domeniul se afla
şi Vurpăru:l, împreună cu fortificaţia. In 1540, domeniul se găsea în
posesia lui Ioan Zapolya, iar după moartea lui a intrat în stăpînirea
cardinalului Martinuzzi, care a ridicat la Vinţ, prin anii 1549-1550, un
nou castel 476 .
Cetatea de la Vurpăr apare din nou în documente în anul 1622, fiind
menţionată de cronicarul Szalardi, care precizează că ea fusese dată de
către principele Gabriel Bethlen „noilor creştini", iar aceştia au repa-
rat-o"77_ In realitate, anabaptiştii colnnizaţi de principele Bethlen La
Vinţu de Jos n-au primit decît drepturi de folosintă asupra unor părţi
m V. Vătăşianu, Istoria artei .. ., I, p. 16.

412 Zirnmermann-Werner, Urkundenbuch ... , I. nr. 48; DIR, C, veac XIII,
I, nr. 289.
41 3 C. Suciu, Dicţionar istoric ... , p. 259.
474 Georg Schwandter, în SRH, Wien, 1746, p. 778.
1,;s Hurmuzaki, Documente, II, 3, p. 408; Şt. Meteş, Posesiunile /Joierilor din
Ţările române în Ardeal, Arad, 1925, p. 51 şi urm.
rn; A. Veress, Documente, I., Bucureşti, 1929, pp. 63, 65.
" 77 Szalardi, Siralmas Magyar Kr6nika, Pesta, 1853, p, 62. Prin „noii creştini"
sau „fraţii moravi" se înţeleg reformaţii anabaptişti colonizaţi de principele Ga-
briel Bethlen la Vinţu de Jos în anul 1621.
192
din cetate, în schimbul lucrărilor de reparaţii executate 478 • Acest lucru
reiese dintr-un alt document, din 1638, referitor la o înţelegere încheiată
între „fraţii moravi", pe de o parte, şi reprezentanţii de origine nobilă
din orăşelele Vinţu şi Vurpăr, pe de altă parte, cu privire la dreptu-
rile şi indatoririle ce reveneau ambelor părţi pentru folosirea în comun
a fortificaţiei de la Vurpăr 410 • Se predzează că la cererea „fraţilor creş
tini noi, s-a îngăduit ca cele două rînduri de case construite mai înainte
(clupă 1622), din îngăduinţa celor două oraşe, în cetatea de sus (Felso-
var), în apropierea porţii mici secrete, ;şi pivniţa care nu demult au
tăiat-o în stîncă împreună cu casa din ,rîndul inferior care au cumpărat-o
de la Redekei Istvan, întrucît acelea le-au mai posedat şi pînă acum,
să le aibă urmaşii de acum înainte ... Pentru aceasta s-au angajat ca
atît în timp de pace cit şi de război, la bine şi la rău, vor suferi şi vor
suporta Împreună cu noi ... dind, ca să fie folositor, merinde, plată pen-
tru apărarea cetăţii sau pentru procurarea diferitelor lucruri necesare
şi altor îngrijiri ... între care mînuitul armelor, transportul poştei ...
Apoi, întrucît impozitul caselor din cetatea de sus fiind prescris la 10
florini, se va majora la 12 florini; în afară de acesta vor da halebar-
dierilor 12 pîini şi 2 perechi de sandale în fiecare an ... iar cheia porţii
mici, secrete, nu va mai fi păstrată de ei, ci de portarul halebardierilor".
Textul înţelegerii din 1638 este foarte important pentru cunoaşterea mo-
dului de organizare a cetăţii şi menţionarea celor două rînduri de case
care se păstrează pînă astăzi, precum şi pentru că redă felul de aprovizio-
nare a cetăţii cu cele necesare în vederea suportării unui asediu. Aflăm
clin document că cele :mai bogate familii din Vinţ şi Vurpăr posedau în
cetate locuinţe săpate în stîncă, al căror preţ era foarte ridicat.
Evenimentele din anii 1658-1662, prin care a trecut cetatea de
la Vurpăr, sînt consemnate într-un manuscris al comunităţii anabaptiste
de la Vinţu de Jos, păstrat în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia 490 .
Documentul, o adevărată cronică, relatează succint că în anul 1658
turcii au intrat în ţară, iar „oamenii au plecat în mare grabă în cetate
şi au stat acolo. Comunitatea a plătit pentru aceasta 115 florini". In
1659, oastea lui Rakoczi al II-lea a prădat Vinţul, iar populaţia a fugit
în cetate. Doi ani mai tîrziu (1661), au venit din nou turcii şi au ase-
diat Vinţu, însă „toţi au plecat în cetate. Duşmanul a vrut să-i ajungă
la trecerea podului peste Mureş, dar nu a reuşit. In cetate a izbucnit
ciuma şi tifosul, şi au murit 150 persoane numai din rindul comunită
ţii ... Au ieşit din cetate abia în 1662, cînd s-a primit de la paşa turcesc
o scrisoare să fie lăsaţi în pace". Însemnarea clin manusc_ris privitoare la
evenimentele din 1661 se confirmă prin relatările cronicarului turc Evlia
Celebi, ·care a însoţit oastea musulmană pentru a-l instala pe Apafi ra
principe al Transilvaniei. ,,Vinţu are o cetate puternică de piatră, pe
partea cealaltă a Mureşului, fiind aşerntă pe vîrful unui deal înalt. E
înconjurată de cele patru părţi dt' văi, coline şi dealuri mici" 481 .
478 Ki:ivary L., Erdely regisegei .. ., p. 115. Szentkatolnai Bokk Endre, Als6-
fehervdrmegye . helysegei, în Az Als6fehermegyei tărtenf'lmi regeszcti terme- es
szettudomcinyi egylet, vol. XIII, A:lba Iulia, 1904, p. 57.
m Szentkatolnai Bokk Endre, op. cit., p. 57 şi urm.
Biblioteca Batthyaneum Alba Iulia, mss. III/93, pp. 256, 257, 261, 265.
480
Mihail Guboglu, Din călătoriilr) lui Evlia Celcbi Î!l Trnnsiluunia, în Apu-
" 81
lum, V, p. 353.
13 - Forti'.:c<1:ii mc,lievale de piatr1 d,n secolele XIII-XVI 193

Către sfîrşitul secolului al XVII-lea, ştirile despre cetate sînt mai
puţine şi incomplete. La 29 august 1663, principele Mihai Apafi dă ordin
proprietarilor cetăţii Vurpăr (Zebernic) să cedeze două tunuri ale lui
Kapi,' pe care le-au adus de la Deva 422 . Szenkatolnai, într-un studiu, no-
tează că în 1688 s-a născut în cetate judecătorul loszinszky Iosif, şi tot
el preciza că în 1725 ea fusese părăsită de halebardieri, iar în timpul
răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan se mai aflau în cetate doar
cîteva încăperi în stare de folosinţă 48 3.
Acestea sînt ultimele ştiri directe despre cetatea de la Vurpăr. In
1725, cetatea a fost părăsită în'tr-adevăr, datorită unui mare incendiu,
identificat prin cercetările arheologice. Cauzele nu ne sînt cunoscute,
dar ar fi posibil ca cetatea să fi fost evacuată şi incendiată din ordinul
autorităţilor habsburgice. Existenţa ei nu mai era necesară, deoarece în
acel timp se construia la Alba Iulia marea fortificaţie bastionară.
Cercetările arheologice. Dată fiind importanţa acestei cetăţi şi opi-
niile contradictorii ale specialiştilor asupra datării ei, în anii 1966 şi
1967, Muzeul Unirii din Alba Iulia a executat sondaje arheologice care
au contribuit la lămurirea problemelor privitoare la datarea şi la fa-
zele de construcţie a fortificaţiei. Pen'tru acestea s-au executat 10 sec-
ţiuni totalizînd în lungime 446 m, cuprin:z!înd zone din interiorul şi
exteriorul cetăţii .
Stratigrafia. In situaţia dată, cînd documentele nu sînt suficiente
pentru a stabili începutul construirii cetăţii, analiza stratigrafiei şi a
materialelor arheologice recuperate constituie singurul temei pentru
datarea fortificaţiei şi a fazelor ei de construcţie. În general, stratig-
rafia din interiorul şi din exteriorul cetăţii este aproape identică în
toate secţiunile trasate. Surprindem la bază, pe stînca nativă, un nivel
de pămînt viu, galben-aiigilos. Peste acesta se suprapune un nivel de
cultură feudală, format din pămînt de culoare negricioasă, gros între
25-50 cm, marc'.ind primul nivel de folosire a cetăţii, în care s-au
descoperit urme de vetre de foc, fragmente ceramice şi monede
datînd din secolului al XIU-lea pînă în al XV-lea. In partea superioară
a acestui nivel s-au găsit rămăşiţe compacte de cenuşă şi cărbuni, ates-
tînd un incendiu general care a mistuit cetatea. Acesta reprezintă ni-
velul de cultură cel mai vechi al cetăţii. Al treilea nivel, foarte com-
pact, mai ales în partea interioară a cetăţii, este format din pămînt de
,•uloare gălbuie ames'tecat cu piatră măruntă, cărămidă şi fragmen'tc ce-
n:mice. El a rezultat din pămîntul scos prin săparea locuinţelor în zona
superioară a cetăţii, fiind depus ca strat de nivelare în partea inferioa-
ră a ei şi măsurînd îri grosime între 30-80 cm. Acest nivel datează din
secolul al XVII-lea, fiind acoperit de urmele unui puternic incendiu şi
de dărîmături, ee ilustrează părăsirea definitivă a cetăţii.
Descrierea ruinelor. Cetatea de la Vurpăr se încadrează în catego-
ria cetăţilor de. dimensiuni relativ mari, în formă de oval alungit, adap-
tat terenului, avînd lungimea de 225 m, iar lăţimea între 20-56 m
(fig. 31). Curtina, construită din zid pe piatră locală şi de rîu, încon-
joară cetatea pe trei laturi, în afară de cea de vest, care se afla deasupra
prăpastiei, la înălţimea de 18 m. Zidul are o gro•sime medie de 1,80 m,
K6vary L., op. cit., p. 215.

.ţ.s2
s Sze:1tkatolnai Bokk Endrc, op. cit., p. 56.
4 3
J.9,!
cu o fundaţie ·s1'abă, adîncă de 1,20 m faţă de nivelul de călcare, ajungînd ra-
reori pînă la stîncă. Pentru paramentul exterior fuseseră alese pietre cu
suprafeţe mai regulate, dispuse în asize, iar mijlocul zidăriei era format
din piatră măruntă. Curtina se păstrează mai bine pe latura de est, avînd
o înălţime de 2,70 m (pl. L). In apropierea porţii zidul curtinei a fost
străpuns de 4 orificii la nivelul inferior, care, după modul de ampla-
sare nu pot fi decît orificii de evacuare a apei pluviale. In zona · porţii,
în zidul curtinei, gros pînă la 3,90 m, fusese amenajată o poartă simplă.
Jn f.aţa intrării s-au descoperit resturile unui turn de poartă sau ale unei
barbacane, lungă de 9 m şi lată de 15 m, lucrare adăugată într-o fază.
tîrzie.
Asociat curtinei pe laturile de est şi de nord se află şanţul cu valul
de pămînt exterior. Sanţul are lăţimea de 4 m şi 1,50 m adîncime. In
faţa intrării, şanţul avînd lăţimea de 6 m, ,t aie stînca, izolînd cetatea de
restul culmii. Pe latura exterioară a şanţului se află o treaptă săpată în
stîncă, lungă de circa 3 m şi lată de 0,30 m, şi un prag pe care se spriji-
nea capătul exterior al podului mobil, care se lasă peste şanţ. ·
Interiorul cetăţii cuprinde un sistem de camere săpate parţial în
stîncă şi dispuse pe două rînduri, un rînd compact în partea superioară,
avînd oa limită margin<~a prăpastiei, şi un alt rînd, mai puţin compact,
în partea inferioară a cetăţii, lîrngă zidul curtinei. Această dispunere a
numeroaselor încăperi din cetate o găsim menţionată în documentul din
16381.84. Săpăturile arheologice au precizat şi un al treilea, rînd de ca-
mere, situate în zona centrală a cetăţii. In total s-au identificat 41 de
încăperi (numărul lor poate fi mai mare), care se remarcă printr-o mare
diversitate de forme şi dimensiuni. Astfel, înttlnim încăperi de formă
pătrată, dreptunghiulară şi circul.ară, de la dimensiuni mici, de 3 X 3 m
pînă la cele de 25 X 5 m. Unele sînt săpate în stiîncă în proporţie de 800/o,
iar altele numai în proporţie de 200/o. Camerele nr. 12 şi 14 au depen-
dinţe, încăperi săpate în întregime în stîncă. Zidăria exterioară este din
cărămidă, piatră şi paiantă.
Prin numărul mare de încăperi amenajate, cetatea de la Vurpăr re-
prezintă un exemplu tipic de cetate colectivă, folosită în comun de cele
fig . 31. Vurpiir. Planul cetăţii.
484 Ibidem, pp. 56-57 .
195
două aşezări. Încăperile săpate în stîncă oferă modele de adapt::1re la
condiţiile terenului.
O lucrare de o valoare deosebită a fost cisterna (p. LI). Plasată
aproape de colţul de sud-vest al cetăţii, ·cisterna fusese săpată direct în
stînca nativă. Are formă circulară, cu diametrul de 2,70 m şi adîncimea
de circa 10 m, neputînd fi golită în întregime. Partea superioară a fost
zidită pină la o înălţime convenabilă, fiind acoperită şi prevăzută cu
dispozitive de scoatere a apei. Volumul de apă strîns acolo putea îndes-
tula un număr mare de oameni mai multe săptămîni.
Etapele de construcţie. In ansamblu, curtina cetăţii de la Vurpăr
este ur.iitară, exceptînd construcţia de la poartă şi cîteva reparaţii se-
sizabile în partea superioară a zidurilor, la care s-a utilizat mai mult că
rămida. La curtină, la şanţul şi la valul de pămînt ce reprezintă prima
fază de construcţie a cetăţii nu se observă modificări. Stratigrafia ~i ma,-
teriale arheologice indică cu claritate două faze distincte de folosire a
cetăţii: Primul nivel, datat cu ajutorul monedelor începînd cu secolul
al XIII-lea (Ştefan al V-lea, 1270-1272 pînă la Matei Corvinul, 1465)
este întrerupt brusc de urmele unui incendiu care a mistuit cetatea, pro-
babil la începutul secolului al XVI-lea. Credem că la acest 'lucru se re-
feră şi Reichersdorfer 485 , deoarece incendierea şi părăsirea ei s-ar fi
putut întîmpla după 1526, în timpul luptelor interne între partida lui
Zapolya şi Ferdinand de Habsburg. fo ceea ce priveşte data construcţie'.
cetăţii, analiza materialelor arheologice, datate cu monede, ne îndrep-
tăţe~te s-o încadrăm imediat după marea invazie tătară, documentul din
1248 putînd consemna deja existenţa ei. Ea s-a ridicat, probabil, în mare
grabă, de către cele două aşezări, în urma tragicelor consecinţe ale in-
vaziei tătare. Prima fază de folosire a cetăţii se încheie la mijlocul se-
colului al XVI-lea. Cetatea rămîne în stare de ruină pînă la începutul
secolului al XVII-lea, ceea ce-l determină pe principele Gabriel Bethlen
s-o dea „noilor creştini", să o apere. Ei au făcut acest lucru cu consim-
ţămîntul celor două oraşe, care au admis s--0 folosească în caz de pri-
mejdie. Reglementarea din 1638 confirmă .această situaţie.
Nivelul al doilea precizează stratigrafic existenţa în cetate a unei
activităti constructive deosebite în secolul al XVII-lea. Numeroase ma-
teria'.e ~rheologice şi un număr de 12 monede datează foarte bine acest
al doliea nivel de utilizare a cetăţii de la Vurpăr.
Urmele incendiilor, prezente pînă la suprafaţă, marchează în2etare,1
folosirii cetăţii la începutul secolului al XVIII-lea.
Cetatea de la Vurpăr este importantă şi pentru că reprezintă proto-
tipµl unei cetăţi ţărăneşti depăşind dimensiunile obişnuite ale cetăţilor
din secolul al XIII-lea şi întrunind elemente comune cu ale altor forti-
ficaţii din :1ceeaşi epocă: Săsciori, Gîrbova - cetatea din pădure - , Si-
bişel etc., cc• sînt considerate primele cetăţi ţărăneşti din Transi1va-
nia4ij6. ·
4s.:; Schwandtner, op. cit., p. 778.

488 Gh. Anghel, Cetatea feudală de ia Vurpă1·, în Apulum, XI, 1973, pp. 296-
-298.
MITTELALTERLICHE WEHRANLAGJ<.:N AUS STEIN IN
SUDWESTSIEBENBURGEN (XIII.-XVI. JH.)
Zusammenfassung
Vorliegende Ar·beit enthălt vier Tei!e: I. Die Entwicklung der gemauerten

Wehranlagen in Sildwestsiebenbii,rgen im XIJJ.-XJV. Jahrhundert; IJ. Dir. Ent-
wicklunu des Befestigungssystem.~ in Sudwestsiebenbilrgen im XV.-XVI. Jahr-
hundert; III. Die Rolle und die Organisation der mittelalterlichen Wehranlagen in
diesem Gebiet und IV. Alphabetisches Verzeichnis der Wehranlagen in Sud-
westsiebenbilrgen: Geschichte. friihere Forschungen und Archăologie, Bauphasen
und Schluilfolgerungen.
In einer kurzen Einleitung wird der Rahmen unserer Forschung, d.h. die
mittelalterlichcn Steinburgen aus den Kreisen Alba und Hunedoara festgelegt. Es
handelt sich um ~2 Ki:inigs-, Adels-, Stadtbefestigungen und Bauernburgen. Es
wurden nur die Anlagen vorgestellt, die wenigstens teilweise erhalten geblieben
sind.
I. Die Entwicklung der gemauerten Wehranlagen in Sildwestsiebenbilrgen im
Xlll.-XIV. Jahrhu11dert behandelt mehrere Themen. Es werden einige Angaben
uber .die Vedeihung des Baurechtes und des Besitzerrechtes gemacht. ln der Uber-
gan::rszeit zum Feuda!ismus waren die Erd- und Holzbefestigungen Gemeinschafts-
nrbei ten, die von elen Wojewoclen wie von den Dorfgemeinschaften in gleichem
MaBc benutzt wurdcn.
Nach df't' Erobf'rung und Eingliederung Siebenblirgens in das ungarische
Kon'gsrcich wur dieses Rccht den ungarischen Ki:inigen vorbehalten, die es teilweise
ein:gen Arlligen gewiihrten.
Im weiteren werde:i. einige Urkunden erwăhnt, die beweisen, dal3 <liese~ Recht
diesen zumindest bis zum Tatareneinfall von 1241-1242 vorbehalten war. Nach
dies;:,m Datum ist nicht genau festzustellen, wem dieses Recht zustand.
Der Adel. einige Stădte, Kli:ister oder andere Gemeinschaften .erbauen sich
Wehranlagcn ohne die E'.nwilligung der Krone, indem sie sich die Wirren im un-
garischen Ki:ini,gsreich zunutze machen, die durch Tatareneinfălle, die Aufstănde
der Kumanen und die Deszpntralisierungstendenzen einiger Adliger entstanden sind,
Die ungc1rischen Konige sind gezwungen, die Tatsachen als solche anzuerkennen
und einigen măchtigen Adelsfamilien Bewilligungsurkunden zur Errichtung von
Steinfestungen zu crteilf'n. Beginnend mit dem XIII. Jahrhundert werden diP unga-
rischen Konige selbst die Bemlihungen einiger Stădte, Gemeinschaften und des
siebenbiirgischen Adels unterstlitzen, um sich vor dem tiirkischen Ansturm wir-
!rnnksvoll zu wehren.
Die sozial-.oki:inomischen und politischen Umstănde, die zur allgemeinen Ver-
'n'i tung der Steinburgen in · der zweiten Hălfte des XIII. und Anfang des folgenden
Jahrhunderts in Siebenbiirgen. flihrten, werden knapp umrissen. Neben den auf
Krondomănen errichteten Ste_inburgen (wie Hunedoara, Alba Iulia, Dl"va, Cetatea
de. Baltă, Piatra Craivii. Haţeg) enwtehen, hi:ichstwahrscheinlich ohne Einwilligung:
der Zentralmacht, in Sti-dwestsiebenblirgen weitere Burgen. Sie wurden auf den
,,usgedehnten Domănen des Bischofs und des ri:imisch-katholischen Kapitels von
WeiBenburg oder von einigen Adelsfamilien aus Cîlnic, Colţeşti, Gîrbova, Stremţ
u.n. P:-riC"htet. ln diesem Zuge stellen wir auch das Auftreten der rumănischen
Knesen und Wojewoden aus dem Haţeger La,nd fest, die Steinburgen bauen, um
sich vor den fremden Einfăllen und der Konigsmacht zu schiitzen.
Dt-r gesamte Festigungsproze13 -cler siebenbtirgischen Feudalgesellschaft erhăU
durch den Tatnreneinfall von 1241 einen h-arten Schlag. Dieser bewirkte •eine noch
gri:iDere· Anarchie. Siebenbiirgen wird unter -den Wojewoden Roland Borşa und
191
Laclis'.c!U Kan cin „re;.:;num Transilvaniae". Karl llober-t, der Konig von Ungarn,
s:!!1 skh gen6tigt einige Burgen un.d Kron<lomănen mit den Waffen dem sieben-
biir!!i,chen Adel abzuringen, der sie besetzt hatte. Das Auftreten und die Ver-
1Jreitun',! de:r Steinbefestigungen in Siebenburgen war zwei.felsohne von zwei Fak-
to,ren ·))edingt: die En,twiickhm.g de-r T.echnik, im besonderen der ,Feuerwaffen,
und {las Auftreten neuPr l'vlethoden der Belagcning · unei Verteidigung <ler Bur.gen.
Der Kirchenbau entwickelte si-ch ebenfalls. In den Stădten Alba Iulia. Sebes,
Cricil.u, Cetatea de Baltă und Aiud entstehen stattli-che Kathedralen und Kirche~
in rom•anischem un.ci gotischem Stil. Diese T.atsache laflt .auf .clas Vorham:lensein von
einheim:s-chen Steinmetzen in den Stădten und Dorfern schlieBen, die wohl auch
\Vehran'1agen bauten. Ein typisches Bespiel billdet di·e Burg von Tăuţi, deren Ste:in-
metze und Maurer von der Bauhutte der Kathedrale von Alba Iulia kamen. Ihre
·!\,feister:::eichcn sind auf den Steinquadern beider Bauten nachweisbar.
In den Stădten entwickelten sich das Handwerk und die Zi.infte. Der Adel,
die Stăd~e und selbst der K6nig waren bestrebt, ihre Kămpfer fi.ir ,die Vertei,di•gung
<ler Festungen gut auszustatten. Zu diesem Zweck stellt die Waffenschmiedezunft
alle m6glkhen Waffen her. Auch die Verwendung der Wasserkraft macht Fort-
schritte Die verbesserte Art, die Pferde zu zăumen und zu beschlagen, ermoglichte
('Îne raschere Fortbewegung des Heeres. So konnte eine entfernte Burg uberra-
sc-henderweise belagerf werden. Die Tataren verwendeten sehr geschickte Bela-
gerungsmethoden. Sie setzten Wurfmaschienen gegen die siebenbiir.gischen und
ungarischen Burgen ein. Rogerius beschreibt die Belagerung der Festung vori ·Ora-
dea, die. auch von Seiten einiger grofler Feudalherrn und des Konigs Beachtung
fand. Im XIV. Jahrhundert verwendeten auch sie einige Belagerungsmethoden, wie
die Quellen berichten. Es gibt viele Meinungen. bezuglich der Daticrung und des
Aufkommens de,· Burgen in Siebenburgen. Eine Gruppe Historiker wie M. J. Ackner,
Th. Streitfeld uncl K. Horedt datiert einige Burgen im Siidwesten Sieben-
biirgens (Săsciori. Gîrbova, Vurpăr, Cîlnic) Ende des XII.-XIII. Jahrhunderts. Eine
weitr'.re Gruppe, der V. Vătăşianu. R. Popa, R. HeiteL Th. Năgler und der Verfasser
angeh6ren. sind aufgrund von kiirzlich vorgenommenen Grabungen zu der SchluB-
folgerung .g elang;t, dafl d•as Befestigungssysiten in Siebenbilrgen sich in der zweirten
Hălfte des XIII. und Anfang des XIV. Jahrhunderts entfaltet hat. Der Verfasser
wcist am Beis.piel von Oetatea de Balta n'aieh, d,afl es Mibte des XIII. Jahrhunderts
sehr se.lten Bergfriede mit Erdwall und Graben gab. Dieses war eln Ubergangstypus
von tlen Holz- und Erdburgen zu jenen aus Stein.
Im SUdwesten Siebenbi.irgens sind die erslen Burgen in Deva 1268, Piatra
Craivii 1273, Tăuţi 1276, Subcetiate-Haţeg 1276. Colţeşti-Rimetea 1290, Ocna Mu-
res ,1-296 und Săs-ciori 1309 erwăhnt. Die weiteren Burgen sind auf Grund v:on
archăologischen Forschungen Ende des XIII. Jah1·hunderts datiert worden: Cîlni.c,
Vurpăr, Girbova, Săsciori u.a.
Ein Unterkapitel behandelt die Bautcchnik der Wehranlagen. Die Untersuchung
der Bodenformen, auf denen die Befestigungen dieser Periode angelegt wurden,
fi.ihrt zu dem Schlufl, daB jene, die einen naturilitchen Schutz biJden, voher.rschen:
steile Felsenhohen, Berggipfel und Anhohen, Ebnen und Sumpfgebiete u.a. Die
Stăd-te konnten sich diese Vorteile nicht zun,urt:ze machen. Die Bauherren rnuBten
and,er.! Losungen ,finden, wie W,assergrăben oder andere Hindernisse.
W;as die Bautechnik anbelangt, ist zu bemerken, diaB zur Errichtung der Turme
und Maue,·n FluBsteine und weniger Bruchstein verwendet wurde. Gwohnlich wur-
den fi.ir die Vorderflă-che der Mauern gr613ere Steine verwendet, und als Zwkksteine
setz~c man eine Masse, dic aus kleinen Bruch- und Flul3şteinen, Ziegeln und Mortei
bestand, ein. Selten baute man mit Ziegeln, aber recht hăufig wurde Baumaterial
aus romischen Ruinen (Steine und Ziegeln) verwendet. Ehenfalls selten wurde ein
leicht behauener Stein angewendet, z. B. in Hunedoara in der ălteren Phase. Die
Turme und Mauern haben eine unterschiedliche Dicke von 1-3 Metern. Der
Mi:irtel wurde sowohl kalt, wie auch warm au.s zersto13enem z;egelstaub hergestellt.
Die Beispiele sind zahlreich. Die Gewohnheit, Balken einzumauern. um die Stabi-
litiit der Mauern zu verbessern, ist vor allem bei Befestigungen, die auf Anhohen
stehen, i.iblich. Der Bergfried von Colţeşti hat im Mauerwerk ein wahres Netz von
Ei<:henbohlen.
Die Burgen aus dem XIII. und XIV. Jahrhundert entbehren fast jeder kiinst-
lerischer Zierel-emente. Es handt?lt sich lediglich um einige Steingewănde oder ein
gotisches Zwillingsfenster wie in Deva umd Cîlnic.
Ein weiteres Unterkapitel bezieht skh auf Katcq.orieft mul Typen von Burgen.
J·e rnach dem I3esitzerrecht wurden sie eingeteilt in: koniglkhe .Burgen (Deva, Pia-
tra Craivti, Hun,edoara, Cetatea de Baltă); Adelsburgen (Cîlnic, Colţeşti, Cetatea de
198
Colţ, Miiliieşti, Răchitova u.a.); Burgen, die . dorfachen ode:- stâdtischen Gemein-
schaft•.'n ,:,ngehorten (Seheş, · Aiud, Orăştie, Vurpăr, Săsciori u.a.).
· Vom architekton:schen Standpunkt au.s unterscheiden wir zwei groBere Katc-
gorien: · .Kastellburgen, mit verschiedenen Varianten, und \Vehranlagen, die von G<!-
rneinschaften l:lenutzt wurden. ,
Di,c kasteilartigen Wehranlagen haben geringere. AusrnaBe. Im Mittelpunkt
steht der Bergfried als letzte Zuflucht der Burginsassen. ber einfachste Typus ist
gleichzeitig der ălteste. Der aus Steinen errkhtete Bergfried ist von einem Wali
und eif!em Graben umgeben (Cetatea de Baltă, erste Bauphase, Răchitova, Subct•-
tate-Haţegi. Chronologisch folgt der Ber.gfried mit Ringmauer. jedoch ohne Wehr-
tiirine (Girbova, Piatra Craivii, Mălăeşti, Tăuţi u.a.). Eine Untergru'J)l]Je bilden die
Bi.ii-gen, ,e;lle neben dem Bergfried und Bering noch weitere Steingebăude und einen
Torturm (Cîlni,c, Cetatea de 'Colţ) h.aben. Eine fortgeschrittene Form ist die Eu.riţ
m_it zw:ei Bergfrieden (Colţeşti, Deva), wăhrend die entwkkeltste Phase die rcch-
tec:kige Burg mit Bergfried ist (Alba Iulia, dank der Verwendung der Dberreste
des romischen Kastrums, Cetatea de Baltă. zweite Phase, und Stremţ). Diese letzte
Phase ist im XIV. Jahrhundert anzu<:etzen.
Zu den Wehranlagen, die von einer Gemeinschaft benutzt wurden. zăhlen wir
einen ersten Typus von befestigten Stadtkirchen (Sebeş) vom Ende des XIII. -
Anfang des XIV. Jahrhunderts, dPr als Ausgangspunkt 'fur die weitere Stadtbek-
stigung cliente. Eine aridere Gruppe (Orăştie, Aiud) stammt aus dem XV. Jahr-
hundert. Zum zweiten Typus gehoren steinerne Fluchtburgen von betrăchtlkhem
AusmaB, die auf Anhohen liegen (Vurpăr, Săsciori, Sibişel, Girbova). Sie konnen
mit einem Turm ausgestattet sein oder nicht, der innerhalb cier Ringmauer steht.
Zur letzten Kathegorie gehoren Kathedralen und einige romanische und gotische
Kirchen aus dieser Zeit (Alba Iulia, Sebeş, Cricău), die mit Wehrelementen verse-
hen sind. ·
Das 1letzte Unterkapitel bezieht si,ch -a,uf die Befestigungselemente 1md ilire
Funlction bei den Steinburgen im Sudwesten Siebenbilrgens i,m XIII. und XIV .
•Jahrhundert. Das Hauptelemen:t der Kastellburgen ~tellt der Bergfried dar, ein
zentrales und reprăsentatives EJ.ement fur diese Epoche (Cilnic, Gîrbova, Mălăeşti,
Răchi-tova, Oolţeşti u ..a.). Der Bergfried weist unterschi-edliche Dimensionen auf
(von 5 X 4 Mete,r in Pia:tra Cr.aivii bis zu 12 X 114 Meter in 'Deva). Der Gr.undriB
ist meist rechteckig, aber es gibt ,a,u,ch polygonale Formen (Suboetate Haţeg und
wahrscheinlich Hunedoara in der crsten Phase). In dem von uns erfors;chten Ge-
biet trafen wir keine runden Bergfriede an. Es werden Bcrgfriede analysiert, die
aus mehreren Stockwerken bestehen. Sie dienten ·sowoh<I a'ls Wohnung fil.r den
KastaUan oder die Adel.sfamilie, ,aJ.s auch als Ietzte Zuflucht. Ei.n;ige Burgen hatten
neben dem Bergfried au-eh wei-tere Steinbaurben. In Dewi gab es mogliche,rweise
auch einen Palrast fur den Hof. Innerhalb jeder Ringmauer ist ein, manchmral in
den F•elsen gehauener Brumnen oder eine Zisterne zur \:Vasserversorgung (Tăuţi,
Piatre 'Oraivii, Vurpă,r) vorhanden.
Die Ringmau.ern aus dieser Phase w.aren aus Stein errichtet, aber man.che
hchielten auoh den Erwall bei. Die WM!e der ersten Phase von Ceta,tea de Baltă
urni von Răchi,tova i1berschritten nicht 4 Meter Breite und 2-3 Meter Hohe.
Eine Ausnahmc bildet der Burrgwrall von Subceta,te-Haţeg - 11 Meter Breite
und 4 Meter Hohe. Die Fundramente der RJingimauern waren bis zu 1,20 ·Meter tief,
oder es wurde di,rekt auf den Felsen ,a.uf kleine stufenra,rtige Pla-ttforrnen gebaut
(Tăuţi). Die Hohe der Ringma1Uern in dieser Zeil\1 war nicht grofler als 6-7 Meter
und die Brei.te 1-1,5 Meter. Sie sind mit Zinnen. Mauerzacken -und Wehrgang
versehen. Ringmaue-nn aus dem XIU.-XIV. Jahrhundert sin<l noch heute in Cîank
1
und Girlbova zu sehen. Wir gehen noch kurz auf die Tore der Befestigungen ein.
Es sind schmale Einschni-tte in die Dicke der Mauer, oder sie durchqueren das
ErdgeschoB eines lnnenturms des Berings (SăsCliori, Sibişel). Die Graben vor den
Burgen waren meist wasserlos - wenn sie in den Felsen einer Anhohe gehauen
waren. Sie konnten im Tirefland abe.r mi;t Wasser gefiililt werden.
Wir gelangen am Ende dieses Kapitels 7JU der Schluflfolgerung, dafl die
Befeshlgungsanlagen im Siidwesten Siebenburgens sich, von allen Gesichtspunkten
.aus betrachtet, in den gesamteuropăis,chen Kontex,t der romanischen und gotischen
Ba.ukunst eingliedern. Gleichzeitig sind sie auch ortsspezifisch.
Das II. Kapitel berilt:kskhtig die Entwiclclunr, des Befestigungssystems im
Sildwestcn Siebenbilrgens im XV. Jahrhundert und in der ersten Hălfte des XVI.
Jahrhunderts. Wie im vorhergehenden Kapitel stellen wjr zunăchst die sozial-oko-
nomischen und politischen Fakltoren dar, die diese Zei.tspanne kennzeichnen. Was
-die Zahl und Vielfalt der ,er,richteten Befestigungen anbelangt, ist es die :lirucht-
barste· Bauperiode aus ,der Geschichte ISiebe-nblirg,ens. Es wurden vorr,angig Wehi-an-
199
:agvn mit Koikktivcharakter errichtet: Stadtbcfestigungcn, Bauernburgen, \\"ehr-
k:rchcn. So erlcbt Siebenbiirgen eine ficberhafte Bautătigkeit, die dur-eh die vcr-
hcerenden Ti.irkeneinfăl'le bedingt war, die, beginnend mit dem Jahre 1438, -n:cht
mehr abreil3en. Na-eh dem Tode Iancus von Hunedoaroa, war die ungarische Krone
gezwungen, trotz allen Anstrengungen, die Verteidigung der Si.idgirenze Sieben-
bi.irgens den 'Bewohnern dieser Gebiete zu i.iberlassen: den Stădten, Dorfern, den
rum.ănischen Knesen ·aus dem Banat und Ţara Haţegttlrui. Es werden Bemuhungen
gemacht, neue Befcstigungen zum Schutzc der Bevolkerung und ihres Gebietes
zu errichten.
Unter den gegebenen Umstănden ist die Tenclenz zur Verbesserunu cier Waf-
fen und der Verteidigungs- und Belagerungsm,etJwden zu bemerken. Im XV. und
XVI. Jahrhundert werden die ă.ltercn Waffentypen wie Armbrust und Rammb&ke
verbessert. Gleichzeitig treten auch Feuerwaffen mi.t Metallkugeln auf. In den
siebenbi.irgischen Stădten Sibiu, Braşov, Blstnlţa gab es schon um die Mitte des
XV. Jahrhunc!erts Werkstătten, wo Kanonen gegossen wurden. Zahlreiche Zei.t-
<lokumente verzeidmen den Auftrag der ung.ark;chen Konige, ilmen W.affen zu
liefern. Die Tiirken verwendeten die Feuerwaffen mit g.roflem Erfolg ln der Be-
lagerung Belgrads und Konstantinope'ls. Sie setzten g•anz Europa mit cler Vielfal-t
und Qualităt ihrer Kanonen, die sie bei den Belagerungen wirkungsvoll <'ingesctzt
hatten, in Erstauenen. Die Siebenbw-ger i.ibernahmen selbstverstandlich die neuen
Verteidigungs- und Bclagerungsmittel. In den clamallgen U1·kunden wcrden MP-
thoden erwăhnt wie: die Sprengung von Miauerabschnitten mi·ttels Schie/3,pulver -
was Spezialkenntnisse in der Sprengung voraussetzte, schnelles A:1flilkn von
Graben, Ausheben von Ulliterirdiochen TUnnels u.a.
Ein ·anderes Unterkapitel beschăftig-t sicll mit der Lage der Vtiehranlagen,
ihrer Bautechnik und Meister. Wir weisen darauf hin, daJ3 die alten Bcf•·stigung,,n
ausgebaut und den neuen Bedingungcn .angepiaJ3t wurden, gleichzei,tig ;_,:itstehen
aber auch wei-tere Burgen (Şaro, Sebeş, Cri-cău, Aiud, Orăştie, Criva<lia u.a.). In
e,ster Reihe we.rden Stădte und Dorfer befestigt. Die ·al.ten Wohnstiit:te-n. die
nicht immer giinstig fi.ir die Ver<teidigung waren, wurden mit Maue:-n urr.geben.
Die Baumeister suchten effizientere Losungen. Diesen wurden zusătzlic:;e Vertei-
digungselemente hizugefi.igt: Wassergrăoon, andere Hindern,isse, vorstehe-r.de Ti.ir-
me, Vorwerke, die Ringmauern wurden verbreitert und erhoht (Sd,,,~, Dev-a,
Aiud). Neues 'Baurnaterial wiro verwendet: gebrannte Ziegeln fur die l\ia;Jc•!·n und
Turme (Băicaciu, Ji<lvei, Şona, Mănărade) und behauener Stein fi.ir die Mauer-
kanten der Tiirme und Sti.itzpfei~er (HunedQara, Deva, Şard, Cricău) ... Fiir die
Aufstockung der Ti.irme und die Wehrgănge wurclen im Inneren Balken verwen-
det. Die Baumeister verwendeten Sti.itzpfei'ler und Pechnasen mit groJ3er Ge-
schickli-chkei-t, um hohe Mauern zu schiltzen (Deva, Hunedoara). Dieses beweist.
dafl es in dieser Gegend · Baumeister, Steinmetze, _l\l[aurer- und Zimmerleute von
beachtlichem Konnen gab, cleren Namen jecloch in cler "\.nonymitc\t get lichen
sind. Schon geg-en Ende des XIV. J,ahrhu-nderts ist zu bemerken, dafl die Befesti-
gungen in Siebenbi.irgcn hoher gebaut w-erden und auch gri:iflere Ausmafle anneh-
men. Dabei wurden cinige a:lgemeine Prinzipien bcfolgt, die in ganz Surop:a
gil1tig waren. Eines dieser Prinzipien war die konzentirische Anlage der Ring-
mauern. Auf diese Weise wurde Raum gewonnen (Deva, Tăuţi, Bălr:,ac:u). Der
iiuilere Ring war dermaJ3en ,angelegt, dafl er die Vcrteidigung von de;n inneren
Ring aus nicht hinclertc.
Die F,l.ankierung mit rechteckigen AtiJ3entiirmen war in Siebenbiirgen bere.its
seit dem Ende des 14. Jahrhunderts i.iblich (Sebeş) unde wurde im iolgenden
Jahrhundert wei.ter ausgebaut. Di-e Verteidigung der Ringmauem wurde weite,r
vervollkommnet: durch hăngende Wehrgănge, Krănze von Pechnasen u.a.
Ein năchstes · Unterkapitel wird den Kategorien und Typen rl.er Burgen
9ewidmet. Im allgemeinen wkd die Einteilung, vom architektonischen Stand-
punkt bctrachtet, beibeha1ten: kastellartige und Gemcin-schaftsburgen. Vio:e Bur-
gen vom ersteh Typus sind bis um die Mitte des XV. Jahrhunderts untergegangen
oder -aufgelassen worden (Pi,atra Cr-aivli, Tăuţi, Cetatea de Baltă, Sub-cetate-Haţeg),
weil sie den neuen Verteidlgungsprinzipien nicht rnehr entsprachen. Die ver-
bliebeneh wurden mit neueri Ringmauern ver-stărkt (Deva, Cîlni•c, Gîrbo,"a) oder
în Schiosser umgeba-ut (Hunedoara). Ein neuer Befcstigungsty:pus ersche:'nt: der
Grenztm·m bei Crivadia, ăhhlich dem Ha1ben Turm aus dem Alita'l. Sie sind
am Anfong des XVI. Jahrhunderts entstanden.
Von dcn Burgen mit Kol!ektivcharakter erwăhnen wir ·in erster l...inic die
Errichtung ausgedehnter Sta-:ltm~uern in Sebeş, die den Grol3-teil _der dam,2ligc-n
Stadt edafHen. Die SUidte Aiud und Orăştie ·J-cu-rrnen nt1:!· k•leinere Bc-~0~:fr,rnn.,;en
«ufbauc-n, d;e zun:i.chst,nur ·.die Kirchc eini;,·hileneri, .ibcr im:ner w'.cder i.;.'11„nt:uen
Forderungen •angepa.Bt werden. Die alten F1uchtburgen auf den Anhohen (Săsciori,
Sibişel) milssen aufgegeben werden, da sie der Bevolkerung nicht mehr -einen
entsprechenden Schutz bieten konnen. Die Einwohner7.ahl steigt aufs Doppelte.
Die Kirchen in der Dorfutitte werden jetzt befestigt, d•a sie leichter zu versorgcn
urni instandzuha-lten sind. Gleichzeltig kann ein Dberraschungsangriff nusgeschlos-
sen werden. Man baut vie1e befestig.te Kirchen. Wir unterscheiden zwei Typen:
1. Befestigte Kkche, wobei der Sakralbau nichit verandc-rt wird (Şard, ·Petreşti,
Sintimbru, Valea Lunga, Şona. Mănă,rade), 'SO!ldern von einem Bering umgeben,
mit Torturm und 2-3 flankierenden &i·tentnrmen versehen; 2. Zur Wehrkirche
um,gebaute Kirche (BAlcaciu, '8oz), der no~h eine Ringmauer m.:t Ttirmen him:u-
vefiigt wird. 1n BAlcaciu spiel.t der Chorturm die Rolle eines Redul.t, wahrend in
Boz die ganze Kirche rum ReduLt verwandel.t wurde.
Ein Unterkapitel bezieht sich auf Anlagen der Wehranlagen und ihre Funk-
t-ion. Die Tiirme und Kurtinen steHen die bedeutendsten Elemente der -Befesti- '
gungsanlagen dar. Wir bemerken, daB die Mauern von 1 Meter bis zu 2 ·Meter
Dicke anwa-chsen, ihre Hohe von 6-7 -auf 12 Meter und mehr steigt. Die ·alten
Rinirmauern werden erhoht (Deva, Cîlnlc, Girbova, 1Mălăeşti u.a.) und mit Stiitz-
pfei~ern innen und auBen versehen. Dic Flankierun?stilrme ordnen si-ch den
gleichen Forderungen unter und werdcn massiver uncl hoher. Die Turme mit
rechteckigem GrundriB mit einer Seitenlă-nge von 6-7 Meter herrS<'hen vor den
Rundtiitrmen. Letztere sind in Siebenbtirgen seliten anzutreffon. Das -SchloB von
Hunedoara ma-cht eine Ansnahme in dieser Bez\ehung. Die Tilrme ha:tten :1--.ţ
C'~schosse und rag.ten 20-25 Meter in die Hohe (Hunedoara). Eine bedeutende
I<:ntwicklung machen die Brustwehren und SchieBscharten mit. Die Verteidlgung
geschah von hinter der Brustwehr. Ihre Hi:ihe enreichte 2,50 und clie Dicke 1 Me-
tf.'r. Die Verteidiger konnten sich schnell in ihrnm Schutz von einer Sei,te zur
ander<.>n bewegen: ohne vom Feind gesehen Zili werden. Mit den Bo11en, Arm-
brusten und Feueirwaffen wurde durch die SchieBscharten geschossen, die sich
im Vergleich zu frilheren Zeiten um vieles verkleinern. Die AuBenmi.inclung wird
qncrgestellt, in Form von „V", ,,X" oder eines Schlilsselloches, d.amit die Feuer-
wa ffen leichter zu handhaben sind. (Sard, Aiud, Bălcaciu). Die alten Holzwehr-
giinge hielten nicht mehr stand und muBten allmahlich ersetzt werden. durah
hmsolengestiltzte, von erkerartigem Aussehen, aus Stein oder Mauerziegein ,-.re-
n igstens jene aus der ăuBeren Ver-te,jdigungslinie, wăhrend sie bei den inneren
beibehalten wurden (Băkaciu). Die bedPutendsten· Wehrgan?e sind im Schlo!3 von
Hunedoara anzutreffen und in den hefoestigten Kir-chen (Bălcac.iu, Boz), wo das
Reduit sich auf r1ie Bogen zwischcn den S:brebepEeilern stiltzit. Dic vcrwundharsten
7\fauerseiten werden duI"Ch Erker, die sich auf Steinknm;o,en oder auf <las Zie.rrel-
maurwerk dPI" Kurt.inen und Tiirme stiitzt. zusii:tzli.ch vc-rst~"irkt - aHE's Bauele-
mente, die slch im XVI. Jahrhundert ve,ralll!emeinern.
Die Bauleute dieser Zeit schenkten der Ausfiihrung der Befestgungstore
ihre besondere Aufmerks-amkeilt. 'Die Tore waren innerha'lb jeder Burg besonders
i(Ut befestigt_ Im XIV. Jahrhundert fiihrten die Tore im allgemeinen du!'ch das
Erclgeschol3 eines Turmes, cler im Inneren cler Ringmaucr stand. Jm XV.-:'~VI.
J-ahrhundert wird dieses System verallgemeinert. nur tdtt der Turm vor clie
Mauer -und erhal.t einen . offens,iven Chare.kte,r (S0.beş, Aiud, Bălcaciu, Şard, Cri-
cău, Hunedoara). Dieses waren durchwegs Toreinfahrten, die mitte:ls massiver
Torflugel aus Holz, die aber reichlich mit Eisennăge'ln versehen waren, ver-
sc-h!ossen we,rden konnten. Eln weiteres Hindernis war das FallgattC'r, das auf
dcr Auflenseite der Toreinfahrit herabgel,assen werden konnte (Şard, Bălcaciu,
Sebeş, Hunedoara). Einige Tore wurden zusătzlich von Barbakanen geschiitzt, vor
allem nach dem Gebrauch der Feuerwaffen. Sie wrairen rneist oval oder hufoisen-
fi:irmig (Alba Iulia, Sebeş).
Die Grăben rings um die Mauern stel'.Lten auch ein wichtiges Hindernis im
Falle eines Angriffs d-ar. Die Burgen, die auf Anhohen · gebaut waren (Hunedoara,
Alba Iulia, Crivadia), waren mit wasseirlosen Grăben umgeben. die in c'en f,'e'sen
gehauen waren. Die Festungen, die in der J~bcne lagen, wurden .von Grii~wn
geschiltzt, deren Brei,w; bis zu 20 Meter betrug und 3-4 Meter tief W<Irl'n (Sebeş,
Aiud, Stremţ, Şard). Manchmal wurde der Zugang zur Burg ilber Brucken ge-
sichert, die sich auf gemauerte (Deva, Hunedoara) oder Holpfeiler (Şard, Aiud)
stiltzten. In Deva hat sich teilweise die Ins-talation zur. Hebung der Zugbri.i.cke
erha!ten. Die Verteidigung auf gror:lere Distanz vor de:1 Mauern vervnllkommnete
sich durch die aHgemeine .Verbesse!·ung di'i· Feuerwaffr•n. Die schcinste Realisier-
::ng s:m:i die hiingenden \Vehrgănge und ::Ier Turm .,Nje boisia" aus Hnnedoara,
$5,5.0 m I.anq. t:ncl 2 m breit und 20 m hoch, um die Sildseite ,des Sch1osses, die-
den !7et;er,v-affi..-n sta:rk aust-1~~"!t,.,t war, bPsser. verleid:gen zu konnen.
Schluflfolgernd kann man feststeHen, dal3 die Wehrahlagen • aus dem XV.
Jahrhundert sich nicht sehr viel von jenen der · vorigen :Ahasen unterscheiden,
aber. dun;:h die generelle Anwendung der Feuerwaffen werden in der Vervoll-
kommnung dieser bedeutende Fortschritte erzielt. •Man erkennt d,as stăndige Stre-
ben der . Erbauer, die Maiuern rund Til:rrne widersbandsfăhiger zu giestalten, was
durch eine grof,ere Dkke aes Mauerwerkes und die bewul3te Ve1rwendung des
Prinzips der Turmflankierung erreioht wuroe. Was ·diesen Zeitabschnitt kennzeiich-
net, ist das Erscheinen und die Verallgemeinerung neuer Verteidigungstypen, insbe-
sonae;-e jenei-. die von Gemeinscha-ften errkhtet wurden.
Im III. Kapitel wird das Problem der Funktion und Organisierung der mittel-
alterlichen Burgen aus dem Xlll.-XlV. Jahrhundert in .Sildwestsiebenbilrqen
eriktf'rt. Wir hoben die Tat.s-ache hervor, dafl die Weruranl,agen von der mittelalter-
lichen Gesel'lschaft geschaffen wurden. Sie wiooer~piege1n den Kam.pf zwischen
dem. beiden entgegengesetzten Klassen - Feudalherrn und Horinge. Die ăltesten sie-
benbLirgischen Wehranlagen, die konig,lichen We;hranlagen vor al!lem, wie die
Quellen berichten, ilberl:agern ăltere rumănische Verteidigungsanlagen aus Holz
und Erde (Alba Iuli<a, Hunedoara). Ebeniia1'ls stellen wi.r d,ie Vermehrung der
Konigsburgen in den Kom-Haten nach 1241 fest, ails je drei in den Komi·taten
Alba und Huned.oara entstanden, im Vergleich zu je einer \Vehranlage in der
,·orhergehenden Zeitspanne. Die konigili,chen und adligen Wehrsysteme habten
zv,rei grundlegende Funktionen: ei.ne mi'1itărische und eine wirtschaftliche. Durch
die ·erstere bewirk,te die Zentralmadht eine Festigung ihrer Autoriită.t in ,den
Komitaten. Einige Festungen w.aren zuglei,ch auch administrabive Vortllr,te de;-· be-
treffenden Komitate (Deva, Alba Iulia, Cetatea de Baltă und Haţeg). Dje Besatz-
ungen dieser Burgen nahmen 18.Il den Feldzilgen der Zentralmacht und der sie-
benbilrgischen Wojewoden i'm Land und a111swărt.~ ,tei11. So beteiligte siich der
Kastell-an von Cetatea de Baltă an dem FeJdzug des •siebenbilrgischen Wojewoden
gegen den F-ilrsten der Walachel V,laicu im Jahre 1369. An:dere konigliche Wehran-
lage hatten die Aufgabe, die Grenzen des Reiches zu schilt7,en (SubceitJate-Hateg,
Crivadia) uncl waren gleichzeitig aber auch filr die Zolleintreibung zustănclig.
Die wirtschaf;tli.che RoHe der Ktin.igsburgen ist aus ,ihrer An:tage ersicht-
lich: oft waren sie ,im Miittelpunkt von ausgedehnten -und <l'eichen Gebieten
errichtet, die nicht wenige Einnahmen durch die Ausbeutung der NatJU:rschătze
und der Htirigen erziel-ten. Andere konig,liche Verteidigungsa.nlagen wurden în
der Năhe von Bergwerken und Sialzvorlrommen erTichtet "(Ocna Mureş, Hune-
doara), um deren :Schutz zu gewăhrrileisten. Im XIV.-XV. Jahrhundert begjnnen
sich die Gi.i-ter dieser Konigsburgen dua,,qh Schenkungen des Konigs zu zerstilckeln.
Dies ,filhrte dann unmittelbar zu ihrem VerfuH (Piatra Crai-vii, Haţeg. Cetatea
de Baltă).
Die Wehranlagen des Adels hatten dieselben Attl"ibutionen, doch beschrănkte
sich ihre Autorităt nur auf ihren Besitz. 'Dieses sollte die Macht des Adels gegen-
ilber den Hor:igen verkoi,pern und ein Ausdruck personlicher Unabhăngigkeit des
Adels g,egenilber dem Konigshaus rund dessen RiV'alen sein. Im Fa.l~e von Aufstăn
den der Massen, w.ie aiuch gegen innere und ăuflere lJberfălae war es ein
Zufluchtsort. Es ist bekannt, daB die sozil8'1€il1 Eirhebungen und Bauernaufstiinde
in Siebenbiitrgen 'Sich oft gegen die WehrainLagen des Adeils riichteten. Die a.u:fstăn
dischen Sachsen greifen 1277 Alba Iulia an, die rUIIIlăn:ischen Knesen ,aus Filieşti
greifen im Jahe 1326 zusammen mit der Gemein:schaft den Kastellan von Tăuţi
an, Dojas Aufstiindische stilrmen die Burg Colţeşti. Gleichzeitig aber bdegen Ur-
kunden, d'al3 die einen wie auch die 811lderen Blllrgen ein Ort der strengen Ver-
w.ah.rung von Wideinvi'tligen waren (Colţeşti 1452, 1514, Hn.medoara 1514). Von den
Adels- und Konigsbu.rgen g.ingen nicht seltein Konflikte zwischen dem sieben-
bi.irgischen Adel ,aus. Wir ednnern diaran, daB im XVI. Jahrhundert die Piatira-
Craivii-Burg, wie a.uch ,a,ndere konigliche Wehranilagen, den Ausg,angspunkt zu
Feldzilge-n gegen die Befestigungen und :Besi:tzungen des Weiflenburgen Bifltums
bildeten.
Die BUJrgen der Gemeinschaliten boten schon im XIII. J•ahrhundert fur dle
Bevălkerung ihrer Umgebung Schutz gegen fremde Einfă'lie und Ubergriffe.
Bauernbu.rgen des XIII.-XIV. J,a.ha-,hunderls siind in Săsciori, Vurpăr, Sibişel,
K-Îll'chenburgen des XV.-XVI. Jahrhunderts in Cî'iicău, Şartl, !Bălcaciu, Boz, Milnă
rade, Şona, Valea Lungă und befes1ligte Stădte Sebeş, Aiud, Orăştie. Um die
Verteidigungsfunktion der lrollek,tiven Wehmanlagen hervorzuheben, ist es hin-
reichend, wenn wk aus der Urkunde Konigs Wl1a.di.sla,us II. aus dem Jahre 1516
zitieren, wodurch ersichtlich ,ist, daB dieser Mittel bereitstellte, die Festung Al.ba
Iul.i:a wieder aufzubauen: ,. ... fur das al1gemeine Wohl und EUrer dr1ngenden
Verteidig-ung und fiir den Schutz der ganLlefl 1Bevollrenmg aus dem Gebiet".
'202
Die m: ttcla~terhchcn Wehrian iagen hatten auch eine IK•deutende Wohnfunktion.
P.ie Kastellburgen, seien es kănigliche, adlige ·odei' knesiale, hatten · ·als zentrales
E1e·ment · ei.-nen măch-tigen Tll!rm - _den Bergfried - , der g,leichzeitig auch die
Woh-ngeschosse des Besi:tzers oder Kastellians beherbergte. Als Beweise in dieser
Riehtu:ng gel-ten mehrere Kamine (Cilnic, Cl:rlţeşti), der ~u&lre und_ cinnere Verputz
q_(('se, _ Wohnrăwne (Mălăeş:ti, Cetatea de Colţ), wie auch das V.orhandensein
architekbon-ischeJr Zierelerriente (CHnilC, Deva, Tăuţi). Einige \V,ehran,J:agen dieses
Typus wµrden s-chon am Ende des XIII. Jahrhun,d-erts mit Bau.ten _(Deva, Cîlnic)
zum Wohnen oder mit Vorirat.srăumen versehein. In den fdlgenden XIV.-XVI.
Jah:·hu.n.q.erten verl'iert der Beirgfried seine 'Bedeurtung als Woh-nraum. Diese Funk-
ticn făl~t · "den .&iuten zu, die sich famerhalb jeder Burg sta,rk vermehrten. Das
SchloJ3 von Hunedoara war im XV.-XVI. Jahrhundett'it eine wahre Adelsresidenz,
ve-!·;{iei-chbar mit den g-răf3eren Atnlagen des Abendliandes.
Die !Burgen der Kollektiv,ităten, die auf A,nhăhen errichtet WUJ·den, ha-tten •
auch e:n~ stăndige 15-esatzung und jene, die von M,arktf.lecken und Stăd.t-en oder
um Kirchen errichtet wurden (Aiud, Sebeş, Orăştie), hatten neben rder Besatzung
auch Wohnrăumlichkeiten fik den Pfarrer, Kanonikus und moglicherw-eise auch
fud· anden~ Beamte.
Beginmmd miit dem xvi. Jahrhuno.er;t werden die Wehranlagen der Kdllek-
ti vi tăten vorherrschend in der mihtărischen Ar!chitektu,r von Sildwesrtsiebenbilr-
gen, insbesondere die Kirrchenburgen (Cricău, Şard, Şona, Valea Lungă, Sîntim-
bru u.a.), die teilweise neben der Verteidigungsrolle auch bewohnt waren. So
wuchsen sie zu wahren Mirttelpunkiten der Gemeinschalften hera111.
Im letzten Unte!rkap·ilt-eil wird aUlf die Organisierung der mittelalterlichen
IJ1iruen ein,gegangen. Im allgemeinen hait sich diese vom XIII.-XVII. Jahrhun-
dort nich:t oder nur wenig verăndent. Es haben si,ch blol3 einige Attribu-te verăn
dert, dafilr aber vergrăJ3erte sich jede Ga,mison mi-t fla.chpersonal. Die kănig
lichen ·und adligen Wehranl-agen ha-t-ten an ihrer Spi-tze einen Kastellan, der vom
Kon•ig, Adel oder Wojewoden ader dem Eigentiimer der Burg ennannt wurde.
Dcr KasteUan der Alba Iu!iaer Hefestigung w,unde vom siebenbilrgischen Bischof
ernannt. Uer Kastellan munte ein Vertra1Uensma11rn sein und id·ie e.rhal-tenen Be-
fehle ausNihrnn. Manchmarl hatten die konigHchen Burgen •als Kastellan bedeu-
tende Personli'chkei,ten, Wojewoden, Kncsen und an-d-ere.
ln ,anderen Fălien erwă:hnen die Urlrunden zwei Kiastellane (Piatra Craivii
1326, Deva 1384, 1368, Colţeşti 1464), wobei einer v,jn diesl'n Stcllvertretcr oder
Pro'Jlsor wair, der sich mit der Verwialtung beschăftig,te. Sie hatten mehrere mili-
tărischP, aber auch wi•rt.schaflW.irche und geri-chrtLiche ,Befugnisse. Die militărischen
bezogen si,ch •auf die Rekrutierung, Ausbildung un'.CI 'Bcwaffnung der Besatzung.
An den Feldzilgen des Kănigs innerha:ib und .aul3erhalb des Landes muf3ten sie
teilm~hmen. Die gerichtlichen Befugnisse c:•.rstreckten skh nur auf d•as Gebiet der
Bur;;. l\-lanchmal hielten aber clie Kastella~w cler Haţeger unei Devaer
Bur;.: Geri-cht mit de,n rumănis-chen Knesen (im XV. und XVI. Jah,rhunder,t) und
besch:<1gnahmten diesen ihren Besi.tz. Mehrcre Male stehen kăni-g!J.iche 'Burg-
kastE'lJane als Vertreter der Krone neben den Vertretern <les Ka.pitels (Plratra
Cr-aivii 1313, 1319) bei Haittertstrei:tigkei,ten, um Besitzungen und Dfuf.e.r, sowie
auch bei Ente-ignu-ng oder \V,iedereiosetzung einer Person durch wojewodalen
Richt'>µruch. Seit clem Ende des XIV. Jahrhunderi geht die Gerichtbarkei.t ganz
auf den Proviso,r ilbeir. Zu den wir;ts-chaftlichcn Aufgaben der beiden Kas'tellanc
gehci,tc die Verwaltung der Burggi1ter, die Ve-rsorgu:ng der Bu,rg und die Buchhal-
tung i.iber Einkilnfte und Ausgaben. Die Kastelfane wu,rden in Naturalien und
Gelct en.Uohnt.
Um die KănJgs'l:>mgen herum -lebten zwei soziale Kategorien, wie die Quellen
berid1ten: d:ie Horigen der Burg und die Burgleute. Horig,e der Burg werden
120d in A!ba Iulia erwăhnt und die Burglel.llte 1269, 1282 in Alba Iulia und 1270
in Cetatea de Baltă.
Die Burghorigen wa.ren eine .prrivilegier:te sozia:.Ie &hiicht, die gegen Ende des
XIII. Anf•aA.g des XIV. Jahrhunderts versdlwinden wkd, sei es dtal3 Sli.e von den
Burg,Ieuten assimHiert wiro, sei es dailJ @e in die Reihen des -ni~dgen Adels
eingeht. Die Burgleute waren die eigentliche Ba;uernschichit, die Arbei,tsleistungen
erbringen muBte, Abg,aben in Fonn von Nailluralien und von Geld zahlen und
Mi•litărdienst verrichtern mu13te. Sie verarmen und wurden im XIV. Jaihrh:tmdert
glekh den ausgebeuteiteil Horigen.
Dber die Besa~ung der Burgen haben wi.r wenige dokumen.tarische Belege.
Bis ins XIV. Jahrhunde,rt zăhlte die Garnison ii'n Friedenszeiten nicht mehr a,ls
20 Personen (Şoimuş hatte 15-14 14 Verteidigen, Lipova 20). Durch die Verallge-
mei:nerung der Feuerwaffen vergrof3ern silch i!m XVI. und XVII. Jahchunderl
203
au-eh die Besatzungen. ln K-ricgszei.ten wu-chs 1h,re Anzahl _bedeutend, duroh die
Anwesenheilt tder Bewohne.r, cLie rings um die Burg wohnten. Die Baue.rnbur4~en
und . Wehrkirchen, sowie die befestigten Stădtc wurdien von allen wehrhaften
Miinnern verteidigt.
Die Wehran-lagen <ler Stadtc wurden von den Zunftmitgliedern v~rteid.igt,
so da/3 der Name der botreffenden Zunft, die den Tucm verteidigte, dif'Scm den
Namen gab; Kiirschner-, Schuhmacher-, Schneiderturm (Aiud, Sebeş).
Es bestand immer ein -bestimm,tes Verhaltnis zwischen den \Vehr.ainl-a..'!en
(Tiirmen, Wehrgăngen, F.rkern) und der Zahl der Ver,teidiger. Die Verteidi1nings-
anlagen waren dementsprechend ausgeba,ut. Dieses Prinzip befolgen <1J)<: Befosti-
gungen in Siebenbiirgen auch im XIII.-XVI. J~hrhunidert.
ALPHABETISCHES VERZEICHNIS DER WEHRANLAGE1'î

IN SUDWESTSIEBENBURGEN
AIUD. Polygonale Ringmauer (120 m Lănge und 85 m Brei:te), cliE:- dic· Kirchi>
umschlo/3 und mit 9 Flankiierungstiirmen von kleinem Ausmafl ve.rstărkt war,
die teilweise im XVI.-XVII. Jahrlmndert umgebaUJt wurden und eine polygonale
Form erhielten. Die \Vehmnlage entstand im 15. Jahrhundert.
.4LBA IULIA. Die ăl-tere Burg ha:tte eine rech:teckige Form, <leren Lii:lgc
430-450 m betrug. Als Basis wurd.en teilweise die Fundamente und M-auern r!es
romischen KasteHs der XIII. Legion Geminia vierwenlclet. Die Anlage, so wie ,;1e
auf Plănen des XVII. und XVIII. J•ahrhunderts clargeste!H ist, hatte zwei Torc.
die mit inneren Tiirmen Yerstiirkt waren und Falltore hatten. Im XV.-XVH.
Jahrhundert wurden · zusctzli·che Wehrsysteme hinzugefiigt, unter andfin'm eine
Bastei in der Zeit des Fiirsten Gabriel Betblen. Anfang des XVIII. Jahrhunde.rts
wurclen alle ălteren Anlagen zum GroHtPil geschleift und eine neue Burg mit
Busteien erri>chtet.
B.l,LCACJU. (Kr. Alba). Kirchenburg m:t zwei konzentrischen M<l 1.,erringen,
de.r c•rste aus dem XV. Jahrhundert, der :,wPite Yom Anfang des XVI. .Jahrhnn-
derts. M:aJ3e: 8'.l m Litnge und 26 m. Breite. Da::; Chor der Kirche wurde befesti&,<t.
Davon haben s:ch die alten Holzelemente erha,lten.
IJOZ (Kl'. Alba). Kir,chenburg mit einfacher Mauer vom Anfang d.0s XVT.
Jahrhunderts. Die Kir-che s-amt Chor erhielt oberhalb einen kompakte11 W,chr-
block, der auf Kragsteinkonsolen aus Ziegeln ruht. Es ist eine cie1· be-cl. utend,.;ten
0
Wehranlagen im si.idwes.tU.chen Siebenbi.irgen.

CETATEA DE BALTA (Kr. Alba). Ki.inigliche Anlage aus der Mitte d<•s XLI'.
Jahrhunderts. Aus der ersten Phase stammt ein ,r<'chteckiger Berg,fried, d-er mit
G!'aben und \Val,l befestig,t war. ln der :,weiten. Befestigungsphase wu.rde d,:r
Turm behalten und mi:t einer rechteclcigen Ringmauer mit Graben versehcn
(3_0 X 30 m), die Anfang des XIV. Jahrhunderts datiert wird. In der zweiten Hiilfte
des XV. Jahrhundc-rts wu-rde das KasteH vom Ki.inig Matthias Corvinus an
Stefon dcn Grol3en verschenkt. Die Fiirsten der Moldau behielten d:esen Besitz
bis Anfang des XVI. Jahrhunderts, als er abgetr-agen wurdc. ·
CETATE..-1 DE COLT (Kr. Hunedoara) Bergfried cler 1okalen Kne!!en, dem
eine Steinmauer mit verschiedenen Innenan,lagen am Anfang des XIV., ·J,ahrhun-
derts hinzugiefiigt wuroe. Die AuJ3enti.irlllle datier~n aus dem XVII. :Jahrhund,~rc.
CILNIC (~r. Alba) Grăfenburg mi.t Bregfried und crund,em Stelnbering aus
der zweiten Hălfte des XIII. Jahrhunderts; Die AuJ3enmauern und der halbrounde
Turm der Westseite wurden im XV. Jahrhundert von der Dorfgemeinschaft crrich-
tet, in deren Besitz die Wehranliage iiberging. Die Kellinger Burg ist cine der
sschi.insten und gu,t erhaltenen Anlagen in Siebenbiirgen.
COLŢEŞTI (Kr. Alba). Adelsburg mit zwei Bergfriecien, der erste· aus dem
XIII., ller zweite· aus dem XIV. Jahrhundert: Die inneren Aniagen ent~tnnden
im XV. .Jahrhundert, und 'im XVII. '.Jahrhundert wm·cl(• im Tnnernhof ,.uf der
si.idwestli~hen Seite eine Bastei errichtet. Am Anfang des XVIII. .Jalrrhund•21ts
,vurcleh sămtliche Bau.ten geschleift. · ·
CFUC/1.U (K1·. Alba). Kirchenburg mit einer Ringmaucr, mit dr-ei Turmen
·/ort;iarkt, ,:von denen einer ein Torturm ist. Die Wehranlage entstammt dem XVI.
.Jahrhu.ndei·t. ·
CIUV4IJI.1l (Kr. Huned0ara). Rundei· Burgrturm, der im Jahre 1528 gebaut
V!llt'dl-' . . ·.,.. . . .
. DE.V 4, Konigiiche Burg, die urkund:Ii.ch schon 1269 erwăhnt w,urde. In der
<c-rs~en Pluse wunden zwei Ttirme mit Ringmauern verbunden, mit einer grofl,en
lnPE'nanl,age, wahrscheinli-ch, ein kleiiner Pala!>t, aHes noch im XIII. Jahrhundert.
In der Zeit von Iancu .von Hunedoara w:urden <ler urspriinglichen Anlage neue
W<>h!'e.:emente hinzugefi.igt, die ,in1 XVI. JahrhundPrt von einer neuen Ringmauer
eingescl)loşs,e_n wurden. Ein ·dritter Mauerring kam am Anfang des XVIII. hinzu,
mit baste;.a,·tigen Plattformen -auf der Westseite .. Es- war eine der bedcutendsten
We!,.,,anJagen Siebenburgens, die unabsichtlich im Jahre 1848 zerstort wurde.
GiRFJOVA (Kr. Alba). Grăfenburg mit Bergf,ried 1.md runder Ringmaucr
07 m Linge, 37 m Breite) aus dem XIII. Jahrhundert. Die zwei,te Mauer und
die gekrtiu1mte Torwehre datieren aus dem XVI. Jahrhundert, als · die Wehran~
lage in dep.,Besitz der Dorfgerneinschaft ilberging.
GfRDQVA (Kr. Alba). Die Burg im W.ald - băuerliche Wehranl<.1ge, die auf
einer Anhi:ihe. aus Stein erri:chtet wurde (90 X 30 m). Auf der Siidseite vor dem
T.;r befinden sich je zwei GJ,aben und Erdwălle. Sie wurden Ende .des XIII. oder
Ani'ang d~_XIV. Jahrhunderts errichtet.
HU !S EIJOARA. Konigliches Kaste11, urkrundlich am Anfang des XIV. Jahr~
htmderits erwăhnt. Teilweise. baute man das Schkll3 ai.lf die urspri.ing,liche Anlage
au~ der Zeit von Iancu· von Hunedoara und Matthias Corvinus aus dem XV .
.Tan:·hundert, . dem ein g<Ytischer Palast, irunide Tii,rme und eine Kapelle hinzu-
gefogt wurq.en. Es ist eine der schonsten militărischen Architekturanlagen in Sie-
benburgen. -\Veitere Befestigungselemente: Turme, eine Bastei, wurden vom Fiirsten
Gab:-ie'l Bethlen im XVII. Jahrhundert erri,chtet. .
JJOVEI (Kr. Alba). Kirchenburg mit einfachem Bering mit einem Torturm,
nllFs aus d~m XV. Jahrhunderit, im XVIII. Jahrhun-dert teilweise zerstort.
M}lLA.E8TI (Kr. Hunedoara). Knesenburg mit Berg'fried und II"Under Stein-
ma-uer aus dem XIV. Jahrhundert. Die ău.Beren Turme und die Erhohung des
Berings 5-tammen aus dem XV.-XVI. J,ahrhundert.
MA.NA.RADE (K.r. Alba). Kill"chenburg mit rundovaler Mauer (62,50 m X
X 50,25 m), die teilweise im XIX. Jahrhundert geschleift wurde. Sie hatte zwei
rnchteckige Tiirme von kleinerem Ausmal3. Die ganze An~age datiert aus den X:V.
JEhrhu.,dePt.
ORA.';,TIE. Steinmauer mit re,chteckigem Grundril3 (90 X 84 m), die tlie Kirche
um;;chloB und ·dle Rolle einer k!eineren Stadtbefestigung hatte und im XV.-XVIII.
Jahrlmndert entstand. Die Ringmauer hatte mindestens sieben Ttirme aus dem
XV.-XVII. Jahrhundert. Es ist ihr fast quadratischer GrundriB hervorzuheben,
der ei-n Unikat der st.ăd:tischen Wehranl~gen Siebenbiirgens tlarsteLlt.
JJETRE.';,TI (Kr. A1ba). Befestig,te Kir-chenburg mit einfachem, ovalem Be-
ring vom Ende des XV., Anfang des XVI. Jahrhundel'l:s.
PIATR,4. CRAIVII (Kr. A'1•ba). Konigsburg, die auf einer Anhohe (1.083 m
Hiihenlag-e) erri-chtet wurde uncl urkundlich schon 1272 erwăhnt wurde. Sie hat
einen Bergfried und eine kl,eine Hingmauer, die Ende 'des XIII. Jahrhundert ge-
bau,t wurde. Die zweite Mauer, auf de-r Westseite, kam im XV. Jahrhundect hinzu.
Da sie ihre Bedeuitung in der spă,teren Zeit verlor, wurde sie Anfang des XVl.
Jnhrhunderts abgetragen.
RACHlTOVA (Kr. Hunedoara). Knesia:le \:Vehranlage mit steinernem Berg-
fri€d, Graben und Erdwa,11 vom Anfang des XIV. Jahrhunderts. Zusammen mit
Cetatea -d~ Baltă und Subceta:te-Haţeg, -stellt diese den Ubergang zwischen der
militărische::1 Architektur aus Holz und Erde zu jener aus Stein in Siebenbilr-
gen clar.
SĂSCIORI (Kr. A,Iba). Bauernburg mi•t ovalem Gr.undril3 (149 x 45 m) mit
zwei inneren Tiirmen. Die Anlage datier.t vom Ende des XIII. Jahrhunder:ts.
SEBEŞ (Kr. Alba). Die erste Wehranilage wurt:Ie um die romanische Kirche
am Entle :des XIII. Jahrhunderts gebaut. Beginnend mit dem Jahre 1378, als die
Bewohner das Recht erhielten., ihre Stadt 2lU befestigen, wurde die Burg e-rweitert.
Es kamen Tortiirme hinzu, wie auch vier Ecktiirme miit rechteckigem Grundril3,
die kennzeichnend fiir die Burganlagen des beginnenden XV. Jahrhunderts sind.
SIBIŞEL (Kr. Hunedoara). 'Băuerliche Wehranlage mi;t teilweise unfertiger
Steinmauer mit quadratischem Torturm vom Ende des XIII. Anfang des XIV.
Jahrbunderts.
205
SlNTIMBRU (Kr. Alba). ~festig;te Kilx:he, die in der Zeit von ianou ,·on
Hunedoara wiederhergestellt wurde. Ovale Steinmaue-r von kleinem Ausmall, mit
ei-nem Tortu,rm aus Idem XV. Jahrhundent.
STREMT (Kr. Ailba). Adelsburg mit rechteckigem Grundrill (50 X 40 m), mit
quiadreltischen Eckiti.irmen, die quer an,gelegt sind. Auf der Si.idseite befindet sich
ein Bergfried, der spăter in eine Kapel,le umgewandeolt wurde. Die gianze Anlage
datiert aus dem XIV. Jahrhi.mder•t.
SUBCETATE-HATEG (Kr. Hun.edoairia). Konigsklastell, das urlrundlich 1276
erwăhnt wurde. ln der · Mitte befindet sich ein hexagonaler Bergfried aus Stein, tler
von einem Graben wid Wall wngeben wird. Eilltstehungszeilt: XIII. Jabrhundert.
ŞARD (Kr. Alba). Be!estigte Kiirche mitt •rundem Hering, der einen Dutch-
messer von 60 m hat. Die Mauer ist aus Flullsteinen errichtet und hait einen
Torturun auf der Nordseilte. I)altierung: Anfang des XVI. Jahrhunderts.
ŞONA (Kr. Alba). Ki,nchenlm.ste!JI m~t polygona1em Gmndirill, im XVIII.-XIX.
Jahrhu:ndert sbark veră:rrde.r:t. Es stehen noch kleine Rieste der ursprungEchen
Mauern und der Torturm. Die Wehran'1age da.tient aus dem XVI. Jahehuntlert.
TAUŢI (Kr. Afba). Die Burg wurde vom WeiBenburger Bischof noch 1276
errichtet. Si,e hat einen quiadratischen 'Bergfried, der aiuf einem Felsen fullt
und zwei Mauern auf der Nord- und Westseite. Un.ter anderen Wehrelcmenten
wurde in der ersten Hălfte des XVI. Jahr,hunder:ts eine Bastei errichtet.
VALEA LUNGA (Kr. Alba). Befesti0te Kirche mit oval-kreis.runder Ring-
mauer, die dem Gelănde angeglichen wurde (5'8 X 54 m). Sie hat zwei quadra-
tische Flankierti.irme im Si.idwesten und Nordosten. Die ganze Anlage datiert ,ms
der zweiten Hălfte des XV. Jahrhunderits.
VU RPAR (Kr. Alba). Bauernburg, die auf einem Berg errichtet wurde
(225 X 20-56 m). Sie hat einen Hering aus unbehiauenem Stein und einem ăulleren
wassenlosen Graben, die dem XIII. J•ahrhn.mdert a.ngehoren. In dem XV.-XVII.
Jahrhundert wurden ian Inneren, in drei Reihen, Wohnrăume hinzugefugit, einige
davon sogar in den Fels gehauen. In diese Burg fli.ichteten si•ch <lie Bewohner
von Vinţul de Jos und Vur.păr. So wie aus den Urkunden ersichtlkh ist, wa-r die
Wehranlage im 'Besitz dieser beiden Dorfgemeinscha:flten.
Ubersetzt von Hrigitte Rill
CUPRINSUL
CUVINT INAINTE. 5
Lista abrevierilor 8
CAP. I Evoluţa fortificaţiilor medievale de piatră din sud-vestul Transilva-

niei în secolele XUI-XIV 9
Dreptul de a construi cetăţi 9

Cadrul social-economic şi politic 11
Dezvoltarea tehnicii de construcţie, a armamentului şi a metodelor de
asediu în secolele XIII-XIV 13
Apariţia şi generalizarea cetăţilor de piatră din Transilvania ·16
Amplasarea şi tehnica de construcţie a cetăţilor 21
Categorii şi- tipuri de cetăţi 23
Părţile componente ale cetăţilor şi funcţiile lor 26
CAP. II Dezvoltarea sistemului de fortificaţii din sud-vestul Transilvaniei
în secolele XV-XVI 31
Cadrul social-economic şi politic 31
Perfecţionarea armamentului şi a metodelor de asediu 32
Aşezarea cetăţilor, tehnica de construcţie şi meşterii 34
Principii generale de forti.ficare 36
Categl!>rii şi tipuri de cetăţi 39
Părţile componente ale cetăţilor şi funcţiile lor 42
CAP. III Funcţiile şi organizarea cetăţilor medievale din sud-vestul Transil-
vaniei în secolele XIU-XVI 48
Funcţiile cetăţilor medievale 48
Organizarea cetăţilor medievale 59
CAP. IV Catalogu) alfabetic al fortificaţiilor medievale din sud-vestul Tran-
silvaniei 66
Aiud 66
Alba Iulia 70
Bălcaciu 84
Boz 87
Cetatea de Baltă 88
Cetatea de Colţ 94
Cilnic 98
Colţeşti 102
Cricău 106
207
Crivadia 108
Deva 110
Girbova {cetatea din comună) 119
Gîrbova (cetatea din pădure) 121
Hunedoara (castelul Huniazilor) l'.!-!
Jidvei 134
Mălăeşti 135
Mănărade 137
Orăştie 140
Petreşti 145
Piatra Craivii 147
Răchito va 153
Săsciori 155
Sebeş 15[)
Sibişel 166
Sintimbru 168
Stremţ 170
S_ubcetate-Haţeg 173
Şard 176
Şona 178
Tăuţi 180
Valea Lungă 189
Vurpăr 192
Rezumat în limba germană 197
Redactor: DORU OLTEANU

Tehnoredactor: L. HLAVATHY
Apărut: 1986. Bun de tipar: 18.03.1986.
Comanda nr.: 2675. Coli de tipar: 13.
Hirtie: velină 70 g/mp. Format: l6nox100
Tiparul executat sub comanda nr. 620/1985
la INTREPRINDEREA POLIGRAFICA CLUJ.
Municipiul Cluj-Napoca, B-dul Lenin nr. 146.
Republica Socialistă Romil.nia
Pl.~t., Aiud. Zid~de incintll. şi ţurnul:blănarilor, văzute de :pe latura· °de :sud.
PI. II. Aiud. Zid de incintă, biserica şi turnul blănarilor, vedere generală.
Pl. III. Alba Iulia. Zid de incintă al castrului roman şi vechii cetăţi medievale,
construit din piatră cioplită, vederea laturii de sud.
Pl. IV. Alba Iulia, Bastionul mii.re din colţul de sud-vest al cetăţii vechi, vedere
generală,
Pl. V. Alba Iulia. Bastionul din colţul de sud-est al cetăţii.~.
PI. VI. Alba Julia. Zid din vechea ceta.te, aflat în zona palatului princiar.
Pl. VII. Alba Iulia. Ancadramentul gotic al porţii
cetăţii de pe latura de nord.
Pl. VIII. Alba Iu-

lia. Anc:vlramentele
„porţii princiare" de
pe latura de su d.
PI. IX. Bălcaciu. Corul bisericii cu reduit, incinta cu turn de flancare, vedere gene-
rală de pe latura de sud-est.
Pl. X . Boz. Biserica fortificată, incinta şi clădirea porţii, vedere generală a laturii de sud.
Pl. XI. Doz. Biserica fortificată, vedere generală a laturii de est.
Pl. XII. Cetatea de Baltă-,,Lunca" . Vedere generală a zonei de amplasare a cetăţii.
Pl. XIII. Cetatea de Colţ. Vedere generală.

Pl. XIV. Cetatea de Colţ. Donjonul, vedere a laturii de est.
Pl. XV. Cetatea de Colţ. Turnul fortificat al bisericii de sub cetate.
PJ. XVI. Cilnic. Donj onul cetăţii, vedere a lattuii de est.
Pl. XVII. Cilnlc. Vedere generală a cetăţii pe latura de vest.
Pl. XVIII. Colţcşti. Cetatea, veclere generală a laturii de est.
.,• ·-
PI. XIX. Crh,adia. Cetatea, vedere generală.
Pl. XX. Deva, Cetatea, vedere generală a laturii interioare de 'lord,

PI. XXI. Devn. Cetatea, vedere generală a laturii exterioare de sud-vest.
PI. XXII. Dew,. Cetatea, poarta de vest,

Pl. XXIII. Gîrbova (cetatea din comună) . Vedere generală cu turnul porţii.
Pl• .XXIV. Hunedoara. Castelul Huniazilor, vedere generală din zona porţii de vest.
PI. XXV. Hunedoara, Castelul Huniazilor, vedere general[ a laturii de vest, cu
palatul şi galeria suspendată.
PI. XXVI. Huuedunru. C11..'\t.elul HU11inzilor. tunl\u e.'lterinr „Kye
Pl. XXVU. Hunedoara. Castelul Huniaz.ilor, gllleria suspendat!, detaliu.
PI. XXVIII. l\Iăl:'ieşti. Donjo1,1µl şi curtina cetăţii, văzute de pe latura de sud-est.
PI. XXIX. l\Iănill'adc. Curtina şi turnul de nord-vest al bisericii fortificate, vedere

vedere iuterioară.
Pl. XXX. l\lănărade. Turnul de sud-vest şi curtina bisericii fortificate, vedere
exterioară.
Pl. XXXI. 01·ăştie. Cnrtiua şi turnul exterior <le pe lntnrn ele sud, vedere interi-
oară.
Pl. XXXII. Oră~e. Turnul exterior de pe latura de sud.
Pl. XXXIII. Orăştie. Turnul semicircular de pe latura de est.

l'l, XXXIV. Petreşti, Incinta bisericii fortificate, văzută pe latura de est.
Pl. XXXV. Piatr11 Craivii. Masivul stîncos pe care era plasată fortificaţia medie-
vală1 vedere genenµă,
PI, XXXVI. Piatra Craivii„ Fundaţiile donjonului cetăţii.
Pl. XXXVII. Răcbitova. Vedere generală a donjonului.

Pl. XXXVIII. Săsciori . Incinta cetăţii, văzută pe latura de vest şi turnul porţii
de est.
PI. XXXIX. Scl,cş. Incinta fortificaţiei oraşului, cu turnul „stncleutulni", vedere

exterioară.
I
,/ _, /
L· > .. ,..;t,_,.~
l
i
'
~----
I ·.
' -
'. ~;,'°
.. :» ..
~
; .
Pl. XL. Sebeş. Incinta şi turnul poligonal din colţul de sud-est, vedere exterioară.
.. ··•··•··•· • ····- .,,,.,.- . --. + ----. ··- ···- .,
PI. XLI. Sîntimbru. Fragment din incintă, vedere generală a laturii de sud-est.
Pl. XLII. Stremţ. Zidul curtinei exterioare a cetăţii de pe latura de vest.

Pl. XLIII. Strcmţ. Capela cetăţii, probabil parterul vechiului donjon.
PL XLIV. Suhtl'lnf.l', Ruinde clonjonulni.

PI. XLV. Şard. Biserica forti-
ficat ă,turnul porţii.
Pl. XLVI. Ti\uţ.l. Ruinele donjonului aşezat pe vîrfuhitîncU,

Pl. XLVII. Tăuţi. Zţdul de incintă al cetăţii, văzut pe latura de nord.
Pl. XLVIII. Valea Lw1gă. Curtina exterioară a bisericii fortificate, vedere

a laturii de sud.
Pl. XLIX. Valea Lungă. Curtina şi turnurile ext erioare ale bisericii fortificate de pe latura de vest.
Pl. L. Vurpăr, Curtina cetăţii, v!lzutl' pe latura e~erioar11 de sud,

PI. LI, Vwpăr. Cisterna cetăţii.

Anghel 1986 - Fortificatii Medievale de Piatra XIII-XVI

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anghel 1986 - Fortificatii Medievale de Piatra XIII-XVI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Copettă de Călin' Damian

Pentru cunoaşterea societăţii medievale româneşti, cercetarea f orti-

Cartea de faţă are un caracter monografic şi urmiireşte să elucideze

Deşi despre fiecare fortificaţie în parte se poate scrie o monografie,

AE = Archaeologiai Ertesito - Budapest.

EVOLUŢIA FORTIFICAŢIILOR DE PIATRA

Dreptul de a construi cetăţi

Pînă la cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal ungar, dreptul

'• DIR, C, veac XIII, II, p. 445.

Cadrul social-economic şi politic

Generalizarea fortificaţiilor de piatră din Transilvania coincide în

~ D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, vol. I, Bucureşti, 1968, p. 166.

reşti, 1973, p. 203.

Apariţia şi dezvoltarea sistemelor de fortificaţH din piatră în evul

Şt. Pascu, Meşteşugurile în TransUvania pma in secolul al XVI-lea, .Bucu-

w Şt. Pascu, Meşteşugurile ... , pp. 66-70.

,.~ lbidem, I, pp. 143, 146.

Apariţia şi generalizarea cetăţilor de piatră

Apariţia primelor cetăţi medievale cu ziduri de piatră în Transilva

:~• DIR, C, veac XIV, I, pp. 318-319.

2 - Fortifiealii medievale de piatră din secolele XIJI-XVl 17

.,:; Dl R, C, ·veac XIII, ·n, p. 180.

In alegerea locurilor pentru amplasarea cetăţilor medievale din zona

Potrivit· dreptului de ·proprietate,. cetăţile pot. fi clasifkate .în urmă­

:.i Şt Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1971, pp. 186-202.

61 DIR, C, veac XIII, II, pp. 187, 190-191, 269.

62 Nagy B. Margit, Vâ1'ak, kastelyok udva'rhcizak ahogy a regiek lcittâk XV11-

Cuno.scînd structura cetăţilor medievale din secolele al XIH-lea.

V. Vătăşianu, Istoria artei ... , p. 19.

65 Jean Wirth, Les chateaux forts Alsacienne du XII-e au XIII-e siecle,

DEZVOLTAREA SIS'rEMULUl pE: '. F0RTiFIC!\ŢII

Cadrul · social-ecQnomic şi poli,tic

cea.-in-ai fecundă de·Zvoltare a . ·forti•fisaţiilor Transilvaniei ... au

1526, ce s-a soldat cu zdrobirea regatului Ungariei şi transformarea Bu-

Perfecţionarea armamentului şi metodele de asediu

in prima jumătate a secolului al XV-lea, armamentul este în ge-

'' I. Dumitriu-Snagov, Ţările române în secolul al XIV-Zea. Codex Zatinus Pa-

3 - Fortificaţii medievale de pialră din s~colel~ XiJI-XVI

Aşezarea cetăţilor, tehnica de construcţie şi meşterii

în ceea ce priveşte aşezarea cetăţilor în secolul al XV-lca ţ;i al

° Călători străini ... , I,

ri V. Vătăşianu, Istoria artei ... , pp. 263-365.

Principii generale de fortificare

Cetăţile construite în secolul al XV-lea şi prima jumătate a seco-

tM I. Dumitriu-Snagov, op. cit., p. 119 şi urm.

21 Hurmuzaki, Documente, II, 2. p. 242; Balogh J., Az crciely re1wissance, (în

continuare Renai.ssance .. .), I, pp. 251-252.

Secolul' al XV-lea .şi prima jumătate a secolului at XVI-lea nu au

1940, pp. 4-25; E. Sigerius, SiebenbiJ.rgisch-siichsische Kirchenburgen, (ed. V), Sibiu,

Părţile componente ale cetăţilor şi funcţiile lor

Curtinele şi turnurile cetăţilor ridicate în secolul al XV-lea şi prim·-1

uşi simple de lemn, ca şi fortificaţiile de la Aiud, Cricău, Vurpăr etc.·

~;; Căl.ători străini ... , II, p. 343.

. .. In urma analizei făcute asupra dezvoltării arhite~turii militare tran-

Funcţiile cetăţilor medievale

Cetatea medievală reprezintă creaţia arhitectonică specifică societăţii

1 DIR, C, veac XIII, I, pp. 228; C, XIII, II, p. 50.

z R Popa, Cetăţile din Ţara Haţegului, pp. 54-56.

4 - FortilicaUi medievale de piatră din secolele XIII-XVI 49

ti D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, pp. 30-34; 188-190, 439-505; I. Pa-

H I. Pataki, op. cit., pp. 48-49.

in Transilvania, Cluj, 1947, pp. 31-38.

ii Entz G., Die Baukunst .. ., pp. 172-173.

Potrivit· dreptului de ·proprietate,. cetăţile pot. fi clasifkate .în urmă

unui turn pe drumul spre Vulcan, în districtul Hunedoarei, a luat mă