Biserica Sf.

Haralambie din Constantinești

După cercetările marelui profesor Ion Ionașcu reiese că, în partea de sud a satului
Constantinești, ar mai fi existat un sat, Bodoești, pe moșia căruia s-ar fi zidit această
biserică1. Acest sat dispărut, Bodoești, era o moșie identică cu Oporelu conform actului de
închinare al bisericii Adormirea Maicii Domnului din Slatina către M-rea Xeropotamul, din
sf. munte Athos2. Tot, marele profesor I. Ionașcu, făcând îndelungate cercetări, afirmă că
satul Bodoești era identic cu Constantinești deoarece, Oporelu se află la o distanță de câțiva
kilometri3.
Biserica se află astăzi într-o stare înaintată de degradare, fiind ruinată. Tradiția locală
spune că, biserica, a fost distrusă și jefuită de o ceată de soldați din oastea lui Tudor
Vladimirescu, în 1821. Dar, se pare că, aceasta, nu era terminată când, s-a petrecut
nefericitul incident deoarece, nu se vede nicio urmă de tencuială. Acest lucru nu pare
imposibil deoarece, zidirea acesteia s-a efectuat în 1818, nu cu mult timp înainte de
vandalizarea ei4.
Sfântul locaș are formă dreaptă, având pereții exteriori brăzdați de două rânduri de
ocnițe, despărțite de un brâu de cărămidă. Firidele de jos sunt dreptunghiulare, iar zidurile
sunt groase și solide. Pridvorul are formă dreptunghiulară, fiind format din patru coloane
libere, în față, și două coloane prinse în zid, în spate.
În pridvor se află următoarea inscripție:
”Acastă sfântă și dumnezeiască biserică unde se prăznueaște hramu sfântului
mucenicu Haralambie, iaste zidită din temelie prin cheltuiala dumnealui săridariu
Polihrone Costapetriu, cu frați(i) dumnealui. 1818”5
Din inscripție ne dăm seama că, biserica a fost zidită de frații Costa-Petre, mari
negustori în București. Acești frați au cumpărat, împreună cu Astriano, de la șătrarul
Dumitrache Slătineanul, fiul serdarului Ioniță Slătineanul și nepotul lui Necula, ctitorul M-
rii Maica Domnului din Slatina, moșia ce era cuprinsă în satele Constantinești și Bodăești cu
toate bogățiile sale care, constau în: livezi de fân, păduri, mori, case etc. Această cumpărare
făcându-se în decembrie 18106.
Această moșie, precum o spune și I. Ionașcu, începând cu prima jumătate a secolului
al XVII-lea, a fost vândută de mai multe ori.
La 16 noiembrie 1654, o parte din ea, a fost cumpărată de Chirca vel stolnic Rudeanu,
ajuns ban al Craiovei la care, s-a adăugat și partea cumpărată, în 1672, de fiul lui Chirca,
Diicul clucer Rudeanu, mare logofăt al Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu7.
O altă parte a cumpărat-o Papa vel paharnic Buicescul pe care, au recuperat-o
moșnenii, în 1697, de la Diicul spătar Buicescul. Însă, cea mai mare parte a moșiei din
satele Bodăești și Constantinești, a cumpărat-o Nicolae Slătineanu, ctitorul bisericii Maica
Domnului din Slatina8.

1
I. Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1939, pp. 68
2
I. Filitti, Biserici și ctitori, pp.39
3
I. Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1939, pp. 68
4
IBIDEM
5
IBIDEM
6
IBIDEM, pp. 68-69
7
IBIDEM
8
IBIDEM
 N. Slătineanu moare în 1755 și fiul său, Ioniță, primește toate moșiile. În 1779,
Ioniță Slătineanu se judecă cu moșnenii care, spuneau că înaintașii lor nu au vândut moșia.
Boierul I. Slătineanu m oare în 1785, lăsând moștenitor principal pe Dumitrache care,
administrează foarte rău moșiile. Cumpărătorii acestei moșii, frații Costa – Petre, nu se
mulțumesc cu satele Bodăești și Constantinești deoarece, nu aveau case și păduri de ghindă
fapt pentru care, D. Slătineanu, dă un document în februarie 1811 prin care, cumpărătorii
vor primi și o parte de moșie în satul Mogoșești9 .
În 1811, frații Costa –Petre, schimbă partea de avere din satul Mogoșești, cu
Mânăstirea Clocociov, primind moșia Hârtiești, județul Muscel.
Dintr-un act dat de Constantin Rătescu, la 8 septembrie 1813, în prezența lui chir
Polihrone Costa-Petre, reiese că, la apus, moșia se învecinează cu Poboru, cu Rădești, cu
Oporelu și Priotești si cu Piscu cu comori10.
Dintr-un act dat la 9 septembrie 1859 reiese că, moșia fraților Costa-Petre, era
vândută, încă din 1843, cumpărând-o un anume Atanasi Ioan Giumerchiotu. În 1888, Nae T.
Pop, proprietar în Craiova, cumpără moșia, pe care i-o dăruiește fiicei sale, doamna
Coculescu11. Din acest an, 1888, moșia va fi stăpânită numai de familia Coculescu.
Revenind la vechea biserică, din punct de vedere al cărților bisericești sau odoarelor
rămase, nu se mai păstrează nimic. Dintre slujitori amintim pe: PC pr. Duminică și PC
diac. Ioan12.

9
IBIDEM, pp.70
10
IBIDEM
11
IBIDEM, pp.71
12
I. Ionașcu, Catagrafia Eparhiei Arge din 1824, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942, pp.84