UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ,, DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI

ADMINISTRATIVE
DISCIPLINA MEDIERE ÎN MATERIE PENALĂ
Prof. Univ. Dr. Nicoleta HEGHEȘ
Masterand ȚUGUI Sorin-Eugen, Nr. matricol 489

-- FURTUL CALIFICAT --

1
 CUPRINS
Scurt istoric__________________________________________________________________3

Conținut_____________________________________________________________________4

Speța________________________________________________________________________________________________ 7

Procedura de mediere__________________________________________________________8

Bibliografie__________________________________________________________________12

2
 1. Scurt istoric
Din cele mai vechi timpuri legislațiile penale au incriminat și sancționat sever faptele
săvârșite împotriva patrimoniului. Încă din perioada sclavagistă erau pedepsite cu asprime furtul,
tâlhăria și jaful; mai puțin cunoscute erau alte forme de lezare a proprietății cum ar fi înșelăciunea
și abuzul de încredere care erau considerate ca delicte civile.
Epicur îndemna pe oameni să se deprindă cu un trai simplu, modest, care este mai prielnic
sănătății și să nu râvnească la bunuri de prisos, cu atât mai puțin când sunt ale altora. Solon afirma
deseori: ”Doresc să am bani, dar nu vreau să-i câștig pe nedrept”.
În perioada feudală se extinde treptat represiunea penală cuprinzând în sfera sa toate faptele
prin care se puteau aduce atingeri patrimoniului. De regulă, furturile mărunte se pedepseau cu
biciuirea, însă, la al treilea furt se aplica pedeapsa cu moartea (tres furtilius). În situația în care
furturile erau grave se putea aplica pedeapsa cu moartea de la primul furt. Această asprime a
pedepselor arată frecvența infracțiunilor și gravitatea lor;împotriva unor fapte ca acestea stapânirea
era silită să recurgă la cele mai inumane pedepse.
Sistemele de drept moderne, deși au eliminat unele din exagerările anterioare, au menținut
un regim destul de sever pentru anumite forme de activitate infracțională îndreptată împotriva
patrimoniului; totodată, au extins cadrul incriminărilor și la alte fapte specifice relațiilor economice
din societatea modernă.
În vechiul drept românesc existau, de asemenea, reglementări foarte detaliate referitoare la
aceste infracțiuni. Astfel, pravilele lui Vasile Lupu și Matei Basarab, Codicele penale ale lui
Alexandru Sturza în Moldova și a lui Barbu Știrbei în Muntenia, conțineau dispoziții cu privire la
infracțiunile contra patrimoniului. În pravila lui Vasile Lupu se făcea deosebirea între „furtușag
mare”și „furtușag mic”. În prima categorie intra furtul comis asupra unui”lucru de mare preț sau
când iaste omul învățat într-acest meșteșug al furtușagului.
Codul penal român din 1864, deși copiat în mare parte după Codul penal francez,
cuprindea în capitolul referitor la Crime și delicte contra proprietății numeroase incriminări
inspirate, de această dată, din Codul penal prusac (art. 306-380) privitoare la apărarea
patrimoniului menite să asigure cu mijloace mai severe ocrotirea acestuia.
Codul penal român din 1936 cuprindea această materie în Cartea II, Titlul XIV intitulat
Infracțiuni contra patrimoniului, sistematizat în cinci capitole:Cap. I - Furtul; Cap. II - Tâlhăria și
pirateria; Cap. III - Delicte contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; Cap. IV - Strămutarea
de proprietăți;Cap. V - Jocul de noroc, loteria și specula contra economiei publice.
După cum se poate observa, Codul penal din 1936 a restrâns în limitele sale firești, toate
infracțiunile contra patrimoniului grupându-le pe despărțăminte în funcție de obiectul juridic.
Paralel cu prevederile Codului penal de la 1864 precum și celui de la 1936 au existat și
anumite infracțiuni contra patrimoniului prevăzute în legi speciale, ca de pildă în Codul Justiției

3
Militare, în Codul Comercial, în Codul Silvic, în Codul Marinei Comerciale și altele.5
În perioada anilor 1944-1989 s-au produs unele schimbări legislative importante în toate
domeniile dreptului, dar mai cu seamă în cel al Dreptului penal, în conformitate cu ideologia vremii
și cu modul de a concepe existența proprietății. În acest context a fost adoptat Decretul nr. 192 din
1950 în conținutul căruia s-a definit noțiunea de obștesc și implicit și aceea de avut obștesc. Prin
acest act normativ a fost introdus în Titlul XIV al Codului penaldin 1936 un nou capitol cu
denumirea Unele infracțiuni contra avutului obștesc căruia ulterior i s-au adus modificări mai ales
în privința agravării pedepselor. Actul normativ sus citat a marcat momentul în care apare pentru
prima oară o ocrotire discriminatorie a patrimoniului, după cum acesta era considerat particular
sau obștesc. De aceea în Titlul III al acestui Cod penal, au fost prevăzute infracțiuni contra avutului
particular iar în Titlul IV infracțiunile contra avutului obștesc. Comparând aceste reglementări cu
cele ale Codului penal anterior,observăm că în cuprinsul Codului penal în vigoare numărul
incriminărilor în această materie este mai redus ca urmare a unei concentrări a acestora în texte
incriminatoare mai concise, așa încât unele fapte care în Codul penal anterior se încadrau în texte
multiple și diferențiate, în actualul cod sunt prevăzute în același text.

2. Conțínut

1. Noţiune.

Furtul calificat este o formă agravată a infracţiunii de furt şi presupune existenţa unor împrejurări care ridică
gradul de pericol social al faptei.

Circumstanţele care califică furtul sunt prevăzute în art. 209 Cod penal, aşa cum a fost modificat şi
completat de Ordonanţa de urgenţă nr. 207 /2000 aprobată şi modificată prin legea nr. 456/2001, precum şi
de Ordonanţa de urgenţă nr. 10/2001 şi ele se referă fie la subiectul sau latura obiectivă a infracţiunii, fie la
obiectul ei material. Întrucât aceste circumstanţe constituie modalităţi alternative de realizare a furtului
calificat, dacă fapta se săvârşeşte în prezenţa mai multor circumstanţe agravante, nu există concurs de
infracţiuni, ci o singură infracţiune cu mai multe agravante.

2. Furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună (art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal).

Pentru existenţa agravantei se cere, pe de o parte, ca furtul să fie săvârşit de două sau mai multe persoane,
iar pe de altă parte, ca făptuitorii să fi săvârşit fapta împreună.

Agravanta există chiar şi în cazul în care unul din cei doi participanţi este exonerat de răspunderea penală,
deoarece ceea ce interesează pentru aplicarea circumstanţei, constă în aspectul obiectiv al conlucrării la
săvârşirea faptei, şi nu în poziţia subiectivă a participanţilor.

Referindu-se la faptă şi nu la persoana vreunuia dintre participanţi, agravanta prevăzută în art. 209 alin. 1 lit.
a Cod penal, se răsfrânge, potrivit art. 28 alin. 2 Cod penal, asupra tuturor participanţilor care au cunoscut-o;
instigatorul care a determinat două persoane să săvârşească împreună un furt, cât şi complicele anterior care
a ştiut că îşi aduce contribuţia la săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane, vor răspunde pentru
instigare şi respectiv, pentru complicitate la furt calificat.

4
 3. Furtul săvârşit de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică (art. 209 alin. 1 lit. b
Cod penal).

Pentru existenţa agravantei este suficient ca făptuitorul să fi avut asupra sa arma sau substanţa narcotică în
momentul săvârşirii furtului. Nu este interesează dacă purtarea armei sau a narcoticului a avut influenţă
asupra victimei sau dacă a sporit îndrăzneala făptuitorului; agravanta exista chiar dacă arma sau substanţa
narcotică nu a fost vizibilă, chiar dacă victima nu a ştiut că făptuitorul are asupra sa un asemenea mijloc şi,
în consecinţă, nu s-a simţit intimidată în nici un fel.

Pentru existenţa agravantei este necesar ca făptuitorul să fi ştiut că are asupra sa arma sau substanţa
narcotică, având astfel posibilitatea de a o folosi la nevoie.

Prin substanţă narcotică se înţelege orice substanţă care are însuşirea de a produce artificial pierderea
cunoştinţei, relaxarea musculară, diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor (morfina, cloroformul, eterul etc.).

Circumstanţa agravantă prevăzută în art. 209 lit. b Cod penal, referindu-se la faptă, se răsfrânge, în caz de
participaţie, şi asupra participanţilor care nu au avut asupra lor arme sau substanţe narcotice, dacă au
cunoscut că făptuitorul deţine un asemenea mijloc.

4. Furtul săvârşit de către o persoană mascată, deghizată sau travestită (art. 209 alin. 1 lit. c Cod penal).

Circumstanţa agravantă constă procedeul folosit de către făptuitor pentru săvârşirea infracţiunii. Acest
procedeu poate consta în mascare, deghizare sau travestire.

5. Furtul săvârşit asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra (art. 209 alin.
1 lit. d Cod penal).

Este incapabilă de a-şi exprima voinţa, persoana lipsită de aptitudinea de a înţelege şi de a-şi manifesta
conştient voinţa, fie datorită vârstei, unei maladii sau datorită altor împrejurări (beţie, somn hipnotic etc.).
Este incapabilă de a se apăra, persoana care nu poate opune rezistenţă făptuitorului datorită unei infirmităţi
fizice, oboseli excesive, vârstei sau datorită altor împrejurări.

Pentru existenţa agravantei este necesar ca făptuitorul să fi ştiut, în momentul comiterii furtului, că
săvârşeşte fapta asupra unei persoane incapabile a-şi exprima voinţa sau de a se apăra.

6. Furtul săvârşit într-un loc public (art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal).

Prin “loc public” se înţelege, potrivit art. 152 Cod penal, orice loc care, prin natura sau destinaţia lui, este în
permanenţă accesibil publicului (străzi, şosele, parcuri etc.), precum şi orice alt loc în care publicul are acces
în anumite intervale de timp (magazine, restaurante, expoziţii etc.).

În ultimul caz, agravanta se aplică dacă fapta a fost săvârşită în intervalul de timp în care locul respectiv este
accesibil publicului.

7. Furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun (art. 209 alin. 1 lit. f Cod penal).

Mijloacele de transport în comun, ca şi locurile publice, oferă condiţii favorabile săvârşirii unor furturi, mai
ales datorită aglomeraţiei create la anumite ore şi care uşurează sustragerea bunurilor.

Prin “mijloc de transport în comun” se înţelege mijlocul de transport care are anume această destinaţie
(trenuri, autobuze, tramvaie etc.), precum şi cele care, fără a avea anume această destinaţie, sunt folosite
pentru a transporta mai multe persoane împreună (remorca unui autovehicul).

5
Agravarea nu este aplicabilă furtului săvârşit într-un mijloc de transport în comun, dacă în momentul
comiterii faptei acel mijloc de transport nu servea efectiv acestui scop (de exemplu, se afla în garaj pentru
reparaţii).

8. Furtul săvârşit în timpul nopţii (art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal).

Furtul săvârşit în timpul nopţii a fost considerat mai grav datorită împrejurărilor favorabile oferite (întuneric,
scăderea atenţiei şi vigilenţei oamenilor).

Agravarea prevăzută în art. 209 lit. e Cod penal se aplică şi atunci când numai o parte din actele de executare
ale furtului au fost săvârşite în timpul nopţii.

9. Furtul săvârşit în timpul unei calamităţi (art. 209 alin. 1 lit. h Cod penal).

Prin “calamitate” se înţelege situaţia în care se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de fapt
păgubitoare sau periculoasă pentru o colectivitate de persoane (de exemplu, starea de fapt produsă de un
cutremur, de o inundaţie, de o catastrofă de cale ferată etc.).

Pentru aplicarea agravantei este necesar ca fapta să fie săvârşită în perioada de timp cuprinsă între momentul
când se produce evenimentul care dă naştere stării de calamitate şi momentul când această stare încetează.

10. Furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei
chei mincinoase (art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal).

Circumstanţa agravantă se referă, în acest caz, la mijlocul folosit de făptuitor.

Efracţia constă în înlăturarea prin violenţă a oricărui obiect sau dispozitiv care are menirea de a împiedica
pătrunderea într-un anumit loc unde se află bunul pe care intenţionează să-l fure.

Escaladarea constă în depăşirea, trecerea peste anumite obstacole care împiedică pătrunderea făptuitorului în
locul unde se află bunul pe care urmăreşte să-l sustragă.

Furtul este calificat, potrivit art. 209 lit. i Cod penal, şi atunci când fapta a fost săvârşită prin folosirea fără
drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase. Cheia adevărată este cheia care slujeşte în mod
normal la deschiderea dispozitivului de către cel îndreptăţit să o folosească. De folosirea fără drept a unei
chei adevărate se poate vorbi ori de câte ori făptuitorul nu a fost autorizat să o folosească.

Prin cheie mincinoasă se înţelege cheia falsă, contrafăcută sau orice instrument cu ajutorul căruia poate fi
acţionat mecanismul unui dispozitiv de închidere, fără a fi distrus sau degradat.   Furtul săvârşit prin efracţie,
escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase include în conţinutul
său, în mod natural, necesar, inevitabil, fapta de violare de domiciliu, iar furtul săvârşit prin efracţie şi fapta
de distrugere.

11. Furtul săvârşit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural (art. 209 alin. 2 lit. a Cod
penal).

Circumstanţa care atribuie furtului caracter calificat se referă şi de data aceasta la obiectul material al
infracţiunii; aceasta trebuie să fie un bun care face parte din patrimoniul cultural.

12. Furtul săvârşit asupra unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau
identificare (art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal).

Acte care servesc pentru dovedirea stării civile sunt: certificatul de naştere, certificatul de căsătorie, copiile
notariale ale acestora, iar acte care servesc pentru legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate,
legitimaţia eliberată de instituţia sau organizaţia unde funcţionează posesorul acesteia etc.

6
Pentru aplicarea agravantei este necesar să se stabilească că făptuitorul a ştiut în momentul săvârşirii furtului
că sustrage un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, legitimare sau identificare.

Furtul calificat se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

14. Forme agravate.

Potrivit art. 209 alin. 3, infracţiunea de furt calificat este mai gravă dacă este săvârşită asupra următoarelor
bunuri:

1. a) ţiţei, produse petroliere, gazolină, condensat, etan lichid sau gaze naturale din conducte, depozite,
cisterne ori vagoane-cisternă;
2. b) componente ale sistemelor de irigaţii;
3. c) componente ale reţelelor electrice;
4. d) un dispozitiv sau un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii
de urgenţă publică;
5. e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată,
rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
6. f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale
acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
7. g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile
publice;
8. h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum si
componente de comunicaţii.

Circumstanţele agravante se referă exclusiv, la obiectul material al infracţiunii.

Gravitatea sporită a furtului în aceste forme este determinată, pe de o parte, de însemnătatea acestor bunuri
(fie ele resurse energetice, fie componente, sisteme sau dispozitive din instalaţii importante pentru
economie, pentru securitate şi siguranţa transportului), iar pe de altă parte, de consecinţele pe care le poate
atrage săvârşirea faptei.

Pedeapsa pentru infracţiunea de furt calificat în formele agravate prevăzute de alin. 3 este închisoarea de la 4
la 18 ani.

Tentativa în cazul formei prevăzute de alin. 3 lit. a se pedepseşte, aceasta fiind definită ca acţiunea de
efectuare de săpături pe terenul aflat în apropierea conductei de transport al ţiţeiului, produselor petroliere,
gazolinei, condensatului, etanului lichid sau gazelor naturale, precum şi acţiunea de deţinere, în acele locuri
sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ştuţurilor, instalaţiilor sau a oricăror alte
dispozitive de prindere ori de perforare.

Urmărirea penală şi judecarea infracţiunii prevăzute la art. 209 alin. 3 lit. a) Cod penal se fac în procedură
urgentă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 83/1992 privind procedura urgentă de urmărire şi judecare pentru
unele infracţiuni de corupţie.

Potrivit art. 209 alin. 5, infracţiunea are formă agravată dacă a produs consecinţe deosebit de grave. Prin
“consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o
perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care
se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

Sancţiunea constă în închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

3. Speța

7
Tânărul Constantin Florin, în vârstă de 17 ani, a sustras în data de 19.07.2019, din casa doamnei Zamfir
Maria (62 ani, pensionară), o sumă de bani în valoare de 400 lei. În urma plângerii depuse de doamna
Zamfir Maria poliţia l-a identificat ca autor al faptei pe tânărul Constantin Florin , vecin cu doamna Zamfir
Maria. Tânărul a justificat fapta sa declarând că avea o datorie de plătit, datorie acumulată la jocurile de
noroc, fapt care a dus la comiterea infracţiunii de furt calificat.

Tânărul Constantin Florin a fost luat în evidenţa Serviciului de Probaţiune. Consiliereul responsabil de caz i-
a adus la cunoştinţă posibilitatea acestuia de reconciliere cu victima- dacă aceasta doreşte să participe, prin
apelarea la serviciul de mediere din cadrul Serviciului de Probaţiune.

Tânărul a fost de acord să beneficieze de serviciul de mediere.

Pe toată perioada desfăşurării procesului de mediere vor participa doi mediatori.

4. Procedura de mediere

Parte 1 = Constantin Florin Parte 2 = Zamfir Maria

Mediator 1: – Bună ziua!

Parte 2: – Bună ziua!

Mediator 2: – Bună ziua !

Parte 1: – Bună ziua!

Mediator 1: – Luaţi loc!… Aşezaţi-vă comod…

Parte 2: – Da.

Parte 1: – Aha.

Mediator 1: – Vă mulţumesc că aţi fost de acord să participaţi la această întâlnire. Tot ceea ce vom discuta
rămâne în camera aceasta şi sper ca discuţiile să fie cât mai constructive. Pentru început colega mea o să vă
prezinte ordinea de zi pentru această întâlnire. Te rog.

Mediator 2: – Pe parcursul acestei întâlniri am dori să atingem şi următoarele puncte, acestea sunt: stabilirea
unor reguli, aflarea punctului de vedere al fiecăruia, identificarea soluţiilor pentru rezolvarea situaţiei,
căderea de acord asupra soluţiilor care vi se par a fi acceptabile şi, dacă totul decurge normal, încheierea
unui acord pe care va trebui să îl semnaţi. Doriţi să continuăm?

Parte 2: – Da.

Mediator 1: – Mulţumesc. Astea fiind spuse să trecem la treabă. Pentru început aş vrea ca să stabilim nişte
reguli pe care să le respectăm pe parcursul discuţiei noastre.

Reguli:
8
– să nu se adreseze cuvinte jignitoare la adresa celelaltei pesoane;

– să se vorbească pe rând;

– să nu întrerupem cealaltă persoană în timp ce vorbeşte;

– atitudine respectuoasă;

– luarea unei pauze de 5 minute.

Dacă mai aveţi ceva de adăugat vă rog spuneţi.

Parte 1:- E bun aşa.

Parte 1: – De acord.

Mediator 1: – Aş vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să-şi spună punctul de vedere în ceea ce priveşte
furtul banilor. Aveţi la dispoziţie fiecare dintre dumneavoastră cinci minute. Care ar dori să înceapă?

Parte 2: – Eu cred că anumea a făcut ceea ce a făcut. Nu pot să-mi dau seama la ce s-a gândit când a facut
ştie el ce, dar asta a fost nu are rost să mai discutăm…faptul e consumat…rămâne de văzut ce se poate face.
Cunosc familia tânărului, este o familie cumsecade nu ştiu cum de te-au educat aşa…chiar de la o femeie
bătrână te-ai gândit şi tu să furi…şi aşa de abia mă descurc. Să-şi fie ruşine, nesimţitule!

Mediator 1: – Aş dori ca pe parcursul acestei întâlniri să nu folosim cuvinte jignitoare la adresa celuilalt.
Continuaţi…

Parte 2: – Cum să nu fiu supărată, aveam şi eu acolo nişte bani de unde trebuia să dau şi la întreţinere şi să
mai strâng acolo cât voi pute pentru că nu se ştie când voi avea nevoie.

Parte 1: – Dar eu nu am nimic cu dumneavoastră, aşa a fost să fie…

Mediator 1: – Vă rog să nu vorbiţi unul peste celălalt că aşa nu se înţelege nimic. Aş dori ca fiecare să
aştepte pe cel care vorbeşte să termine, apoi poate să intervină. Da…

Parte 2: – Sunt puternic marcată de ceea ce mi s-a întâmplat. Tineretul din ziua de azi o apucă pe căi
greşite…dacă nici în vecini nu poţi să mai ai încredere, atunci nu ştiu în cine. Lumea asta se înrăieşte pe zi
ce trece, nici nu ştii la ce să te mai aştepţi…pe vremea mea nu vedeai aş grozăvii…

Mediator 1: – Te rog, spune…

Parte 1: – Am făcut fapt asta este; acum nu mai am cum să dau înapoi. Vreau doar să spun că îmi pare
nespus de rău pentru ceea ce am făcut, regret enorm şi nu am vrut niciodată să-i creez neplăceri doamnei…

Parte 2: – Cam târziu pentru asta, mai devreme de ce nu te-ai gândit?

Mediator 1: – Vă rog, aşteptaţi să termine ce are de spus şi după aceea intreveniţi.

Parte 1: – Altceva nu ştiu ce să mai spun decât că îmi pare rău, vreau să mă revanşez faţă de doamna…nici
eu nu am gândit când am furat banii…sunt vinovat…mai mult de atât nu…

Mediator 1: – Până în momentul de faţă am stabilit regulile care trebuiesc respectate şi am aflat opinia
fiecăruia dintre dumneavoastră în ceea ce priveşte furtul. Care sunt problemele pe care le înâmpinaţi după
incidentul amintit?

9
Parte 2: – Am rămas datoare la întreţinere…primesc şi penalizări din partea asta…

Mediator 1: – Altceva…

Parte 2: – Repararea stricăciunilor din timpul furtului, bani nu mai am să le plătesc şi trebuie reparată uşa de
la intrare.

Parte 1: – Eu aş vrea ca doamna să renunţe la plângere, nu vreau să fiu închis că şi aşa am probleme şi cu
familia, e posibil să pierd anul şcolar dacă toate astea mai durează mult şi nu vreau să se întâmple asta.

Mediator 1: – Din câte mi-aţi spus până acum aţi identificat următoarele probleme: recuperarea banilor
pentru a plăti datoriile şi plata pentru reparaţiile care trebuiesc efectuate şi privarea de libertate. Cu care
problemă aţi dori să începem?

Parte 1: – Păi aş vrea ca doamna să îşi retragă plângerea, nu vreau să stau la închisoare şi îmi pare rău,
nespus de rău pentru că am furat.

Parte 2: – Dacă eu renunţ la asta, cu ce mă aleg, răul este deja făcut, cale de întoarcere nu mai este…dar mă
gândesc şi la viaţa tânărului care nu merită stricată…

Mediator 1: – La ce soluţii vă gândiţi?

Parte 1: – Nu ştiu ce aş putea să fac pentru dumneaei, de ce ar avea nevoie…

Mediator 1:- Cu ce v-ar putea ajuta tânărul în schimbul renunţării la plângere?

Parte 2: – Nu ştiu…

Mediator 1: – Gândiţi-vă…

Parte 2: – Aş fi de acord să renunţ la plângere dacă tânărul are disponibilitatea să mă ajute din când în când
la diferite treburi.

Mediator 1: – Cum ar fi ?

Parte 2: – Eu mă ocup de întreţinerea spaţiului din faţa blocului, e un fel de grădină unde am mai plantat
nişte flori de care am grijă, chiar şi nişte verdeaţă…aş fi foarte încântata dacă tânărul m-ar ajuta câteodată şi
poate să mă însoţească la cumpărături când merg la piaţă.

Mediator 1: – Cum ţi se pare propunerea doamnei?

Parte 1: –  Sunt de acord, cum să nu,  nu mă aşteptam la asta…

Mediator 1: – Doaman v-a renunţa la plângere dacă tu o vei ajută la întreţinerea grădinii şi la alte mici
treburi, cum ar fi: să o ajuţi să care sacoşele de la piaţă, să duci gunoiul, etc. Legat de întreţinerea grădinii,
cât de des ar trebui să fie îngrijită?

Parte 2: – Eu mă ocup de ea o dată la câteva zile, dar o dată pe săptâmănă cred că este numai bine…mai ales
că acum chiar mă gândeam să plătesc pe cineva să-mi taie gardul verde din prejur, dar poate să o facă şi
tânărul de faţă.

Mediator 1: – Aşa dar din ceea ce aţi spus am hotărât ca tânărul să vă ajute la întreţinerea grădinii o dată pe
săptămână, tot o dată pe săptămână să vă însoţească la piaţă pentru a vă ajuta cu cumpărăturile şi tunderea

10
gardului viu de câte ori va fi nevoie. Aş dori şă trecem la următoarea problemă cea legată de recuperarea
banilor de către doamnă, la ce soluţii vă gândiţi în acest sens?

Parte 2: – Să-mi plătească întreţinerea…pe ei nu îi interesează că cineva mi-a furat banii din casă,
penalizările tot vin.

Mediator 1: – Cine să vă plătească?

Parte 2: – Familia tânărului, părinţii trebuie să suporte consecinţele actelor lui.

Parte 1: – Eu m-am gândit că aş putea să mă angajez pe timpul verii, că nu mai este foarte mult până la
vacanţă şi aş putea să îi returnez o parte din bani doamnei.

Mediator 1: – Legat de problema banilor până acum aţi spun că s-ar putea recupera suma de la părinţii
băiatului sau că ar achita-o acesta după ce se va angaja pe timpul verii. Sunteţi de acord ca tânărul să vă
plătescă integral suma după ce se va angaja pe perioada vacanţei de vară?

Parte 2: – Eu accept , dar dacă nu v-a reuşi să se angajeze eu cum îi recuperez?

Parte 1: – Eu deja am vorbit cu cineva despre asta şi nu este nici o problemă legat de acest lucru.

Parte 2: – Dacă este aşa eu nu am nici o problemă, şi aşa părinţii au destule pe capul lor; dacă a geşit să
plătescă el pentru propriile geşeli că din astea se învaţă.

Mediator 1: – Rămâne ca suma furată de tânăr să fie achitată integral de către acesta. Şi uluilţi problemă
despre care trebuie să discutăm este cea legată de reparaţiile care trebuiesc făcute după comiterea
infracţiunii.

Parte 2: – Cum v-am mai spus părinţii copilului mi-au promis că se vor ocupa ei de acest lucru. Dar până la
urmă am ajuns la înţelegerea ca dumnealor să le plătească, stricăciunile nu sunt foarte mari, trebuie
schimbată doar broasca de la uşa de la intrare în rest nimic.

Mediator 1: – Ce părere ai despre asta?

Parte 1: – Şi eu am discutat cu părinţii care mi-au spus că o să se ocupe de aceste cheltuieli, altceva nu ştiu
ce să spun.

Mediator 1: – În urma celor discutate astăzi am ajuns la următoarele soluţii: tânărul vă v-a oferi ajutor la
întreţinerea grădinii şi la realizarea cumpărăturilor, cheltuielile privind reparaţiile vor fi suportate de părinţii
tânărului, iar legat de recuperarea banilor se va ocupa tânărul care are iniţiativa de a se angaja pe perioada
verii. Acestea fiind spuse, toate aceste vor fi trecute în acord, pe care aş dori să îl semnaţi. Cum vi s-a părut
întâlnirea?

Parte 2: – Să vedem cum vor decurge lucrurile mai departe.

Mediator 2: – Semnaţi aici doamnă…şi tu aici…

Mediator 1: – Bine, vom lua legătura cu dumneavoastră peste două luni să vedem dacă acordul este
respectat. Mulţumim pentru colaborare. La revedere!

Parte 1: – La revedere!

Mediator 2: – La revedere! O zi bună!

11
Parte 2: – La revedere!

BIBLIOGRAFIE

 Dongoroz Vintilă, Gh. Danga, Siegfried Kahane, D. Lucinescu, A. Nemes, M.

Popovici, P. Sarbulescu, V. Stoican, "Noul Cod Penal si Codul penal anterior
prezentare comparativa'', Editura Politica, Bucureşti, 1968;
 Ghe. Bonciu – Istoria dreptului românesc, Ed. Carte Universitară 2004;
 Ioan N. Floca – Din istoria dreptului românesc, Sibiu 1993;
 E. Cernea şi E. Molcuţ – Istoria statului şi dreptului românesc, Casa de Editurăşi
Presă „Şansa” SRL, Bucureşti 1991;

12