 Mănăstirea Vorona

 Mănăstirea Coșula
 Mănăstirea Voroneț
Revista numarul 34, Noiembrie_Decembrie, 2021

1
 Introducere
Ne vom închina, vom participa la slujbe și vom vizita CELE MAI FRUMOASE LĂCAȘURI
SFINTE din acest tărâm binecuvântat:

– Orașul IAȘI: Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfintei Cuvioase Paraschiva, Biserica

Sf.Nicolae, Bis.Sfinții Trei Ierarhi;

– Mănăstirea NEAMȚ cu Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni (cea mai cunoscută din
România), moaștele Sfântului Paisie Velicicovski și ale Cuviosului Necunoscut;

– Mănăstirea SIHĂSTRIA, chilia Părintelui Cleopa și cimitirul în care sunt înmormântați

Cuvioșii care s-au nevoit aici;

– Mănăstirea SECU cu Icoana Maicii Domnului “Cipriota”, moaștele Sfântului Ierarh Varlaam al
Moldovei și ale altor Cuvioși;

– Mănăstirea AGAPIA, părticele din moaștele Sfinților Cuvioși Rafail și Partenie;

– Mănăstirea VĂRATEC, cea mai mare din România, moaștele Sfântului Cuvios Iosif și ale
Sfântului Gheorghe Pelerinul;

– Mănăstirea CĂMÂRZANI – o adevărată bijuterie duhovnicească;

– Orașul SUCEAVA, Mănăstirea și moaștele Sfântului Ioan cel Nou;

– Orașul RĂDĂUȚI, Mânăstirea Bogdana cu moaștele Sfântului Leontie;

– Mănăstirea PUTNA, “Ierusalimul neamului românesc”, mormântul Sfântului Voievod Ștefan

cel Mare și multe alte odoare duhovnicești;

– Mănăstirea SIHĂSTRIA PUTNEI cu moaștele Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Nathan;

– Mănăstirea SUCEVIȚA, cea asemenea unei fortărețe, inclusă în patrimoniul UNESCO;

– Mănăstirea MOLDOVIȚA, de asemenea inclusă în patrimoniul UNESCO;

– Mănăstirea VORONEȚ, cu biserica zugrăvită în exterior, celebrul “albastru de Voroneț”;

– Mănăstirea HUMOR, renumită de asemenea pentru picturile exterioare;

– Mănăstirea BISTRIȚA, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, mama Maicii Domnului;

– Mănăstirea PÂNGĂRAȚI, Biserica Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie;

În continuare voi vorbi despre trei manastiri preferate de mine.

2
 Mănăstirea Vorona
Amplasarea geografica_articol scris de Mihaliu Vasilinei

Comuna Vorona este situată în partea de paralelă cu şoseaua asfaltată Botoşani-

sud-vest a judeţului Botoşani,într-o zonă Vorona-Fălticeni, apoi prin plină zonă
binecuvântată, cu locuri minunate şi oameni forestieră (dealurile Gordaloaia, Sihastria)
vrednici, în apropierea confluenţei Râului desprind comuna Vorona de teritoriul
Siret cu Râul Suceava comunei Cristeşti
Situată în zonă de deal, această comună se Teritoriul administrartiv al comunei Vorona
află localizată la o distanţă de aproximativ se află situat, din punct de vedere fizico-
22 km faţă de capitala de judeţ, oraşul geografic, în partea de est a Podişului
Botoşani Sucevei, nu departe de confluenţa râului
Comunitatea rurală are o bună accesibilitate, Siret cu râul Suceava, la vest de râul Siret, la
atât rutieră cât şi feroviară prin gara situată nord-vest de Dealul Mare-Hârlău
la 14 km distanţă în Liteni (judeţul Suceava) Sistemul de localităţi cuprinde satele Vorona
Comuna Vorona se învecinează: la nord - cu (reşedinţa de comună), Vorona Teodoru,
comuna Corni, la sud - cu comuna Tudora, Vorona Mare, Joldeşti, Icuşeni şi Poiana
la est - cu comuna Cristeşti, la vest - cu Vetrele de sat sunt dezvoltate de-a lungul
judeţul Suceava şi râul Siret
Coordonatele geografice ale comunei sunt: Istoric- articol scris de Halauca Florin
paralela 47°35' latitudine nordică şi
meridianul 26°35' longitudine estică
Din punct de vedere matematic comuna
Vorona este delimitată de traversarea
paralelei 473637, latitudine nordică şi a
meridianului de 264128 longitudine estică.
Limita nordică este dată de linia
aproximativă cuprinsă între albia minoră a
râului Siret şi versantul vestic al dealului
Gordaloaia, ce desparte comuna Vorona de
comuna Corni. Limita de vest este dată de
Râul Siret care desparte comuna Vorona
de comuna Fântânele, din judeţul Suceava.
Limita de sud cuprinsă între albia minoră a
Siretului - la vest şi până în apropiere de
Dealul Mare, la est, desparte această zonă
de comuna Tudora. Limita de est se află în
apropierea liniei de contact dintre Podişul Figure 1
Sucevei şi Câmpia Colinară a Jijiei,

3
Potrivit tradiției, la începuturile secolului al
XVI-lea (1503), monahi români din satele
Moldovei, dar și de prin părțile Banatului,
precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit
un mic schit de lemn cu denumirea de
"Sihăstria din Poiana Voronei". Primii
călugări, veniți din Rusia, au cumpărat
moșia Icușeni.
Denumirea localității provine dintr-o limba
slavă, vorona însemnând în traducere
"cioară", iar legenda spune că, uneori, în
poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul
timpului, Mănăstirea Vorona a fost o
înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să
viețuiască în anumite perioade până la 200
de călugări.
În decursul timpului, mănăstirea a fost
sprijinită material de mai multe familii
înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa
Teofana a dăruit acestei vetre monahale o
parte din moșie.
Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache
Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul
"Adormirea Maicii Domnului", după cum se
indică în pisania aflată deasupra ușii de la
intrare. Pisania este scrisă în limba română
cu caractere chirilice și are următorul
text: „hram uspenie prăsfi(ntei)
născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu
Domnului nostr IS HS și a Maică(i) Precesti
aciastă sfă(n)tă mănăstire sau făcut de
ctitori dum(n)ălui iordache Panaite
paharnicu i sora dumisale Safta și
cucoa(na) dumisale Maria Costachi
păhărniceasă au săvărșito cu toată
cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793
septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803
avgust'a 28 cisla”. Biserica a fost sfințită în
anul 1803.
În anul 1835, alături de vechea bisericuță de
lemn care se deteriorase în timp,
arhimandritul Rafail a construit o biserică de
piatră cu hramul „Nașterea Maicii
Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost
acoperit cu tablă și zugrăvit în interior în
anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav
Liteanu cu soția sa Anastasia și cu sora sa,
schimonahia Epraxia Vârnav. În același an,
icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost
îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt
surprinse în pisania bisericii de la 1870
astfel: „Cu ajutoriul prea Sfintei
Născătoarei de Dumnezeu aciastă sfintă
Monastire Vorona sau început la anii 1600
de către părinții ruși veniți din Rosia făcând
o biserică de lemn dând și odoară și
cumpărând carte de moșie Icușenii apoi a
doilea ctitori sânt hatmanul Ilie Jora cu
soția sa Fteofana care încă au dăruit o parte
de moșie ... multor făcători de bine
Pictură-articol scris de Jatariu Robert
4
În perioada 1869-1870, schimonahul
Vladimir Machedon a pictat pereții interiori
ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a
confecționat și catapeteasma. Cheltuiala
pictării bisericii a fost suportată de către
vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și
sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după
cum reiese din inscripția aflată pe zidul
exterior nordic al pronaosului. Tot el a
sculptat și catapeteasma din lemn de tisă a
Bisericii "Sf. Ierarh Nicolae" și a pictat
icoanele în stil neoclasic.
La începutul secolului al XX-lea, după cum
arată o placă de marmură amplasată pe
peretele exterior sudic al pronaosului
Bisericii "Adormirea Maicii Domnului",
prin îndemnul și stăruința
mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei
și cu ajutorul prefecților de Botoșani D.
Vizanti și P. Irimescu și a călugărului Victor
Cristescu au fost reparate cele două biserici
și chiliile vechi și s-au construit chilii noi,
stareț fiind arhimandritul Nifon Ioniță.
Placa memorială conține următoarea
inscripție:
"Spre știință
Mănăstirea Vorona a luat ființă
dintr'un vechiu schit înființat de
călugări la o dată necunoscută.
După anul 1800 familiile boerești
- moldovenești: Liteanu, Jora,
Cananău, Panait Balș și
arhimandritul Rafail au zidit pe
rând cele două biserici mari și
5
una mică la cimitir cum și schitul din
apropiere numit Sihăstria Voronei. Pe
vremea [câteva cuvinte au fost șterse cu
dalta] prin îndemnul și stăruința I.P.S.
Mitropolit Pimen al Moldovei, cu ajutorul
prefecților de Botoșani D. Vizanti și P.
Irimescu și a călugărului Victor Cristescu,
cele două biserici mari și întreaga așezare
mănăstirească s'au înbunătățit și refăcut,
zidindu-se chilii nouă și reparându-se cele
vechi: stareț fiind arhimandritul Nifon
Ioniță. În vremea Marelui Război în această
mănăstire au fost adunați și adăpostiți foarte
mulți tineri școlari refugiați din Muntenia
cărora li s'au dat și învățătură de carte.
- 1931 - ".
În perioada primului război mondial, în
clădirile acestei mănăstiri au fost adunați și
adăpostiți foarte mulți tineri școlari refugiați
din Muntenia. Călugării de aici i-au învățat
carte pe tineri.
Între anii 1929-1931 a viețuit la această
mănăstire fratele Toader Arăpașu (vii
Mănăstirea Coșula
 Istoric-articol scris de Piftor
Mircea
Mănăstirea Coșula a fost construită în anul
1535 de către marele vistiernic Mateiaș,
sfetnicul domnitorului Petru Rareș, pe malul
stâng al râului Miletin.[4] Ea a fost realizată
în stilul arhitecturii feudale moldovenești.
Biserica a fost pictată în frescă în perioada
1537-1538.
Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie
cu următoarea inscripție în limba
slavonă: "Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul
Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a
binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic
și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea
sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-
a săvârșit în același an, anul 7043
septemvrie 8 zile" (=1535).
Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este
vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul
6
pârcălabului Grumaz. Acesta provenea
dintr-o veche familie de boieri din Moldova.
[5]
 El a ocupat dregătoria de mare vistiernic
în timpul primei domnii a lui Petru Rareș
(1527-1538), prima sa menționare printre
dregătorii sfatului domnesc având loc într-
un document din 3 martie 1535. În calitate
de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea
administrării veniturilor țării dar și ale curții
domnești. El a fost un boier de încredere al
domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni
diplomatice. El a fost trimis cu diferite
misiuni în Transilvania, pentru a trata
cu Ioan I Zápolya sau cu reprezentanții
regelui Ferdinand. Unul dintre emisarii
imperiali, episcopul de Lund, îi făcea în
1536 un portret destul de elogios: „În
adevăr e un om foarte modest, foarte bun și,
pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de
cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș
putea găsi altul în acest regat.” 
 Restaurare-articol scris de Hamburda Sebi

Mai întâi trebuie spus că Mănăstirea Coșula Restauratorii vorbesc de „galbenul de

a fost singura din județul Botoșani pictată și
în exterior.
Atât pictura interioară, cât și cea exterioară a
fost realizată în frescă. Din cauza
intemperiilor, pictura exterioară nu se mai
păstrează, cu excepția unei părți din
scena Judecății de apoi. situată pe fațada
vestică a mănăstirii. Modificări importante
au avut loc și la pictura interioară, întrucât
peste cea originală s-au aplicat încă două
straturi de pictură în ulei.  îndepărtate) este astăzi repusă în valoare și
Specialiștii în restaurarea picturii au
descoperit la sfârșitul secolukui trecut
fragmente din pictura originală, îndepărtând
cu atenție în mai multe locuri cele două
straturi în ulei, realizate în secolul al XIX-
lea.
Coşula”, poate la fel de important
precum „albastrul de Voroneț” sau „roșul de
Moldovița”.
Pentru restaurarea componentelor artistice,
s-a executat un proiect de conservare-
restaurare a picturilor murale interioare
și exterioare.
Pictura murală în frescă, atât de bine
conservată de cele două straturi (ce au fost
deși au trecut aproape 500 de ani,
expresivitatea sfinților și a scenelor biblice
este foarte viu evidențiată.
Pe pereţii bisericii se mai pot citi și numele
unor călugări.

Părerea specialiștilor de atunci, că

fresca inițială s-ar păstra în întregime, a
trezit interesul și altor specialiști,
devenind o certitudine.

Valoarea istorică a picturii inițiale este

dublată de valoarea excepțională din
punct de vedere artistic.

7
Material de construcție
Biserica a fost construită după planul
simplu, treflat, caracteristic multora dintre
monumentele bisericești înălțate în vremea
lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș.
Materialul de construcție folosit a fost piatra
brută la zidurile drepte și la soclu
și cărămida la conturarea ferestrelor și a
ocnițelor.
Absidele laterale și absida altarului au câte
cinci firide mari, desupra cărora se află un
șir de ocnițe care înconjoară biserica ca un
brâu. Firidele și ocnițele se regăsesc și la
turla aflată deasupra naosului.
În interior, se constată eliminarea zidului
despărțitor dintre pronaos și naos, care a fost
înlocuit cu o arcadă puternică care susține
8
bolta și care se reazemă pe ziduri prin
console. Deasupra naosului se află o turlă
deschisă cu baza poligonală îngropată parțial
în acoperișul bisericii.
Ferestrele și ușile au tocuri de piatră cu
elemente gotice. În anul 1958, ferestrele au
fost lărgite. Acoperișul bisericii este din
tablă cu aliaj de cupru, iar pardoseala este
din beton.
Zidul de incintă al mănăstirii are pe partea
de vest trepte care, după cum afirma
Dumitru Agachi, "ritmează costișa
amplasamentului mănăstirii, lăsând
privitorului o deosebită și puternică
impresie de scară a urcușului monastic și
isihie, deopotrivă".
 Mănăstirea Voroneț
Istorie
Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul
unde se afla o biserică de lemn. Când
lucrările de construcție se apropiau de
final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii
prin actul de la 17 august 1488, moșia
Știlbicani. Odată cu încheierea construcției
biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului
și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință
Gheorghie”.
Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel
Mare, dar mai ales după
1488, mănăstirea devine un important centru
de credință și cultură din Moldova
medievală. Se consideră că apariția
monahului Daniil la Voroneț după o
perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și
de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții
monahale din acest lăcaș dar a și imprimat
un nivel de viață duhovnicească deosebit de
înaltă.
Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit
mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai
multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind
Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și
odoare bisericești. Acest lucru a fost
practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan
al III-lea, Petru Rareș și Alexandru
Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă
anumite donații către mănăstire. Deseori
aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii
hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători
religioase.
Gheorghe, Ieremia Movilă dăruiește „1 bute
săcară, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc
stridie, 3 camene pietre ciară, 6 taleri de
chieltuială, 3 zloți la tămâie ”, ca la 3 aprilie
1602 același voievod să vină cu daruri cu
ocazia aceleiași sărbători. La 21 aprilie 1614
întocmește „catastif de praznic ce au dat și
miluit .... sfintei sale mănăstiri a
Voronețului” Ștefan Tomșa voievod, care
vine cu aceeași ofrandă. Constantin
Mavrocordat dă mănăstirii Voroneț, la 7
noiembrie 1733, „din vama mare cîte 2 ocă
de untdelemn și cîte 8 dramuri tămâe pe lună
ca să fie pentru luminarea înaintea sfintelor
icoane”. În pomelnicul mănăstirii sunt
înscriși spre pomenire boieri cu cele mai
înalte ranguri, cu membrii familiilor lor,
ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind
unul dintre cele mai importante lăcașuri de
cult ale Moldovei pe parcursul secolelor
XV-XVIII.

Astfel, la 27 martie 1598, la hramul

Sfântului Marelui Mucenic

9
Pictura

Pictura interioară a bisericii datează în cea de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud
mai mare parte din timpul lui Ștefan cel grupurile de necredincioși care primesc
Mare, anul 1496. În scenele din altar și din dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la
naos artistul a urmărit să redea îndeosebi mijloc, apare cumpăna care cântarește
sensul teologal al imaginilor, realizând un faptele bune și pe cele rele, lupta dintre
ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de îngeri și demoni pentru suflete; în zona de
monumentalitate. Printre aceste picturi de nord raiul, iar în cea de sud iadul.
interior atrag atenția mai ales: Cina cea de
Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea O notă caracteristică a acestor fresce o
picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și constituie și bogata imaginație creatoare a
tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel realizatorilor ei, care introduc în compoziție
Mare (în naos). elemente folclorice (spre
exemplu arhanghelii care suflă din buciume,
Pictura exterioară a Voronețului, datând din instrumente specifice păstorilor de munte).
timpul domniei lui Petru Rareș, este În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și
realizată la un înalt nivel artistic, fiind stranele din secolul al XVI-lea (printre altele
socotită drept cel mai reușit ansamblu al un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a
artei feudale moldovenești. Figurile biblice sculpturii în lemn), mormântul
din aceste fresce exterioare sunt apropiate de mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor,
viață, însuflețite, firești. Frescele se disting mormântul sihastrului Daniil (Daniil
prin coloritul lor viu, apropiat de cel al Sihastrul), din pronaos
naturii înconjurătoare și în care predomină
verdele și albastrul, prin compoziția larg
desfășurată a diferitelor scene. Fațada de
vest, cu impresionanta scenă a Judecații de
Apoi, este alcatuită compozițional pe patru
registre. În partea superioară se află
Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde
scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe
scaune. De la picioarele Mântuitorului
pornește un râu de foc în care păcătoșii își
află chinurile. Cel de-al treilea registru
este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în
forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și
Protopărinții neamului românesc - având
spre nord un grup de credincioși călăuziți

10
Artihectura- articol scris de Robu Florin

Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa sau convenţională a personajelor. [Petre

este reprezentativă pentru stilul COMARNESCU]
moldovenesc fiind o sinteză originală şi
specifică a unor caracteristici de sorginte
bizantină (forma treflată sau triconică a
absidelor naosului, împărţirea în altar, naos
şi pronaos, sistemul de boltire) cu elemente
aparţinând goticului târziu (înălţimea
bisericii, contraforturile exterioare,
chenarele uşilor şi ferestrelor în arc frânt,
modul de tratare al pietrei cioplite). Peste
acestea s-au suprapus, topindu-le într-un tot
unitar de o frumuseţe unică, caracteristici
ale artei autohtone (simplitatea şi caracterul
intim al construcţiei, acoperişul ţuguiat de
şindrilă traforată ca la casele de la
ţară). [Vasile DRĂGUŢ]

Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din

piatră, plină de graţie, simplitate şi farmec,
impune prin verticalitate, prin proporţii
armonioase, prin soliditatea structurii, a
zidurilor masive susţinute de contraforturi şi,
mai ales, prin iscusita trecere de la corpul
dreptunghiular al clădirii la absidele laterale
şi la absida mare ce corespunde altarului,
toate de formă semicirculară. [Corina
POPA]

Inspirată din modelele mai arhaice şi mai

austere din iconografia bizantină, pictura
interioară, realizată în 1496 prin grija
marelui ctitor, impresionează prin claritatea
şi rigoarea desfăşurării iconografice, prin
desenul viguros, gama cromatică cu acorduri
grave, prin expresivitatea deloc stereotipă

11
12
 Concluzie
O mănăstire (din limba greacă μοναστήριον, monastērion - "locuință izolată") este un așezământ
religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe, sau un ansamblu de
clădiri care alcătuiesc un astfel de așezământ. Mănăstirile de cult catolic au biserica pe una dintre
laturile curții interioare, în jurul căreia se află:

Primele mănăstiri creștine au fost construite în secolul al IV-lea în Egipt și Siria. În evul mediu,
mănăstirile au devenit mari proprietari funciari și deținătoare de adevărate tezaure; în aceea
epocă, multe din ele au constituit centre de cultură și artă. Numeroase mănăstiri sunt monumente
de arhitectură .

În fruntea fiecărei mănăstiri se afla un egumen, ales de sobor sau direct de domnitor (de regulă,
numirea era pe viață). Egumenul era ajutat de unul sau mai mulți duhovnici (responsabili cu
slujbe, mărturisiri, îndrumări) și de econom (conducătorul gospodăriei mănăstirii). La rândul său,
duhovnicul era ajutat de eclesiarh (care avea în grijă inventarul bisericii și se îngrijea de
întreținerea ei) și de canonarh (conducătorul ceremonialului, mai ales duminica și de sărbători).
Economul avea și el mai multe ajutoare: vistiernicul (casierul), chelarul (care se ocupa cu
pregătirea și supravegherea sălii de mese), arhondarul (responsabil cu primirea
vizitatorilor), bolnicerul (căruia îi era încredințată bolnița în care erau îngrijiți călugării bolnavi
și bătrâni) și bibliotecarul.

Manastirea Secolul judetul

Vorona al-XVII-lea Vorona
Cosula al-XIX-lea Cosula
Voronet al-XVI-lea Botosani

13
 Mă numesc Lăzăroi Aurel, am
vârstă de 25 ani, sunt absolvent al
Seminarului Teologic Liceal "Sfântul
Gheorghe", Botoșani, absolvent al
Facultății de Teologie "Dumitru
Stăniloae" Iași, secția Pastorală iar
în prezent sunt student al aceleiași
facultăți, secția Asistența Socială.
Sunt născut în orașul Botoșani iar în
prezent locuiesc într-un sat la 10 km
de Botoșani, Stăuceni.

14
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................2
Manastirea Vorona......................................................................................................................................3
Amplasarea geografica_articol scris de Mihaliu Vasilinei........................................................................3
Pictura-articol scris de Jatariu Robert......................................................................................................5
Manastirea Cosula.......................................................................................................................................6
Istoric-articol scris de Piftor Mircea............................................................................................................6
Restaurare-articol scris de Hamburda Sebi..............................................................................................7
Material de constructie...........................................................................................................................8
Manastire Voronet......................................................................................................................................9
Istorie......................................................................................................................................................9
Pictura...................................................................................................................................................10
Artihectura- articol scris de Robu Florin................................................................................................11
Concluzie...................................................................................................................................................12

15