Mănăstirea Dălhăuţi

Mănăstirea Dălhăuţi este unul dintre cele mai vechi aşezăminte

monahale ale Ortodoxiei româneşti (biserica veche datând din anii 1461-
1468), fiind cunoscută, mai ales, prin aceea că aici se află o Icoană
făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi pentru faptul că, în acest lăcaş
călugăresc, a vieţuit, cu rodnice împliniri duhovniceşti, Sfântul Cuvios
Stareţ Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului.
In aceasta manastire se gasesc trei biserici - monumente istorice si
de arhitectura. Biserica Izvorul Tamaduirii, constructie din zid in forma de
nava, cu contraforti, fara turla, este varuita atat in interior peste
zugraveala de la inceput, cat si la exterior. Nu are nici o inscriptie din care
sa se cunoasca anul si ctitorul. Pe usa este scris, totusi, 1828, acesta fiind,
probabil, anul in care sfanta biserica a fost refacuta.
Pisania acesteia are urmatorul continut: "Aceasta Sfanta si
Dumnezeiasca Biserica s-au facut din temelie in zilele Sfintiei Sale
parintelui Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele Sfintiei Sale staretul
Dionisie s-au mai innoit si s-au mai impodobit cu catapeteasma sapata si
poleita, cum si altarul si tinda si slonul s-au zugravit dupa cum se vede, in
zilele Mariei Sale Grigore Dimitrie Ghica Voievod si a Preasfintiei Sale Kirio
Kir Kesarie Episcopul Buzaului de la 1827, iulie 20."
Dincolo de lacul ce se afla, odinioara, in spatele celor doua lacasuri
mai sus amintite, spre miazanoapte, intr-o poiana, se gaseste a treia
biserica a acestei manastiri, cu hramul Sfintii imparati Constantin si
Elena - astazi, ruinata din cauza cutremurelor. Biserica a fost ridicata intre
anii 1840-1850, de catre Smaranda Perieteanu si Constantin Angelescu, in
timpul arhimandritului Benedict, staret la Manastirea Poiana Marului
(judetul Buzau) si care raspundea si de Schitul Dalhauti.

În incinta aşezământului monahal se află un

muzeu unde sunt expuse obiecte şi cărţi
bisericeşti, precum şi o parte din catapeteasma bisericii „Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena” .

Manastirea Dalhauti - arhitectura bisericutei

de lemn
Arhitectura bisericii din lemn Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil, folosita
pentru slujbe, este construita in forma de
cruce pe fundatie de piatra. Naosul este
despartit de pronaos prin doi stalpi de
lemn care sustin o arcada tot din lemn.
Are un pridvor din lemn, inchis, putin
spatios. Nu este pictat si n-are icoane, este luminat de o fereastra mare
pe stanga si alta mai mica in partea superioara asezata orizontal.

De afara se intra in pridvor pe o usa de lemn in doua canaturi, iar

din pridvor in pronaos pe o usa masiva tot din lemn. In naos si pronaos
lumina patrunde prin cate o fereastra mare pe fiecare parte a peretilor, iar
in Altar printr-o fereastra mare in fata si o ferestruica pe stanga.
Catapeteasma inalta pana la bolta este din lemn sculptat. Turla
voluminoasa din lemn pe naos, este in forma hexagonala si luminata de 3
ferestre inguste si inalte.

Este si a doua turla pe pronaos, infundata si foarte mica. Turlele

sunt acoperite cu tabla inclusiv pe fetele laterale. Biserica este acoperita
cu sindrila. Pardoseala este de scantura. Stranele cantaretilor, atat cea din
stanga cat si cea de pe dreapta, sunt sculptate, in naos se afla trei icoane
mari cu Maica Domnului incadrate cu rame din argint aurit. Una dintre
aceste icoane este facatoare de minuni. Icoana facatoare de minuni a
Maicii Domnului este podoaba cea mai de pret a Manastirii Dalhauti, in
sens duhovnicesc inchipuind prezenta si lucrarea reala a Preacuratei
Fecioare Maria in obstea manastirii, in imprejurimile ei si in viata
dreptmaritorilor crestini.
 In exterior peretii sunt captusiti cu scandura vopsita in culoare
ocru. Pictura este foarte veche, cu inscriptii chirilice, aplicata direct pe
scandura. De retinut ca manastirea aflata acum in organizare, restaurare
si consolidare (1995) se afla intr-o rezervatie naturala cu copaci seculari,
iar in curtea ei este ocrotita floarea numita brandusa.

Aici in aceasta micuta biserica am descoperit Icoana Facatoare de

Minuni a Maicii Domnului.

Istoria Sfintei Icoane Facatoare de Minuni

Se spune ca aceasta icoana este una dintre

cele sapte icoane zugravite de Sfantul Evanghelist
Luca si ca staretul acestei sihastrii, Anufie, mergand
in pelerinaj la Locurile Sfinte, a primit-o de la
episcopul Ierusalimului pentru a o aduce in Tara
Romaneasca. La intoarcere insa apropiindu-se de
Constantinopol, a fost prins de turci, care l-au
pradat. Desi condamnat la moarte, Anufie a reusit sa
scape cu viata. Se intoarce in tara trist ca a pierdut
Sfanta Icoana, iar mahnirea sa sporeste primind
vestea ca turcii ii omorasera si parintii.

La scurt timp dupa aceasta, aflandu-se pe malul Marii Negre vede in

larg o lumina puternica ce parea ca se apropie de tarm. Intorcandu-se a
doua zi, fu uimit sa vada plutind pe apa Icoana Facatoare de Minuni a
Maicii Domnului. Vaslind cu barca pana la locul acela, a luat Icoana si a
adus-o la tarm. A observat ca pe fata Maicii Domnului si a Pruncului Iisus
turcii lovisera cu iataganele, iar marginile zgarieturilor se astupasera ca o
rana in carne vie.

Intre anii 1979-1990, Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului

a fost transferata fortat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Arta din
Bucuresti.
 Tot in Biserica Izvorul Tamaduirii se afla si Moaşte ale Sfântului
Mucenic Talaleu, ale Sfântului Ignatie cel Nou de la Constantinopol si ale
Sfintilor Mucenici din Manastirea Sf. Sava cel Sfintit si Sfintii Mucenici-
Pruncii din Betleem.
 Mănăstirea Recea
Mănăstirea Recea a fost
ctitorită, înainte de anul 1685, de
către un boier buzoian, clucerul
Mănăilă Mărăcineanu, fost mare
căpitan al voievodului Ţării Româneşti
– Şerban Cantacuzino (1678-1688).
Ruinată total de năvălirile turceşti,
tătăreşti şi poloneze, ca şi de multele
cutremure, biserica Schitului Recea,
cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ierarh Nicolae”, a
trebuit refăcută, integral, în anii 1802-1804. În anul 1990, a fost construit
paraclisul mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, iar în 1994-1995,
biserica aşezământului monahal avea să fie pictată. Din anul 1995,
Mănăstirea Recea dispune de o colecţie muzeală în care sunt expuse
obiecte bisericeşti cu valoare de patrimoniu (icoane, cărţi de cult,
veşminte preoţeşti).

Bisericii celei mari, inchinate Nasterii Maicii Domnului, i se va pune

piatra de temelie in ziua de 24 aprilie 1995, pe cand se praznuia Izvorul
Tamaduirii. In numai un an, biserica va fi terminata de ridicat si de
impodobit in exterior; ramanea de lucrat numai fresca si impodobirea
interiorului.

Arhitectura intalnita la Manastirea

Recea imbina armonios mai multe stiluri
de constructie, printre care: stilul
romanesc, din Muntenia; stilul
moldovenesc; stilul bizantin si stilul
brancovenesc. Biserica cea mare este
zidita in forma de cruce, fiind impartita in
trei parti binecunoscute (pridvor, pronaos,
naos si Altar), si avand trei turle, una mare, pe naos, si alte doua, mai
mici, asezate pe pronaos.
 Corpul de chilii se afla in partea dreapta a bisericii, acesta fiind zidit
in forma literei L, pe doua nivele. La etajul inferior se afla amenajata
trapeza, bucataria, cat si alte anexe ajutatoare. La etajul superior se afla
staretia si o serie de chilii monahale. Casa de oaspeti este alcatuita din
doua apartamente si o sala spatioasa de conferinte.

In apropiere s-a mai zidit si o alta

cladire, in care s-au amenajat o
biblioteca, un cabinet medical, o
infirmerie si cateva ateliere de
croitorie. La etajul acestei cladiri se afla
muzeul monahal, cuprinzand obiecte
religioase cu culturale traditionale.
Foarte aproape de manastire a fost
zidit Arhondaricul, anume locul de
gazduire a pelerinilor, cat si gospodaria manastirii, cu toate cele de
trebuinta. Maica stareta Stavrofora Cristina, spune cu tarie: "A trai nu
inseamna pentru noi decat a ne jertfi unor interese comune, pentru a
aduce aproapelui neincetate si sfinte slujiri.”
 Catedrala Mitropolitana din
Iasi

Ideea construirii unei biserici

monumentale apartine
Mitropolitului Veniamin Costachi, hrisovul
domnesc al lui Ioan Sandu Sturdza (8
august 1826) privind lucrarile de
proiectare si constructie fiind actul de
nastere al Catedralei Metropolitane. Insa,
piatra de temelie si constructia propriu-
zisa se datoreaza ravnei si ostenelilor
mitropolitului Veniamin Costachi.

Pisania I poarta insemnarea: "In numele Tatalui si al Fiului si al

Sfantului Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, noi Carol-I cu mila
Lui Dumnezeu si vointa nationala rege al Romaniei, aflatam in parasire
aceasta sfanta si Dumnezeiasca biserica Catedrala Mitropoliei Moldovei din
Iasi a careia prima piatra fundamentala s-a pus in ziua de 3 iulie anul
1833, cu multa ravna Dumnezeiasca si cu mare ceremonie religioasa de
catre Prea Sfintitul Arhiepiscop si Mitropolit al Moldovei si
Sucevei Veniamin Costahi in numele Sfantului marelui mucenicu Gheorghe
pe locul vechii biserici ce a fost cladita de fericitul in pomenire Stefan
Voievod Cel Mare inchinata Nasterei Sfantului Ioan Botezatorul si in urma
reinoita de Anastasia Doamna Sotia lui Duca Voievod care i-a pus hramul
intampinarea Dommnului destinand-o tot atunci sa fie catedrala
Mitropolitana. Continuatu-s-a lucrarea cladirii acesteia inceputa din nou in
anul 1833 pana la anul 1839, cand s-a asezat si acoperamantul ei; dar din
cauza caderei Boltilor din nauntr si a retragerii din Arhipastoriea Moldovei
in anulu 1842 a Fericitului in pomenire Fondator al Mitropolitului Veniamin
la Manastirea Slatina unde a si incetat din viata in 18 dec. anul 1846,
precum si a grelelor imprejurari ale timpurilor ce a urmat incetand atunci
lucrarea, aceasta biserica a ramas in parasire si neterminata la anul
1880."
 Lucrarile au inceput in anul 1833. Arhitectii vienezi Johann si Gustav
Freiwald au adoptat pentru noua biserica stilul neoclasic. S-a lucrat intens
pana in anul 1841, in ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov.

In 1842 mitropolitul Veniamin este silit sa se retraga din scaun.

Lucrarile vor fi intrerupte. Totodata apar probleme serioase in legatura cu
rezistenta boltii centrale, de mari dimensiuni. Se incearca diferite solutii,
anii trec si, datorita vitregiei vremurilor, biserica ramane neterminata timp
de aproape 40 de ani. Cazand bolta centrala, biserica ramane in ruina
pana in 1880.

La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatra fundamentala.

Refacerea planurilor bisericii este incredintata arhitectului Alexandru
Orascu, rectorul Universitatii din Bucuresti. El adauga cele doua randuri de
pilastri masivi in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava
centrala si doua nave laterale mai mici. Pastreaza cele patru turnuri
laterale decrosate, dar renunta la cupola centrala de mari dimensiuni,
inlocuind-o cu un sistem de patru bolti, despartite prin arce transversale.
Lucrarile se vor termina in 1887.

Pisania II poarta insemnarea: "In numele Tatalui al Fiului si

al Sfantului Duh Treimea cea de o fiinta si nedespartita, Noi Carol I cu
mila Lui Dumnezeu si vointa nationala rege al Romaniei, vazand Patria
intarita si inaltata in urma marelui razboi pentru independenta Nationala
din anul 1877, am decis in anul 1889 dupa votul dat de Camerele
Legiuitoare a savarsi cladirea acestui locas Dumnezeiesc, incepand
lucrarile de restaurare in 15 aprilie 1881, cand s-a pus asta piatra
fundamentala la pilastri interiori adaosi acum din nou pentru sustinerea
Boltilor. Terminatu-s-a intreaga lucrare in anul mantuirii 1886, al domniei
noastre al douadecilea si unulea, al regatului meu al saselea impodobindu-
se si inzestrandu-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare
si vesminte pretioase, precum si cu cele zece ferestre cu maiestrie
impodobite si inchinate de noi ca un prinos al ravnei noastre pentru
inaltarea sfintei biserici ortodoxe intru pomenirea mea, a iubitei mele sotii
Elisabeta regina si a urmasilor nostri, prin staruinta a Sfantului
Arhiepiscop si mitropolit al Moldovei si Sucevei Iosif Naniescu, presedinte
al comisiunei de priveghere si de conducere a lucrarilor de restaurare si
prin concursul guvernului meu sub presedintia d-lui Ion Bratianu si a
ministrilor mei de culte reposatul Vasile Boerescu la inceputul lucrarilor si
Dimitrie A. Sturza in urma pana la terminare, fiind membri comisiunei de
restaurare Daniil Scarlat Pastia, fost vice presedinte al Camerei
Deputatilor si fost primaru de Iasi, Nicolae Drossujost senator, inlocuit
dupa incetarea din viata in 1884 de Lt. Colonel Constantin Langa, iar
arhitect dirigent Al. Orescu - vicepresedinte al senatului si pictor
profesorul Gheorghe M. Tattarascu, ambii din Bucuresti si s-a sfintit acest
sfant locas de Mitropolitul Iosif Naniescu, joia 23 Aprilie, anul 1887."

Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sarbatoare pentru

intreaga natiune. Familia primului rege al Romaniei, Carol I, si-a legat
numele de acest locas prin donatii de mare pret, ca semn al recunostintei
neamului pentru jertfele si evlavia fostei capitale a Tarii Moldovei, "a doua
mea capitala", cum o numea suveranul.

Catedrala ieseana in stil renascentist este o cladire monumentala de

plan dreptunghiular, marcata la colturi de patru turle decrosate. Stilul
arhitectural este inspirat din forme tarzii ale renasterii italiene,
asemanator cu al vestitei biserici "Trinita del Monte" din Roma. Elementele
decorative, atat in interior cat si in exterior, sunt dominate de baroc.
Pictura s-a facut astfel incat sa creeze o constanta in stilul arhitectural, iar
pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat aici una din culmile creatiei sale. in
patrimoniul catedralei este si o frumoasa icoana cu "invierea Domnului" de
Irineu Protcenco.

Din anul 1889 a fost adusa, de la biserica Trei Ierarhi, racla cu

cinstitele moaste ale Cuvioasei Parascheva, asa ca de acum inainte
Catedrala Mitropolitana are trei sarbatori patronale in cursul anului:
Intampinarea Domnului la 2 februarie, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe la
23 aprilie si Cuvioasa
Parascheva la 14 octombrie.
 Racla cu moastele Sfintei Cuvioase este
asezata in partea dreapta a pronaosului, tot acolo
fiind depusa si masiva racla argintata, cu
osemintele marelui Mitropolit al Moldovei si
Sucevei, Veniamin Costachi.

Vitraliile au fost lucrate initial la Munchen.

Dupa al II-lea razboi mondial au fost refacute in
vremea Mitropolitului Justinian, din 1948 Patriarh
al Romaniei.