BISERICA CU HRAMUL SFÂNTUL ILIE, Cod LMI DJ-II-m-B-08084

Amplasament: Municipiul Craiova, str. C. Nicolăescu Plopşor, nr. 3

Biserica cu hramul Sf. Ilie, este aşezată în imediata vecinătate a străzii Lipscani,
principala arteră comercială a vechii Craiove, pe vechea proprietate a boierilor Otetelişeni,
unde a funcţionat prima tipografie a Craiovei, patronată de Constantin Lecca.
Prima biserică este ctitoria vornicului Ilie Otetelişanu şi datează din anul 1720.
Pisania, veche nu se mai păstrează, iar inscripţia aşezată în 1890 arată că lăcaşul
a fost ridicat pe locul celui vechi zidit de „vornicul Ilie Otetelişanu pe la 1751”. Este cea mai
veche biserică de zid construită în sec. al XVIII-lea.
În arhiva Mănăstirii Hurez s-a descoperit testamentul lui Ilie Otetelişanu, datat 11
decembrie 1732 în care acesta vorbeşte despre „a mea dulce nădejde, biserica mea din
Craiova”. Aceasta dovedeşte că biserica Sf. Ilie exista în Craiova înainte de 11 decembrie
1732, mai ales că testamentul lui Ilie Otetelişanu aminteşte despre reparaţii incomplete,
din moment ce bisericii „să i se termine tâmpla şi să se acopere din nou cu şindrilă”.
Biserica avea, deci, un număr de ani de existenţă, simţindu-se nevoia la 1732 să i se
schimbe acoperişul.
Petre Gârboviceanu îi fixează ca perioadă de construcţie anii 1710-1725, ceea ce
înseamnă că anul 1720 este foarte aproape de momentul ridicării acestui lăcaş.
Ilie Otetelişanu a ridicat o bisericuţă modestă, cu un singur turn, aşa cum rezultă din
catagrafia anului 1838 privind stricăciunile suferite de biserici în urma cutremurului.
El a ridicat-o în locul cel mai aglomerat al oraşului, între târgul permanent al
Craiovei şi târgul de Afară.
În Istoria Daciei a lui Dionisie Fotino este amintită printre cele opt mănăstiri ale
oraşului: „Sf. Dumitru, a Obedeanului, a Gănescului, Sf. Serghie, (nu s-a putut identifica),
Sf. Nicolae, a Vlădăianuiui, a Dudului şi profetul Ilie”. Şi Nicolae Iorga o aminteşte tot ca
mănăstire, astfel: „Nu mi-e cunoscută mai de aproape decât prin tânguirea unei biete
femei ce se adăpostea în chiliile acestei biserici,
care şi ea avusese călugării săi”, „Măria văduva cu
trei fete, cu trei pietre de fete din curtea bisericii Sf.
Ilie”.
Dacă a avut cumva chilii s-ar fi putut ca în
ele să fi funcţionat o şcoală particulară, aşa cum au
funcţionat de altfel la câteva biserici din Craiova
(Obedeanu, Maica Precista, Sf. Apostoli etc).
Se pare că biserica ctitorită de llie
Otetelişanu a durat până la cutremurul din 1838
când „turnul bisericii a crăpat în trei locuri, au
crăpat doi stâlpi în interior, căzând şi tencuiala”.
La 1840-1841 Iordache şi Grigore
Otetelişanu - ctitori - îi fac reparaţii generale,
schimbându-i cu totul înfăţişarea. I se dărâmă
turnul şi i se face acoperişul în două părţi, iar spre
est şi vest i se fac două frontoane triunghiulare în
loc de acoperiş, i se desface pridvorul, iar
deasupra uşii i se montează „o marchiză metalică”
drept adăpost, acoperită cu tablă. Brâul şi
registrele ce împodobeau exteriorul, ca la toate
construcţiile similare în stil brâncovenesc, au fost stricate.
Se pare că singura care a scăpat nemodificată a fost clopotniţa, dar şi aceasta a
fost dărâmată pe la 1889. La 1840 a fost şi ea reparată aşa cum se aminteşte în contractul
cu data de 3 martie 1840 încheiat între D. Serghiad care dă chezăşie pentru tinichigii
Marcu şi Leibu ovreii „ce sunt legaţi prin deosebit contract a înveli cu tinichea turnul
bisericii Sf. Ilie”.

1
 Din contractele încheiate între epitropii bisericii şi cei care se angajau să facă
reparaţiile necesare acesteia se cunosc o serie de nume de negustori renumiţi în Craiova
pe vremea aceea. Astfel, amvonul a fost iucrat de Ioniţă tâmplarul şi Gheorghe Ocruţchi
fierarul. Barbu şi Petre, zugravi din Craiova, se rugau de epitropul bisericii Sf. Ilie să nu fie
îndepărtaţi de la zugrăvitul din nou al acestei biserici, lăsând din preţ chiar 100 de galbeni
din cei 350 cât ceruseră la început. Din aceste documente îl cunoaştem şi pe Tudorache
Zugravul, cel care a lucrat sub supravegherea pictorului Constantin Lecca, care a trăit în
Craiova între anii 1833-1848, pentru zugrăvirea bisericii. Constantin Lecca este cel care a
zugrăvit biserica Sf. Ilie la 1840-1841, primind pentru aceasta în jur de 5000 lei, aşa cum
reiese din contractele încheiate cu epitropii bisericii. La 17 aprilie 1841, Constantin Lecca
a primit 20 de galbeni pentru cumpărarea poleielii necesară la înfrumuseţarea bisericii Sf.
Ilie.
La 18 martie 1841, Alexandru Vodă Ghica a încuviinţat să se dea institutului o
treime din veniturile bisericii Maica Precista de la Dud, unde epitrop era Iordache
Otetelişanu.
Fiind aşezată în plin centru al oraşului Craiova, în timpul ocupaţiei armatei ruseşti,
în urma revoluţiei din 1848, ruşii au cerut biserica pentru ei, deşi Episcopia şi Protopopietul
Craiovei hotărâseră să le pună la dispoziţie biserica „ot Dud”.
În timpul ocupaţiei ruseşti (1848-1851) serviciile cu caracter oficial s-au făcut la
Biserica „Sf. Ilie”, devenind astfel catedrală, iar după retragerea trupelor şi-a pierdut acestă
calitate, revenind astfel catedrală, cum de altfel fusese din vechi, la biserica domnească
„Sf. Dumitru”.
La 17 octombrie 1845, Vodă Bibescu a sporit subvenţia acordată de biserica
Precista de la Dud din veniturile ei, iar la 1852, acesta a ajuns la jumătate din aceste
venituri. Grigore Otetelişanu vorbeşte în testamentul său de Şcoala de fete externe
Lazaro-Otetelişanu, care să se întreţină din fondurile ei şi ale bisericii Sf. Ilie.
Conform istoricului din fişa monumentului , „ultima slujbă în vechea biserică, s-a
ţinut la 11 iunie 1889 şi la 12 iunie în acelaşi an, începe dărâmarea bisericii pentru a se
zidi actuala biserică, după planurile întocmite de arh. Fr. Springler, iar antrepriza de
anteprenori, Giuseppe Troli şi C. Bardelli. Piatra de fundaţie se pune pe 7 iulie 1889, cam
la o lună după demolare şi s-a terminat în august 1890... Sfinţirea s-a făcut în 19 sept.
1893...” iar între anii 1939-1940, consemnăm prima restaurare.
De asemeni, tot în fişa monumentului se menţionează că „Forma originală a noii
biserici se păstrează întocmai, conform proiectelor de origină şi nu a suferit nici o
prefacere”, precum şi că „Clădirea este construită din cărămidă”, a cărei stare actuală
”Bună”.
pisania actuală:
În locul vechiei biserici făcută de rep: Ilie Otetelişanu pe la anul 1751 s-a
constituit această sfântă biserică. Pe tronul Ţerei fiind rege Măria Sa Carol I iu şi
regină Elisaveta. A.S.S. Ferdinand moştenitor. Episcop D.D. Ghenadie – Ctitori Maria
C. Otetelişeanu şi Fii, reprezintaţi de tutore unchiu Sava Şomănescu şi maior P.
Otetelişanu ctitori. – Adtori Barbu Ionescu, B. Rioşianu, casier D. Istrati, secretar D.
Cuţiana – Architectu F. Springer, antreprenori G. Trolli & C. Bardelli. Piatra
fundamentale a acestei biserici cu patrunagiu Sft Ilie, să pus la 7 iulie 1889 şi să
terminatu la 30 aug. 1890.
Pictura murală a fost executată de C. Ioanid, sub directa supraveghere a pictorului
Gh. Tattarescu. Este ultima biserică pe care o mai pictează artistul. Cu veniturile acestei
biserici s-a întreţinut Şcoala de fete Lazaro Otetelişanu şi s-a înfiinţat din fondurile ei şi
prin grija lui Iordache Otetelişanu prima Şcoală Centrală de fete din Ţara Românească,
Liceu „Elena Cuza.
Biserica Sf. Ilie a fost catedrala oraşului între anii 1913-1933, iar în perioada 1975-
1976 a fost restaurată prin grija Mitropolitului Teoctist, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române.