Biserica din Racoviţa cu hramurile

„Sfântul Nicolae” și „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel”

Descriere şi istoric
Din punct de vedere ierarhic, această parohie a aparţinut în perioada
interbelică de Circumscripţia a II-a Priboieni din cadrul Protoieriei Câmpulung
Muscel, toate fiind tutelate de forul bisericesc superior al Arhiepiscopiei
Bucureştilor.
Biserica din Racoviţa este datată la 2 iulie 1786. Este cea mai veche biserică
de pe Valea Argeşelului şi încă din perioada interbelică a fost clasată pe lista
monumentelor istorice1. Este zidită din cărămidă, în formă de cruce, cu o singură
turlă, iniţial din lemn. Are lungimea de 22 metri şi lăţimea de 7 metri, formată cu
sanuri, cu o turlă, construită din zid şi renovată complet în 1935.
În 1939, preotul paroh Ioan Constantinescu i-a făcut o descriere
măgulitoare în micro-monografia dedicată acestei biserici: „Aşezarea ei
încântătoare, pe un platou din partea stângă a Râului Argeşel, nu departe de
confluenţa lui cu Râul Târgului şi la o depărtare de 16 km în sus de oraşul Piteşti,
fiind la 3 km de şoseaua naţională Piteşti-Câmpulung, face să fie zărită de
departe”2.
Ctitorul mănăstirii Râncăciov, Arsenie Şoimul Vlădeanul, a fost căsătorit
cu Ana, sora paharnicului Negoiţă din Racoviţa. Aceştia nu au avut copii şi l-au
înfiat pe Stroe, un nepot de frate al lui Arsenie. Ana a avut doi fraţi: Negoiţă şi
Oncii, cărora le-a lăsat prin zapisul din 20 decembrie 1674, partea ei de moşie
din Racoviţa care a fost partea ei de zestre de la părinţi3.
Din textul pisaniei scris în chirilică reiese că biserica de zid a fost ctitorită
în anul 1786 de către Daniil Ieromonahul, stareţul Mânăstirii Râncăciov şi
Dumitraşcu Brătianu. Cei doi ctitori sunt pictaţi pe peretele din stânga uşii de la
intrare în pronaos, având la mijloc, mai în spate, pe jupâniţa Maria, soţia lui
Dumitraşcu Brătianu. Pe peretele dinspre miazănoapte al pronaosului sunt pictaţi
în trei tablouri, copii lui Dumitraşcu Brătianu şi Maria. În primul tablou sunt cei
mici: Dumitrache, Sanfira, Costache şi Gheorghe, în al doilea tablou: Blagoslava
monaha (probabil o fiică monahie), jupan Andrei postelnicul căsătorit cu
Smaranda, fiica lui Dumitraşcu Brătianu, în al treilea tablou, cei trei băieţi mai
mari ai acestora: jupan Gheorghe, jupan Enache şi jupan Nicolae.
În altar, într-o firidă de la proscomidie este scris pomelnicul celor care au
zugrăvit această biserică datat la 6 iulie 1791: Şerban ierodiacon, Ghedeon

1
În prezent este monument istoric cu cod LMI: AG-II-m-A-13742.
2
SJAN Argeş, Prefectura Muscel, dosar 214/1939, f.1.
3
Ileana Leonte, Actele Secţiei Bunuri Publice – Bucureşti; Mânăstirile: Râmnicul-Sărat,
Râncăciov, Răsvan, Răteşti, Recea, Rogoz, Sadova, Sărindar, Sf. Sava – Bucureşti şi Seaca –
Muşeteşti, Direcţiunea Generală a Arhivelor Statului, Indice Cronologic nr. 19, Bucureşti, 1951,
p. 89.
ierodiacon, Ioana, Constandin, Nicolae, Gheorghe, Păuna diaconiţa, Dumitrana
diaconiţa, Sanfira, Constandin, Nicolae cu tot neamul lor.
Pisania
„Această sfântă şi dumnezeiască biserică ce să prăznuieşte hramul sfântului
marelui arhiereu Neculae Miralichiei, făcătorul de minuni, al sfinţilor şi a tot
lăudaţilor apostoli Petru şi Pavel, cei 12 apostoli, s-au făcut din temelie şi s-au
înfrumuseţat după cum se vede de robul lui Dumnezeu, sfinţia sa părintele chir
Daniil arhimandritul, iegumenul sfintei mânăstiri Râncăciovul i de dumnealui
jupan Dumitraşcul Brătianul de aici din Racoviţa, în zilele luminatului domnului
nostru Io Nicolae Mavrogheni voevod, fiind mitropolit prea sfinţia sa părintele
chir Grigore al Ungro-Vlahiei. La ani de la Cristos 1786 iulie 2”.
 Lucrări de reparaţie şi restaurare
La 1877, biserica a fost reparată din nou şi repictată cu cheltuiala lui
Grigore I. Racoviceanu, proprietarul moşiei Racoviţa, după cum reiese din
inscripţia aşezată deasupra
uşii în pronaos:
„Această sfântă
biserică, după cum se vede
din inscripţiunea cea veche s-
au făcut din temelie de Daniil
arhimandritul şi de jupan
Dumitraşcu Brătianu, în
zilele domnitorului Nicolae
Petre Mavrogheni, mitropolit
chir Grigorie la anul 1786,
iulie 2; Iar acum a doua oară
s-au făcut reparaţie din nou şi
s-au zugrăvit după cum se
vede cu cheltuiala domnului
Grigore I. Racoviceanu,
proprietarul acestei moşii, în
zilele domnitorului nostru
Carol I, Elisabeta doamna,
mitropolit D.D. Calinic
Miclescu. Anul 1877.
noiembrie 15”. Pictura
bisericii a fost executată de S.
Stoenescu.
Preotul Ioan
Constantinescu afirma în
1939 despre pictura bisericii
executată în 1877 că: „Pictura
are un caracter apusean,
deoarece sfinţii sunt chipeşi
şi voinici. Nu ştiu dacă s-a Tabloul votiv
mai păstrat pictura de la
început. Dar întrucât figurile
ctitorilor se menţin, credem că unele tablouri au rămas intacte, numai unele din
ele au fost refăcute” 4.
Biserica a fost reparată în 1910, după cum rezultă din inscripţia aşezată
sub cea de la 1877, scrisă cu litere mai mici: „Această sfântă biserică s-a reparat
cum se vede pentru a treia oară în zilele Regelui Carol I şi Elisabeta doamna, prea

4
SJAN Argeş, Prefectura Muscel, dosar 214/1939, f.2.
sfinţiei sale Mitropolit primat Atanasie, cu spălarea şi reparaţiunea zugrăvelii,
vopsită pe afară, cu îndemnarea domnului Ioan A. Dobrovitz, proprietar, Paul
Lucasevici, doamna Beatrice Dobrovitz, Lixandru Mocioiu, Obidinaru, epitropi:
Apostu I. Duţă, Savu Zanfir, preotul Gheorghe Georgescu, Nicolae Chiuţă,
cântăreţ, Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Ionescu, Nicolae Tomescu, Nicolae
Ionescu, E. Duculescu, Dumitru Lazăr, Oprişan şi toată obştea comunei. De către
zugravul Nicolae Rădulescu 17 octombrie 1910” 5.
De la această dată şi până la 1935, biserica a mai avut mici reparaţii,
aproape neînsemnate, fie la acoperiş, fie la temelie. Întrucât apa ploilor pătrundea
în interior, s-au luat măsuri pentru o reparaţie radicală la acoperiş, la temelie, la
pictură şi la tot ce era nevoie. Lucrările radicale de restaurare au fost începute în
vara anului 1934 şi au fost finalizate la 20 octombrie 1935 când biserica a fost
resfinţită, după cum rezultă din inscripţia aşezată în partea dreaptă a pronaosului,
spre apus pe care o redăm în întregime:
„În al V-lea an de domnie a M.S. Regelui Carol al II-lea şi în zilele Înalt
Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit D.D. Miron Cristea, Patriarhul
României, s-a reparat în întregime pentru a patra oară această sfântă biserică prin
îndemnul şi stăruinţa cucerniciei Sale Preotul Ioan Constantin Constantinescu, a
soţiei sale Filoftea preoteasa, cu Horia şi Veronica fiii lor, cu bunăvoinţa şi
ajutorul doamnei Jana C. Zătreanu, născută Dobrovitz, Verginia Dobrovitz,
Beatrice Dobrovitz, doamna Margareta Drăghici, Valeria şi Grigore Nedelcu, Pia
Cristescu, Colonel Petre Cristescu cu soţia sa Constanţa, doamnele Margareta şi
Mariana Staudt, doctorul Matei Mocanu, domnul Ernest Staudt, doctorul Şcolii
de Meserii, Ion Măntoiu învăţător, Dumitru Oprescu, Grigore Radu, Nicu Popa
epitropi, Constantin N. Chiuţescu, Enache Paraschiv cântăreţi, Constantin Gr.
Chiuţescu, Costache Marinescu, Ştefan Ionescu, Ion Vălimăreanu, Constantin
Drăghici. Nicolae Robescu, Ristea Boncan, Constantin I.M. Stan, Eugenie
Alexandru, Ion Gr. Teodorescu consilieri parohiali şi întreaga obşte a enoriaşilor
racoviceni, printre care pomenim aici pe: Stelian Chiuţescu, Vasile Stoicescu,
Dumitru Ionescu, Gheorghe Nicolescu, Vasile Toma, Ion Dinică, Gheorghe
Cămănescu, Ion Simescu, Gheorghe Pană cu soţia sa Ioana, Gheorghe Badea,
Savu Radu, Nicolae Dică, Ion Stănciulescu, Ion Dică, Nicolae Dumitrana,
Andronie şi Meltiade Tepişi, Gheorghe Mocioiu, Dumitru Mandu, Aurelian
Chiuţescu, Victoria Duţescu şi Floarea I. Stan.
Iar ca meşteri lucrători şi ajutători pomenim pe: Constantin A. Fulgeanu,
tinichigiu care a învelit biserica cu tablă de fier, Grigore Răducanu, Constantin
Marinel, Ion Boţoi zidari, care au dat tencuielile exterioare din nou şi reparaţiuni
interioare cu scări de ciment, Ion Fulgeanu, dulgher a construit gradul din jurul
curţii bisericii, Grigore şi Mihail Dică, dulgheri, au reparat turla şi acoperişul
bisericii, Gh.M. Ioana, tâmplar a făcut toată tâmplăria: uşi, ferestre şi uşa de ieşire
în afară de la altar, făcută pentru prima dată, Gheorghe I. Geambaşu a spălat

5
SJAN Argeş, Prefectura Muscel, dosar 214/1939, f.2v.
pictura, a vopsit şi spoit exteriorul, Nicolae Pătraşcu, zugrav din comuna
Vultureşti, a reparat şi reînnoit parte din picturi şi alte multe reparaţiuni pe care
nu le mai pomenim aici. La aceste reparaţiuni au fost ajutaţi şi de Prefectura
Judeţului Muşcel şi de Ministerul Cultelor. Lucrările s-au început în vara anului
1934 şi s-au terminat la 20 octombrie 1935 când s-a sfinţit biserica în sobor de
către preoţii Cercului pastoral Stâlpeni, în frunte cu părintele protopop Ilie Cercel
din Priboieni. Slavă lui Dumnezeu şi pre pământ pace. Amin!”6.
În august 1934 s-a aprobat un deviz pentru lucrări de reparaţie la acoperiş,
tencuieli, pardoseli, în valoare de 60.000 lei cu bani proveniţi de la: Prefectura
Muşcel 20.000 lei, Primăria Racoviţa 5.000 lei, Ministerul Cultelor 5.000 lei,
contribuţiile enoriaşilor 12.000 lei, retrageri din depunerile bancare ale bisericii
5.000 lei, din serbări şcolare – 2.000 lei, excedente bugetare din anii 1932-1933
5.000 lei şi venituri „întâmplătoare” 6.000 lei, în total 60.000 lei. Au mai donat
bani (500 lei) şi căpitanul Corneliu Henteşiu, din Bucureşti, str. Uranus, nr. 48.
Lucrările au costat în final 73.235 lei şi s-au realizat în condiţii bune sub
supravegherea directă şi permanentă a preotului paroh Ioan Constantinescu. S-au
realizat următoarele lucrări: s-a învelit acoperişul şi turla bisericii cu tablă
galvanizată, jgheaburi şi burlane, s-a refăcut tencuiala exterioară care a fost
văruită, s-au construit două scări de ciment în faţa bisericii şi la altar în exterior,
s-a pardosit altarul cu beton sclivisit, s-a spălat, curăţit şi reparat pictura înnegrită
de fum, s-au făcut uşi şi ferestre de stejar şi brad la altar şi la intrarea în biserică,
curtea bisericii a fost împrejmuită cu gard de ulucă pe o lungime de 70 m., s-a
cumpărat un policandru nou de 7.000 lei, o sobă de fier de 3.000 lei etc. Lucrările
au fost recepţionate în 1936 în prezenţa epitropilor Dumitru Oprescu, Radu
Grigore şi Nicolae Popa7. Prefectura Muscel a mai contribuit cu suma de 5.000
lei pentru aceste lucrări, provenită din fondul cedat de I.C. Nicolau şi fratele său
maiorul V. Nicolau.
Pentru executarea lucrărilor de tinichigerie pentru înlocuirea tablei de pe
acoperişul bisericii a fost folosit un locuitor din comună, Constantin A. Fulgeanu,
pentru suma de 4.500, lucrare care trebuia să fie garantată calitativ pentru 20 de
ani.
Din păcate, lucrările de reparaţie la acest monument istoric au fost
executate fără acordul vreunui arhitect din cadrul Comisiei Monumentelor
Istorice din Bucureşti cu sediu în strada General Berthelot, după cum cerea legea,
însă în final, după mai multe solicitări, au fost verificate după execuţie, la faţa
locului, de către arhitectul St. Becu.
Bugetele şi veniturile parohiei
În decembrie 1928, preotul paroh I. Mazilu a cumpărat 15 perechi de opinci
pentru elevii Şcolii Racoviţa „lipsiţi de mijloace” materiale, din fondul „Discul

6
SJAN Argeş, Prefectura Muscel, dosar 214/1939, f.2v.,3.
7
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 4/1934-1937, f.n.
milei”, în valoare de 750 lei şi 50 lei au fost daţi pentru Pomul de Crăciun, în
timp ce negustorii din comună au dat 2 perechi de opinci.
Veniturile pe anul financiar 1939-1940 au fost trecute în ordinea
descrescătoare a sumelor: din vânzarea de lumânări la pangar 3.000 lei, taxe de
cult 1.500 lei, discul bisericii 1.200 lei, subvenţie de la comuna Racoviţa 1.000
lei, venit din arenda a 0,50 ha lăsat în folosinţa preotului paroh cu arendă anuală
de 500 lei8 etc. Uneori, rămăşiţele de lumânări (mucuri) erau vândute şi banii
rezultaţi erau depuşi în contul deschis la Banca Populară „Speranţa” din comuna
Racoviţa. În anul financiar următor (1940-1941), veniturile au fost de 10.350 lei
şi cheltuielile de 8.853 lei. Subvenţia de la comună a fost diminuată la 500 lei,
însă au crescut încasările din vânzarea lumânărilor (3.500 lei) şi discul bisericii
(2.000 lei)9.
Bugetele cu veniturile şi cheltuielile parohiei în perioada 1927-1944 au fost
următoarele:

Anul Venituri Cheltuieli Anul Venituri Cheltuieli

financiar (lei) (lei) financiar (lei) (lei)
1927 6.360 6.360 1936 6.030 5.336
1928 7.520 7.460 1937 8.450 8.352
1929 8.400 8.305 1938 8.512 7.517
1930 6.840 6.810 1939-1940 9.860 9.471
1931 4.580 4.580 1940-1941 10.350 8.853
1932 5.500 3.455 1941-1942 8.430 8.383
1933 6.405 3.214 1942-1943 33.920 33.720
1934 6.104 3.533 1943-1944 42.058 38.090
1935 5.400 3.699

Inventarul averii bisericii

În perioada interbelică această biserică a avut un inventar de patrimoniu
important. În altar se aflau următoarele obiecte: un prestol construit din zid şi faţa
de piatră cu o masă de lemn pe care se afla Sf. Atimis şi Sf. Evanghelie, două
cruci de metal argintat, două sfeşnice de alamă, două sfeşnice de alpaca, două
sfeşnice cu câte cinci braţe de bronz, un chivot de alpaca în care se păstrează Sf.
Treime, o cruce mare cu o candelă de metal, o cădelniţă, o sobă, două icoane – a
Domnului Iisus Hristos şi a Sf. Fecioare Maria, Sf. Proscomidie prevăzută cu
două potire, unul de argint şi unul de cositor, două linguriţe: una de argint şi alta
de alpaca, o steluţă, un rând de procoveţe, un sfeşnic de alamă şi altul de alpaca,
o sticlă cu mir, o pereche de foarfeci, o anaforniţă de tinichea, o căldăruşă de
aramă, un ibricel, un aşternut de muşama, două feţe de mesă de pânză pe masă şi
una mai mică la proscomidie şi o pereche de cununii.
8
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 8/1939, f.n.
9
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 9/1940-1941, f.n.
 În interiorul bisericii se aflau: o catapeteasmă de zid, două sfeşnice
împărăteşti, un proschinitar cu icoana Maicii Domnului şi Învierii Domnului
având şi trei aşternuturi de pânză, două sfeşnice portative de alamă, şase sfeşnice
de lemn portative, trei policandre de metal şi unul uzat, două steaguri, 17 candele,
dintre care şapte la icoanele împărăteşti sunt de argint şi alamă, 20 strane de lemn,
un jilţ arhieresc, două analoage, o colinvitră, trei dulapuri de lemn, un epitaf, o
cădelniţă uzată, două putini de botez de aramă, două căldări de tablă de zinc, una
uzată, o putină de tablă pentru sfinţirea apei mari şi o masă de lemn.
Veşmintele preoţeşti: unul bun şi altul uzat, un prosop şi un aşternut pe
colinvitră.
Cărţile de ritual: o evanghelie îmbrăcată în argint şi una în coperte de carton
cu litere chirilice, 23 mineie, 12 Vieţile sfinţilor, două octoihuri, o carte de
tedeum, două trioduri, două ceasloave, trei psaltiri, două molitfelnice, un
liturghier, o cazanie, o colecţie de predici şi o colecţie de legi şi regulamente10.
Biblioteca parohială era formată din 105 volume mai vechi de anul 1874, 18 cărţi
bisericeşti. În decembrie 1946 în bibliotecă erau 112 cărţi.
În anii 20 şi 30, cimitirul bisericii nu era îngrădit şi se dorea împrejmuirea
cu sârmă ghimpată astfel încât vitele locuitorilor să nu mai pătrundă în perimetrul
cimitirului. S-a ridicat în iunie 1930 de către preotul paroh. I. Constantinescu
problema înfrumuseţării cimitirului bisericii prin drumuri drepte şi cărărui la
fiecare mormânt. „ca morţii să nu mia fie îngropaţi la voia întâmplării, ci totul să
se facă cu orânduială”, să se planteze pomi fructiferi în curtea bisericii pentru
acoperirea unui teren gol şi nefolosit.
În februarie 1932, soţii Valeria şi Grigore Nedelcu din Bucureşti, strada
Schitu-Măgureanu, nr. 2 au donat bisericii Racoviţa un policandru de alamă, cu
rugămintea de a fi aşezat în mijlocul bisericii. În 1938, biserica avea două
clopote, o toacă de fier şi una de lemn.
În 1938, biserica a primit următoarele donaţii: un steag în valoare de 3.000
lei de la maiorul I. Simionescu din Bucureşti şi o cruce de lemn sculptată, în
valoare de 500 lei de la Constantin Andreescu din Piteşti. Biserica avea nevoie
de pământ deşi fusese împroprietărită prin Reforma Agrară din 1921cu un teren
agricol în suprafaţă de 5.000 mp din proprietatea I.N. Dobrovitz cu următoarele
vecinătăţi: la răsărit cu terenul Şcolii Mioveni, la apus cui Constantin I. Istrate,
la miazănoapte cu drumul Chiuţescu şi la miazăzi cu drumul Gării. Statul nu mai
avea proprietăţi mari pe raza comunei Racoviţa în 1938, sigura mare moşie fiind
deţinută de moştenitorii I.N. Dobrovitz.
Enoria
În cursul anului 1938 au fost consemnate: 11 cununii religioase, 3 divorţuri
şi 10 familii aflate în concubinaj.
În fişa parohiei din ianuarie 1944, comuna Racoviţa cu satele: Racoviţa de
Jos – 119 familii cu 472 suflete şi Racoviţa de Sus – 251 familii cu 1.043 suflete,

10
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosare 3/1929, 6/1938, f.n.
avea în total 370 familii şi 1.515 suflete, din care 735 bărbaţi şi 780 femei (744
majori şi 771 minori)11.
Personal bisericesc

Preoții
1. Primul preot de la această biserică a fost preotul Gheorghe, născut în anul
1748, fiu al lui popa Ioan, numit de la 1 mai 1786.
2. Preotul Zamfir, fiu lui Iordache Cătănescu din Racovița de Jos și al Saftei
Iordăchioaia, căsătorit cu Maria. Fiul acestora, Apostol a fost țârcovnic.
3. Preotul Ioan Andronescu, fiul lui Stan, a murit la 20 decembrie 1861.
4. Preotul Dumitru, numit și Dumitrache sau Dimitrie, a fost fiul lui popa
Dinu din Hârtiești, numit la această biserică la 29 noiembrie 1849, a murit
în anul 1863.
5. Preotul Alexandru, numit și preotul Lisandru, a fost fiul lui Dumitru
Scarlat, clăcaș din Racovița de Jos, numit la această biserică în anul 1857.
A fost în conflict cu boierul Grigore I. Racoviceanu, cel care a reparat
biserica în 1877. Boierul a intervenit adesea pentru suspendarea preotului,
timp în care biserica era deservită de preotul Petre Diaconescu de la
Mioveni12. Preotul Alexandru a servit biserica în perioada 1857-1903 și a
murit la 3 aprilie 1907.
6. Preotul Gheorghe Georgescu s-a născut la 2 noiembrie 1854, în Valea
Mânăstirii. A servit la această biserică în perioada 1903-1921, însă cea mai
mult a servit la biserica filială din Valea Stânii. Acest preot avea 85 de ani
în 1939.
Preotul paroh Ioan Constantinescu, mult mai târziu, în 1939, menţionează
şi alţi preoţi care au servit la această biserică şi la biserica din Mioveni în perioada
1832-1850: Stan Rădulescu, Nicolae Retevoescu şi Marinescu.
Din mitricile bisericeşti păstrate la Arhivele Naționale, aflăm că în perioada
1832-1865 la bisericile din Racoviţa de Jos şi Racoviţa de Sus au servit preoţii:
Nicolae Bârlogeanu (1832-1838), Ioan Andronescu (1838-1860), Teodor,
Dimitrie şi Alexandru13.

11
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 11/1944, f.n.
12
SJAN Argeş, Prefectura Muscel, dosar 214/1939, f. 4, 4v.
13
SJAN Argeş, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, Racoviţa de Jos, registre de la nr. 1-
49/1832-1865.
Anul Numele Nr. înregistrări pentru:
preotului Botezaţi Cununaţi Morţi
1832 popa Ioan, popa Stan, popa Neculae 27 20 15
1833 popa Ioan, popa Neculae - 14 17
1834 Popa Ioan Andronescu şi popa 27 9 29
Neculae Bârzoteanu
1835 Popa Ioan Andronescu şi popa 32 5 18
Neculae Bârzoteanu
1836 Popa Ioan Andronescu şi popa 35 6 13
Neculae Bârzoteanu
1837 Popa Ioan Andronescu şi popa 20 6 18
Neculae Bârzoteanu
1838 Ioan Andronescu - - 12
1839 Lipsă documente - - -
1840 Ioan Andronescu - 5 -
1841 Ioan Andronescu şi Ion Costescu 26 8 -
1842 Ioan Andronescu 29 6 21
1843 preot Ioan 26 9 -
1844 preot Ioan 36 7 23
1845 preot Ioan - - 38
1846 preot Ioan 44 9 13
1847 Lipsă documente - - -
1848 Lipsă documente - - -
1849 preot Ioan 29 11 15
1850 preot Ioan şi preot Dimitrie 26 13 18
1851 preot Ioan 20 7 17
1852 preot Ioan 38 12 16
1853 preot Ioan şi preot Dimitrie 37 3 18
1854 preot Ioan şi preot Dimitrie 28 10 22
1855 preot Ioan şi preot Dimitrie 39 10 15
1856 preot Ioan şi preot Dimitrie 41 10 15
1857 preot Ioan şi preot Dimitrie 38 11 13
1858 preot Alexandru, preot Dimitrie şi 48 11 32
preot Ioan
1859 preot Alexandru, preot Dimitrie şi 41 12 33
preot Ioan
1860 preot Alexandru şi preot Ioan 51 5 29
1861 preot Alexandru şi preot Dimitrie 40 8 20
1862 preot Alexandru şi preot Dimitrie 41 16 14
1863 preot Alexandru 39 12 31
1864 preot Alexandru 43 12 25
 1865 preot Alexandru 55 8 41
TOTAL: 956 275 591

De la 1921 până la 1924 se succed trei preoţi la această biserică: Cuviosul

Gherasim, călugăr de la mănăstire, preotul Nicolae Constantinescu de la Leordeni
şi preotul Ştefan Podgoreanu din Priboieni.
La 25 mai 1924 este instalat ca preot Ioan Mazilu din Gorganu, fiind numit
de Mitropolie. A păstorit la această biserică până la 2 aprilie 1929 când a fost
transferat la Parohia Gorgan (Muşcel) unde s-a stabilit. În 1925, personalul
bisericesc era formar din preotul Ion A. Mazilu ajutat de C.N. Chiuţescu și N.
Chiuţă. De la 2 iunie 1929 este numit preotul Ioan Constantinescu care a
funcţionat până la
pensionare14.
Ioan C.
Constantinescu, s-a născut
la 3 octombrie 1903 în
comuna Vultureşti (jud.
Muşcel), căsătorit cu
Filoftea Gh. Andreescu ( zis
Ciolpan) cu care a avut trei
copii: Horia (n. 22.07.1930),
Veronica (n. 02.01.1932) şi
Simona (n. 24.06.1936).
A absolvit Şcoala
Normală din Piteşti în 1926,
opt clase de seminar la Preotul Ioan C. Constantinescu alături de soție
Seminarul Central din
Bucureşti. A fost numit în
funcţie la Parohia Racoviţa în
iunie 1929, cu cartea de
hirotonie nr. 10.328. A fost
învăţător timp de doi ani
şcolari în 1926-1928 în
comuna Milcov din Argeş şi
la Cernăuţi.
Averea sa în 1944 era formată din: o casă, o magazie și un grajd în Racoviţa
şi 10 ha de pământ.
Activitatea preotului în anul bisericesc 1942-1943 a fost următoarea: 64 de
ore de catehizare la Şcoala primară Racoviţa, 20 ore cu ocrul şcolar, 12 ore de
catehizare cu premilitarii, a colectat peste 10.000 lei cu ocazia colectelor publice
ale statului pentru susţinerea ostaşilor, văduvelor şi orfanilor, în calitate de

14
SJAN Argeş, Prefectura Muscel, dosar 214/1939, f. 4, 4v.
director al Căminului Cultural Racoviţa, a organizat serbări şi coruri, a cumpărat
de la Fabrica de Clopote Gică Ionescu din Bucureşti un clopot în greutate de 300
kg pentru biserică în valoare de 230.000 lei, procurat din donaţia obştei satului
Racoviţa şi enoriaşi (Dumitru Andrei, Stelian Chiuţescu, Constanţa Cristescu
ş.a.) în decembrie 1942. Din lipsă de fonduri, clopotul nu a fost pus în funcţiune
imediat întrucât nu exista o clopotniţă, fiind lăsat nefolosit timp de peste 4 ani. În
urma cutremurului din 194, nu au fost executate nici un fel de lucrări de reparaţie
din lipsă de fonduri băneşti şi nici lucrări de împrejmuire a cimitirului nou primit
prin legea de reformă agrară din 1921.
În cursul anului 1943 a avut loc un conflict cu învăţătoarea Aurelia I.
Măntoiu, văduvă de război, căsătorită cu căpitanul Ion Măntoiu, erou de război
mort pe front la 9 august 1942 în luptele din satul Dorofeiev. Preotul
Constantinescvu afirma
că aceasta „s-a simţit
ofensată la observaţiile
preotului pentru
purtarea sa incorectă”,
după ce i-a trimis o
scrisoare în care o acuza
de imoralitate, deși între
cei doi exista o relație
amoroasă15.
Acesta a servit la
această biserică în
perioada 1929-1963. A
murit la 1 august 1969,
în vârstă de 66 ani fiind
înmormântat în Preotul Stelian Chiuțescu alături de soția Victoria,
cimitirul bisericii. învățătoare la Școala Racovița
Stelian
Chiuțescu, fiu al comunei Racovița, licențiat în Teologie, a fost numit la această
parohie în 1963, prin transfer de la biserica Berevoești-Muscel16. A murit în anul
1985 fiind înmormântat în cimitirul bisericii.
Gheorghe Chiliment S-a născut la 30 iulie 1955 și locuiește în orașul
Mioveni.
A absolvit Seminarul Teologic din Craiova (1970-1975). A urmat stagiul
militar (1975-1976), Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (1976-
1980), cursuri de Limba engleză la Universitatea Cultural-Științifică din
București (1979-1980), cursuri de definitivare în Teologie (1987) și studii de

15
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 11/1944, f.n. și Postul de Jandarmi
Racovița, dosar 1/1943-1944, f. 127-131 și 1/1942-1943, f. 215.
16
Gheorghe C. Săvulescu, Comuna Colibași…, 1973, p. 101-103.
promovare (1996).
A fost numit preot paroh la
biserica din Racovița începând din 1
mai 1981 unde a activat neîntrerupt
până în prezent. A fost profesor de
religie la școala din Racovița în
perioada 1991-1993.
Cu ocazia resfințirii bisericii a
primit rangul bisericesc de preot
iconom stavrofor la 8 iunie 1997.
Cu sprijinul financiar al
enoriașilor dar mai ales al autorităților
orășenești a realizat următoarele
investiții la această biserică: construcția
clopotniței (1982-1984), construcția
aleilor de beton din curtea bisericii și
din cimitir (1985), extinderea
cimitirului (1986), lucrări de
consolidare și retencuire a bisericii
(1987), construirea gardului de incintă
(1991), montarea catapetesmei și a 60
de strane sculptate în lemn (1993),
pictarea capelei de la clopotniță Preotul Gheorghe Chiliment
(aprilie-octombrie 1993), restaurarea
picturii bisericii (octombrie 1993 – martie 1994), montarea paratrăsnetului pentru
biserică și clopotniţă, racordarea la reţeaua de gaze (1994), construirea din nou a
acoperișului bisericii și acoperirea cu tablă zincată (1995), parchetarea bisericii,
construirea sobelor de teracotă și construirea magaziei (1996), resfinţirea bisericii
și a clopotniţei (1997), montarea instalației de aer condiționat (2001), montarea
tâmplăriei de aluminiu la biserică (2002), montarea instalației de încălzire cu
radianți ceramici și alimentare cu gaze (2003), reparații capitale și pictarea troiței
(2007), acoperirea cu tablă de cupru a bisericii și clopotniţei (2008), montarea de
stații de amplificare audio (2009), zugrăvirea exterioară a bisericii și clopotniţei
(2010), lucrări de anvelopare termică a bisericii (2011), construcția unei toalete
(2012) și în mod permanent, activități de înfrumusețare, întreținere a curții și
cimitirului bisericii.
Pe târâm social a contribuit la colectarea și distribuirea de ajutoare pentru
sinistrații din: comuna Răcăciuni, judeţul Bacău în 1991 din satul Păuleasca,
comuna Micești, județul Argeș în 2009. A făcut pelerinaje la mânăstiri și
obiective istorice din ţară.
A primit următoarele distincții: Diplomă de merit si medalie conferite de
Academia Oamenilor de Știință din România, pentru contribuția adusă la
salvarea, păstrarea si promovarea valorilor tradiționale românești în 2010 și titlul
de „Cetățean de onoare” (08.08.2013).
A fost coautor al lucrărilor: „Știință și credință” susținută în cadrul
Simpozionului Academiei Oamenilor de Știință din România de Dorna Arini în
2010 și „Știința și religia la români” susținută în cadrul Congresului Religiilor
Monoteiste, Arhiepiscopia Tomisului de la Constanța din 2010.
În anul 2013 a primit distrincția onorifică de „Fiu al Argeșului”17.
Cântăreții bisericești
Dintre cântăreţii bisericeşti îi putem aminti pe: Ion Chirițescu zis și Ion
Slătineanu care a fost în fruntea clăcașilor răsculați la 1848, Nicolae Chiuță și
Apostol Chiuță din Racovița de Sus, Nicolae N. Chiuţă (a funcţionat în perioada
1890-1923, a murit în 1927) care au făcut serviciu religios alături de preoţii
Dimitrie Alexandru şi Gheorghe Georgescu. Au urmat: Constantin N. Chiuţescu
din Racoviţa, fiul cântăreţului Nicolae N. Chiuţă, iar în 1927 este numit al doilea
cântăreţ, Enache N. Paraschiv din Racoviţa, absolvent al Şcolii de Cântăreţi de la
Câmpulung şi paracliser Constantin I. Dima. Din 1947 este numit Ion Gh.
Comănescu din Racovița de Jos.
Constantin N. Chiuţescu, s-a născut la 16 ianuarie 1887, în comuna
Racoviţa, a fost căsătorit cu Aurelia fiica preotului Enache Rădulescu cu care a
avut doi copii: Vasilica (n. 05.03.1912) şi Ion (n. 30.12.1920). A absolvit Şcoala
de Cântăreţi Bisericeşti din Câmpulung cu diploma nr. 119 din iunie 1909, a fost
numit în funcţie în iulie 1923 cu ordinul 3957 din 1923 al Mitropoliei. A primit
mai multe decoraţiuni civile şi militare: Răsplata Muncii pentru construcţii
şcolare clasa II, Bărbăţie şi Credinţă cu spade clasa II, Avântul Ţării 1913, Crucea
Comemorativă 1916 şi Victoria Marelui Război 1916. A fost primar al comunei
Racoviţa între 1919-1928, 1934-1938 şi ajutor de primar.
Averea sa în 1944 era formată din: 2,50 ha teren arabil, o casă de locuit, un
grajd, o magazie, două vaci şi 1 junc18.
Paraschiv N. Enache, s-a născut la 29 iulie 1909 în comuna Racoviţa, a
fost căsătorit cu Constanţa C. Chiuţescu cu care a avut trei copii: Ana (n.
08.10.1934), Lucia (n. 25.02.1938) şi Constantin (n. 05.09.1941). A absolvit
Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti de la Câmpulung, a fost numit în funcţie în
octombrie 1926. A fost şi agent sanitar la Circumscripţia sanitară Mărăcineni.
Averea sa în 1944 era formată din: o casă de locuit cu două camere şi 2 ha de
teren agricol19.
Consiliul parohial şi epitropi
În 1925 preot paroh era Ioan Mazilu şi epitropi: Nicolae M. Dică şi Ion M.
Dică. Epitropi ai bisericii au fost numiţi: dr. Deculescu Cristea şi Nicolae M.
Dică, în perioada 1 aprilie 1924 – 1 aprilie 1929.

17
Fiii Argeșului, vol. VII, Editura Tiparg, 2013, vezi nota biografică a preotului Gh. Chiliment;
http://ziarullumina.ro/prezentul-in-viata-parohiei-racovita-din-mioveni-75199.html, 2015.
18
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 11/1944, f.n.
19
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 11/1944, f.n.
 În septembrie 1925, a fost ales Consiliul parohial format din 10 membri:
Grigore Alexandru, Constantin Gr. Chiuţescu, Dumitru Oprescu, I. Stănciulescu,
I. Fulgeanu, Gheorghe Bodea, Grigore C. Dică, Grigore I. Radu, Ion I. Dinică şi
Ion E. Sima. Epitropi au fost aleşi: Nicolae M. Dică, Gheorghe Nicolaescu şi Ion
Albescu.
În ianuarie 1932, a fost ales noul Consiliu parohial format din 10 membri:
Costache Marinescu, Eugenie N. Alexandru, Constantin I.N. Stan, ion
Vălimăreanu, Constantin Gr. Chiuţescu, Ştefan Ionescu, Constantin Drăghici,
Nicolae Robea Ghiţă, Ion Gr. Teodorescu şi Ristea Boncan. Epitropi eu: Dumitru
N. Oprescu, Grigore I.N. Radu şi Nicolae Popa şi supleanţi: Nicolae I.M.
Mocioiu, Niţă Enache Sima, Nae I.S. Radu, Enache Paraschiv şi Apostol N.
Oprea.
În ianuarie 1936, a fost ales un nou Consiliu parohial format din 16 membri
aleşi de 60 de alegători: Ion I. Dinică, Vasile D. Toma, Apostol N. Oprea,
Gheorghe N. Pană, Nicolae N. Cârcei, Ion E. Măntoiu, Valentin Ghiniţă, Ion M.
Dică, Ion Gh. Trică, Constantin I. Savu, Nicolae I. Mocioiu, Nicolae Gr. Cârstea,
Aurelian N. Chiuţescu, Nicolae Ef. Cojanu, Gheorghe Gh.N. Ştefan şi membru
de drept Constantin N. Chiuţescu, cântăreţ bisericesc. Supleanţi: nicolae M.
Anghel, Gheorghe N. Ghinea, Emilian D. Iorga, Dumitru Al. Ciocănea, Nae S.U.
Radu, Vasile D. Fulgeanu, Nicolae Np. Ioana, Marin N. Liţă. Epitropi au fost
aleşi: Gheorghe Gh. Nicolescu, Dumitru N. Oprescu, Grigore I.N. Radu şi
supleanţi: Ion E. Sima, Savu I.N. Radu Şi Constantin Gr. Chiuţescu20.
Membri Adunării Parohiale din comuna Racoviţa erau în decembrie 1937
în număr de 301, din care i-am nominalizat pe cei care se ocupau cu
meşteşugurile sau exercitau profesii liberale şi administrative, fără a-i menţiona
pe cei 219 agricultori (ţărani plugari)21:

Nr. Numele şi Nr. Numele şi

Vârsta Ocupaţia Vârsta Ocupaţia
crt. prenumele crt. prenumele
1. Alexandru N. 44 Brutar 2. Fulgeanu D. 27 Tâmplar
Anghel Vasile
3. Alexandru N. 30 Notar 4. Ghiniţă P. 35 Apicultor
Eugenie Valentin
5. Anghel D. Ion 47 Dogar 6. Ghiţă M. Ion 25 Tâmplar
7. Anton I. 36 Dogar 8. Ioana M. 28 Tâmplar
Gheorghe Gheorghe
9. Apostol Şt. 45 Pădurar 10. Ioana N. Bucur 41 Dogar
Gheorghe
11. Bărăitaru 57 Factor 12. Ionescu Gh. 46 Dogar
Apostol poştal Vasile

20
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 2/1925-1947, f.n.
21
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 6/1938, f.n.
Nr. Numele şi Nr. Numele şi
Vârsta Ocupaţia Vârsta Ocupaţia
crt. prenumele crt. prenumele
13. Biţă M. 28 Dogar 14. Ionescu I.N. 44 Factor
Nicolae Nicolae poştal
15. Borţoi Costea 33 Zidar 16. Ionescu M. 67 Pensionar
Ion Dumitru
17. Cârcei Nicolae 42 Dogar 18. Iorga D. Ion 39 Funcţionar-
Telefonist
19. Cârstea Al. 38 Dulgher 20. Istrate I. Vasile 30 Dogar
Tudor
21. Chiuţescu N. 50 Cântăreţ 22. Măntoiu Eug. 33 Învăţător
Constantin bisericesc Ion
23. Chiuţescu N. 28 Student 24. Marinescu C. 29 Funcţionar
Stelian Grigore
25. Chiuţescu 31 Comerciant 26. Marinescu C. 25 Dogar
N.Gr. Aurelian Nicolae
27. Ciocănea Al. 31 Tâmplar 28. Matei Ap. 48 Funcţionar
Dumitru Nicolae CFR
29. Comănescu M. 48 Pensionar 30. Miroi Gh. 41 Tâmplar
Gheorghe Tănase
31. Constantin N. 46 Pensionar 32. Mocanu Matei 43 Doctor
Ion
33. Constantinescu 30 Învăţător 34. Mocioiu I. 40 Dogar
C. Nicolae Nicolae
35. Corbeanu 42 Cizmar 36. Nae Gh. Ion 29 Funcţionar
Gheorghe
37. Costescu 63 Comerciant 38. Pârvu T. Codin 48 Rudar –
Gheorghe Albier
39. Davilă Măinea 51 Fierar 40. Popa Gh. 38 Dogar
Nicolae
41. Dică C. 44 Dulgher 42. Radu Gr.I. 27 Dogar
Grigore Constantin
43. Dică C. Mihai 47 Dulgher 44. Radu Gr.I. 29 Dogar
Gheorghe
45. Dică M. Ion 49 Dogar 46. Radu I. Nicolae 38 Dogar
47. Didicescu 27 Student 48. Radu S.I. 44 Dogar
Vasile Nicolae
49. Dima I. 46 Dogar 50. Răducanu I. 59 Dulgher
Constantin Gheorghe
51. Dima Ilie 35 Funcţionar 52. Răducanu I. 50 Zidar
Andrei Grigore
 Nr. Numele şi Nr. Numele şi
Vârsta Ocupaţia Vârsta Ocupaţia
crt. prenumele crt. prenumele
53. Dinescu 28 Cizmar 54. Sima N.D. 33 Cizmar
Teodor Anton
55. Drăghici N.M. 26 Croitor 56. Spânu C. 39 Dogar
Constantin Constantin
57. Dumitrana Gr. 47 Rotar 58. Spânu C. 30 Dogar
Nicolae Gheorghe
59. Dumitrana N. 33 Rotar 60. Spânu C. 45 Dogar
Constantin Nicolae
61. Dumitraşcu I. 63 Cizmar 62. Stănciulescu 57 Pensionar
Moise Gh. Ion
63. Duţă M.M. 41 Funcţionar 64. Stănică R. 39 Fierar
Ştefan CFR Grigore
65. Enache A. 43 Fierar 66. Ştefan Gh. 25 Tâmplar
Dumitru Nicolae
67. Enache A. 56 Fierar 68. Stoica I. Vasile 32 Dogar
Gheorghe
69. Enache A. 50 Fierar 70. Toma T. 46 Fierar
Ştefan Gheorghe
71. Enache Gh. 36 Cizmar 72. Toma T. Marin 43 Fierar
Constantin
73. Enache N. 28 Cântăreţ 74. Tomescu I. 30 Croitor
Paraschiv bisericesc Grigore
75. Ene Gh. Marin 37 Meşter 76. Tomescu N. 44 Dogar
instalator Constantin
77. Ernest Stamat 62 Funcţionar 78. Trică Gh. Ion 43 Dogar
79. Fulgeanu A. 44 Tinichigiu 80. Vălimăreanu 45 Comerciant
Constantin Gh. Ion
81. Fulgeanu C. 52 Tâmplar 82. Voiculescu Gh. 36 Comerciant
Ion Corneliu

În Adunarea Parohială din 1943 erau 328 membri fiind cooptaţi şi

următorii22:

Nr. Numele şi Nr. Numele şi

Vârsta Ocupaţia Vârsta Ocupaţia
crt. prenumele crt. prenumele
1. Bodea 60 Funcţionar 2. Ghiţă R. 32 Dogar
Gheorghe Constantin

22
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 10/1943-1945, f.n.
 Nr. Numele şi Nr. Numele şi
Vârsta Ocupaţia Vârsta Ocupaţia
crt. prenumele crt. prenumele
3. Boncan C. Ion 21 Dogar 4. Ioana B. 27 Dogar
Nicolae
5. Borţoi C. 28 Dogar 6. Macarie 45 Dogar
Gheorghe Matache
7. Cârstea Virgil 28 Muncitor 8. Matei N. Aurel 22 Dogar
9. Costescu 39 Funcţionar 10. Nicolescu 54 Funcţionar
Aurel Gheorghe
11. Covicei 28 Dogar 12. Pârvu 29 Meseriaş
Stelian Gheorghe
13. Davilă 39 Fierar 14. Pârvu Marin 31 Meseriaş
Gheorghe
15. Dică Gr. 24 Dogar 16. Popa Nicolae 45 Funcţionar
Marin
17. Didiţă M. 28 Dogar 18. Radu Gr. 35 Dogar
Gheorghe Grigore
19. Didiţă M. 22 Dogar 20. Răducanu Gr. 29 Zidar
Petre Gheorghe
21. Din D. 26 Dogar 22. Robea M. Ion 30 Tâmplar
Nicolae
23. Din Dumitru 58 Zidar 24. Sima N. 44 Dogar
Gheorghe
25. Drăghici 22 Croitor 26. Tica Nicolae 57 Simigiu
Stelian
27. Dumitraşcu 29 Dogar 28. Tomescu 28 Dogar
Iorga Tudor Vasile
29. Fieraru Gh. 30 Fierar 30. Trică M. 28 Funcţionar
Ion Gheorghe
31. Gheorghe Al. 33 Cizmar 32. Ungureanu Al. 28 Tâmplar
Ion Ion

În ianuarie 1938 a fost ales un nou consiliu parohial format din 15 membri:
Ion I. Dinică, Vasile D. Toma, Apostol Oprea, Gheorghe Pană, Nicolae Cârcei,
Ion Măntoiu, Valentin Ghiniţă, Ion M. Dică, Ion Gh. Trică, Constantin I. Savu,
Nicolae I. Mocioiu, Nicolae Gr. Cârstea, Aurelian Chiuţescu, Gheorghe Ştefan,
Nicolae Cojanu şi 3 epitropi: Gheorghe Nicolescu, Dumitru Oprescu şi Grigore
Radu, iar Constantin Chiuţescu, cântăreţul bisericii era secretar23.

23
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Nicolae” Racoviţa, dosar 6/1938, f.n.
dr. Leontin Stoica, dr. Cornel Popescu, dr. Iulian Boţoghină, dr. George
Ungureanu, dr. Marius Cârjan, Aurel Radu, Mioveni – Argeş: Din trecutul şi
prezentul unui oraş de viitor, Editura Istros, Brăila, 2017, p. 339-355.