Universitatea,, Spiru Haret’’

Facultatea de Stiinte Juridice si Stiinte Administrative,Bucuresti

Forma de invatamant: IFR
Dreptul asigurarilor

Contractul de asigurare

Neagu Anisoara
Grupa 404- IFR-Anul IV

1
BUCURESTI 2024
 I. Considerații introductive

Oamenii de știință nu au avut posibilitatea să stabilească cu exactitate

perioadele istorice ale apariției asigurărilor, începuturile acestora pierzându-se în
negura vremilor.

În evoluția asigurărilor și reasigurărilor un rol important l-au avut negustorii

italieni din orașele-state ale Italiei de Nord de la începutul mileniului nostru, iar
activitatea acestora a fost preluată între timp și de Țările de Jos și de Marea
Britanie.

Cel mai vechi contract de asigurare care s-a păstrat, datează din anul 1347,
în Genova, iar prima companie de asigurări datează din anul 1424, tot la Genova.
Evoluția asigurărilor este foarte strâns legată de extinderea pe mări a
transporturilor și cu deosebire a asigurărilor maritime, care au influențat toate
celelalte asigurări. Factorii sociali și factorii economici au fost factorii determinanți
care au condus la apariția asigurărilor.

Printre factorii sociali se pot enumera accentuarea procesului de urbanizare,

concentrarea populației în orașe și apariția noilor locuințe care au încurajat apariția
fenomenelor producătoare de pagube, iar în sfera factorilor economici putem
aminti schimbarea condițiilor economice generale, trecerea de la o economie
exclusiv agricolă la una diversificată, care , totodată au dus și la creșterea cauzelor
generatoare de pagube. În plan internațional, de la începutul secolului al XVIII-lea
și până în secolul al XIX-lea s-au practicat puține forme de asigurări, însă deosebit
de importante pentru ceea ce urma, respectiv o dezvoltare foarte mare în plan
economic și social, ceea ce a dus la necesitatea asigurării diferitelor bunuri mobile
sau imobile.

Prin contractul de asigurare, asiguratorul se obligă să plătească o primă

asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească
asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în
continuare indemnizaţie, în limitele şi termenele cuvenite1.

1
Conform art.9 al Legii 136/1995, din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România;

2
BUCURESTI 2024
 II. Caractere juridice

Contractul de asigurare are următoarele caractere juridice :

1. contract consensual
Este necesară forma scrisă ad probationem, deci contractul este valabil
încheiat prin simplul acord de voinţă2.

Lipsa formei atrage imposibilitatea dovedirii lui cu martori, chiar dacă există
un început de dovadă scrisă (art.10, alin.1).

2. contract sinalagmatic
Părţile contractante au următoarele obligaţii reciproce: asiguratul să
plătească prima, iar asiguratul să sporte riscul şi să plătească indemnizaţia.

3. contract de adeziune

Contratul de asigurare este redactat de regulă de societatea comercială de

asigurare, asiguratul putând doar adera la el prin acceptarea clauzelor.

Libertatea contractuală se rezumă la:

- a avea dreptul de a te asigura sau nu;

- a alege societatea de asigurare.

4. contract cu executare succesivă

Asiguratului îi revine obligaţia să plătească primele, iar asiguratorului să-l

protejeze contra riscului plata indemnizaţiei.

5. contract aleatoriu

La încheierea contractului nu se cunoaşte întinderea obligaţiilor, efectele acestuia

depinzând de un eveniment viitor şi incert.

2
Art.10 al Legii 136/1995 solicită forma scrisă ;

3
BUCURESTI 2024
 III.Condiţiile de valabilitate ale contractului

Persoanele juridice (soicietăţile de asigurări) au capacitatea de a încheia

contracte de asigurări direct, prin conducători sau indirect, prin reprezentanţi.

Asiguratul trebuie să aibă capacitatea de a contracta. Capaciatea juridică

restrânsă a persoanei fizice de a încheia acte juridice se dobândeşte la vârsta de 14
ani şi încetează la vârsta de 18 ani când devine majoră şi are capacitate deplină de
exerciţiu.

Consimţământul şi cauza sunt guvernate de regulile de drept comun.

Obiectul contractului de asigurare îl formează prestaţiile pe care părţile şi le

datorează: plata primei şi suportarea riscului prin plata indemnizaţiei.

Forma contractului este, conform art.10 din Legea 136/1995, cea scrisă.

IV. Încheierea contractului

Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la

întrebările formulate de asigurator cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la
risc3.

Declaraţia de asigurare se completează anterior încheierii contractului în

cazul: asigurărilor de persoane (uneori al celor de bunuri) şi al asigurărilor externe.
În cazul celorlalte tipuri de asigurare cererea de asigurare se redactează odată cu
încheierea actului.

Rolul cererii sau declaraţiei de asigurare este acela de a evalua riscul. De

aceea, conform alin.2 al art.13 al Legii nr. 136/1995, asiguratului îi revine obligaţia
ca şi în timpul derulării contractului să comunice asiguratorului modificările
esenţiale cu privire la risc.

Evaluarea nivelului de risc se face prin coroborarea informaţiilor din

declaraţia de asigurare cu cele obţinute după inspecţia de risc efectuată de
asigurator.

3
Conform art.13 al Legii 136/1995, din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România;

4
BUCURESTI 2024
 Prin evaluare de risc se vor stabili: nivelul de risc şi limitele între care se
situează acesta, coeficienţii în baza cărora se calcuează prima şi măsurile pe care
trebuie să le ia asigurătorul pentru diminuarea riscurilor.
 Riscul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi
asigurabil:

a) să fie determinat cu precizie în contract 4.

Deşi asiguratului îi revine obligaţia de a declara toate împrejurările legate de

risc şi eventual modificările acestora, legea nu prevede nici o sancţiune. Se
apreciază totuşi că asiguratorul are posibilitatea:

- să denunţe contractul înainte de producerea cazului asigurat sau cu

acordul asiguratorului să procedeze la modificarea lui;
- să refuze plata indemnizaţiei în caz de producerea cazului asigurat, dacă
dovedeşte că în condiţiile reale nu ar fi încheiat contractul. Poate fi
obligat, conform art.21 al legii, la plata primelor încasate.

b) riscul trebuie să fie un eveniment viitor, probabil, dar incert.

Contractul se consideră reziliat de drept conf. art.14: riscul s-a produs sau a
devenit imposibilă producerea lui înainte de "începerea obligaţiei". Asiguratorul nu
suportă riscurile înainte de plata cel puţin a primei rate de primă, formula întâlnită
în contracte fiind : "nu există risc fără plata anticipată a primei".
c) producerea riscului nu trebuie să depindă de intenţia asiguratului sau a altei
persoane.

În consecinţă, asiguratorul nu datorează indemnizaţia atunci când dovedeşte

că evenimentul a fost produs cu intenţie de către asigurat sau beneficiar, ori de alte
persoane prevăzute în art.20 al Legii 136/1995.
Faptele culpabile ale asiguratului sau a persoanelor prevăzute în contract
nu-l îndreptăţesc pe asigurator să refuze plata indemnizaţiei.

Contractul este încheiat în momentul realizării acordului de voinţă. Forma

scrisă, după cum s-a menţionat, este necesară ad probationem.

4
Conform art.10 al Legii 136/1995, din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România

5
BUCURESTI 2024
 Înscrisul pe care părţile îl întocmesc se numeşte:

- poliţă de asigurare (la asigurările de persoane);

- contract de asigurare (în cazul bunurilor).

V. Principii pe care se bazează încheierea şi derularea contractului

1. Interesul asigurabil

Asiguratul are întotdeauna o relaţie particulară în legătură cu obiectul

asigurat, aceasta fiind vitală: proprietatea sau răspunderea.

Diferenţa între obiectul asigurării şi obiectul contractului de asigurare este

următoarea: dacă obiectul asigurării îl reprezintă ceea ce s-a asigurat (bun,
proprietate etc.), obiectul contractului îl reprezintă prestaţiile la care părţile se
obligă.

Interesul asigurabil ca principiu al încheierii contractului a fost definit în

1883 în cazul Castellain vs. Preston când s-a răspuns la întrebarea dacă într-o
poliţă de incediu se asigură materialele de construcţie sau interesul asiguratului.

Interesul asigurabil a fost definit ca dreptul legal de a asigura ceea ce rezultă

dintr-o relaţie financiară, acceptată de lege, între asigurat şi obiectul asigurării.

Interesul asigurabil se prezintă diferit, în funcţie de tipul asigurării:

-valoarea prejudiciului la asigurarea de bunuri;

-protejarea patrimoniului asiguratului, în cazul asigurării de răspundere
civilă;
-măsură de protecţie şi economisire în cazul asigurării de viaţă.

2.Principiul maximei bunei credinţe

Majoritatea contractelor comerciale presupun o poziţie de egalitate a

părţilor. Din modul de încheiere a contractului de adeziune, rezultă că asiguratul
este pe o poziţie nefavorabilă putând doar accepta condiţiile generale şi tipul
contractului.

6
BUCURESTI 2024
 Cu toate acestea şi asiguratorul este dezavantajat, neputând cunoaşte şi
analiza toate aspectele legate de capacitatea de plată, riscul asigurat etc.

Principiul maximei bune credinţe (Uberrimae fidei sau Utmost good faith)
presupune datoria asiguratului de a informa voluntar, precis şi complet asupra
tuturor faptelor materiale privind riscul asigurat, chiar dacă asiguratorul întreabă
sau nu.

Astfel de împrejurări sunt: fapte care dovedesc că riscul propus este mai
mare datorită unor factori individuali, fapte ce ar determina o pierdere mai mare
decât cea estimată sau respingerea asigurărilor similare de către alţi asiguraţi.

3.Principiul cauzei proxime

Cauza proximă este cauza efectivă care declanşează un flux de evenimente

care determină o pierdere, nefiind nici prima, nici ultima, ci aceea dominantă.
Atunci când evenimentul produs se datorează unei cauze proxime ce nu a
fost prevăzută printre riscuri, asiguratorului nu-i revine nici o obligaţie5.

4.Principiul despăgubirii

Conform acestui principiu, asiguratul este repus în situaţia financiară pe care

a avut-o înainte de producerea pierderii.

5. Principiul subrogării:

Asiguratorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului

asigurării, contra celor răspunzători de producerea pagubei în limita despăgubirii
plătite.

Prin subrogare, asiguratorul exercită acţiunea în nume propriu, cu toate

avantajele ce decurg din aceasta.

Ex.: 1918 Leyland Shipping pierdea nava ca urmare a scufundării. Instanţa a stabilit că nava a fost
5

scufundată în timpul unei furtuni după ce fusese anteriort avariată de o torpilă ;

7
BUCURESTI 2024
VI. Efectele contractului de asigurare

Drepturile şi obligaţiile asiguratului

1. Până la producerea evenimentului asigurat:

a. Drepturile asiguratului sunt:

- dreptul de a încheia asigurări suplimentare (de ex. în asigurarea de
bunuri şi de răspundere)

- dreptul de răscumpărare (la asigurările de viaţă cu rezerve de primă)

- dreptul de a modifica contractul (în unele cazuri - de ex. înlocuirea

beneficiarului în asigurările de viaţă).

b. Obligaţiile asiguratului:

Principala obligaţie a asiguratului este de plata a primei de asigurare.

Cuantumul primei de asigurare depinde de cota primă tarifară şi de mărimea

sumei asigurate. Suma asigurată este valoarea pentru care asiguratorul îşi asumă
obligaţia de a suporta riscul. Rezultă obligaţia de a informa asiguratorul despre
modificările circumstanţelor care agravează riscul şi obligaţia de întreţinere a
bunurilor. Suma asigurată este stabilită prin convenţie, iar în cazul asigurării de
răspundere civilă obligatorie prin hotărâre a Guvernului.
Supraasigurarea nu este permisă, deoarece poate tenta asiguratul să
contribuie la producerea cazului asigurat, subasigurarea fiind însă permisă.

În cazul asigurării de persoane, neexistând posibilitatea de evaluare,

noţiunile de subasigurare şi supraasigurare sunt inaplicabile.

Categoriile de prime sunt:

1. Prima pură6 ce are rolul de a constitui fondul de asigurare. Ea se

calculează înmulţind frecvenţa sinistrelor cu costul lor mediu.

6
Prima pură mai este denumită şi primă de risc sau primă tehnică ;

8
BUCURESTI 2024
 2. Prima netă este egală cu prima pură la care se adaugă cheltuielile necesare
pentru încheierea şi gestionarea contractelor de asigurare plus profitul
asiguratorului.

3. Prima totală este cea plătită de asigurat şi constă în adunarea la prima netă
a cheltuielilor accesorii şi a taxelor şi impozitelor legale.

Prima se plăteşte la scadenţă organelor de încasare, la casierie sau prin

virament. Dacă se produce cazul asigurat şi nu s-a plătit prima la zi, nu se pot
ridica pretenţii de către asigurat.
Prima de asigurare este guvernată de următoarele reguli:

a) Prima se plăteşte la termenele stabilite în contract. În caz de neplată la

scadenţă a unei rate, asiguratul are dreptul să o plătească în cadrul termenului de
păsuire.

Dacă în contract nu e prevăzut un astfel de termen, contractul se reziliază în

cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în
termenul prevăzut în contract 7.

b) Plata primelor este portabilă, făcându-se deci, la sediul asiguratorului sau

al împuterniciţilor, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract8.

c) Conform art.16 al Legii 136/1995, dovada plăţii primelor revine

asiguratului, înscrisul fiind contractul sau poliţa, chitanţa, dispoziţia de plată sau alt
document probator al plăţii .

Legea prevede şi posibilitatea ca asiguratorul să compenseze primele ce i se

mai datorează până la sfârşitul anului de asigurare cu indemnizaţia cuvenită
asiguratului sau terţului beneficiar.

2. După producerea evenimentului asigurat, principalul drept al asiguratului este

încasarea indemnizaţiei.

7
Conform art.17 al Legii 136/1995, din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România;
8
Acest lucru este reglementat în art.15 al Legii 136/1995, din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile în
România;

9
BUCURESTI 2024
 Obligaţiile sunt:
- combaterea elementelor ce ar agrava paguba;
- avizarea asiguratorului în termenele prevăzute de condiţiile de asigurare;
- furnizarea de acte şi date referitoare la evenimentul asigurat.

Drepturile şi obligaţiile asiguratorului

Până la producerea evenimentului asigurat drepturile asigurătorului sunt: de

a verifica existenţa bunului şi a modului de întreţinere şi de a aplica sancţiunile
legale atunci când asiguratul a încălcat obligaţiile privind întreţinerea şi paza
bunului, iar obligaţiile: de a elibera la cerere duplicatul documentului de asigurare
sau a unui certificat de confirmare a asigurării.
După producerea evenimentului asigurat principala obligaţie este de plată a
indemnizaţiei de asigurare. Aceasta a fost definită ca suma de bani pe care
asiguratorul o plăteşte asiguratului la producerea cazului asigurat.

La asigurările de daune, indemnizaţia este numită despăgubire şi se plăteşte

în limita sumei de asigurare până la concurenţa cu valoarea daunei şi nu poate
depăşi valoarea bunului de la momentul producerii cazului asigurat La asigurările
de persoane indemnizaţia este numită sumă asigurată şi deoarece nu are caracter de
despăgubire se plăteşte fie suma asigurată, fie un procent proporţional cu gradul de
invaliditate9.

În caz de moarte sau invaliditate permanentă totală se plăteşte întreaga sumă

asigurată. Dacă evenimentul se realizează parţial, în sensul producerii unei
invalidităţi, calculul nu depinde şi nu se face în funcţie de cuantificarea daunei
(care nu există), ci în funcţie de gradul invalidităţii.

La asigurările de daune, respectiv asigurarea de bunuri şi cea de răspundere

civilă, se pune problema nivelului despăgubirii, deci a raportului dintre daună şi
despăgubire. Modul în care se face această apreciere poartă numele de sistem de
acoperire în asigurare.

9
Acest lucru este reglementat în art.27 și art. 41 din Legii 136/1995, din 29/12/1995 privind asigurarile si
reasigurarile în România;

10
BUCURESTI 2024
 Sistemul acoperirii proporţionale

Articolul 28 al Legii 136/1995 prevede că atunci când contractul s-a

încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea se reduce
corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului,
dacă nu s-a convenit astfel prin contract.
În esenţă, aceasta înseamnă că indemnizaţia de asigurare reprezintă acceaşi
parte de daună pe care o reprezintă suma asigurată faţă de valoarea de asigurare10.
În materia asigurării de răspundere civilă, deşi este o asigurare de daune,
sistemul acoperirii proporţionale nu poate fi aplicat deoarece de regulă nu există o
valoare asigurabilă anterioară realizării riscului. Se aplică de regulă sistemul
primului risc.
Sistemul primului risc
Asiguratorul suportă, în cadrul acestui sistem dauna în întregime în limitele
sumei asigurate11.
Sistemul primului risc influenţează şi nivelul primelor, fiind mai avantajos
pentru asiguraţi.

Sistemul acoperirii limitate

În cadrul acestui sistem asiguratul suportă paguba numai peste o anumită

limită numită franşiză (franchir - a trece peste). Aceasta poate fi: deductibilă
(absolută) care se deduce din orice pagubă (de ex. franşiza exprimată în procente
din pagubă) sau nedeductibilă (simplă) care nu se deduce din pagubă dacă
cuantumul ei depăşeşte valoarea franşizei.

În asigurarea obligatorie de răspundere civilă, franşiza prevăzută de lege este

stabilită la o valoare X lei, nedeductibilă. Dacă paguba terţului este până în X lei,
asiguratorul nu plăteşte despăgubirea. Dacă paguba este mai mare, despăgubirea va
fi integrală, în limita sumei asigurate.

10
Ex.:Valoarea bunului 20 de milioane.Suma asigurată 15 milioane (proporţie 75%). Bunul piere parţial 50%,
deci valoarea pagubei este de 10 milioane.Indemnizaţia de asigurare va fi de 75% din pagubă.75 % din 10 milioane
= 7,5 milioane ;
11
Valoarea bunului 20 de milioane.Suma asigurată 15 milioane (75%).Paguba este de 10 milioane.Indemnizaţia =
10 milioane.Dacă paguba este de 17 milioane, indemnizaţia = 15 milioane ;

11
BUCURESTI 2024
Legea 136/1995 în articolul 27 alin.3 stabileşte că în contractul de asigurare poate
fi stabilă o clauză în baza căreia asiguratul rămâne propriul său asigurator pentru o
franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurator.

Sistemul acoperirii limitate poate fi combinat atât cu sistemul acoperirii

proporţionale, cât şi cu sistemul primului risc.

VII. Încetarea contractului de asigurare

Contractul de asigurare încheiat pe o durată determinată încetează la expirarea

termenului.
La asigurările de viaţă şi de accidente contractul încetează la producerea cazului
asigurat.
La asigurările de bunuri, contractul îşi produce efecte şi după producerea cazului
asigurat, cu condiţia ca bunul să nu fi pierit în totalitate, dar pentru o sumă
asigurată redusă.

La asigurările de răspundere civilă, asiguratorul va suporta riscul şi după

producerea cazului asigurat, până la concurenta sumei asigurate contractate.

Asiguratorul poate denunţa contractul în următoarele cazuri:

- când asiguratul nu a comunicat modificările survenite în cursul derulării

contractului, modificări ce exclud posibilitatea menţinerii contractului;
- când asiguratul nu întreţine corespunzător bunul sau nu respectă măsurile
de prevenire impuse de lege.
Rezilierea contractului intervine atunci când părţile nu-şi îndeplinesc obligaţiile, de
regulă asiguratul prin neplata primelor.
Cum rezilierea produce efecte pentru viitor, primele nu se restituie.
Potrivit articolului 14 al Legii 136/1995, dacă subzistă răspunderea
asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă,
precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asiguratului procedura riscului
asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept.

12
BUCURESTI 2024
 BIBLIOGRAFIE

1. Vasile Nemeș, Dreptul asigurărilor, Ed. Hamangiu, București, 2009;

2. Titel Neagu, Manual de dreptul asigurărilor, Ed. FRN, București, 2007;
3. Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea
asigurărilor publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din 10.04.2000

13
BUCURESTI 2024