Reclamantul GA, 

în contradictoriu cu pârâţii CI şi CE a solicitat obligarea pârâţilor să-şi ridice

instalaţiile de gaz amplasate pe terenul proprietatea sa, iar în cazul neexecutării obligaţiei, să fie
autorizat să desfiinţeze construcţia, pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea de fapt, reclamantul a arătat că  a devenit proprietarul terenului din Galaţi,
………….., în suprafaţă de 138,77 mp, în baza contractului de donaţie autentificat sub nr.
……./1994 la Notariatul de Stat Judeţean Galaţi, în timp ce pârâţii au obţinut avizele necesare
amplasării unei reţele cu alimentare de gaz pentru imobilele proprietatea lor, pe aleea comună,
în exteriorul proprietăţii lui. A invocat că la acel moment a fost de acord ca lucrarea să se facă
pe terenul proprietatea sa doar pentru urgentarea lucrării, pentru că era pământul îngheţat,
fiind luna noiembrie, însă a condiţionat acest acord de mutarea ulterioară a ţevilor. A
menţionat că în anul 2011 a solicitat sprijinul GDF Suez pentru mutarea ţevii de gaze dar pârâţii
nu şi-au dat acordul deşi furnizorul de gaze a confirmat faptul că instalaţia nu se află amplasată
corect. A invocat şi că i-a pus în întârziere pe cei doi vecini, în conformitate cu dispoziţiile art.
1522 NCC.

Prin sentinţa civilă nr. ……../17.02.2015, Judecătoria Galati a respins acţiunea ca neîntemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că reclamantul G A a dobândit

dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 138,77 mp şi a construcţiei de la stradă
din Galaţi în baza contractului de donaţie …../1994 la Notariatul de Stat Judeţean Galaţi, terenul
fiind identificat potrivit schiţei de la fila 16.  Pârâţii afirmă că reclamantul a ocupat abuziv o
suprafaţă de teren având o lăţime de 1,61 m în partea laterală a construcţiei, spre aleea
comună, aspect nedovedit în prezentul litigiu.

Raportul de expertiză întocmit în dosar confirmă faptul că în niciunul din cazurile celor doi
pârâţi nu s-a respectat proiectul iniţial în ceea ce priveşte amplasarea instalaţiei de gaz pe
peretele exterior al construcţiei reclamantului.

În continuare, instanţa a reţinut că, din schiţele aferente documentaţiei realizate în 1993 şi
respectiv 1997 rezultă însă că în aproprierea postului de reglare măsurare după contor, ţevile
urmau conturul clădirii proprietatea reclamantului, pentru ca abia apoi să fie amplasate pe
stâlpi, înafara proprietăţii, ca atare schiţa prezentată de d-l expert în completarea la raportul de
expertiză nu respectă schiţele iniţiale.

A mai apreciat instanţa că nu este credibilă afirmaţia reclamantului că şi-a dat acordul la
amplasarea ţevilor de gaz pe peretele său doar cu caracter temporar dată importanţa unei
astfel de investiţii, durata în timp a lucrărilor şi amploarea acestora. Mai mult, la momentul
amplasării conductelor de gaz aferente imobilului d-l C E  în 1997, reclamantul nu a avut nicio
obiecţiune din nou, fiind greu de crezut că aceste conducte au fost amplasate fără acordul
acestuia pe peretele proprietatea sa exclusivă sau că a existat din nou un acord temporar. 
S-a observat  şi faptul că reclamantul a stat în pasivitate din 1993, respectiv 1997 până în 2011,
nefiind deranjat de existenţa şi amplasamentul celor două conducte de gaz care oricum sunt
exact în imediata apropriere a propriei sale ţevi şi care nu au suferit nicio modificare în tot acest
timp.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că obligarea pârâţilor la mutarea conductelor de gaz fără a
se face dovada existenţei unui prejudiciu ca urmare a  conservării acestei stări de fapt,
reprezintă o sarcină prea costisitoare în sensul art. 621 alin. 2 NCC. Totodată, menţinerea
acestora în poziţia actuală este în concordanţă cu prevederile art. 621 NCC

coroborat cu art. 603 NCC, prerogativele dreptului de proprietate al reclamantului asupra

construcţiei sale nesuferind nicio reală încălcare. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G A, solicitând admiterea apelului şi în

rejudecarea admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Apelul este nefondat.

Potrivit susţinerilor apelantului-reclamant la acel moment acesta a fost de acord ca lucrarea să

se facă pe terenul proprietatea sa. Referitor la afirmaţia acestuia, conform căreia acordul a fost
dat doar pentru urgentarea lucrării, pentru că era pământul îngheţat, fiind luna noiembrie, însă
a condiţionat acest acord de mutarea ulterioară a ţevilor, în mod corect instanţa de fond a
înlăturat-o ca neîntemeiată.

Astfel,  caracterul  temporar al acordului este incompatibil cu importanţa unei astfel de

investiţii, durata în timp a lucrărilor şi amploarea acestora. Mai mult decât atât afirmaţia este
lipsită de veridicitate şi în contextul în care deşi  s-a convenit mutarea imediată a ţevilor, până
în 2011 reclamantul a rămas în pasivitate nefiind deranjat de existenţa şi amplasamentul celor
două conducte de gaz care oricum sunt exact în imediata apropriere a propriei sale ţevi şi care
nu au suferit nicio modificare în tot acest timp.

În consecinţă în mod corect a reţinut instanţa de fond că amplasarea ţevilor pe peretele

imobilului proprietatea apelantului-reclamant s-a făcut cu acordul acestuia.

Tribunalul a reţinut că Titlul II, Capitolul III al cărţii despre bunuri din Noul cod civil este
consacrat limitelor juridice ale dreptului de proprietate privată şi că, în concepţia noii legi
fundamentale civile, aceste limite pot fi legale, convenţionale şi judiciare.