Student Sava T.

Iuliana
RIPMS II
Referat
Descrierea unui obiect de patrimoniu
MĂNĂSTIREA ZAMFIRA, PRAHOVA
Numele Mănăstirii Zamfira provine de la donatoarea moşiei pe care s-a început
construirea acestei vetre monahale, jupâniţa Zamfira. Rămasă văduvă de tânără, în
1714, deoarece soţul său, Manuil Apostol, om de încredere al lui Constantin
Brâncoveanu, a fost omorât de turci, jupâniţa Zamfira va începe înălţarea bisericii
cu hramul Sf. Treime pe la 1716-1720. Biserica va fi terminată de nora sa
Smaranda, fiica lui Ion Aga Bălăceanu. Peste ani, Mitropolitul Nifon, aflând
biserica într-o stare avansată de degradare, zideşte în 1850 o altă biserică, mai
încăpătoare, construind împrejurul ei chilii, în care va aduce 36 de maici de la
Schitul Roşioara de lângă Filipeştii de Pădure.

Pictura interioară a fost executată de Nicolae Grigorescu, pe când pictorul avea

vârsta de doar 18 ani. Biserica a fost sfinţită la data de 8 septembrie 1857, primind
hramul Înălţarea Domnului şi Sf. Nifon al Constantinopolului. Cu vremea, va fi
refăcută şi Biserica Sf. Treime.

În 1959, maicile au fost obligate să părăsească mănăstirea, plecând în pribegie.

Abia peste zece ani, monahia Iosefina Chirilă, stareţa Schitului Sf. Maria
Techirghiol, se va instala în mănăstire cu binecuvântarea PF Justinian Marina,
având funcţia de ghid al bisericii mănăstirii. În jurul său, până în 1975, se vor
aduna 35 de călugăriţe, începându-se restaurarea mănăstirii.

În curtea Mănăstirii Zamfira se află mormintele familiei lui Nicolae Iorga şi cel al
profesorului de muzică psaltică Ştefănache Popescu. La Zamfira a trăit o îndelungă
perioadă de timp renumitul duhovnic Gavriil Stoica. Biserica Sf. Treime nu mai
aparţine în prezent mănăstirii, fiind transformată în biserică de mir.
Incinta complexului monastic este de forma unui patrulater cu latura dinspre E-V
cu mărimea de aproximativ 170 de metri, celelalte 3 laturi având dimensiuni de
aproximativ 130 de metri. În afara acestui spațiu se găsește cimitirul vechi
împrejmuit de un gard de sârma și uluci, precum și grădinile ce țin de mânăstire.

Biserica Sfânta Treime, biserica veche, se afla în cimitirul din afara incintei. În
ziua de azi biserica, substanțial modificată față de cea din prima jumătate a
secolului al XVIII-lea, are o forma trilobată, având absidele laterale octogonale (la
origine rotunde) cu pereții laterali ai pridvorului mai distanțați. Inițial vechiul
pridvor deschis acum sprijinea acoperișul refăcut pe șase coloane din cărămida cu
capiteluri din piatra lucrate la Cluj. Pronaosul, în lungime aproximativ 2 metri, este
prevazut în laterale cu doua ferestre având deschiderea de 1.30 x 0.35 metri cu
ancadramente de piatră. Trecerea dintre pronaos și naos este marcata de doi stâlpi
cu arcade simple.Naosul are o lungime de circa 2.5 metri pana la catapeasmă,
altarul măsurând tot 2.5 metri.

Pereții exteriori sunt simpli, zugrăviți în alb, singurul ornament care poate fi
observat sunt doua brâuri șablonate ce cuprind biserica, cu excepția pridvorului;
primul este situat la 1 metru sub cornișă, iar al doilea la 1.5 metri sub primul.

Biserica este acoperită cu tablă galvanizată. Din acoperiș crește un eșafodaj cubic
de zid, iar din acesta o turlă octogonală. Pictura interioară (din cea veche nu s-a
mai păstrat nici macar amintirea), în stil neo-bizantin, este de dată recentă
(terminată în 1982) și a fost executată cu măiestrie de către pictorul Mihail-Bogdan
Mochulschi. Pe peretele de sud se află o încăpere cu pivnița folosită drept osuar.

În exteriorul bisericii mari, pe latura de sud, se află mormintele a cinci membri din
familia marelui istoric Iorga, iar pe latura din nord se găsește mormântul
profesorului de muzică bisericească Ștefanache Popescu.

Biserica nouă, situata în curtea mânăstirii este fondată de Mitropolitul Nifon și

construită între anii 1855-1857 în scopul transferării măicuțelor de la Schitul
“Roșioara” de la Filipeștii de Pădure. De la începuturi, viața monahală în mânăstire
a fost împlinită de aceste maici, care au fost aduse aici de la schitul Roșioara.

Mânăstirea Zamfira are și o colecție de obiecte bisericești – vesminte, haine de

demult, cruci, potire și cărți vechi – cu valoare de patrimoniu.