Biserica Sfântul Nicolae Dorohoi

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din

Dorohoi este un lăcaș de cult ortodox
construit în anul 1495 în
localitatea Dorohoi (astăzi municipiu
în județul Botoșani). Edificiul a fost ctitorit de
voievodul Ștefan cel Mare și se află pe
Strada Ștefan cel Mare, nr. 61.

În anul 1495 Ștefan cel Mare (domn

al Moldovei între 1457-1504) ctitorește
la Dorohoi o biserică cu hramul Sfântul
Ierarh Nicolae. Lăcașul este sfințit la data de
18 octombrie 1495. În prezent Biserica
Sfântul Nicolae Domnesc reprezintă cel mai vechi monument istoric din zona
municipiului Dorohoi și principalul obiectiv turistic pentru vizitatorii din țară și din
străinătate. Edificiul a fost restaurat de câteva ori în perioada 1896-1921 și își
păstrează în întregime formele originale și zidurile inițiale, înfățișându-se ca un
monument bogat decorat. Se încadrează în stilul arhitectonic tradițional moldovenesc

Construcția are plan triconc (formă de cruce), cu turlă pe pronaos și acoperiș

fragmentat, având supralărgit pronaosul față de naos. Este construită din gresie
cenușie, ușor cioplită, iar colțurile și contraforturile din piatră de talie. Turla se sprijină
pe o bază dublă, prima este octogonală iar a doua stelată, cu opt vârfuri. Discurile
sunt smălțuite și colorate în nuanțe de galben și verde și sunt ornamentate cu motive
fantastice din fiziolog, motive geometrice și stema țării. Intrarea în biserică se face
printr-un portal în formă de arc frânt cu muluri cilindrice și uniforme ce pornesc de pe
mici baze diferit ornate. Deasupra ușii se află firida destinată icoanei hramului. În
vechime ușa a fost pe partea vestică a construcției, fiind mutată ulterior în locul unde
se află în prezent. Acest lucru a fost descoperit în momentul lucrărilor de restaurare
efectuate asupra monumentului.
Interiorul bisericii se compune din naos, pronaos și altar.
Pronaosul este despărțit de naos printr-un perete prevăzut cu o ușă îngustă de la
care chenarul a dispărut. Este singura biserică dintre ctitoriile orășenești la care se
mai păstrează zidul dintre naos și pronaos. Pronaosul este boltit cu o calotă sferică
sprijinită pe patru arcuri, două longitudinale și două mai late, transversale.
La cele două extremități ale absidei altarului se găsesc diaconiconul și
proscomidiarul săpate în zid, ambele prevăzute cu câte o fereastră orientată spre
răsărit. Pictura mai păstrează unele fresce de o excepțională valoare artistică, fiind
atribuită fie epocii lui Ștefan cel Mare, fie celei a lui Petru Rareș. Din pictura naosului
iese în evidență tabloul votiv care îi înfățișează pe voievodul Ștefan, Doamna Maria,
Bogdan, Ștefan cel Tânăr, și pe fratele său Petru.
 Biserica
Domnească din
Dorohoi reprezintă
singurul caz din
Moldova unde tabloul
votiv este prelungit și
pe peretele sudic; Iisus
este pictat pe acest
perete și nu pe cel
vestic, ca de obicei, iar
ctitorul cu familia sa se
află pe peretele vestic având privirile
îndreptate de la dreapta la stânga.
Catapeteasma a fost refăcută în anul
1795, iar clopotnița actuală, din cărămidă, a
fost construită în 1871. Terenul din jurul
bisericii a servit ca cimitir până în 1890. Cu
prilejul aniversării a 400 de ani de la sfințire
(1894) și comemorării a 400 de ani de la
moartea lui Ștefan cel Mare (1904), biserica a
fost renovată total, lucrările presupunând
acoperirea cu tablă a edificiului, repararea
zidăriei, spălarea picturii etc. Pentru obținerea
fondurilor necesare au intervenit V.A.
Urechia, D. Sturdza și Iosif Naniescu (mitropolitul Moldovei).
Bibliografie

 https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-nicolae-dorohoi-
142241.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_din_Dorohoi
 https://sfnicolaed.mmb.ro/