CAPITOLUL X

2.B i s e r i c a

În comuna Izvoru Bârzii se găsesc biserici in satele: Halânga,Puținei, Schinteiesti,

Izvoru Bârzii, Balotești, Schitul de sus, iar ca mânastire în satul Schitul Topolnitei.Se
prezinta o harta de asezare a bisericilor si manastirilor aflate in comuna Izvoru Barzii
Fig.1
2.1.Parohia Izvoru Barzii

2.1.1 Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Izvoru Bîrzii, Protoieria Drobeta Turnu Severin Nord

Parohia Izvorul Bîrzii este formată din două sate: Satul Izvorul Bîrzii şi satul
Răscoleşti. Satul Izvorul Bîrzii este atestat documentar din 29 aprilie 1646,
comunitatea începând să se formeze din timpul domnitorului Matei Basarab (1632-
1654), care l-a răsplătit pe unul dintre căpitanii săi, numit Lupu Buliga, în anul 1646,
pentru faptele sale de vitejie de la Finta cu o moşie. Acesta a împărţit moşia Izvorului
la cei doi fii ai săi: Petulea, partea de răsărit a moşiei, ce mergea până aproape de
Răscoleşti şi Curea, partea de apus a moşiei, pe care mai târziu a donat-o mănăstirii
Schitul Topolniţei. Satul Izvorul Bîrzii era compus din două sătuleţe: Curecea şi
Pătulani, după numele fiilor lui Lupu Buliga. Moşiei Izborul Bîrzii i se mai zicea şi
Tarovăţul. Numele localităţii vine de la izvoarele de apă ce izvorăsc din belşug de
sub deal, ,,bârza’’, de origine slavă înseamnă ,,repede’’, izvorul care curge repede.
Satul Răscoleşti îşi trage numele de la un refugiat sârb venit de peste Dunăre
după ce s-a răsculat împotriva turcilor. Aşezat lângă moşia Tarovăţ, şi-a făcut casă,
iar oamenii i-au zis ,,Răscol’’. În timp cei care şi-au construit case în această zonă au
dat naştere satului Răscoleşti. Parohia Izvoru Bîrzii este situată de-a lungul DC7 pe
versantul terasei din stânga Râului Topolniţa la 12 km de Drobeta Turnu Severin.
Parohia Izvoru Bîrzii deţine un relief cu o vegetaţie şi o reţea hidrologică
deosebite, având şi monumente de arhitectură valoroase, precum case din lemn,
elemente folclorice, biserica Sfinţii Arhangheli, precum şi crucile de piatră din cimitir
(sec. XIX), casa Nicolae Moşurlea, serbări şi nedeea satului.

2.1.2 Istoricul Bisericii parohiale

Biserica parohială din satul Izvorul Bârzii are ca hram pe Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavril. Este situată pe şoseaua ce leagă Drobeta Turnu Severin de
Mânăstirea Schitul Topolniţei şi, dacă satul este atestat documentar la jumătatea
secolului XVII –lea, pe la sfârşitul secolului la XVIII se poate vorbi de o bisericuţă
din lemn. În acest sens se păstrează un Triodion tipărit cu litere chirilice în anul 1798,
ce cuprinde slujba tuturor sfinţilor de la 1 februarie până la 31 august. În această carte
se găsesc două iscălituri din anul 1799, ceea ce denotă că mica bisericuţă din lemn, a
aparţinut secolului al XVIII-lea.
Pe la anul 1842 iscăleşte pe cărţi popa Vasile Mitrescu până în anul 1874 şi popa
Nicolae Popescu, anul când vine preot Gheorghe Lăzăroniu, care a construit în 1901
actuala biserică, din nou, de zid după cum se spune în pisanie.
Motivul care a determinat construirea noului locaş este foarte clar. O biserică mică şi
care avea peste o sută de ani, nu mai corespundea timpului. O biserică ce se potrivea
pentru secolul al XVIII-lea, nu se mai potrivea şi pentru secolul al XX-lea, şi după
spusele unor bătrâni care au prins-o în copilăria lor, reiese că era mică şi
neîncăpătoare, că lemnăria putrezise şi că se aplecase într-o parte, să cadă, ceea ce a
dus la construcţia noului locaş, foarte mare şi foarte încăpător.
Pisania bisericii precizează: ,,Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu patronagiul
Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril, s-a zidit din nou din temelie în anul 1901 cu
aprobarea şi binecuvântarea P.S. D.D. Atanasie Mironescu Episcop al Eparhiei
Rîmnicul Noul Severin în al XII-lea an de păstorie cu stăruinţa şi cheltuiala D-lor
epitropi Preotul Gheorghe Lăzăroniu, D. Bogoiescu, Ilie Petrovici, precum şi cu
cheltuiala tuturor enoriaşilor din com. Izvoru Bîrzii. S-a terminat şi pictat de D-l
Gheorghe Bărbulescu din comuna Tismana Gorj, în anul 1906, luna septembrie.’’
Biserica a fost construită de zid de cărămidă de 80 cm, în formă de cruce. În interior
are o lungime de 23 de metri. Pronaosul are o lăţime în interior de 7,5 metri. În naos
de la sânul stâng până la sânul drept sunt 12 metri, iar în altar sunt 5 metri.Înălţimea
bisericii,incluzând crucea, este de aproximativ 24 de metri.

Constantin Stuparu E l e n a B o g o e s c u (+1908).

Biserica are o singură turlă, din cărămidă, de formă octogonală, deasupra pronaosului
fiind acoperită cu tablă. Aici se află şi clopotul bisericii. Pridvorul bisericii este
susţinut de 4 coloane oferind un aspect arhitectonic deosebit.Catapeteasma este din
zid gros de 50 cm. În interiorul bisericii nu se află morminte, dar în afara ei, lângă
altar se află mormântul preotului G h e o r g h e L ă z ă r o n i u (+ 1918) şi al
familiei sale, al cântăreţului C o n s t a n t i n S t u p a r u, primul învăţător al
comunei Izvoru Bârzii şi familiei sale, precum şi al epitropului D. B o g o i e s c u
(+1920) şi soţiei E l e n a
B o g o e s c u (+1908).
În 1922 biserica a suferit distrugerea turlei în urma unui trăznet. Reparaţia s-a făcut
cu cheltuiala inginerului Gheorhe Dancău.
În anul 1940, din cauza unui mare cutremur, de asemenea a suferit stricăciuni care au
fost reparate prin contribuţia credincioşilor.
În anul 1974, în urma altui cutremur, atât catapeteasma cât şi turla au avut nevoie de
reparaţii. În anul 1995, pictura bisericii a fost restaurată de către pictorul Dragotă
Iose şi D. Vasile, după cum se observă în pisania de la intrare. După efectuarea unor
reparaţii la nivelul exterior al bisericii, pe 24 august 2003, biserica a fost târnosită de
către P.S. Gurie Strehăianul, preot paroh Gheorghe Matei, protoiereu Grigore
Petrescu. În anul 2014, la Biserica parohială au dost demarate reparaţii capitale,
având binecuvântarea P.S. Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. Au fost
sfinţite două cruci ce vor fi aşezate pe biserică. S-a înlocuit în întregime structura de
lemn a acoperişului la nivelul turlei folosindu-se tablă de cupru. Turla a fost
consolidată şi încărcată în întregime, iar faţada fiind finisată cu vopsea decorativă.
Biserica beneficiază de încălzire centrală şi de o magazie pentru depozitare. În anul
2015 se va schimba în întregime acoperişul bisericii.
Biserica deţine câteva cărţi de valoare atestată prin vechimea lor:
• Penticostarion, 1841, chirilică ;
• Minei (ianuarie, aprilie, iulie, septembrie, decembrie) 1862, chirilică;
• Minei aprilie , Bucureşti 1893;
• Minei iunie, Bucureşti 1894;
• Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie, ediţia a treia, Bucureşti 1903;
• Octoih Mare, ediţia a treia, Bucureşti 1916;
• Ceaslov, I.P.S. Nicodim, Patriarhul României, 1945;
• Liturghier, Preafericitul Justinian , 1956.
• Există şi un antimis din vremea I.P.S. Firmilian, 5 aprilie 1953.
Preoţii cunoscuţi care au funcţionat la parohia Izvorul Bârzii:
• 1842 – Pr. V a s i l e M i t r e s c u;
• 1874 – Pr. P o p e s c u N i c o l a e;
• 1901 – Pr. G h e o r g h e L ă z ă r o n i u;
• 1918 – Pr. I o n B o g d a n;
• 1935 – Pr. E u g e n T ă m î ş;
• 1947 – Pr. C a n t o l o g i u;
• 1954 – Pr. P e c a P e t r e;
• 1961 – Pr. V e r d e ş i N i c o l a e;
• 1971 – Pr. M a t e i G h e o r g h e;
• 2014 – Pr. I l i e s c u O c t a v i a n S o r i n.

Cântăreţi bisericeşti:
• Stuparu Constantin,
• Boiescu Mihai,
• Nicolae Troc,
• Petolescu Ion,
• Florescu Valentin şi
• Giurescu Liviu.
Epitropi:
• D. Bogoescu,
• Ilie Petrovici,
• Petolescu Ion,
• Sfetcu Vasile,
• Costea Emil.
2.1.3 Cimitirul se află în curtea bisericii încă de la înfiinţarea acesteia.
• Activităţi culturale şi filantropice
Biserica Izvorul Bîrzii deţine o bibliotecă parohială cu un important fond
de carte prin vechime şi valoare. Enoriaşii participă la pelerinaje organizate în
special la Mănăstirea Schitul Topolniţei, precum şi la alte mănăstiri. Se implică
în activităţile filantropice desfăşurate în parohie prin strângere de fonduri şi
alimente pentru F.C.M., sinistraţi, persoane sărace.
• Profilul actual al parohiei
Conform recesământului populaţiei din 2011, parohia Izvoru Bîrzii are 795
de enoriaşi.
Surse bibliografice:
• Istoricul Bisericii Izvoru Bîrzii, comuna Izvoru Bîrzii, judeţul Mehedinţi, anul
1968;
• Ministerul de Interne, Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Mehedinţi, Nr. 61/G
din 9 februarie 2000;
• Strategia de Dezvoltare Locală a comunei Izvoru Bîrzii, Judeţul Mehedinţi 2014-
2020;
• Monografia comunei Izvoru Bîrzii, judeţul Mehedinţi;
• Mateescu Milică Cristian, Managementul calităţii în sectorul public, lucrare de
licenţă, Drobeta Turnu Severin, 2010.
• Pisania Bisericii parohiale, precum şi înscrisuri pe pe cărţile bibliotecii parohiale.
• Viaţa bisericească în Oltenia, Anuarul Mitropoliei Olteniei, 1941
• Istoria Ţării Româneşti(1290-1690), Ed. Academiei, Buc. 1960

Pr. Paroh, Iliescu Octavian Sorin

 ISTORICUL BISERICII DIN PAROHIA SCHINTEIEŞTI

În satul Schinteiesti din comuna Izvorul Birzii.judetul Mehedinti.se află

biserica ce are hramul "Adormirea Maicii Domnului’’. Ea se găseşte în centrul
satului. În apropiere de biserică, din vremuri străvechi, se afla şcoala primara .Tot în
vecinătatea bisericii, pe vremuri, era locuinţa si mosia lui Gheorghe Danciu, unde mai
târziu a fost sediul Cooperativei Agricole de Productie, Izvorul Birzii. .
Deasupra uşii de intrare în biserică se află două pisanii, una scrisă cu litere
chirilice,în partea interioară a bisericii din anul 1862 şi alta scrisă cu litere latine , din
20 octombrie 1921.Din ambele pisanii reiese că actualul locaş de biserică din zid a
fost construit intre anii 1862-1864.Din pisania scrisă cu litere latine , mai aflam ca
înaintea ei a mai existat o alta, care nu era de zid, şi probabil din lemn.Existenta unei
bisericuţe din lemn este confirmată şi de spusele bătrânilor, care au auzit de la
bătrânii lor despre aceasta. Faptul că la această biserică s-au găsit cărţi de ritual vechi,
care au pe ele însernnări chirilice şi din anul 1873,adică cu mult înainte de construirea
actualului locaş de cult, ne confirmă existenţa unei bisericuţe din lemn. Atât fosta
biserică din lemn cât şi actuala biserică din zid au aparţinut secolului al 19-1ea şi
merită toată atenţia cuvenită.
 Printre motivele cele mai apropiate de adevăr, pentru care s-a construit actuala
biserică de la 1862 poate fi acela că locuitorii satului Schinteieşt, se găseau atunci pe
moşia unor boieri cu renume ca, Miculescu şi pentru care micuţa biserică din lemn
nu mai convenea şi cum boierii aveau la îndemană oricând pe clăcaşii lor, au socotit
de bine să ridice un locaş de închinăciune, mai mândru, mai impunător, pe vremea
aceea, când în general majoritatea bisericilor din satele de munte erau construite din
lemn care era si mai uşor de lucrat şi mai economic..
Într-un timp, când ideile revoluţionare de la 1848 cuprindeau tot mai mult teren
în Ţările Romane şi ca aceea de împroprietărire a ţăranilor,boierii Miculeşti,Doamna
Rucsandra Miculescu şi fiul ei Grigore cu soţia sa Maria Miculescu, găsesc de bine ca
pe moşia lor, pe care se aflau locuitorii satului Schinteieşti, să ridice o altă biserică
spre pomenirea lor veşnică dupa cum spune în pisania chirilică din 1862.,, Această
sfântă Biserică s-a inceput din temelie prin truda D-nei Cocoana Rucsandra
Miculescu şi cu fiul Grigore si cu a soţiei lui, Maria cu toată cheltuiala lor, zidită şi
zugrăvită şi de locuitorii satului Schinteieşti să fie spre vesnica pomenire a Ior 1862."
 A doua pisanie, scrisă cu litere latine la 20 octombrie 1921, glăsuieşte
astfel ,,Această sfântă Biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din comuna
Izvorul Bârzii.satul Schinteieşti, judeţul Mehedinţi, s-a construit din nou de zid si
infrumuseţat de D-na Rucsandra Miculescu in anii1862-1864,s-a restaurat şi
împodobit de obstea enoriaşilor ei in anii 1919-1921.. .... şi al P.S.S. D.D.
Vartolomeu Episcopul Eparhiei Rimnicul Noului Severin,fiind ca protoereu al
judetului P.C.S.Stefan Pirligras.iar ca paroh al acestei comune preotul loan Bogdan.
S-a sfintit in anul 1923 luna noiembrie 4, Pictor Gh.Bărbulescu-Gorj’’.

Deci în ambe1e pisanii a fost luată în seamă şi truda locuitorilor ,a enoriaşilor

din satul Schinteieşti,Boierii Miculesti au avut bunavoinţă ca pe părnântul lor să fie
ridicată o biserică mai mândră şi au luat iniţiativa punând la dispozitie materialul
necesar,dar nu este inclusă şi munca cu braţele şi cu vitele, a locuitorilor din satul
Schinteieşti.Actuala biserică de zid de caramidă este construităî în formă de corabie.
În interiorul bisericii nu se află morminte , dar în jurul bisericuţei din lemn, deci
înainte de construcţia actualului locaş de biserică a fost şi cimitir. Cruci de piatră nu
se află,dar anumite pietre puse in pământ mărturisesc despre aceasta. Odată cu
construirea noului locaş, cimitirul acesta a fost părăsit, fiind prea in vatra satului,
stabilindu-se actualul cimitir, care este in afara satului. Alte clădiri in curtea bisericii
nu se aflau, clopotniţa fiind instalată de la inceput în turla bisericii.
Cutremurul din 1940 a provocat locaşului, mai ales la catapeteasmă, anumite
crăpături,care ulterior au fost reparate,acoperind în unele locuri pictura.Astfel se
resimţea necesitatea unor intervenţii serioase asupra sfântului locaş.
O a treia pisanie, ce se află deasupra uşii de la intrare, în exterior, mărturiseşte despre
resfinţirea bisericii noastre, în anul 2008, de către Prea Sfinţitul Părintele nostru
Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, după executarea unor lucrări de
consolidare şi restaurare. Catapeteasma, pictura, mobilierul interior şi toate cele
necesare pentru săvârşirea sfintelor slujbe, ce prea frumos împopdobesc acum sfânta
noastră biserică, arată frumuseţea şi putera credinţei oamenilor din aceste locuri
binecuvântate de Dumnezeu.

PREOT PAROH. PR. ILIESCU OCTAVIAN SORIN

EPISCOPIA SEVERINULUI ŞI STREHAIEI
PROTOIERIA DROBETA NORD
PAROHIA HALÂNGA
COMUNA IZVORUL BÎRZII

PAROHIA HALÂNGA
Parohia Halânga aparține de comuna Izvoru Bârzii, judetul Mehedinți si are
in componenta sa următoarele localități:Halânga, Puținei si o parte din satul
Rascolesti, însumând 332 de gospodării, iar diferențiat pe localități precizăm:ca
localitatea Halânga are 241 gospodării, localitatea Puținei 71 de gospodării și partea
aferenta parohiei din localitatea Rascolești 20 de gospodării.
Numărul locuitorilor din parohie este împărțit pe localitățile componente în urmatorul
mod: în localitatea Halânga sunt 262 de bărbați, 258 de femei, și 91 de copii până la
18 ani;în localitatea Puținei avem 74 de bărbați , 78 de femei, și 145 de copii până la
18 ani, iar în localitatea Rascolesti 34 de barbati, 29 de femei si 25 de copii , făcând
precizarea că toți acesti locuitori sunt români si de credinta crestin-ortodoxă, conform
recensamântului populației din 2011-2012.
Parohia Halânga are în componența ei biserica parohiala din localitatea cu
acelasi nume și biserica din satul Puținei, filie a acestei parohii.
Biserica parohială din localitatea Halânga are doua hramuri si anume:,,Pogorârea
Sfântului Duh,, și ,,Sfântul Ierarh Nicolae,, , fiind situată în mijlocul satului Halânga,
pe partea dreaptă a râului Topolnița, la o distanță de aproximativ 7 km de orasul
Drobeta Turnu Severin și nu este monument istoric.

Fig.2 Biserica parohială din localitatea Halânga

 Biserica din Halânga a fost zidită între anii 1905-1910 pe cheltuiala enoriasilor
din localitate, lucrările pâna la rosu si acoperisul fiind terminate în anul 1914, câmd
din cauza evenimentelor internaționale din acea perioada au fost sistate lucrarile,
apoi reluate în 1925 și terminate în 1935. Din pisania aflata deasupta ușii de intrare,
în Sfânta Biserică reiese că:,,Această Sfântă și Dumnezeiască Biserică întru care se
prăznuieste Pogorârea Sfântului Duh și Sfântul Ierarh Nicolae, s-a zidit din temelie
prin osteneala locuitorilor din satul Halânga co.Izvoru B. J.MH și s-a sfințit de
Dumnezeu iubitorului Episcop D.D. Vartolomeu în ziua 12 luna Oct. ,anul
1930.Pictor Ghe.Bărbulescu,,. Dintr-un act aflat în arhiva bisericii si datat 12
decembrie 1950, aflăm că biserica a fost construita pe un teren donat de familia
Constantin si Alexandra Zoican, în suprafata de 3 pogoane si jumatate. Scopul
donației acestui teren este:
a) Să serveasca drept vatra a bisericii parohiale;
b) Să servească drept de îngropăciune pentru parintii donatorului, pentru el si familia
sa;
c) Sa fie producator de venit prin arendare care se va face prin licitatie publica fie a
ierbii, fie prin vanzarea recoltei ce va rezulta din sadirea terenului cu pomi roditori,
sau cultivarea lui cu leguminoase.
Consiliul parohial fiind obligat din venitul terenului sa construiasca lânga zidul
bisericii în partea dreapta a altarului un cavou cu doua încaperi pentru donator.
La sfințirea pietrei de temelie a bisericii a asistat defunctul preot Ion Raiculescu ,
paroh fiind atunci preotul Gheorghe Lăzăroniu.Au mai asistat la sfintire si protopopul
Ștefan Paligras și preotul Ion Bogdan, si se mai mentioneaza faptul ca ridicarea
Sfintei Biserici s-a facut exclusiv pe cheltuiala celor 200 de familii din care era
compus satul la acea vreme.
Parohia este compusa din trei localitati si anume: Halânga, Puținei si Rascolești,iar
despre aceste sate se cunosc informatii detaliate privitoare la atestarea documentara ,
si la etimologia denumirilor acestor sate prezentate intr-un capitol anterior, toate
aceste localitati fiind integrate in comuna Izvoru Bârzii, judetul Mehedinti.
Ctitorii de seama ai bisericii din localitatea Halânga mentionati sunt urmatorii:
• I o n B o g d a n-preot;
• B o b o i c e a n u C.;
• G e o r g e s c u M;
• M u c i o n i u G a v r i l a si S f e t c u M.-preot;
• D r a g o t o n i u D.;
• P a n e s c u Șt.;
• L e p a d a t I l i e;
• Z a h a r e s c u V;
• B a l i c a G.;
• A l e x a n d r o n i u D.;
• B r a s o v e a n u C.;
• A s p r o n i u M.;
• C i o r t a n I. ,
• iar donator principal este familia Z o i c a n cu fiii.
Biserica cu hramurile ,,Pogorârea Sfântului Duh si Sfântul Ierarh Nicolae,, din satul
Halânga este frumos proportionata arhitectural în formă de cruce si este construita din
caramida având la nivelul soclului piatra cioplita.
Acoperisul este din tabla ,altarul este de forma semicirculara si este prevazut cu un
mic proscomidiar. Naosul are o mica semicalota între doua abside laterale.Absidele
de forma semicirculara sunt prevazute fiecare cu câte trei ferestre.Sistemul de boltire
al absidelor este sub forma de sferă .Catapeteasma este din zid iar icoanele
împaratesti sunt pictate pe suport lemnos si aplicate pe catapeteasmă. Arhitectura
catapetesmei este deosebita pe planuri concavesi convexe .Pronaosul este sub forma
dreptunghiulara cu sistem de boltire tip navă si este prevazut cu cafas.
Pridvorul este deschis si este prevazut pe șase stâlpi de forma cilindrică legati intre ei
de frumoasele arcade ce dau cladirii o suplete deosebita.
Stratul suport este construit din var si nisip, dar contine si mult ipsos.Dimensiunile
generale ale bisericii sunt urmatoarele: lungime-21,5m; lațime-9,5m;înălțime-29m,iar
partile componente pridvor, naos,pronaos si altar au urmatoarele dimensiuni : naosul
are lungimea de 4,5m, si latimea de 1,5m;pronaosul are lungimea de 9m si latimea de
4,5m;altarul are lungimea de 3,5m si latimea de 2m;pridvorul are lungimea de 4,5m
si latimea de 1,5m. Pictura murală si icoanele catapetesmei au fost pictate in tehnica
ulei ,in stil apusean de catre pictorul Ghe.Barbulescu in anul 1930.Desenul figural si
cromatica armonioasa au fost conservate si restaurate punând în valoare calitatile
artistice ctorului din acea vreme. Programul iconografic corespunde canoanelor
picturii bisericesti adaptandu-se in acelasi timp stilului apusean de pictura. Pictura a
fost restaurata in totalitate de pictorii Lacramioara Anton(pictor autorizat), si sotul
Liviu Anton cu participarea artistilor plastici Elena Costache , Valentin State si a
zugravului Grigore Cord.
Parohia Halânga detine un teren cu o suprafata totala de cca 1 hectar si jumatate ,
care se afla in vecinatatea bisericii din Halânga si este impartit asfel: 8288 fânețe, si
3698 curtea bisericii si cimitirul noi din Halânga.
In biserica din Halânga se gasesc mai multe carti de slujba, unele vechi si altele noi,
dintre cele vechi se pot aminti: Apostolul din 1924; Mineiul pe luna ianuarie din anul
1902; Mineiul pe lunile februarie si martie din anul 1909 si Mineiul pe aprilie ,mai
si iunie din anul 1910; Mineiul lunilor iulie si august din anul 1910 ; Mineiul lunilor
septembrie , octombrie , noiembrie din anul 1908, si Mineiul lunii decembrie din
anul 1909, Curs elementar de muzica bisericeasca din anul 1926.
Carti noi detinute de biserica din Halânga : Cazania din anul 2014; catavasier din
acelasi an;Cântările Sfintei Liturghii din anul 2000;Ceaslovul din anul 2002 ;
Liturghier din anul 2001; Aghiasmatarul din anul1998; Molifelnicul din anul 2002;
Acatisierul din anul 2016; Triodul din anul 2010; Panihida din anul 2016; Slujba
Invierii din anul 2002. Referindu-ne la icoanele existente in cele doua biserici
mentionam ca la biserica din Halânga sunt 10 icoane vechi si anume:
• Icoana Mântuitorului Isus Hristos;
• Icoana Sfantului Arhanghel Mihail;
• Icoana Sfântului Arhanghel Gavril;
• Icoana Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul spiritual al acestei sfinte biserici;
• Icoana reprezentând Invierea Domnului;
• Icoana Sfântului Ioan Botezatorul;
• Icoana Maicii Domnului cu Pruncul;
• Icoana Sfantului Mare Mucenic Dimitrie;
• Icoana Intrarii Domnului in Ierusalim;
• Icoana Schimbarii Domnului la Fata
si doua icoane noi :
• Icoana Mantuitorului Isus Hristos;
• Icoana Sfantului Ierarh Nicolae.
Obiecte noi care se regasesc in biserica parohiala din Halânga :
• policandre mici din Grecia;
• sfesnice iluminat Iconostas;
• steag praznical ;
• epitaf;
• tetrapod;
• shivot Sfantul Altar;
• suport liturghier;
• sfinte vase;
• cadelniță;
• sfesnice Sfanta Masa;
• cruce altar;
• cununii;
• vesminte Sfanta Masa;
• vesminte preotesti;
• coperta si Sfanta Evanghelie;
• cruci binecuvantare din lemn.
Icoane deosebite intalnite in biserica din Halânga sunt:
• Icoana Nasterii Domnului nostru Isus Hristos cu o vechime de peste 100 de ani;
• Icoana Adormirii Maicii Domnului;
• Icoana Intrarii Domnului in Ierusalim;
• Icoanele împaratesti pictate pe suport de lemn;
• Icoana Sfantului Ierarh Nicolae.
Obiectele liturgice vechi existente in biserica din localitatea Halânga sunt
urmatoarel:
• două policandre ( unul mic si unul mare);
• un steag mortuar ;
• o cristelnita;
• un vas pentru boboteaza;
• un chivot;
• doua sfesnice pentru Sfanta Masa;
• o cruce sculpata pentru Sfanta Masa cu stativ;
• doua cadelnite;
• o cruce de altar;
• o pereche de cununii;
• o cruce de bivecuvantare

•
Biserica parohială din localitatea Halânga
 Sfântul Petre

In ceea ce priveste sectorul destinat monumentelor eroilor neamului, parohia nu

detine o troita sau o piatra funerara ci numai o inscriptie aflata in incinta bisericii cu
nume de eroi din acea localitate , iar un mormant deosebit aflat in cimitirul bisericii
parohiale din Halanga este reprezentat de crucea funerara a familiei Zoican, donatorii
terenului pe care se afla cimitirul , aflat in partea dreapta a Sfantului Altar.

Biserica din satul Puținei

este așezată în vatra localitătii Puținei din comuna Izvoru Bârzii , judetul Mehedinți
la 50 de m de drumul național Drobeta Turnu Severin-Motru -Târgu Jiu, care face
legatura între comuna Malovăț ,Izvoru Bârzii și municipiul Drobeta Turnu Severin.
Biserica are doua hramuri si anume: ,,Sfinții Împătați Constantin și mama sa Elena,,
și ,,Sfinții Mucenici de la Niculițel,, Biserica din localitatea Puținei Fig.1 ,filie a
parohiei Halânga a fost construita intre anii 2006-2010.La data de 30 iulie 2006 s-a
pus piatra de temelie de catre Prea Sfințitul Parinte Nicodim, Episcopul Severinului si
Strehaiei, alaturi de un sobor numeros de preoti si diaconi. La data de 01 august 2006
au început lucrarile de sapaturi pentru fundatie si cu ajutorul unor oameni generosi
care doreau sa ajute la ridicarea acestei biserici, s-a reusit saparea si turnarea cu
ciment, piatra si fier pentru fundatie la acea data.
 Fig.1 Biserica din localitatea Puținei

În fundatie au intrat aproximativ 15 masini cifaron de beton gata preparat , s-au sapat
santurile cu ajutorul a doua caterpilare împreună cu oamenii din sat si cu preotii care
au participat la sapaturi , cu ajutorul domnului Primar Horia Balica de la Primaria
Izvoru Bârzii, a domnului Costica Dragotoniu din Halânga si a familiei Marilena si
Liviu Popescu administratori ai firmei Lipotest Drobeta Turnu Severin.
Ridicarea acestei biserici în satul Putinei a fost necesara ,deoarece acolo nu a fost
niciodata biserica , iar oamenii chiar daca sunt in numar mic, aproximativ 70 de
familii, si-au dorit dintotdeauna o biserica in satul lor , mai ales ca distanta pâna la
biserica din satul Halânga este de 3 km , iar majoritatea oamenilor sunt in varsta si
nu se pot deplasa pentru a participa la slujbele oficiate de preot.
Biserica a fost zidita, pe terenul unde cu mult timp in urma 1966-1970 functiona o
scoala generala clasele 1-4 avand ca invatatori pe Turturea Dumitru si Turturea Reta ,
mai tarziu aceasta scoala generala s-a transformat in gradinita .
Aceasta cladire importanta , a fost demolata , deoarece intra sub incidenta legilor de
atunci, ca pe o raza de 1,5km de epicentrul Combinatului Chimic RomagProd, sa fie
demolate toate cladirile si casele din satele Putinei, Halânga si jumatate din
Rascolesti(Halânga Mica), iar locuitorii stramutati in localitatea Șimian.
Biserica din satul Putinei, filie a parohiei Halânga, este construita in stil nava si
compartimentata conform canoanelor arhitecturii religioase si anume: pridvor, naos,
pronaos cu cafas, altar, fiind prevazuta ci o turla oarba situata deasupra pronaosului.
Acoperisul este din tabla de cupru , iar zidaria din caramida porotherm si beton,
cupola bisericii având placa din beton.Biserica este construita pe o temelie de beton
cu centuri si stalpi de beton armat.Zidaria este din caramida , planseul este
semicircular cu plasa de Buzau, si tencuiala pe baza de var si nisip. Geamurile au
tamplarie din lemn, acoperisul este prevazut cu sarpanta din lemn de rasinoase .
Biserica are acoperis tip sarpanta de lemn ecarisat , ignifugat, în doua ape cu
învelitoare din tabla de cupru, asezata pe astereala din scandura si este prevazuta cu
burlane din tabla. Pentru pardoseli s-a prevazut placa de granit , iar soleea si altarul
au dusumea calda din scândură de brad. Tâmplaria este simpla din lemn, iar la partea
superioara a turlei se gaseste un element parasolar din lemn. Tamplaria usilor este
din lemn masiv sculptat , la fel ca si catapeteasma.
Dimensiunile generale ale bisericii sunt:
• 18m lungime;
• 8m latime;
• si o inaltime de 30m,
iar dimensiunile diferentiate pe partile componente ale bisericii sunt urmatoarele :
• naosul are o lungime de 3 m si o latime de 2m;
• pronaosul are o lungime de 7,5m si o latime de 3m;
• altarul are o lungime de 3,5m si o latime de 2m
• iar pridvorul are o lungime de 4m si o latime de 1m.
• Turla este înalta si zvelta si este situata pe pronaos fiind închisa si nu are spatii
care sa fie destinate picturii.
• Altarul este poligonal atât la interior cat si la exterior si este prevazut cu o
fereastra si o usa pe partea de sud.
Naosul nu are apside si este prevazut cu o bolta semicirculara si are cate o fereastra
de dimensiuni mici pe fiecare latura .Între naos si pronaos nu exista perete despartitor
.Pronaosul este de forma dreptunghiulara fiind prevazut cu o fereastra atât pe peretele
de nord cat si si pe cel de sud de aceleasi dimensiuni ca cele din naos. Cafasul este
prevazut cu balcon si are bolta semicirculara situata la aceiasi înaltime cu cea din
naos. Peretele de vest este vertical si este prevazut cu o fereastra. Pridvorul este de
forma dreptunghiulara si are plafon drept.
La biserica din Putinei, fiind o constructie noua avem numai carti noi, si anume:
• Triodul din anul 2010;
• Penticostalul din anul din anul 1999;
• Octoihul Mare din anul 2003;
• Apostolul din anul 1999;
• Vietile sfintilor din anul 2003;
• Molifelnicul din anul 2013;
• Slujba Invierii din anul2010;
• Mineiul pe Ianuarie din anul 2010;
• Mineiul pe februarie din anul 2014 ;
• Mineiul pe martie din anul 2001;
• Mineiul pe aprilie din anul 2014;
• Mineiul pe luna mai din anul 2012;
• Mineiul pe luna iunie din acelasi an;
• Mineiul pe iulie din anul 2002;
• Mineiul pe luna august din anul 2003;
• Mineiul pe septembrie din anul 2003;
• Mineiul pe octombrie din anul 2004;
• Mineiul pe noiembrie din anul 2005;
• Mineiul pe decembrie din anul 2005;
• Catavasierul din anul 2002 si Liturghierul din anul 2014.
Biserica din Puținei, detine 50 de icoane noi, care reprezinta scene din viata
Mântuitorului, sfinti importanti din traditia bisericeasca; icoane ce reprezinta
Mantuitorul; pe Maica Domnului; icoane ce reprezinta praznicele împaratesti; sfintii
ocrotitori ai acestei sfinte biserici ( Sf.Împarati Constantin si mama sa Elena si
Sf.Mucenici de la Niculitel).
La biserica din localitatea Putinei, filie din localitatea Halânga se gasesc numai
obiecte liturgice noi si anume :
• sfesnice Sfantul Altar;
• candelabru;
• vas anafura;
• candele catapeteasma;
• sfinte vase;
• cadelnita;
• cruce altar;
• chivot Sfanta Masa;
• cruci de bivecuvantare din metal;
• vesminte Sfanta Masa;
• vesminte preotesti;
• cristelnita;
• analog;
• Sfanta Evanghelie cu coperta.
Parintele Cristian Ionut Raicu a condus lucrarile de de zidire a unei clopotnite la
biserica din satul Puținei, lucrari aproape finalizate.
Preoții care au slujit de-a lungul timpului în cadrul parohiei din Halânga amintim pe:
• I o n R a i c u l e s c u;
• G h e o r g h e L ă z ă r o n i u;
• I o n B o g d a n;
• M a r i u s I o n P o r u m b e l;
• C r i s t i a n I o n u t R a i c u;
• iar în prezent preot paroh al acestei parohii este M a r i n e s c u D a n i e l
V a s i l e.

Primaria comunei Izvoru Bârzii a donat parohiei Halânga terenul pe care s-a
construit biserica din satul Puținei, dar nu exista titlu de proprietate in arhiva
parohiei pentru acest teren decat un act de donatie, iar pentru suprafata de 1 hectar
din satul Halânga mentionam ca acesta este inscris in arhiva bisericii cu titlu de
proprietate emis la data de 21 decembrie 1999.
Precizam ca parohia Halânga detine trei cimitire si anume: cimitirul vechi din vatra
satului Halânga; nou din curtea bisericii din Halânga si cimitirul de la marginea
satului Putinei.
Fiecare biserica din parohia Halânga detine mai multe bunuri si anume:
a) biserica din Halânga detine o magazie , o clopotnita din metal si o camera pentru
centrala destinata incalzirii bisericii ;
b)biserica din satul Putinei detine o cloptnita zidita.
Arhiva parohiala se pastreaza la biserica din localitatea Halânga, intr-un dulap cu mai
multe rafturi si este constituita din carti vechi de peste 100 de ani, dar si din unele
noi.
Bisericile sunt prevazute cu doua clopotnite (una din profil metalic si una zidita )
avand doua clopote mari.

Bibliografie:
--Arhiva parohiei
-- Arhiva primariei din comuna Izvoru Barzii
--- Copia pisaniei;
Preot paroh Marinescu Daniel-Vasile

Marinescu Daniel Vasile

Preot paroh

In prezent parohia Halânga este pastorita de preotul paroh Marinescu Daniel Vasile
hirotonit de Prea Sfințitul Parinte Nicodim , episcopul Severinului si Strehaiei, la
data de 6 noiembrie 2010 avand o vechime de 10 ani. Acesta a urmat între anii
2000-2005 cursurile Seminarului Teologic,,Sfântul Grigore Teologul,, din orasul
Craiova;între anii 2005-2009 cursurile Facultatii de Teologie sectia pastorala , iar
între anii anii 2010/2012 studii de master in cadrul Universitatii din Craiova , sectia
misiune si pastoratie si detine gradul preotesc de definitivat si gradul administrativ
de iconom stagrofor.Alaturi de preotul paroh se afla domnul Brânzan
Constantin,cantaret bisericesc al acestei parohii , care intre anii 1984-1988 a
terminat Liceul Industrial nr.4 din Drobeta Tr Severin , iar la data de 25 mai 1998 a
sustinut examenul de asimilare pentru cantareti bisericesti la sediul Mitropoliei
Olteniei din Craiova pe care l-a promovat.A fost incadrat in 2004, avand o vechime
de 16 ani.
Preasfințitul Părinte Nicodim a slujit la
Parohia Halânga
Eugenia 2 februarie 2018 Știri 0
În această zi de sărbătoare, Preasfințitul Părinte Nicodim, episcopul Severinului și
Strehaiei a slujit în mijlocul credincioșilor din parohia Halânga, protopopiatul
Drobeta. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită vineri, 2 februarie, de
către Preasfințitul Părinte Episcop Nicodim, fiind înconjurat de un ales sobor de
preoți și diaconi. Răspunsurile de la strană au fost asigurate de către psalții Catedralei
Episcopale din Drobeta-Turnu-Severin. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a
instalat în funcția de preot paroh la această sfântă biserică, pe Preacucernicul Părinte
Daniel-Vasile Marinescu, preot la parohia Pluta, din protopopiatul Strehaia.
În cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte Episcop Nicodim, le-a vorbit
despre însemnătatea acestei mari sărbători, a Întâmpinării Mântuitorului Hristos și i-a
urat mult spor pe calea mântuirii și păstorire binecuvântată. Lăcașul de cult a fost
construit între anii 1920-1930 și a fost sfinţit pe data de 12 octombrie 1930. Ierarhul
de atunci P.S. Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noului Severin, i-a așezat două
hramuri: „Pogorârea Sf. Duh” şi „Sf. Ierarh Nicolae”.
Peste aproape 10 ani, preotul Marius-Ion Porumbel, dimpreună cu toți enoriașii
parohiei, avea să inițieze ample lucrări de restaurare, care s-au făcut între anii 2006-
2010, iar pe 17 octombrie 2010 sute de credincioşi veniţi de prin părţile locului au
participat cu evlavie la resfinţirea lăcaşului de închinare şi la Sfânta Liturghie
Arhierească.

Trei ani de la resfinţirea bisericii din Halânga

Acum trei ani, pe 17 octombrie, avea loc slujba de resfinţire a bisericii din Halânga,
cu hramurile „Pogorârea Sf. Duh” şi „Sf. Ierarh Nicolae”. PS Nicodim, Episcopul
Severinului şi Strehaiei a binecuvântat acest nou început al bisericii prin arhierească
slujire, dimpreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Sute de credincioşi veniţi de prin
părţile locului au participat cu evlavie la resfinţirea lăcaşului de închinare şi la Sfânta
Liturghie Arhierească
Pentru eforturile depuse, PS Nicodim a acordat gramate de recunoştinţă persoanelor
şi oficialităţilor care prin muncă susţinută au ajutat la restaurarea bisericii, ridicând şi
pe părintele paroh Marius Porumbel la rangul de iconom stavrofor.
Biserica din satul Halânga, aşezată pe malul râului Topolniţa, a fost construită în anii
1920-1930, de către locuitorii satului Halânga. A fost sfinţită pe data de 12 octombrie
1930 de către PS Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noului Severin.
Între anii 2006-2010, sfântul lăcaş a trecut prin ample lucrări de restaurare. Astfel, cu
sprijinul Primăriei Izvorul Bârzii, a Secretariatului de Stat pentru Culte şi prin
bunăvoinţa unor oameni inimoşi, s-a reuşit schimbarea tâmplăriei, restaurarea picturii
şi refacerea tencuielii. De asemenea, a fost construită o nouă clopotniţă în curtea
bisericii şi a fost achiziţionat un clopot nou. Pictura a fost realizată de către soţii
Lăcrămioara şi Liviu Anton, meşteri pricepuţi întru cele ale picturii bisericeşti,
dovadă stând şi numărul mare de lăcaşuri sfinte care poartă amprenta lor
inconfundabilă.
Credincioșii mehedințeni sunt așteptați să participe duminică, 17 octombrie, la
resfințirea bisericii cu hramurile ,,Pogorârea Sfântului Duh” și ,,Sf.Ierarh Nicolae’ din
parohia Halânga, protopopiatul Drobeta Turnu Severin Nord. Slujba de resfințire va fi
oficiată de Preasfințitul Parinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, alături
de un sobor de preoți și diaconi, informează episcopiaseverinului.ro. După slujba de
resfințire se va săvârși Sfânta Liturghie arhierească
Vineri, 2 februarie, de marele praznic al Întâmpinării Domnului, Preasfinţitul Părinte
Nicodim va sluji Sfânta Liturghie la biserica parohiei Halânga din protopopiatul
Drobeta. Prezenţa ierarhului nostru în această parohie este prilejuită şi de instalara
noului preot paroh în persoana P.C. Pr. Marinescu Vasile-Daniel.
 Resfinţirea bisericii din Halânga

Un articol de: Cătălin Cernătescu - 21 Oct, 2010

Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a resfinţit, în
Duminica a XXI-a după Rusalii, biserica cu hramurile "Pogorârea Sfântului
Duh" şi "Sfântul Ierarh Nicolae", din localitatea Halânga. Cu acest prilej,
părintele paroh Marius Porumbel a primit rangul de iconom stavrofor.
Sute de credincioşi din localitatea mehedinţeană Halânga şi din localităţile învecinate
au luat parte la slujba de resfinţire a bisericii cu hramurile "Pogorârea Sfântului Duh"
şi "Sfântul Ierarh Nicolae". Atât ritualul liturgic de resfinţire a bisericii, cât şi Sfânta
Liturghie au fost oficiate de PS Nicodim, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. La
sfârşitul slujbei, PS Nicodim a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat
importanţa şi valoarea păstrării vechilor moşteniri bisericeşti, care trebuie duse mai
departe pentru a fi valorificate de urmaşi.
"O împreună-lucrare a credincioşilor"
Părintele paroh Marius Porumbel a mărturisit că lucrările nu au fost deloc uşoare: "A
fost greu să izbutim în ceea ce ne-am propus, dar am urmat cuvintele şi pildele
Sfinţilor Părinţi de a împleti munca cu rugăciunea. A fost o împreună-slujire a
tuturor, clerici şi credincioşi deopotrivă. Dincolo de toate încercările, ispitele şi
necazurile care ne-au pândit la tot pasul, Dumnezeu a stat lângă noi şi a făcut ca
astăzi să ne bucurăm împreună de podoaba cea nouă a casei Sale". La eveniment a
participat şi părintele Boian Alexandru, protopop de Malainiţa şi preot al românilor
din Valea Timocului, Serbia, care a fost invitat de PS Nicodim să le împărtăşească
credincioşilor şi preoţilor împreună-slujitori din experienţa sa pastorală. Astfel,
referindu-se la situaţia grea a fraţilor românilor de cealaltă parte a Dunării, care cu
mare greutate au reuşit să ridice o biserică în care să se poată sluji în limba română,
părintele Boian a spus: "Nu poate fi mai bine şi mai frumos decât să fie fraţii în unire.
E un prilej de deosebită bucurie să ne întâlnim cu fraţii noştri din ţara-mamă la astfel
de lucrări şi slujbe sfinte cum este această resfinţire de astăzi".
La final, Preasfinţitul Nicodim a acordat gramate de recunoştinţă tuturor persoanelor
care au ajutat la restaurarea bisericii, iar părintelui Marius Porumbel, parohul
bisericii, i-a conferit rangul de iconom stavrofor.
Biserica din satul Halânga a fost construită în anii 1920-1930, de către localnici. A
fost sfinţită la 12 octombrie 1930 de către episcopul Vartolomeu Stănescu al
Râmnicului Noului Severin din acea vreme. În perioada 2006-2010, sfântul lăcaş a
fost restaurat şi reconsolidat cu sprijinul autorităţilor locale şi al credincioşilor din
parohie. Tot în această perioadă, a fost construită o nouă clopotniţă în curtea bisericii.
Pictura a fost realizată de soţii Lăcrămioara şi Liviu Anton.
 Biserica „Sfântul Nicolae”, la 86 de ani de la sfinţire

Un articol de: Viorel Vlăducu - 19 Oct, 2016

Luna aceasta, biserica cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” şi „Sfântul Ierarh
Nicolae” din cartierul severinean Halânga a împlinit 86 de ani de la sfinţire.
Momentul a fost marcat duminică, 16 octombrie, la Sfânta şi Dumnezeiasca
Liturghie, când s-au înălţat rugăciuni de mulţumire şi au fost pomeniţi ctitorii
adormiţi întru Domnul.
Mărturia credinței unei comunități o reprezintă locașul de închinăciune, unde
credincioșii se adună înaintea lui Dumnezeu pentru a primi ajutorul și binecuvântarea
pentru a răzbate în furtuna vieții. Așa îi găsim pe locuitorii satului Halânga acum
aproape un veac. Din dorința ca satul lor să fie împodobit cu o biserică frumoasă care
să străjuiască satul așa cum au făcut-o în vechime vechile bisericuțe de lemn,
credincioșii din Halânga, localitate așezată pe malul râului Topolnița, au considerat
de bine să construiască o impunătoare biserică de zid căreia ierarhul de atunci,
Preasfinţitul Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noului Severin, i-a așezat două
hramuri: „Pogorârea Sfântului Duh” şi „Sfântul Ierarh Nicolae”. Locașul de cult a
fost construit între anii 1920 şi 1930 și a fost sfinţit pe data de 12 octombrie 1930.

Proiect de restaurare la un secol de la zidire

Peste aproape 100 de ani, preotul Marius-Ion Porumbel, dimpreună cu toți enoriașii
parohiei, avea să inițieze ample lucrări de restaurare, care s-au finalizat între anii
2006 şi 2010. Astfel, cu sprijinul Primăriei Izvorul Bârzii, a Secretariatului de Stat
pentru Culte şi prin bunăvoinţa unor oameni inimoşi, s-a reuşit schimbarea
tâmplăriei, restaurarea picturii şi refacerea tencuielii. De asemenea, a fost construită o
nouă clopotniţă în curtea bisericii şi a fost achiziţionat un clopot nou. Pictura a fost
realizată de soţii Lăcrămioara şi Liviu Anton, meşteri pricepuţi în cele ale picturii
bisericeşti, dovadă stând şi numărul mare de locaşuri sfinte care poartă amprenta lor
inconfundabilă, precum şi celelalte biserici la care lucrează. Pe 17 octombrie, acum
exact 6 ani, sute de credincioşi veniţi de prin părţile locului au participat cu evlavie la
resfinţirea locaşului de închinare şi la Sfânta Liturghie arhierească. Preasfinţitul
Nicodim a binecuvântat acest nou început al bisericii prin arhierească slujire,
dimpreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de încheiere, Părintele
Episcop a arătat că enoriaşii trebuie să se bucure pentru că au ajutat la restaurarea
bisericii construite de bunicii şi străbunicii lor, subliniind şi starea de fapt a multor
altor biserici din Mehedinţi care au nevoie de îngrijire. Părintele paroh a mărturisit că
lucrările nu au fost deloc uşoare. „A fost greu să izbutim în ceea ce ne-am propus, dar
am urmat cuvintele şi pildele Sfinţilor Părinţi de a împleti rugăciunea cu munca. Am
avut de partea mea şi tinereţea, şi dorinţa de a realiza pentru Dumnezeu ceva frumos,
dar alături mi-au stat şi ceilalţi părinţi şi fraţi întru slujire, care au mai multă
experienţă. Dar bineînţeles că succesul s-a datorat numai prin purtarea de grijă a lui
Dumnezeu”. Pentru eforturile depuse, Preasfinţitul Nicodim a acordat gramate de
recunoştinţă persoanelor şi oficialităţilor care prin muncă susţinută au ajutat la
restaurarea bisericii, ridicând şi pe părintele paroh Marius Porumbel la rangul de
iconom stavrofor, cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un preot de mir.
Astăzi Parohia Halânga este păstorită de părintele Cristian Raicu. 
Ciumarca Satului Balotești
Publicat de Pr. Marian Alin Gigină

Vineri 4 septembrie 2020, în satul Balotești al comunei Izvorul Bârzii, credincioșii

au venit cu mic cu mare pentru a se ruga împreună la Ciumarca satului Balotești.
Slujba din această zi a fost săvârșită în fața bisericii noi din satul Balotești de către
Preasfințitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei și un sobor de cinci
preoți și doi arhidiaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de către psalți ai
Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin
Din soborul de preoți slujitori a făcut parte părintele arhimandrit Gherasim
Armulescu, starețul Mănăstirii Topolnița, mănăstire care a avut până anul trecut în
grijă și acest sat Balotești, părintele Cătălin Țăruș de la Catedrala Episcopală din
Drobeta Turnu Severin, Părintele Sorin Iliescu de la Parohia Izvorul Bârzii, părintele
Daniel Vătuiu de la Parohia Calea Hinovei Șimian, părintele Petru Trotea, parohul
acestei biserici și părinții arhidiaconi Constantin Gama și Bogdan-Costel Chirea de la
Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin. Parohia Balotești este păstorită de
către Părintele Petru Trotea și are în grijă satul Balotești, satul Schitul de Sus și satul
Schitul Topolnitei.
Biserica Nouă a satului Balotești a fost începută în anul 2006 din necesitatea de a
avea o biserică mai mare și pentru faptul că vechea bisericuță aflată în cimitirul
satului Balotești a rămas la marginea satului localitatea extinzându-se în partea de
vest. Înainte de finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Nicodim a citit rugăciuni
speciale pentru izbăvirea de boli molipsitoare precum și rugăciunile rânduite de
Sfântul Nicodim de la Tismana pentru a se citi la Ciumarca.
La finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Nicodim a îndemnat pe credincioși să
sporească rugăciunea acum mai mult ca oricând. Deasemenea Preasfințitul Părinte
Nicodim a vorbit celor prezenți despre această rânduială, Ciumarca, rânduială care se
mai păstrează doar în satele de munte ale județului Mehedinți. Ierarhul a pus la
inimile credincioșilor și un cuvânt despre puterea rugăciunii obștești mai ales în
vreme de încercări. Cunoscută şi sub numele de „moartea neagră", ciuma a fost una
dintre cele mai violente pandemii din istoria omenirii, despre care se crede că ar fi
izbucnit în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică.
Cel mai probabil, ea a ajuns în zonă prin intermediul corăbiilor, care făceau comerţ
intens în acea vreme. Scrierile veacului şi cercetările ulterioare arată că o treime din
populaţia mondială a pierit de această molimă. Cu toate acestea, pe meleagurile
noastre, numeroşi oameni au fost tămăduiţi prin lucrarea lui Dumnezeu şi mijlocirea
Sfântului Nicodim de la Tismana. Potrivit tradiţiei, prin aceste locuri a trecut sfântul
care, văzând suferinţa celor care erau bolnavi de ciumă, se ruga pentru ei, iar aceştia
prin post şi rugăciune se vindecau. Sfântul Nicodim a rânduit pentru fiecare sat o zi
de vineri în care să se săvârşească Sfânta Liturghie la intrarea în localitate şi apoi să
se citească rugăciunile de îndepărtare a bolilor molipsitoare. Aşa se face că în fiecare
sat din zona de munte a Mehedinţiului se sărbătoreşte Ciumarca, zi de rugăciune
obştească, pentru ca Dumnezeu să îi ferească pe locuitori de toate bolile sufleteşti şi
trupeşti. Cu acest prilej, fiii satelor se revăd şi se bucură. Deşi se consumă mâncăruri
de post, Ciumarca a devenit pentru fiecare sat un al doilea hram, o a doua sărbătoare
a localităţii respective. În timp ce majoritatea zilelor de prăznuire de peste an sunt
aghiocentrice, având în mijloc imaginea unuia sau mai multor sfinţi, Ciumarca şi-a
croit o altă cale către celebrarea religioasă. Actul constitutiv al sărbătorii locale îl
reprezintă o minune de amploare, a cărei puternică impresie a reverberat şi a făcut
posibilă transmiterea anamnetică a ei până în contemporaneitate. Pentru mehedinţeni,
şi mai ales pentru localnici, sunt importante atât experierea sărbătorii la nivelul
personal, al intimităţii şi profunzimii duhovniceşti, cât şi formele exterioare de
manifestare a acesteia.
 Soborul celor 12 Apostoli - Un nou reper în
viaţa liturgică a localităţii Baloteşti

Hram
ul noii biserici din localitatea Baloteşi, Soborul celor 12 Apostoli, se constituie într-
un nou reper în timpului sacru în care se desfăşoară viaţa liturgică a credincioşilor din
această comunitate. Praznicul va fi marcat prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către
Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi Preasfinţitul
Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria şi locţiitor al Daciei Felix,
marţi 30 iunie. Cei doi ierarhi vor fi înconjurati de un sobor de preoţi şi diaconi.
Răspunsurile vor fi asigurate la strană de grupul psaltic de la Catedrala Episcopală
din Drobeta Turnu Severin.
"Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului
tuturor rugaţi-vă să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă." Troparul
Soborului Sfinţilor Apostoli.

Parohia Balotești are un nou păstor de suflete

În Duminica
a XXVI-a după Rusalii, începând cu ora 9.00, credincioşii parohiei mehedinţene
Baloteşti au primit în mijlocul lor pe Întâistătătorul Eparhiei Severinului şi
Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Nicodim.
Preasfinţia Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica nouă a parohiei
Baloteşti, cu hramul "Soborul Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel", înconjurat de un
sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile din timpul Sfintei Liturghii au fost date de
către Grupul Psaltic "Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana" al Catedralei
Episcopale din Drobeta-Turnu-Severin. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul
Părinte Nicodim a hirotonit ca preot pe tânărul diacon Petru Trotea, iar la final acesta
a fost instalat ca preot paroh al parohiei Balotești. În cuvântul de învățătură rostit,
Ierarhul mehedințean a adus mulțumire viețuitorilor sfintei Mănăstiri Topolnița și a
prezentat o scurtă monografie a satului Balotești, iar tânărului preot i-a transmis
arhierești binecuvântări și spor în noua sa activitate pastoral-misionară.
Parohia Balotești a fost înființată de către vrednicul de pomenire părinte Nicolae
Ionescu, din familia mare a Ioneștilor originară din localitatea Șișești, care a dat pe
cunoscutul ministru al agriculturii din perioada interbelică, Gheorghe Ionescu-Șișești.
După instaurarea dictaturii comuniste, părintele Ionescu a fost arestat. Au fost
momente grele pentru parohie, fiindcă nu se găseau preoți, dar datorită părintelui
stareț Grațian Rădac viaţa liturgică a continuat, parohia trecând în grija Mănăstirii
Topolnița. În momentul de față, datorită trecerii la Domnul a părintelui Arhimandrit
Pavel Nicolăescu, a fost rânduit aici un absolvent al Facultății de Teologie din
Craiova, ca preot de mir, care să aibă grijă de acești enoriași și să-și desfășoare
misiunea de slujitor în ogorul Domnului. Părintele Arhimandrit Pavel Nicolăescu,
starețul mănăstiri Topolnița, a fost ctitorul principal a două mari biserici din această
parohie, una în satul Schitul de Sus, iar cea de-a doua în satul Balotești.

Întâistătătorul eparhiei noastre va sluji

duminică, 1 martie, la mănăstirea Topolniţa

În fiecare an, în ziua de 1 martie, la mănăstirea mehedințeană Topolnița se săvârșește

o slujbă cu totul deosebită. Cu acest prilej, chinovia de pe apa Topolniței devine, în
prag de primăvară, loc de pelerinaj și de rugăciune. Astfel, sute de creștini își vor
îndrepta duminică paşii spre sfântul așezământ monahal pentru a participa la
tradiţionala slujbă.
Cei ce se vor învrednici a fi prezenți în această zi la ctitoria Sfântului Nicodim cel
Sfințit de la Tismana, vor putea trăi momente unice de rugăciune. În mijlocul obștii
călugărești va fi prezent ierarhul locului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul
Severinului și Strehaiei, care va săvârși Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de
ieromonahi, preoți și diaconi.
După Sfânta Liturghie, Preasfinţia Sa va săvârşi o slujbă de pomenire pentru ctitorii
mănăstirii precum și slujba aghiasmei celei mici, în cadrul căreia vor fi citite şi
molitfele Sfântului Trifon pentru îndepărtarea dăunătorilor de la ţarinile
credincioşilor, precum şi de binecuvântare a seminţelor ce urmează a fi semănate,
acum, la început de primăvară.
Această rânduială a fost instituită imediat după al Doilea Război Mondial de
vrednicul de pomenire, ieromonahul Graţian Rădac, stareţul mănăstirii Topolniţa în
perioada 1943-1990.

Mănăstirea Topolnița are un nou stareț

Sâmbătă, 28 decembrie 2019, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și

Strehaiei s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Topolnița, unde a
săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie împreună cu slujitorii obștii monahale.
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit ierodiacon pe monahul Teodor
de la Mănăstirea Topolnița și a instalat în funcția de stareț al acestei mănăstiri, pe
Părintele Arhimandrit Gherasim Armulescu, părintele ducând mai departe mănăstirea
în urma trecerii la Domnul a părintelui Stareț Pavel Nicolăescu pe data de 22
septembrie 2019.
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Nicodim a vorbit despre rolul
călugărilor din mănăstiri, dorindu-i părintelui stareț mult spor pe calea mântuirii și în
călăuzirea obștii monahale de la Topolnița.
În încheiere, Preacuviosul părinte Stareț Gherasim a ținut să mulțumească
Chiriarhului mehedințean pentru încrederea acordată, cât și tuturor celor care au fost
prezenți la comuniunea liturgică.
După Sfânta Liturghie, ierarhul a săvârșit o slujbă de pomenire la trei luni de la
trecerea în veșnicie a părintelui Arhimandrit Pavel Nicolăescu.
 Mănăstirea
Topolniţa este o veche mănăstire ortodoxă din Episcopia Severinului şi Strehaiei.
Aşezată pe valea râului Topolniţa, între satele Schitul de Jos şi Schitul de Sus, în
comuna Izvoru Bârzii, judeţul Mehedinţi, vechea Mănăstire Topolniţa
 Părintele Pavel Nicolaescu, Starețul Sfintei Mănăstiri
Topolnița, a trecut la cele veșnice
Postat la 23 septembrie 2019, 13:07 de Eugenia Mitrache

Episcopia Severinului și Strehaiei anunță decesul  Părintelui Arhimandrit Pavel

Nicolaescu, Starețul Mănăstirii Topolnița, în seara zilei de 22 septembrie 2019.
Părintele Pavel a văzut lumina zilei la 22 august 1964 în satul Godeanu, comuna
Godeanu, județul Mehedinți, într-o familie frumoasă și credincioasă, care era formată
din 4 frați și din părinții Dumitru și Maria Nicolaescu, în urma botezului primind
numele de Petre. Școala Gimnazială a absolvit-o în satul Godeanu, urmând cursurile
liceale la Drobeta Turnu-Severin, iar studiile teologice le-a absolvit în toamna anului
2003, la Facultatea de Teologie din București, fiind deja Stareț al Mânăstirii
Topolnița.
Încă din anii adolescenței, Preacuvioșia Sa mergea adesea la această mănăstire pentru
a se spovedi și pentru a asculta povățuirile părinților duhovnicești de aici, iar în anul
1987 a hotărât să rămână la mănăstire alături de fratele său, Părintele Nicodim (azi
Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei) și să fie închinoviat
frate, primind numele de Pavel, iar naș de călugărie fiindu-i părintele Vichentie
Popescu.
Părintele Pavel a fost ales Stareț în anul 1992, iar de atunci a păstorit Mănăstirea
Topolnița vreme de aproape 30 de ani.
Într-un interviu acordat unui cotidian național (FormulaAS), părintele Stareț
menționa: „Nu mai ştiu când am intrat în biserică pentru prima dată, adus de
mama şi de tata. Mă ştiu de mic aici, Topolniţa este, cum se zice, mânăstirea mea
de suflet, nu mi-aş dori o alta. Ce-i drept, am avut şi un „promotor” în familie, pe
părintele Nicodim, fratele meu mai mare, care e acum Episcopul Severinului […].
Am avut şi un mare avantaj pentru că veneam aici, la mânăstire la Topolniţa, încă
din anii adolescenţei, să mă şi spovedesc. Am avut parte de o binecuvântare pe
care, poate, mulţi tineri nu o au: să stau de vorbă cu nişte părinţi buni,
duhovniceşti, chiar sfinţi aş îndrăzni să îi numesc. L-aş pomeni pe părintele
Graţian Rădac, care a fost stareţ aici, la Topolniţa, timp de 47 de ani, până în
1990, într-o perioadă foarte vitregă.[…]. Însă, alegerea a fost a mea. Iar când m-a
văzut hotărât duhovnicul meu, părintele Vichentie a zis să vin şi să rămân aici, cu
fratele meu, Nicodim, să fim măcar doi, să ducem mai departe ascultarea la
Mânăstirea Topolniţei. Asta s-a întâmplat în anul 1987 şi, cu mila lui Dumnezeu,
din 1992, sunt stareţ la mânăstire. Am aproape 30 de ani de vieţuire în Topolniţa,
care au trecut parcă mult prea repede, şi cu fapte, din partea mea, parcă prea
puţine. Dar sunt tare bucuros că am venit şi m-am călugărit aici, căci mânăstirea
aceasta mi-a fost tare dragă încă din copilărie. Deşi am fost şi în alte părţi, chiar şi
în Muntele Athos, n-am simţit nicio lipsă în a trăi duhovniceşte aici, în liniştea pe
care, mulţumim lui Dumnezeu, încă o posedă mânăstirea noastră.”
Slujba prohodirii va avea loc marți, 24 septembrie 2019, după Sfânta Liturghie
săvârșită de către Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei,
începând cu orele 11:30 – 12:00.
Motto: "[…] Din codru rupi o rămurea
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!"
(G. Coșbuc, Moartea lui Fulger)
Cu durere în suflet, am participat astăzi la slujba de mutare în veșnicie a celui pe care
îl considerăm un dar al lui Dumnezeu făcut Mănăstirii Topolnița, părintele stareț
Arhimandrit Pavel Nicolăescu.
Așadar, marți, 24 septembrie 2019, într-o zi mohorâtă de toamnă în care cerul a
zăbovit clipe îndelungate în a-și vărsa "lacrimile" peste comunitatea îndurerată de la
Mănăstirea Topolnița, începând cu ora 09.00, a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca
Liturghie de către Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocși din
Ungaria și locțiitor al Episcopiei Daciei Felix împreună cu Preasfințitul Părinte
Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, iar începând cu orele 11.30 a avut loc
slujba prohodirii la care au slujit Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul
Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei,
Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria și locțiitor al
Episcopiei Daciei Felix și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al
Arhiepiscopiei Aradului, alături de numeroși ieromonarhi, preoți și diaconi și un
număr foarte mare de credincioși, veniţi să-și conducă pe ultimul său drum pământesc
pe duhovnicul lor.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Siluan a așezat la sufletele
credincioșilor un cuvânt de binecuvântare, iar la finalul slujbei de prohodire părintele
Mihai Zorilă, vicar eparhial al Eparhiei mehedințene, a prezentat viața și actvitatea
părintelui stareț și Preasfințitul Părinte Lucian a adus un frumos cuvânt de mângâiere,
dar și de binecuvântare pentru creștinii îndurerați.

Scurtă prezentare biografică

Preacuviosul Părinte Stareț a văzut lumina zilei la data de 22 august 1964, în
localitatea Godeanu din județul Mehedinți, puțin mai sus de mănăstirea Topolnița, din
tatăl Dumitru, devenit după moartea soției sale Maria, monahul Dimitrie de la Vodița,
primind numele de Petru. Își va petrece frumoșii ani ai copilăriei alături de frații săi,
Nicolae, devenit mai târziu ieromonahul Nicodim de la Vodița și apoi Preasfințitul
nostru Episcop Nicodim al Severinului și Strehaiei, fratele cel mic, Ion, care a
îmbrăcat și el haina monahală, devenind părintele stareț Ioanichie de la Vodița și
răbdătoarea și blânda lor soră, Elena.
Școala Primară o face în satul natal, bucurându-se de farmecul unor locuri minunate,
unde a deprins de la dascăli minunați învățăturile necesare vieții, dar și supravegheați
fiind de mama lor, Maria, întru a împlini cele corecte, cinstite și drepte ale vieții,
împletite cu bunătatea și blândețea tatălui Dumitru, care s-a ostenit din toate puterile
ca familia să aibă cele necesare traiului.
În urma absolvirii școlii generale, se înscrie la Liceul Industrial nr. 3 din Drobeta
Turnu-Severin, unde a dat dovadă de multă seriozitate și punctualitate la programul
zilnic, fiind apreciat atât de profesori, cât și de colegi, liceu pe care l-a absolvit în
1983 atunci când merge în armată, satisfăcându-și stagiul militar în întregime.
După terminarea stagiului militar, pașii săi s-au îndreptat din ce în ce mai des spre
Mănăstirea Topolnița, vizitându-și fratele, unde a avut bucuria și binecuvântarea lui
Dumnezeu să stea în preajma părinților duhovnicești din acea vreme, dintre care
amintim pe părintele Grațian Rădac, stareț al Mănăstirii timp de 47 de ani, până în
anul 1990. Acesta a fost stareț într-o perioadă foarte grea în care credința era
persecutată; și pe părintele Vichentie Popescu, trecut la cele veșnice în 1996, la vârsta
de 91 de ani.
Într-un interviu acordat unui cotidian național (FormulaAS), părintele stareț
menționa: „Am avut şi un mare avantaj pentru că veneam aici, la mânăstire la
Topolniţa, încă din anii adolescenţei, să mă şi spovedesc. Am avut parte de o
binecuvântare pe care, poate, mulţi tineri nu o au: să stau de vorbă cu nişte părinţi
buni, duhovniceşti, chiar sfinţi aş îndrăzni să îi numesc."
Tot în acel interviu era menționat faptul că hotărârea de a veni la mănăstire a fost din
propria-i convingere, iar duhovnicul său s-a bucurat foarte mult când în 1987 a
hotărât să rămână alături de fratele său, Nicodim, la această mănăstire.
A fost călugărit ca monah în seara zilei de 20 iulie 1990 de către părintele exarh de
atunci, Caliopie Georgescu.
În ziua de 5 august 1990, la Mănăstirea Lainici din Gorj, a fost hirotonit ierodiacon
de Preasfințitul Părinte Damaschin, episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, iar
ieromonah a fost hirotonit în ziua Schimbării la Față a Mântuitorului, la data de 6
august 1990, pe seama Mănăstirii Topolnița. Duhovnicia a primit-o la hramul
mănăstirii, pe 29 august 1990.
După anul 1990, școlile teologice își deschid mai mult porțile și pentru personalul
monahal căruia, până atunci, îi erau îngrădite posibilitățile de a urma cursurile de zi
sau chiar fără frecvență. Astfel, în toamna anului 1990, părintele Pavel Nicolaescu se
înscrie la Facultatea de Teologie, din cadrul Universității București, unde în sesiunea
din iunie 1994 i se conferă titlul de licențiat în teologie la Teologie Pastorală, având o
lucrare de excepție despre Sfânta Mănăstire Topolnița, pe care a publicat-o mai
târziu, devenind astfel o lucrare de referință în istoriografia de specialitate.
Prin decizia nr. 22 din 1 martie 1992 a Mitropoliei Olteniei, ieromonahul Pavel este
numit stareț al Mănăstirii Topolnița, iar între 1 ianuarie 2009 și 1 noiembrie 2010 a
deținut și funcția administrativă de exarh al mănăstirilor de Episcopia Severinului.
La propunerea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Olteniei, și prin aprobarea
Sfântului Sinod al B.O.R. i-a fost acordat rangul de Arhimandrit.
Sub stăreția Sfinției Sale, grație spiritului său practic și de bun organizator,
Mănăstirea Topolnița a dobândit o strălucire, devenind un loc de pelerinaj, dar și
trăire duhovnicească prin excelență.
În interviul mai sus amintit, părintele ne spune următoarele: "Am aproape 30 de ani
de vieţuire în Topolniţa, care au trecut parcă mult prea repede, şi cu fapte, din
partea mea, parcă prea puţine. Dar sunt tare bucuros că am venit şi m-am
călugărit aici, căci mânăstirea aceasta mi-a fost tare dragă încă din copilărie. Deşi
am fost şi în alte părţi, chiar şi în Muntele Athos, n-am simţit nicio lipsă în a trăi
duhovniceşte aici, în liniştea pe care, mulţumim lui Dumnezeu, încă o posedă
mânăstirea noastră."
În cei aproape 30 de ani de stăreție, părintele arhimandrit Pavel Nicolaescu a îmbinat
foarte bine lucrurile Martei cu cele ale Mariei, astfel încât lucra cu conștiinciozitate la
lucrările pe care le demarase la bisericile din jurisdicția mănăstirii și, cu atât mai
mult, se ocupa de sufletele credincioșilor, ducându-i la limanul mântuirii pe fiecare în
parte.
"Suntem fericiți că aparținem acestui neam care-și cinstește morții, eroii și sfinții,
pentru că avem convingerea că toți cei care au plecat și s-au mântuit sunt într-o
legătură cu noi și se roagă lui Dumnezeu pentru noi. Noi știm asta și ne-o spun și
alții care vin din afară:"Ce duh de rugăciune este în Sfânta Biserică!". Este duhul
părinților care s-au nevoit aici de atâția ani; dacă ei nu ne-au părăsit, suntem obligați
ca nici noi să nu-i uităm și să-i avem în rugăciunile noastre...", aceste cuvinte
profunde rămân ca un "testament" pentru posteritate.
Raiul a înflorit primindu-vă, Părinte!
 A
fost târnosită o nouă biserică în Episcopia
Severinului şi Strehaiei la PUȚINEI
Pe 2 septembrie, în prima duminică după Începutul anului bisericesc, credincioşii
din satul Puţinei, filie a Parohiei Halânga, judeţul Mehedinţi, au participat la un
eveniment deosebit de important pentru viaţa religioasă a comunităţii: târnosirea
bisericii satului.
Întreaga suflare creştinească a trăit atmosfera de sărbătoare prilejuită de popasul
pastoral pe aceste meleaguri al Întâistătătorului Eparhiei Severinului şi Strehaiei,
Preasfinţitul Nicodim.
După slujba de sfinţire prin care s-au rânduit cele două hramuri ale bisericii, "Sfinţii
Martiri de la Niculiţel şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", ceremonia religioasă a
fost continuată cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită pe un podium
amenajat lângă lăcaşul de închinare. În cuvântul de învăţătură, PS Nicodim a
mulţumit tuturor celor care s-au implicat în construcţia casei Domnului, arătând că
sfinţirea unei biserici este unul dintre cele mai rare evenimente de la care nu trebuie
să lipsească nici un creştin.
Piatra de temelie a sfântului lăcaş a fost pusă în anul 2006, de atunci şi până astăzi
lucrările fiind coordonate de pr. Marius Ion Porumbel, preotul slujitor al acestei
parohii. În luna august a aceluiaşi an s-au construit fundaţia şi elevaţia, iar în 2007 s-a
turnat placa şi s-a început construirea acoperişului, însoţită de lucrări complementare:
placarea exteriorului cu polistiren, vopsirea cu lavabilă, pregătirea peretelui interior
pentru pictură în frescă. Tot în 2007 a fost montată şi instalaţia electrică. Prin
strădania părintelui Porumbel, biserica este protejată de temperaturile care ar putea
afecta viitoarea pictură prin ferestre de termopan cu lemn stratificat şi uşi sculptate
din lemn de cireş. În interiorul bisericii au fost puse granit şi o scară spiralată prin
care se face accesul la cafas. În 2009, biserica a fost acoperită cu tablă de cupru.
 Biserica din satul Schitul de Sus și-a serbat
hramul

Luni
20 iulie 2020 de sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, biserica din satul Schitul
de Sus și-a serbat hramul, primind vizita pastorală a Preasfințitului Părinte
Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, care a slujit aici Sfânta și
Dumnezeiasca Liturghie.
Din soborul preoților slujitori a făcut parte părintele Arhimandrit Gherasim
Armulescu, starețul Mănăstirii Topolnița și fiu al satului Schitul de Sus, părintele
Cătălin Țăruș de la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin, părintele Sorin
Iliescu de la parohia Izvorul Bârzii, parohie învecinată cu parohia Balotești de care
aparține biserica din Schitul de Sus, părintele paroh Petru Trotea care păstorește
această comunitate din satul Schitul de Sus și părintele arhidiacon Bogdan Chirea de
la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin. Răspunsurile liturgice au fost
date de membri ai grupurilor psaltice de la Catedrala severineană.
La finalul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor prezenți despre
marele Prooroc Ilie Tesviteanul și despre minunile săvârșite de el minuni istorisite în
Cartea a III-a a Regilor din Vechiul Testament.
De asemenea părintele paroh Petru Trotea le-a vorbit celor prezenți despre
proveniența cuvântului hram și ceea ce înseamnă hramul bisericii pentru viața
duhovnicească a credincioșilor unei parohii.
Până în anul 2019, biserica din satul Schitul de Sus precum și biserica din Balotești
au fost păstorite de obștea monahală de la Mănăstirea Topolnița.
Piatra de temelie a bisericii cu hramul "Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul" a fost pusă în
anul 1994, cu binecuvântarea Î.P.S. Acad. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul
Olterniei, de către Preasfinţitul Părinte Dr. Damaschin Severineanul, Episcop-Vicar
al Arhiepiscopiei Craiovei. Lucrările de construcţie s-au realizat între anii 1994-2004
cu sprijinul Preacuviosului Părinte Arhimandrit Pavel Nicolăescu, stareţul mănăstirii
Topolniţa, cu ajutorul enoriaşilor şi al altor donatori.
Pictura sfântului locaş de închinare s-a realizat între anii 2004-2012 de către familia
pictorilor Lăcrămioara şi Liviu Anton din Bucureşti, în tehnica "fresco", cu sprijinul
Primăriei Izvoru Bârzii şi al Secretariatului de Stat pentru Culte.
Slujba de târnosire a bisericii din satul Schitul de sus a avut loc în data de 26 august
2012, la slujbă participând trei ierarhi membri ai Sfântului Sinod si anume
Înaltpreasfințitul Părinte Academician Dr Irineu Mitropolitul Olteniei, Preasfințitul
Părinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei și Preasfințitul Părinte Emilian
Lovișteanul, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Satul Schitul Topolnitei din comuna mehedinteana Izvoru Barzii a evoluat ca un sat
risipit format din grupuri de gospodării distanțate unele de altele, izolate de păduri și
văi. Câteva gospodării s-au dezvoltat pe valea Topolniței la poalele dealului
Grădiștea, constituind cătunul Schitul de Jos, altele au evoluat pe culmi și în jurul
Mănăstirii Topolnița, alcătuind cătunele Schitul de Sus și Prisaca.
Am luat drumul colinelor, după ce am ascultat susurul Topolniței pentru a ajunge în
cătunul ascuns printre arbori, Schitul de Sus. Am urmat glasul pădurii care îl conduce
pe călătorul prin acele locuri spre alte timpuri. O buturugă acoperită cu o blană în fața
unei mici gospodării ridicată din cărămizi, prima dintre cele câteva construite de cei
care au ales să-și ducă traiul pe coline, ține loc de bancă. La câțiva metri buni, altă
gospodărie se pierde printre mărăcini. Vântul a luat cu el spre alte zări parte din
acoperiș. Geamurile s-au spart în mii de cioburi, pentru a fi acoperite de straturi noi
de pământ. Pereții casei din lemn păstrează urmele căptușelii, din pământ și crengi.
Timpul hain s-a îndurat și a mai lăsat o urmă a trecutului în prezent. Un tablou trist,
în care și-a făcut loc un măceș, ce-și ridică prin acoperiș, trufaș, crengile subțiri.
Casele, unele vechi din lemn, altele mai noi, sunt risipite. Una aici, alta colo, ca într-
un tablou în care pictorul a lăsat loc naturii să conviețuiască alături de om.
Garduri împletite din crengi, case doborâte de timp, alături de copacii ce le-au
mângâiat cu umbra lor în zilele toride de vară vorbesc de altă lume. Căpițele de fân,
glasul orătăniilor, stâplii de înaltă tensiune ne indică faptul că acest loc e populat.
Lumea este altfel în acest colț din Mehedinți, la doar 20 de kilometri de Drobeta
Turnu Severin.
Mersul lumii

„Aici
sunt condiții mai vitrege. Mai sunt 40 de gospodării. Majoritatea oamenilor din sat
sunt vârstnici. Casele sunt vechi, la distanțe mari unele față de celelalte. S-a mai
construit și prin locurile astea, dar puțin. În rest, toate casele sunt bătrâne ca și
oamenii. Se trăiește din pensii. Unii mai cresc animale, vaci, capre, oi“, ne face o
radiografie a locului unul dintre localnici. Ne continuăm drumul și descoperim alte
case peste care timpul a lăsat urme adânci. Într-o grădină, în compania unor pisici, un
localnic ne destăinuie tainele altoitului. „Încerc să pun câte un altoi, să vedem dacă
prinde. Îl retezăm, îl curățăm bine. Bețele cu muguri le ascuțim așa, într-o dungă, și
apoi le înfingem și le lipim cu pământ, le bandajăm. Poate Dumnezeu le-o prinde“, ne
destăinuie Mihai Berovescu.
Pe ulițele acoperite cu piatră, din loc în loc atrag atenția câteva gropane. „Bălțile sunt
făcute pe lângă drum, să aibă oamenii apă când plouă, căci noi nu avem fântâni pe
aici. Sfatul nu ne-a făcut nimic. Cărăm de la kilometri cu ce putem, cu căruța, cu
mașina, cu bidoane, cu ce avem. Sunt niște fântâni prin pădurile acelea prin care ați
trecut ca să ajungeți aici“, ne lămurește Mihai Berovescu.
Oamenii locului recunosc cu greu neajunsurile ce le fac traiul greu. Se bucură că
natura i-a primit în brațele sale și le-a oferit un loc cald, din care și-au făcut colțul lor
de rai, ce-i drept ușor imperfect pe alocuri. „Suntem bogați de liniște“, ne destăinuie
un localnic, în vreme ce altul, peste care anii au trecut cu zecile, ne poartă în
vremurile de început ale cătunului. „Când eram eu flăcău erau puține gospodării.
Oamenii au venit și s-au stabilit aici pentru că era mult teren de muncit. Eu făceam
var din piatră de var. Nevoia ne-a învățat să facem groapă, să scoatem piatră din
pământ. Mai luam piatră pentru var și de la munte, de la Băile Herculane. Lemne
aveam din pădure. Vindeam piatra și le luam celor de la câmpie porumbul. Mai luam
și bucate pe var“, ne povestește Alexandru Armulescu.
Varnițele, cuptoarele în care ardeau vreme de trei zile și trei nopți piatra albă specială
sunt și astăzi la margine de drum, completând tabloul lumii de dincolo de deal,
ascuns la umbra falnicilor arbori, acolo unde natura îmbrățișează cu toată dragostea
omul, împărtășind cu el bunele și relele. Schitul de Sus este asemeni unei cărți ce
odată ce și-a deschis coperțile te conduce într-un timp trecut, ce păstrează farmecul
aparte al vremurilor de demult

Târnosirea bisericii de la Schitul de Sus, județul

Mehedinți

Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei se va afla duminică,

26 august 2012, în mijlocul credincioșilor din Parohia mehedințeană Izvorul Bârzii,
informează site-ul episcopiaseverinului.ro.
Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Nicodim va târnosi biserica satului, înconjurat
de un sobor de preoți și diaconi.
Totodată, la evenimentul duhovnicesc din viața Parohiei Izvorul Bârzii va fi prezent
și Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Irineu, însoțit de Preasfințitul Emilian
Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Ceremoniile religioase vor începe dis-de-dimineață, în jurul orei 08:00, iar
răspunsurile liturgice vor fi oferite de o parte din membrii Corului Kinonia, condus
de Arhid. Adrian Mazilița.
Piatra de temelie a bisericii cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” a fost pusă în
anul 1994, cu binecuvântarea Î.P.S. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, de către
Preasfințitul Părinte Damaschin Coravu Severineanul, Episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Craiovei.
Lucrările de construcție s-au realizat între anii 1994-2004 cu sprijinul Preacuviosului
Părinte Arhimandrit Pavel Nicolăescu, starețul Mănăstirii Topolnița și paroh al
Parohiei Balotești, cu ajutorul enoriașilor și al altor donatori.
Pictura sfântului locaș de închinare s-a realizat între anii 2004-2012 de către familia
pictorilor Lăcrămioara și Liviu Anton din București, în tehnica „fresco”, cu sprijinul
Primăriei Izvoru Bârzii și al Secretariatului de Stat pentru Culte.

Sfințirea crucilor de turlă ale bisericii de la Izvoru

Bârzii

Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei s-a aflat luni, 22

septembrie 2014, în Parohia Izvoru Bârzii unde a săvârșit slujba de sfințire a celor
două cruci care vor împodobi turlele bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli”, ctitorie
din anul 1906, a precizat Cătălin Cernătescu.
Sfântul lăcaș de închinare va trece prin perioada următoare prin ample lucrări de
restaurare, după cum a precizat părintele paroh Sorin Iliescu. Comunitatea creștinilor
ortodocși dorește să suporte și viitoarele lucrări de restaurare a acoperișului bisericii.

În
predica de la finalul slujbei, Preasfinția Sa a evidențiat importanța Sfintei Cruci
în viața credincioșilor, îndemnându-i pe cei de față să participe la slujbe și să
susțină preotul în vederea realizării urmatoarelor lucrări de restaurare a bisericii.