ISTORIC

PRIVIND ACTIVITATEA RELIGIOASĂ A

COMUNITĂȚII DE SLOVACI DIN BOINEȘTI

Localitatea Boineşti aparţine de comuna Bixad, în componenţa căreia este cuprinsă şi localitatea
Trip, așezată în ținutul numit,,Țara Oașului’’,județul Satu Mare.
Relieful satului Boineşti este colinar, străbătut la est de râul Valea Rea, la vest de râul
Lechincioara, ambele se varsă în râul Tur, ulterior în râul Tisa.
Localitatea din punct de vedere istoric este atestată, locuită încă din neolitic. (1)
Primele documente ce atestă localitatea Boineşti apar mai târziu, la sfârşitul secolului al XV-lea,
respectiv în anul 1490, când aparţine cetăţii Medieş, sub numele de Buyáhaza sau Buyakháza, apoi în
1634, când devine proprietatea a cetăţii Satu Mare. (2)
În hotarul acestei localităţi este un deal numit „Beélavar”, pe care a existat o fortăreaţă de apărare,
după unii istorici, cetate dacică (3) iar alţii o atribuie ca fortăreaţă a regelui Bela al IV-lea. (4)
La începutul secolului al XX-lea, respectiv în perioada 1902-1909 în localitatea Boineşti se aşază
un grup de slovaci, care care au venit la îndemnul preotului-călugăr Árkád Pázstory, proprietar al unui
falanster şi o mare suprafaţă de teren, pe teritoriul satului Tur, în vecinătatea Boineştiului. Acesta i-ar fi
întâlnit în calitate de călugăr la mănăstirea Mariapocs, și ulterior stareț la mănăstirea din Bixad mănăstirii
de rit oriental greco-catolic. Acel grup de slovaci, vine din regiunea Poprad, din jurul mănăstirii Levoča,
respectiv localităţile: Jánovce, Arnoltovce, Abrahámovčce, Vrbov, Spišská Sobota şi Spišský Štvrtok. (5)
Grupul a cuprins familiile fraţilor Zvaleny, Matišovsky, Slobodnik, Gramovsky, Šolomon, Petrik,
Kacvinsky, Slavkovsky şi Kočis.
În anul 1910, se poate vorbi deja de o comunitate bine închegată, conform recensământului din
1910, în Boineşti sunt înregistraţi 43 slovaci şi 42 romano-catolici (6) iar în evidenţa bisericească sunt
înregistraţi 42 enoriaşi romano-catolici. (7),în 1913,tot 42 romano-catolici,în 1931 sunt înregistraţi 58
romano-catolici, iar în 2002,sunt 124 romano-catolici.
Ca religie şi-au păstrat credinţa romano-catolică în pofida faptului că uneori erau îndemnaţi să-şi
însuşească religia greco-catolică, majoritară în satul Boineşti şi a lipsei unui lăcaş de cult.
După 1910, după ce comunitatea era deja destul de numeroasă, ia fiinţă o filie a parohiei romano-
catolice din Huta Certeze, liturghiile săvârşindu-se odată pe lună în biserica greco-catolică a satului. Din
anul 1919, ca urmare a refuzului preotului şi senatului bisericesc greco-catolic din Boineşti, comunitatea
slovacă a fost nevoită să-şi găsească un alt spaţiu pentru liturghii.
În perioada anilor 1919-1921, liturghiile se desfăşoară în diverse locați in camere asigurată de
familia Matišovsky,Șimon, sau Zvaleny.
Din anul 1922 camera pentru oficierea liturghiilor se asigura de familia Jan Zvaleny.la aprobarea
Episcopiei.
În același an enoriaşi se angajează să participe activ și regulat la întreținerea preotului.
De menționat, că pe locația aceluiași imobil s-a construit în anii 1979-1980 actuala biserică.
În anul 1922 fraţii Zvaleny Ioan şi Ştefan, ridică o cruce, în apropierea caselor lor,pe care o
donează împreună cu terenul Parohiei romano-catolice Huta Certeze,cu intenția de a construi o biserică.
Se pare că și bugetul slovacilor din Boinești a fost afectat de criza economică declanșată în anul
1923,neavând fonduri bănești necesare pentru ridicarea unei biserici.
În mai 1936, parohul Farkas János a menţionat că enoriaşii vor să construiască o capelă de sine
stătătoare, pentru care au cerut sprijinul organizaţiei locale a Ligii Slovace din Spišska Sobota. Liga
Slovacă a promis că va prevedea în bugetul său din anul următor suma pentru construirea capelei.
Deşi a pornit cu mare entuziasm acţiunea de strângere de fonduri, dar din cauza condiţiilor vitrege
din timpul războiului, acest proiect nu s-a realizat. (8)
Din anul 1922 până în anul 1968, liturghiile se desfăşoară în locuinţa familiei Zvaleny, căsătoriile
oficiindu-se la Huta Certeze, unde s-a ţinut evidenţa matricolă, inclusiv a naşterilor şi deceselor.
Tot în această perioadă,evenimente importante precu;prima împărtășanie,mirul și uneori ritualul
de sfinţire a mâncărurilor de Paşti s-a ţinut la Huta Certeze.
În 22 iulie 1946, urmaşii lui JánZvaleny, respectiv noii proprietari a casei Zvaleni Ioan şi
Paulina, prin testament olografic, donează camera respectivă cultului romano-catolic, iar după moartea lor
întreaga casă și terenul.
În anul 1963,văduva Paulina Zvaleni, confirmă donația imobilului, de comun acord cu copiii.

1
 În anul 1967, se demolează casa, iar în anul 1968 se construieşte o capelă cu o suprafaţă de
aproximativ 75 mp, la care se implică nemijlocit preotul Barna Károly.
În această capelă – biserică, liturghiile se desfăşoară de regulă în fiecare duminică.
În anul 1973 se amenajează un nou altar, în centrul acestuia se aşază Statuia Sfintei Fecioare
Maria. Statuia are o vechime de peste 200 de ani. Aceasta fost donată bisericii de familia Slobodnik
Andrei şi Katarina.
Provenienţa statuii este mănăstirea Levoča, dăruită lui Slobodnik Andrei în calitate de
administrator la mănăstirea Bixad la acea vreme ca şi recunoştinţă pentru statornicia lui în religia
romano-catolică.
În perioada anilor 70, numărul enoriaşilor de practică romano-catolică creşte substanţial, în jurul
nucleului de slovaci, la liturghiile dumincale participă în număr tot mai mare de credincioși de rit greco-
catolic,trecând ulterior la religia romano-catolică.
În anul 1979 se construieşte fundaţia unui nou aşezământ de cult, respectiv o biserică cu implicare
deosebită şi nemijlocită a preotului Barna Károly şi a curatorului Zvaleni Iancu, urmaşul familiei Zvaleni
care a donat casa şi terenul. Construcţia s-a realizat practic la presiunea enoriaşilor în pofida refuzului
autorităţilor de a elibera autorizaţie de construcţie.
În anul 1980 se ridică structura bisericii şi se acoperă cu tablă.
La 22.mai 1980 ,se sistează lucrările construcţiei de către Consiliul Popular Judeţean Satu Mare,
constructorul, enoriaşul-curator Zvaleni Iancu este amendat cu suma de 3.000 lei.
La 33 iulie 1980, Comitetul executiv al Consliului Județean Satu Mare, emite Decizia nr.
248/1980 pentru demolarea bisericii.
Ulterior atât preotul Barna Károly cât și constructorul Zvaleni Ioan sunt cercetați de organele
statului pentru construcţia bisericii neautorizate.
Preotului Barna Károly i se solicită de autorităţile de stat să ceară episcopiei romano-catolice
mutarea sa într-o altă parohie.
În urma unui compromis cu autorităţile locale şi judeţene,construcţia nu se demolează.
În schimb se solicită demolarea turnului, urmând ca această,construcţie să fie amenajată pentru
grădiniță.
Tacit şi tolerat, lucrările la biserică continuă, în 1981 se execută lucrările de tencuială interioară,
devizul lucrărilor făcându-se pe numele enoriaşului Dudaş Petre.
Ulterior, în perioada 1982-2006, preot Fagea László, curator şi constructor Zvaleni Ioan se
împrejmuieşte curtea bisericii, se execută tencuiala exterioară, se tencuiește și zugrăveşte interiorul, se
mobilează interiorul, altarul, scaruşul, băncile pentru şezut, se amenajează sacristia.
În anul 1989 se amenajează crucea din faţa bisericii.
Costul lucrărilor pentru construcţie au fost suportate din întregime de enoriaşii slovaci, precum şi
de enoriaşii din Trip, Târşolţ, Călineşti-Oaş, Cămărzana şi biserica ortodoxă Boineşti.
Din anul 2007 până înprezent, lucrările de amenajare și înfrumusețare interioară şi exterioară a
bisericii continuă – preot Fromherz Attila.
În anul 2010 se reconstruieşte turnul bisericii, constructor SC ,,Mali Service ’’ SRL Vama
În perioada 2013-2014, s-a reamenajat interiorul, zugrăveli şi picturi noi, pardoseală nouă, s-a
reamenajat altarul, scăruşul, s-au schimbat băncile de şezut, implicare curator Man Felician.
În august 2014, respectiv 15 august cu ocazia hramului Adormirea Maicii Domnului, a avut loc
sfinţirea bisericii,adică s-au definitivat lucrările bisericii.
Asigurarea serviciului religios: Kirchmájer Ferenc 1913-1916, Lubomérszky Jenó 1916-1930,
Müller György în 1930, Farkas János 1931-1944, Agoston István 1945-1953, Berendi József 1953-1957,
Brunner István 1957-1962, Buchmüller István 1963-1964, Barna Károly 1964-1982, Fagea László 1982-
2006, Fromherz Attila 2007.
Bibliografie
1) Vasile Pârvan „Getica” – 1, 3
2) Ovidiu Mihai Hotcă „File din istoria Ţării Oaşului” – 2, 4
3) Paul Danku „Istoria slovacilor din judeţul Satu Mare” – 5, 7, 8
4) Arhivele de Stat Satu Mare – 6

ÎNTOCMIT,
Zvaleni Andrei