PATZINAKIA

T h e R o m a n i a n
G r o u p f o r a n
A l t e r n a t i v e
H i s t o r y

Online Books BOLNITA MANASTIRII HOREZU

Studia
“Râvnindu-si urmarind în toate
Patzinaka bunele fapte si bl[a]gocestenie,
Maria luminata Do[a]mna,
preaînaltat sotul sau Io Constandin
Castra Basarabu Voevod si precum sotul si
Domnul ei bisear[i]ca cea mare în
cinstea marilor împarati si sfinti
Ecclesiae Constandin si Elena den temelie o
au radicatu si o au înfrumusetat, asa
si Maria ei, în slava de Dumnezeu
InscriptionesD nascatoare fecioare si stapanei
noastre, au ziditu aceasta sf[â]nta
beserecuce bolnita, facând-o ca în
ocumentaBasar veac buna pomenire stramosilor,
mosilor si parintilor lor sa ramâe si a
nemortu nume, ispravind-o la al
abi- optulea anu al domniilor, la leatu de
la zidirea lumii 7205 (1696) msta
Sept[m]vrie 20 dni” (1).
MurfatlarNew
Manastirea Hurezi, întemeiata în
books to buy primii ani de domnie ai lui
Constantin Brâncoveanu, dupa
batalia de la Zarnesti, este cel mai
NewsHow to reprezentativ monument al epocii.
Ansamblul monastic va fi construit
pe locul unui schit mai vechi – Sf.
publish Ioan (2). Lucrarile încep în vara
anului 1690, ispravnic fiind varul
primar al Domnitorului Pârvu
Members and Cantacuzino, care însa moare un an
mai târziu, iar lucrarile vor fi preluate
de armasul Cernica Stirbei.
contributors
În anul 1693 va fi terminata biserica
mare a manastirii, iar 2 ani mai
târziu va fi pictata. Lucrarile la restul Introducere
CredoLinksCon
ansamblului vor continua pâna în
1697. Manastirea cu aspect de Problema bisericii-bolniţă în
tact fortareata are o incinta centrala spaţiul balcanic
închisa pe 3 parti – N, S, V – cu
cladiri având parter si etaj, fiind
dublata de un înalt zid de aparare ce Bolniţele
închide o incinta exterioara, intrarea
facându-se pe latura de S, pe sub Bolniţa mănăstirii Bistriţa
turnul-clopotnita.
Manastirea, înzestrata cu mosii, sat,
Bolniţa mănăstirii Cozia
vii si paduri, va ajunge una dintre
cele mai bogate asezaminte
manastiresti fiind, totodata, si un Biserica bolniţă a mănăstirii
prolific centru cultural. Ansamblul a Sadova (1692 – 1693) (plan,
 suferit numeroase modificari de-a secţiuni, profiluri şi fotografii)
lungul timpului, mai ales în timpul
razboiului ruso-austriaco-turc (1787) Bolniţa mănăstirii Horezu
când aici a fost instalata o oaste
(fotografii)
turceasca.

Bolniţa mănăstirii Brâncoveni

Bolnita este asezata, dupa cum era
rânduiala, în afara zidurilor înalte ale
manastirii, pe latura de E. Ansamblul Biserica bolniţă a mănăstirii
bolnitei se compune dintr-un foisor Negru-Vodă (1718) din
(3) construit în coltul de SV al Câmpulung-Muscel (plan)
incintei, din chiliile (4) aflate azi în
ruina si din biserica-bolnita ce se Biserica bolniţă a mănăstirii
ridica în centru. Alaturi se afla Polovragi (1736-1738) (plan,
cimitirul. secţiune, profil şi fotografii)
Biserica-bolnita a fost ctitorita de
Doamna Maria, iar lucrarile au fost
supraveghiate de însusi staretul Biserica bolniţă a Episcopiei
manastirii, Arhimandritul Ioan. Râmnicului (1744-1748) (plan,
Biserica bolnita este lipsita de secţiuni, profiluri şi fotografii)
pronaos, având altar, naos si
pridvor. Are o lungime de 14 m si o Relaţia imagine-text în pictura
latime de 6.70m în exterior. Altarul primei jumătăţi a secolului al
este semicircular în interior si XVII-lea în Ţara Românească
pentagonal în exterior, fiind boltit cu (imagine)
o conca. Pe cele doua laturi de N si
de S se afla proscomidia, respectiv,
diaconiconul. Naosul este patrulater, Concluzie
având în colturi pilastri cu baza
patrata, pe care se sprijina cele Bibliografie
patru arcuri dublouri care sustin prin
intermediul pandantivilor turla larga,
de proportii reduse.
Pridvorul, de forma dreptunghiulara,
se sprijina pe sase coloane din back to patzinakia
piatra, fara décor, cu baza
octogonala legati prin arcade
semicirculare. Este boltit cu o calota
rezemata pe arcuri laterale sprijinite
pe console. Acestea sunt mai largi si
se întind pâna la peretii laterali ai
pridvorului.
În exterior, biserica este asezata pe
un soclu larg profilat. Fatadele sunt
împartite de un brâu, simplu, rotund,
în doua registre compartimentate în
panouri dreptunghiulare în partea
inferioara si cu panouri terminate cu
arcaturi fine întretaiate doua câte
doua, în partea superioara. Cornisa
este formata din caramizi în forma
de dinti de fierastrau, ciubucul de
sub streasina fiind asemanator cu
cel de la biserica mare si cu cel de la
paraclis. Turla este asezata pe o
baza larga, are zece laturi cu numar
egal de fereste, încadrate în arcuri
cu zimti. Ferestrele au chenare de
piatra asemanatoare cu cele ale
paraclisului Sf. Stefan (5). În
registrul superior ferestrele sunt de
dimensiuni mai reduse, fiind în forma
de arc. Usa de intrare este în doua
canate de lemn si are un
ancadrament de piatra sculptata
încheiat în acolada.

Lucrarile încep la 20 septembrie

1696 prin zidirea bisericii-bolnita si
se vor încheia abia în 1699 prin
 pictarea sa de catre mesterii
mentionati în chenarul din naos (6),
aflat deasupra usii de intrare: Preda,
Nicolae si Efrem. Programul
iconografic este unul complex si
coerent cu întregul program al
ansamblului de la Manastirea
Hurezi, rod al gândirii
Arhimandritului Ioan.

În calota turlei este înfatisat Iisus

Pantocrator înconjurat de îngeri cu
lanci si serafimi cu ripide, iar pe
cilindrul turlei, apar în trei registre,
profeti, apostoli si portrete de
episcopi. În pandantivi sunt pictati
evanghelistii: Matei (SE), Marcu
(SV), Luca (NV) si Ioan (NE). Conca
altarului o înfatiseaza pe Maica
Domnului de tipul Platytera flancata
de doi Arhangheli în adoratie. Tema
este completata si amplificata de
medalioanele cu profetii (7) care au
vestit-o, medalioane inserate într-un
decor vegetal (8). Pe peretii
hemiciclului, în primul registru, sunt
pictate scene din viata Mariei, la N
Alungarea lui Ioachim si Ana din
templu, Prezentarea Fecioarei la
templu. Între cele doua ferestre este
reprezentata Înaltarea lui Iisus
Hristos, iar catre S alte doua scene
din viata Mariei: Fecioara în templu
si Vestirea Anei si a lui Ioachim.
Registrul al doilea cuprinde spre
nord o scena din Imnul Acatist, în
centru Împartasania apostolilor, iar
la S o a doua scena din Imnul
Acatist. Registrul inferior este ocupat
de sfintii ierarhi: Sf. Ioan Hrisostomul
si Sf Grigorie cel Mare în stânga si
în dreapta Sf. Vasile cel Mare, Sf.
Atanasie, Sf. Kiril si Diaconul Stefan,
pictat deasupra nisei diaconiconului.
Decorul proscomidiei cuprinde cele
doua teme traditionale Viziunea lui
Petru din Alexandria si Iisus al
durerii încadrat de Fecioara Maria
apostolul Ioan si doi îngeri (9).

altar. Maica Domnului Platytera

flancata de arhangheli
altar. Agretul Sfintilor Ierarhi

pronaos. tablou votiv

pronaos. Megalinarul Maicii

 Domnului

pridvor. Adormirea Maicii

Domnului

Pe arcul triumfal a fost pictata

Sfânta Treime, flancata de doua
scene din Minunile lui Iisus:
Vindecarea fetei Cananeencei si
Întâlnirea dintre Iisus si Sf. Nicodim.
Pe caderile arcului este pictata
Bunavestire, dar în doua secvente,
cu arhanghelul Gavril la N si
Fecioara la S, urmeaza Sf. Sevastia
, ierarhul Nicolae si Sf. Grigorie
Decapolitul.
Peretii naosului sunt împartiti în trei
registre, cel inferior, de dimensiuni
mai mari, este despartit de celelalte
printr-o friza cu medalioane de sfinti
martiri. În timpanul peretelui sudic
apare pictata Nasterea Domnului, în
registrul superior doua din Minunile
lui Iisus Femeia gârbova si
Hemoroisa care încadreaza Cina. Al
doilea registru cuprinde trei scene
din Patimi: Spalarea picioarelor,
Rugaciunea de pe Muntele
Maslinilor si Prinderea lui Iisus. În
glaful ferestrelor mici au fost pictati
Sf Serghie, Platon, Urie. În registrul
inferior sunt reprezentati Sfintii
Împarati, iar de cealalta parte a
ferestrei Sf. Gheorghe si Procopie.
În glaful ferestrei mari apare un
medalion cu Iisus Emanuel, iar de o
parte si de alta Sf. Ilarion si Sava.
Pe intradosul stâlpilor care sustin
arcele dublouri sunt pictati Sf. Ana,
catre altar, si Sf. Cosma.
Timpanul peretelui de nord
înfatiseaza Nasterea Fecioarei
Maria, iar registrul urmator doua
scene din Minuni care încadreaza
Nunta din Caana. În glaful
ferestrelor apar Sf. Mina, Artemie(?),
Aviv si Samona. Registrul urmator
cuprinde: Drumul crucii, Rastignirea
si Plângerea. În partea inferioara a
peretelui sunt pictati sfinti militari:
Teodor Stratilat, Teodor Tiron, Sf.
Nestor si Dimitrie. În glaful ferestrei
se afla de o parte si de alta a
 medalionului cu Maica Domnului
binecuvântând Sf. Teodosie si
Antonie. Pe intradosul stâlpilor de
sustinere sunt la E Sf. Ioachim si la
V Sf. Damian.
La fel ca si la celelalte bolnite în
timpanul peretelui vestic este
reprezentata Schimbarea la fata. În
primul registru se continua Minunile
lui Iisus: (o scena greu citibila din
cauza deteriorarii) Fiul risipitor,
Vindecarea slabanogilor, Iisus si
samariteanca si Vindecarea orbului
din nastere. Patimile din registrul
urmator se continua cu Iisus în fata
Sinedriului, Judecata lui Pilat,
Batjocorirea si Iuda înapoind argintii.
Tabloul votiv se desfasoara de o
parte si de alta a intrarii, la stânga
Doamna Maria sustine macheta
bisericii împreuna cu Voda
Brâncoveanu; deasupra, dintr-un
medallion, apare Iisus
binecuvântând (10). La dreapta,
purtând sfinte cruci sunt pictati
voevodul Antonie din Popesti si
Boierul Neagu – rudele apropiate ale
Doamnei Maria, bunicul, respectiv
tatal. Pe intradosul stâlpilor
figureaza doi Sfinti Stâlpnici – Alipie
si Daniel.
Pentru ca scena Judecatii de Apoi
fusese ilustrata în pridvorul bisericii
mari, facând inutila o reluare în
pridvorul bisericii-bolnita, s-a optat
aici pentru o ampla ilustrare a
hramului Adormirii Maicii Domnului
si a unei teme noi în pictura
româneasca, Viata adevaratului
calugar, reprezentata în stânga
intrarii. Scena cuprinde martiriul unui
calugar rastignit, deasupra caruia
apare Iisus Hristos încadrat de doi
îngeri. La baza crucii, în coltul din
stânga, un balaur – “Iadul cel
atotmâncator” (11) – ameninta cu
flacari, iar în dreapta un calaret –
“Lumea cea desarta” (12) – îsi
îndreapta sulita catre calugar.
Reprezentarea este însotita de
multe inscriptii (13).
Ca si în biserica mare, hramul a fost
ilustrat prin mai multe episoade de
dinainte si de dupa Adormire.
Deasupra Vietii adevaratului calugar
figureaza scena în care Fecioara
primeste vestea apropierii mortii. În
timpanul peretelui este pictata
Sosirea apostolilor, purtati de nori si
însotiti fiecare de catre un înger.
Lânga primul episod apare scena în
care Fecioara îsi ia ramas bun, apoi,
în centru, într-un cartus terminat în
semicerc e pictata Adormirea Maicii
Domnului. La dreapta e înfatisata
scena în care Apostolii afla
mormântul gol si în care Toma are în
mâna centura Maicii Domnului, iar în
acelasi registru în care a fost
reprezentata Sosirea Apostolilior
apare si Înaltarea Maicii Domnului.
 Pe acelasi perete, în dreapta usii,
este pictat portretul Arhimandritului
Ioan alaturi de cel al egumenului
Pahomie (14).
În timpanele celor trei pereti ai
pridvorului sunt reprezentate
Lapidarea Sf. Stefan (S), Corabia
Crestinatatii (N) si Moartea Sf Efrem
Sirul (V). În calota a fost figurat
Megalinarul Maicii Domnului, iar în
pandantivi Sfintii melozi Iosif, Ioan
Damaschinul, Cosma si Teofan. Pe
cele doua arcuri laterale care
sprijina calota au fost înfatisati
profeti alaturi de imaginile lui Iisus
Emanuel si Ioan Botezatorul.

pronaos. Adormirea Maicii

Domnului. detaliu. Apostolii la
mormant

pridvor. Corabia Crestinatatii

 pridvor. Lapidarea Sfantului
Stefan

Prin programul sau iconografic,

bolnita se integreaza perfect în
întregul ansamblu al manastirii,
gândit în sens teologic si spiritual de
Arhimandritul Ioan si în sens aulic
de Constantin Brâncoveanu.
Programul de aici vadeste trasaturile
unei arte care se adreseaza în
primul rând mediului calugaresc,
temele alese fiind menite ca un
exemplu pentru întreaga obste
calugareasca. Ideile conducatoare
ale acestuia graviteaza în jurul ideii
de întrupare si de înviere. Altarul
este consacrat, conform traditiei,
Întruparii prin tema Platyterei si
amplificata în semnificatii prin
prezenta celor doisprezece profeti
care au vestit-o, tainei euharistice
prin Împartasania Apostolilor si
sacrificiului prin Agnet, Iisus al
durerii si Viziunea lui Petru din
Alexandria, scene figurate în nisa
proscomidiei. Tot de întrupare sunt
legate si scenele care ilustreaza
episoade din viata Fecioarei, cel în
care Ana si Ioachim sunt alungati
din templu pentru ca nu aveau
vlastar în Israel si cea care combina
cele doua secvente ale vestirii Anei
(“Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga
ta: vei prinde samânta în pântec si
vei naste prunc, iar despre neamul
tau va vorbi toata lumea”) si a lui
Ioachim ( “Ioachim, Ioachim,
Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea,
coboara cu turmele din pustie caci,
iata, femeia ta, Ana, va ramâne
grea!”) (15), precum si de
Prezentarea la templu si Fecioara în
templu.
Schema iconografica a naosului
este alcatuita conform aceluiasi
principiu fiind inspirata din aceeasi
idee. Doua din scenele figurate în
timpane trimit la întrupare: Nasterea
 Fecioarei (N) si Nasterea
Mântuitorului (S). Amplasarea Cinei
în registrul Patimilor e menita sa
sublinieze ideea de sacrificiu,
conditie fundamentala a învierii.
Aceasta scena se afla fata în fata cu
cea a Nuntii din Cana, fiind posibila
o suprapunere a semnificatiilor celor
doua scene, asemanator felului în
care la gropnita Manastirii Neamt “s-
a suprapus ideea primei minuni
savârsite în Galileia cu cea a Cinei
celei de taina, amândoua folosite ca
prefigurari ale Mesei Domnului, la
care sunt chemati toti credinciosii, la
sfârsitul veacurilor” (16). Scena
Nuntii din Cana poate fi interpretata
si “în spirit efremian ca o <nunta
eshatologica> a întregii creatii cu
Creatorul ei” (17). De altfel tot
semnificatii eshatologice au Minunile
lui Iisus, reprezentate în numar atât
de mare aici, punând în evidenta,
desigur, si natura divina a
Mântuitorului.
De remarcat este absenta ciclului
vietii Sf. Ioan Botezatorul, prezent în
programul iconografic al celorlalte
doua bolnite. Acest ciclu a fost
înlocuit cu scene din Patimi si din
Minuni, iar scenele care trebuiau sa
trezeasca sentimentul de pocainta si
sa evoce modelele lumii monahale
au fost ilustrate în pridvor, prin
scena, neobisnuita în pictura
munteneasca, a Vietii adevaratului
calugar – având, poate, aceeasi
semnificatie cu ilustrarea în zona
iadului din Judecata de Apoi a
numerosi calugari care au pacatuit –
care are ca pandant celelalte trei
scene din timpanele peretilor:
Adormirea Sf Efrem – scena care
apare la Muntele Athos, în
Manastirea Dochiariu, unde ocupa
un perete întreg, într-o forma
iconografica complexa, alaturi de
Apocalips (18), dar mai ales
frecventa în pictura cretana –
Lapidarea Sf. Stefan – scena ale
carei origini trebuie cautate tot într-o
manastire athonita, la Xenofon,
unde apare în naos (1554) – si
Corabia crestinatatii – scena
alegorica, care apare pentru prima
data în pictura româneasca (19),
fiind o inventie monastica în spiritul
athonit si fiind apropiata în
semnificatii de scenele care
ilustreaza Apocalipsul din trapeza
Manastirii Dochiariu, unde se afla
ilustrata alaturi de Adormirea Sf.
Efrem si poate în acelasi spirit cu
alegoriile ilustrate în trapeza
Manastirii Hurezi.
Cultul mariologic, specific mediului
de la Hurezi, e ilustrat nu numai în
altar, ci si în pridvor, atât prin
Megalinarul Maicii Domnului cât mai
ales prin amploarea pe care o
capata reprezentarea hramului
 Adormirea Maicii Domnului.
Cele mai vechi reprezentari ale
acestei scene dateaza din secolul al
XI-lea (20). Sursa literara a acestei
scene o reprezinta în primul rând
Evangeliile apocrife, în special
“Omilia Adormirii Maicii Domnului”,
scrisa de Ioan al Thessalonicului.
Asa cum e înfatisata în
monumentele din secolul al XI-lea
scena se va pastra, cu mici
modificari, pâna târziu. În centrul
scenei este înfatisat patul pe care
este culcata Maica Domnului. Atât la
capatâi cât si la picioare se afla
doua grupuri de Apostoli. În plan
secund, lânga pat se afla înfatisat, în
mandorla, Iisus Hristos purtând în
brate sufletul Fecioarei, reprezentat
sub forma unui copil înfasat. În plan
îndepartat se vad mici edificii în care
uneori apar doua femei care plâng.
Tot Omilia lui Ioan al Thessalonicului
precizeaza ca Petru, Pavel si Toma
au sarutat picioarele Fecioarei. Din
apocrife sunt inspirate, de
asemenea, si îngerii care coboara
din cer însotindu-l pe Iisus în
momentul primirii sufletului
Fecioarei. Edificiile din planul
îndepartat amintesc ca Adormirea s-
a petrecut în “Camera Sionului”,
unde, dupa traditie a avut loc si Cina
cea de taina, precum si Pogorârea
Duhului Sfânt asupra Apostolilor. De
obicei, pe lânga cei doisprezece
Apostoli, în asistenta apar si doi sau
patru episcopi. Pentru prima data,
acestia la Daphni, unde sunt
reprezentati de o parte si de alta a
lui Iisus – unul este Iacob, primul
episcop al Ierusalimului, iar al doilea
este Dionisie Areopagitul. Pe lânga
acestia mai pot aparea Ieroteu si
Timotei. Tot ca o ilustrare a
apocrifelor apare în secolul al XI-lea
la Sf Sofia din Ohrida, un nor în care
se afla Apostoli. Alteori fiecare
apostol este purtat de câte un nor,
fiind însotit de un înger. La Ohrida
apar decât unsprezece nori pentru
ca, potrivit lui Ioan al Tessalonicului,
Sf. Ioan se afla deja la Ierusalim în
momentul Adormirii.
Evenimentele de dinaintea si de
dupa Adormire sunt istorisite, de
asemenea, de literatura apocrifa.
Primul ciclu care cuprinde
episoadele precedente Adormirii
sunt pictate la Gracanica în secolul
al XIII-lea. Si Iosif din Arimateea si
Ioan al Tessalonicului vorbesc de
momentul în care Fecioara se afla
pe Muntele Maslinilor pentru a se
ruga, atunci când apare un înger
care îi vesteste apropierea mortii.
Scenele care preced Adormirea
sunt: Sosirea apostolilor, Împartirea
vesmintelor. La unele monumente
(Gracanica, Mateic) momentul
Adormirii a fost înlocuit cu Purtarea
 trupului Fecioarei catre mormânt,
urmat de descoperirea mormântului
gol si de cel al Înaltarii Fecioarei,
episod care cuprinde si înmânarea
centurii Apostolului Toma. Asa cum
se aminteste textul episcopului de
Sardes, despre istoria Adormirii, Sf.
Toma ar fi întârziat si nu ar fi
participat la funeralii. Petru îi
reproseaza necredinta. În momentul
Înaltarii, Fecioara îi înmâneaza
centura sa.
Ca si la biserica mare a Manastirii,
Adormirea Maicii Domnului se
constituie într-un mic ciclu de sine
statator (21). Exista o evidenta
preocupare pentru ciclul marial atât
la Horezu cât si în pictura secolului
al XVII-lea, prin ampla ilustrare a
adormirii, dar si prin prezenta în altar
a scenelor din viata Mariei. În
redactarea sa se observa o depasire
a textului erminiilor si o mai mare
apropiere de textul Sf. Ioan
Damaschinul sau al lui Ioan al
Tessalonicului (22). Aceste texte
erau incluse în cele patru carti cu
slujba “Uspeniei”, care apartineau
bibliotecii manastirii. Tot aici se
gasea si cartea “Amartolon sotiria”
(Mântuirea Pacatosilor) a lui Agapie
Landros. Aceasta carte, daruita de
Arhimandritul Ioan lui Constantin
Brâncoveanu, cuprindea si Minunile
Maicii Domnului.
În interior, peretii naosului sunt
împartiti în trei registre înguste cu
trei sau cinci scene pe fiecare
perete. În general, scenele sunt
construite pe scheme simetrice, în
jurul unui personaj central (Fecioara
tronând, Batjocorirea lui Iisus). În
acest caz personajul principal este
reprezentat la o scara mai mare
decât celelalte personaje.

pridvorul. Moartea Sfantului

Efrem Sirul
 pridvor. Viata Adevaratului
Calugar

pridvor. Arhimandritul Ioan si

egumenul Pahomie

Pictura acestui spatiu, precum si cea

a pridvorului, are un caracter narativ,
scenele cu multe personaje contin
adesea mai multe episoade:
Nasterea Fecioarei, Iuda înapoiaza
argintii, Corabia crestinatatii. Ca si în
cazul picturii paraclisului manastirii
(23), în aceste scene narative exista
doua situatii, una în care scenele
depasesc dimensiunile arhitecturilor
din fundal, cele în care personajele
sunt supradimensionate
 (Rastignirea, Viata adevaratului
calugar) si cealalta situatie în care
Iisus Hristos este supradimensionat
în raport cu bolnavul pe care îl
vindeca (Vindecarea orbului din
nastere, Iisus si samariteanca). În
afara de scena Pantocratorului, nu
exista alta scena bidimensionala.
Drapajul urmareste, în general,
anatomia personajelor, având uneori
un caracter dinamic (friza Sf.
Militari).
În scene precum Rastignirea sau
Înaltarea, personajele sunt
reprezentate frontal, dar cel mai
frecvente sunt reprezentarile din
profil (3/4). Scenele impresioneaza
prin numarul mare de personaje,
adesea grupate în jurul personajului
principal, iar gesturile lor sunt de
multe ori conventionale.
Sugerarea spatiului se face cu
ajutorul arhitecturilor sau al
peisajului. Arhitecturile sunt bogate
si variat orchestrate, uneori ocupa
întreg fundalul scenei (Nunta din
Caana, Rastignirea), alteori, doar
partial (scenele din Minuni). Peisajul
este conventional realizat cu ajutorul
unor linii curbe, ne-uniforme, care
sugereaza relieful.
Monumentul de arhitectura si de
pictura de al Hurezi este fericitul
rezultat al simbiozei dintre o gândire
teologica de tip carturaresc si una
politica în sens culturalo-artistic.
”Diriguitorul spiritual” (24) al
întregului ansamblu a fost
Arhimandritul Ioan, staretul
manastirii. Asa cum se precizeaza
într-un manuscris din anul 1692 –
“Ceaslov cântari bisericesti în
cinstea Sfintilor Varlaam si Ioasaf” –,
aflat în biblioteca manastirii, Ioan
vine la Hurezi în anul 1692, unde va
ramâne staret pâna în 1726 (25).
Staretul s-a format în mediul cultural
al Manastirii Negru-Voda de la
Câmpulung, acolo unde Udriste
Nasturel înfiinta cea mai veche
scoala domneasca. Venit la Hurezi
pune bazele unei biblioteci în 1692
care cuprindea manuscrise de la
Tismana, Cozia si Bistrita, carti
teologice si de ritual (26). Activitatea
culturala continua prin copierea si
traducerea de manuscrise, adeseori
pe propria cheltuiala, cum vor fi:
”Rânduiala calugaririi” (1695),
”Pateriku” (1699), ”Viata lui Varlaam
si Ioasaf” (1700). Pe lânga aceasta
bogata activitate carturareasca, el
este organizatorul, îndrumatorul
santierelor de la Hurezi – ca
ispravnic pentru paraclis (1696-
1697), bolnita si schitul Sf. Stefan –
si ctitorul schitului Sf. Apostoli
(1700).” Gândirea acestui carturar
teolog s-a exprimat cu precadere în
forme si imagini, mai mult decât în
cuvânt” (27), caci alcatuirea
întregului program iconografic, fie al
bolnitei sau al schitului Sf. Apostoli
sta sub semnul conceptiilor sale
dogmatice si morale. Gândirea sa
teologica si-a gasit forma de
exprimare cea mai proprie în
“sintaxa iconografica” a ansamblelor
de pictura murale pe care le-a
diriguit (28). Alegerea temelor este
una cu adânci semnificatii teologice,
menite sa ofere un model de viata
monahala, sa îndrume la o
adevarata viata calugareasca. Daca
ideea construirii acestui mare
monument, gândit ca un catholicon
athonit si ca necropola a familiei
domnesti, apartine politicii culturale
a lui Constantin Brâncoveanu,
întreaga atmosfera spirituala este
opera acestui mare carturar si teolog
care a fost Arhimandritul Ioan (29).

NOTE

(1) N.Iorga, Inscriptii din bisericile

României, pp. 192-193, vol.I,
Bucuresti, 1908.

(2) Mosia Hurezi a fost cumparata

de la Stana, vaduva lui Dima,
capetenia breslei blanarilor si de la
fiul sau Matei din satul Dragoesti,
care o aveau în stapânire înca din
vremea lui Radu Leon Voda.

(3) Foisorul, de plan dreptunghiular,

are douasprezece coloane rotunde,
canelate, cu capiteluri de acant,
arcurile fiind în acolada, iar tavanul
fiind din scândura. Sub acest foisor
se afla o pivnita, care un timp a
functionat ca osuar.

(4) Chiliile erau locuintele calugarilor

bolnavi sau ale preotilor care slujeau
aici. Spatiul era alcatuit din camere
de locuit, dintr-o camara, o bucatarie
cu vatra, o salita de intrare si o
prispa cu stâlpi de lemn; cf. Ghika-
Budesti, Arhitectura Olteniei si
Munteniei, pp. 51-52, Bucuresti,
1930.

(5) Inspirate de manastirea Stelea;

cf. Ghika-Budesti, op.cit., pp. 51-52.

(6) “Dentru ale tale aducu Sf[i]ntii

Tale, Stapâna, acasta sf[â]nta si
dumnezeiasca bisear[i]ca ca o
mireasa împodobita precum pe
danafara asa si cu toate podoabele
împodobita si pe danlauntru, întru
cinstea si lauda Adormirii sf[i]ntii
Tale, Nascatoare de Dumnezau, ca
pomenire se ei sa fie, mosiloru,
parintilor si noo în veaci. Si s’au
zugravit la leat 7207 [1699], mai 30
 dni si ispravnicu fiind chiru Ioan
arhimandrit, egumen[am scris eu, cu
mâna mea pacatoasa] Preda I
Nicola Zugrafi, [jos] Efrem; cf. N.
Iorga, op. cit, pp. 192-193.

(7) Iacov, Moise, Aaron, Ghedeon,

David, Solomon, Isaia, Ieremia,
Iezechil, Daniil, Avacuum, Zaharia.

(8) Acest tip de decor este specific

ansamblului de la Hurezi, el fiind
prezent si în trapeza manastirii.

(9) Aceasta formula de reprezentare

a Buneivestiri este întâlnita pentru
prima data la Biserica Doamnei.

(10) Formula în care ctitorii primesc

binecuvântarea direct de la Iisus
este diferit de cea anterioara din
pictura româneasca, în care acestia
sunt încoronati de îngeri,
binecuvântarea primind-o de la
Maica Domnului; cf. Maria-Ana
Musicescu, Le portrait du fondateur
dans le Sud-Est europeen, RESEE,
VII, 1969, Nr. 2, pp. 285-300.

(11) Erminia picturii bizantine, p.

282, Ed. Mitropoliei Banatului, 1979.

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

www.patzinakia.ro