Universitatea de Silvicultură”Ștefan cel Mare” Suceava

REFERAT ISTORIA PĂDURILOR

MĂNĂSTIRILE DE LEMN
DIN TOPLIȚA

STUDENȚI : TRIF DANIEL

UNGUREANU IONUȚ

SILVICULTURA an I ID

1
 MĂNĂSTIRILE DE LEMN DIN TOPLIȚA

Toplița este un alt oraș al Transilvaniei, situat în nordul Depresiunii Giurgeu

(Gheorgheni) din Carpații Răsăriteni, pe cursul superior al râului Mureș.Se află la o
altitudine de 650 de metri. Toplița este renumită pentru izvoarele termale dar si prin
faptul ca Toplița este unul dintre puţinele orașe, în care se află mănăstiri ortodoxe
foarte vechi declarate monumente istorice, una dintre ele fiind ctitorită chiar de primul
patriarh al României, Miron Cristea, fiu al locului.

Biserica de lemn a Mănăstirii Doamnei Toplița

Sursele istorice spun că Doamna Safta, soția domnului Moldovei Gheorghe

Ștefan (1653 – 1658) a cerut să fie construită o biserică, în această zonă. Astfel, la 1658,
pe locul unei mai vechi așezări monahale, ale cărei ruine se mai vedeau pe la
mijlocul secolului XIX, a fost ridicată o biserică din lemn care există și astăzi.

Construcţia bisericii de lemn a Mănăstirii este modestă, având doar 9,5 metri
lungime şi 4,75 metri lăţime, Lemnul folosit a fost bradul, cu tălpile şi uşorii din lemn de
paltin. Deasupra intrării are un turn clopotniţa de formă pătrată şi acoperiş piramidal.

Biserica, databilă în secolul XVII, are dimensiuni reduse, pereții înscriu un plan
dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, pătrată. Naosul și altarul sunt acoperite
prin câte o boltă semicilindrică, cea din altar fiind intersectată, la est, de un timpan,
tangent la linia peretelui. Pronaosul are un tavan drept; acesta a apărut atunci când și-a
făcut apariția, deasupra sa, o miniclopotniță. La îmbinări capetele bârnelor de sus se
2
intersectează în console, unele păstrând crestăturile, pe diverse profile, dintre care nu
lipsește cel arhaic, numit, după forma sugerată, „cap de cal”

Biserica de lemn a Mănăstirii Doamnei este un valoros exemplar al arhitecturii de

lemn din regiune. În anul 1958, Mănăstirea Doamnei a fost restaurată prin
râvna starețului Mănăstirii „Sfântul Ilie” din Toplița nepotul Patriarhului Miron Cristea.
A fost restaurată, iar interiorul a fost complet repictat în anul 1984. S-a păstrat o bună
parte a vechiului iconostas, care a avut o veche inscripţie: „Această sfântă biserică s-a
acoperit şi catapeteasma s-au zugrăvit prin cheltuiala mai micului între fraţi şi smerit
Nicodim, pentru iertarea păcatelor sale 1755, luna iunie 25 zile”

Biserica de lemn a Mănăstirii Sfântul Ilie Toplița

Biserica din lemn construită din lemn de molid, a fost adusă din localitatea
Stânceni, unde a fost înălțată în anul 1847, în zilele episcopului Vasile Moga. Biserica
3
strămutată a fost așezată, în anul 1910, în localitatea natală a primului patriarh al
României, Miron Cristea, cel care a creat așezământul monahal, sfințit la 21 octombrie
1928.

Pe lângă forma poligonală a pronaosului se mai remarcă și transpunerea în lemn a

planului trilobat (abside laterale poligonale), o inovație a meșterilor moldoveni din
secolul XVIII. Pronaosul este acoperit de o boltă pe plan poligonal, din fâșii curbe, ce
pornesc dintr-o cheie circulară și descarcă pe suprafețe plane; trecerea de la poligon la
dreptunghi se realizează prin intermediul unor colțare triunghiulare. În naos, bolta este
semicilindrică, intersectată la capete de fâșii curbe. Bolta altarului, ca și cea a absidelor
laterale, reiau structura poligonală.

Intrarea se află pe latura de sud și are un încadrament sculptat (cu chenare

geometrice, frânghie, cruci, căni cu flori); ușa, cu stinghii dispuse în raze și un panou
central cu rozetă, se aseamănă cu cele de la bisericile din Munții Apuseni.

Clopolnița si porțile din lemn a mănăstirilor

Clopolnița si poarta Manistirii Doamnei sunt construite din lemn sculptate de

meșteri zonali.Ca si clopolnița de pe acoperișiul mănăstirii, turnul clopotniţei are o
formă pătrată şi acoperiş piramidal.

4
 Clopolniţa mănăstirii Sfantul Ilie, respectând tradiţia ansamblurilor mănăstireşti,
proporţionată ca dimensiune, este aşezată la intrarea principală a incintei. Construită din
lemn, în anul 1928, după proiectul arhitectului Patriarhiei Ortodoxe Române, la acea
vreme, ea respectă în mare măsură stilul arhitecturii populare româneşti, cu elemente
stilizate specifice sau adaptate la construcţii mai vechi sau mai noi.

Poarta principală de la intrarea în mănăstire este sculptată în lemn de meșteri

locali. Ansamblul sculptural al porţii cuprinde stema Eparhiei de Alba Iulia, Sfânta
Treime, medalioanele a trei dintre domnitorii care au ctitorit în Ardeal: Voievodul Ştefan
cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul şi Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu,
precum şi ale sfinților români transilvăneni Ilie Iorest şi Sava Brancovici, al Sfântului
Prooroc Ilie şi ale părinților Patriarhului Miron Cristea, George şi Domnița. Sunt
reprezentate de asemenea cele șapte coline ale Romei, Împăratul Traian, lupoaica cu cei
doi gemeni, Romulus şi Remus, regele Decebal, scene din viața dacilor şi steagul dacic.
Stâpii porții sunt sculptați cu pomul vieții și coloana infinitului.