Actiune in granituire si revendicare.

Caracterul accesoriu al capatului de cerere

privind granituirea. Calificarea caii de atac careia i era supusa hotarrea instantei
de fond, dupa valoarea bunului revendicat. Incidenta art. 2821 Cpc.
GrniuireRevendic
Categorie: Jurispruden i spee de drept civil (I)
Comentarii
0
Link

Art. 2821 alin.(1) Cod pr. civila suprima calea de atac a apelului doar n cazul acelor
hotarri date n prima instanta n cereri introduse pe cale principala, n litigii al caror
obiect are o valoare de pna la 100.000 lei, rezultnd, per a contrario, ca daca astfel
de cereri, de natura celei mai sus indicate, sunt formulate pe cale accesorie,
incidentala, pot fi cenzurate si n calea de atac a apelului, n functie desigur, de
obiectul pretentiilor si din actiunea principala.
Prorogarea legala de competenta vizeaza nu doar judecata cauzei n prima instanta,
ci si solutionarea cailor legale de atac al caror regim este dat de natura cererii
principale: hotarrea va fi supusa apelului sau recursului si temeiului de exercitare a
acestor cai de atac, n functie de obiectul cererii principale, chiar daca calea de atac
priveste numai solutionarea data n cererea accesorie, care, exercitata separat ar fi
fost supusa caii de atac si termenului de drept comun.

mpletirea, de cele mai multe ori n jurisprudenta, a petitului actiunii n granituire cu

cel al actiunii n revendicare tine de scopul aparent identic al celor doua demersuri
procesuale, anume determinarea limitelor si ntinderii proprietatilor limitrofe si
delimitarea prin semne vizibile, care corespund situatiei juridice exhibate prin titluri.

Spre deosebire nsa de actiunea n revendicare, care urmareste n principal

determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar
printr-un posibil petit subsecvent stabilirea granitei dintre proprietatile carora li se
confera ntinderea dreptului, actiunea n granituire promovata separat si
independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt
scop procesual dect cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietati.

Pornind de la aceasta distinctie ntre actiunea n granituire si actiunea n

revendicare, n literatura de specialitate s-a retinut ca atunci cnd actiunea are ca
obiect determinarea limitelor fondurilor partilor, limite care sunt incerte pentru
amndoi vecinii fara ca vreuna din parti sa solicite proprietatea unei suprafete de
teren determinate actiunea va fi de granituire. Daca se solicita proprietatea

asupra unei suprafete determinate, atunci actiunea este n revendicare. (V.Terzea

Servitutile n dreptul civil romn, editura C.H. Beck, pag. 53).

Solutia este identica si n situatia n care ambele parti indica un anumit loc pe unde
ar trebui sa fie linia separativa, dar aceste locuri indicate nu concorda, ntruct
partile nu sunt de acord asupra ntinderii proprietatilor lor (V.Terzea, op.cit. pag. 53;
P.Perju, revista Dreptul nr. 6/1991 Probleme privind actiunea n granituire,
pag.32).

Art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila

Decizia Curtii Constitutionale nr. 1/1994

Prin actiunea nregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 7737/212/2008

reclamantii C.A. si C.A.L. au solicitat n contradictoriu cu prtul U.N. granituirea prin
reconstituirea hotarului real ntre proprietatea lor si a prtului, obligarea prtului
sa le respecte dreptul de proprietate si posesie asupra unei suprafete de teren de
aproximativ 7,34 m.p. si sa demoleze constructia edificata cu ncalcarea granitei si
care a fost construita abuziv. De asemenea, au solicitat reclamantii obligarea
prtului la luarea masurilor care sa mpiedice scurgerea apelor pluviale de pe
acoperisul constructiei abuzive.

n motivarea actiunii reclamantii au aratat ca prin actul de vnzare-cumparare

autentificat sub nr. 2641/2007 au dobndit dreptul de proprietate asupra unui imobil
compus din teren n suprafata de 437 m.p. din actele de proprietate si 407 m.p. din
masuratori, precum si o constructie. Odata cu ntocmirea schitelor cadastrale au
constatat ca prtul a ncalcat granita dintre cele doua proprietati n sensul ca a
ngradit o suprafata de teren aflata n spatele casei si care era destinata accesului n
spatele casei pentru reparatii si ntretinere.

Au mai aratat reclamantii ca prtul, acaparnd granita, a edificat abuziv o anexa

lipita de spatele casei si de pe care apele pluviale se scurg la baza imobilului pe
care l degradeaza.

n drept au fost invocate dispozitiile art. 480, 584, 615 Cod civil.

Prtul a formulat ntmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, aratnd ca

proprietatile partilor sunt clar demarcate prin semne exterioare, astfel ca actiunea
reclamantilor are un caracter revendicativ.

Prtul a aratat ca a dobndit imobilul compus din teren indiviz de 400 m.p. n acte
(640 m.p. din masuratori) prin mostenire de la parintii sai decedati. n anul 1959
parintii sai au cumparat n indiviziune si n parti egale cu O.D. suprafata de 400 m.p.
prin actul autentificat sub nr. 3673/550/1959. Parintii sai au intrat n stapnirea
terenului la aceeasi data si au edificat n decurs de un an constructia casa de locuit.
Magaziile situate la limita proprietatii, pe linia de hotar si care delimiteaza
proprietatea lor de cea a reclamantilor, au fost ridicate de parintii sai la 2-3 ani dupa
edificarea casei de locuit, deci cu mai mult de 40 de ani n urma. De la edificarea
magaziilor si pna n prezent acestea au constituit n mod continuu si nentrerupt
semne exterioare a limitelor celor doua proprietati vecine, nefiind contestate de
niciunul din detinatorii anteriori ai imobilului nvecinat. A mai sustinut prtul ca
dupa decesul parintilor sai a iesit din indiviziune cu O.D. si la masuratorile
cadastrale a rezultat ca parintii sai detineau mpreuna cu unchiul sau o suprafata
mai mare dect cea consemnata n acte, respectiv suprafata de 640 m.p. n loc de
400 m.p.

Prtul a invocat ca aparare de fond exceptia de uzucapiune de 30 de ani si a

solicitat sa se respinga cererea de revendicare ntruct a dobndit dreptul de
proprietate asupra suprafetei revendicate prin jonctiunea posesiei utile exercitate
de autorii sai cu propria posesie.

A sustinut prtul ca dupa preluarea imobilului reclamantii au supranaltat cu

aproximativ 1 metru locuinta existenta, lipita de magazia lor si practicat 3 goluri de
fereastra cu vedere spre proprietatea sa, lucrari realizate fara autorizatie de
construire. n ceea ce priveste magazia, panta de scurgere a apelor pluviale este
spre interiorul proprietatii sale, reclamantii nefiind lezati n niciun fel sub acest
aspect.

Pe cale de cerere reconventionala prtul a solicitat obligarea reclamantilor la

nchiderea imediata a ferestrelor ce ncalca servitutea de vedere pe proprietatea
vecinului, sub sanctiunea unor daune cominatorii de 200 de lei pe zi de ntrziere.

Partile au administrat proba cu nscrisuri, martori, interogatoriu si expertiza tehnica

imobiliara.

Au fost depuse la dosar: contract de vnzare-cumparare autentificat sub nr.

2641/2007, act de vnzare-cumparare nr. 3673/550/1959, certificat de mostenitor
nr. 107/2005, certificat de mostenitor nr. 106/2003, adresa nr. 45689/2008, schite
cadastrale.

Prin sentinta civila nr. 23423 din 22.12.2008 a Judecatoriei Constanta s-a admis n
parte actiunea, s-a stabilit linia de hotar ca fiind segmentul de dreapta marcat ntre
punctele AB, a fost obligat prtul sa lase n deplina proprietate si posesie
reclamantilor terenul n suprafata de 6 m.p.; s-a respins capatul de cerere privind
obligarea prtului sa faca streasina corpului de cladire C7 si s-a admis n parte
cererea de obligare a prtului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin decizia civila nr. 1033/2009 a Tribunalului Constanta s-a admis recursul
prtului, s-a casat sentinta mai sus-mentionata si s-a trimis cauza spre rejudecare.

n rejudecare, cauza a fost nregistrata sub nr. 4060/212/2010.

La termenul de judecata din 2303.2010 reclamantii au largit cadrul procesual pasiv

prin introducerea n cauza a coindivizarului O.D. n calitate de prt.

Au mai fost depuse la dosar urmatoarele acte: contractul de vnzare-cumparare

autentificat sub nr. 5425/1965, contract de partaj voluntar autentificat sub nr.
4986/1996.

Prin sentinta civila nr. 14881/8.06.2010 Judecatoria Constanta a admis n parte

actiunea reclamantilor C.A. si C.A.L. n contradictoriu cu prtii U.N. si O.D. S-a
stabilit linia de hotar ntre proprietatile partilor ca fiind linia care cuprinde punctele
8,7,6,5,4 (cu lungime de 5,71 m. + 0,74 m.+ 8,84 m.+ 14,10 m.) identificata n
planul de situatie ntocmit de ing. R.A.

S-au respins ca nefondate cererile reclamantilor de revendicare a suprafetei de 6

m.p. teren si de obligare a prtilor la demolarea constructiilor anexe.

S-a respins ca nefondata si cererea reclamantilor privind obligarea prtilor sa ia

masuri pentru mpiedicarea scurgerii apelor pluviale.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, n esenta, ca reclamantii

nu justifica un drept de proprietate asupra terenului n suprafata de 6 m.p. din
spatele casei lor, acest teren fiind proprietatea prtului U.N., care l-a dobndit prin
exercitarea unei posesii utile, timp de 30 de ani, conform art. 1847 Cod civil.

n raport de aceasta situatie de fapt si de drept, instanta de fond a stabilit linia de

hotar dintre cele doua proprietati nvecinate ca fiind aliniamentul 8,7,6,5,4 conform
planului de situatie ntocmit de ing. R.A.

mpotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii C.A. si C.A.L., cererea

declarativa nefiind motivata n fapt si n drept.

Prin ncheierea din 13.12.2010, Tribunalul Constanta a calificat calea de atac ca fiind
recurs, n raport de valoarea obiectului cererii principale revendicarea terenului n
suprafata de 6 m.p., apreciind ca n speta sunt incidente dispozitiile art. 2821 Cod
pr. civila.

Calea de atac exercitata mpotriva sentintei civile nr. 14881/8.06.2010 pronuntata

de Judecatoria Constanta a fost motivata la termenul de judecata din 15.11.2010.

Prin decizia civila nr. 164/31.01.2011 Tribunalul Constanta a constatat nul recursul
reclamantilor, conform art. 306 Cod pr. civila.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor

art. 303 al. (1) si (2) Cod pr. civila recursul se motiveaza prin nsasi cererea de
recurs sau nauntrul termenului de recurs de 15 zile, termen care se socoteste de la
comunicarea hotarrii atacate.

Cum n speta hotarrea instantei de fond a fost comunicata reclamantilor la data de

2.07.2010, iar motivele de recurs au fost depuse la 15.11.2010, cu mult peste
termenul de 15 zile prevazut de lege, Tribunalul Constanta a apreciat ca, n speta,
sunt incidente dispozitiile art. 306 al.(1) Cod pr. civila si a anulat recursul.

mpotriva acestei decizii au formulat recurs C.A. si C.A.L. care au criticat-o pentru
nelegalitate conform art. 304 pct. 5 si 9 Cod pr. civila, sub aspectul calificarii gresite
a caii de atac careia i era supusa sentinta civila nr. 14881/8.06.2010 a Judecatoriei
Constanta.

Recurentii reclamanti au sustinut ca sentinta civila nr. 14881/8.06.2010 a

Judecatoriei Constanta era supusa caii de atac a apelului, avndu-se n vedere
mprejurarea ca actiunea dedusa judecatii a avut ca principal capat de cerere
granituirea proprietatilor nvecinate ale partilor, iar revendicarea si demolarea
constructiilor ridicate abuziv sunt doar o consecinta a solutiei date n cererea
principala, acestea urmnd a fi admise numai n masura n care din masuratori ar
rezulta ca prtii au ocupat o anumita suprafata din terenul apartinnd
reclamantilor.

Prin urmare, n litigiul dedus judecatii, granituirea nu este o consecinta a

revendicarii imobiliare, ci dimpotriva, stabilirea liniei de hotar ntre proprietatile
partilor poate avea drept consecinta admiterea sau respingerea actiunii n
revendicare.

Cum actiunea n granituire nu era evaluabila n bani, n speta nu erau incidente

dispozitiile art. 2821 al.(1) Cod pr. civila, astfel nct calea de atac exercitata
mpotriva hotarrii de fond este apelul iar nu recursul, cum n mod gresit a stabilit
Tribunalul Constanta.

Prin ntmpinare, intimatul U.N. a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului

declarat de reclamanti, raportat la dispozitiile art. 2821 al.(1) Cod pr. civila.
Intimatul a mai aratat ca litigiul a mai parcurs anterior un alt ciclu procesual, n care
hotarrea instantei de fond a fost de asemenea supusa exclusiv caii de atac a
recursului, Tribunalul Constanta, ca instanta de recurs, dispunnd casarea primei
sentinte, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Constanta.

Analiznd decizia recurata prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de

recurenti si exceptia inadmisibilitatii recursului n raport de dispozitiile art. 2821 al.1
Cod pr. civila, exceptie invocata de intimati prin ntmpinare, Curtea constata ca
recursul este inadmisibil si urmeaza a-l respinge ca atare pentru urmatoarele
considerente:

Pentru solutionarea exceptiei inadmisibilitatii prezentei cai de atac, invocata de

intimati, se impun a se lamuri de catre Curte doua aspecte esentiale si anume:
caracterul principal/accesoriu al celor doua capete de cerere ale actiunii
reclamantilor revendicare si granituire - si stabilirea caii de atac careia i era
supusa sentinta civila nr. 14881/8.06.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta.

n referire la prima problema supusa analizei, Curtea retine ca reclamantii au

nvestit Judecatoria Constanta cu o actiune ce a avut ca obiect revendicarea unei
suprafete de teren de aproximativ 7,34 m.p. si stabilirea liniei de granita dintre cele
doua proprietati nvecinate.

Chiar daca n petitul actiunii reclamantii au aratat ca solicita granituirea

proprietatilor partilor, motivndu-si pretentiile, acestia au aratat ca prtul U.N.
foloseste o suprafata de 7,34 m.p. din proprietatea reclamantilor, situata n spatele
casei si solicita obligarea acestuia la demolarea constructiei edificata cu ncalcarea
granitei. Reclamantii au sustinut ca potrivit actelor de vnzare-cumparare
reclamantii sunt proprietarii unei suprafete de teren de 437 m.p., iar n fapt
stapnesc de la momentul ncheierii contractului de vnzare-cumparare numai o
suprafata de teren de 407 m.p., asa cum rezulta din masuratorile realizate la
momentul ncheierii contractului de vnzare-cumparare si al documentatiei
cadastrale.

Descrierea obiectului actiunii, expusa de reclamanti ntr-o modalitate fireasca

raportat la motivarea acesteia si scopul real urmarit de acestia prin promovarea
actiunii rentregirea proprietatii lor n limiteze rezultate din actele vnzatorilor, iar
nu stabilirea liniei de hotar (stabilirea semnelor exterioare) corespunzatoare
posesiei partilor (reclamant si prt) la data ncheierii contractului de vnzarecumparare nr. 2641/14.12.2007, conduce la concluzia indubitabila ca cererea
principala este revendicare, iar granituirea este o cerere accesorie.

Solutionarea acestei ultime categorii de cereri, mpreuna cu cererea principala, este

un imperativ ce rezulta din corelatia, legatura dintre cererea principala si cererile
accesorii si incidentale avnd la baza ratiuni precum buna administrare a justitiei,
economicitatea si operativitatea ei.

Desi n doctrina solutia stabilita de art. 17 Cod pr. civila este sintetizata prin
folosirea adagiului accesorium sequitur principale, tocmai pentru ca, traditional,
principiul enuntat se refera la situatia ca regimul juridic al unui bun sau al unui
raport juridic este dependent de regimul juridic al unui alt bun/raport juridic (ex.:
situatia bunurilor principale si accesorii sau regimul juridic al nulitatii unor contracte
principale si accesorii) prevederile textului n discutie trebuie ntelese doar prin
prisma strnsei legaturi care exista ntre diferitele cereri.

Fata de cele aratate, va nsemna ca cererile accesorii sunt acele solicitari care vor
putea fi solicitate numai dupa admiterea cererii principale, care constituie o premisa
indisolubila analizei cererilor accesorii.

n speta, este fara ndoiala ca petitul cererii avnd ca obiect granituirea

proprietatilor, nteleasa ca o operatiune de determinare, prin semne exterioare, a
liniei de hotar ntre imobilele nvecinate, se afla n strnsa legatura si
interdependenta cu cererea de revendicare imobiliara, prin care se pune n discutie
nsasi existenta si ntinderea dreptului de proprietate al partilor asupra terenurilor n
litigiu.

Chiar daca petitul de stabilire a granitelor este, privit n mod singular, neevaluabil n
bani si avnd caracter de sine-statator, solutia ce urmeaza sa fie data n speta
depinde, obligatoriu, de rezolvarea adusa celuilalt capat de cerere, n revendicare,
n care se compara titlurile de proprietate invocate de parti.

Ca atare, n mod judicios Judecatoria Constanta a retinut ca este prioritar sa clarifice

cine este titularul dreptului de proprietate asupra portiunii de teren revendicata, iar,
accesoriu acestei chestiuni, sa determine semnele exterioare ale liniei de hotar
dintre imobilele partilor. n acelasi sens, invocam decizii de speta (decizia civila nr.
1518/R/25.06.2007 pronuntata de Curtea de Apel Cluj publicata n Buletinul curtilor
de apel nr. 3/2007, pag.66; decizia nr. 483/C/7.11.2007 si decizia civila nr.
119/C/1.03.2010 ale Curtii de Apel Constanta, nepublicate).

Din perspectiva actiunii ntemeiate pe dispozitiile art. 584 cod civil este irelevant
daca suprafetele efectiv detinute de proprietari respecta sau nu ntinderea titlului;
ceea ce este determinant este sa se stabileasca daca prin efectul actelor de
proprietate s-au generat raporturi de vecinatate si care este limita de demarcatie
ntre proprietatile nvecinate, n acord cu cea existenta faptic la momentul
dobndirii proprietatii de catre reclamanti. Litigiile legate de ntinderea dreptului
fiecarui proprietar presupune compararea de titluri, procedura care permite att
valorificarea actelor translative, ct si a apararilor legate de exercitiul dreptului real
cu determinarea (de aceasta data n mod subsecvent) a granitei stabilite prin
actiunea petitorie n revendicare.

Prin urmare, actiunea fondata pe dispozitiile art. 584 Cod civil nu permite
judecatorului de a trece peste probele care atesta vointa initiala a partilor sau
situatia primordiala a liniei de demarcare dintre proprietati si de a stabili o situatie
juridica noua, n sensul fixarii unui alt hotar dect acela avut n vedere de parti, cel
existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.

n speta, recurentii nu au reclamant o ncalcare a proprietatii lor si implicit o

schimbare a granitei ulterior datei de 14.12.2007 (data perfectarii contractului de
vnzare-cumparare), si nici nu au invocat mprejurarea ca la momentul ncheierii
contractului de vnzare-cumparare nr. 2641/2007 - care mentiona suprafata reala

posedata de vnzatori si limitele n raport cu vecinii -, inclusiv cu proprietatea

prtului U.N. autorii vnzatori purtau vreun litigiu cu prtul pentru revendicarea
unei portiuni de teren, calitatea procesuala activa fiind transmisa subdobnditorilor
cu titlu particular.

Dimpotriva, desi proprietatea cumparata s-a mentinut ulterior datei de 14.12.2007

n limitele n care le-a fost transmisa, reclamantii au sustinut ca prtul ocupa o
parte din terenul lor, astfel cum rezulta din actele transmitatorilor lor, motiv pentru
care au revendicat aceasta suprafata de teren si subsecvent stabilirea liniei de hotar
n raport de proprietatea lor rentregita.

mpletirea, de cele mai multe ori n jurisprudenta, a petitului actiunii n granituire cu

cel al actiunii n revendicare tine de scopul aparent identic al celor doua demersuri
procesuale, anume determinarea limitelor si ntinderii proprietatilor limitrofe si
delimitarea prin semne vizibile, care corespund situatiei juridice exhibate prin titluri.

Spre deosebire nsa de actiunea n revendicare, care urmareste n principal

determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar
printr-un posibil petit subsecvent stabilirea granitei dintre proprietatile carora li se
confera ntinderea dreptului, actiunea n granituire promovata separat si
independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt
scop procesual dect cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietati.

Pornind de la aceasta distinctie ntre actiunea n granituire si actiunea n

revendicare, n literatura de specialitate s-a retinut ca atunci cnd actiunea are ca
obiect determinarea limitelor fondurilor partilor, limite care sunt incerte pentru
amndoi vecinii fara ca vreuna din parti sa solicite proprietatea unei suprafete de
teren determinate actiunea va fi de granituire. Daca se solicita proprietatea
asupra unei suprafete determinate, atunci actiunea este n revendicare. (V.Terzea
Servitutile n dreptul civil romn, editura C.H. Beck, pag. 53).

Solutia este identica si n situatia n care ambele parti indica un anumit loc pe unde
ar trebui sa fie linia separativa, dar aceste locuri indicate nu concorda, ntruct
partile nu sunt de acord asupra ntinderii proprietatilor lor (V.Terzea, op.cit. pag. 53;
P.Perju, revista Dreptul nr. 6/1991 Probleme privind actiunea n granituire,
pag.32).

Prin urmare, promovnd o actiune n stabilirea liniei de hotar atunci cnd exista
semne exterioare ntre proprietati, semne ce nu au fost modificate dupa data
dobndirii proprietatii de catre reclamant titularul dreptului nu poate pretinde

dect determinarea hotarului initial existent ntre fondurile limitrofe, iar nu si

stabilirea unei alte granite dect cea trasata anterior.

Ca expresie a acestei abordari, s-a conchis n literatura de specialitate ca actiunea

n granituire are caracter declarativ iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care se
pretinde titularul unui drept de proprietate asupra suprafetei n litigiu are
posibilitatea promovarii unei actiuni n revendicare, deoarece doar aceasta din urma
are rolul de a statua n chip irevocabil asupra ntinderii si limitelor corecte ale
loturilor nvecinate.

Pe cale de consecinta, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietatile limitrofe

n actiunea n granituire are ca premisa verificarea identitatii hotarului actual
(determinat prin semne exterioare, n masura n care exista) cu cel primordial,
existent la data perfectarii contractului de vnzare-cumparare al reclamantilor, si nu
are ca finalitate dect restabilirea, daca este cazul, a situatiei de fapt existente la
data generarii situatiei de vecinatate dintre reclamanti si prti.

Privita din aceasta perspectiva, solutia Tribunalului Constanta de calificare a caii de

atac exercitata mpotriva sentintei civile nr. 14881/8.06.2010 a Judecatoriei
Constanta n functie de capatul de cerere principal actiune n revendicare si nu
de granituire cerere accesorie se retine a fi judicioasa.

Ramne n discutie doar calificarea caii de atac n ceea ce priveste petitul de

stabilire a liniei de hotar dintre proprietati, solutionat prin sentinta civila nr.
14881/2010 a Judecatoriei Constanta.

Calificnd ca recurs calea de atac mpotriva sentintei, tribunalul a facut o corecta

aplicare a dispozitiilor art. 2821 al.(1), art. 17, art. 2 pct. 2 si art. 3 Cod pr. civila, n
raport de valoarea obiectului cererii principale terenul revendicat, n suprafata de
7,34 m.p., cu o valoare de 3.300 lei.

Art. 2821 al.(1) Cod pr. civila suprima calea de atac a apelului doar n cazul acelor
hotarri date n prima instanta n cereri introduse pe cale principala, n litigii al caror
obiect are o valoare de pna la 100.000 lei, rezultnd, per a contrario, ca daca astfel
de cereri, de natura celei mai sus indicate, sunt formulate pe cale accesorie,
incidentala, pot fi cenzurate si n calea de atac a apelului, n functie desigur, de
obiectul pretentiilor si din actiunea principala.

Prorogarea legala de competenta vizeaz nu doar judecata cauzei n prima instanta,

ci si solutionarea cailor legale de atac al caror regim este dat de natura cererii
principale: hotarrea va fi supusa apelului sau recursului si temeiului de exercitare a
acestor cai de atac, n functie de obiectul cererii principale, chiar daca calea de atac
priveste numai solutionarea data n cererea accesorie, care, exercitata separat ar fi
fost supusa caii de atac si termenului de drept comun.

Actiunea n revendicare promovata de reclamanti este evident una al carei obiect

este evaluabil n bani, terenul aflat n litigiu, pretins ocupat de prti, n suprafata
de 7,34 m.p. avnd o valoare de 3.300 lei, evident mai mica dect limita stabilita de
art. 2821 Cod pr. civila, situatie n care hotarrea Judecatoriei Constanta ramne
supusa exclusiv caii de atac a recursului, cale de atac ce intra n competenta
Tribunalului Constanta.

Instituirea unei singure cai de atac - cea a recursului n cazul hotarrilor

judecatoresti pronuntate n litigii al caror obiect au o valoare mai mica de 100.000
lei, nu constituie o modalitate de ngradire a dreptului de liber acces la justitie.

Prin decizia nr. 1/1994, Curtea Constitutionala a statuat ca liberul acces la justitie
presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se nfaptuieste actul de
justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile
de desfasurare a proceselor n fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din
dispozitiile art. 125 al.(3) potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt
stabilite prin lege. Pentru situatii deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale
de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel
nct liberul acces la justitie sa nu fie afectat.

Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea lor dect ntr-un cadru
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, ntre care si stabilirea
unei singure cai de atac, cea a recursului n cazul anumitor litigii, esential fiind ca
partea interesata sa aiba posibilitatea recurgerii la un recurs efectiv n sensul art.
13 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Notiunea de recurs efectiv reprezinta o cale procedurala prevazuta de legea

interna efectiva n drept (efectivitate analizata n cauza Sabou si Prcalabu
mpotriva Romniei) si n practica si care ar putea conduce la un remediu adecvat
pentru orice ncalcare constatata (cauza Parohia Greco-Catolica Sfntul Vasile
Polona mpotriva Romniei) fara a se garanta revizuirea unui proces.

Se retine ca recursul cale de atac reglementata de art. 299 Cod pr. civila
raspunde exigentelor art. 13 din CEDO, n sensul ca reprezinta un recurs efectiv,
n care instanta de judecata n masura n care este sesizata n termenul legal cu o
cerere motivata n fapt si n drept, conform motivelor prevazute de art. 304 pct. 1-9
Cod pr. civila analizeaza legalitatea hotarrii atacate si poate pronunta o solutie pe
fondul plngerii.

n lumina jurisprudentei C.E.D.O. se constata ca dreptul la un proces echitabil nu

garanteaza, sub nicio forma, exercitiul a doua cai de atac si, cu att mai putin un
rezultat favorabil pentru reclamant.

Conform dispozitiilor art. 299 al.(1) Cod pr. civila sunt supuse recursului hotarrile
date fara drept de apel, cele date n apel, precum si, n conditiile prevazute de lege,
hotarrile altor organe cu activitate jurisdictionala.

Considernd inadmisibilitatea drept folosirea unui mijloc procedural de catre o

persoana careia legea nu i confera ndreptatirea sau pe care legea nu l accepta si
constatnd ca reclamantii au formulat recurs mpotriva unei decizii irevocabile,
pronuntata de Tribunalul Constanta n recurs, Curtea va admite exceptia
inadmisibilitatii prezentei cai de atac si va respinge recursul reclamantilor ca
inadmisibil.

De altfel, se retine ca actiunea reclamantilor a mai parcurs un ciclu procesual, iar

sentinta civila nr. 23423/2008 a Judecatoriei Constanta care a finalizat primul ciclu
procesual a fost supusa recursului la Tribunalul Constanta. La acel moment,
reclamantii C.A. si C.A.L. au avut calitatea de intimati n recurs si nu au pus
niciodata n discutie problema calificarii caii de atac exercitata mpotriva sentintei
civile nr. 23423/2008 a Judecatoriei Constanta.

Detalii: http://legeaz.net/spete-civil/actiune-in-granituire-si-revendicare-248-2011

2264 rezultate
list rezultate
Supliment nr. 1/2011 Revista Buletinul Curilor de ApelDrept Civil

Aciune n grniuire. Difereniere fa de aciunea n revendicare

art. 584 C.civ.

Aciunea n grniuire, astfel cum este succint definit de art. 584 C.civ.,
este o aciune real-imobiliar, petitorie i imprescriptibil avnd ca scop
delimitarea proprietilor nvecinate, ea neimpunnd reclamantului sa-i
dovedeasc dreptul su de proprietate cu privire la poriunile de teren
asupra crora cere a se stabili hotarul.
Cu alte cuvinte, cel ce solicit grniuirea trebuie s-i justifice
proprietatea numai prin prezumia legal de posesiune, iarn aceste
condiii, grniuirea, respectiv determinarea prin semne exterioare a
limitelor dintre doua proprieti vecine, chiar stabilit prin hotrre
judectoreasc, nu constituie lucru judecat pentru poriunile de teren cu
privire la care s-a constatat o mprejmuire i o contestaie.
Dac ns, cu ocazia grniuirii reclamantul pretinde o parte determinat
din terenul limitrof, susinnd c vecinul ar deine-o fr drept,
grniuirea implic o revendicare, iar reclamantul trebuie s-i
dovedeasc dreptul su.
Secia civil i pentru cauze cu minori i de familie, Decizia nr. 96 din 9 februarie
2011

Prin decizia civil nr. 96/09.02.2011, Curtea de Apel Ploieti - Secia civil i pentru
cauze cu minori i de familie a respins recursul formulat de pri mpotriva deciziei
civile nr. 443 pronunat la 17 noiembrie 2010 de Tribunalul Dmbovia, ca
nefondat.
Pentru a pronuna aceast decizie, Curtea de Apel a reinut printre altele c n ceea
ce privete motivul de recurs referitor la incidena dispoziiilor art. 304 pct. 7
C.proc.civ., n sensul c hotrrea atacat ar cuprinde motive contradictorii, ct
vreme, pe de o parte, se susine c aciunea n grniuire nu a avut caracter
de revendicare, iar pe de alt parte, se analizeaz ntinderea drepturilor de
proprietate ale prilor, s-a constatat c instana de fond a menionat, n mod
expres, c a analizat conturul terenurilor prilor n latura comun litigioas, i nu
proprietile n sine, n acelai fel rspunznd i Tribunalul Dmbovia cu ocazia
analizrii cererii de apel a prilor-reclamani.
Sub acest aspect, Curtea de Apel a reinut c aciunea n grniuire, astfel cum este
succint definit de art. 584 C.civ., este o aciunereal-imobiliar, petitorie i
imprescriptibil avnd ca scop delimitarea proprietilor nvecinate, ea neimpunnd
reclamantului sa-i dovedeasc dreptul su de proprietate cu privire la poriunile de
teren asupra crora cere a se stabili hotarul.
Cu alte cuvinte, cel ce solicit grniuirea trebuie s-i justifice proprietatea numai
prin prezumia legal de posesiune, iar n aceste condiii, grniuirea, respectiv

determinarea prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprieti vecine, chiar
stabilit prin hotrre judectoreasc, nu constituie lucru judecat pentru poriunile
de teren cu privire la care s-a constatat o mprejmuire i o contestaie.
Dac ns, cu ocazia grniuirii reclamantul pretinde o parte determinat din terenul
limitrof, susinnd c vecinul ar deine-o fr drept, grniuirea implic
o revendicare, iar reclamantul trebuie s-i dovedeasc dreptul su.
Or, n spea de fa, reclamanii nu au pretins dect stabilirea liniei de hotar,
conform aliniamentului gardului ce a existat anterior, i nicidecum nu au pretins
stabilirea liniei de hotar pe un alt aliniament, ctre proprietatea prilor.
Raportat la cele de mai sus, n mod corect Tribunalul Dmbovia a constatat c
instana de fond a procedat la stabilirea hotarului real i trasarea acestuia n funcie
de semnele de hotar stabilite prin aflarea celor mai vechi semne de hotar, dup
examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea prilor, administrarea probei cu
martori i a celei cu expertiz n specialitatea topografie.
De altfel, prin aciunea n grniuire se urmrete reconstituirea hotarului real dintre
dou fonduri, fiecare parte avnd rolul de reclamant i prt, ceea ce le pune pe
acelai plan n ceea ce privete sarcina probei, astfel nct, se constat c nu au
fost ignorate dispoziiile art. 1169 Cod civil, potrivit crora cel ce face o propunere
naintea judecii trebuie s o dovedeasc.
Instanele anterioare au avut n vedere i actele de proprietate prezentate de prii
recureni, inclusiv Planul de situaie i amplasament aferent autorizaiei de
construcie, dar au stabilit c acesta evideniaz doar c imobilul proprietatea fam.
M. trebuia amplasat la 0,50 m de hotar, fr a se putea ti dac aceast distan a
i fost respectat cu ocazia ridicrii construciei, astfel c, nu au fost aplicate nmod
eronat dispoziiile art. 1169 C.civ., motiv pentru care, nu sunt incidente n cauz nici
dispoziiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Analizarea hotrrii de partaj a reclamanilor i raportului de expertiz ntocmit de
expert A, ce face parte integrant din decizia civil nr. 2063/16.11.2000 a
Tribunalului Dmbovia, precum i a suprafeelor nscrise n titlurile de proprietate
ale prilor i calculul ( greit nopinia recurenilor) celor ce ar fi deinute n plus, nu
s-au fcut din perspectiva comparrii titlurilor de proprietate specifice
aciunii nrevendicare, ci pentru verificarea aliniamentului liniei de hotar a celor
dou proprieti nvecinate, nefiind relevant, deci, dac nscrisurile de care s-au
folosit prile ar fi avut caracter declarativ sau constitutiv de proprietate.
Ca atare, nu sunt incidente nici dispoziiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., ct vreme
instanele anterioare nu au analizat cererea dedus judecii, de grniuire a
proprietii prilor, ca fiind o aciune n revendicare, ci chiar au stabilit, n mod
expres, c delimitarea liniei de hotar s-a fcut innd cont de posesia exercitat, de
existena semnelor exterioare care delimitau aliniamentul vechiului gard, iar analiza
titlurilor de proprietate ale prilor n cadrul administrrii probei cu nscrisuri, s-a
fcut n cadrul aciunii complexe de interpretare a probatoriilor administrate, i
nicidecum n vederea comparrii acestora sub aspectul existenei titlurilor de
proprietate.

Ct vreme argumentele instanei nu au vizat ntinderea dreptului de proprietate al

prilor, ci au fost expuse tocmai pentru a ntri dovada exerciiului posesiei,
caracteristic aciunii n grniuire, nu se poate constata c s-a interpretat greit
actul juridic dedus judecii sau c s-a fcut o greit aplicare a principiului in dubio
pro reo.
(Judector Mioara Iolanda Grecu)

n materia revendicrii, titlurile translative sau declarative

de proprietate nu sunt probe absolute, ci simple fapte
generatoare de prezumii.
n ceea ce privete celelalte critici formulate de prt
prin motivele de recurs, critici care vizeaz n exclusivitate
modul n care au fost apreciate probele
administrate n cauz, mai precis expertiza G. i expertiza
efectuat de expert D.S., Curtea a constatat c acestea nu
pot forma obiect de analiz n recurs ntruct, potrivit
dispoziiilor art. 304 C.proc.civ., modificarea sau casarea
unei hotrri se poate cere numai pentru motivele de
nelegalitate reglementate la punctele 1 - 9 ale textului
legal menionat, or, aprecierea probelor este un aspect de
netemeinicie a hotrrii atacate ce nu mai poate fi
analizat n recurs dup abrogarea dispoziiilor art.
304 punctul 11 C.proc.civ.
Contrar motivrii instanei de apel, cererea de revendicare a
reclamanilor pentru suprafaa de 134,2 mp., nu a fost
cercetat n fond. Din raportul de expertiz ntocmit de exp. ing.
M.V. rezult c suprafaa nr. top. 2257/2/2, planimetrat este mai
mare cu 134,2 mp. fa de suprafaa nscris n C.F. Aceast
suprafa este una scriptic care nu se regsete n teren, iar
obligarea prilor la predarea unei suprafee scriptice,
neidentificat n teren, poate fi asimilat unei necercetri n fond a
cauzei.
Dac se are n vedere mejdia stabilit, suprafaa de teren ce ar
trebui cedat reclamanilor ar fi de 137,4 mp.

De asemenea, nu s-a cercetat n fond cererea reclamanilor de

drmare a gardului din curtea acestora, iar trimiterea pe care o
face instana de apel la expertizele din cauz, nu poate nlocui
dispozitivul unei hotrri judectoreti care trebuie s conin cu
claritate obligaiile impuse prilor. Gardul existent care aa cum
rezult din expertiz i din completri este amplasat de la strad,
pn la captul grdinii. Or, instana a dispus drmarea gardului
din curtea reclamanilor fr a se identifica acest gard, concomitent
cu determinarea curii reclamanilor.
n legtur cu solicitarea subsidiar din recurs, prii arat c
instana de apel a fcut o aplicare greit a dispoziiilor art. 584
C.civ., confirmnd soluia instanei de fond.
Este de necontestat c prile au cumprat o suprafa egal de
teren ns nainte de ncheierea actelor autentice, prile au
ncheiat cu deintorii terenului, actul sub semntur privat din
22.12.1998 prin care se arat c suprafaa cumprat este de 2.310
mp., dintre vecinii I.P., B.V., P., T. i digul Iza. Aceast suprafa este
preluat din expertiza efectuat anterior de expert B.V. Expertul
M.V. a sczut suprafaa digului i a apreciat suprafaa efectiv
cumprat la 2.226 mp. care nu a fost contestat de pri. Raportat
la aceast suprafa, reclamanii folosesc 1.125 mp. (cu 12 mp. mai
mult), iar pri folosesc o suprafa de 1.101 mp. (cu 12 mp. mai
puin).
La ntocmirea schiei de dezmembrare nr. 1813/1999 care a stat la
baza ncheierii actelor autentice nu s-a avut n vedere suprafaa
efectiv din teren, ci suprafaa scriptic din C.F., ajungndu-se la
cumprarea prin act autentic a unei suprafee de 2524,8 mp., mai
mult dect suprafaa faptic, cu 298,8 mp. Aceast greeal a
schiei de dezmembrare recunoscut de reclamani nu poate
fundamenta numai dreptul de proprietate al reclamanilor, iar ea s
fie imputat numai prilor.
Este evident c ambele pri au ignorat aceast schi de
dezmembrare i pentru c nu au cunoscut greelile din schi
raportat la suprafaa faptic folosit. Sub acest aspect, aprecierile
instanei de apel sunt greite, chiar prtinitoare prin maniera de
interpretare.
Martorii audiai n cauz confirm existena nelegerii ntre pri
privind folosina terenului, iar delimitarea terenurilor a fost
exprimat de acea sfoar ce delimita suprafeele, fr ca reclamani

s aib obieciuni inclusiv la ridicarea gardului din spatele

construciilor.
Cminul pentru ap, pentru ambele pri, are un perete de beton pe
mijloc, pe linia acestui perete trecnd gardul, aa cum reiese din
procesul-verbal ncheiat la faa locului.
n drept, prii i ntemeiaz recursul pe dispoziiile art. 304 pct. 7
i pct. 9 C.proc.civ.