Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 228 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară1835
1 8 3A 5 s e v e d e a E x p u n e r e a d e m o t i v e p r i v i n d P r o i e c t u l L

1.
Spre deosebire de Codul penal anterior, unde infracţiunile contra patrimoniului se regăseau nesistematizate în Titlul III, în
noul Codul penal, normele de incriminare a faptelor contra patrimoniului au fost sistematizate în mai multe capitole, ţinând
seama atât de situaţiile de fapt în care se pot găsi bunurile ca entităţi patrimoniale, cât şi de caracterul sau natura acţiunilor
ilicite prin care pot fi modificate aceste situaţii de fapt. În doctrina penală se consideră că infracţiunile contra patrimoniului se
clasifică, ţinând cont de specificul activităţii materiale, în infracţiuni contra patrimoniului bazate pe sustragere (furt, tâlhărie,
piraterie), infracţiuni contra patrimoniului bazate pe fraudă (abuz de încredere, înşelăciune) şi infracţiuni contra patrimoniului
bazate pe samavolnicie (distrugere, degradare, tulburare de posesie)1836 .
1 8 3 I 6. P a s c u , M . G o r u n e s c u , o p . c i t . , p . 2 3 2 .

Titlul al II-lea din noul Cod penal este împărţit în cinci capitole, două referitoare la infracţiuni contra patrimoniului bazate pe
sustragere (furtul, respectiv tâlhăria şi pirateria), două referitoare la infracţiuni contra patrimoniului bazate pe fraudă
(separate în funcţie de modalitatea de comitere a fraudei, respectiv prin sisteme electronice sau mijloace de plată
informatice sau prin metode tradiţionale), iar ultimul capitol se referă la infracţiuni contra patrimoniului bazate pe
samavolnicie. De altfel, această sistematizare nu reprezintă o premieră pentru legislaţia penală română, ci o revenire la
tradiţie: Codul penal din 1864 sistematiza crimele şi delictele proprietăţii pe nouă secţiuni; Codul penal din 1936 prevedea
crimele şi delictele contra patrimoniului în Titlul XIV, care cuprindea patru capitole1837 .
1 8 3 S7o l u ţ i a c l a s i f i c ă r i i i n f r a c ţ i u n i l o r c o n t r a p a t r i m o n i
m e m b r e a l e U n i u n i i E u r o p e n e a d o p t a t e m a i r e c e n t , c u
b u n u r i l o r – c u p r i n d e d o u ă t i t l u r i , f i e c a r e s t r u c t u r a t e
p a t r i m o n i u l u i ş i o r d i n i i s o c i o - e c o n o m i c e – c u p r i n d e
C o d u l p e n a l i t a l i a n , C o d u l p e n a l g e r m a n e t c . ) .

Patrimoniul ca valoare socială este ocrotit prin normele de incriminare cuprinse în Titlul II din Codul penal, deopotrivă,
indiferent de titular.
Capitolul I reglementează faptele de furt prin descrierea conţinuturilor următoarelor infracţiuni: furtul, furtul calificat şi
furtul în scop de folosinţă. Fapta de furt a fost incriminată din cele mai îndepărtate timpuri, această infracţiune constituind şi
în prezent activitatea tipică prin care se lezează relaţiile sociale referitoare la patrimoniu.
Furtul simplu are, în principal, acelaşi conţinut ca în Codul penal anterior. Principalele diferenţe constau în sancţionarea
mult atenuată a furtului în noul Cod penal. De asemenea, furtul de folosinţă nu mai este reglementat în acelaşi articol cu
furtul simplu, ci într-un articol distinct, incluzând şi varianta folosirii fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau
folosirii unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, variantă introdusă pentru a clarifica controversele din
doctrină şi practica judiciară. De asemenea, în alin. (3) al art. 228 C. pen. se prevede expres că energia electrică este
considerată a fi un bun mobil, susceptibil de a fi furat1838 .
1 8 3 Î 8n a c e l a ş i s e n s , a s e v e d e a T . T o a d e r , M . - I . M i c h i n
C o m e n t a r i i p e a r t i c o l e , E d . H a m a n g i u , B u c u r e ş t i , 2 0 1

Unul dintre elementele de noutate ce vizează concepţia asupra pedepselor constă în posibilitatea de a majora limitele
speciale ale pedepsei amenzii sau de a aplica amenda cumulativ cu pedeapsa închisorii, atunci când prin infracţiunea
săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial (deci şi la infracţiunile contra patrimoniului). Raţiunea introducerii
acestei reglementări este dată de necesitatea de a consacra mijloace eficiente de constrângere penală, care să nu
presupună majorarea duratei pedepsei închisorii. În ultimul deceniu şi jumătate fenomenul infracţional s-a amplificat ca
urmare a creşterii considerabile a numărului infracţiunilor contra patrimoniului ori al celor susceptibile de a aduce beneficii
patrimoniale infractorilor. În faţa acestei realităţi, până acum, în planul politicii penale s-a considerat ca fiind oportună şi
suficientă majorarea semnificativă a pedepsei închisorii pentru aceste infracţiuni, efectul nefiind nici pe departe cel
scontat1839 .
1 8 3 E9 x p u n e r e d e m o t i v e p r i v i n d P r o i e c t u l L e g i i p r i v i n d
s e n s , a s e v e d e a S . B o g d a n , D . A . Ş e r b a n , G . Z l a t i , N o

Pentru a asigura mijloacele juridice necesare şi eficiente în prevenirea şi sancţionarea acestei categorii de infracţiuni, prin
care se urmăreşte obţinerea unui folos patrimonial, pe fondul diminuării semnificative a duratei pedepsei cu închisoarea, aşa
cum se observă în Partea specială a Codului penal, s-a optat pentru soluţia introducerii posibilităţii aplicării şi a unei
constrângeri de ordin patrimonial, atunci când instanţa apreciază că o asemenea sancţiune este necesară şi contribuie la o
mai bună individualizare a pedepsei1840 .
1 8 4 P0 o s i b i l i t a t e a a p l i c ă r i i u n e i a m e n z i a l ă t u r i d e p e d
l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă p e n a l ă , f i i n d î n t â l n i t ă î n C o d u l p e
î n d r e p t u l f r a n c e z ( a r t . 1 3 1 - 2 , 1 3 1 - 5 C . p e n . ) , o l a n d e
4 1 ) , r e g l e m e n t a r e a p r o p u s ă f i i n d i n s p i r a t ă d e p r e v e d e

De altfel, încurajarea promovării unor pedepse alternative la pedeapsa închisorii, precum şi încurajarea aplicării liberării
condiţionate a persoanelor condamnate constituie preocupări constante la nivelul Consiliului Europei. A se vedea, în acest
sens, o serie de recomandări adoptate de-a lungul timpului, în 1999, dar şi în anii 2000 şi 2003 1841 .
1 8 4 R1 e c o m a n d a r e a C o n s i l i u l u i E u r o p e i R ( 9 9 ) 2 2 p r i v i n
d e l i b e r t a t e , R e c o m a n d a r e a C o n s i l i u l u i E u r o p e i R ( 2 0
( 2 0 0 0 ) 2 2 p r i v i n d o p t i m i z a r e a a p l i c ă r i i n o r m e l o r e u r o

O modificare de dată recentă a Codului penal anterior ridică semne de întrebare asupra continuităţii şi consecvenţei
pag. 1 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
politicii penale în cazul infracţiunilor contra patrimoniului. Astfel, prin Legea nr. 202/2010 1842 s-a introdus o cauză de
atenuare a pedepsei sau chiar de înlocuire a acesteia cu o sancţiune administrativă în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni prin
care s-a pricinuit o pagubă, instituţie care nu se mai regăseşte în noua reglementare (practic, sfera de aplicare a acesteia a
fost cuprinsă între decembrie 2010 şi intrarea în vigoare a noului Cod penal, exceptând situaţiile tranzitorii de aplicare a legii
penale mai favorabile).
1 8 4 L2 e g e a n r . 2 0 2 / 2 0 1 0 p r i v i n d u n e l e m ă s u r i p e n t r u a
o c t o m b r i e 2 0 1 0 .

Potrivit art. 741 C. pen. anterior, „(1) În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare,
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată
şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a
pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau
inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la
jumătate. (2) Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul
judiciar. (3) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen,
prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)
şi (2)1843 ”.
1 8 4P3 r i n D e c i z i a n r . 5 7 3 d i n 3 m a i 2 0 1 1 , p u b l i c a t ă î n M
a c e s t u i a r t i c o l s u n t n e c o n s t i t u ţ i o n a l e .

O astfel de modificare a Codului penal în vigoare la acea dată, în condiţiile în care noul Cod penal era deja publicat în
Monitorul Oficial şi nu prevedea o asemenea instituţie, ni se pare cel puţin criticabilă.
Diferenţe faţă de reglementarea anterioară există şi în materia stingerii acţiunii penale ca urmare a împăcării părţilor,
posibilitate oferită la o scară mult mai largă în actuala reglementare (practic, în cazul furtului, împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală, indiferent de calitatea subiectului activ sau legătura acestuia cu subiectul pasiv)1844 .
1 8 4 Î 4n a c e l a ş i s e n s , a s e v e d e a G . A n t o n i u , C . D u v a c ,
a l e n o u l u i C o d p e n a l , v o l . I I I , E d . U n i v e r s u l J u r i d i c ,

II. Analiza textului1845

1 8 4V 5. D o b r i n o i u , N . N e a g u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p p . 1 8 7 - 1 9 5

2.
Structura incriminării
Furtul simplu este prevăzut în art. 228 C. pen. într-o variantă tip, o variantă asimilată şi o variantă agravată.
Varianta tip, prevăzută în alin. (1), constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul
acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Potrivit alin. (2), fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul
săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
Potrivit art. 2561, constituie variantă agravată dacă faptele prevăzute la art. 228 au produs consecinţe deosebit de
grave.
3.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a ) Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Titlul II din Codul penal (infracţiuni contra patrimoniului) este
format din relaţiile sociale privind patrimoniul1846 .
1 8 4 O6 b i e c t u l j u r i d i c g e n e r i c , f i i n d a c e l a ş i p e n t r u t o a t
f i e c a r e i n f r a c ţ i u n e d i n a c e s t t i t l u .

Relaţiile sociale sus-menţionate privesc atât patrimoniul privat, cât şi pe cel public. Aşa fiind, sunt aplicabile prevederile art.
228 C. pen., indiferent dacă s-a adus atingere avutului privat sau avutului public.
b ) Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la drepturile şi interesele patrimoniale ale
persoanelor fizice sau juridice. Norma juridică cuprinsă în art. 228 C. pen. ocroteşte posesia sau detenţia bunurilor mobile
numai ca situaţii de fapt, conform cu legea. Prin ocrotirea posesiei asupra bunurilor mobile, se realizează, de regulă, implicit
şi ocrotirea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.
Conform normelor generale, posesia este, în principiu, exercitată de către proprietar. Sunt însă şi situaţii în care posesia
asupra unui bun mobil poate fi exercitată şi de o altă persoană decât proprietarul acelui bun. În aceste cazuri, apărarea
posesiei se efectuează independent de ocrotirea dreptului de proprietate. Posesia exercitată de o altă persoană decât
proprietarul poate fi legitimă sau nelegitimă.
Potrivit legii, posesia legitimă este ocrotită împotriva oricui, chiar şi împotriva adevăratului proprietar, dacă acesta
săvârşeşte infracţiunea de furt, întrucât, conform art. 228 alin. (2) C. pen., „fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în
întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei
persoane”. Posesia şi detenţia legitimă sunt ocrotite, astfel, chiar împotriva sustragerilor comise de proprietar.
Posesia nelegitimă este şi ea apărată, un bun furat putând constitui la rândul său obiectul material al altui furt1847 .
Ocrotirea penală a posesiei nelegitime asupra bunurilor mobile este necesară, deoarece, în caz contrar, s-ar produce
prejudicii de ordin patrimonial, în sensul că s-ar încuraja sustragerea de bunuri din patrimoniul altuia, considerat ca fiind
posesor nelegitim al acelor bunuri.
pag. 2 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
1 8 4T 7. T o a d e r , o p . c i t . , 2 0 0 7 , p . 1 3 4 .

De aceea, dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. pen. trebuie să ocrotească orice deţinere de fapt a bunului, chiar nebazată pe
un drept (este exceptat numai proprietarul a cărui faptă de a-şi lua bunul din stăpânirea detentorului de rea-credinţă nu
constituie infracţiune)1848 .
1 8 4 O8 . L o g h i n , A . F i l i p a ş , D r e p t p e n a l r o m â n . P a r t e a g e

c) Obiectul material. Din lectura prevederilor art. 228 alin. (1) C. pen. rezultă că obiectul material al infracţiunii de furt
(simplu sau calificat) este bunul mobil care se află în posesia sau detenţia altuia.
În cazul infracţiunii de furt, pentru a constitui obiect material al acestei fapte, bunul trebuie să aparţină cuiva, să nu fi fost
abandonat1849 şi să aibă o valoare pentru cel care îl deţine.
1 8 4 T9 r i b . B u c u r e ş t i , s . a I I - a p e n . , d e c . n r . 1 5 3 4 / 1 9 9 8
B u c u r e ş t i , 1 9 9 8 , p . 1 4 9 .

Noţiunea de „bun mobil” corespunde aceleia din dreptul civil şi se caracterizează prin aceea că el poate fi deplasat,
transportat, transferat dintr-un loc în altul, fără a-şi modifica valoarea1850 .
1 8 5P 0 e n t r u d e t a l i i , a s e v e d e a C o d u l c i v i l , C a r t e a a I I

Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Bunurile animate sunt animalele, păsările domestice şi alte vieţuitoare care
trăiesc în stare naturală şi care s-ar găsi în stăpânirea unei persoane. Nu sunt animate celelalte bunuri, neprezentând
importanţă în ce stare fizică se găsesc (solidă, gazoasă etc.). De asemenea, sunt considerate bunuri mobile şi banii, titlurile
de credit, precum şi orice alte valori, echivalând banii.
Imobilele nu pot constitui obiect material al furtului, în schimb, părţi din asemenea bunuri, devenite mobile prin detaşare,
pot forma obiectul material al acestei infracţiuni. De exemplu, dacă o casă de locuit nu poate fi furată în întregul ei, în
schimb, pot fi furate tabla sau ţigla de pe acoperiş, ferestrele, uşile, ţevile, diverse instalaţii etc., deoarece, odată ce au fost
detaşate de corpul construcţiei, devin, aşa cum am arătat, bunuri mobile şi însuşirea lor constituie infracţiunea de furt. În
cazul în care prin detaşarea şi însuşirea unui astfel de bun s-a provocat şi degradarea imobilului, alături de infracţiunea de
furt subzistă şi aceea de distrugere, cele două fapte urmând a fi considerate infracţiuni concurente1851 .
1 8 5T 1. V a s i l i u , D . P a v e l , G . A n t o n i u , D . L u c i n e s c u , V .
v o l . I , E d . Ş t i i n ţ i f i c ă ş i E n c i c l o p e d i c ă , B u c u r e ş t i , 1
d a t e d e T r i b u n a l u l S u p r e m ş i n o u a l e g i s l a ţ i e p e n a l ă ,

Arborii, fructele, recoltele pot forma obiectul material al furtului după ce au fost desprinse de sol sau după tulpini.
Corpul omului şi părţi ale acestuia, cât timp omul este în viaţă, nu pot fi obiect material al furtului; dacă o persoană îşi
însuşeşte anumite adaosuri detaşabile, ca, de pildă, proteză, perucă, ochi de sticlă, ea comite un furt1852 .
1 8 5V 2. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 4 5 9 .

Este asimilată bunurilor mobile şi, ca atare, poate constitui obiect material al furtului şi energia electrică, precum şi orice
alt fel de energie care are valoare economică şi care poate fi sustrasă, cum ar fi, de pildă, energia termică, hidraulică etc.
[art. 228 alin. (3) C. pen.].
Potrivit prevederilor art. 228 alin. (2) C. pen., se consideră bunuri mobile şi înscrisurile care fac parte din patrimoniul unei
persoane, chiar dacă nu au o valoare economică. În acest sens, fac parte din categoria „înscrisuri” atât cele cu valoare
probantă, cât şi actele scrise, care au valoare materială independentă, ca, de exemplu: manuscrisele, memoriile, jurnalele
intime, corespondenţa, înscrisuri care servesc pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare etc.
Pentru a putea fi obiect material al infracţiunii de furt, bunul mobil trebuie să se afle în posesia sau detenţia altcuiva decât
făptuitorul în timpul săvârşirii faptei. Prin urmare, nu poate constitui obiect material al furtului bunul care s-a aflat în
momentul sustragerii în posesia sau detenţia făptuitorului. În această situaţie, se poate, eventual, comite o infracţiune de
abuz de încredere prevăzută de art. 238 C. pen. dacă cel în cauză şi l-a însuşit, a dispus de el pe nedrept ori a refuzat să-l
restituie.
Nici bunul abandonat, mai precis cel ieşit din posesia unei persoane cu consimţământul acesteia, nici bunul găsit, adică
bunul ieşit din posesia altei persoane fără voia acesteia, nu pot constitui obiectul material al infracţiunii de furt. În primă
ipostază (când bunul a fost abandonat), însuşirea bunului nu constituie infracţiune. În cea de-a doua situaţie (când obiectul
material este un bun găsit), se comite infracţiunea de însuşire a bunului găsit prevăzută în art. 243 C. pen., dacă sunt
îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa acestei infracţiuni.
În cazul furtului, legea punând posesia şi detenţia asupra bunului mobil pe acelaşi plan, sub raportul ocrotirii penale,
cerinţa referitoare la aflarea bunului în posesia sau detenţia altuia este îndeplinită dacă, în momentul săvârşirii faptei, bunul s-
a aflat în stăpânirea de fapt a altei persoane decât proprietarul.
B. Subiecţii infracţiunii
a ) Subiect activ al infracţiunii de furt în ipoteza reglementată de art. 228 alin. (1) poate fi orice persoană fizică
îndeplinind condiţiile cerute de lege pentru a fi subiect al infracţiunii.
În varianta prevăzută de art. 228 alin. (2) C. pen., subiectul activ nu poate fi decât proprietarul care comite acţiunea de
luare asupra unui bun ce se afla în acel moment în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. În practica judiciară s-a
reţinut infracţiunea de furt în această variantă de comitere în cazul în care inculpatul a sustras oile, proprietatea sa, din
oborul comunal, fiind aduse acolo întrucât fuseseră găsite păscând pe terenul unei unităţi agricole care urma să fie
despăgubită1853 . Este, de asemenea, furt, în baza aceluiaşi text de lege, sustragerea unui bun aflat în detenţia celuilalt
coproprietar.
1 8 5T3 r i b . M u r e ş , d e c . p e n . n r . 1 4 4 / 1 9 6 7 , î n R R D n r . 4 / 1
A c a d e m i e i R o m â n e , B u c u r e ş t i , 1 9 9 2 , p . 1 0 9 .

În cazurile în care, potrivit legii (art. 231 C. pen.), furtul se urmăreşte numai la plângerea prealabilă a persoanei
pag. 3 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
vătămate, subiectul activ este circumstanţiat, în sensul că trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiţii: să fie
membru de familie în raport cu partea vătămată; să fie un minor care comite fapta în dauna tutorelui; să locuiască
împreună cu victima sau să fie găzduit de aceasta. Toate aceste calităţi (membru de familie, minor, colocatar, găzduit)
trebuie să existe în momentul comiterii infracţiunii.
Există furt între soţi dacă unul dintre aceştia a luat din posesia celuilalt, fără consimţământul său, unul sau mai multe
bunuri comune, în scopul însuşirii pe nedrept, împrejurarea că soţii sunt despărţiţi în fapt fiind lipsită de relevanţă.
Infracţiunea de furt între soţi există chiar dacă, anterior săvârşirii faptei, soţii au convenit asupra împărţirii bunurilor comune,
iar bunurile sustrase ar fi revenit făptuitorului, deoarece o asemenea convenţie în timpul căsătoriei nu este valabilă1854 .
1 8 5 I 4n f r a c ţ i u n e a d e f u r t î n t r e s o ţ i d e p i n d e d e r e g i m u l
l e g a l e , u n d e b u n u r i l e d o b â n d i t e î n c ă s ă t o r i e s u n t p r
a u t e n t i c , î n c a z d e c o n s e n s , s a u p r i n h o t ă r â r e j u d e c ă
d e î m p ă r ţ i r e a b u n u r i l o r f i i n d l o v i t ă d e n u l i t a t e a b s o

În cazul furtului, participaţia este posibilă sub toate formele sale.

În practica judiciară s-a decis că sustragerea într-o aglomeraţie de persoane a portofelului din buzunarul părţii vătămate
şi remiterea acestuia celui de-al doilea făptuitor în scopul de a asigura însuşirea lucrului fără riscul descoperirii constituie şi
pentru acesta din urmă coautorat la săvârşirea infracţiunii de furt, iar nu complicitate la aceasta1855 .
1 8 5C5 S J , s . p e n . , d e c . n r . 5 1 6 1 / 2 0 0 1 , î n R D P n r . 2 / 2 0 0 3

Fapta de a tăinui, în mod obişnuit, bunuri provenite din mai multe furturi succesive, prin ascunderea şi valorificarea
repetată a acestora, constituie complicitate, şi nu tăinuire la furturile săvârşite, deoarece autorii furturilor au continuat să
sustragă bunuri numai cunoscând că au sprijinul moral şi material al celui ce le primeşte şi valorifică. Primul act de tăinuire va
constitui însă o infracţiune distinctă, prevăzută în art. 270 C. pen.1856.
1 8 5 I 6C C J , S e c ţ i i l e U n i t e , d e c . n r . I I d i n 2 1 i a n u a r i e 2
t ă i n u i r e ş i a c e l o r u l t e r i o a r e d a c ă , d u p ă p r i m u l a c t ,
b u n u r i l o r s u s t r a s e , p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 8 5 9 d i n 1 9

b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese patrimoniale au fost lezate.
4.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material constă în acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altuia (persoană fizică sau
juridică), fără consimţământul acestuia.
Luarea este o formă a sustragerii care constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia
sau detenţia căreia se află şi trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului.
Prin această acţiune de luare, de sustragere, se schimbă starea de fapt a bunului sub raportul poziţiei sale, ceea ce se
realizează în momentul în care bunul mobil nu se mai află la dispoziţia celui care îl posedă sau deţinea anterior, ci la
dispoziţia celui care a săvârşit sustragerea.
Elementul material – acţiunea de „luare” –, deşi este o acţiune unică, se realizează prin două acte, şi anume: primul
(deposedarea) presupune scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului, iar al doilea
(împosedarea) presupune trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului.
De regulă, cele două acte se succedă în aşa fel încât este greu a fi delimitate, defalcate. Cu toate acestea, stabilirea, în
fiecare caz, dacă a avut loc numai primul act sau şi cel de-al doilea prezintă o mare importanţă, întrucât în raport cu
aceasta se poate face delimitarea dintre tentativă şi infracţiunea consumată de furt.
Luarea bunului mobil se efectuează în mod concret fie prin ridicarea sau deplasarea acestuia ori prin racordarea aparatului
la sursa de energie, fie chiar prin lăsarea bunului în locul în care se afla mai înainte, însă în aşa fel încât bunul să iasă din sfera
de stăpânire a posesorului sau detentorului şi să intre în sfera de stăpânire a făptuitorului.
Acţiunea de luare poate fi săvârşită şi prin orice alte mijloace decât cu propria mână, ca, de exemplu, prin folosirea unor
animale dresate, prin momirea păsărilor sau animalelor etc.
Nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii de furt modul de săvârşire, dacă acesta s-a comis pe faţă sau pe ascuns, cu
ajutorul forţei proprii ori a unor mijloace mecanice sau folosindu-se de un animal dresat. Fapta prevăzută de art. 228 C.
pen. poate fi comisă prin orice mijloace, cu excepţia violenţei sau ameninţării, deoarece, într-un asemenea caz, fapta
constituie tâlhărie, precum şi cu excepţia acelor mijloace care, potrivit art. 229, conferă furtului caracter calificat.
Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de furt, trebuie să fie întrunite trei cerinţe esenţiale, şi anume: bunul luat să
fie mobil, acest bun să se afle în posesia sau detenţia unei alte persoane şi, în fine, acţiunea de sustragere să fi avut loc fără
consimţământul celui deposedat1857 .
1 8 5V 7. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 4 6 3 .

Cu privire la prima condiţie facem trimitere la cele arătate la obiectul material al infracţiunii de furt.
Deoarece unele aspecte în legătură cu a doua cerinţă au fost analizate anterior, vom face numai unele completări sau
precizări.
Astfel, condiţia ca bunul să se afle în posesia sau detenţia altuia în momentul comiterii acţiunii infracţionale este îndeplinită
şi atunci când bunurile s-ar găsi numai ocazional sau temporar în mâinile făptuitorului; simplul contact material ori simpla
manipulare a unui bun nu conferă nici posesia, nici detenţia acelui bun. Acela care cere de la un deţinător un bun spre a-l
vedea nu devine detentor al bunului, astfel că, dacă fuge cu bunul, săvârşeşte infracţiunea de furt. Tot astfel, dacă cineva îşi
însuşeşte un obiect lăsat temporar de posesor fără supraveghere ori uitat de acesta într-un anumit loc, unde el ştia că l-a
lăsat, comite infracţiunea de furt. Există furt şi în ipoteza în care o persoană, ştiind că proprietarul caută un lucru, continuă
ea căutarea şi, după ce îl găseşte, şi-l însuşeşte ori, găsind lucrul, dispune de el, iar când este întrebat neagă că l-a găsit sau
pag. 4 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
afirmă că-i aparţine.
Infracţiunea de furt subzistă şi în alte situaţii, cum ar fi, de exemplu, în cazul luării unui bun de către femeia de serviciu ori
de către un meseriaş (zugrav, tâmplar, instalator etc.), care nu au decât un contact material cu lucrurile aflate în locuinţele
unde îşi desfăşoară activitatea şi pe care le manipulează; aceştia nedevenind detentori ai bunurilor, sustragerea unor astfel
de lucruri constituie furt1858 . De asemenea, săvârşeşte infracţiunea de furt paznicul unei societăţi care participă la
sustragerea unor bunuri din unitate, urmând să obţină o parte din suma rezultată în urma valorificării bunurilor
sustrase1859 .
1 8 5C8 . A p . C l u j , s . p e n . , d e c . n r . 6 1 / 1 9 9 9 , î n D r e p t u l n
1 8 5C9 S J , s . p e n . , d e c . n r . 2 7 0 6 / 2 0 0 2 , î n R D P n r . 2 / 2 0 0 4

În fine, cea de-a treia cerinţă presupune ca acţiunea de sustragere să fi fost realizată fără consimţământul persoanei.
Absenţa consimţământului este prezumată, autorului infracţiunii revenindu-i obligaţia de a dovedi că a avut acordul părţii
vătămate anterior sau concomitent săvârşirii faptei1860 .
1 8 6C0 . A p . P l o i e ş t i , d e c . p e n . n r . 2 0 3 / 1 9 9 8 , î n C u l e g e r

În situaţia în care acţiunea de luare a avut loc cu consimţământul posesorului sau detentorului bunului, fapta nu constituie
furt şi, ca atare, nu există nici răspundere penală.
Consimţământul nu este însă valabil dacă a fost dat de un alienat mintal, de o persoană aflată într-o stare completă de
intoxicaţie alcoolică etc.
b) Urmarea imediată. În cazul infracţiunii de furt, urmarea imediată constă în schimbarea stării de fapt a bunului, care
este scos din posesia sau detenţia altuia – şi deci de sub controlul celui îndreptăţit de a dispune de bun – şi trecut în
stăpânirea făptuitorului. Pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă situaţia că cele două momente – al deposedării
persoanei vătămate şi al împosedării autorului – se suprapun sau sunt simultane, esenţial fiind doar primul moment. Ca
atare, este produsă urmarea imediată în cazul în care făptuitorul ridică bunul din locul iniţial şi îl ascunde undeva, chiar şi în
locuinţa (incinta) persoanei vătămate – de unde, direct ori prin intermediul altei persoane, urmează să-l ia ulterior pentru a
intra efectiv în posesia acestuia1861 ; este suficient ca bunul să nu mai fie la dispoziţia celui căruia îi aparţine şi ca acesta să
nu mai poată efectua acte materiale asupra lui, în timp ce făptuitorul a dobândit sau va dobândi în curând posibilitatea să
dispună de bun ca şi cum i-ar aparţine.
1 8 6T 1 r i b . B u c u r e ş t i , d e c . n r . 6 0 0 / 1 9 9 0 , T r i b . B u c u r e ş t i
1 9 9 0 , p p . 5 7 ş i 6 6 .

În cazul furturilor din magazine, opinia dominantă la care aderăm este că urmarea imediată se produce în momentul luării
bunului de pe raftul unităţii şi ascunderea lui (ori consumarea bunului în magazin), deoarece autorul a început să efectueze
acte materiale asupra bunului ca şi cum ar fi al său. Relevarea intenţiei de însuşire pe nedrept are loc însă în momentul în
care făptuitorul părăseşte magazinul fără să plătească, până în acel moment actele sale având caracter echivoc, deşi latura
subiectivă era deja formată.
Există urmarea imediată şi dacă, la timp foarte scurt după însuşire, subiectul activ a fost deposedat de bunul sustras ori l-
a abandonat, dându-şi seama că nu va mai avea nevoie de el.
c ) Raportul de cauzalitate între acţiunea de sustragere a bunului şi apariţia urmării imediate rezultă din însăşi
materialitatea faptei.
B. Latura subiectivă
Infracţiunea de furt se comite cu intenţie directă, deoarece autorul îşi dă seama că ia bunul din posesia sau detenţia
altuia, fără consimţământul acestuia, şi vrea să comită fapta punându-l pe posesor sau detentor în imposibilitatea de a-şi
exercita drepturile asupra acelui bun şi producându-i în acest mod o pagubă.
În literatura de specialitate se admite că, în mod excepţional, alături de intenţia directă poate exista, în cazul furtului, şi o
intenţie indirectă, opinie pe care o considerăm corectă, atunci când bunul furat ar conţine în el un alt bun, a cărui eventuală
prezenţă făptuitorul a putut-o prevedea, acceptând rezultatul eventual al acţiunii sale1862 . De exemplu, luarea unei haine în
care se aflau bani sau luarea unei sacoşe cu produse alimentare în care se aflau şi unele acte de stare civilă sau legitimare a
părţii vătămate.
1 8 6V 2. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 4 6 5 .

Pentru existenţa infracţiunii, se mai cere ca activitatea infracţională să aibă drept scop însuşirea pe nedrept a bunului
sustras (intenţie calificată prin scop). De aceea, în situaţia în care bunul a fost luat în alt scop decât cel al însuşirii pe nedrept,
fapta nu constituie infracţiune. În practica judiciară mai veche s-a decis, în acest sens, că nu există intenţia de furt dacă
inculpatul a luat bunul pentru a determina persoana vătămată să-i restituie un lucru reţinut pe nedrept1863 ori dacă, după ce
a violat victima, i-a luat ceasul, spre a o determina să mai vină la o nouă întâlnire, când ar fi urmat să-i restituie bunul1864 ,
ori când unul dintre soţi a luat din posesia celuilalt soţ, fără consimţământul acestuia, copiile unor scrisori pentru a le depune
la dosar în procesul de divorţ1865 ori când inculpatul, surprinzându-şi soţia cu un bărbat îmbrăcat sumar, a luat un ceas de
mână şi un briceag aparţinând acestuia, cu intenţia de a le folosi ca probe în procesul de divorţ1866 .
1 8 6T 3 r i b . S u p r e m , s . p e n . , d e c . n r . 1 0 1 5 / 1 9 7 8 , î n R 2 , p
1 8 6T 4 r i b . I l f o v , d e c . p e n . n r . 1 1 1 4 / 1 9 7 4 , î n R R D n r . 4 / 1
1 8 6T 5 r i b . T i m i ş , d e c . p e n . n r . 8 5 1 / 1 9 7 3 , î n R R D n r . 1 1 /
1 8 6 T6 r i b . S u p r e m , d e c . n r . 2 7 0 4 / 1 9 8 4 , î n C u l e g e r e d e d
P a p a d o p o l , C u l e g e r e d e p r a c t i c ă j u d i c i a r ă p e a n u l 1 9

În practică pot apărea şi situaţii în care bunul a fost luat de făptuitor pentru compensarea unei pretinse obligaţii pe care
pag. 5 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
persoana vătămată o avea faţă de el.
În asemenea cazuri, după unele opinii, faptă constituie infracţiunea de furt, deoarece făptuitorul şi-a însuşit pe nedrept un
bun care nu-i aparţine, iar împrejurarea că victima avea, la rândul ei, unele obligaţii faţă de el nu are nicio relevanţă1867 ,
opinie la care subscriem.
1 8 6 G7 . A n t o n i u , C . B u l a i , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 1 0 9 .

Alţi autori se raliază însă la interpretarea potrivit căreia asemenea fapte nu pot constitui infracţiuni de furt în condiţiile în
care elementul subiectiv – scopul însuşirii pe nedrept – nu este satisfăcut1868 . Această opinie nu a fost confirmată în
practica judiciară recentă1869 , care a decis că fapta inculpatei care, neprimind chiria de la partea vătămată, i-a luat acesteia,
fără consimţământul ei, unele bunuri personale, afirmând că i le va restitui când va primi chiria, constituie infracţiunea de
furt.
1 8 6A 8 . F i l i p a ş , O . L o g h i n , o p . c i t . , p . 1 0 4 .
1 8 6 C9 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 3 6 / 2 0 0 0 , î n D r e p t u l n r . 4 / 2
C S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 7 3 2 / 1 9 9 5 , î n R D P n r . 4 / 1 9 9 5 ,

5.
Forme. Sancţionare
A. Forme
La infracţiunea de furt sunt posibile toate formele imperfecte ale infracţiunii; legea pedepseşte însă numai tentativa (art.
232 C. pen.). Datorită specificului furtului, această faptă nu este susceptibilă de forma tentativei perfecte, ci numai a
tentativei imperfecte.
În practica judiciară s-a decis că exista tentativă întreruptă de furt în cazul în care inculpaţii au fost surprinşi de paznic în
timp ce încărcau furaje combinate în saci. Tot în practica judiciară s-a considerat, în mod corect, că fapta inculpatului care,
după ce a pătruns în locuinţa persoanei vătămate, a luat, de la locul unde se aflau, trei brichete şi un pix, pe care – fiind
surprins de persoana vătămată în timp ce căuta alte obiecte – le-a ascuns sub o pernă pentru a nu fi găsite asupra sa,
constituie infracţiunea consumată de furt, iar nu o tentativă la această infracţiune. Încadrarea juridică este corectă,
deoarece furtul s-a consumat în momentul în care inculpatul a deplasat obiectele de la locul în care se găseau şi le-a trecut
în stăpânirea sa, fiind fără relevanţă împrejurarea că, deşi urmărea să-şi însuşească şi alte obiecte, el a trebuit să se limiteze
doar la sustragerea acelor bunuri de care s-a debarasat pentru a nu fi găsite asupra sa1870 .
1 8 7T 0 r i b . B u c u r e ş t i , s . I p e n . , d e c . n r . 4 8 5 / 1 9 9 0 , C u l e
p r e g ă t i r e d e t e n t a t i v ă ; î n a c e l a ş i s e n s , a s e v e d e a : C
n r . 1 7 7 0 / 2 0 0 2 , î n R D P n r . 3 / 2 0 0 3 , p . 1 1 9 ; C . A p . A l b a

O speţă soluţionată de instanţele judecătoreşti ne aduce în discuţie existenţa tentativei atunci când obiectul material
lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. În fapt, s-a stabilit că într-una dintre nopţi inculpatul a pătruns pe o
fereastră în locuinţa părţii vătămate şi a căutat prin obiectele de mobilier din mai multe încăperi sume de bani pentru a şi le
însuşi. În final, negăsind valorile ce-l interesau, s-a deplasat în beci pentru a-şi însuşi băuturi alcoolice, unde, de asemenea,
căutările au rămas fără rezultat. Ca atare, a părăsit imobilul fără a sustrage alte bunuri.
A fost respinsă susţinerea inculpatului în sensul că a comis o tentativă nepedepsibilă, deoarece nu modul de concepere a
rezoluţiei infracţionale, ci lipsa obiectului material de la locul unde credea că se află a determinat imposibilitatea deposedării
şi, respectiv, împosedării cu valori aparţinând avutului privat1871 .
1 8 7C1 . A p . P l o i e ş t i , d e c . p e n . n r . 1 8 4 / 1 9 9 8 , î n C u l e g e r

Infracţiunea de furt se consumă în momentul în care acţiunea de luare a bunului din posesia sau detenţia persoanei
asupra căreia se afla este dusă până la capăt, aşa încât bunul este scos din sfera de dispoziţie a subiectului pasiv şi trecut
efectiv în sfera de stăpânire a făptuitorului, neprezentând importanţă durata acestei stăpâniri.
În doctrina penală au fost emise mai multe teorii cu privire la momentul consumativ al infracţiunii de furt1872 . Legiuitorul
român a adoptat însă teoria apropriaţiunii, potrivit căreia furtul se consideră consumat în momentul în care bunul a trecut în
posesia (stăpânirea de fapt) făptuitorului, indiferent de durata acestei posesii. Instanţele de judecată sunt constante în a
promova în hotărârile lor teoria apropriaţiunii. Astfel, s-a decis că fapta inculpatului de a fi pătruns într-un magazin şi de a
sustrage o sumă de bani profitând de faptul că în interior nu se afla nicio persoană, fiind surprins pe când încerca să
părăsească locul faptei, constituie infracţiunea consumată de furt, iar nu o tentativă, deoarece, în momentul surprinderii sale
cu bunurile sustrase, inculpatul intrase deja în stăpânirea lor1873 .
1 8 7V 2. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p . 4 6 7 .
1 8 7 T3 r i b . B u c u r e ş t i , s . I p e n . , d e c . n r . 8 6 6 / 2 0 0 5 ; î n
I n f r a c ţ i u n i c o n t r a p a t r i m o n i u l u i . P r a c t i c ă j u d i c i a r ă ,

Acţiunea de luare a bunului poate îmbrăca uneori forma activităţii continue – este cazul furtului de energie electrică sau
termică – sau forma infracţiunii continuate, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 35 alin. (1) C. pen.1874.
1 8 7C4 S J , s . p e n . , d e c . n r . 2 4 0 3 / 2 0 0 0 , î n D r e p t u l n r . 3 /

B. Sancţionare
Pentru furtul simplu, în formă consumată, persoana fizică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
Potrivit art. 62 alin. (1), dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa
închisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii. Potrivit art. 61 alin. (5), dacă pedeapsa prevăzută de lege este numai
amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o
treime, dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial.
pag. 6 1/26/2024 : office@maravela.ro
Comentariu art 228 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
Potrivit prevederilor art. 2561 C. pen., dacă furtul a produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu jumătate.
Pentru fapta prevăzută în art. 228 C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală [art. 231 alin. (2) C. pen.]1875 .
1 8 7P 5 o t r i v i t a r t . 2 4 5 p c t . 2 3 d i n L e g e a n r . 1 8 7 / 2 0 1 2 .

Bibliografie
I. Amarie, Latura subiectivă a infracţiunii de furt. Însuşirea lucrului pentru a determina partea vătămată la o anumită
conduită, în Pro Lege nr. 3/1999, p. 49; G. Antoniu, Ocrotirea penală a patrimoniului, în RDP nr. 1/2001, p. 9; P.
Arsenescu, Încadrarea juridică a furtului săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe asupra lucrului, în Pro Lege nr. 2/1990, p.
87; R. Bodea, Din nou despre distincţia dintre infracţiunea de furt şi infracţiunea de tâlhărie, în Dreptul nr. 2/2007, p. 153;
I. Lascu, Elementele caracteristice ale infracţiunilor de furt şi abuz de încredere. Criterii de diferenţiere, în Pro Lege nr.
2/2004, p. 58; Gh. Mărgărit, Furt sau tâlhărie, în RDP nr. 3/2005, p. 132; L. Nicoară, Confiscare specială. Furt, în RDP nr.
2/2003, p. 139; F. Popa, M. Popescu, Delapidare sau furt, în RDP nr. 1/2003, p. 157; T. Popescu, Unele elemente
circumstanţiale ale infracţiunii de furt şi tâlhărie, în RDP nr. 2/2000, p. 47; F. Radu, Aprecieri referitoare la „scopul însuşirii
pe nedrept a bunului”, în cazul infracţiunii de furt, în Dreptul nr. 5/2009, p. 194; D. Titian, Furt. Înşelăciune, în RDP nr.
4/2001, p. 128; M.V. Tudoran, Consumarea infracţiunii de furt săvârşită în magazine de tip hypermarket, în Dreptul nr.
3/2010, p. 219; C. Turianu, Discuţie cu privire la condiţiile în care poate fi reţinută infracţiunea de abuz de încredere.
Diferenţiere faţă de infracţiunea de furt, în Dreptul nr. 3/2002, p. 107.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 7 1/26/2024 : office@maravela.ro