REFERAT

Biserica Secături
 I. Scurt istoric

Biserica Secături este una dintre minunatele biserici din județul Vâlcea, renumită în primul
rând pentru frescele acesteia care îi reprezintă pe filosofi și pe sibile, înfățișate pe pereții
exteriori. Desi nu se știe, cu exactitate, de unde vine numele acestui sfânt locaș de cult, cu
hram ce se prăznuiește la 15 august, anume Adormirea Maicii Domnului, se pare că
monumentul a preluat denumirea de la o vale situată la est de el, secată cu timpul.

Pe o piatră, recuperata la construcția noii biserici și încastrată pe latura sudica a temeliei

pridvorului, se poate citi, în cifre slavone, anul 7176 (=1668), probabil anul ctitoriei unei și
mai vechi biserici din zid, construita pe vremea când Paisie era egumen al Mănăstirii Bistriță
Olteana.

Despre biserica anterioară celei noi din Secături, se cunosc doar datele din inscripția vechii
pisanii a acesteia, ce a fost salvata și încastrată în peretele nordic al altarului, la exterior:
"Aceasta sfânta biserica, unde se prăznuiește hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, s-a
zidit din temelie în zilele Pre Înălțatului Domn Io Constantin Alexandru Ipsilant voievod, și a
Prea Sfinției Sale chir Nectarie, egumenul Mănăstirii Bistrița, întru a să vecinică pomenire, la
leat 1803, august 21."

Lăcașul de cult era acoperit cu șindrilă. Biserica Secături din 1912-1919 s-a ridicat, pe locul
vechii biserici din zid, de către Preotul arhimandrit Constantin Bistriceanu, egumen al
Mănăstirii Bistriță Olteana. Cândva, intre anii 1870-18804, diaconul Ilie Popescu a dăruit
bisericii "Ohctoihul cel mare". Preotul Ion Mihăilescu a fost cel care a dus la bun sfârșit
construcția acestui sfanț locaș de cult, salvând tot ce se mai putea salva din vechea
construcție.

II. Arhitectura

Biserica Secături, așa cum arată ea astăzi, renovată în anii 1925, 1932 și 1966, cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, este o biserică în plan triconic, în stil bizantin-brâncovenesc, a
cărei forță de atracție o constituie cel de-al treilea registru al său, de la exterior, unde sunt
zugrăvite chipuri de Sfinti, Sibile, Filozofi, în panouri cu fundul adâncit, terminate la partea
superioară cu câte un arc în plin cintru.

Monumentul, de o simplitate eleganta și impunătoare, se compune dintr-un exonarthex (sau

pridvor), închis cu geam pe laturile dinspre N-V și S-V, ce se sprijină pe șase stâlpi
dreptunghiulari, în față grupați și pictați simetric, doi câte doi, de-a dreapta și de-a stangă
intrării, iar în spate doi, câte unul lat cât doi stâlpi din față, de-a dreapta și de-a stangă.

Stâlpii au căpițele realizate în stil doric, fiind legați între ei prin arce în plin cintru și prin
tiranți: Pe cei doi stâlpi din spate, ce încadrează ușa principală de acces în biserică, sunt
zugrăvite, în stânga, la nord-vest, imaginea Raiului, iar în dreapta, la sud-vest, Munca de veci.

Ampla panoramă a muncilor iadului este incomparabil mai dramatică, mai violentă, în linie și
culoare, decât liniștitul paradis din stânga pridvorului. Suferință are mai multe forme și trepte
decât fericirea.

Cei șase stâlpi susțin calota sferică de deasupra, unde apare zugrăvit Iisus Hristos Emanuel,
calotă peste care se ridica turla ce servește și de clopotniță. Iisus Hristos Emanuel este Iisus
Hristos reprezentat copilandru, înveșmântat în hiton, stând în glorie, binecuvântând cu ambele
mâini.

De asemenea, clădirea este alcătuită dintr-un pronaos, un naos cu doua abside, una la sud și
alta la nord, fiecare având cate o fereastră, fără vitralii. Lăcașul de cult are un Altar, cu doua
abside (la nord: Proscomidiar, la sud: Veșmântar) și o absida la est. Altarul are trei mici
ferestre, fără vitralii.

Biserica are doua turle, una pe naos și alta pe pridvor. Turla cea mare, poligonală, de pe naos,
se ridică pe un tambur care, ca și la Mănăstirea Tismana, ori la Biserica Episcopala de la
Argeș, este de secțiune octogonală. Turla are fețele tratate într-o serie de firide retrase
succesiv către interior, separate prin colonete cu căpițele realizate în stil doric, legate, la partea
superioară, prin arcaturi. Turla de pe pridvor este de forma pătrată, cu cate doua ferestre pe
fiecare latură, cu ancadramente de piatra la partea superioară a acestora, în formă de acoladă
frântă, în maniera brâncovenească. Ea este acoperită cu o calotă sferică, fiind împărțită în
două registre. În primul registru este zugrăvită icoana hramului bisericii. Deasupra ușii
principale de acces în biserică, se află pisania acesteia, pisanie semnata de pictorul Ilie
Dumitrescu, cel ce, intre anii 1918-1919, a zugravit aceasta monumentală construcție, în ulei
de nucă. Inscripțiunea din interiorul bisericii, din pronaos, de deasupra usii de acces, enumeră
116 persoane.

III. Pictura

Pictura bisericii, restaurată prin grija Preotului-paroh Victor-Ovidiu Mureșan, impresionează

prin claritate, precizie, colorit, tehnica execuției (echilibru compozițional, rezolvat simplu,
sobru, cu desen viguros) și tematica abordată pe un fond roșu-grena, sfinții apărând zugrăviți
în mari tablouri bine delimitate, în culori vii, dar totuși calde, armonioase, care plac ochiului,
dar mai ales sufletului. Monumentul este pictat în stil bizantin.

Inițial, biserica a fost pictată în ulei de nucă. În prezent, ea este pictată în ulei de in, protejată
împotrivă fumului, a umezelii, cu vernis. Pictura a fost restaurată de artistul Tavrea Gheorghe,
locuitor al comunei Stroesti, județul Vălcea.

Figurile, aproape întotdeauna văzute din față, se prelungesc în ovale în care se deschid ochi
mari ficși, ce par că ar vedea mai departe decât oamenii obișnuiți: privesc blajin și melancolic;
frunțile lor, obrajii și bărbiile par a fi ale străbunicilor noștri, au în ele ceva uman, care
încălzește, mângâie sufletul. Din scenele pictate sub forma tablourilor lipsește abundenta de
personaje biblice, dar este un desen excesiv de încărcat, de un hiperrealism naiv.

Pictorul a avut curajul să transpună pe zidurile bisericii chipul omului, care corespunde ideii
de frumusețe clasică, de a folosi culorile vii, de a da mai multa expresivitate personajelor
biblice. Portretele sunt tratate într-o manieră mai realista, sunt mult umanizate. Pentru
costume și accesoriile de costume s-a folosit mult auriul și galbenul.
BIBLIOGRAFIE

 Biserica Secaturi
(crestinortodox.ro)
 Biserica Sacaturi |
Biserica Sacaturi -
ASEZARE SI
ISTORIC
(crestinortodox.ro)