Parohia greco-catolică Boinești

”Binecuvântat  să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Cristos, care ne-a
binecuvântat cu tot felul de binecuvântări spirituale, în locurile cereşti, în Hristos”. Ef. 1, 3

Iubite cititor, în acest număr al revistei eparhiale te invit să trecem pragul

parohiei greco-catolice din localitatea Boinești, comuna Bixad, județul satu
Mare.
Localitatea Boinești este așezată în partea de nord a județului Satu Mare,
în depresiunea Țării Oașului.
Numele localității provine de la de la ,,Bulyanhaza”- casa lui Buian,
transformându-se apoi în acela de Boinești.
Intrând în această localitate, călătorul întâlnește urmele unei
mărețe clădiri, construită parcă să dăinuiască peste secole. Este o
relicvă a unor timpuri prospere, care cu trecerea anilor a adunat o
istorie întunecată. Oamenii locului îi spun ”conacul blestemat”.
Castelul de la Boineşti aparţine familiei Pastory fiind un edificiu
baroc atestat în sec. XVIII. Un ultim vlăstar al acestei familii a fost
Pasztory Arpad, monah nonconformist, care a fost hirotonit la 26 de
ani, în 1870 şi a murit pe 22 februarie 1916, la Nyregyhaza, fiind
înmormântat în Cimitirul de Nord al oraşului (Eszaki Temeto).
Se spunea despre Pasztory Arpad că era un baron rutean,
îndrăgostit de lumea oşenimii, care a hotărât să construiască un castel,
aici la poalele munţilor Oaşului şi să-şi împartă întreaga avere cu cei
săraci.
Conacul avea o sută de camere în care nu erau găzduiţi prinţi şi
prinţese ci sărmanii şi nevoiaşii Oaşului. Călugărul îi primea pe toţi,
fericit că poate să verse în poleiala faptelor, învăţăturile Sfintelor
Scripturi. 
Pagini frumoase despre Pasztory a scris în Memoriile sale
Protoegumenul de la Bixad, Atanasie Maxim. El povesteşte că înainte
de venirea sa la Bixad, de la cătunul Pasztory au fost aduse clopotele
şi iconostasul. 
 Mănăstirea Bixad a achiziţionat conacul Pasztory împreună cu
opt iugăre de pământ şi casele de pe lângă el. Conacul a fost amenajat
pentru noviciat, adică o şcoală pentru tinerii călugări în vara şi toamna
anului 1947. La cătunul Pasztory au rămas mai mulţi săraci de pe
vremea călugărului.
După venirea comuniștilor, călugării și săracii au fost alungați de
la conac; comuniştii transformând conacul în depozite de cereale ale
CAP. Foarte ciudat este că după reîmpărţirea administrativ teritorială,
jumătatea dinspre apus a castelului a revenit comunei Bixad, iar cea
dinspre răsărit oraşului Negreşti Oaş.
Chiar înainte de revoluţie activiştii comunişti ce răspundeau de
comuna Bixad au ordonat distrugerea aripii răsăritene a castelului.
Astăzi, această construcţie terifiantă pare a se prăbuşi în propria
ei poveste, unde cenuşa zidurilor se împleteşte cu legende sângeroase
despre un trecut pierdut în negura timpului 1 .
Pe lângă locuitorii români, în Boinești întâlnim și o mică comunitate de
slovaci romano-catolici, care s-au așezat aici în jurul anului 1800. Acești
credincioși, înainte de anul 1948 frecventau biserica greco-catolică din
localitate.
După desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice, comunităților slovace din
zonă li s-au deschis parohii romano catolice, liturghia oficiindu-se în limba
latină.
Parohia greco-catolică Boinești s-a înființat în anul 1826. Prima biserică
construită a fost una de lemn, urmând ca în anul 1908, în timpul păstoririi
părintelui Iuliu Dărăban să se construiască o a doua biserică din piatră și
cărămidă. Noua biserică cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost
finalizată în anul 1913.
Dat fiind faptul că noua biserică avea probleme structurale, în anul 1979
preotul și consiliul curatoral al parohiei ortodoxe au decis demolarea și
reconstruirea ei.
În Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei de Maramureș pe anul 1936,
în parohia Boinești găsim 1016 credincioși greco-catolici, 67 romano catolici și
17 evrei2.

1
https://adevarul.ro/locale/satu-mare/misteriosul-calugar-pastory-le-a-dat-saracilor-cele-100-camere-somptuosului-castel-blestemele-
ajunse-cei-s-au-atins-avere-1_552cf9a5448e03c0fd9ba327/index.html
2
Şematismul veneratului cler al Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureşului retipărit în 2011, pagina 92
 În arhivele statului din Satu Mare găsim că în parohia Boinești au activat
preoți încă din anul 1788:
Pr. Pop Ioan -1788-1806; Pr. Tănase Pop -1806-1812; Pr. Gabriel Marian
-1812-1816; Pr. Ioan Pop Ghelement-1816-1835; Pr. Ioan Lenghel -1835-1836;
Pr. Ioan Pop administrator parohial -1836-1841; Pr. Anderco Ștefan -1841-
1844; Pr. Iosif Pop Lemeni -1844-1855; Pr. Bazilius Șurani -1855-1856 ; Pr.
Bazilius Chiș -1856-1882; Pr.Iuliu Dărăban -1882-1913; Pr. Mihai Erdoș -1913-
1924; Pr.Eugen Dredan și pr.Vasile Erdei în calitate de administrator parohial -
1924-1925; Pr.Cornel Gavriș -1925-1933; între anii 1933-1934 slujesc părinții
călugări de la Mănăstirea Bixad din cadrul ordinului călugăresc Sfântul Vasile;
între anii1934-1939 Pr. Vasile Cochina ajuns aici de la parohia Borșa-
Maramureș; în anii 1939-1940 slujesc Părinții călugării de la Mânastirea Bixad:
Pr. Dr. Gheorghe Marina, care ajunge stareț al Mănăstirii în locul Pr. Maxim,
Pr. Ier. Leon Bob, Pr. Ier. Gavriil Sălăjan, Pr. Ier. Lucian Pop; Pr. Gheorghe
Bolchiș -1940-1946; Pr. Augustin Babici -1946-1950.
În data de 20 octombrie 1948 Serviciul de Securitate Satu Mare îl
menționează pe părintele Augustin Babici printre preoţii grec-catolici care au
„revenit” la Biserica Ortodoxă3.
Decretul 358/1948 prin care Biserica Greco-Catolică din
România a fost interzisă de către statul comunist-ateu a făcut ca atât
Biserica, cât și bunurile pe care parohia le avea să treacă în
proprietatea Statului Român și a Bisericii Ortodoxe Române.
În această perioadă de încercare o parte a credincioșilor din Boinești au
continuat să participe la oficiile din biserica veche, iar o altă parte și-a îndreptat
pașii spre biserica romano catolică.
Parohia greco-catolică Boineşti s-a reconstituit în anul 1990, după
aproape 50 de ani de prigoană comunistă.
Prima Sfântă Liturghie a fost oficiată de părintele Paul Sever în curtea
bisericii ortodoxe. Din cauza unor neînţelegeri cu credincioşii ortodocşi, locul
de celebrare a Sfintelor Liturghii s-a mutat în casa credinciosului greco-catolic,
Zele Vasile.
La data de 01.04.1991 paroh al parohiei Boinești a fost numit pr.
Gheorghe Lohan.

3
ACNSAS, Dosar 001222, Vol. 2, Adrese – Rapoarte cu privire la Greco-Catolici 1943– 1945–1946–1947–1948,
filele 196–199.
 În câteva luni de la numirea părintelui, casa crediniosului Zele Vasile a
devenit neîncăpătoare, astfel că părintele a încheiat un contract de închiriere a
sediului fostei Cooperative Agricole de Producţie, spațiu în care s-a amenajat o
capelă.
După ce în nenumărate rânduri credincioșii greco-catolici au fost evacuați
forțat din această capelă, părintele paroh a făcut cereri la Primărie pentru a primi
un teren în vederea construirii unei noi biserici pentru comunitatea greco-
catolică.
După mai multe solicitări, s-a obținut prin sentință judecătoreasca un
teren pe care, în luna septembrie a anului 1993, Preasfinţitul Lucian Mureşan,
Episcop de Maramureş, a sfinţit piatra de temelie a viitoarei biserici.
Sfinţirea noii biserici cu hramul „Neprihănita Zămislire” a avut loc pe
data de 12 septembrie 1999. Ceremonia de sfinţire şi Sfânta Liturghie
arhierească a fost oficiată de Preasfințitul Ioan Şişeştean, alături de un sobor de
25 de preoţi şi peste 1.500 de credincioşi.
Revenim din nou la drumul nostru, lăsând în urmă o comunitate unită în
jurul lui Cristos și a rugăciunii; îndreptându-ne pașii spre o altă parohie pe care
o vom întâlni și cunoaște în numărul viitor.
Pr. Vasile Daniel POP