Parohia Palanca

Istoric; Viata Duhovniceasca

Localitatea si parohia Palanca au o istorie si o spiritualitate foarte

bogata si doar Trotusul care se intalneste cu Siretul, ar putea sa le spuna pe
toate.
Parohia Palanca este situata la limita de nord-vest a judetului Bacau pe
o raza de 5 km, de o parte si de alta a soselei ce duce de la Comanesti la
Miercurea Ciuc.
Originea satului merge adanc in istoria tarii noastre. Fiind o asezare
veche are ulite largi si inguste, intrucat sunt formate dupa posibilitati, deoarece
din munte se scurg diverse paraie, iar locuintele sunt asezate dupa cursul apei.
Locuitorii satului sunt in majoritate, de religie ortodoxa, dar intalnim si romano-
catolici si credinciosi pe stil vechi.
Ocupatia lor principala, a fost ca lucrau in interprinderile de pe Valea
Trotusului, ca muncitori, tehnicieni, lucratori forestieri, mineri, dar in urma
inchiderii minei de carbune-brun, Comanesti, precum si a fabricii de cherestea
din comuna, au fost disponibilizati. O parte, au parasit comuna, si au plecat in
strainatate, ceilalti extrag, in mod illegal lemnul de pe proprietatea statului, si-l
vand numeroaselor gatere particulare, din zona.
Pe oricine veti intreba, nu va sti sa va explice, de unde vine numele de
“Palanca”, iar raspunsul lor va fi “asa l-am mostenit”. Totusi o explicatie se
poate da dupa dictionarele existente, unde cuvantul palanca, are dublu inteles ;
loc de intaritura, bastion de aparare sau ceva doborat la pamant. Cum aici a fost,
hotar de tara, cu Imperiul Austro-Ungar, in urma numeroaselor lupte, zidurile ce
marcau hotarul au fost doborate, adica facute “palanca” de unde a si ramas si
numele asezarii acestui sat. Ruinele zidurilor si ale cetatii exista si in ziua de
astazi,fiind un apreciat punct turistic, in special de catre turistii maghiari.
In comuna, se afla deasemenea mormantul lui Emil Rebreanu, fratele
scriitorului Liviu Rebreanu, intruchipat in romanul sau “Padurea Spanzuratilor”,
de Apostol Bologa.
Insusi denumirea acestui sat, arata grelele incercari la care au fost
supusi, locuitorii acestui asezamant istoric.
Biserica parohiala unica, din acest sat, o gasim in scrierile profesorului
Grigore Tabacaru, in revista “Bacaul de alta data”, ca fiind prima constructie, pe
acest loc in anul 1803. Prima biserica s-a construit in anul 1803, din nuiele
umplute cu lut, care ulterior a fost mistuita de un incendiu. In anul 1864, un fost
capitan de vama, cu numele Jupan Ene, construieste in locul acelei biserici una
din barne de brad. In anul 1896, aceasta bisericuta, s-a marit, facandu-i-se si
reparatii capitale.
In aceasta perioada, au deservit biserica preotii: Neculai Rosu, timp de
20 de ani, intre 1856-1876, dupa care a urmat preotul Alexandru Rosu, care a
deservit biserica timp de 12 ani, intre 1876-1888.
La 27 septembrie 1897, a fost sfintita de catre episcopul Enache Flor,
insotit de catre Protoiereul Gherorghe Crivat si revizorul eparhial Pr. Stravofor
Manoliu.
Dupa preotii Rosu Neculai si Rosu Alexandru, urmeaza a fi numit
preotul Teodoreanu, tatal scriitorului Ionel Teodoreanu, care a deservit si
Biserica Brusturoasa.
In primul razboi mondial 1916-1919, biserica a fost transformata, in
grajd de cai, de catre autoritatile austro-ungare, stationate in zona. In anul 1924,
pe vechea temelie, preotul Hanganu Gheorghe, ridica o alta biserica, tot din
lemn, sfintita de catre episcopul Ilarion Bacauanul.
Al doilea razboi mondial, aduce din nou, focul asupra satului Palanca.
Istoria se repeta si biserica arde in intregime, odata cu satul, in vara anului 1944,
cand armatele hitleriste, fiind in retragere, au tras de pe munte, de la “Maria
Tereza”, cu trasoare si au dat foc bisericii. Din obiectele bisericesti, nu s-a mai
putut salva nimic, intrucat locuitorii satului, erau retrasi in munti
Ca pasarea Phoenix, intre anii 1948-1953, biserica renaste din propria
cenusa, unde s-a pastrat intotdeauna carbunele aprins al credintei strabune, in
timpul preotului Gheorghiu Gheorghe, ce a pastorit 49 de ani, din 1930-1979. In
1979, a venit prin transfer, de la parohia Leontenesti, preotul Burlacu Samuel.
Intre anii 1987- 1994, preotul Burlacu Samuel, dimpreuna cu bunii
credinciosi, restaureaza in totalitate sfantul locas. Biserica a fost sfintita de Prea
Sfintitul Episcop Eftimie al Romanului.
Pictura a fost executata, de pictorul Pascu Petronel. La intrarea in
pridvor, in randul sfintilor era pictat portretul Sfantului Stefan cel Mare, iar in
partea de nord- vest, erau pictate portretele Prea Sfintitului Episcop Eftimie si al
Arhiereului Vicar Ioachim Vasluianul.
Atat pictura cat intreg ansamblul ei, Biserica figura, ca unul dintre cele
mai frumoase lacasuri de inchinaciune de pe Valea Trotusului, zona cautata de
multi turisti datorita frumusetii peisajului si a monumentelor istorice si de cult
din imprejurimile ei.
Biserica aceasta, renovata si sfintita, din nou a fost mistuita de flacari,
in zorii zilei de 1 Decembrie 2001, zi sfanta pentru neamul romanesc. Pompierii,
Politia si Primaria, care au fost de fata la ancheta, nu au putut stabili, cu
exactitate, cauza incendiului.
In turnul bisericii, si mai ales de la acoperisul turnului, de unde a pornit
focul, nu era instalatie electrica, iar hornurile erau zidite din caramida, pana sus,
deasupra acoperisului, departe de turla. La ancheta s-a stabilit ca hornurile erau
reci.
 In Sfantul Altar era un tablou electric, cu intrerupator general care
intrerupea curentul, de peste tot din biserica, dupa fiecare slujba. Ultima slujba,
inainte de incendiu, a fost pe 30 Noiembrie 2001, sarbatoarea Sfantului Andrei.
Biserica a luat foc, dupa 17 ore, in dimineata zilei de 1 decembrie.
Cauza nu a putut sa o stabileasca nimeni. Cineva din popor a vazut, in dupa-
amiaza zilei de 30 Noiembrie, niste turisti (unguri), dintr-o masina straina ne
filmau biserica.
In aceeasi noapte, in care a ars biserica noastra, au ars alte trei biserici,
de pe fosta granita cu Imperiul Austro-Ungar. Este greu de imaginat, ca dupa 17
ore, nefiind curent electric in biserica, sa ia foc turnul, in care nici nu exista
instalatie electrica.
In anul 2001, a reinceput constructia unei noi biserici, sub indrumarea
Pr. Burlacu Samuel. In 2002, a fost sfintita temelia de catre Prea Sfintitul
Episcop Ioachim Bacauanul.
In anul 2005, Pr. Burlacu Samuel, a decedat in urma unui accident, iar
in locul lui a venit Pr. Mitrofan Costel, ce a continuat munca inceputa de
predecesorul sau. Astazi Biserica este ridicata, mai necesitand doar pictura.
Parohia are 350 de enoriasi, ce au mentinut ortodoxia pura, si au ramas
loiali Bisericii. Poate greutatile, prin care au trecut, i-au facut sa inteleaga, ca
unitatea, este singura modalitate de a putea ramane, in credinta stramoseasca.

Burlacu Marius-Ciprian
Anul I Pastorala
Grupa 3