Comentariu art 205 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 205 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară1601
1 6 0P 1 r e l u a t d i n E x p u n e r e a d e m o t i v e p r i v i n d P r o i e c t u l L

1.
Capitolul al VI-lea, consacrat infracţiunilor contra libertăţii persoanei, cuprinde doar incriminările prin care se ocroteşte în
mod direct libertatea fizică şi psihică a persoanei.
În privinţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a fost restructurată reglementarea, prin eliminarea unor variante
agravate sau elemente de agravare care nu se justificau şi introducerea altora, menite a acoperi lacunele în reglementare.
Astfel, s-a renunţat la agravanta incidentă în cazul în care în schimbul eliberării se cere un folos, în acest caz urmând a opera
regulile concursului de infracţiuni între lipsirea de libertate şi şantaj. De asemenea, nu se mai reţine ca variantă agravată
săvârşirea faptei prin simulare de calităţi oficiale, prin răpire ori dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca
statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau
să nu îndeplinească un anumit act. Nici varianta agravată a săvârşirii faptei de către o persoană care face parte dintr-un
grup infracţional organizat nu-şi găseşte justificarea în actuala reglementare, în asemenea ipoteze reţinându-se concurs de
infracţiuni cu infracţiunea prevăzută în art. 367 C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat. S-a renunţat, de
asemenea, la asimilarea actelor de pregătire cu tentativa şi s-au redus limitele de sancţionare a infracţiunii. A fost, în schimb,
introdusă varianta asimilată de la alin. (2) – răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se
apăra –, căci, în cazul acestor persoane, doar printr-o analogie în defavoarea inculpatului se putea vorbi până acum de
lipsire de libertate (spre exemplu, răpirea unui nou-născut dintr-o maternitate).
II. Analiza textului1602
1 6 0V 2. D o b r i n o i u , N . N e a g u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p p . 9 2 - 9 6 .

2.
Structura incriminării
Infracţiunea este prevăzută în art. 205 C. pen. într-o variantă tip, o variantă asimilată şi două variante agravate.
Varianta tip este prevăzută în alin. (1) şi constă în lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal.
Varianta asimilată prevede că se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi
exprima voinţa ori de a se apăra.
Prima variantă agravată se regăseşte în alin. (3) şi se reţine dacă fapta este săvârşită de către o persoană înarmată [lit.
a)], asupra unui minor [lit. b)] ori punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei [lit. c)].
Cea de-a doua variantă agravată este comună tuturor variantelor anterioare de comitere şi se reţine atunci când fapta a
avut ca urmare moartea victimei [alin. (4)].
3.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ale căror existenţă şi normală desfăşurare depind de
ocrotirea libertăţii fizice a persoanei, adică a posibilităţii acesteia de a se mişca, de a circula, de a acţiona după voinţa sa şi în
limitele admise de lege. Libertatea fizică a persoanei, ca manifestare a stării de libertate a omului, constituie o importantă
valoare socială, deoarece numai în condiţiile respectării acestui „statut” de libertate a membrilor societăţii este posibilă
dezvoltarea personalităţii lor creatoare1603 . Ca obiect juridic secundar apar în unele situaţii relaţiile sociale referitoare la
integritatea corporală ori sănătatea persoanei.
1 6 0 G3 . A n t o n i u , o p . c i t . , p . 1 6 3 .

b) Obiectul material. În cazul acestei infracţiuni, obiectul material îl constituie corpul persoanei fizice asupra căreia se
exercită fapta privativă de libertate.
B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană, deoarece legea nu cere o anume calitate.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale – coautorat, instigare sau complicitate.
b) Subiect pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană fizică. Dacă fapta se săvârşeşte împotriva unui minor, va opera
agravanta prevăzută în art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. Starea de minoritate a victimei (sub 18 ani) trebuie să existe în
momentul săvârşirii faptei şi să fie cunoscută sau prevăzută de autor. Infracţiunea este, în acest caz, mai gravă, deoarece
fapta poate avea consecinţe deosebit de dăunătoare asupra dezvoltării fizice şi psihice a victimei.
Există această infracţiune chiar dacă subiectul pasiv este în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra ori
chiar dacă acesta se află în imposibilitatea de a conştientiza faptul că este lipsit de libertate. Într-adevăr, legiuitorul ocroteşte
prin incriminarea acestei fapte libertatea oricărei persoane împotriva unor acte samavolnice, ilegale, indiferent dacă aceasta
conştientizează sau nu despre atingerea adusă drepturilor personale.
4.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a ) Elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce în orice mod lipsirea de libertate a
persoanei. Legea nu cere o împiedicare absolută de mişcare a victimei, adică o restrângere totală a libertăţii de mişcare a
acesteia, ci se poate înfăţişa şi ca o constrângere parţială, în raport cu o activitate, cu o acţiune determinată pe care victima
pag. 1 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 205 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
vrea să o realizeze1604 .
1 6 0 G4 . A n t o n i u ş . a . , o p . c i t . , v o l . I , p . 1 6 4 .

Lipsirea de libertate a persoanei trebuie să aibă un caracter ilegal, adică să nu fie expres sau implicit admisă de lege. Dacă
lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu constituie infracţiune. Este cazul persoanelor atinse de boli contagioase şi
care au fost internate pentru tratament împotriva voinţei lor, a persoanelor reţinute în carantină, a copiilor minori în privinţa
cărora s-au luat măsuri justificate de restrângere a libertăţii de către părinţi sau de către cei asimilaţi acestora1605 .
1 6 0 O5 . L o g h i n , A . F i l i p a ş , o p . c i t . , p . 6 3 .

Nu atrage răspunderea penală nici restrângerea libertăţii impusă de activitatea desfăşurată de subiect, ca în cazul
militarilor, care trebuie să stea în cazarmă.
Elementul material al infracţiunii analizate poate consta fie într-o acţiune (de exemplu: subiectul activ leagă victima,
punând-o în imposibilitate de a se mişca, ori îi administrează unele substanţe care îi paralizează voinţa – alcool, stupefiante
– sau îi ascunde hainele pentru a o împiedica să se deplaseze ori internează victima într-un spital de boli nervoase prin
prezentarea eronată a stării de fapt în faţa autorităţilor etc.), fie într-o inacţiune (de exemplu: autorul omite să facă ceea ce
este obligat în cadrul atribuţiilor de serviciu, cum ar fi neeliberarea unei persoane dintr-o unitate psihiatrică atunci când
motivele pentru internarea acesteia au dispărut etc.).
Lipsirea de libertate în mod ilegal este o infracţiune susceptibilă de a face parte din elementul constitutiv al altor infracţiuni
mai grave (viol, tâlhărie etc.). Dacă însă timpul în care victima este lipsită de libertate depăşeşte timpul cât s-a desfăşurat
comiterea acestor infracţiuni, va exista un concurs de infracţiuni, lipsirea de libertate nemaiputând fi absorbită în viol sau
tâlhărie1606 .
1 6 0 I 6C C J , s . p e n . , d e c . n r . 1 8 3 9 / 2 0 0 7 , î n B u l e t i n u l C a s

Privarea de libertate dobândeşte un pericol sporit când este comisă de o persoană înarmată. Legea [art. 205 alin. (3) lit.
a)] nu cere ca autorul să fi întrebuinţat arma aflată asupra sa pentru a înlesni săvârşirea infracţiunii, fiind suficient ca autorul
să fie înarmat. Cu privire la obiecţiunea dacă arma trebuie să fie vizibilă sau nu pentru victimă, trebuie să facem unele
distincţii în raport cu prevederile art. 179 C. pen. În raport cu prevederile acestui text, prin „persoană înarmată” trebuie să
înţelegem persoana care are asupra sa instrumente, piese sau dispozitive astfel declarate prin dispoziţiile legale, precum şi
persoana care are asupra sa orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi pe care le întrebuinţează în mod
efectiv pentru atac.
În primul caz, fiind vorba despre o armă propriu-zisă, este suficient ca în momentul săvârşirii faptei autorul să aibă asupra
sa o astfel de armă. În al doilea caz, fiind vorba de un obiect care devine armă numai prin folosire, este necesar ca subiectul
activ să utilizeze acest obiect împotriva victimei. Efectul intimidant pe care îl produce asupra victimei atât arma propriu-zisă,
deţinută de făptuitor, cât şi folosirea de către acesta a obiectului susceptibil a servi ca armă face ca fapta să fie săvârşită
mai uşor1607 .
1 6 0V 7. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 2 9 2 ; O . L o g h

b ) Urmarea imediată. În cazul acestei infracţiuni, ca urmare a acţiunii (inacţiunii) trebuie să se producă lipsirea de
libertate a victimei, imposibilitatea acesteia de a se manifesta potrivit voinţei sale. Lipsirea de libertate (ca urmare imediată a
infracţiunii) trebuie să dureze atât cât să rezulte că persoana a fost efectiv împiedicată de a se deplasa şi acţiona în
conformitate cu voinţa sa1608 .
1 6 0 G8 . A n t o n i u ş . a . , o p . c i t . , v o l . I , p . 1 6 4 .

În varianta agravată prevăzută în alin. (3) lit. c) se cere ca victimei să îi fie pusă în pericol sănătatea sau viaţa. Această
agravantă se reţine când s-a creat efectiv posibilitatea ca victima să sufere o vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii ori ca ea să-şi piardă viaţa. Starea de pericol poate rezulta din modul în care s-a executat infracţiunea sau din
tratamentul la care a fost supusă victima (de pildă, ţinerea într-o încăpere insalubră, fără hrană suficientă, în frig etc.).
Varianta examinată subzistă şi atunci când starea de pericol a existat numai la un moment dat, nefiind necesar ca ea să fi
existat pe toată perioada timpului cât victima a fost lipsită de libertate. În cazul în care victima suferă efectiv o vătămare a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal intră în concurs cu infracţiunea de lovire
sau vătămare corporală [art. 193 alin. (2), art. 194 C. pen.].
În fine, în alin. (4) al art. 205 este prevăzută ca o variantă agravată deosebit de periculoasă situaţia în care fapta a avut
ca urmare moartea victimei (infracţiune absorbantă), situaţie în care altfel ar fi existat concurs de infracţiuni1609 . S-a
reţinut această agravantă în situaţia în care inculpaţii au lipsit victima în mod ilegal de libertate şi au exercitate asupra ei
presiuni psihice şi constrângeri fizice, astfel încât aceasta, pretextând că merge la toaletă, a sărit pe fereastră de la etajul 3,
căzând pe trotuar şi suferind politraumatisme, în urma cărora a decedat1610 .
1 6 0 I 9b i d e m , p . 1 6 8 .
1 6 1C0 . A p . C o n s t a n ţ a , d e c . p e n . n r . 2 2 8 / 2 0 0 0 , î n D r e p t u

c ) Raportul de cauzalitate. Între acţiunea (inacţiunea) făptuitorului şi urmarea imediată arătată mai sus trebuie să
existe o legătură de cauzalitate.
Dacă lipsirea de libertate a persoanei este absorbită în mod natural de o altă infracţiune, pierzându-şi astfel autonomia,
va exista o singură infracţiune, şi anume cea absorbantă. Astfel, în cazul lipsirii de libertate a persoanei, ca modalitate de
constrângere la raport sexual, inculpatul va răspunde numai pentru infracţiunea de viol; dacă însă după viol inculpatul a
continuat să reţină victima (de exemplu, a încuiat-o în cameră, luându-i rochia, geanta şi actele de identitate) pentru a o
constrânge să nu părăsească încăperea câteva ore, va exista infracţiunea prevăzută în art. 205 C. pen., în concurs cu
aceea de viol, deoarece prima nu se absoarbe în aceasta din urmă1611 .
1 6 1 C1 . A p . P l o i e ş t i , d e c . p e n . n r . 1 0 1 / A / 1 9 9 8 , î n B u l e t
L e x , B u c u r e ş t i , 1 9 9 8 , p p . 5 7 - 5 8 .

pag. 2 1/26/2024 : office@maravela.ro

Comentariu art 205 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
Dacă au fost private de libertate mai multe persoane, vor exista atâtea infracţiuni câte victime au fost lezate.
B. Latura subiectivă
Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Subiectul activ îşi dă seama
că prin fapta sa persoana vătămată va fi lipsită în mod ilegal de libertate şi urmăreşte sau acceptă producerea rezultatului.
În situaţia în care făptuitorul s-a aflat în eroare referitor la aspectul ilegal al privării de libertate, nu va exista infracţiune,
întrucât această eroare înlătură vinovăţia. De asemenea, nu va exista răspundere penală nici atunci când fapta a fost
comisă cu consimţământul persoanei, dacă, bineînţeles, acest consimţământ a fost dat în mod valabil1612 . Dacă fapta a
avut ca urmare moartea victimei, vinovăţia se prezintă sub forma praeterintenţiei. Mobilul sau scopul privării ilegale a
victimei de libertate nu are nicio relevanţă pentru existenţa faptei penale prevăzute în art. 205 C. pen.
1 6 1V 2. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 2 9 0 .

În cazul în care subiectul activ nu urmăreşte şi nici nu acceptă lipsirea de libertate a victimei1613 , nu există infracţiunea de
lipsire de libertate în mod ilegal1614 .
1 6 1 D3 e ş i a t â t t i m p c â t a u t o r i t ă ţ i l e i n t e r n e a u a v u t b a
l i b e r t a t e î n m o d i l e g a l , a c e a s t a c o n s t i t u i e o î n c ă l c a
e u r o p e a n ă a d r e p t u r i l o r o m u l u i . A s t f e l , i n v o c â n d j u r i
c ă d e t e n ţ i a r e c l a m a n t u l u i î n C e n t r u l d e T r a n z i t d i n
r e c l a m a n t u l f i i n d l i p s i t d e l i b e r t a t e f ă r ă n i c i o j u s t i f
c . R o m â n i e i , h o t ă r â r e C E D O d i n 1 8 f e b r u a r i e 2 0 0 8 , n e
1 6 1P4 o t r i v i t l e g i s l a ţ i e i i n t e r n e , f a p t a m a m e i c ă s ă t o r i t
c u s o ţ u l ş i f ă r ă c o n s i m ţ ă m â n t u l a c e s t u i a n u c o n s t i t u
a u t o r i t ă ţ i l o r r o m â n e î n a s i s t e n ţ a a c o r d a t ă c e t ă ţ e a n u l
C o n v e n ţ i e i d e l a H a g a d i n 1 9 8 0 p r i v i n d a s p e c t e l e c i v i
v i a ţ a p r i v a t ă p r e v ă z u t î n a r t . 8 d i n C o n v e n ţ i e ( c a u z a
C u r t e a E u r o p e a n ă a D r e p t u r i l o r O m u l u i , S e l e c ţ i u n i 2 0
2 1 2 - 2 1 6 ) .

5.
Forme. Sancţionare
A. Forme
Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1)-(3) se pedepseşte [art. 205 alin. (5)].
Lipsirea de libertate în mod ilegal se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată – lipsirea de libertate –,
subiectul pasiv fiind adus în situaţia de a nu se putea mişca şi acţiona în mod liber; dacă lipsirea de libertate continuă, fapta
va avea caracterul unei infracţiuni continue, până la redarea libertăţii victimei. Fiind o infracţiune continuă, aceasta se va
epuiza în momentul în care starea de lipsire de libertate a încetat.
B. Sancţionare
În varianta simplă sau tipică de lipsire de libertate în mod ilegal [alin. (1)], precum şi în varianta asimilată [alin. (2)],
persoana fizică se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani. În cazul alin. (3) (când fapta este săvârşită de o persoană
înarmată, asupra unui minor ori când victimei îi este pusă în pericol sănătatea sau viaţa), pedeapsa este închisoarea de la 3
la 10 ani. Potrivit alin. (4), dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
Potrivit art. II din Legea nr. 27/2012, publicată în M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012, varianta agravată prevăzută în alin.
(4) a acestei infracţiuni este imprescriptibilă atât în ceea ce priveşte răspunderea penală, cât şi executarea pedepsei.
Bibliografie
H. Diaconescu, Există concurs între infracţiunile de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal?, în Dreptul nr. 9/1995, p.
65; I. Luţă, Tâlhărie. Elemente constitutive ale laturii obiective. Lipsire de libertate, în Dreptul nr. 4/1990, p. 61; M.
Petrovici, Noi aspecte referitoare la conexiunea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, în Dreptul nr.
12/2007, p. 154; D. Soare, L. Soare, Reflecţii asupra unor cazuri în care poate apărea concurs între infracţiunile de
tâlhărie şi cea de lipsire de libertate în mod ilegal, în Dreptul nr. 1/2008, p. 186; T. Toader, Lipsirea de libertate în mod
ilegal, în RDP nr. 4/1998, p. 24.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 3 1/26/2024 : office@maravela.ro