BISERICA VECHE DIN CORBI

CU HRAMUL SF. TREIME

Biserica de zid a satului Corbi a fost ridicată în jurul anului 1770 de

Ștefan Frăcescu1 însă se ruinează în urma cutremurului din anul 18022. Pe
același amplasament se ridică o altă biserică de zid în jurul anilor 1831-1835,
conform pisaniei în piatră, care menționează numelor ctitorilor: Ilarion
(1820-1823) și Grigore Râmniceanul (1823-1845), episcopi ai Argeșului
întrucât moșia Corbi aparținea de Episcopia Argeșului, dar și ale unor preoți
din Corbi cu familiile lor: popa Ion cu soția Maria și copiii lor: Pavel,
Paraschiva, Ion și Maria; popa Ion cu soția Maria și copiii lor: Constantin și
Salomeea; popa Moise cu soția Ana și copiii lor; popa Ioan cu soția Maria și
copiii lor; diaconul Pavel cu soția Salomeea și copiii lor.

Biserica veche (1830) și Biserica nouă (1963) din Corbi

1
N. Stoicescu, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, I. Țara
Românească, vol. 1, 1970, p. 194.
2
Grigore Constantinescu, Corbi-Muscel. Monografie etnoculturală, Editura Tiparg, Pitești,
2006, p. 78-81.

1
 Pisania
Pisania este pe o piatră de 112x167 cm. așezată în partea superioară a
ușii de la intrare în biserică, litera de 7,5 cm. în relief 3.
Acestu sf(â)ntu lăcași, zidirea pricinuit(ă) de 2 preasf(i)țiți / arhierei ce
m-au pr(im)itu, unu adecă, Grigore, întru D(o)mănu e pr(e)astăvitu / și altu,
Elarionu Argeșeu, ce după nume, cu strălucite fapte veciâ/ește și pre no(i) ne
miluește, fie de la m(i)ne în veci pomen(i)ți ș(i) noi prinu/trânși, fericiți
pentru vecin(i)ca fer(i)cire a pomeniților tictor(i), / în hramu Sf(i)ntei Troiță:
Ștafanu4, Eca(te)rina, Ionu erei5, Mariea eriița, / Pavelu, Paraschiva, Ionu,
Mariea, Ionu ereu6, Mariea ereița, Costa(n)dinu, Salomiea, / Moise er(e)u,
Ana er(e)ița, Aldea, Mari(ea), Costa(n)d(i)nu, Paraschiva, Bucur, Mariea,
Ștefanu, / Pavelu, Dumitru, Mariea, Ioanu, Ană, Stanca, Ionu, Dumitru,
Mariea, Dumitru, Ghiorghe, Ana, / Grigore, Mariea, Ioanu ereu, Mari(ea)
er(ei)ța, Nicolae, Ștefanu, Ioanu, Nicolae, Mariea, Pavel, / Costă(n)dinu, Ionu
ereu, Iona er(e)ița, Pavelu dieaconu, S(a)l(o)miea dieconeasa, Ionu,
Paraschiv(a), / Bucur, Mariea, Avram, Salomiea, Petru, Ioanăa, Ni(co)laie,
Mariea, Petru, Marina, Ion, Nica, / Stoiica, Mariea, Dumi(t)ru, Mariea și cu
totu neamu lor / 1830.

Pisania (1830)

3
Pisania este deteriorată în prezent și a fost redată după transcrierea făcută de regretatul
epigrafist Constantin Bălan, Inscripții medievale şi din epoca modernă a României: Judeţul
istoric Mușcel (în mss.).
4
I.I. Radomirescu în Biserici de pe Râul Doamnei (în mss.), 1935, consideră că este vechiul
arendaș al moșiei Corbi cu soția sa Ecaterina ale căror nume sunt menționate și în pictura
bisericii.
5
I.I. Radomirescu în op.cit. consideră că este primul preot al bisericii: Ion Toanea.
6
I.I. Radomirescu în op.cit. consideră că este fiul preotului Ion Toanea, ctitorul mai nou al
Bisericii Alexandria din Corbi.

2
 Pictura bisericii se va executa mult mai târziu, în jurul anului 1846 prin
implicarea vechilului/arendașului Mânăstirii Argeșului7, Giurca Hagi
Gheorghe/Gheorghiu numit și Rușculescu (d. 1881), boier cu locuința în
Pitești în anul 1847, apoi în anul 1857 boier de neam cu casă în Câmpulung
înscris pe listele pentru alegere în Divanul ad-hoc. Acesta este reprezentat în
tabloul votiv din biserică alături de soția lui Maria8, amândoi îmbrăcați în
costume foarte frumoase de modă occidentală care impresionează și în
prezent, chiar dacă pictura este afumată și deteriorată în mare parte9. De
asemenea, preoții-ctitori pomeniți în pisanie au fost imortalizați în pictura
bisericii însă în prezent nu mai pot fi observați întrucât pictura este foarte
deteriorată sau chiar lipsă.

Ctitorii bisericii: Giurca Hagi Gheorghiu cu soția Maria.

7
C. Rădulescu-Codin, Muscelul nostru. I. Comuna Corbi și locuitorii săi, Câmpulung, 1922,
p. 119.
8
Din alte surse târzii reiese că a mai avut o soție, Ecaterina, născută Angheleanu, în
Monitorul Oficial, nr. 205 din 20 decembrie 1883 – 1 ianuarie 1884, p. 4359.
9
Analele parlamentare ale României, tomul XIV, 1846-1847, Imprimeria Statului,
București, 1905, p. 734; Documente privind Unirea Principatelor. Documente interne. 1854-
1857, vol. I, Editura Academiei RPR, 1961, p. 402.

3
 În anul 1894, Biserica parohială cu hramul Sf. Treime din comuna
Corbi avea o enorie cu 781 suflete întrucât avea în subordine și următoarele
biserici filiale10:
- Biserica Alexandria din Corbi cu hramul Naşterea Maicii Domnului,
- Biserica cu hramul Sf. Dimitrie din cătunul Piua,
- Biserica cu hramul Sfinţilor Apostoli zisă şi Biserica Sgheabu sau
Biserica din Piatră11.
Preotul paroh Gh. Corbeanu de la Biserica Sf. Treime Corbi, în
septembrie 1899 îşi făcea cunoscută nemulţumirea în faţa autorităţilor
religioase superioare care erau solicitate să intervină pentru că preoţii
Moisescu şi Rizescu care slujeau la biserica Sf. Apostoli din Corbi în zilele
de duminică şi-au părăsit în mod nepermis propria biserică pentru a oficia la
biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului din Corbi12. Este posibil ca
acesta să fi fost unul din motivele pentru care din anul 1900 Biserica
Alexandria va fi ridicată la rang de biserică parohială cu filiale subordonate:
bisericile Piua și Corbii de Piatră/Sgheabu.
Din anul 1963, biserica nu a mai fost folosită pentru oficiere pentru că
alăturat s-a construit un locaș de cult mai spațios. Acest lucru nu a însemnat
neapărat abandonarea vechiului locaș de cult pentru că în vremea preotului
paroh Gheorghe Dumitru a fost consolidată, iar din 1996 în interior a fost
organizat un mic muzeu care prezintă publicului: icoane vechi pe lemn,
odăjdii, cărți, reviste și documente bisericești, o expoziție de artă populară
tradițională realizată din inițiativa profesorului Cornel Andreescu, o expoziție
de icoane pe sticlă realizate de inginerul Constantin Samoilă originar din
satul Poenărei13. Din păcate, această biserică monument istoric de certă
valoare istorică se află în abandonare având nevoie de intervenții de
restaurare: acoperișul de șindrilă are nevoie de reparații căci păsările sălbatice
și-au făcut intrare în interior, pictura se află sub un strat gros de funingine,
muzeul este abandonat în dezordine sub un strat gros de praf.
Biserica este clasată pe lista monumentelor istorice din România14.
Descrierea bisericii
Biserica este zidită din piatră intercalată cu cărămidă, atât la soclu cât și
la cornișe. În exterior se observă un brâu proeminent între soclu și zidul
propriu-zis și un alt brâu asemănător în apropierea cornișei. Peste pronaos se
ridică singura turlă construită din lemn care are rol de clopotniță. Pronaosul
este despărțit de naos prin doi stâlpi groși pătrați din zid. Catapeteasma este

10
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 25/1913, f.n.
11
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 2/1894, f. 24-25.
12
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 7/1899, f.n.
13
Ion I. Ilinescu, Corbi – Argeș, tradiție și contemporaneitate, Editura Tiparg, 2004, p. 184-
188.
14
Cod LMI AG-II-m-B-13605.

4
din zid și are trei intrări în altar. Bolta de la naos se prelungește în altar și este
construită din leasă de nuiele de alun. Pardoseala este din dale mari de piatră
lustruite.
Activitatea bisericească
Într-o adresă din 28 ianuarie 1897 trimisă de preotul paroh Gh.
Corbeanu către primarul comunei Corbi, acesta se arăta nemulţumit de
anumite obiceiuri populare încetăţenite. Am redat mai jos adresa în
integralitate, după cum urmează: „Mai mulţi din locuitori mi-a denunţat că
din cauza întrunirilor de băieţi şi fete ce se fac noaptea prin comună precum:
clăci, şezători, botez de şezători etc. ciobanii lor de pe la vite, le lasă vitele lor
mai mult pustii şi vin noaptea în sat la astfel de adunări şi le rămân vitele la
voia întâmplării. Vă rugăm a face să se oprească astfel de nelegiuite adunări
căci de din contre vom raporta mai departe pentru neglijenţa ce purtaţi în
astfel de chestiuni”15.
În mai 1899, protoiereul D. Ionescu cerea preotului paroh să
pomenească la Sfânta Liturghie numele celor şase eroi ai comunei Corbi
căzuţi în Războiul de Independenţă (1877-1878): Diaconu Constantin,
Dragomir Nicolae, Grigorescu Constantin, Soroiu Nicolae, Turculeţ Antonie
şi Zamfir Gheorghe.
Preotul paroh Gh. Corbeanu solicita intervenţia primarului comunei
Corbi la 21 decembrie 1899 pentru a opri anumite manifestări „scandaloase”
care nu aveau legătură cu religia ortodoxă:
„Domnule Primar, fiind informat că tinerii din această comună, pentru
ziua Naşterii Domnului voiesc a face scandaloasele întruniri ale păgânescului
obicei de a face la praznicele lor tot felul de beţii şi câte şi mai câte
neorânduieli care sunt cu totul contrarii bisericii noastre, că ce fac ei nu este
altceva decât un adevărat praznic păgânesc de a aduna de prin sat pâine,
carne şi alte şi ale mânca cu lăutari, jocuri, chiote, apoi beţii, înjurături şi tot
felul de ticăloşii pe care nu este loc aici a le arăta pe toate. După a mea
datorie, vă pun în vedere şi vă rog ca să-i popriţi de a face astfel de ticăloşii
care ne face(!) religia noastră de râs şi ocară. Eu din parte-mi vă spun spre a
avea în vedere şi a le pune şi lor în cunoştinţă şi celor care-i vor primi pe ei,
că pe unde vor colinda ei, noi preoţii în acele case nu vom intra cu Sfânta
Cruce la Bobotează, nici prinoasele în biserică nu le vom primi. Acestea fiind
cele ce am avut de spus, celor nemulţumiţi le este drumul deschis a reclama
unde vor voi. Credem d-le Primar că D-voastră care sunteţi şi ca servitor
bisericesc cunoaşteţi corupţia aceasta şi nu veţi neglija a vă îndeplini o
datorie care serios vă priveşte atât civil cât şi religios”16.

15
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 5/1897, f. 6.
16
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 7/1899, f.n.

5
 În decembrie 1907, preotul Gh. Corbeanu era rugat de autorităţile
administrative şi sanitare să nu mai meargă cu botezul prin sat cu ocazia
sărbătorilor de iarnă întrucât se instituise carantina pentru epidemia de
scarlatină17.
Preoţii şi epitropii au fost notificaţi „sub luare de dovadă” de către
reprezentanții autorităţilor administrative superioare (ministrul Cultelor şi
prefectul Vlădescu al judeţului Muscel) şi cele religioase (mitropolitul
primat) la 3 februarie 1907 că „[…] trebuie să înceteze cu desăvârşire de a se
mai umbla prin biserică cu cutiile în care se adună bani de pe la credincioşi,
mai ales acum când personalul bisericesc are remuneraţiune şi speze de
întreţinerea bisericii, fie de la stat, fie de la comună”18.
În anul 1911 s-a format un comitet în frunte cu preotul paroh Gh.
Corbeanu pentru a strânge ajutoare necesare pentru reconstruirea bisericii
parohiale Sf. Treime din Corbi. În 1913 au început lucrările pentru
confecţionarea cărămizilor necesare construcţiei, însă venirea războiului a
împiedicat avansul lucrărilor. De abia după război, în 1923-1924 a fost
reparat acoperişul bisericii cu şiţă de molid.
Tot în anul 1911, s-a făcut propunerea ca o porţiune din terenul bisericii
să fie luată de Administraţia Casei Pădurilor din cadrul Ministerului
Domeniilor pentru a se construi locuinţa şefului Ocolului Silvic Corbi, însă
porţiunea de teren nu a mai fost preluată fiindcă construcţia a fost ridicată pe
un teren din domeniul statului19.
La 16 iunie 1917, clopotul cel mare al bisericii donat de răposatul preot
Constantin Constantinescu în anul 1897 a fost luat de către administraţia
militară de ocupaţie germană. În acest timp, preotul notifica autorităţile
religioase superioare în septembrie 1918 că în conformitate cu ordinul Sf.
Mitropolii nr. 741 din 1918 „toţi bravii ostaşi căzuţi pe câmpul de luptă se
pomenesc la Sfânta Proscomidie şi la ieşirea cu Sf. Daruri”20.
De asemenea, în iulie 1918, preotul a întocmit o situaţie cu ostaşii din
Corbi morţi în război ale căror familii se zbăteau în sărăcie şi trebuiau ajutate:
- Nicolae N. Bobeanu, căsătorit, cu doi copii minori şi soacră bătrână
neputincioasă aflată sub îngrijirea lui;
- Petre Gr. Tease, cu mamă văduvă cu cinci copii dintre care unul
mobilizat, altul cu o mână beteagă, altul mai mic şi două fete idioate;
- Mucenic Z. Poinaru, cu părinţi bătrâni şi neputincioşi, cu trei fraţi, unul
era orb şi o soră neputincioasă;
- Ion V. Anghelescu, căsătorit, soţia rămasă cu trei copii minori;

17
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 15/1907, f. 58bis.
18
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 15/1907, f. 5, 68.
19
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 22/1911, f. 5, 14, 16; dosar 23/1912, f. 3-
4.
20
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 27/1918, f. 9.

6
 - Gheorghe I. Ghiuleanu, tatăl cu o mână beteagă, avea două surori şi un
frate idiot;
- Ion I. Stăncescu, căsătorit, soţia rămasă cu două fete mici;
- Ion P. Săroiu, căsătorit, soţia rămasă cu un copil, avea mama şi un
unchi neputincioşi, aflaţi în îngrijirea lui;
- Constantin Simion Verdete, căsătorit, soţia săracă cu desăvârşire, fără
copii21.
În 1926 a fost reparată tencuiala bisericii Sf. Treime atât la interior cât
şi exterior.
La 12 august 1928, patriarhul Miron Cristea şi ministrul Al. Lapedatu
au vizitat bisericile din Corbi fiind întâmpinaţi de preoţii I.P. Ariniş de la
Biserica Alexandria şi Gh. Corbeanu de la Biserica Sf. Treime22.
Epitropi ai bisericii
Epitropi ai bisericii aleşi în 20 martie 1894 erau: preot paroh Gh.
Corbeanu, Vasile Albeşteanu şi Constantin popa Grigore. La 3 ianuarie 1899
a fost ales epitrop al bisericii Filip Dumitru Bebeşelea, fost primar al
comunei Corbi care „puţin ştie a ceti şi scrie” dar era „foarte osârdnic pentru
orişice la trebuinţele bisericeşti”, după cum afirma preotul paroh Gh.
Corbeanu. În anul 1907 a fost ales epitrop Nicolae T. Puşcatu, cu patru clase
primare, notar şi fost primar în comuna Corbi care era caracterizat de preotul
paroh Gh. Corbeanu astfel: „Este la înălţimea cerută în toate privinţele: cu
mergerea la biserică, cu îndemnul la orişice trebuinţă a bisericii”23. După
război epitrop ales a mai fost şi Ion I. Verdete.
Conform noii legi de organizare bisericească, în septembrie 1925 au
fost aleşi epitropii: Ion Verdete, Grigore Tomescu şi Ion C. Mucenic.
În 1944, epitropii bisericii erau: Gh. Tomescu, Ion C. Mucenic şi Iosif
Dordescu24.
La finele anului 1894, toţi locuitorii din comuna Corbi erau de religie
ortodoxă, un singur locuitor era de altă etnie, un bulgar de religie ortodoxă.
În 1927, în această parohie erau 240 familii cu 998 suflete.
Personalul bisericesc
În catagrafia din 1840 sunt menționați următorii slujitori ai bisericii:
popa Ion sin Simion hirotonit de 16 ani de părintele Grigore Mitropolit, popa
Ion sin Pavel, țârcovnic Simion Turculețu, paracliser Dan Săroiu. Enoriașii
sunt: 22 mai bunișori, 89 scăpătați, 21 văduve, în total 132 familii25.

21
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 42/1943, f.n.
22
SJAN Argeş, Biserica Naşterea Maicii Domnului Corbşori, dosar 3/1928, f. 116.
23
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 19/1909, f. 10.
24
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 42/1943, f.n.
25
I. Răuțescu, Documente muscelene, în „Buletinul Comisiei Istorice a României”, vol. IX,
București, 1930, p. 112.

7
 Biserica cu hramul Sf. Treime (Sf. Troiţă) din satul Corbi, plaiul
Nucşoara, judeţul Muscel, în perioada 1832-1865, timp de peste 30 de ani a
fost deservită de următorii preoţi care au fost identificaţi conform registrelor
parohiale (mitrice) scrise şi semnate în chirilică de: popa Ioan sin Simeon,
popa Ioan sin Ioan Hulea/Hulescu, popa Ioan sin Pavel, popa Costandin
sin Costandin numit și popa Constantin Constantinescu26 etc.
În tabelul de mai jos am redat inclusiv numărul de înregistrări făcute
pentru botezaţii, cununaţii şi morţii din perioada 1832-1865 când
înregistrările erau făcute şi ţinute de fiecare biserică în parte, după cum
urmează:

Anul Numele Nr. înregistrări pentru:

preotului Botezaţi Cununaţi Morţi
1832 popa Ioan sin Simeon 17 8 6
1833 popa Ioan sin Simeon 22 5 -
1834 popa Ioan sin Ioan Hulea 19 - 13
1835 popa Ioan Hulescu 19 5 13
1836 popa Ioan Hulescu, popa Ioan sin Simeon 16 2 11
1837 popa Ioan Hulescu, popa Ioan sin Simeon 25 6 12
1838 popa Ioan sin Pavel, popa Ioan sin Simeon 15 3 8
1839 popa Ioan 19 5 19
1840 popa Ioan Pavel 12 4 12
1841 popa Ion sin Pavel 14 5 29
1842 popa Ion sin Pavel 12 7 18
1843 popa Ion sin Pavel 15 3 12
1844 popa Ion sin Pavel 13 2 9
1845 popa Ion sin Pavel 14 6 10
1846 popa Ion Pavel 21 5 8
1847 popa Ion Pavel 27 1 6
1848 popa Ion Pavel 21 6 5
1849 popa Ion Pavel 23 6 9
1850 popa Ion Pavel 17 1 14
1851 popa Ion Pavel 11 3 13
1852 popa Ion Pavel 20 7 15
1853 popa Ion Pavel 13 5 10
1854 popa Ion Pavel 13 2 6
1855 popa Ion duhovnic 14 3 14
1856 popa Ion duhovnic 15 4 15

26
SJAN Argeş, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, Corbi – Biserica Sf. Treime, registre: 1-
59/1832-1864.

8
1857 popa Ion duhovnic 9 4 8
1858 popa Ion duhovnic 11 4 9
1859 popa Constandin <Constantinescu> 23 5 11
1860 popa Constandin <Constantinescu> 19 5 13
1861 popa Constandin <Constantinescu> 16 3 12
1862 popa Constandin <Constantinescu> 20 5 14
1863 popa Constandin <Constantinescu> 19 9 17
1864 popa Constandin <Constantinescu> 28 2 17
1865 Nu sunt documente parohiale - - -
TOTAL: 572 141 388

Preotul supranumerar Constantin Constantinescu (n. 1831), fiul lui

popa Constantin, grămătic, a fost hirotonit la Biserica Sf. Treime din Corbi la
4 octombrie 1858. Acesta a murit la vârsta de 73 de ani, la 13 iulie 1904, în
comuna Corbi. Constantin Constantinescu scris şi Constantin sin popa
Constantin s-a căsătorit în anul 1857 cu Ioana sin Dumitu şi împreună au avut
4 copii: trei băieţi şi o fată27.
Următorul preot paroh a fost Gheorghe C. Corbeanu (n. 22.03.1861,
Corbi), cunoscut și sub numele de Gheorghe Popescu, schimbat prin hotărâre
judecătorească publicată în Monitorul Oficial. Acesta a absolvit patru clase la
Seminarul Curtea de Argeş (1879), apoi a fost cântăreţ la biserica din sat timp
de 4 ani şi şapte luni, după care a fost hirotonit preot din 9 februarie 1884 cu
decretul nr. 2.866, a primit calitatea de paroh cu decretul chiriarhiei nr. 54 din
1890, preot confesor cu decretul nr. 2.387 din 28 octombrie 1891. S-a
căsătorit în anul 1884 cu Ioana Șerb şi împreună au avut trei copii, un băiat
Gheorghe (n.1896, decedat la vârsta de 16 ani, când era elev al Seminarului
Teologic din București) şi două fete: Iustina (n.1888) şi Teodosia (n.1893).
De asemenea, în familia preotului au existat mai mulţi copii morţi în frageda
lor pruncie sau copilărie în număr de şapte: Ana, Maria, Paraschiva,
Elisaveta, Vasile, Vichentie şi Petru28.
În iunie 1932, preotul Gh. Corbeanu a fost chemat la sediul Primăriei
Corbi pentru a răspunde reclamaţiei făcute de învăţătorii St. Minculescu, C.
Andreescu şi locuitorul Ion N. Puşcatu. În același an s-a pus problema
eliberării din funcţie prin pensionare, însă acesta a continuat să oficieze
neîntrerupt la Biserica Sf. Treime din Corbi până în anul 1942 când i-a
succedat în funcție fiul său Ion Corbeanu.

27
SJAN Argeş, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, Biserica Sf. Treime Corbi, registru
52/1857.
28
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 20/1910, f. 28.

9
 În anul 1894, la bisericile din comună erau opt cântăreţi bisericeşti pe o
„leafă de 33 lei trimestrial”. Aceştia s-au retras din serviciu lăsând să
servească doar pe cei care primeau salariu de la bugetul statului:
- Andrei Popescu (n. 03.07.1859, Corbi – d. 01.08.1928, Corbi), fiu de
preot, cu două clase de seminariale, a fost numit cântăreţ bisericesc prin
decretul nr. 166 din 16 ianuarie 1884, căsătorit cu Marina, a deservit
neîntrerupt biserica timp de 44 de ani;
- Vasile D. Bebeşelea (n. 05.10.1869, Corbi), cu clase primare,
paracliser şi cântăreţ bisericesc cu cântări învăţate „prin urmare la biserică”, a
fost numit prin decretul nr. 368 din 17 februarie 1888, căsătorit cu Ana, cu 6
copii. Pentru a menţine în funcţie cântăreţi la fiecare biserică s-a realizat o
înţelegere prin care salariile cuvenite celor doi cântăreţi plătiţi de la bugetul
de stat erau împărţite în mod egal tuturor cântăreţilor, iar din veniturile
epitropiei bisericii li se acorda un ajutor bănesc fiecăruia;
- Gh. Găinaru absolvent al Şcolii de cântăreţi din Câmpulung, a fost
numit în anul 1928 în postul de cântăreţ bisericesc eliberat prin decesul lui
Andrei Popescu. Gh. Găinaru a fost anterior cântăreţ la biserica parohială
Corbşori şi biserica Alexandria din Corbi. Postul a fost solicitat şi de fostul
notar al comunei Corbi, Cujbescu din Nucşoara şi C. Andreescu. Din 1
noiembrie 1930, cântăreţul Gh. Găinaru a fost înlocuit prin plecare în armată
cu cântăreţul bisericesc Constantin Andreescu din Corbi, absolvent al Şcolii
de Cântăreţi din Câmpulung, contingentul 1925, sanitar, căsătorit, cu patru
copii.
- Postul II de cantor a fost înfiinţat în anul 1930 decembrie 1 fiind
ocupat de Vasile V. Bebeşelea, contingent 1926, sanitar, căsătorit, cu 1 copil.
În 1952 era singurul cantor al bisericii, iar C. Andreescu era onorific activ29.
În trecut, la Biserica Sf. Treime, a mai servit următorul personal
bisericesc auxiliar format din:
- Simion Turculeţ (d. 1892), paracliser până în anul 1880 la biserica Sf.
Treime. Acesta a stăpânit şi muncit până la moarte cu acordul preotului paroh
un pământ al bisericii pe care urmaşii au refuzat să-l mai înapoieze în anul
1895. În urma unui proces cu Ion Panait Tudor, moştenitor al lui Simion
Turculeţ, biserica parohială Sf. Treime şi-a recuperat terenul în anul 190030.
- Ion Popescu, paracliser cu decretul nr. 181 din 1 iulie 1882, cântăreţ
cu decretul 3245 din 1 iulie 1899.
- Dumitru Popescu, cântăreţ bisericesc înainte de anul 1900.
Din anul 1942, preot paroh este numit Ion Gh. Corbeanu, hirotonit la
14.03.1942, născut în Corbi, căsătorit, contingent 1940, gradul militar
sublocotenent, a fost mobilizat şase luni pe front, până în decembrie 1941 la

29
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 4/1942-1944, f.n.
30
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 9/1900, f. 6-7.

10
Corpul Cavaleriei din Armata a III-a. În 1942 a fost chemat la Judecătoria
Domneşti ca martor în ancheta aviatorilor americani lansaţi cu paraşuta pe
teritoriul comunei Corbi. Acesta a slujit neîntrerupt până la pensionare în
1989.
Donaţii pentru biserică
La finele anului 1894, preotul paroh Gh. Corbeanu a cerut protoiereului
judeţului Muscel să dea publicităţii în revista „Biserica Ortodoxă” toate
donaţiile făcute bisericilor din comuna Corbi în anul 1894 de către pioşii
creştini din această parohie, „pentru care fapte vrednicie de imitat, epitropia
le exprimă călduroasele mulţumiri pioşilor donatori”. Am redat în continuare
textul de mulţumire: „Preotul Constantin Constantinescu a oferit bisericii
parohiale Sf. Treime un rând de veşminte preoţeşti în valoare de lei 180,
asemenea a mai dăruit numitul preot acestei bisericii una colimvitră de
botezat copii, de aramă, în valoare de lei 36. Enoriaşii bisericii Naşterea
Maicii Domnului au contribuit la cumpărarea unui rând de odăjdii în valoare
de lei 75. Locuitorul Vasile Stăncescu, enoriaş al bisericii Sf. Dimitrie a
oferit acestei sfinte biserici un rând de odăjdii în valoare de lei 90. Domnul
George Petculescu, comerciant în această comună a oferit la biserici
următoarele obiecte: la biserica Sf. Dimitrie a oferit patru perdele la icoanele
împărăteşti, precum şi poalele icoanelor, precum şi poala de la iconostas,
asemenea a oferit la biserica parohială Sf. Treime patru perdele la icoanele
împărăteşti, precum şi o învelitoare pentru sfântul prestol şi poala de la
iconostas”31.
În anul 1895, preotul C. Constantinescu a donat bisericii parohiale Sf.
Treime un policandru în valoare de 350 lei32.
Din nou, în anul 1897, preotul C. Constantinescu a făcut donaţii
impresionate pentru biserica parohială Sf. Treime:
- Una Sfântă Cruce pe sfântul prestol, de argint suflată în aur în valoare
de 60 lei;
- A legat şi îmbrăcat Sfânta Evanghelie, ediţia Sfântului Sinod cu argint
în valoare de 100 lei;
- A cumpărat un policandru cu trei rânduri de făclii în valoare de 260
lei;
- A cumpărat un clopot mai mare în valoare de 440 lei pe care l-a aşezat
lângă cel existent33.
Lumânările de la pangarul bisericii erau cumpărate de la comerciantul
local George Petculescu iar o parte din oraşul Câmpulung. În 1895, în
biblioteca parohială existau două cărţi: Istoria Bisericii de la începutul ei până

31
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 2/1894, f. 26.
32
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 3/1895, f. 41.
33
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 5/1897, f. 10.

11
în zilele noastre şi Istoria dogmelor, ambele prelucrate de Dimitrie D.
Boroianu.

Averea bisericii
În 1894, cele patru biserici din comuna Corbi (inclusiv bisericile filiale
Alexandria, Corbii de Piatră și Piua) aveau fiecare câte 17 pogoane de
pământ primite prim legea rurală de la 1864, în total 68 de pogoane.
Pământurile bisericii primite prin legea rurală erau formate mai mult din
„pământ de fâneţe, livezi şi crâng” decât din pământ arabil fiind lucrate de-a
lungul timpului de personalul bisericii.
În anul 1902, biserica deţinea mai multe cărţi vechi religioase, unele în
uz, conform inventarului întocmit de preotul paroh Gh. Corbeanu, din care
enumerăm câteva exemple ilustrative: evanghelie, liturghie, psaltire, ceaslov,
cazanie, triod, minei, penticostar, apostol, prohod, octoih, molitfelnic, tipic,
chiriacodromion etc34. Biblioteca parohială conţine în anul 1908 un număr de
40 de volume de cărţi şi periodice, iar în anul 1926 un număr de 64 cărţi şi
reviste.
După război, între 1920-1924, locuitorii au donat mici sume de bani
care au fost strânse pe liste de subscripţie de preotul paroh Gh. Corbeanu
pentru a contribui astfel la construirea sau refacerea unor bisericii din ţară:
„Biserica Neamului” de la Mărăşeşti, Biserica Preasna (jud. Ilfov), Biserica
Hârja (jud. Bacău), Căminul Preoţesc, Biserica Priboienii de Jos (jud.

34
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 11/1902, f. 20-28.

12
Muscel) deservită de preotul M. Roşescu, Biserica Rădeşti (jud. Muscel)
deservită de preotul Al. Smeureanu.
Biserica mai avea 7,50 ha de pământ în anul 1944 dat spre folosinţă
personalului bisericesc: preot şi cantor. De asemenea, avea o sumă de 51.300
lei depusă la Banca populară „Victoria” din Corbi35.

Placă comemorativă amplasată în cimitirul bisericii, ridicată în cinstea

veteranilor de război din comuna Corbi (1941-1945)

35
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 43/1944, f.n.

13
 BISERICA NOUĂ DIN CORBI
CU HRAMUL SF. TREIME

Înaintea de începerea celui de Al Doilea Război Mondial, în vremea

preotului Gh. Corbeanu, au început lucrările pentru confecționarea de
cărămidă pentru construirea unei noi biserici care în final a fost amplasată
lângă cea veche.
Pisania atestă că lucrările au început în anul 1940, în vremea preotului
paroh Gheorghe Popescu – Slănic și continuate din anul 1942 de Ion Gh.
Corbeanu.
În 1942, biserica era construită la roșu până la cornișă grație doar
colectelor de la locuitori, iar în anul 1944 s-au turnat grinzile de beton armat
de la baza turlelor36.
Biserica a fost sfințită la 25 octombrie 1963 de episcopul Iosif al
Râmnicului și Argeșului în prezența preotului paroh Ion Corbeanu și a
numeroși credincioși.
În urma lucrărilor de restaurare din perioada 2005-2007, biserica a fost
resfințită la 6 noiembrie 2007 de către mitropolitul Teofan al Olteniei și
episcopul Calinic al Argeșului, în prezența preoților care au coordonat aceste
lucrări: preot paroh Dumitru-Victor Sturzeanu, preot II Ioan Stăncescu și
preot III Ion Irinel Roșu.
Descrierea bisericii
Biserica are formă de cruce, este construită din cărămidă și beton
armat, are două turle, din care cea mică este folosită pe post de clopotniță.
Lucrările de fundație și zidărie au fost realizate de meșterul zidar Nicolae
Avramescu din Curtea de Argeș. Lucrările de tâmplărie au fost executate de
meșterul Ghica Ciolca din Vâlsănești (comuna Mușeștești). Catapeteasma
este realizată din lemn de stejar masiv sculptat cu motive bogate de inspirație
brâncovenească.
Clopotul bisericii datat în anul 1920 a fost donat de familiile: Elisabeta
și I. Piscureanu, Ana și V. Bobeanu din Corbi și are următoarea inscripție:
Când se va(!) ivi împrejurul comunei accidente climaterice, trăgându-se
acest clopot, comuna și împrejurimile ei să fie apărate, asemenea, ivindu-se
în comună boală contagioasă, în popor sau vite, și trăgându-se acest clopot,
să fie comuna apărată de molime contagioase37.
Pictura
Pictura inițială a fost realizată de pictorul Teodor Petrescu-Tutana.
Lucrările pentru restaurarea picturii din perioada 2005-2007 au fost realizate
de pictor Tatiana Hedeșiu din Cluj când este rescris și textul pisaniei.
36
SJAN Argeş, Parohia „Sf. Treime” Corbi, dosar 43/1944, f.n.
37
Grigore Constantinescu, Corbi-Muscel. Monografie etnoculturală, Editura Tiparg, Pitești,
2006, p. 81-82.

14
 Cu ocazia lucrărilor de restaurare, în tablourile votive din biserica cea
nouă au fost imortalizați următorii arhierei: Iosif Episcop al Râmnicului și
Argeșului, Calinic Episcop al Argeșului și Muscelului, Teofan Mitropolitul
Olteniei și Justinian Patriarhul României.

Pisania bisericii

Cimitirul
Cimitirul este format din două părți: o parte mai înălțată care înconjoară
cele două biserici și o parte mai joasă aflată în spatele acestor biserici. În
cimitirul bisericii sunt înmormântați: preot Ion Corbeanu (n.1911-d.1995) cu
soția Silvia (n.1923-d.1995), profesor Ionel Popescu (d.1995) cu soția
Marioara și fiii lor: Ineluș (d.1982) și Marian (d.2002), învățător Petre N.
Georgescu (d.1973) cu soția Elena (d.2004), profesor Ion Catană-Adam

15
(n.1934-d.2012) cu soția Maria (n.1939), învățătorii Ionel Groșanu (n.1903-
d.1941, mort în război) cu soția sa înv. Eugenia (n.1902-d.1970), profesor
Dumitru Sturzeanu (n.1937) cu soția Ana (n.1944), înv. Ovidiu Rădulescu
(n.1912-d.1990) cu soția înv. Elena (n.1937), profesor Gheorghe Catană
(n.1936) cu soția Angelica (n.1946), profesor Gheorghe Popescu (n.1934) cu
soția Maria (n.1935), inginer Ion-Tică Rizea (n.1942) cu soția sa prof. Maria-
Doina (n.1944), inginer Ion Groșanu (n.1944) cu soția sa prof. Gabriela
(n.1952-d.2008) etc.
Personalul
La biserica cea nouă preoții încep să oficieze de la 25 octombrie 1964,
chiar dacă sfințirea se făcuse în anul anterior.
Preoții care de-a lungul timpului au slujit la noul locaș de cult au fost:
- preotul paroh Ion Gh.
Corbeanu (n.1911-d.1995), fiul
preotului anterior Gh. Corbeanu și
Ioana Șerb din Stănești, a fost căsătorit
cu Silvia (n.1923-d.1995) și au avut
împreună o fată botezată Cecilia
(n.1944-d.1977). A absolvit Facultatea
de Teologie din București în paralel cu
Facultatea de Drept. A luptat pe front
de răsărit contra URSS fiind rănit. A
fost numit în funcția de preot paroh în
martie 1942, la biserica cea veche din
Corbi. S-a implicat pentru construirea
noii biserici comunale, „o adevărată
catedrală” de pe Valea Râului Preotul Ion Corbeanu
Doamnei, la care a slujit o perioadă
îndelungată, până la pensionarea sa în
anul 1989. Pe crucea sa de mormânt
din cimitirul bisericii stă scris: Preotul Corbeanu a ctitorit această biserică și
a slujit altaru(!) cu dragoste și devotament și onoare peste 40 ani38;
- preot paroh Gheorghe Dumitru s-a născut la 3 mai 1963, fiul lui
Petre și Maria Dumitru. După absolvirea Școlii Corbșori din satul natal
urmează cursurile liceale în Pitești la Liceul „Nicolae Bălcescu”. Din anul
1979 urmează cursurile la Seminarul Teologic din București (1979-1984) și
în perioada 1984-1988 cursurile de la Facultatea de Teologie București. În
anul 1988, după absolvire, se căsătorește cu Simona Georgeta Badea, fiică de
preot și împreună au o fată Elena Daiana. În anul 1989 este hirotonisit preot
de episcopul Calinic al Râmnicului și Argeșului pe seama parohiei Corbi

38
„Corbi, tradiție și actualitate”, an I, nr. 9, 2011, p. 7.

16
unde a slujit până în anul 2002. În anul 2002 este transferat la Biserica
parohială Găvana III din Pitești unde slujește până în 2018. După 13 ani de
pastorație în parohia Corbi și alți 16 ani în parohia Găvana, prin bunăvoința
episcopului Calinic al Argeșului și Muscelului, cel care l-a hirotonisit preot în
1989, i se acceptă revenirea începând din martie 2018 în „Dumbrava
Minunată de la Corbi”, cum plastic s-a exprimat episcopul Calinic39.
- preot paroh Dumitru-Victor Sturzeanu (n. 1975), absolvent al
Facultății de Teologie din Pitești, a slujit la această biserică timp de 12 ani,
după care a fost transferat la Biserica Mavrodolu din Pitești, în locul
părintelui Constantin Onu40;
- preot paroh Ion Tuță;
- preot II Ioan Stăncescu;

Preot paroh Gheorghe Dumitru Preot Ion Irinel Roșu

39
Biografie furnizată de preotul Dumitru Gheorghe.
40
http://www.atitudineinarges.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7743:pri
ntele-victor-sturzeanu-i-a-luat-locul-preotului-constantin-onu-la-parohia-
mavrodolu&catid=4:social&Itemid=5, 2018.

17
 - preot III Ion Irinel Roșu s-a născut la 4 mai 1950 în Câmpulung, fiu
al lui Ion și Sonia Roșu, domiciliat în comuna Domnești. A fost numit preot
coslujitor la această biserică începând din 10 noiembrie 2005. În perioada
1986-1994, urmează cursurile Școlii generale cu clasele I-VIII din Domnești,
în perioada 1994-1999 cursurile Seminarului Teologic din Curtea de Argeș,
în perioada 1999-2003 cursurile de la Facultatea de Teologie „Sf. Muceniță
Filofteia” din Pitești. În anul 2010 a urmat cursurile preoțești pentru
definitivat și în anul 2013 cursurile preoțești pentru gradul II de la Facultatea
„Patriarhul Iustinian” din București, iar din 2017 cursurile de Master în
Teologie de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte din Pitești41.

41
Biografie furnizată de preotul Roșu Ion Irinel.

18