Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL: SIBIU

Drept procesual penal I

COORDONATOR:
Conf. asoc. dr. Elisabeta Boțian

Student: Munteanu Dragoș-Alexandru

Anul: III
INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI

LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL

Obiectul ocrotiri penale


Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale referitoare la libertatea
fizica a persoanei, la libertatea acesteia de a se misca, de a circula, de a actiona potrivit
vointei sale. In unele modalitati agravate, infractiunea poate avea un obiect juridic secundar,
constituit din relatiile sociale privind integritatea corporals, sanatatea ori viata persoanei.
De regula, infractiunea este lipsita de obiect material, dar in unele modalitati agravate
acesta exista, si anume corpul persoanei.

Subiectii infractiunii
Subiectii activ si pasiv sunt necircumstantiati de text. In ipoteza ca subiectul pasiv este
minor, aceasta imprejurare referitoare la persoana victimei - art. 205 alin. (3) Cod penal -
constituie o cauza de agravare a infractiunii tip.
Subiectul activ poate fi si persoana juridica in conformitate cu dispozitiile art. l^C.pen.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.

Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii se exprima intr-o actiune - in majoritatea cazurilor - ori
o inactiune prin care este restransa libertatea persoanei.
Conceptul de libertate cu care opereaza textul se circumscrie unuia din elementele
(componentele) libertatii individului, si anume la aspectul privind libertatea acestuia de a se
deplasa si de a actiona potrivit propriilor nevoi sau dorinte, libertate manifestata, de buna
seama, in limitele statornicite de lege. Este
violat, prin urmare, in cazul infractiunii analizate, dreptul persoanei de a se misca, de a face
sau a nu face anume ceva potrivit vointei sale.
Pentru ca fapta de obstructionare a exercitarii acestui drept de libertate al persoanei sa
constituie infractiune, trebuie ca aceasta sa nu fie admisa, expres sau tacit, de lege, deci sa fie
ilegala. Potrivit prevederilor cuprinse in diferite acte normative, exercitarea dreptului la
libertatea de miscare si de actiune al indivizilor poate fi restrans temporar, astfel:
- persoanele pot fi retinute, arestate preventiv ori li se poate interzice
parasirea localitatii ori tara in cazul savarsirii anumitor infractiuni ;
- persoanele suferinde de afectiuni psihice grave care, prin manifestarile lor, primejduiesc
viata sau sanatatea proprie ori pe a altor persoane sau integritatea unor bunuri materiale ori
a altor valori sociale, pot fi internate obligatoriu (fortat) in unitati sanitare de specialitate
(Legea nr. 487/2002);
- minorii care au savarsit infractiuni, dar nu raspund penal, pot fi, de asemenea
obligatoriu, internati intr-un centru de reeducare sau intr-o institutie medical-educativa;
- militarii pot fi sanctionati prin pedeapsa cu arest pentru diverse abateri de la regulile de
desfasurare a vietii militare (Regulamentul disciplinei militare);
- minorii, a caror conduita este deficitara, pot fi pedepsiti de parintii ori asimilatii
acestora - in exercitarea dreptului lor la corectie - prin restrangerea libertatii (interzicerea
de a parasi locuinta, de a participa la o activitate sportiva sau distractiva etc.).
Asadar, conceptul de lipsire de libertate avut in vedere de legiuitor la definirea acestei
infractiuni se adreseaza, exclusiv, acelor fapte nedictate ori neacceptate printr-o dispozitie
legala.
Restrangerea libertatii poate fi totala (sechestrarea victimei intr-o incapere) sau partiala
(impiedicarea victimei de a indeplini o anumita activitate - vizitarea unui prieten, participarea
la o sedinta etc.).
Actiunile care compun elementul material al infractiunii pot fi directe -imobilizare a
victimei prin legarea membrelor161, narcotizare, hipnotizare, incuiere intr-o incapere162 pentru a
impiedica sa paraseasca incaperea, amagire, infricosare -sau indirecte - internarea victimei
intr-o scoala de reeducare prin inducerea in eroare a comisiei abilitate legal sa dispuna
masura.
In ipoteza in care mijlocul folosit de faptuitor pentru restrangerea libertatii constituie el
insusi o infractiune, sunt incidente prevederile legale referitoare la concursul de infractiuni.
De asemenea, va exista concurs de infractiuni - ideal - in cazul in care prin aceeasi actiune
sunt lipsite de libertate mai multe persoane -pluralitate de subiecti pasivi16 .
Inactiunile pot consta in omisiunea autorului, cu buna stiinta, de a pune in libertate
persoana al carei drept a fost initial legal ingradit.
Textul nu contine nici o referire la durata lipsirii de libertate. Durata este un element de
fapt, variabil ca intindere, ce urmeaza a fi determinat de magistrat, de la caz la caz. Este
suficient insa, pentru realizarea infractiunii, ca victima sa fie obstaculata in efectuarea unei
activitati - de pilda, este retinuta, in contra vointei sale, doar 10 min., adica atat cat mai era
pana la decolarea avionului in care urma sa se imbarce.
Problema duratei in care o persoana este lipsita de libertate se ridica si in cazul in care
actiunea autorului constituie sau insoteste o alta infractiune. Astfel, in raport cu situatia
concreta de fapt, actiunea prin care se restrange libertatea persoanei este absorbita in
continutul altei infractiuni, ca, de pilda, in infractiunea de talharie164 sau viol165, cu conditia
insa ca durata lipsirii de libertate sa nu depaseasca semnificativ timpul absolut necesar
comiterii acelei infractiuni. In caz contrar, adica atunci cand lipsirea de libertate excede timpul
trebuincios savarsirii altei infractiuni, fapta va constitui infractiunea prevazuta in art. 189
aflata in concurs cu aceea - de exemplu, din cazurile de mai sus - de talharie166.
Textul art. 205 Cod penal prevede, la alineatul (3), mai multe modalitdti agravate:
1. De o persoana inarmata. Si acest procedeu prezinta o insemnata incarcatura de
periculozitate sociala, prin insusi faptul purtarii de catre autor sau ceilalti participanti a unei
arme ori a unui instrument sau obiect folosit ca arma.
Prezenta armei asupra faptuitorului potenteaza increderea acestuia in reusita actiunii
ilicite si aplombul cu care va purta actiunea, dar si, totodata, anihileaza capacitatea victimei
de a se impotrivi.

2. Victima este minor. Legiuitorul a inteles sa sanctioneze mai aspru actiunile de


acest tip indreptate impotriva celor nevarstnici, nu numai pentru a-i proteja cu fermitate
sporita pe cei ce nu se pot apara eficient singuri, ci si pentru a preveni, prin mijloacele
dreptului penal, posibilitatea instalarii la acestia a unor traume psihice care sa le marcheze
restul vietii.
3. Victima este supusd unor suferinte ori sanatatea sau viata ii este pusa in pericol.
Conceptul suferinta trebuie inteles si limitat la eel de durere provocata victimei, respectiv o
durere fizica (infometare, impiedicare de a dormi, expunere la frig) sau morala (batjocoriri,
stresare prin alimentare cu stiri alarmante despre viata ori sanatatea persoanelor apropiate
victimei s.a.).
Cat priveste cea de a doua ipoteza, este suficienta crearea starii de pericol pentru
sanatatea ori viata victimei - imobilizarea acesteia in frig sau intr-o padure populata de
animale salbatice -, deci nu si aparitia rezultatului (urmarilor) acestei stari.

Latura subiectiva
Forma de vinovdtie. Infractiunea se savarseste cu intentie - in ambele ei forme -
directd si indirectd.
Textul nu cere pentru realizarea infractiunii existenta unui scop sau mobil.
In ipoteza normativa agravata din alin. (6) forma de vinovatie cu care lucreaza autorul
este praeterintentia.

Forme. Sanctiuni
Forme. Tentativa la faptele incriminate in alin. (l)-(3) se sanctioneaza in
conformitate cu prevederile art. 205 alin. (5).
Consumarea infractiunii se produce in momentul inceperii primului act de executare a
privarii persoanei de libertate, iar epuizarea infractiunii intervine la incetarea starii de
restrangere a libertatii (la punerea in libertate). Lipsirea de libertate in mod ilegal este o
infractiune continua.
Sanctiuni. Pedepsele au fost stabilite de legiuitor gradat, in raport cu nivelul de pericol
social al faptelor incriminate in diferitele ipostaze normative.
Astfel, fapta inscrisa in modalitatea tip de la alin. (1) este sanctionata cu inchisoarea de la
1 la 7 ani.
La modalitatile agravate pedepsele sunt de la inchisoarea intre 3 si 10 ani, iar pentru
alin(4), daca are loc moartea victimei, pedeapsa este de la 7 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi.

VIOLAREA DE DOMICILIU

Obiectul ocrotirii penale


Obiectul juridic special al infractiunii prevazut in alin. (1) il constituie fasciculul de
relatii sociale referitoare la unul din aspectele libertatii persoanei, si anume, la acela privind
dreptul individului de a avea un domiciliu in care, fara nici o ingerinta, sa-si desfasoare viata
sa particulara.
Dreptul la inviolabilitatea domiciliului si a resedintei este un drept fundamental al
cetateanului, consacrat prin art. 27 al Constitutiei Romaniei. El ocroteste un alt aspect al vietii
individuate - domiciliul.
In virtutea acestui drept, cetateanul poate pretinde ca nici o persoana - particulara sau
reprezentant al autoritatilor publice - sa nu intre, fara a-i da consimtamantul, in domiciliul sau
resedinta sa, dupa cum, daca persoana a intrat cu consimtamantul sau, poate sa-i pretinda,
atunci cand voieste, sa-1 paraseasca de indata. Constitutia garanteaza dreptul, iar legea penala
sanctioneaza pe cei ce-1 nesocotesc.
Rezulta, prin urmare, ca intrarea (vizitarea) domiciliului, ori ramanerea in acesta se poate
face, de principiu, doar prin consimtamantul - expres sau tacit - al persoanei care foloseste
spatiul.
Cu toate acestea, Constitutia si unele legi prevad limitari ale exercitarii dreptului
fundamental, exceptiile de la regula putand fi grupate in doua categorii:
a. Patrunderea agentilor publici in locuinta persoanei determinata de atitudinea
ilegala si obstructionists a acesteia, ipoteza in care se incadreaza executarea unui
mandat de arestare, executarea unei masuri asiguratorii asupra bunurilor, executarea unei
hotarari judecatoresti (de confiscare a unor bunuri sau a averii), perchezitiile - aprobate de
magistrat -, descinderea agentilor serviciilor de informatii - cu autorizarea judecatorului - in
sfarsit, in scopul restabilirii ordinii publice ori pentru prevenirea raspandirii unei epidemii.
b. Patrunderea oricaror persoane - particulare sau oficiale - determinata de o stare de
necesitate (incendiu, cutremur, inundatie) si in scopul salvarii de vieti omenesti, bunuri
sau valori. In aceeasi categorie intra si cazurile in care patrunderea are drept scop
prevenirea si curmarea unei actiuni ilegale indreptate impotriva vietii si integritatii
corporate a unei persoane (sinucideri, omoruri, violuri, orice fel de agresiuni asupra
corpului persoanei) sau a bunurilor (furturi, talharii).
Situatiile de mai sus, care constituie limitari legale ale dreptului fundamental la
inviolabilitatea domiciliului, absolva total de raspundere penala agentii publici ori persoanele
particulare care patrund - in contra vointei subiectului de drept, dar cu respectarea
prevederilor legale - in domiciliul unei persoane.
Dimpotriva, patrunderea unui individ - in afara situatiilor ordonate sau admise de lege
- in domiciliul unei persoane, si fara consimtamantul acesteia, sau refuzul de a-1 parasi la
cererea persoanei al carei drept a fost incalcat constituie
infractiunea analizata in continuare. Tot astfel, patrunderea agentiilor publici in domiciliul
unei persoane, in afara cazurilor sus-mentionate, ori cu nerespectarea regulilor prevazute in
legi, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Obiectul material este insasi locuinta asupra carora este purtata actiunea ilicita.

Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, in vreme ce subiectul
pasiv este persoana al carei domiciliu este violat.
In ipoteza pluralitatii de subiecti pasivi, deci atunci cand autorul, in cadrul aceleiasi
actiuni, vatama dreptul mai multor persoane (urmarindu-si sotia, pe care voia sa o bata si care
se refugiase la un vecin, inculpatul, plecat in cautarea ei, a patruns fortat, impotriva vointei
locatarilor - in mod succesiv - in apartamentele a trei persoane aflate la acelasi etaj), se
savarsesc tot atatea infractiuni - in forma concursului real, cate persoane sunt victime ale
faptelor de violare de domiciliu.
Participatia penala la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei.

Latura obiectiva
Elementul material este constituit, alternativ, fie din actiunea de a patrunde fara drept in
locuinta, fie din actiunea de a refuza parasirea locuintei la cererea persoanei indreptatita sa o
faca.
Conceptele cu care opereaza textul obliga la unele explicatii.
Locuinta. Este locul in care traieste efectiv o persoana (o familie, un grup de persoane).
Nu prezinta relevanta, in sensul legii penale, daca acest loc este imobil sau mobil (rulota,
slep), daca este special afectat acestui scop ori nu (garaj, grajd), ori daca reprezinta o locuinta
permanenta sau pasagera (cuseta vagonului de dormit, camera inchiriata intr-un motel).
Cerinta conceptului penal de locuinta este ca aceasta sa fie folosita de o persoana175.
In legatura cu aceasta cerinta este de precizat ca folosinta trebuie sa fie legitima176 - legea
protejeaza doar posesorul de buna credinta - si libera - legea ocroteste libertatea domiciliului
si nu obligativitatea locuirii ca urmare a unei situatii juridice - detinuti -, medicale - bolnavi -,
ori sociale - tineri in executarea serviciului militar177.
Incapere. Conceptul are in vedere acel spatiu delimitat dintr-o constructie cu functie de
locuinta si care este folosit, efectiv, ca locuinta, de catre o persoana sau mai multe persoane.
Savarseste deci infractiunea de violare de domiciliu persoana care, desi locuieste in acelasi
apartament sau casa in care este incorporata incaperea detinuta de o alta persoana, patrunde
in acea incapere fara consimtamantul titularului dreptului de folosinta, ori refuza sa o
paraseasca la somatia acestuia.
Dependinte. Conceptul are in vedere locurile care sunt intr-o relatie de dependents cu
locuinta, care sunt un accesoriu si completeaza folosirea acestora
(bucatarie, pod, magazie etc). S-a exprimat opinia potrivit careia si spatiile comune ale unui
imobil (terasa, scara, holurile) constituie dependinte , dar in parerea noastra acestea exced
conceptului penal.
Loc imprejmuit. Este orice loc care apartine locuintei, delimitat de vecinatati printr-o
ingradire (imprejmuire)179.
Patrundere fara drept, in orice mod in locuinta.
Fara drept. Inseamna fara dreptul de a folosi acel spatiu. Sunt deci in drept a intra in
locuinta persoanele care le folosesc legitim, persoanele agreate de acestea, precum si
persoanele - oficiale si particulare - in conditiile ordonate ori admise de lege.
In orice mod. Prin aceasta sintagma absolut permisiva, se deschide posibilitatea
reprimarii oricarei actiuni de patrundere intr-un domiciliu, indiferent sub ce forma este ea
realizata: cu stiinta (in prezenta) persoanei in a carei locuinta se intra - folosindu-se
constrangerea fizica sau psihica, amagirea etc. -, ori fara stiinta (fara prezenta) acelei persoane
- prin efractie sau escaladare, prin folosire de chei mincinoase etc.
Consimtamantul persoanei pentru a putea intra ori ramane in locuinta. Acest acord
(aprobare) trebuie sa fie exprimat de o persoand responsabild si indreptatita a permite ori a
interzice accesul sau ramanerea in locuinta sau sediu. In prima ipoteza, a interzicerii intrarii
in locuinta a intrusului, persoana indrituita poate exprima in orice mod acest refuz (prin viu
grai sau semne, prin inchiderea ostentativa a usii etc). In cea de a doua ipoteza, persoana in
al carei domiciliu s-a intrat va trebui sa-si exprime expres dezacordul ca intrusul sa ramana in
acel spatiu, adica sa-i pretinda acestuia sa paraseasca imobilul.
In alin. (2) al textului au fost prevazute modalitatile normative agravate ale infractiunii,
si anume cand fapta este savarsita: de o persoana inarmata, in timpul noptii sau prin folosirea
de calitati mincinoase.
Persoand inarmata. A se vedea explicatiile date la infractiunea de lipsire de libertate in
mod ilegal.
In timpul noptii. Aceasta situatie este de natura a agrava fapta, deoarece, pe de o parte,
faptuitorul, stiindu-se la adapostul intunericului, va actiona cu un plus de aplomb, iar pe de
alta parte, victima, din aceeasi cauza, se va impotrivi mai putin curajos si deci eficient
actiunii ilicite a faptuitorului.
,,Timpul noptii" nu poate fi predeterminat prin lege, intrucat el difera de la anotimp la
anotimp, de pozitia geografica, de ora la care se comite fapta. Esential pentru stabilirea acestei
situatiuni de fapt este instalarea intunericului.
Este lipsit de relevanta ca in intervalul respectiv de ,,timp" locuinta, in momentul
comiterii faptei, era bine iluminata artificial, in exterior sau in interior.
Folosirea de calitati mincinoase. Sintagma calitati mincinoase este mai larga in continut
decat aceea examinata la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, unde simularea
se referea doar la ,,calitati oficiale". Expresia ,,calitati mincinoase" absoarbe (include) si
pe aceea de ,,calitati oficiale". Prin urmare, in acest caz, autorul isi poate da calitatea -
evident nereala - de prieten al unui membru al familiei, mesager al unei cunostinte etc.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de nesocotire a libertatii persoanei de a
folosi nestingherit domiciliul, stare materializata fie prin patrunderea fara drept in acel
spatiu, fie prin refuzul de a-1 parasi la cererea persoanei al carei drept este incalcat.
Legatura de cauzalitate este facil de stabilit, ea rezultand din constatarea starii de
violare a libertatii persoanei sub acest aspect.

Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste cu intentie, in ambele modalitati -
directa si indirecta. Faptele comise datorita unei erori de fapt ori din culpa nu intra sub
incidenta legii penale.
Textul incriminator nu cere existenta unui anumit scop sau mobil.

Forme. Sanctiuni
Forme. Actele de pregatire si tentativa sunt posibile, dar ele nu sunt sanctionate de
text.
Consumarea infractiunii este instantanee si ea intervine in momentul patrunderii in
locuinta ori in momentul exprimarii refuzului de a parasi acel imobil.
Sanctiuni. In varianta sa tip - alin. (1) -, infractiunea este sanctionata cu inchispare de la
3 luni la 2 ani sau cu amenda.
In varianta agravata, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

AMENINTAREA

Obiectul ocrotirii penale


Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la libertatea psihica
(morala) a persoanei. Amenintarea adresata unei persoane este de natura a-i afecta (tulbura)
sentimentul de securitate - restrangandu-i astfel dreptul la libertatea psihica - si, totodata,
de a-i influenta conduita - datorita temerii care o marcheaza -, ceea ce se va rasfrange negativ
asupra participarii ei la viata sociala.
Infractiunea este lipsita de obiect material, aidoma tuturor infractiunilor prin care se
violeaza un drept personal.

Subiectii infractiunii
Subiectii activ nemijlocit (autor) si pasiv nu sunt determinati prin text.
In cazul in care persoana careia i se adreseaza amenintarea este incapabila sa o perceapa
(surda, oarba) ori sa inteleaga semnificatia acesteia (nevarstnic, alienat mintal, in stare
profunda de betie), nu va exista infractiunea prevazuta in art. 206, deoarece persoanele intr-o
atare stare nu resimt efectul psihic al amenintarii si deci fapta nu este de natura a le panica, a le
afecta sentimentul de securitate.
In ipoteza amenintarii adresate unui grup de persoane, vor fi tot atatia subiecti pasivi si tot
atatea infractiuni cate persoane alcatuiau grupul.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.

Latura obiectiva
Elemental material este constituit dintr-o actiune prin care se transmite unei persoane
temerea despre producerea unui rau, fie prin savarsirea unei infractiuni, fie prin provocarea
unei pagube.
Transmiterea amenintarii poate imbraca felurite forme: oral sau in scris, prin semne
grafice simbolice (cruce, spanzuratoare, mormant), prin gesturi sau acte cu inteles univoc
(aratarea unui cutit sau a unui lat - insotita sau nu de amenintari verbale- apropierea de gatul
sau pieptul victimei a lamei cutitului ori a tevii unei arme). De asemenea, modalitatile de
transmitere pot fi diferite: directa (adresata nemijlocit victimei) sau indirecta (printr-o
scrisoare, printr-o caseta audio imprimata), explicita sau implicita.
Pentru a avea rezonanta penala, fapta de amenintare trebuie sa indeplineasca unele cerinte:
- continutul si transmiterea amenintarii sa aiba un caracter serios, pentru a avea
aptitudinea sa provoace efectul intimidant (amenintarea sub forma de gluma nu satisface
aceasta cerinta);
- continutul amenintarii sa fie obiectiv alarmant pentru victima (nu va avea acest caracter
amenintarea cu declansarea unor forte supranaturale);
- raul a carui iminenta producere este anuntat sa fie injust, nelegitim (nu va indeplini
cerinta acea amenintare cu denuntarea persoanei pentru savarsirea unei infractiuni, ori
actionarea in judecata pentru solutionarea unui diferend, sau cu informarea conducerii
institutiei unde este angajata persoana in legatura cu o anumita conduita a acesteia).
Urmarea imediata consta intr-o stare de panica (neliniste, alarmare) creata victimei prin
temerea inspirata de actiunea cu care a fost avertizata.
Legatura de cauzalitate. Pentru a fi realizata infractiunea, este necesar a se stabili ca
actiunea autorului faptei a fost de natura a provoca victimei starea de neliniste (de spaima).

Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste numai cu intentie, in ambele ei modalitati -
directa sau indirecta.
Amenintarea din gluma nu intra sub incidenta legii penale si nici gresita evaluare (culpa)
a consecintelor pe care le-ar putea avea cuvintele rostite asupra unei persoane hipersensibile
sau hiperemotive.
Textul nu pretinde, pentru realizarea infractiunii, existenta unui anumit scop ori a unui
anume mobil.

Forme. Sanctiuni
Forme. Desi posibile, actele preparatorii si tentativa nu sunt sanctionate de text.
Consumarea infractiunii survine in momentul in care victima a perceput amenintarea si
s-a produs starea de neliniste, de temere.
Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu
amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru
infractiunea care a format obiectul amenintarii.

SANTAJUL

Obiectul ocrotirii penale


Obiectul juridic special este complex, el fiind constituit, intotdeauna, atat din relatiile
sociale privitoare la libertatea psihica (morala) a persoanei - libertate ingradita prin obligarea
persoanei de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva -, cat si din relatiile sociale referitoare la
proprietatea privata ori, dupa caz, la cele privind alte valori sociale ce ar fi lezate prin
actiunea faptuitorului (familiale, profesionale).
Infractiunea de santaj este lipsita, in principiu, de obiect material, ca la orice fapta penala
ce afecteaza un drept personal. In cazurile insa in care actiunea este purtata prin violenta de
catre faptuitor, obiectul material va fi corpul persoanei agresate fizic sau bunurile materiale
asupra carora s-a actionat (prin luare, prin distrugere etc.).

Subiectii infractiunii
Subiectii activ nemijlocit (autor) si pasiv ai infractiunii nu sunt calificati de text, deci ei
pot fi oricare persoana.
In situatia in care sunt mai multe victime ale unei actiuni unice de santaj, vor exista tot
atatea infractiuni cati subiecti pasivi au suportat actiunea de constrangere intreprinsa de
faptuitor.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.

Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii este o actiune de constrangere, exercitata: a) prin
violenta sau/si b) prin amenintare.
Actele de violenta si cele de amenintare sunt absorbite in latura obiectiva a infractiunii
de santaj. In ipoteza insa ca prin actele de violenta victima a suferit o vatamare grava sau
foarte grava a integritatii corporate sau sanatatii, infractiunea de santaj va fi urmarita si
sanctionata in concurs.
Analiza elementului material face necesara unele explicatii.
Constrangere. Conceptul desemneaza actiunea prin care o persoana este silita (obligata,
fortata) sa faca ori sa nu faca ceva in contra intereselor si vointei sale. In absenta actiunii
oprimatoare a autorului santajului, persoana santajata nu ar adopta atitudinea ce i se pretinde.
Pentru ca actiunea de constrangere sa aiba semnificatia penala atribuita de text, aceasta
trebuie sa indeplineasca doua cerinte: pe de o parte, sa fie apta a produce victimei o stare de
temere (de neliniste) - indiferent daca starea a si fost indusa acesteia -, iar pe de alta parte, sa
fie intreprinsa in scopul determinarii victimei de a adopta o anumita conduita (sa dea, sa faca,
sa nu faca ori sa sufere ceva).
Violenta. Exprima manifestarile fizice, de orice natura, exercitate prin oricare modalitati
asupra persoanei sau asupra bunurilor materiale ale acesteia.
Amenintarea este, acea instiintare cu producerea unui rau, prin savarsirea unei
infractiuni ori provocarea unei pagube, instiintare susceptibila a-i provoca victimei o stare
de temere.
Sa dea ceva. Sintagma are intelesul de remitere, victima, autodeposedandu-se prin luarea
de la sine si darea a ,,ceva" altei persoane - darea de bani184, bunuri, documente etc.
Sa faca ceva. Se intelege ca victima este constransa la un act comisiv - la a presta o
activitate, a merge la o intrunire, a intrerupe legaturile cu alta persoana, a adopta o anumita
pozitie publica, a face o declaratie etc.
Sa mi faca ceva. In acest caz, victima este constransa la un act omisiv, adica i se pretinde a
se abtine de la a face ceva care, fara de actiunea autorului, ea 1-ar fi facut - (reversul
actiunilor fata de actiunile de tipul celor exemplificate la ipoteza anterioara).
Sa sufere ceva. Se intelege ca victima, in acest caz, este obligata a suporta un prejudiciu,
indiferent de natura acestuia185.
Folos. Conceptul penal are intelesul de avantaj (castig) de ordin material sau moral
(obtinerea unui bun, a unei recomandari de serviciu etc.).
Injust. Textul incriminator prevede ca actiunea de constrangere a unei persoane ,,este
comisa spre a dobandi un folos injust".
Aceasta cerinta legala a fost interpretata de unii autori 186 in sensul ca prin dobandirea
injusta a folosului trebuie inteles ca victima nu datora cuiva acel folos, ca ea nu avea obligatia
de a-i pune la dispozitie acel folos. In aceasta linie de gandire, nu constituie infractiunea de
santaj fapta de a constrange victima pentru a remite astfel autorului folosul pe care acesta il
datora (de pilda, victima intarzia restituirea unei sume imprumutate, iar imprumutatorul,
pentru a determina victima sa-si achite datoria, exercita acte de constrangere -fizica sau
psihica - impotriva acesteia).
Alti autori au considerat insa ca este realizata cerinta legala - si deci subzista
infractiunea de santaj - atat in cazul in care folosul dobandit de autor este injust (nedatorat de
victima), cat si in situatia cand folosul este just (datorat de victima), dar a fost dobandit prin
mijloace injuste (nepermise), deoarece caracterul ,,injust" se refera deopotriva la ,,folos" si
la ,,modul de dobandire".
Este irelevant pentru realizarea infractiunii daca, in urma unei actiuni purtate prin violenta
sau amenintare, victima a cedat constrangerii exercitate asupra sa si a adoptat conduita pretinsa
de faptuitor. Suntem deci in prezenta unei infractiuni de pericol si nu de rezultat.
Infractiunea de santaj este mai grava in ipoteza ca amenintarea consta in dezvaluirea unor
fapte, reale ori imaginate, de natura a compromite persoana amenintata ori sotul sau o ruda
apropiata acesteia.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de temere victimei, presiunea psihica
exercitata asupra acesteia punand-o in fata alternativei de a satisface pretentiile exprimate de
autorul infractiunii ori de a suporta consecintele fizice, morale ori materiale de care a fost
avizata.
Pentru intregirea laturii obiective este necesar a se demonstra ca intre actiunea
faptuitorului si virtualitatea starii de temere a victimei exists o legatura de cauzalitate.

Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie directa. UrmSrind
atingerea unui scop - care este dobandirea folosului ilicit -, autorul infractiunii urmareste,
implicit, si producerea consecintelor faptei sale, atitudine caracteristica intentiei in forma
ei directs si calificata.
Unii autori considers insa ca infractiunea poate fi savarsita atat cu intentie directd,
cat si cu intentie indirectdm.

Forme. Sanctiuni
Forme. Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei urmarii imediate,
indiferent daca victima a rezistat sau nu actiunii de constrangere si, deci, daca s-a supus
pretentiilor faptuitorului de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva.
Sanctiuni. La modalitatea simpla (tip) a infractiuni de santaj, textul prevede pedeapsa
inchisorii de la 1 la 5 ani, si cu pedeapsa de la 2 la 7 ani in situatia prevazuta la alin (3).

Bibliografie:
- DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ, SUPORT CURS ID, Conf. univ. dr. Elisabeta
BOȚIAN
- Codul penal
- Codul de procedura penala