Căsătoria : act juridic, stare juridică, contract sau parteneriat?

Crucirescu Victor Gr.211

Prof. Andriana Cebotari

În cadrul legislației naționale căsătoria se manifestă ca principalul mijloc de

stabilire a relațiilor familiale dintre doi parteneri. Astfel este necesar să delimităm
ce este căsătoria, act juridic, stare juridică, contract sau parteneriat?

O definiție clară a căsătorie nu este oferită de Codul Familiei sau alt izvor al
dreptului familiei. Doctrinari o abordează însă în mod diferit, dar una din definițiile
ce ar îngoba toate trăsăturile este următoare: ,, Căsătoria- uniunea liber consimțită
între un bărbat și o femeie, încheiată potrivit dispozițiilor legale cu scopul de a
întemeia o familie și reglementată de normele imperative ale legii.” Din definiția
dată mai sus rezultă mai multe trăsături comune cu actul juridic, stare juridică,
contract și parteneriat.

Așadar actul juridic, este o manifestare de voință care emană de la un subiect

de drept și este îndreptată spre nașterea, modificarea sau stingerea unui raport
juridic. În doctrină se susțin de fapt două opinii vis-a-vis de actul juridic: a)- ma-
nifestare de voință care produce efecte juridice; b)- un înscris constatator al actului
juridic, adică un instrument robator al actului. Dacă coraportăm la tema noastră
vom deduce următoarea definiție a căsătoriei, manifestare de voință a subiecților
dreptului familiei,viitorii soți, de a naște un raport juridic de dreptul familie, și
care se manifestă ca un înscris, autentificat la Serviciul stare civilă și oficiile
teritoriale, ce servește drept probă pentru a determină statul acestor persoane.
Deci putem observa anumite trăsături comune, dar e de specificat că spre deosebire
de actul juridic general, actul juridic de căsătorie nu se încheii pentru a modifica un
raport juridic de dreptul familiei.

În continuare trebuie să determinăm următoarea definiție, stare juridică.

Astfel avem următoarea definiție ,starea juridică- statutul legal dobîndit de
subiecții prin încheiat unui act juridic ce conferă acest statut.” Desigur putem
observa direct corelația cu căsătoria, care în sensul dat determină statul legal al
soților dobîndit în urma încheierii unui act juriic, de căsătorie, care conferă o
anumită situație juridică, cel de persoane căsătorite. Acest este determinat de un
regim aparte de drepturi și obligații specifice de exemplu: imposibilitatea încheierii
unei altei căsătorie atîta timp cît se afla în căsătoria dată ( principiul monogamiei);
determinarea unei fedilități conjugale între soți; susținerea reciprocă morală și
materială etc.

La fel trebuie să specificăm definiția contractului pentru a înțelege corelația

acestuia cu actul de căsătorie. Așadar ,,Contractul- un acord de voințe, realizat, în
condițiile legii, între două sau mai multe persoane, cun intenția de a produce
efecte juridice, adică de a da naștere unor raporturi juridice, de a le modifica sau
a le stinge, în vederea realizării intereselor părților și în strictă conformitate cu
ordinea publică și bunele moravuri.” La prima vedere actul juridic de căsătorie
pare a fi un contract sui generis, dar unica asemănare rezultă din esența actului
juridic civil, consențămîntul, act juridic bilateral, poziție de egalitate, forma
autentică. Însă deosebirile sunt esențiale de contract. Cum am observat din definiție
în cazul contractului părțile urmăresc scopuri diferite, pe cînd în cazul căsătoriei
părșiole urmăresc scopul comun întemeierea unei familii. La fel o diferență se
manifestă la modul de încheiere dacă contractele pot fi încheiate prin reprezentare,
căsătoria se închei în mod personal de fiecare soț. Nulitatea căsătoriei și
contractului la fel se deosebește , dacă în cazul contractului se cere restabilirea
situații anterioare, în cazul căsătoriei nu se poate cere restabilirea situații anterioare
în toate cazurile, de exempolu asupra copiilor nultatea nu se răsfrînge nu se
consideră că copilul nici nu a fost conceput.

În final o ultimă corelație ar fi cea de parteneriat. Esența acestei trăsătrui nu

trebuie privită în sensul civil, care determină o relație de cooperarea în cadrul unei
anumite activități cu scopul de obține profit, scopul urmărit sau rezultatul dorit.
Corelația dată se delimitează la o cooperare pentru a construi o familie comună, a
se asigura din punct de vere financiar, și a realiza scopul urmărit de fiecare soț cel
de a deveni părinte, procrearea propriu-zisă.
 În concluzie făcînd o sinteză a celor menționate mai sus,putem observa cu
certitudine diferențele dintre actul juridic de căsătorie și unele corelații cu celelalte
trăsături, act juridic, stare juridică, parteneriat. Astfel am putea deduce următoarea
definiție pentru a delimita toate aspectele necesare, Căsătoria- un act juridic
specific, care conferă subiecților, viitorilor soți, un statut specific, prevăzut de
codul familie și alte legi, încheiat cu scopul comun de a crea un parteneriat ce va
determina temelia unei familii.”

Familia este asocierea stabilită în mod natural pentru satisfacerea nevoilor

zilnice ale omului.( Aristotel)