CAPITOLULI

NOTIUNI
, GENERALE

Titlul II din Partea speciala a Codului penal, intitulat ,Jnfracpuni contra

patrimoniului", cuprinde mai multe capitole, structurarea infractiunilor fiind
facuta de catre legiuitor in functie de natura actului de executare.
Astfel, acest titlu cuprinde:
Capitolul I, ,,Furtul" (simplu, calificat, furtul in scop de folosinta) - actul
de executare constand in deposedarea sau folosirea fiirii drept a obiectului
material;
Capitolul II, ,,Talharia ~i pirateria" (talharie simpla, calificata, piraterie) -
actul de executare constand in deposedarea prin constrangere;
Capitolul ill, ,,lnfracµuni contra patrimoniului prin nesocotirea incre-
derii" - conduite care presupun nesocotirea increderii in sens larg:
- abuzul de incredere (art. 238);
- abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor (art. 239);
- bancruta simpla (art. 240);
- bancruta frauduloasa (art. 241 );
- gestiunea frauduloasa (art. 242);
- ins~irea bunului gasit sau ajuns din eroare la raptuitor (art. 243);
- in~elaciunea (art. 244);
- in~elaciunea privind asigurarile (art. 245);
- deturnarea licitatiilor publice (art. 246);
- exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile (art. 24 7);
Capitolul IV, ,,Fraude comise prin sisteme informatice ~i mijloace de
plata electronice" - cuprinde:
- frauda informatica (art. 249);
- efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos (art. 250);
- acceptarea operatiunilor financiare efectuate in mod fraudulos (art. 251 );
Capitolul V, ,,Distrugerea ~i tulburarea de posesie", ultim capitol ce
cuprinde:
- distrugerea (simpla, calificata, din culpa) ~i
- tulburarea de posesie (art. 256).

Infractiunile grupate in acest titlu au o importanta practica deosebita, deoa-

rece furnizeaza majoritatea solutiilor de condamnare din intreg spectrul crimi-
nalitatii.
 INFRACTIUNI CON'f~ PA l'
12 ----_.:,___RIMONIUt•,
+X "t - - - - u}
" eaza vom incerca sa prezeni.am ca eva repere ----......
¥

In cele ce unn fi t·1· te in interpretarea textelor d . ,,~enerale'' ~·

e" ce vor putea u 1 1za e incrunin 71
,,com~ are diil
acest" t1tlu.. ul rand, trebuie subbmat• · ca, de..,..:i notiunea
¥

, de .p a trimoniu din d
In prun J.'. ma1· larga decat conceptul de proprietate din dreptuire~tuI
tT " d
¥

penal are o s1era . cl\il,

uneori aceste concepte vor putea mt~rp~etate u 1 tzan 1 ca reper ~eptul civil.
" uml·tor nonne de mcnmmare, accentu nu cade msa asup
In cazu1 an · · ·d· ) · ra Pro
dr tului de proprietate (in sens stnct Jllfl 1c ' c1 asupra protejarii d t -
teJartl ep . ,. t ·1 ti t· T . e en.
•¥ ••

. . ses1·e1· asupra unm bun, m sens ma ena sau ap ic. ocma1 din c
t1e1 sau po . • t t • allza
· t . as•metrii" partiale in anum1te crrcums an, e parhculare, propriet
aces e1 ,, uu trim • 1 . . ani1
,
unui bun poate comite o infract1une
' •
1 'j,~+;.
o_nn1: m atunc1 cand, spre
exemplu, i~i distruge propriul bun. Daca tit u np acfru_m con_tra patrimoniului
din Codul penal ar fi cuprins ?oar comportamentel~ mfract1onal~ ce lezeaza
dreptul de proprietate, in mod evident, o aseI?e~ea fap_ta nu ~. fost mcriminata.
in al doilea rand, credem ca nu trebu~e mcuraJ~te _opmul_e exclusiviste ~i
extreme cu privire la detenninarea sensu!m unor n~tmm_ folos1te de legiuitoru!
penal in acest titlu, prin raportare ex~lus1v la semmficat•~ ~c~stora_ ~in dreptul
civil sau, in cealalta extrema, f'ara a tme cont de dreptul cIVd. In opm1a noastra,
in demersul interpretativ al notiunilor cu care se opereaza in acest titlu, trebuie,
pe de-o parte, recunoscut caracterul lor autonom, ce a evoluat odata cu practica
judiciara din domeniul penal, insa, pe de alta parte, nu trebuie pierdut din vedere
ca izvorul acestora continua sa fie dreptul civil.
A treia observatie generala este aceea ca, in materia infractiunilor contra
patrimoniului, actualul Cod penal aduce o reducere semnificativa a pedepselor
pentru figurile centrale din acest titlu (furt, talharie, in~elaciune), luandu-se
astfel act de anomaliile sanctionatorii generate de Codul penal anterior (1968)
din perspectiva limitelor speciale prevazute pentru anumite fapte (un furt cali-
ficat putea fi - ~i chiar era uneori - sanctionat cu o pedeapsa similara celei apli-
cate pentru o tentativa de omor sau un omor consumat). Reamintim ca aceste
anomalii sanctionatorii nu i~i aveau sursa in Codul penal intrat in vigoare in
anul 1969, ~are prevedea limite de pedeapsa relativ apropiate de cele pe care le
avem astazi pe~tru infractiunile ,,clasice" (furt, talharie, in~elaciune etc.), ci ele
!
au 0st consecmta unor modificari succesive realizate dupa 1990. Una din~e
legtle c~e au operat astfel de ~odificari a fost Legea nr. 140/1996 pentru m?~-
ficarea ~1 completarea Codulm penal 1 prin aceasta modificandu-se major brnt·
tele de pedeapsa ale infractiunilor dontra patrimoniului (furt, furt calificaf,
1
Publicata
D 2
in M· Of· nr· 28 9 d"m 14 n01embrie
. 1996
e exemplu, Legea nr. 140/l 996 _ · . .
Articolul 208 (furtul sim
1
r prevedea urmatoarele mod1fican: . bil
din posesia sau detentia altui·a,p;,;'\a me~tul 1 va avea urmiitorul cuprins: ,,Luarea unu1 bun mdro 1
, 1ara cons1mtfun tul . ne ep ,
se pedepse~te cu inchisoare d . an acestu1a, m scopul de a ~1-l msu~I pe
A A • A •

Arti e 1a unu 1a 12 an1"

A colul 209 (furtul calificat) . • ele
imprejurari: a) de doua sau mai m l~a avea urmiitorul cuprins: ,,Furtul siivar~it in urrnato~a o
u e persoane impreuna; b) de o persoanii avand asupra
 Nofiuni generate 13

talharie, abuz de incredere, gestiune :frauduloasa, in§elaciune, delapidare, distru-

gere, tainuire sau tulburare de posesie).
Totu§i, odata cu modificarile aduse Codului penal prin O.U.G. nr. 18/2016,
se pare ca aceasta linie de actiune constand in ,,normalizarea" limitelor sanctio-
natorii in cazul infractiunilor contra patrimoniului este serios pusa la incercare.
Prin introducerea art. 256 1 C. pen., actul normativ mentionat readuce forma
agravata a producerii unor consecinte deosebit de grave in cazul anumitor
in:fractiuni, prevazandu-se in acest caz o agravare obligatorie a limitelor de
sanctionare determinata automat de cuantumul prejudiciului produs ca urmare a
comiterii in:fractiunilor indicate expres in acest text 1•
Un alt element cu o deosebita relevanta practica este acela ca, pentru majo-
ritatea faptelor din acest titlu, este prevazuta posibilitatea impacarii drept cauza
ce inlatura raspunderea penala sau se prevede ca actiunea penala se pune in
mi§care la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Aceste prevederi reflecta
o abordare pragmatica a legiuitorului, care pune accent pe impulsionarea auto-
rului sa repare prejudiciul cauzat persoanei vatamate prin comiterea faptei, §i nu
pe interventia statului (uneori inutila din perspectiva victimei) pentru a-1
sanctiona pe inculpat.
De asemenea, trebuie subliniat ca, avand in vedere natura in:fractiunilor aici
analizate, care prezinta ca element de esenta existenta unei imbogatiri a auto-
rului sau a unui scop de acest gen, credem ca va fi incident art. 62 alin. (1)
C. pen., care prevede ca, atunci cand fapta a fost comisa pentru obtinerea unui
folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii prevazuta explicit de norma, se
va putea aplica in mod cumulativ §i pedeapsa amenzii, iar la stabilirea sumei
corespunzatoare unei zile-amenda se va tine cont inclusiv de valoarea folosului
patrimonial ce se dorea a fi obtinut (art. 62 C. pen.). Totu§i, ca observatie gene-
rala, se pare ca practica nu a uzat de aceasta prevedere legala legata de ,,supli-
mentarea" sanctiunii penale.
0 alta observatie generala este aceea ca, de§i, in forma sa initiala, definitia
legala a in:fractiunii continuate din actualul Cod penal prevedea in mod explicit

anna sau o substanta narcotica; c) de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita; d) asupra
unei persoane aflate in imposibilitatea de a-~i exprima vointa sau de a se apara; e) intr-un loc
public; f) intr-un mijloc de transport in comun; g) in timpul noptii; h) in timpul unei calamitafi;
i) prin efracpe, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei
mincinoase, se pedepse~te cu inchisoare de la 3 la 15 ani.
Cu acee~i pedeapsa se sancfioneaza ~i furtul privind: a) produsele petroliere sau gazele
naturale din conducte, depozite ori cisterne; b) un bun care face parte din patrimoniul cultural;
c) un act care serve~te pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.
Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepse~te cu inchisoare de la 10 la 20
de ani ~i interzicerea unor drepturi."
1 In mod justificat, aceasta intervenfie a legiuitorului a fost aspru criticata in doctrina - a se

vedea V. Cioclei, Drept penal. Partea speciala l Infrac/iuni contra persoanei ,# infracfiuni
contra patrimoniului, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti, 2019, p. 23 5.
 I
14 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIDLUI

ca O ~ondipe ?e aplicare unitatea de subiect pasiv (mai exact, toate actele

matena~e trebu~au sa fie comise impotriva acelei~i persoane), consecinta fl.ind
a~ee~ ca pl~rrahtatea de acte materiale ale acelei~i infractiuni contra patrimo-
ruul_m, co~1~~ ins~ impotriva unor subiecti pasivi diferiti, determina retinerea
unei p~urahtap de infracpuni aflate in concurs, prin Decizia CCR nr. 368/2017 1
ace~ta prevedere a fost declarata neconstitutionala. in consecinta, odata cu
pubhc3:1:e~ acestei decizii in Monitorul Oficial2, savar~irea in baza aceleia~i
rezol~tn m:fractionale, dar asupra unor subiecp pasivi diferiti, a unor acte
maten~le ale aceleia~i infractiuni contra patrimoniului nu va mai atrage drept
consecmta obligatorie retinerea unei pluralitati de in:fractiuni (cate o infractiune
ra~ortat la fiecare subiect pasiv lezat de conduita infractorului), ci va permite
repnerea unei infractiuni in forma continuata sau in forma unitatii naturale
colective3 (sub rezerva unitapi de rezolutie). Desigur, daca celelalte conditii ale

1
Par. 29 din Decizia CCR nr. 368/2017: ,,A~adar, ca urmare a constatarii neconstitufio-
nalitafii sintagmei «# fmpotriva aceluia# subiect pasiv» din cuprinsul dispozifiilor art. 35 a/in. (I)
din Codul penal, unitatea subiectului pasiv fnceteaza sa mai fie o condifie esenfiala a infracfiunii
continuate # redevine un simplu criteriu de stabilire a unitafii rezolufiei infracfionale, lasat la
aprecierea organelor judiciare".
Principala motivafie a acestei schimbari de optica a fost aceea ca ea putea conduce la
pedepse ,,girafii" (prin aplicarea regulilor actuale in materia concursului de infractiuni), ~a cum
acestea au fost plastic caracterizate in doctrina (a se vedea V. Cioclei, Pedeapsa Girafa, in
Revista de Note ~i Studii Juridice-wwwjuridice.ro).
A~adar, cu riscul de a face un proces de intentie Cllftii Constitutionale, credem ca Decizia
nr. 368/2017 a fost generatii, in principal, de obligativitatea aplicarii unui spor in cazul retinerii
unui concurs de infracfiuni (venind ca un remediu pentru aceastii situatie) ~i mai putin de
argumente teoretice sau conceptuale privind posibilitatea retinerii unei unitati de infractiune in
cazul comiterii unor fapte impotriva mai multor subiecti pasivi.
2 Publicatii in M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017.

3 Prin Decizia nr. 650/2018, Curtea Constitutionala pare sa pledeze pentru eliminarea
conditiei unitatii subiectului pasiv ~i in cazul infractiunilor contra persoanei. Astfel, anali-
zandu-se in cadrul unui control a priori de constitutionalitate modificarile propuse pentru defi-
nitia leg~la a infracfiunii continuate, in sensul ca unitatea subiectului pasiv ar ramane o ~onditi: a
acestui tip de unitate legala doar in cazul infractiunilor contra persoanei, Curtea a retmut ca o
atare solutie propusa de legiuitor este neconstitutionalii, avand in vedere ca: analizdnd consi-
derentele Deciziei nr. 368 din 30 mai 2017, Curtea constata ca acestea nu disting fn privin/a
obiectului juridic al infrac/iunilor continuate pentru care art. 35 alin. (I) din Codul penal
prevede condifia unicitafii subiectului pasiv, stabilind ca impunerea acestei condi/ii creeaza
discriminare fntre subiecfii activi ai diferitelor infrac/iuni, care, fn funcfie de circumstan/ele
concrete ale cauzelor, pot sau nu sa cunoasca aspectul unicitafii subiectului pasiv al infrac/iu-
nilor pe care le comit la diferite intervale de timp (par. 283), sau ca astfel, fn timp ce unitatea
rezolufiei infracfionale este un criteriu obiectiv, intrinsec, care fine de procesul cognitiv specific
comportamentului infracfional, fiind, implicit, controlabil de catre subiectul activ, unitatea
subiectului pasiv constituie un criteriu exterior voinfei faptuitorului, independent de acesta, ~i,
pentru acest motiv, nejustificat (par. 285).

l
I \
 Nofiuni generate 15

unitatii legale sau naturale de infractiune nu sunt indeplinite, se va aplica regula

,,clasica" a concursului de infractiuni.
Fiecare dintre aceste observatii generale va fi nuantata in cadrul analizei
fiecarei infractiuni, avand in vedere ca, in anumite cazuri particulare, interpre-
tarea unui anumit text de incriminare poate deroga de la regulile generale aici
trasate.

Aceasta decizie a fost insa pu!in receptata de practica judiciara, eel mai probabil inclusiv
pentru ca, fiind vorba despre analiza unei propuneri legislative, deci nu despre o analiza de
constitufionalitate asupra unui text in vigoare, s-ar putea aprecia ca aceste considerente nu ar avea
forj:a obligatorie pentru organele judiciare in sens constitutional, ele reprezentand exclusiv un
reper de constitufionalitate pentru legiuitor intr-un eventual nou demers de modificare a Codului
penal.
r
CAPITOLUL II
FURTUL

Capitol~! I din titlul Infracfiuni contra patrimoniului din Codul penal,

Partea spec1ala, are drept caracteristica esentiala comuna maniera in care este
afectata valoarea sociala protejata de aceste texte de incriminare. Astfel, in cazul
tuturor acestor infractiuni, elementul esential este prejudicierea persoanei
vatamate prin comiterea unui act de sustragere a unui bun mobil (deposedare).

ART. 228 - FURTUL

Art. 228 C. pen. incrimineaza luarea unui bun mobil din posesia sau deten-
fia altuia, fora consimfamiintul acestuia, fn scopul fnsu,Jirii pe nedrept.

1. Raµunea incriminarii ~i valoarea socials protejata

Furtul este o infractiune :frecvent intalnita in practica judiciara, textul de
incriminare fiind unul fundamental eel putin din acest punct de vedere.
in acela~i timp, textul de incriminare este perceput de public ca fiind o
infractiune ce merita rara discutie aplicarea unei sanctiuni penale, fapta intrand
in a~a-numita categorie criminologica a infractiunilor naturale (care, oricand ~i
indiferent de forma textului de incriminare, au ~i au avut un caracter in:frac-
tional)1. Aceasta istorie indelungata de sanctionare a furtului nu inseamna insa ~i
ca incriminarea nu continua sa genereze dezbateri importante ~i astazi (de
exemplu, in era datelor informatice exista controverse cu privire la sfera obiec-
tului material al furtului, delimitarea tentativei la furt de forma consumata a
acestuia, elementul subiectiv al furtului din perspectiva scopului insu~irii sau
folosirii, sfera de aplicare a anumitor forme calificate etc.).
A vand in vedere multitudinea cauzelor de calificare a furtului, de cele mai
multe ori, in practica judiciara furtul va fi retinut sub forma calificata, ipotezele
comiterii faptei in forma simpla fiind relativ mai rare. 0 atare statistica este
fireasca tinand cont de faptul ca, eel mai des, tocmai :frecventa ~i gravitatea
comiterii furtului intr-o anumita circumstanta au determinat ca acea circum-
stanta sa fie indicata apoi de legiuitor ca o forma de calificare a furtului. De
exemplu, comiterea furtului prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma

1 S. Bogdan, Criminologie, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti, 2012, p. 43.

Furtul 17

sau supraveghere a fost introdusa printre fonnele de calificare a furtului in

~c~lul Cod_ penal tocmai ca o reacfie a legiuitorului la frecventa acestei moda-
htaµ de com1tere. )
~ste important de accentuat ca textul de incriminare nu protejeaza dreptul
de proprietate in mod direct, ci, principial, stapanirea de fapt a bunului, ca
stare de fapt 1. Aceasta inseamna ca, pe de o parte, victima unui furt poate fi
chiar ~i un hot pentru ca ultimul este stapanitorul de fapt al acelui bun fata de
orice alta persoana (cu exceptia proprietarului legitim), dar ~i ca, pe de alta
parte, autor al furtului poate fi chiar ~i proprietarul bunului, atunci cand comite
fapta in dauna posesorului legitim al bunului2.
in alte sisteme de drept s-a aratat ca, de fapt, aceasta infractiune nu vizeaza
protejarea stapanirii de fapt dintr-o perspectiva pur patrimoniala, ci are mai
degraba in vedere protejarea dreptului titularului de a se folosi sau a dispune de
bunul sau ~a cum dore~te (un drept la ,,autodeterminare" in materie patrimo-
niala3), rara a fi intotdeauna necesar sa se poata constata o vatamare cuantifi-
cabila patrimonial, dar fiind totu~i necesar sa se constate lezarea unui ,,interes"
concret al persoanei vatamate4•
Apreciem ca aceasta distantare de abordarea traditionala, cu nuanta supli-
mentara a lezarii unui interes concret, este bine-venita ~i chiar utila. Spre
exemplu, in situatia in care discutam despre sustragerea unui inscris cu valoare
strict sentimentala, de~i nu se poate pune problema unei pagube cuantificabile
patrimonial, vom putea discuta despre un furt. La fel, atunci cand autorul
sustrage o suma de bani ~i o inlocuie~te cu un obiect de aceea~i valoare, in
masura in care nu se poate aprecia ca discutam ~i despre o lezare a interesului
concret al victimei, interventia dreptului penal ar putea parea excesiva.

2. Subiectul activ
Subiectul activ este general.
in anumite cazuri particulare, poate fi subiect activ al furtului chiar pro-
prietarul bunului, care sustrage bunul aflat in acel moment in stapanirea de fapt

1 In mod firesc, in ipoteza in care stapanitorul de fapt este ~i proprietarul bunului, textul de
incriminare protejeaza, intr-o maniera indirecta, ~i proprietatea asupra bunului mobil corporal.
2 A se vedea ~i 0.A. Stoica, Drept penal. Partea speciala, Ed. Didactica ~i Pedagogica,

Bucure~ti, 1976, p. 149.

In d~ctrin~ ~e?11ana se arata ca obiectul juridic este dreptul victimei de a folosi bunul pe
care II are m stapanirea de fapt - D. Bock, Strafrecht. Besonderer Tei! 2 Vermogensdelikte
Ed. Springer, Berlin, 2018, p. 7. ' '
4
G. Fiandac~ E. ~usco, Diritto penale. Parte speciale. I delitti contrail patrimonio, vol. II,
ed. a 5-a, Ed;, Zam:helh, 2007, pp. 5-9. Totu~i, aceia~i autori arata ca inclusiv l;lceasta
,,~profundar: a ob~ec~l~ J~d1c p~~te fi susceptibila de critici, cat timp obiectul juridic ajunge
sa fie putem1c ,,sub1ectiv1zat de poz1pa persoanei vatamate cu privire la bunul sustras.
 18 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

(posesia) legitima a altei persoane (spre exemplu, proprietarul sustrage din posesia
1
unui cumparator de buna-credinta, bunul anterior furat de agent de la proprietar) •
Fapta poate fi comisa ~i de catre o persoana juridica. De exemplu, va
comite infractiunea de furt o firma de constructii care sustrage pietri~ de pe un
teren aflat mproprietatea unei alte persoane, cu scopul de a folosi acel pietri~ la
realizarea unei constructii.

3. Subiectul pasiv
Subiect pasiv al furtului poate fi orice persoana.
Vor exista situatii m care subiectul pasiv (persoana vatamata) nu va fi in
mod direct proprietarul bunului, ci persoana care a stabilit anterior anumite
raporturi contractuale cu proprietarul, raporturi care determina suportarea
riscurilor in caz de furt de catre cea dintai. Spre exemplu, mcazul mcare se
comite un furt dintr-un tir, transportatorul va fi persoana vatamata, de~i nu el
este proprietarul bunurilor, pentru ca, potrivit contractului de transport, el
2
suporta, pe perioada transportului, riscurile privind bunurile •
In situatia mcare bunul face obiectul unui alt drept (spre exemplu, al unui
drept de uzufruct), persoana vatamata va fi atat eel care detinea bunul (uzu-
fructuarul), cat ~i eel care deµnea nuda proprietate asupra bunului. Discutia
poate fi relevanta din perspectiva laturii civile a cauzei, caci uneori situatia
juridica a unui bun este complexa, ea cuprinzand o ,,sectionare" a dreptului de
proprietate, fapt ce poate atrage o pluralitate naturala de subiecti pasivi.
A~a cum deja am anticipat, odata cu Decizia Cuf!ii Constitutionale
nr. 368/2017, pluralitatea de subiecti pasivi nu va determina automat reµnerea
unui concurs de infractiuni, ci retinerea unei unitati naturale colective, a unei
infractiuni
, continuate sau a unui concurs de infractiuni,
, m functie
, de circum-
stante3 ( existenta sau nu a unei rezolutii infractionale unice, comiterea sau nu a
faptelor macee~i imprejurare).

1 in dreptul penal italian exista dezbateri in ceea ce prive~te posibilitatea ca proprietarul

bunului sa actioneze ca autor al furtului, cu atat mai mult cu cat norma de incriminare nu-I
include explicit pe proprietar in sfera subiecplor activi - a se vedea G. Fiandaca, E. Musco,
op. cit., p. 57.
2 Conform art. 1.984 C. civ., transportatorul riispunde pentru prejudiciul cauzat prin pier-
derea totalii ori parfialii a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenitii pe
parcursul transportului...
3 Exemplificativ, a se vedea C. Ap. Bucure~ti, dee. nr. 1328 din 11 octombrie 2018; C. Ap.

Ploie~ti, dee. nr. 454 din 18 aprilie 2018; C. Ap. Targu Mure~, dee. pen. nr. 219 din 10 aprilie
201 ~'. care s-a dispus reµne~e~. i~fracti.w:1ii de furt in forma continuata, urrnare a publicarii
Decme1 CCR nr. 368/2017 (dec1z11 d1spombtle pe www.sintact.ro).

l
Furtul 19

4. Obiectul material
Traditional, in materia infractiunii de furt, obiect material pot fi doar bunu-
rile mobile corporale (adica acelea care, in concret, pot fi sustrase), inclusiv
inscrisurile ~i orice energie cu valoare economica.
in continuare, date fiind unele controverse cu privire la acest subiect,
urmeaza sa analizam mai detaliat conditiile privind obiectul material al furtului.
Astfel:
a) Bunul trebuie sa fie un bun mobil corporal
Caracteristica privind caracterul corporal al obiectului material al furtului
s-a pastrat de-a lungul a mii de ani, fara ca ea sa genereze prea multe inter-
pretari. Aceasta abordare clasica se justifica prin faptul ca un bun corporal putea
fi perceput ca o realitate concreta, materiala ~i, evident, putea fi deplasat in mo-
mentul comiterii actului de sustragere.
Evolutia sociala ~i tehnologica a generat insa o continua actualizare a
aces!ei conditii specifice ~i traditionale.
In prima faza, odata cu aparitia serviciului de furnizare a energiei electrice,
s-a pus problema daca aceasta reprezinta sau nu un bun mobil corporal, ajun-
gandu-se la concluzia ca energia electrica, de~i bun incorporal din punctul de
vedere al fizicii, poate fi totu~i obiect material al furtului. Apoi, lucrurile s-au
complicat ~i mai mult, odata cu aparitia serviciilor de televiziune prin cablu,
telefonie fix.a ~i, mai recent, a altor bunuri imateriale ce prezinta o valoare patri-
moniala certa (actiuni dematerializate, criptomonede etc.).
in dreptul comparat, in vederea racordarii realitatii sociale la notiunile
clasice ale dreptului penal, solutia aleasa de legiuitorul penal a fost fie de a
incrimina, distinct de infractiunea clasica de furt, cele mai frecvente fapte de
,,sustragere" ce aveau ca obiect material bunuri incorporale (de exemplu, sustra-
gerea de energie electrica 1), fie de a extinde aplicarea textului de la furt, prin
extinderea obiectului material, stabilind prin lege ca anumite categorii de bunuri
care sunt incorporale sunt asimilate unor bunuri ce pot fi obiect material al
furtului 2•
in materie de energie electrica, legiuitorul roman a ales varianta extinderii
textului de incriminare a furtului 3, astfel ca acesta a stipulat ex.pres ca sunt

1 § 248c C. pen. german sancµoneaza sustragerea de energie electrica. In acela~i sens,

art. 311-2 C. pen. francez. In sistemul penal francez, inainte ca sustragerea de energie sa fie
asimilata expres unui furt, jurisprudenta penala era in sensul refinerii acestei fapte ca fiind furt -
Cass. crim., 03.08.2012, citata de J. Pradel, M. Danti-Juan, Droit penal special, 4e ed., Ed. Cujas,
Paris, 2007, p. 591.
2 Sistemele common law au optat pentru extinderea pe cale interpretativa a notiunii de obiect

material corporal - a se vedea J. Herring, Criminal Law, 3rd ed., Ed. Palgrave Macmillan, Bristol,
2002, p. 244.
3
A~adar, spre exemplu, constituie infracµunea de furt de energie electrica fapta celui care,
in urma unei intervenpi neautorizate asupra cablurilor de electricitate, consuma energie electrica
 20 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

considerate bunuri mobile in sensul normei de incriminare energia electrica,

precum ~i orice alta energie cu valoare economica [conform art. 228 alin. (3)
C. pen.] 1. in ceea ce prive~te energia cu valoare economica, ea a fost definita in
doctrina italiana ca fiind acea energie care poate fi apropriata2 ; prin condifia
privind posibilitatea energiei de a fi apropriata trebuie subinteleasa conditia ca
respectiva energie sa poata fl consumata. Astfel, se includ in categoria
energiilor cu valoare economica, in sensul art. 228 alin. (3) C. pen., doar acele
energii care se consuma prin sustragere (in consecinta, nu intra in aceasta
categorie energia cinetica, eoliana, solara etc.).
Totu~i, niciuna dintre aceste solutii punctuate nu a oferit/nu ofera un
raspuns clar la intrebarea daca obiect material al furtului poate fi orice bun
mobil incorporal3 .
Cat timp norma de incriminare nu aduce ea insa~i o astfel de limitare,
credem ca ramane in sarcina practicii judiciare sa ,,decida" daca aplicarea
normei ~i in cazul al tor bunuri mobile incorporate (actiuni, criptomonede) este
compatibila sau nu cu esenta infracpunii de furt.
Pana in prezent, dupa ~tiinta noastra, in materie de furt nu au existat decizii
care sa puna in discupe in mod explicit aceasta problematica. Totu~i, in cazul
infracpunii de delapidare (care uneori nu este decat o infracpune de furt4 comisa
de un subiect activ special - functionar sau persoana la care se refera
art. 308 C. pen., care are in administrare sau gestiune acele bunuri), s-a apreciat
ca putem discuta despre o fapta tipica ~i in situatia in care autorul a realizat
actiunea de sustragere (insu~ire) prin transferul in contul personal al unor sume
de bani aflate inipal in contul pe care acesta il avea in gestiune5 • Probabil,
instanta a ajuns la aceasta solutie, comparand starea de fapt cu una clasica,
respectiv sustragerea efectiva a banilor din seiful societatii de catre o persoana

prin ocolirea aparatului de masurare (contorul electric), energia electrica consumata nefiind inre-
gistrata ~i facturata de catre furnizor - a se vedea Jud. Corabia, sent. pen. nr. 88 din 22 noiembrie
2016, disponibila pe www.rolii.ro.
1
Daca va fi cazul, infractiunea de furt de energie se va putea refine in concurs cu alte fapte
din legislafia speciala ce sanctioneaza actele de pregatire (Legea nr. 123/2012 a energiei electrice
~i a gazelor naturale).
2
S. Saltelli, E. Romano Di Falco, Nuovo codice penale commentato, Ed. UTET, Torino,
1940, p. 430.
3
Pentru o analiza in extenso a subiectului, a se vedea G. Zlati, Dematerializarea obiectului
material al infrac/iunii fn contextul evolu/iei tehnologice ~i consecinfele acesteia, articol publicat
in Dreptul nr. 9/2013 ~i disponibil online pe www.researchgate.net.
4
Delapidarea comisa in varianta insu~irii.
5
• Spre ~xemplu, s-a r~finut ca discutam despre delapidare in situatia in care inculpata, fn
cahtate de dz:~cto: economic ~I unei societiifi, fiind fmputernicitii de administratorul societiifii sii
efecn:~~e J:la/~ prz~ tr_ansferurz bancare fn numele societii/ii ciitre diferi/i furnizori de bunuri #
servzcu, ~z-a znsu~zt zn_ mo~ succesiv diferite sume de bani din conturile societiifii, fn cuantum
total de 395.10~,66 fez, przn transfer_ul acestora ~in conturile societiifii fn conturile personale _
C. Ap. Bucure~t1, dee. pen. nr. 230 dm 15 februarie 2017 , disponibi'Ja" pe www .szn · tact.ro.

L
Furtul 21

care ii avea in gestiune. Cum in acest caz nu ar fi existat nicio controversa cu

p?vire la comit~rea delapidarii prin ins~ire, ar fi fost bizar ca actiunea de insu-
~rre a ~umelo~ dm ~o~tu!
~esti~nat de catre agent (prin transfer) sa nu primeasca
acee~1. se~ficape Jun~1ca. In acel~i sens, in cazul infractiunii de insu~ire a
bunulm gas1t, s-a apreciat ca transferul intr-un alt cont al unei sume de bani
ajunse din eroare intr-un prim cont al agentului constituie infractiunea de insu-
~ire a bunului gasit 1• •
Astfel de solutii jurisprudentiale constituie indicii ca, in acord cu realitatea
tehnico-informatica, practica judiciara tinde la o analiza globala a actiunii
imputate, tendinta fiind aceea de ,,acoperire" a acestor ipoteze prin retinerea
unor infractiuni care, traditional, aveau drept condiµe existenta unui obiect
2
material corporal .
Tot cu privire la conditia materialitatii obiectului furtului, in practica
judiciara franceza s-a pus problema daca putem discuta despre o actiune de
sustragere in ipoteza fotocopierii continutului unor documente sau in cea de
copiere a unor date informatice pe diverse suporturi de stocare, solutiile tradi-
µonale fiind in sens negativ. Avand in vedere aceste solutii, s-a sustinut in
doctrina franceza ca nu se poate afirma ca jurisprudenta franceza a imparta~it 3
opinia conform careia pot fi obiect al furtului ~i bunurile incorporale • De
curand insa, jurisprudenta Curtii de Casatie franceze pare sa ,,invite" la o
schimbare de optica in aceasta privinfa. Astfel, intr-o decizie din 2015, instanta
suprema franceza a statuat ca sustragerea unor date informatice prin copierea lor
4
neautorizata intrune~te elementele constitutive ale infractiunii de furt •
Chiar ~i cu aceste situatii problematice, materialitatea obiectului raniane,
principial, una dintre caracteristicile traditionale ale obiectului material al fur-
tului. De aceea, spre exemplu, de~i o idee poate fi ,,furata" in sens laic, in sens
juridic o asemenea fapta nu va intra sub incidenta textului de incriminare a
furtului (tocmai pentru ca o idee nu indepline~te conditia de ,,materialitate", nici
macar intr-o interpretare extensiva a notiunii de obiect material).
Nu conteaza starea de agregare in care se afla bunurile ce pot fi obiect
material al furtului (solida, lichida, gazoasa), esential fiind ca aceasta sa permita
aproprierea (ins~irea).
Ceea ce este definitoriu pentru notiunea de bun mobil in sensul legii penale
este ca acel bun sii poatii fl sustras, indiferent daca el este un bun independent
sau este incorporat intr-un bun imobil.

1 C. Ap. Cluj, sent. pen. nr. 141 din 9 martie 2015, disponibila pe www.sintact.ro.
2 A~adar, pentru ca astazi exista posibilitatea transferarii unor sume de bani :fara a mai avea
un contact material cu banii, instantele tind ca, in urma unei aprecieri globale, sa concluzioneze
ca actul de transfer al sumelor are toate caracteristicile unei ,,ins~iri" de bani.
3 M.-L. Rassat, Droit penal special, 3e ed., Ed. Dalloz, Paris, 2001, p. 84.
4 Cass. crim., dee. din 20 mai 2015, n° 14-81.336, disponibila la https:/!www.courde

cassation.fr/lMG/pdflbull_crim_1505.pdf
r
INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
22
Uneori bunul dobande~te aceasta caracteristica chiar prin actul de sustra-
gere, atunci cand acti,unea de ins~ire presupune de~area bunului sustras din
structura unui bun imobil. De exemplu, va comite un furt eel care sustrage iarba
prin cosirea ei, sustrage pamant sau i~i ins~e~te materiale de constructii dintr-o
constructie deja ridicata. '
Obiect material al furtului pot fi bunuri fungibile sau nefungibile, con-
sumptibile sau neconsumptibile, chiar ~i parti din imobile (ferestre, u~i etc.),
turme de animate, fructe (chiar ~i neculese) etc.
A~adar, caracterul de bun mobil se analize~za din punct de vedere faptic,
~i nu dupa rigorile stabilite de dreptul civil. In acest context, definitiile din
dreptul privat au doar un caracter orientativ, ratiunile economice ce pot deter-
mina caracterul mobil sau imobil al unui bun in dreptul civil fiind percepute
uneori intr-o alta cheie in justitia penala. De exemplu, o turma de animale poate
fi, din punctul de vedere al dreptului civil, un bun imobil prin destinatie, insa, in
dreptul penal, animalele din turma sau turma in intregimea ei va fi totdeauna un
bun mobil susceptibil de sustragere.
Bunurile deµnute ilicit de catre o persoana pot ~i ele constitui obiect
material al furtului (droguri, arme sau munitie etc.).
Din motive de etica, corpul uman nu poate fi considerat un bun in sensul
normei de incriminare. Consecinta acestui fapt este ~i aceea ca parµle corpului
uman, care nu se pot ,,deta~a" de persoana, nu pot constitui obiect al furtului.
,,Sustragerea" unei persoane se incadreaza la infractiunea de lipsire de libertate.
,,Sustragerea" unei piifti a copului uman ce nu se poate det~a de corp se inca-
dreaza la vatamarea corporala a victimei sau reprezinta chiar o acµune de
ucidere. Chiar ~i dupa deces, cadavrul unei persoane nu poate fi obiect material
al furtului, o eventuala ,,sustragere a cadavrului" constituind in:fracµunea de
profanare de cadavre.
Daca insa vorbim despre parµ ale corpului uman anterior deta~ate, fapta
de sustragere va putea intra in tipicitatea furtului (spre exemplu, sustragerea
unui rinichi anterior prelevat pentru efectuarea unui transplant). La fel, daca un
cadavru este transformat in obiect didactic (de exemplu, 1n cazul studenµlor de
la medicina), atunci cadavrul sau parti ale acestuia pot fi considerate bunuri
corporale ~i, pe cale de consecintft, pot constitui obiect material al furtului.
Urmand acela~i raµonament, daca persoana folose~te ni~te dispozitive ce au
destinaµa de parti artificiale ale corpului uman, acestea pot fi obiect material al
furtului, daca pot fi desprinse de corpul uman rara a afecta in niciun fel
functionarea organismului victimei (proteza dentara, proteze ale membrelor ce
pot~ deta~ate de corp, ochelari, lentile de contact etc.).
In acest cadru, credem ca este esential a se face distincµa intre obiectul
material al furtului, care este un bun mobil, ~i alte comportamente pagu-
bitoare comise in dauna persoanei vatamate, care 1nsa nu sunt considerate a
se incadra pe textul de incriminare, pentru ca nu implica o actiune propriu-zisa
de sustragere a unui obiect material.
 Furtul 23

De exemplu, de~i actiunea de a circula fara bilet genereaza o paguba socie-

taµi care ofera acest serviciu, o atare conduita nu are semnificaµa unei ,,depo-
sedari" de un bun mobil, chiar daca acel mijloc de transport consuma bunuri ~i
energii (benzina, energie electrica etc.). Consumul combustibilului sau energiei
aferente transportului nu poate fi echivalat cu o actiune de sustragere a unui bun
mobil in sensul normei de incriminare.
A~adar, in anumite situatii, folosirea unui serviciu in mod neautorizat,
de~i produce un prejudiciu persoanei vatamate, nu echivaleaza cu sustragerea
unui bun ~i, in consecinta, nu indepline~te condiµile de tipicitate ale furtului.
To~i, atunci cand o astfel de fapta este incriminata distinct (a se vedea, spre
exerl!plu, art. 230 C. pen.), fapta va putea constitui infractiune.
Inscrisurile pot fi ~i ele obiect al furtului in sensul art. 228 alin. (3) C. pen.
Credem ca referirea la inscrisuri ca bunuri mobile corporale a fost necesara
pentru a sublinia ,,pierderea" generata de sustragerea unui inscris, cu atat mai
mult cu cat, uneori, vocatia probatorie a inscrisului genereaza consecinte impor-
tante, dincolo de valoarea patrimoniala a hartiei (suportului) in care este con-
semnata o manifestare de vointa.
'
Totu~i, trebuie subliniat ca nu doar inscrisurile ce incorporeaza o mani-
festare de vointa in sensul producerii anumitor consecinte juridice pot fi obiect
material al furtului, ci ~i orice alte inscrisuri cu o anumita valoare patrimoniala,
istorica sau, pur ~i simplu, sentimentala (scrisori, documente istorice etc.). Acest
ultim aspect subliniaza ca uneori furtul este mai mult decat o simpla infractiune
contra patrimoniului (in sens economic), el protejand, in astfel de situatii, ~i
dreptul persoanei de a detine un bun ~i de a-1 folosi cum dore~te.
inscrisurile pot fi obiect material al furtului, cu exceptia cazurilor cand
sustragerea acestora ar intra sub incidenta altor texte de incriminare (de exem-
plu, infractiunea de violare a secretului corespondentei in modalitatea sustragerii
acesteia va absorbi furtul acestei corespondente).

b) Principial, bunul mobil corporal trebuie sa aiba o minima valoare

economica
Traditional 1, o alta caracteristica esentiala a bunului mobil, obiect material
al furtului, este minima sa valoare economica 2 .
Daca o asemenea conditionare nu ar exista, s-ar putea ajunge la situatii
absurde. De exemplu, in lipsa unei atari conditii, sustragerea unei frunze
dintr-un porn al altuia sau a unor fire de nisip ar trebui sa fie considerata furt.
Aceasta conditie exclude, astfel, din sfera de tipicitate a furtului asemenea
ipoteze. A~adar, de~i, din punct de vedere fizic, obiectul actiunii de sustragere

A se vedea ~i nuantele de mai sus cu privire la obiectul juridic al furtului.

1

in acel~i sens, a se vedea G. Antoniu, Infracfiunile contra patrimoniului. Generalita/i, in

2

RDP nr. 4/2000, p. 28.

r 24 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

es~e, ~i_ m astfel de ipoteze, _un_ b~ mobil (ce poate fi perceput m materialitatea
Im), d1!1 punct de vedere J_m:1dic, aceste bunuri nu pot fi obiect material al
furtulm, deoarece nu au o mllllilla valoare economica.
Aprecierea priv~d mdeplinirea_ a~estei_ conditii se va face folosindu-se ni~te
standarde valonce onentate spre mmnn, fimd suficienta constatarea unei valori
economice, chiar ~i daca aceasta este una redusa. Astfel, de~i sustragerea unor
fire de nisip sau a unei frunze din copacul altuia nu poate fi considerata furt in
sensul art. 228 C. pen., to~i sustragerea unui kilogram de legume va constitui
o fapta tipica de furt.
Condifia privind valoarea economica a obiectului material se va
raporta la bunul pe care autorul a intenfionat sa-1 sustraga, ~i nu la eel
efectiv sustras. Astfel, semnificatia penala a unei fapte (furt sau nu) va fi
stabilita m functie de intentia autorului (ce a dorit el sa sustraga), ~i nu de ceea
ce acesta a reu~it m mod efectiv sa sustraga 1• A~adar, pe de o parte, daca autorul
~i-a propus sa sustraga o frunza ~i a trecut la comiterea acestei ,,fapte", el nu va
raspunde pentru nicio infractiune, pentru ca rezolutia sa ,,infractionala" viza un
bun f'ara valoare economica (fapta neidonee). Pe de alta parte, daca autorul
dore~te sa sustraga o suma de bani ~i, m acest scop, introduce mana in
buzunarul victimei, re~ind msa sa sustraga doar un ~ervetel, acesta va comite o
tentativa idonee de furt, deoarece planul sau era sa sustraga un bun cu valoare
economica (suma de bani), fiind, astfel, apt sa produca o lezare a obiectului
juridic. To~i, pentru ca acest plan nu s-a concretizat m producerea unui
rezultat corespondent (deposedarea victimei de o suma de bani) ~i, prin urmare,
patrimoniul victimei nu a fost efectiv lezat, fapta de furt se va retine m forma
tentativei (nu se poate discuta despre o lezare a patrimoniului generata de
sustragerea unui ~ervetel, cat timp acesta nu are o minima valoare economica).
Exista situatii m care tocmai anumite caracteristici ale obiectului material
determina refbierea unei incriminari speciale m detrimentul infracfi.unii
de furt.
De exemplu, m cazul sustragerii de material lemnos din padurile supuse
regimului silvic, fapta se va incadra m textele de incriminare din legislafi.a
silvica (art. 109 din Codul silvic).
Aceasta ,,diferentiere" la nivelul aplicarii textelor de incriminare este dificil
de mteles m conditiile m care, daca autorul sustrage lemne din fondul forestier
national sub valoarea a 5 metri cubi sau doar o data, fapta sa nu va constitui
infracfi.une. Pe de alta parte, o alta persoana care sustrage alimente sau imbra-
caminte de acee~i valoare dintr-un magazin va comite mtotdeauna infractiunea
de furt. Ra.mane dificil de identificat motivul pentru care legiuitorul a optat
pentru a asemenea ,,discriminare".

1 To~i, circumstanta de calificare a furtului privind producerea de consecinte deosebit de

grave se va raporta la valoarea bunului efectiv sustras.
 Furtul 25

A~a cum anticipam, de~i valoarea economica a bunului sustras reprezinta

regula in materia infracfiunii de furt, trebuie acceptat ca, in mod exceptional,
obiect material al furtului poate fi ~i un bun mobil care satisface doar interese de
natura extrapatrimoniala (~a cum am aratat, furtul nu protejeaza doar
patrimoniul intr-un sens strict, ci ~i libertatea individului de a folosi/a se bucura
de un bun conform propriei vointe). in aceste situatii de exceptie se incadreaza
inscrisurile cu o valoare pur sentimentala (incluziune prevazuta expres de
legiuitor), fotografiile etc. 1•

5. Latura obiectiva
Latura obiectiva a furtului presupune indeplinirea mai multor conditii:

5.1. Premisa acfiunif de luare comise de catre agent: bunul mobil, obiect al
sustragerii, se afla in staplinirea de /apt a unei alte persoane (persoana
vatamata)
A~a cum anticipam, in sens penal, notiunea de stapanire in fapt a unui
bun mobil se distanteaza destul de mult de conditiile clasice ale
posesiei/detenfiei din dr~ptul civil, avand o semnificatie spe~ifica. in doctrina
italiana3 s-a aratat ca stapanirea de fapt a altuia ar cuprinde toate acele situatii de
fapt care, conform unei evaluari sociale normale, releva apartenenta bunului
unui tert sau o putere de a dispune de bun, actuala sau potentiala, dar social-
mente recunoscuta (la nivel faptic ~i aparent). in doctrina germana, stapanirea
de fapt a fost definita ca o putere de fapt asupra bunului, care provine dintr-o
vointa naturala de a stapani4, a carei intindere este determinata de percepfia
publicului cu privire la apartenenta bunului5•
Avand in vedere continutul notiunii - stapanirea de fapt presupune
existenta unui control faptic asupra bunului -, nu va pierde stapanirea de
fapt eel care preda pentru o scurta perioada de timp contactul material cu bunul
unei alte persoane. Spre exemplu, stapanirea de fapt va fi in continuare
exercitata de Y, in situatia in care X prime~te de la Yun bagaj pentru a-1 ajuta
pe Y sa urce acel bagaj in tren, pentru ca Y va fi eel care va exercita controlul
faptic asupra bunului, chiar daca acesta a pierdut pentru scurt timp contactul
material cu bunul. Prin urmare, daca X fuge cu bunul primit in aceste conditii, el

1 In sistemul penal german, valoarea economica a bunului nu mai este considerata o conditie
de tipicitate - a se vedea D. Bock, op. cit., p. 7.
2 A~a cum vom vedea, determinarea existentei situapei premisa a furtului este esenpala

pentru diferenperea infracpunii de furt de infracpunea de abuz de incredere.

3 Ase vedea G. Fiandaca, E. Musco, op. cit., p. 59.
4 Vointa poate fi in forma latenta ~i nu trebuie sa provina de la o persoana cu capacitate de

exercipu in sensul dreptului civil - D. Bock, op. cit., p. 41.

5 Ibidem, p. 32.
 26 INFRACTWNI CONTRA PATRIMONIULUI

va comite in:fracfiunea de furt, cat timp ~i-a insU§it un bun aflat in stiipanirea de
fapt a unei alte persoane.
Din acele~i motive, eel care prime~te un telefon pentru a efectua o
convorbire, iar apoi fuge cu telefonul va comite o infractiune de furt (controlul
faptic asupra bunului continua sa fie exercitat de catre eel care a dat telefonul)'.
In schimb, daca agentul solicita un bun de la proprietar pentru o ora sau 0
jumatate de zi, obligandu-se sa aduca bunul inapoi la finalul acelei perioade,
ceea ce nu face, ca regula, el nu va mai comite infractiunea de furt. in acest caz,
bunul a ajuns sub controlul faptic al agentului cu vointa proprietarului, iar
conduita sa ulterioara de nerestituire nu va mai putea reprezenta o actiune
,,completii" de deposedare (de luare din stapanirea de fapt a altuia).
Vom fi in acee~i ipoteza in cazul bunurilor dintr-o camera de hotel, in
sensul in care nu clientul va avea stapanirea de fapt asupra bunurilor, ci hotelul2.
in acee~i notii, trebuie subliniat ca stapanirea de fapt asupra unui bun
nu presupune un contact material permanent cu bunul. Spre exemplu,
dincolo de exemplele de mai sus, raman in stapanirea de fapt a persoanei care le
detine un autoturism parcat, bunurile din casa de vacanta, caqile din biroul de la
locul de munca etc.
Totodatii, stapanirea de fapt nu se pierde chiar daca, la momentul
acpunii de deposedare, eel vatamat nu ar putea sa localizeze in mod exact
bunul. Spre exemplu, va comite tot un furt persoana care sustrage un bun din
casa persoanei vatiimate, chiar daca victima nu cuno~tea cu exactitate la acel
moment locafia bunului (in sensul in care ~tia ca bunul se afla in casa, dar nu
~tia cu exactitate unde). Mai mult, stapanirea de fapt nu este condiponata de
o folosire efectiva a bunului de catre victima.
Dintr-o altii perspectiva, daca am accepta ca exista o suprapunere perfecta
intre notiunea stapanire de fapt ~i notiunea de posesie sau detentie din dreptul
civil, ar trebui sa concluzionam ca acela care sustrage un bun al firmei la
care este angajat, bun pe care 1-a primit de la societate pentru a-1 folosi in
procesul muncii, nu ar mai comite in:fractiunea de furt, pentru ca nu am avea
situafia premisa (stiipanirea de fapt a altuia). Or, asemenea fapte sunt calificate

1 Spre exemplu, in mod corect s-a retinut ca discutam despre o infractiune de furt in situatia
in care inculpatul a abordat persoana vatamata, careia i-a cerut telefonul mobil pentru a efectua
un ape!, solicitare acceptata de victima. in timp ce inculpatul vorbea la telefonul mobil apaftinand
persoanei vatamate, acesta s-a indepartat de locul in care se aflau, iar Ia scurt timp victima a
observat ca inculpatul incepe sa fuga - Jud. Satu Mare, sent. pen. nr. 218 din 3 martie 2016; in
acel~i sens, a se vedea Jud. Craiova, sent. pen. nr. 1789 din 5 mai 2016 (disponibile pe
www.sintact.ro).
2 Prin urrnare, se va retine infractiunea de furt in situatia in care inculpatii, in noaptea de 7/8
februarie 2018, dupa ce in prealabil ~i-au asigurat accesul in apartarnente prin inchirierea !or in
regim hot~Iier, au sustras trei televizoare, cu accesoriile aferente, un dispozitiv IQOS, o scrumierii
IQOS, ~e1 prosoape etc. - C. Ap. Cluj, dee. pen. nr. 1038 din 28 septembrie 2018, disponibila pe
www.szntact.ro.

al
Furtul 27

in mod constant in jurisprudenta ca fiind furturi, considerandu-se ca in astfel de

situatii stapanirea de fapt este in continuare exercitata de catre angajator, prin
angajat. Spre exemplu, va constitui infractiunea de furt 1 fapta inculpatului care a
refuzat sa se mai prezinte la serviciu ~i sa predea toate sculele ~i uneltele care se
aflau in autoutilitara pe care acesta a primit-o la momentul angajarii de la
societatea persoana vatamata pentru a se deplasa cu aceasta in diferite locatii in
care societatea efectua lucrari de constructii2. '
in motivarea incadrarii unor astfel de fapte in infractiunea de furt, in doctrina
s-a reiterat ca, inclusiv in acest context, simplul contact material cu bunul nu
inseamna nici detentie ~i nici posesie (sau, in terminologia folosita de noi, nici
stapanire de fapt - n.n. ), ~a cum sunt ele prevazute in art. 228 C. pen. 3•
Daca bunul se afla in coproprietate ~i toti coproprietarii sunt stapanitori
de fapt in sensul legii penale, fapta unuia dintre ei de a ,,sustrage" bunul nu
indepline~te conditia de tipicitate a furtului, fiind un litigiu cu caracter civil.
Dimpotriva, daca unul dintre coproprietari nu are stapanirea de fapt asupra
bunului ~i sustrage acel bun, fapta de furt va fi tipica, retinandu-se in acest caz o
singura infractiune de furt, indiferent de numarul coproprietarilor lezati
(conform art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului
penal).
Nu se considera a fi in stapanirea de fapt a vreunei persoane bunurile
nimanui (res nullius), deoarece in cazul acestora nicio persoana nu exercita
punctual o stapanire de fapt asupra lor. lpoteza este destul de rara, deoarece
majoritatea bunurilor au, in limbaj penal, un stapanitor de fapt. Sunt res nullius
apa din rauri, apa de ploaie, animalele salbatice etc.
La fel, nu sunt in stapanirea de fapt a unei alte persoane bunurile aban-
donate4 sau parasite (in acest caz, ele au ie~it voluntar din stapanirea de fapt) ~i
bunurile pierdute (care au ie~it involuntar din stapanirea de fapt).

1 C. Ap. Timi~oara, dee. pen. m. 739 din 21 iunie 2018, disponibila pe www.sintact.ro.
Instanta a reµnut ca: ,,situafia premisii (a abuzului de incredere) nu este realizatii in ipoteza in
care foptuitorul este pus in contact material cu bunul pentru a efectua diferite activitiifi asupra
lui sau pentru a-! avea in pazii pentru o scurtii perioadii de timp. in spefii, bunurile au Jost
predate inculpatului (aliituri de alfi doi martori), in vederea realiziirii lucriirilor in construe/ii,
dupii utilizare sculele riimiineau in autoturismul societiifii; astfel ca nu se poate vorbi de o
posesie sau detenfie (stapanire de fapt-n.n.) a inculpatulut'.
2 Va constitui tot infracpunea de furt fapta inculpatului care sustrage bani dintr-un sac aflat

intr-o m~ina de valori al carei ~ofer era (C. Ap. Constanta, dee. pen. m. 629 din 12 iunie 2018,
disponibila pe www.sintact.ro).
3
G. Antoniu, In.fracfiunile contra patrimoniului..., op. cit., p. 30.
4
In doctrina germana s-a aratat in mod corect ca nu pot fi considerate bunuri abandonate
Iacatele a~ate de catre cupluri de un pod, ca simbol al iubirii Ior. In acest caz, nu putem discuta
despre o vointa de a abandona efectiv bunul, ci doar despre vointa parplor de a pozitiona bunul
intr-un Joe care sa contribuie Ia ,,publicitatea" sentimentelor pe care ~i le poarta - D. Bock,
op. cit., p. 16.
r 28 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

in schimb, nu se va considera ca bunul uitat a ie~it din stapanirea persoanei

vatamate, deoarece aceasta ~tie unde 1-a uitat ~i se poate intoarce oricand sail
recupereze.
Se pune intrebarea in ce masura premisa privind existenta unei stapaniri de
fapt este indeplinita in condifiile in care discutam despre bunuri aflate asupra
unui cadavru.
in doctrina italiana s-a aratat ca luarea bunurilor aflate asupra unui cadavru
(imbracaminte, bijuterii, bani) nu poate constitui infracfiunea de furt, pentru ca
in speta nu este indeplinita situatia premisa, respectiv ca bunurile sa se afle in
1
stapanirea de fapt a unei persoane •
intr-un sens contrar, s-a aratat ca, odata ce legatura dintre cadavru ~i bun
este rupta (spre exemplu, in cazul dinfilor de aur ai victimei, rama~i intacfi dupa
incinerare), aceste bunuri pot fi obiect material al furtului, iar stapanirea de fapt
asupra lor este exercitata intr-o maniera indirecta de catre mo~tenitori sau chiar
de catre cimitir.
Din punctul nostru de vedere, tocmai aceste controverse privind existenta
situatiei premisa in cazul unor astfel de bunuri reprezinta motivul pentru care o
atare fapta este, in prirnul rand, calificata juridic ca fiind o actiune de profanare
de cadavre.
Dincolo de aceasta calificare certa, ramane, intr-adevar, de discutat in ce
masura pentru astfel de bunuri exista situatia premisa a furtului. Credem totu~i
ca solufia cea mai rationala ar fi aceea de a considera ca pentru astfel de bunuri
exista o stapanire de fapt exercitata de catre (viitorii) mo~tenitori (legali sau
testamentari), chiar daca, in mod evident, ace~tia nu au ~i un contact material cu
bunurile. Doar prin aceasta ,,fictiune juridica" am putea ,,gasi" o persoana
despre care sa putem afirma ca are acele bunuri in stapanirea de fapt ~i, in
consecinta, am putea califica fapta celui care sustrage astfel de bunuri ca fiind o
infractiune de furt. ·
in principiu, acela~i va fi rap.onamentul utilizat ~i in cazul bunurilor
persoanei decedate. Mai exact, daca, imediat dupa decesul lui X, vecinul Y
patrunde in casa lui X ~i ii sustrage bunurile, acesta va comite infractiunea de
furt. Si in acest caz, de~i este clar ca X nu mai exercita stapanirea de fapt asupra
bunurilor, urmare a acelei~i ,,fictiuni juridice", vom sustine ca stapanirea de
fapt asupra bunurilor este e~ercitata de catre mo~tenitori (inclusiv ~i mai ales
mo~tenitorii sezinari), chiar daca ace~tia inca nu au dobandit contactul material
cu bunul.

1 G. Fiandaca, E. Musco, op. cit., p. 60.

2 D. Bock, op. cit., p. 17.
Furtul 29

5.2. Cele doua componente ale ac(iunii de luare: deposedarea $i imposedarea

Traditional, se considera ca actiunea de ,,luare" este, din punct de vedere
didactic, alcatuita din doua componente, respectiv ,,deposedarea" ~i ,,impo-
sedarea".
Deposedarea ar implica ie~irea bunului din stapanirea de fapt a victimei, pe
cand imposedarea ar presupune intrarea bunului in stapanirea de fapt a hoµ.ilui -
hoµ.il dore~te ~i poate (fara a fi impiedicat de catre stapanitorul de fapt anterior
sau un tert) sa-~i exercite puterea/controlul de fapt asupra bunului 1•
De~i precizarea privind ,,structura" bipartita a actiunii de luare ~i diferen-
tierea intre cele doua momente poate fi utila din punct de vedere didactic, ea
poate to~i genera anumite discutii, cat timp aceasta sugereaza existenta unui
interval de timp intre elementul deposedarii ~i eel al imposedarii, ,,sugestie" ce
ar putea fi susceptibila sa genereze dificultati in aplicarea textului.
Din acest motiv, intrebarea la care ne propunem sa raspundem in continuare
este daca exista intr-adevar, din punct de vedere faptic, o structura bipartita a
actiunii de luare sau, altfel spus, daca este sau nu posibila o deposedare :fara o
imposedare concomitenta.
Un exemplu de ~coala folosit pentru surprinderea eventualelor diferente
dintre cele doua momente este eel al servitoarei care ascunde sub covor un inel
ce apartinea stapanei casei (moment in care s-ar realiza actul de deposedare),
pentru ca a doua zi sa vina sail scoata de sub covor (moment in care s-ar realiza
actul de imposedare)2.
Daca admitem ca cele doua momente sunt diferite ~i autonome, se pune
intrebarea in stapanirea de fapt a cui se gase~te bunul dupa ce proprietarul a fost
deposedat, dar hoµ.il nu a ajuns inca sa realizeze imposedarea sau, cu alte
cuvinte, de la cine ia hoµ.il bunul in momentul imposedarii. Evident, aceasta
intrebare ramane :fara raspuns logic cat timp insa~i premisa discutiei este aceea
ca la momentul imposedarii se realizase deja deposedarea (astfel ca bunul nu se
mai afla in stapanirea de fapt a victimei furtului).
Avand in vedere problemele de logica generate de o atare ,,autonomizare"
temporala a celor doua momente, noi credem ca, de fapt, nu exista niciun
interval de timp intre cele doua actiuni, ele constituind, in realitate, aceea~i
conduita3, analizata insa din doua perspective, respectiv cea a proprietarului
(atunci cand discutam despre deposedare) sau cea a hoµ.ilui (atunci cand
discutam despre imposedare).

1 D.Bock, op. cit., p. 44.

2 Un exemplu in acel~i sens poate fi eel in care agentul aruncii dintr-un tir cateva cutii cu
bunuri (deposedarea), unnand ca in ziua unnatoare sa le ridice (imposedarea) - G. Fiandaca,
E. Musco, op. cit., p. 62.
3 In sens contrar, ibidem, p. 69.
 30 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMON
.:..:__ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _- - - - - - - - - - - : . . : : . : , : IDtlJ1

Altfel spus actiunea de deposedare din perspectiva proprietarului est ,

acel~i timp ~i 'o a~tiune de imposedare din perspectiva hotului. A~a cum ed,
am sugerat ' daca
y '
am accepta ca intre ce1e doua- momente ex1sta · o oare eJa ¥

, • -t A11 • care
diferenta temporala ar insemna sa adm1tem ca, m m erva u cuprins intr
deposedarea proprie~,uului ~i imposedarea hotului, bunul nu se afla ill stapanire:
de fapt a nimanui.
Credem ca, in exemplul de mai sus, de~i servitoarea nu poate sa valorifi
bunul imediat dupa momentul deposedarii, aceasta ,,imposibilitate" nu face ce
fapta sa nu fie consumata. Ea reprezmta · doar o 1·1m1·tare,,tem~orara¥" a stapanirii
ca
de fapt, sub aspectul ,,atributelor" pe care hotul le poate exerc1ta la acel moment
asupra bunului.
Din aceste motive, 1n opinia noastra, actiunea de ascundere a bunului in
apropiere de locul deposedarii (dar 1n afara sferei vizuale a victimei) trebuie sa
fie considerata un furt consumat. Astfel, fapta hotului care sustrage un bun din
interiorul unei fabrici, iar apoi 11 ascunde in curtea fabricii pentru a-1 valorifica
atunci cand nu va fi observat va constitui o infractiune de furt consumat, nefiind
necesar pentru consumarea furtului ca autorul sa iasa cu acel bun din curtea
fabricii.
in acest cadru al discutiei, ceea ce poate fi uneori dificil este a detennina
daca intr-o speta anume a avut sau nu loco deposedare (in caz negativ, atunci
cand suntem doar in ,,apropierea" unei deposedari, fapta va ramane ill forma
tentata; spre exemplu, in principiu, nu vom putea discuta despre o infrac!iune
consumata de furt in situatia in care autorul doar dezasambleaza un utilaj aflat ID
sediul societatii la care lucra, pregatindu-se sa-1 ascunda, 1nsa nu reu~e~te sa o
faca, fiind surprins de paznicul societatii).
De regula, luarea presupune in concret o deplasare a bunului. Totu~i, ID
sensul actului de executare specific furtului, va exista o luare inclusiv atunci
cand bunul este consumat (consumarea unui bun luat de pe rafturile unui
magazin 1).
Exista luare indiferent daca sustragerea se realizeaza 1n mod clandestin
( rara ~tirea persoanei vatamate - furtul nee manifestum) sau aceasta se comite
in m?d manifest, vizibil (sub ochii proprietarului- furtul manifest2).
In cazul furtului manifest, daca victima incearca sa se opuna actului de
sustragere ~i, din acest motiv, agentul folose~te amenintarea sau violenta, fapta
sa se va transforma 1n talharie (actiunea de luare a fost comisa prin con-
strangere).

_
1
D_acii la momentul consu~iirii au!orul nu avea scopul insu~irii pe nedrept, acesta dorind sa
plateasca bunul consumat la casa, atunc1 fapta sa nu va constitui furt pentru ca va Iipsi forma de
vinoviitie cerutii de lege. '
2
_i~ doctrin~ s~ fa_ce ~istincti~ intrefurtum nee manifestum ~ifurtum manifestum, in func~e
de poz1ponarea v1ct1me1 fata de acpunea de Iuare - a se vedea c. Ratescu, Codul penal adnotat If],
p. 414.

L
Furtul 31

Exista o actiune de sustragere specifica furtului ~i atunci cand, in concret,

agentul folose~te o conduita violenta asupra bunului (distruge sistemul care
proteja bunul, desprinde bunul prin violenta daca era legat sau incorporat intr-un
bun imobil) 1•
Toto violenta asupra lucrului vom avea ~i in situatia in care furtul se comite
prin surprinderea victimei, respectiv prin smulgerea bunului (sustragerea
po~etei, a portmoneului, telefonului etc. )2.
S-a considerat ca violenta asupra lucrului, chiar daca, indirect, lezeaza ~i per-
soana, nu este de natura a califica automat fapta ca talharie, ea ramanand un furt3.
in anumite situatii to~i, atunci cand luarea se realizeaza prin smulgerea
bunului de la victima, in masura in care prin smulgerea bunului s-au cauzat
victi!flei suferinte ftzice, fapta va fi incadrata la infractiunea de talharie.
In acel~i sens, daca smulgerea bunului evolueaza intr-un act de violenta
asupra persoanei (spre exemplu, pentru ca victima sesizeaza iminenta actului de
sustragere sau este surprinsa de actiunea agentului, agentul continua sustragerea
prin exercitarea unor acte de violenta pentru a ,,paraliza" opozitia victimei) sau
intr-o fonna particulara de amenintare (dupa sustragerea bunului prin surprin-
dere, victimei i se sugereaza implicit ca se expune unor riscuri daca va incerca
sa-~i recupereze bunul), fapta poate fi calificata ca talharie4 •
Un aspect relevant cu privire la delimitarea furtului ,,prin surprindere" de
sustragerea ,,prin violenta" este ~i abordarea subiectiva a autorului, atat inainte
de comiterea faptei, cat ~i m timpul derularii actului de sustragere sau de
,,asigurare" a bunului sustras. Mai exact, daca initial autorul speculeaza ,,sur-
prinderea" victimei prin actul de sustragere ~i apoi, constatand ca ,,surprinderea"
nu a fost eficienta, trece la mecanismul urmator, respectiv la folosirea
,,constrangerii" pentru a reu~i deposedarea, vom fi in ipoteza unei ,,evolutii"
subiective ~i obiective a autorului de la comiterea unui furt inspre comiterea
unei talharii.
Raportat la toate aceste consideratii, apreciem ca mmod corect s-a retinut
infractiunea de furt msituatia in care autorul a sustras prin smulgere, de sub
antebratul persoanei vatamate, o po~eta in care se aflau bani, un telefon mobil,

1
in anumite sisteme de drept, comiterea unei actiuni de luare prin siivar~irea unor ,,violente"
asupra bunului atrage retinerea infractiunii de talhiirie - a se vedea art. 237 C. pen. spaniol. in alte
sisteme de drept, comiterea faptei de furt prin smulgere este sanc~onatii in mod explicit ca o
fonnii de furt - a se vedea art. 624-bis par. 2 C. pen. italian.
2
C. Riitescu, Codul penal adnotat III, p. 415.
3
Ibidem, p. 414.
4
in doctrinii s-a mai ariitat ca, ,,referitor la luarea intempestivii a unui bun, luiim fn
considerare criteriul raportului fzzic fn care se ajlii bunul ~i persoana viitiimatii: cand bunul este
astfel finut fncat orice acfiune asupra lui implicii # o interacfiune cu corpul piirfii viitiimate,
luarea are caracter violent # suntem fn prezenfa infracfiunii de talhiirie (lanful purtat la gat,
ceasul purtat la manii, geanta finutii fn bra{ sau fn manii'' - Codul penal. Comentariu pe articole.
Art. 1-446, p. 632.
r 32 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUJ
1
un carnet de student ~i o legitimape de student sau in situapa in care autorul i-a
2
smuls victimei din mana mai multe bancnote •
To~i, o aplicare riguroasa a acestor criterii pare a fi mai degraba mino-
ritara in practica judiciara, cat timp tendinta pare a fi aceea de a incadra astfel de
fapte de luare prin smulgere in infractiunea de talharie, fara alte nuante. Astfel,
:rara nicio discupe cu privire la existenta unor suferinte fizice, in sarcina
inculpatului s-a repnut infractiunea de talharie in situatia in care acesta i-a smuls
victimei geanta din mana3 sau atunci cand inculpatul i-a smuls victimei port-
moneul din mana4 • Aceste doua solutii sunt eel putin discutabile in conditiile in
care simplul act al smulgerii, in lipsa unor alte circumstante particulare, nu
poate fi generator de suferinte fizice ~i, ca atare, nu poate fi de piano calificat ca
o actiune de sustragere prin violenta (talharie). Pe de alta parte, apreciem ca in
mod corect instanta a repnut in sarcina inculpatului infractiunea de talharie in
conditiile in care acesta i-a sustras victimei cerceii, prin smulgerea lor din
urechi5; in acest caz, actiunea de smulgere, date fiind particularitatile sale, poate
reprezenta ~i un act de violenta.
A~a cum deja am aratat, comiterea actului de executare se poate refine ~i
in sarcina proprietarului, atunci cand luarea comisa de acesta are drept obiect
un bun mobil care se afla in stapanirea de fapt legitima a altuia. Imprejurarea
rezulta din art. 228 alin. (2) C. pen., care prevede cafapta constituiefurt ~i dacii
bunul aparfine fn fntregime sau fn parte foptuitorului, dar fn momentul siivdr-
~irii ace/ bun se giisea fn posesia sau detenfia legitimii a altei persoane.
Nu va fi insa tipic actul de sustragere comis de catre proprietar in dauna
hotului, stapanirea de fapt nelegitima a acestuia nefiind protejata penal fata de
proprietar [aspect ce rezulta din interpretarea per a contrario a art. 228 alin. (2)
C. pen.]. La fel, daca discutam despre o alta persoana care stapane~te cu
rea-credinta sau care are o posesie nelegitima (spre exemplu, un tainuitor care a
primit de la hot bunul ~tiind ca provine dintr-o infractiune de furt), fapta pro-
6
prietarului care-~i ,,recupereaza" bunul de la aceasta nu constituie infractiune ,
in sens contrar, raportat la reglementarea anterioara (ce avea un continut
aproape identic cu cea actuala), s-a sustinut ca actiunea proprietarului de
sustrage bunul de la hot se constituie ca un act de autojustitie care nu ar trebut
tolerat de societate. In acel~i sens, s-a argumentat ca doar organele judiciare ale

1 Jud. Cluj-Napoca, sent. pen. nr. 305 din 5 martie 2015, disponibila pe www.rolii.ro.
2 C. Ap. Cluj, dee. pen. nr. 674 din 25 aprilie 2017, disponibila pe www.sintact.ro.
3 C. Ap. Ploie~ti, dee. nr. 70 din 27 ianuarie 2020, disponibila pe www.sintact.ro.
4 C. Ap. Alba Iulia, dee. pen. nr. 17 din 22 ianuarie 2020, disponibila pe www.sintact.ro.
5 C. Ap. Targu Mure~, dee. pen. nr. 232 din 17 aprilie 2018, disponibila pe www.sintact.r0 : .
6 Spre exemplu, s-a reµnut ca nu va constitui infractiunea de furt fapta Jui X, care

,,recupereaza" bunul de la Y, dupa ce Y obµnuse anterior acest bun de la X prin comiterea_unei

infracµuni de in~elaciune - C. Ap. Alba Iulia, dee. pen. nr. 634 din 19 septembrie 2018, dispo·
nibila pe www.sintact.ro.

L
 Furtul 33

statului ar putea decide daca respectiva detentie a hotului are un caracter nele-
gitim, ceea ce ar insemna ca proprietarului bunului s~stras nu ar trebui sa ii fie
pennis sa sustraga bunul de la hot, ci ar trebui ca el sa lase acest lucru in sarcina
organelor judiciare1•
A§a cum am aratat deja, noi apreciem totu§i ca interpretareaper a'contrario
a art. 228 alin. (2) C. pen. (identic art. 208 alin. 3 din reglementarea anterioara)
se constituie ca un argument solid in sensul excluderii tipicitatii faptei intr-o
astfel de ipoteza.
in doctrina s-a mai aratat ca, in mod exceptional, luarea poate fi comisa §i
printr-o inacµune. Exemplul oferit in acest sens este eel al taximetristului care,
la finalul cursei, ii preda in mod intentionat clientului doar o parte dintre
bagajele sale2 • Apreciem ca poate fi discutat in ce masura in aceasta ipoteza (sau
in ipoteze similare) ar fi vorba despre o luare printr-o inactiune. Din punctul
nostru de vedere, de§i aparent ar exista o omisiune in acest caz (nerestituirea
bagajului), credem ca, de fapt, va exista o deposedare in sensul nonnei de
incriminare doar in momentul in care taximetristul va pleca pur §i simplu cu
bunurile (conduita activa). Refuzul taximetristului de a pennite reluarea de catre
client a contactului material cu bunul nu constituie o actiune de deposedare prin
inactiune, ci reprezinta o conduita initiala prin care acesta i§i faciliteaza actiunea
de luare in stapanire a bunului, prin impiedicarea celui in drept sa exercite
stapanirea de fapt.
Chiar §i in alte situatii, comiterea faptei prin inactiune este discutabila. Spre
exemplu, in cazul angajatului care nu restituie un bun primit de la angajator, s-ar
parea din nou ca suntem in prezenta unui furt prin inactiune. Totu§i, §i in acest
caz, credem ca putem discuta despre o conduita activa de luare, constand in
fapta angajatului de ascundere a bunului, de luare a bunului la el acasa etc.
Deposedarea §i imposedarea au loc in acest moment, §i nu atunci cand angajatul
refuza sa restituie bunul. Refuzul de a restitui bunul poate avea relevanta
probatorie, deoarece acesta va releva existenta scopului insu§irii pe nedrept.

5.3. Luarea trebuie sii fie comisii fiirii consimfiimlintul persoanei viitiimate
Existenta unui consimtamant din partea stapanitorului de fapt al bunului
exclude posibilitatea reµnerii unei acµuni tipice de sustragere (nu mai poate
exista o sustragere comisa pe nedrept). Consimtamantul se poate referi la o
transmitere a posesiei, a folosintei sau chiar a proprietatii acelui bun.
Raportat la reglementarea anterioara, s-a sustinut, in mod intemeiat, ca
prevederea din textul de incriminare privind lipsa consimtamantului victimei nu
era necesara, deoarece fapta trebuie oricum comisa in scopul insu§irii pe
nedrept3.

1 G. Antoniu, lnfracfiunile contra patrimoniului... , op. cit., p. 32.

2 Ase vedea V. Cioclei, op. cit., p. 247.
3 Explicafii Ill, p. 464.
 34 INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Un consimta,mant ulterior luarii unui bun nu inlatura tipicitatea faptei.

Aceasta imprejurare poate influenta doar solufionarea laturii civile ~i, eventual
individualizarea sanctiunii '
Eroarea stapanitorul~i de fapt cu privire la existenta unui consimtamant
pentru acµunea de luare nu atrage tipicitatea faptei. Astfel, daca, la momentul
depunerii plangerii pentru :furt, stapanitorul de fapt al bunului se afla in eroare,
crezand in mod gre~it ca utilajul i-a fost luat de un hot, acesta constatand
ulterior ca autorul acelei ,,sustrageri" era, de fapt, o persoana care primise ante-
rior consimta,mantul sau de a folosi bunul, fapta de :furt nu va fi, in mod evident,
tipica. Faptul ca proprietarul bunului, aflandu-se in eroare, a depus plangere
penala pentru :furt nu inseamna ca acesta ~i-a retras consimtamantul anterior
exprimat.
in sens invers, daca eel care comite actiunea de luare se afla in eroare cu
privire la existenta consimta,mantului, fapta tot nu va fi tipica, insa nu din
motive obiective, ci din motive ce tin de lipsa formei de vinovatie cerute de
norma (eroarea cu privire la existenta consimtamantului determina transfor-
marea intenfiei in culpa, iar fapta de :furt este sanctionata doar daca este comisa
cu intenfie).
Daca consimfamantul este unul condiµonat, iar eel care ia acel bun nu
respecta condifiile in care i s-a permis luarea bunului, fapta sa de luare cu
nerespectarea conditiilor se va incadra la infractiunea de :furt, considerandu-se
ca agentul a actionat fara consimta,mant.
Problema consimta,mantului apare relevanta ~i in domeniul sustragerii din
aparatele automate (de produse alimentare, cafea etc.) folosind bancnote ori
monede false sau diverse alte obiecte similare. In acest caz, daca am considera
ca putem discuta despre un consimtamant viciat pentru eliberarea bunurilor
(consimta,mant obtinut prin in~elarea aparatului, care ar fi doar o ,,prelungire" a
persoanei care il detine ), fapta celui care ar sustrage in acest mod bunuri din
aparat ar trebui considerata o infractiune de in~elaciune.
Pe de alta parte, daca apreciem ca aparatele nu pot emite un consimtamant,
deci nu putem discuta despre o viciere a sa, fapta va constitui infracµunea de
:furt. Tot despre :furt vom discuta ~i daca vom aprecia ca, de~i exista posibilitatea
unei manifestari de vointa a persoanei prin aparat, consimtamantul ,,persoanei
prin aparat" este conditionat de o plata corecta, conditie neindeplinita in spe¢.
Din punctul nostru de vedere, in acest caz, solutia corecta ar trebui sa fie
aceea a ret~erii une_i ,~fractiuni. ~e in~elaciune. Nu poate fi ignorat faptul ca
aparatul, pnn ,,propna sa condmta autopagubitoare, urmare a actiunii de indu-
cere in eroare cu privire la existenta unei plati reale este eel c~re i-a oferit"
b~ul age~tului. A~a~ar'. ~' speta nu ~vem de-a face c~ o actiune de dep~~edare,
c1 cu o acµune de ,,pnmrre a bunulm, urrnare a unei induceri in eroare 1•

1 in doctrina germana, parerile_sunt imparpte cu privire la semnificaµa penala a unor astfel

de fapte - a se vedea D. Bock, op. czt., P- 58. Totu~i, opinia majoritara pare a fi aceea ca astfel de

u
Furtul 35
Aceste. situapi trebuie insa deosebite de cele in care autorul, prin fortarea
~uto~atulm, obtme_ acces la b1;111urile sau banji (reprezentand incasarile) din
~t~norul ~p~atulm, pe car_e. ~1 le _ins?~e~te. In spete de acest gen, vom fi,
m~1scuta?d, m pre~ent~ ~e1 infractmm de _furt, pentru ca autorul s-a imbogatit
pnn com1terea une1 act1un1 de luare a bununlor din stapanirea de fapt a unei alte
persoane (proprietarul automatului) 1, ~i nu printr-o actiune de ,,primire" a
bunurilor de la altul (de la aparatul care ,,actioneaza" in numele ~i pe seama
proprietarului).

6. Forma de vinovaµe (latura subiectiva)

Infractiunea de furt este oferita drept exemplu clasic de infrac?une califi-
cata prin scop2 (scopul fnsu§irii pe nedrept). Din acest motiv, in doctrina penala
clasica, raportat la reglementarea anterioara, s-a sus~ut ca furtul nu se poate
comite decat cu inten?e directa3, argumentandu-se in acest sens ca infractiunile
cali:ficate prin scop sunt incompatibile cu intentia eventuala. Opinia a fost
reiterata argumentat ~i raportat la reglementarea actuala4 •
Al? autori5 au aratat msa ca furtul se poate comite ~i cu intentie eventuala
doar daca bunul furat ar contine m el un alt bun, imprejurare acceptata de
autorul furtului (furtul ar fi comis cu intentie eventuala doar raportat la acest din
urma obiect material). Spre exemplu, vom discuta despre un furt cu intentie
eventuala a unui act de identitate atunci cand autorul, dorind sa i~i msu~easca o
suma de bani, sustrage un portmoneu, acceptand ca m acel portmoneu s-ar putea
afla ~i un act de identitate.
In opinia noastra, de~i, de regula, din cauza scopului special, furtul este
comis cu intenfie directa, comiterea faptei cu inten?e eventuala nu poate fi de
piano exclusa. Acest punct de vedere este imparta~it ~i de o parte a doctrinei
7
romane6, precum ~i, majoritar, de doctrina straina •

fapte ar trebui considerate infracµuni de furt, ~i nu de in~elaciune, apreciindu-se ca aparatele nu

pot fi in~elate, deoarece ele nu au capacitatea in plan subiectiv de a se autoleza printr-o anume
conduit.a, doar persoanele fizice fiind in aceasta situatie.
1 Astfel, in mod corect s-a retinut infracµunea de furt in ipoteza in care autorul, prin fortarea

unui automat de cafea, a sustras din bancnotele din caseta pentru incasari a aparatului - C. Ap.
Suceava, dee. pen. nr. 394 din 5 aprilie 2017, disponibila pe www.sintact.ro.
2 F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea genera/a, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucure~ti,

2006, p. 467.
3 M. Basarab, Drept penal. Partea genera/a, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucure~ti, 1997,

p. 196; Explicafii I, p. 122.

4 Ase vedea analiza in extenso din V. Cioclei, op. cit., pp. 249-250.

5 Explicafii Ill, p. 465.

6 A. Filip~, Drept penal. Partea speciala, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti, 2008, p. 318,

sau Codul penal. Comentariu pe articole. Art. 1-446, pp. 629-630; F. Streteanu, D. Nitu, Drept
penal. Partea genera/a- Curs universitar, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucure~ti, 2014, p. 347.
7 H. Trondle, T. Fischer, Strafgesetzbuch und Nebengesetze, ed. a 53-a, Ed. C.H. Beck,

Mtinchen, 2006, p. 1524, par. 31; J. Pradel, M. Danti-Juan, op. cit., p. 605; E. Dreyer, Droit penal