1.

Scurt istoric a comunei Tătăruși cu satele componente: Tătăruși, Pietrosu, Uda,

Vâlcica și Iorcani.
Comuna Tătăruşi este situată în extremitatea nord-vestică a judeţului Iaşi la graniţa
cu judeţul Suceava, la 90 km de Iaşi, 70 km de Suceava şi 17 km de Paşcani, aproximativ
la jumătatea distanţei dintre râurile Siret şi Moldova aproape de Mănăstirea Probota ctitoria
lui Petru Rareş. Vecinii comunei sunt:
N - satul Probota, comuna Dolhasca, judeţul Suceava
V - comuna Forăşti, judeţul Suceava
SV - satul Broşteni, comuna Drăguşeni, judeţul Suceava
E - satul Heci, comuna Lespezi, judeţul Iaşi
SE - satul Conţeşti, comuna Valea Seacă, judeţul Iaşi
S - satul Homiţa, comuna Cristeşti, judeţul Iaşi1
Cele mai vechi urme ale existenței umane se pierd în negura vremii, descoperirile
arheologice de pe teritoriul localității amintind de existența umană în paleolitic, neolitic şi
epoca bronzului .
Anul acesta-2023- se împlinesc 625 de ani de la atestarea documentară a Comunei
Tătăruși prin ispisoc-ul sârbesc datat la 2 iulie 1398 din timpul lui Ștefan Voievod (1394-
1399). Documentul publicat de M. Costăchescu în 1931 ne spune următoarele: „6906
Iuli.2 Ispisoc sârbesc di la Domnul Ștefan Vvd. Cu tălmăcirea lui, prin cari dăruiești
monastirii Probota doă sati pe pârâul Probotei, care monastiri iasti în Poiană, între Șomuz și
între pârâul Probotii, un sat Bodino și altul mai sus de acesta(n.a.Tătăruși)...”2
În uricul 6980(1472) din 19 august satul se numește Tătari echivalentul Tătărușilor
de azi.3 Conform recensământului(INS) efectuat în 2011, populația comunei Tătăruși se
ridică la 5.409.

2.Scurt istoric al satului Tătăruși și a Bisericii Sf. Nicolae din Tătăruși.4

1
https://www.tatarusi.ro/ (accesat la 28.08.2023)
2
Mihai Costăchescu, Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. I, Editura Viața
Românească, Iași, 1931, pp.16-19.
3
Ibidem, p.18
 1774- Tătărușul, sat în ocolul Siretului de Jos(erau patru familii); 1833 – sat în
ocolul Siretului; 1834 - sat în ocolul Moldovei; 1834 - sat în ocolul Siretului: 1835 - sat în
ocolul Moldovei; 1864 - sat în comuna Tătăruşi; 1876 - sat în comuna Drăguşeni; 1887- sat
în comuna Tătăruşi, înglobează satul Iorcani; 1968 - sat în comuna Tătăruşi, judeţul Iaşi.
1797 - include siliştile Bodeşti, Iorcani, Mirceni, Nănăşeni şi Turbata; 1803 - înglobează
satul Probota(erau 192 de persoane); 1816 – înglobează satele Gulia şi Heciul; 1820 -
pierde cătunul Gulia (devenit sat) şi Heciul(erau 300 persoane); 1832- pierde cătunul
Probota, devenit sat; 1871 - pierde siliştile Bodeşti şi Iorcani (devenite sate);1887- sat în
comuna Tătăruşi; înglobează satul Iorcani; 1892 – înglobează satul Pietrosul(erau 1193
bărbați și 1115 femei); 1896 - pierde cătunul Iorcani, devenit sat, şi o parte din teritoriu, pe
care se înfiinţează satul Uda;
Alte denumiri atestate: Tatarusch (1774), Teteruschul (1790). Tătăruşii (1830),
Tătăraşii (1834), Tătăruşul (1835), Tătărăşenii (1848), Tataruşi, Tătăruşăi (1854), Tătăruşii
Mari (1892) Tătăruşii, Tătăruşul (1907). În 1902 erau 2308 suflete.
Dintr-o însemnare de la pagina 17 din Octoih aflăm că biserica din Tătăruși a fost
terminată în 1842 ( ctitorie din 1842): „S-a sfințit biserica Sf. Ierarh Neculai din satul
Tătăruși împreună de Vlădica Anastasie Sevastian, la care am fost şi eu slujitor Petru
duhovnicul din Sf. Mănăstire Neamț, când am şi afierosit [=dăruit] această carte. 1842 oct.
13 zile”5. După tradiția locală, ctitorii bisericii au fost credincioșii satului, care au primit un
mare ajutor din partea lui Dumitru Plastire, arendașul moșiei Tătăruși, ce aparținea de
Mănăstirea Probota.6
După spusele bătrânilor, la Tătăruși funcționa o școală în pridvorul bisericii Sfântul
Neculai, unde se preda catehismul, gramatica, socotitul pentru cancelariștii de la curtea
boierului Nicu Ion (arendaș al Moșiei Tătăruși a Mănăstirii Probota). 6 decembrie 1859 - S-
a restaurat biserica Sf. Neculai din Tătăruși, înălțându-se pereții, bolțile şi turnul fiind
construite din lemn. La intrare, i s-a construit un mic pridvor.
Pe pisania de la acest pridvor scrie astfel: ,,acest pridvor s-au făcut de mine robul lui
Dumnezeu, Alecu Filote la anul 1859 iunie 15 spre pomenirea me(ă) şi a tot neamului meu
4
Vasile Amariei, Ferestre către Cer. Creștinii și Bisericile lor din Tătăruși-Iași, Editura Princeps Multimedia,
Iași, 2023, pp.102-108.
5
Ibidem, p.106.
6
Ibidem
și a răposatelor lui dumnezeu soți(e)i mele Ecaterina şi a fiicelor mele Marghioala şi Ilinca
care s-a îngropat la acest sfânt lăcaş.”7
După 1890 Biserica din Tătăruși rămâne închisă 30 de ani până în 1923 când este
numit preot Ștefănescu Ioan păstorind până în 1933 inclusiv la Iorcani. Acesta restaurează
în 1929 Biserica Sf. Nicolae și începe în 1930 construirea unei Biserici în Iorcani pe care
nu o termină.
Apoi a venit preotul Miron Vasile care a păstorit din 1933-1976. El a construit
clopotnița de lemn în 1937(azi înlocuită) în urma multiplelor lucrări de renovare în 1952
Biserica Sf. Nicolae este resfințită de către IPS Sebastian Rusan mitropolitul de atunci al
Moldovei.
Între anii 1976-2011 a slujit cu pricepere părintele Alexa I. Dumitru care și el și-a
pus amprenta pe multiple lucrări de restaurare a Bisericii culminate cu resfințirea din 28
iulie 2002 de către mitropolitul de atunci al Moldovei IPS Daniel actualul patriarh al BOR.
Din anul 2011 și până în prezent slujește cu multă dăruire părintele paroh Ursache
Petru. Dintre realizările sale pe scurt menționăm în 2015 sfințirea noii case parohiale apoi
urmate de sfințirea din 3 iulie 2022 a noii clopotnițe, o realizare deosebită, și a noii Sf.
Cruci a eroilor din satul Tătăruși. Sfințirea s-a făcut în noul Altar de vară ce a înlocuit cu
succes clopotnița veche făcută de părintele Miron.

3.Scurt istoric al satului Pietrosu și a Bisericii Sf. Vasile cel Mare din Pietrosu8.

Scurt istoric al localității

1827-Satul Pietrosu a fost atestat documentar;
1876 sat în comuna Dolhasca;
1892 - cătun al satului Tătăruși;
1954 - sat în comuna Tătăruși.
Alte denumiri atestate: Petrosul, Pietrosul, Tătărușii Mici
În anul 1827 pentru a avea oameni la muncă pe moșia arendată şi pentru ca oamenii
să aibă un lăcaș de închinare, s-a făcut înțelegerea ca oamenii să muncească pentru boier un
anumit număr de zile pe an, iar pentru aceasta boierul (arendașul) Vasilie Vasilovici Coroiu
7
Ibidem, p.107.
8
Ibidem, pp.91-101
să le ridice o biserică. Vasilie Vasilovici Coroiu este considerat ctitorul primei biserici din
Tătăruși.

Din pisania bisericii, aflăm: ,,Cu milă lui Dumnezeu, acest Sfânt Lăcaș, ce se
prăznuiește hramul Sf. Marelui Vasile, făcută prin râvna D. Vasilie Vasilovici Coroiu, cu
toată a dumisale cheltuială în anul 1821.” 9 (În pisania refăcută apare scris 1821 fiindcă,
probabil, cifra 7, deteriorată parțial, a fost confundată și înlocuită cu cifra 1.)
Biserica Pietrosu este construită din piatră şi cărămidă, acoperită în prezent(august
2023) cu tablă aurită fabricată în Ucraina și este produsă din otel inoxidabil acoperita cu
nitrură de titan, iar bolțile din lemn tencuit.
Planul arhitectural al bisericii este în formă de cruce , cu o turlă pe pronaos, cu
abside şi cu altarul în formă de semicerc, La intrare, i s-a construit un mic pridvor, având și
turnul-clopotniță. De asemenea, există şi un cafas la intrare în Pronaos. Biserica Sf. Vasile
cel Mare are o lungime de 17 m, lățime de 6,71 m, iar înălțimea pereților este de 6 m. Din
1951, primește și un al doilea hram : „Adormirea Maicii Domnului”.
Preoții de la Biserica sf. Vasile cel Mare-Pietrosu pe care îi mai cunoaștem deoarece
registrele Bisericii au fost pierdute în timpul celui de-al doilea Război Mondial când au
avut loc bombardamente locale și locuitorii au plecat în refugiu.
Preotul Nichita Chirilescu (†1878)
Preotul Costache Vasilovschi (1882)
Preotul Dumitru Constantinescu (n.1850-25 iulie 1927), prezbiteră Maria, slujește
între anii1878 până în 1924.
Preotul Grigore D. Constantinescu născut la 1.05.1900-d. 1983 preot la Pietrosu
între anii 1924-1934. În anul 1932, sub păstorirea preotului Grigore Constantinescu a fost
renovat turnul Bisericii Pietrosu şi s-a construit un mic pridvor din piatră, cu dimensiunile
3,90/3,60 m astfel în 1932 are loc resfințirea Bisericii de către arhiereul Grigorie Leu
Botoșăneanu, însoțit de preotul Mihai Zaharescu.
A fost protopop pentru Iași. În timpul celui de-al doilea Război Mondial preotul
Grigore Constantinescu a fost trimis în Transnistria, ca protopop la Dubăsari, pentru
reorganizarea bisericii de aici. Dragostea pentru satul natal l-a determinat să ceară

9
Traducerea din pisania originală existentă la intrarea în Biserica Sf. Vasile
urmașilor săi, să îi reînhumeze rămășițele pământești la Biserica Sfântul Vasile din
Pietrosu-Tătăruși , unde odihnește alături de părinți ( cum este scris pe piatra funerară de la
cripta familiei din curtea Bisericii Pietrosu: „şi strămoşii veniţi din ardeal şi îngropaţi aici
între 1770-1882”.
Preotul Mihai Grigoraș din 15 octombrie 1934-1967 alături de prezbitera
Zamfira/Firuța (Ionescu) Grigoraș, de profesie învățătoare. Pe 26 martie 1944, preotul
Mihai Grigoraș a plecat în evacuare/refugiu în Muntenia întorcându-se în 1 ianuarie 1945
chiar de hramul Bisericii. La întoarcerea din evacuare, parohia era cuprinsă de tifos
exantematic. Însuși preotul paroh a zăcut vreo 50 de zile între viață și moarte. Abia pe 9
martie 1945 a reușit să slujească o nouă Sf. Liturghie, preotul relatând că: „în fiecare zi
mureau 2-3 credincioși” din Tătăruși”10.
După multă trudă privind renovarea Bisericii reușește ca la 7 iunie 1951, de
Înălțare, biserica Pietrosu, care suferise stricăciuni în timpul războiului, fiind lovită de
bombe în 1944, refăcută prin grija enoriașilor din parohie, a fost resfințită de P.C. Consilier
Ref. Vladimir Pușcariu, delegatul I.P Sfințitului Sebastian Rusan.
Apoi a urmat părintele Anița Gheorghe (născut la 10.11.1933-20.05.2007) care a
păstorit din 1967 până la 1.04.2001. A electrificat biserica Sf. Vasile cel Mare la 24 iulie
1968 iar între anii 1970-1982 a înlocuit stranele vechi cu unele noi din ștejar. În timpul
păstoriri lui a fost ridicat în curtea Bisericii primul monument al eroilor din comuna
Tătăruși actual renovat de părintele paroh Pavel Ciprian Gheorghe.
De la 1.04.2001 și până în prezent păstorește părintele Pavel Ciprian Gheorghe care
și el la rândul lui s-a preocupat de buna funcționare a Bisericii și a reușit următoarele: s-au
construit sute de metri de gard, s-a înzestrat biserica cu noi Sf. Icoane, cu o Sf. Evanghelie
nouă, prapuri noi, Sf. Vase noi, veșminte noi, acoperăminte noi, covoare noi și două clopote
noi.
S-a pictat Biserica la interior și exterior(pridvor) iar între anii 2022-2023 s-a reușit
achiziționarea unei noi Catapetesme care urmează să fie instalată, o refacere a Sf. Mese, o
schimbare a podelei Bisericii prin placarea cu granit care sunt în lucru.
Cu ajutorul primăriei Tătăruşi, Biserica a fost dotată cu o centrală de încălzit
pentru Biserica şi casa socială, au fost pavate aleile din cimitir, s-au plantat peste 100 de

10
Însemnare pe o Sf. Evanghelie
pomi fructiferi. În 2018 s-a construit noua Casă Socială dotată cu cele necesare, și din 2015
s-a ridicat și noua casa parohială care este gata în proporție de 60%. În 2023 s-a reușit
construirea și a noii toalete la standard civilizat.
Între 7 iunie2023-30 iulie 2023 s-a reușit refacerea acoperișului Bisericii și punerea
noii table aurite de către meșterii Ioan, Costel și Vitalie ucrainieni(români de fapt) din
Cernăuți.

4.Scurt istoric al satului Iorcani și a Bisericii Sf. Dumitru din Iorcani11

În vechime, pe moșia Tătăruși a Mănăstirii Probota, au existat satele lorcani,

Nănășeni, Turbata, La Fântâna lui Ovăz, La Vișini şi La Temelie. Bătrânii din Tătăruși
spuneau că vechiul sat Iorcani era situat la răsărit, la o distanță de cca 500 m față de
amplasamentul actual pe locul numit în prezent La Vișini, cu un număr redus de populație
şi cu un schit de măicuțe.
Prima atestare o are din 1443 nov. 29 într-un document din care Ștefan cel Mare
întărește acest sat alături de altele două Mănăstirii Probota. 1472 Sub numele Iurceştii este
atestat împreună cu Bodeștii şi Tătarii că proprietate a Mănăstirii Probota în documentul
din 1472 (6980) august 19. 1838 Pocita (-Poșta) Iorcani (stația de poștă din lorcani apare
atestată în Catagrafia ținuturilor Moldovei din 1838-1839 şi în 1843 în Analele
parlamentare ale României.
Așa cum am mai spus părintele Ioan Ștefănescu începe construcția unei noi Biserici
în satul Iorcani dar nu o termină și ea este continuată de către părintele Vasile Miron care o
sfințește în 1935. În anul 1938 la cererea enoriașilor vă veni părintele Ștefan Bejan care
apoi vă fi înlocuit de către părintele Ioan Bădărău de la 6 octombrie 1946 care după un
scurt timp petrecut la parohia Vorniceni-Botoșani începe reconsolidarea și repararea
Bisericii din Iorcani terminând-o în 1952.
Apoi s-a cuplat parohia Iorcani cu parohia Uda și a fost un singur preot paroh. Au
activat aici și părintele Anița până în 1967 apoi părintele Pintilie Vasile și din 2002
parohiile Uda și Iorcani s-au desprins și a păstorit părintele Hroștea Costel. După un efort
susținut reușește să resfințească Biserica la 2 iulie 2017 iar în 2019 sfințește noua casă
11
Vasile Amariei, Ferestre către Cer. Creștinii și Bisericile lor din Tătăruși-Iași, Editura Princeps
Multimedia, Iași, 2023, pp.117-126
parohială și noul Altar de vară din Iorcani. La începutul anului 2023 s-a transferat la altă
parohie.

5.Scurt istoric al satului Vâlcica și a Bisericii Sf. Constantin și Elena din Vâlcica12
Istoricul localități
- Vâlcica, sat întemeiat după împroprietărirea din 1921)
1954-satul Vâlcica, inclus în comuna Tătăruși
1954 cătunele Pietrosu şi Vâlcica, devin sate, ca şi Leordiș, Pietrosul, Țigulea
1956 Comuna Tătăruși este formată din satele Iorcani, Pietrosul, Tătăruși, Uda şi Vâlcica;
1968 - Vâlcica - sat în comuna Tătăruși, județul Iași.
Țigulea fost sat pe teritoriul satului Uda Suceava) După împroprietărirea din 1895, sa
extins şi cătunul Țigulea, unde țăranii au primit loturi de câte 5 ha de pământ și grădini
pentru loc de casă.
1909 - cătun al satului Uda;
1954 - cătunele Leordişul şi Țigulea devin sate în comuna Tătăruși;
1956-inglobat în satul Uda.
Altă denumire atestată: Tugluia (1954, 1956, 1974).
2000 - La inițiativa credincioșilor din satul Vâlcica şi din cătunul Țigulea, s-a propus
înființarea unei parohii noi prin desprinderea unei părți din Parohia Pietrosu.
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a aprobat înființarea Parohiei Vâlcica începând
cu dată de 1 martie 2000. Construcția bisericii Vâlcica începe in 1998-1999 sub păstorirea
preotului Anița Gheorghe, paroh la Biserica Pietrosu. Preotul Ichim Ciprian a finalizat
construcția Bisericii cu hramul Constantin și Elena, apoi a construit clopotnița, casă de
prăznuire și gardul cimitirului.
Preoți slujitori: părintele Anița Gheorghe, apoi din 1.05.2000-1.05.2004 părintele
Ichim Ciprian iar din 2004 părintele Dănilă Gheorghe până în prezent.
Prin efortul constant și susținut părintele Dănilă Gheorghe a reușit să rectitorească
parohia Vâlcica și astfel la 27.10.2008 a fost resfințită Biserica din Vâlcica iar după
împodobirea cu pictură interioară și exterioară, prin refacerea casei de prăznuire și a

12
Ibidem, pp.130-135
Altarului de vară a avut loc o nouă resfințire la 10 august 2014. Lucrările de înfrumusețare
continua și astăzi, amintim noul monument al eroilor, împodobirea cu noul candelabru a
Bisericii, refacerea și mărirea Cimitirului și noul lumânărar.
6.Scurt istoric al satului Uda și a Bisericii Nașterii Maicii Domnului din Uda13
1892-sat în comuna Tătăruși
1896 Sat în comuna Tătăruși, înființat pe moșia Tătăruși
1909 include cătunul Țigulea
1925-1929 comuna Uda (plasa Lespezile), cu satele Broșteni şi Uda;
1929 - sat în comuna Tătăruși;
1954-pierde cătunele Leordişul şi Țigulea, devenite sate;
1956-înglobează satele Leordişul şi Țigulea;
1968 - sat în comuna Tătăruși, judeţul Iaşi.
+
Țigulea
1909 - cătun al satului Uda;
1954 - sat în comuna Tătăruși;
1956-cătun înglobat în satul Uda.
Altă denumire atestată: Țugluia (1954, 1956, 1974).
+
Mateoaia
1820-1830- sat din comuna Cristești, ocolul Siretului de Jos;
1830-1833 - sat contopit cu satul Homița;
1834- înglobat în satul Homița.
Alte denumiri atestate: Cotuna Mateoaiei, Cotul Mateoaiei. Lipovenii ot Homița.
1892 - Comuna rurală Tătăruşi, formată din satele Tătăruşi şi Uda era populată cu 640 capi
de familie, ce număra 2308 suflete sau 1193 bărbați şi 1115 femei.
Credincioșii satului Uda, neavând biserică proprie, au fost păstoriți pe rând de
preoții satelor învecinate, lorcani şi În 1952, a cererea credincioșilor, Înaltpreasfințitul
Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei, a dat binecuvântarea pentru construirea unui locaș
de cult în satul Uda. 1952-1953 - Preotul Bădărău Ioan de la Parohia Iorcani a ridicat în

13
Ibidem, pp.136-142.
satul Uda o biserică, construită din lemn, pe temelie de piatră pe terenul donat de
protosinghelul Vasian Iosub.
An anul 1952/1953, la sfințirea de către L.P.S. Mitropolitul Sebastian Rusan,
biserica a primit hramul „Naşterea Maicii Domnului” funcționând ca filie a parohiei
Iorcani.
Mai târziu a apărut ideea construirii unei noi biserici, aprobată de Înaltpreasfintitul
Justin Moisescu, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și între anii 1976-1983 de către
părintele Bădărău Ioan, s-a reușit construcția unei biserici monumentale și în 1983 a fost
sfințit noul locaș de către Înaltpreasfințitul Pimen Zainea, pe atunci episcop-vicar al
Arhiepiscopiei lașilor.
Are circa 210 metri pătrați este în formă de cruce cu două turnuri. Părintele Pintilie
Vasile a construit noua casă de prăznuire și clopotnița și a pictat și făcut o nouă podea din
gresie la Biserică.
Preoți slujitori: Anița Gheorghe 1959-1965 apoi părintele Bădărău Ioan 1965-1988
ctitorul Bisericii actuale de la parohia Uda, din 1988-2023 a păstorit părintele Pintilie
Vasile iar din 2023 păstorește părintele Sturzu Gheorghiță.