Normele conflictuale

Definiţia normei conflictuale

Norma conflictuală este definită ca fiind norma juridica specifică dreptului

internaţional privat, care desemnează legea internă apicabilă raportului juridic cu
element de extraneitate.
În ansamblul lor normele conflictuale sunt prevăzute în sistemul de drept
intern al fiecărui stat formând sistemul conflictualist al acestuia, componentă a
sistemului juridic naţional. Instanţa de judecată sau un alt organ jurisdicţional, în
momentul soluţionării unui raport cu element de extraneitate va folosi întotdeauna
pentru determinarea legii aplicabile normele confilictuale din propriul sistem de
drept. De la această premisă, porneşte legiuitorul român în Codul civil, art. 2557 alin.
(1) care dispune: „Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii
aplicabile unui raport de drept internaţional privat”.
Norma conflictuală soluţionează conflictele de legi în sensul că stabileşte care
dintre sistemele de drept în prezenţă trebuie să se aplice cu privire la raportul juridic
respectiv. Din momentul desemnării legii competente (legii interne) rolul normei
conflictuale încetează şi intră în acţiune norma de drept intern (de exemplu: de
dreptul civil, de dreptul familiei) a ţării care va cârmui raportul juridic cu element
străin. Sistemul de drept (legea competentă care va cârmui raportul juridic cu
element străin) astfel determinat(ă) poartă denumirea de „legea cauzei” (lex
causae). Un astfel de exemplu este îl constituie art. 2587 alin. 1 din Codul civil
potrivit căruia „Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul
căruia se celebrează.”
Normele conflictuale determină câmpul de aplicare a dreptului intern şi al
celui străin ţinând seama de coexistenţa unor sisteme juridice de egală valaore,
expresie a unor suveranităţi de stat egale. Ele sunt proprii fiecărui sistem de drept,
regăsindu-se în acte normative interne şi în convenţii internaţioanle.
Izvoarele normei conflictuale
Normele conflictuale sunt cuprinse în:
a).dreptul intern;
b). convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte.
 a). Dreptul intern
Normele conflictuale se regăsesc în dreptul intern al fiecărei ţări. În acest
sens precizăm că, în sistemul de drept românesc, daca până la intratea în vigoare a
noului Cod civil principală sursă internă de normă conflictuală o consituia Legea nr.
105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în
prezent principală sursă internă de normă conflictuală o consituie Codul civil, mai
exact, Cartea a VII-a intitulată „Dispoziţii de drept internaţional privat.”
În afara Codului civil sunt şi alte acte normative ce constituie izvoare de drept
internaţional privat, spre exemplu: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 194/2002
privind regimul străinilor in România cu ultimele modificări şi completări aduse prin
Legea nr. 158/2013; etc.
Normele conflictuale vor diferi de la stat la stat, cum este de exemplu, norma
conflictuală în materie de stare civilă şi capacitate, care este, în general, pentru ţările
de pe continentul european, legea naţională (lex patriae), iar pentru alte ţări, de pildă
Anglia, Danemarca, Norvegia, unele ţări din America Latină, legea domiciliului (lex
domicilii) ; dar norma conflictuală poate fi identică pentru mai multe state, deşi este
adoptată în dreptul intern, cum este de exemplu, regula locus regit actum care este
cunoscută de majoritatea legislaţiilor.

b). Convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte.

Convenţiile sau tratatele internaţionale cuprind norme conflictuale care sunt
uniforme pentru statele participante la convenţie sau tratat.
Categoria de norme prevăzute în convenţiile sau tratatele internaţionale la
care România este parte se numeste norme conflictuale unificate.
Menţionăn pentru exemplificare următoarele tratate bilaterale încheiate de
ţara noastră: Tratatul dintre România şi Republica Cehă privind asistenţa judiciară
în materie civilă; Tratatul dintre România şi Republica Polonia privind asistenţa
juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile; Tratatul între România şi Republica
Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penal; Tratatul dintre
România şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile.
În dreptul internaţional privat contemporan se remarcă o preocupare constată
pentru unificarea progresivă a normelor conflictuale, realizată în cadrul mai multor
organizaţii internaţionale, cum ar fi: Consiliul Europei; Conferinţa de la Haga de
Drept Internaţional Privat (HCCH); Insitututul Internaţional pentru Unificarea
Dreptului Internaţional Privat (UNIDROIT); Comisia Naţiunilor Unite Pentru
Dreptul Comerţului Internaţional (UNCITRAL), etc.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, cooperarea judiciară
în materie civilă şi comercială între statele membre ale Uniunii Europene a căpătat
un statut aparte, prin transferarea competenţei de reglementare în această materie
instituţiilor comunitare, creându-se astfel premisele conturării treptate a unui
veritabil „nucleu de drept procedural european”.
Regulamentele elaborate la nivelul Uniunii europene conţin raporturi de drept
internaţional privat, creând un drept uniform, ce cuprinde norme conflictuale direct
aplicabile, care înlătură de la aplicare normele conflicituale interne ale statelor
membre în domeniul de reglementare al regulamentului respectiv.
Vom menţiona cu titlu de exemplu, o serie de regulamente care conţin norme
conflictuale, elaborate la nivelul Uniunii Europene: Regulamentul (CE) al
Consiliului nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 (aşa numitul Bruxelles I) privind
competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi
comercială; Regulamentului (CE) al Consiliului nr. 2202/2003 din 27 noiembrie
2003††† (aşa numitul Bruxelles II bis) privind competenţa, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia
răspunderii părinteşti, şi pentru abrogarea Regulamentului (CE) al Consiliului nr.
1347/2000; etc.
Structura normei conflictuale
Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele de drept cuprind
următoarele elemente:
-ipoteza prevede descrierea clară, precisă a împrejurărilor, a faptelor sau a
condiţiilor în care apar relaţiile de drept pentru a se permite subiectelor raporturilor
juridice să respecte regula de conduită prescrisă în vederea realizării scopului
urmărit;
- dispoziţia prevede conduita subiectelor de drept vizate de aceste norme;
sancţiunea arată care sunt consecinţele nerespectării dispoziţiei.
În doctrină în privinţa structurii normei conflictuale s-au conturat două opinii.
Într-o primă opinie, norma conflictuală este alcătuită din: două elemente conţinut
şi legătură. În cea de-a doua opinie, norma conflictuală este alcătuită din trei
elemente: conţinut, legătură şi legea aplicabilă.
Conţinutul normei conflictuale

Conţinutul normei conflictuale reprezintă ipoteza acesteia, adică acea categorie de

raporturi juridice (sau materia) la care respectiva normă conflictuală se referă.
Conţinutul normei conflictuale poate consta în următoarele: starea civilă şi
capacitatea juridică a persoanei fizice, forma exterioară a actului juridc, regimul
matrimonial, moştenire, etc..
Spre exemplu, potrivit, art. 2595 alin. 1 din Codul civil „Masurile de publicitate şi
opozabiliatea regimului matrimonial faţă de terţi sunt supuse legii aplicabile
regimului matrimonial.”
Constituie conţinut al acestei norme conflictuale expresia „Masurile de
publicitate şi opozabiliatea regimului matrimonial faţă de terţi (...).”
Conţinutul normei conflictuale determină câmpul de aplicare în spaţiu al unei
legi.