Universitatea - Crestina Dimitrie Cantemir - Bucuresti

Facultatea:

Stiinte Juridice si Administrative

Specializarea: Drept
Anul: II
Semestrul: 1

PROIECT
Disciplina: CRIMINOLOGIE
Tema: Furtul calificat prin efractie din case de amanet.
Zona analizata: Sectorul 5, Bucuresti.

Studenti grupul 7:
Gudina Viorel
Florea Mirela
Guist Roxana

Profesor coordonator
Conf.Univ.Dr. Camil Tnsescu

Feraru Ramona

Bucuresti 2015

Evolutia infractiunii analizate in Romania

Din cele mai vechi timpuri legislatia penala a incriminat infractiunea impotriva patrimonului. nc
din perioada sclavagist erau pedepsite cu asprime furtul, tlhria i jaful; mai puin cunoscute erau alte
forme de lezare a proprietii cum ar fi nelciunea i abuzul de ncredere care erau considerate ca delicte
civile.
Epicur ndemna pe oameni s se deprind cu un trai simplu, modest, care este mai prielnic sntii i
s nu rvneasc la bunuri de prisos, cu att mai puin cnd sunt ale altora. Solon afirma deseori:Doresc
s am bani,dar nu vreau s i ctig pe nedrept.
n perioada feudal se extinde treptat represiunea penal cuprinznd n sfera sa toate faptele prin care
se puteau aduce atingeri patrimoniului.De regul, furturile mrunte se pedepseau cu biciuirea, ns, la al
treilea furt se aplica pedeapsa cu moartea.
n situaia n care furturile erau grave se putea aplica pedeapsa cu moartea de la primul furt.Aceast
asprime a pedepselor arat frecvena infraciunilor i gravitatea lor;mpotriva unor fapte ca acestea
stapnirea era silit s recurg la cele mai inumane pedepse.
Sistemele de drept moderne, dei au eliminat unele din exagerrile anterioare, au meninut un regim
destul de sever pentru anumite forme de activitate infracional ndreptat mpotriva patrimoniului;
totodat, au extins cadrul incriminrilor i la alte fapte specifice relaiilor economice din societatea
modern.
n vechiul drept romnesc existau, de asemenea, reglementri foarte detaliate referitoare la aceste
infraciuni. Astfel, pravilele lui Vasile Lupu i Matei Basarab, Codicele penale ale lui Alexandru Sturza n
Moldova i a lui Barbu tirbei n Muntenia, conineau dispoziii cu privire la infraciunile contra
patrimoniului.
n pravila lui Vasile Lupu se fcea deosebirea ntre furtuagmarei furtuag mic. n prima
categorie intra furtul comis asupra unuilucru de mare pre sau cnd este omul nvat ntr-acest meteug
al furtuagului.
Codul penal romn din 1864, dei copiat n mare parte dup Codul penal francez, cuprindea n
capitolul referitor la Crime i delicte contra proprietii
numeroase incriminri inspirate, de aceast dat, din Codul penal prusac (art.306-380) privitoare la
aprarea patrimoniului menite s asigure cu mijloace mai severe ocrotirea acestuia.
____________________________________________________________________________________
Nota:
G.Antoniu,t.Dane,M.Popa,Codul penal pe nelesul tuturor,Editura Societii Tempus,Bucureti,1995,pag.182

Al. Boroi, Drept Penal, Partea special, Editura C.H. Beck , Bucureti, 2006, pag.185

Codul penal romn din 1936 cuprindea aceast materie n Cartea II, Titlul XIV
intitulat Infraciuni contra patrimoniului sistematizat n cinci capitole: Cap. I - Furtul;
Cap. II - Tlhria i pirateria; Cap. III - Delicte contra patrimoniului prin nesocotirea
ncrederii; Cap. IV Strmutarea de proprieti; Cap. V - Jocul de noroc, loteria i
specula contra economiei publice.
Dup cum se poate observa, Codul penal din 1936 a restrns n limitele sale
fireti, toate infraciunile contra patrimoniului grupndu-le pe desprminte n
funcie de obiectul juridic.
Paralel cu prevederile Codului penal de la 1864 precum i celui de la 1936 au
existat i anumite infraciuni contra patrimoniului prevzute n legi speciale,ca de
pild n Codul Justiiei Militare, n Codul Comercial, n Codul Silvic, n Codul Marinei
Comerciale i altele.
n perioada anilor 1944-1989 s-au produs unele schimbri legislative
importante n toate domeniile dreptului, dar mai cu seam n cel al Dreptului penal,
n conformitate cu ideologia vremii i cu modul de a concepe existena proprietii.
n acest context a fost adoptat Decretul nr. 192 din 1950 n coninutul cruia s-a
definit noiunea de obtesc i implicit i aceea de avut obtesc.
Prin acest act normativ a fost introdus n Titlul XIV al Codului penal din 1936 un
nou capitol cu denumirea Unele infraciuni contra avutului obtesc cruia ulterior i
s-au adus modificri mai ales n privina agravrii pedepselor.
Actul normativ sus citat a marcat momentul n care apare pentru prima oar
ocrotire discriminatorie a patrimoniului, dup cum acesta era considerat particular
sau obtesc.De aceea n Titlul III al acestui Cod penal, au fost prevzute infraciuni
contra avutului particular iar n Titlul IV infraciunile contra avutului obtesc.
Comparnd aceste reglementri cu cele ale Codului penal anterior,observm c
n cuprinsul Codului penal n vigoare numrul incriminrilor n aceast materie este
mai redus ca urmare a unei concentrri a acestora n texte incriminatoare mai
concise, aa nct unele fapte care n Codul penal anterior se ncadrau n texte
multiple i difereniate, n actualul cod sunt prevzute n acelai text.
Autorii Codului penal de la 1968 n-au facut si nici nu aveau cum sa faca altfel
decat sa consacre mai departe aceasta conceptie de ocrotire diferentiata a
patrimonului.

________________________________________________________________________________________________________

Nota:
Explicaii teoreticeale Codului penal romn, partea special,vol. III, Editura Academiei Romne,
Bucureti, 1971, pag. 454.
G.Antoniu,t.Dane,M.Popa,op.cit.,pag.181

Definitii ale infractiunilor analizate in tarile U.E.

Toate legiuirile moderne cuprind reglementri ample ale infraciunilor care aduc
atingere proprietii, consecin fireasc a importanei pe care o capt relaiile de
proprietate pentru dezvoltarea societii i pentru stimularea interesului individual
la progresul societii.
Potrivit Codului penal francez, furtul nseamn sustragerea frauduloas a
lucrului altuia, iar sustragerea n sens propriu este definit n doctrina penala ca
actul material prin care are loc trecerea posesiei unui obiect din mna deintorului
legitim n aceea a autorului infraciunii. Cea mai recenta reglementare este aceea a
noului cod francez, intrat in vigoare la 1 septembrie 1994.
Titlul I din aceasta carte cuprinde incriminarile referitoare la furt ( in forma
simpla se pedepseste cu pedeapsa privativ de libertate pn la 3 ani iar n forma
furtului n modaliti agravate,inclusiv furtul cu violenta sau de ctre o persoan
narmat ori de ctre o band organizat, ajunge pn la pedeapsa
privativ de libertate de 10, 15, 20 de ani i chiar nchisoare pe via, n raport cu
consecinele produse prin infraciune.La formele agravate ale furtului, amenda, care
este cumulat, ajunge pnla 1 milion de franci).
Furtul este definit in legea penala germana ca fiind fapta aceluia care sustrage
un lucru mobil al altuia cu scopul de si-l isusi pentru sine sau pentru altul.
Docrina dominanta s-a aliat insa altei doctrine mixte,motivandu-se ca prin
concept,furtul constituie o infractiune contra proprietatii si nu o infractiune care
sanctioneaza faptele de inbogatire a persoanei.
In viziunea doctrinei germane actul insusirii are doua componente:
de-posedare fiind o componenta negativa
de imposedare fiind o componenta pozitiva
In teoria dominanta ,care admite existenta celor doua componente se sustine ca
prin componenta deposedarii, infractiunea de furt se deosebeste de aceea a
nsuirii (nsuire fr deposedare), pe de o parte si de furtul folosintei, pe de alta
parte.

Codul german,in vigoare de la 15.05.1871,cu modificarile aduse pana la

01.10.1989. Astfel, capitolul al XIX-lea cuprinde incriminarea furtului savarsit in
forma agravanta cu pedeapsa privativ de libertate pn la 10 ani.
_____________________________________________________________________________________
Nota:
P.Gattegno,Droit penal special,Dalloz,Paris,1995,pag.189
V.Krey,Strafrecht,Besonderer Teil,Band ,Aufrage.Stuttgart,Berlin, Koln,1985, pag.1
Boroi, Drept Penal, Partea special, Editura C.H. Beck , Bucureti, 2006, pag.18

Codul penal italian, intrat n vigoare n anul 1930, reglementeaz n Titlul XIII
infraciunile contra patrimoniului. Sunt incriminate faptele contra patrimoniului
comise cu violen asupra bunurilor i persoanei (furtul simplu i agravat, rpirea)
i faptele contra patrimoniului comise prin fraud (nelciune,camt,
tinuire).Aceast clasificare devenit tradiional a fost preluat de la juristii Evului
Mediu care fcea deosebirea ntre faptele contra patrimoniului comise prin violen
i cele comise prin fraud.
Comentatorii codului penal italian au remarcat ns c aceast mprire a
infraciunilor contra patrimoniului nu cuprinde toate infraciunile, existnd multiple
infraciuni care nu putea fi situate n nici una dintre aceste categori Cei mai muli
autori italieni clasific infraciunile contra patrimoniului n:
1.Infraciuni de agresiune unilateral, n cadrul crora se situeaz infraciunile
de sustragere(furtul, tlhria), infraciuni de abuz asupra bunurilor
patrimoniale(abuzul de ncredere), infraciuni de distrugere, infraciuni de tulburare
de posesie i de abuz asupra imobilului altuia.
2.Infraciuni svrite n cooperare cu victima, n cadrul crora se situeaz
infraciunea de antaj i sechestrarea de persoane n scop de antaj, nelciunea,
camta i abuzul de starea de slbiciune a unor persoane.
3.Infraciuni de producere i consolidare a daunei patrimoniului ncadrul crora
se situeaz tinuirea i reciclarea banilor provenii din infraciune.

Codul penal portughez, intrat n vigoare la 23.09.1982 cu modificrile pnla

03.07.1992, reglementeaz infraciunile contra patrimoniului n Titlul IV sub
denumirea de crime contra proprietatii
Sunt incriminate faptele de furt simplu,furtul calificat, furt ntre membrii
familiei, furt din necesitate, nelciune ,etc.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
V.Krey,Strafrecht,Besonderer Teil,Band (Vermogensdelikte) ,
Aufrage.Stuttgart,Berlin, Koln,1985, pag.1
Boroi, Drept Penal, Partea special, Editura C.H. Beck , Bucureti, 2006, pag.18

Comparatie intre Noul cod Penal si Vechiul Cod Penal.

Furtul simplu are, in principal, acelasi continut ca in Codul penal vechi. Furtul
de folosinta beneficiaza de o reglementare distincta, care include si o ipoteza noua,
potrivit careia se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta pentru furt folosirea fara
drept a unui terminal de comunicatii electronice al altuia sau folosirea unui terminal
de comunicatii racordat fara drept la retea
Aceasta ipoteza asimilata furtului de folosinta vine sa transeze in mod
definitiv situatiile controversate inca in practica judiciara si doctrina referitoare la
incadrarea juridica a faptei de racordare ilegala la o retea de telefonie sau la o alta
retea de comunicatii.
n plus, textul vine sa aduca in sfera ilicitului penal faptele de folosire fara
drept a unui terminal de telecomunicatii al altuia, fapte considerate periculoase si al
caror numar a crescut in prezent (spre exemplu, fapta unei persoane care patrunde
in locuinta alteia si efectueaza convorbiri telefonice la numere cu suprataxa,
cauzand astfel uneori prejudicii importante). Redactarea textului a fost inspirata de
dispozitiile art. 255 - 256 C. pen. spaniol.
Un element nou cuprins in norma de incriminare a furtului este
conditionarea punerii in miscare a actiunii penale deplangere prealabila a persoanei
vatamate. S-a avut in vedere multitudinea de furturi cu pericol social redus, chiar
bagatelare, mai ales in mediul rural, dar si faptul ca drepturile patrimoniale sunt
drepturi prin excelenta disponibile, asa incat este pe deplin justificata conditionarea
punerii in miscare a actiunii penale in raport de optiunea persoanei vatamate.
La furtul calificat s-a renuntat la unele elemente circumstantiale de
agravare prevazute in Codul penal in vigoare, referitoare la savarsirea furtului de
doua sau mai multe persoane, asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si
exprima vointa sau a se apara, intr-un loc public, in timpul unei calamitati, datorita

faptului ca aceste imprejurari sunt prevazute, cu acelasi continut sau cu un continut

apropiat, ca circumstante agravate legale, ducand la majorarea limitelor de
pedeapsa in temeiul art. 78.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.euroavocatura.ro furtul in noul cod penal
Vechiul Cod Penal
Noul Cod Penal

In acelasi timp, au fost introduse in continutul furtului calificat doua noi

elemente circumstantiale de agravare si anume savarsirea furtului prin scoaterea
din functiune a sistemului de alarma sau supraveghere si respectiv prin violarea de
domiciliu.
Primul element circumstantial isi gaseste justificarea in realitatea sociala
actuala, cand tot mai multe proprietati sunt dotate cu sisteme de alarma sau
supraveghere si nu de putine ori infractorii recurg la anihilarea acestora pentru
facilitarea comiterii infractiunii.
Introducerea celui de-al doilea element s-a impus pentru a rezolva legal
situatia in care furtul este savarsit prin patrunderea fara drept intr-un domiciliu sau
sediu profesional, situatie in care continua sa se exprime opinii contradictorii in
literatura de specialitate si sa se dea solutii neunitare in practica judiciara.
Daca furtul unui vehicul in scop de folosinta, in Codul Penal vechi, este
sanctionat cu pedeapsa pentru furtul simplu sau calificat, in proiect se propune
incriminarea acestuia ca fapta distincta si sanctionarea unui asemenea furt cu o
pedeapsamai redusa tinand seama de diferenta evidenta existenta intre gradul de
pericol social al celor doua fapte.
Solutii similare regasim si in alte legislatii, cum este cazul art. 244 C. pen.
spaniol, art.208 C. pen. portughez, 260 C. pen. norvegian, Cap. 8 sectiunea 7 C.
pen. suedez.
Furtul din casa si familie, prevazut in proiect, reia intr-o forma mai coerenta
dispozitiile privind furtul intre soti saurude apropiate din Codul penal vechi.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.euroavocatura.ro furtul in Noul Cod Penal
Vechiul Cod Penal
Noul Cod Penal

Cauzele si conditiile care favorizeaza comiterea infractiunii analizate

Cauze generale

Nerespectarea Legii 333/2003 privind paza obiectivelor,bunurilor si valorilor;

Lipsa controlului si a avizului Politiei privind proiectele de securitate a tuturor
obiectivelor ce detin bunuri si valori;
Tratarea cu superficialitate de catre administratorii de bunuri si valori privind masurile de
securitate;

Cauzele specifice

O prima cauza specifica de comitere a infractiunii de furt calificat prin efractie

din case de amanet o reprezinta tentatia infrctorului de a sustrage obiecte de
dimensiuni mici cu valoare mare ,care pot fi comercializate cu mai multa
usurinta.

O alta cauza specifica comiterii infractiunii de furt calificat prin efractie din
case de amanet o reprezinta complicitatea angajatilor in favorizarea
sustragerii de bunuri.

O alta cauza comiterii infractiunii de furt calificat prin efractie din case de
amanet o reprezinta vulnerabilitatea obiectivului in ceea ce priveste
securitatea acestuia.

O alta cauza a comiterii infractiunii de furt calificat prin efractie din case de
amanet consta in lipsa instruirii personalului cu privire la respectarea
normelor si procedurilor de securitate.

Factori de ordin administrativ si legislative

Factorii de ordin administrative si legislative ce favorizeaza criminalitatea rezid n

esen n mizeria economic a societii, n srcie, n lipsa de cultur a indivizilor,
consumul frecvent de buturi alcoolice i droguri, omajul, deficienele n
organizarea social-politic, funcionarea defectuoas a justiiei penale, tulburrile
sociale, ereditatea, stresul determinat de nesigurana social i de lipsa de
perspectiv mai ales a tinerilor, apariia unor interese i mize n sfera relaiilor de
afaceri mai ales n prima perioad a tranziiei din ara noastr.
Este de remarcat i scderea influenei organelor de control social, implicit a
exigenei opiniei publice, n raport cu nclcrile de lege. Se observ o anumit
pasivitate general fa de nclcrile legii, ceea ce a facilitat recidivele i
amplificarea fenomenului criminalitii.
Modificrile ce s-au produs n privina atitudinii fa de munc a cetenilor, care
poate duce la ideea c ar putea s-i procure venituri fr s presteze o munc
continu, au dezvoltat o cultur a delincvenei contingente de persoane care vd
n svrirea de infraciuni singura cale pentru rezolvarea problemelor de via.

La cele de mai sus s-ar putea aduga o grav slbire a simului moral, ca urmare
a rspndirii publicaiilor obscene, a etalrii violenei la televiziune, a
cvasigeneralizrii atitudinii agresive n raporturile interumane. Examinarea acestor
condiii sociale care determin infracionalitatea nu exclude o analiz profund a
personalitii infractorului, a modalitilor prin care acesta filtreaz influenele
nconjurtoare i alege o direcie sau alta de aciune.
De aceea, preocuparea de a studia personalitatea infractorului i mecanismul
care l conduce la comiterea infraciunii, este indispensabil cunoaterii i nelegerii
complexitii proceselor cauzale. Pregtirea colar redus, dispreul fa de munc,
o optic diferit n ceea ce privete cile de satisfacere a necesitilor (acceptarea
sau mai mult preferarea cilor ilicite), consumul excesiv de alcool, lipsa de cultur,
cultul forei fizice i utilizarea frecvent a agresiunii fizice pentru rezolvarea unor
situaii conflictuale, familii dezorganizate, climat familial conflictual, hiperautoritar
sau hiperpermisiv n cazul delincvenei juvenile sunt trsturi care se afl n relaie
strns cu conduita antisocial i care apar frecvent n cazul celor care ocup o
poziie dezavantajoas n societate.

Factori de ordin economic

Crizele economice
Lipsa ofertei de munca;
Rata crescuta a somajului(someri fara indemnizatie);
Lipsa fondurilor de investitie in prevenire;
Lipsa fondurilor necesare pentru a crea centre de documentare si informare;

factori de ordin psihologic

Factorii psihologici nu afecteza direct,nemijlocit si univoc asupra individului, ci prin filtrul

particularitatilor sale individuale,particularitati ale caror radacini se afla in mica masura in elementele
inascute ale personalitatii in cea mai mare masura in atencedentele sale , in istoria personala.
Toate acestea ii determina un anumit comportament disfunctional , un anumit mod de a actiona si
reactia in spatiul psihologic, in modul de a rezolva situatiile conflicuale care apar mereu in acest spatiu.
Infractorul se prezinta ca o personalitate deformata cu o insuficienta maturizare sociala cu deficiente
de integrare sociala,care intra in conflict cu cerintele sistemului valorico-normativ si cultural al societatii
in care traieste.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com psihologie judiciara
Pe aceasta baza se incearca sa fie puse atat personalitatea infractorului, cat si mecanismele interne
(mobiluri,motivatii,scopuri) care declanseaza trecerea la un actul infractional ca atare.
Studiidu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularitatilor psihologice , s-a reusit sa se
stabileasca anumite caracteristici comune.
Instabilitatea emotiv-actionala,datorita experientei negative ,a educatiei deficitare primita in familie,
a deprinderilor si practicilor antisociale insusite, infractorul este o persoana instabil din punct de vedere
emotiv-actional, un element care in reactiile sale tradeaza discontinuitatea , salturi nemotivate de la o
extrema la alta,inconstanta in reactii fata de stimuli.
Aceasta instabilitate fata de o trasatura esentiala a personalitatii infractorului adult sau minor,o latura
unde traumatizarea personalitatii se evidentiaza mai bine decat pe planul competentei cognitive.

Inadaptarea sociala

Este evident ca orce infractor este un inadaptat din punct de vedere social. Anamnezele facute
infractorului arata ca in majoritatea cazurilor acestia provin din familii dezorgate (parintii
divortati,decedati,infractori,alcolici) unde nu exista conditii, priceperea sau preocuparea necesara educarii
copiilor.
Acolo unde nivelul social-cultural al parintiilor nu este suficient de ridicat,unde nu se da atentia
cuvenita normelor regimului zilnic, de pune implicit bazele unei inadaptari sociale.

Sensibilitatea deosebit.
Anumii excitani din mediul ambiant exercit asupra lor o stimulare spre aciune cu mult mai mare
ca asupra omului obinuit, ceea ce confer un caracter atipic reaciilor acestora. Pe infractor l
caracterizeaz lipsa unui sistem de inhibiii, elaborat pe linie social. Atingerea intereselor personale,
indiferent de consecine, duce la mobilizarea excesiv a resurselor fizice i psihice.

Duplicitatea comportamentului.
Contient de caracterul socialmente distructiv al actului infracional, infractorul lucreaz n tain,
observ, plnuiete i execut totul ferit de ochii oamenilor, n general, i ai autoritilor, n special.
Reprezentnd o dominant puternic a personalitii, duplicitatea infractorului este a doua lui natur, care
nu se mascheaz numai n perioada n care comite fapta infracional, ci tot timpul.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com psihologie judiciara.
El joac rolul omului corect, cinstit, al omului cu preocupri de o alt natur dect cele ale
specialitii infracionale. Acest joc artificial i denatureaz actele i faptele cotidiene, fcndu-l uor
depistabil pentru un bun observator. Necesitatea tinuirii, a vieii duble, i formeaz infractorului
deprinderi care l izoleaz tot mai mult de societate, de aspectul normal al vieii.

Imaturitatea intelectual.

Aceasta const n incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen lung consecinele aciunii sale
antisociale. Exist ipoteza c infractorul este strict limitat la prezent, acordnd o mic importan
viitorului.
Imaturitatea intelectual nu se suprapune cu rata sczut a coeficientului de inteligen (IQ), ci
nseamn o capacitate redus de a stabili un raport raional ntre pierderi i ctiguri n proiectarea i

efectuarea unui act infracional, trecerea la comiterea infraciunii efectundu-se n condiiile unei prudene
minime fa de pragurile de toleran a conduitelor n fapt .

Imaturitatea afectiv.

Const n decalajul persistent ntre procesele cognitive i afective, n favoarea celor din urm.
Datorit dezechilibrului psiho-afectiv, imaturitatea afectiv duce la o rigiditate psihic, la reacii
disproporionate, predominnd principiul plcerii n raport cu cel al realitii. Imaturul afectiv recurge la
comportamente infantile (accese de plns, crize etc.) pentru obinerea unor plceri imediate, minore i
uneori nesemnificative.
Nu are o atitudine consecvent fa de problemele reale i importante, este lipsit de o poziie critic
i autocritic autentic, este nerealist, instabil emoional. Imaturitatea afectiv asociat cu imaturitatea
intelectual predispune infractorul la manifestri i comportamente antisociale cu urmri deosebit de
grave.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.psihoconsultanta.orgpress.com.psihologie judiciara

Frustrarea.

Este o stare emoional resimit de infractor atunci cnd este privat de unele drepturi,
recompense, satisfacii etc., care consider c i se cuvin sau cnd n calea obinerii acestor drepturi se
interpun obstacole.
Frustrarea este resimit n plan afectiv-cognitiv ca o stare de criz (o stare critic, de tensiune) care
dezorganizeaz, pentru momentul dat, activitatea instanei corticale de comand a aciunilor, genernd
simultan surescitarea subcortical.

Infractorii reacioneaz difereniat la situaiile frustrante, de la abinere (toleran la frustrare) i

amnare a satisfaciei pn la un comportament agresiv. Cei puternic frustrai au tendina s-i piard pe
moment autocontrolul, acionnd haotic, inconstant, atipic, agresiv i violent, cu urmri antisociale grave.

Complexul de inferioritate.

Este o stare pe care infractorul o resimte ca un sentiment de insuficien, de incapacitate personal.

Complexul de inferioritate apare n urma unor deficiene, infirmiti reale sau imaginare fiind potenate i
de ctre dispreul, dezaprobarea tacit sau experimentat a celorlali.
Complexul de inferioritate incit adesea la comportamente compensatorii, iar n cazul infractorilor la
comportamente de tip inferior orientate antisocial.

Egocentrismul.

Reprezint tendina individului de a raporta totul la el nsui; el i numai el se afl n centrul tuturor
lucrurilor i situaiilor. Atunci cnd nu-i realizeaz scopurile propuse devine invidios i susceptibil,
dominator i chiar despotic.
Egocentricul nu este capabil s vad dincolo de propriile dorine, scopuri, interese. Este un individ
care nu este capabil s recunoasc superioritatea i succesele celorlali, se crede permanent persecutat,
consider c are ntotdeauna i n toate situaiile dreptate. i minimalizeaz defectele i insuccesele, i
maximizeaz calitile i succesele, iar atunci cnd greete, n loc s-i reconsidere poziia, atac cu
virulen.

Labilitatea

Este trstura personalitii care semnific fluctuaia emotivitii, capriciozitatea i, ca atare, o

accentuat deschidere spre influene, aciunile individului fiind imprevizibile. Instabilitatea emoional
presupune o insuficient maturizare afectiv, individul fiind robul influenelor i sugestiilor, neputnd si inhibe pornirile i dorinele n faa pericolului public i a sanciunii penale.

_____________________________________________________________________________________
Nota:

www.psihoconsultanta.orgpress.com psihologie judiciara

Capitolul III
1.Modalitati de realizare a furtului calificat prin efractie din case de amanet
Furtul calificat prin efractie din case de amanet poate fi realizat prin:
a)Fortarea incuietorilor;
b)Spargerea zidurilor;
c)Taierea grilajelor;
d)Scoaterea din functiune a sistemului de alarmare;
e)Specularea neglijentei angajatilor;

2. Formele prin care este savarsita infractiunea analizata

a)Tentativa
Infractiunea de furt realizandu-se prin comisiune este susceptibila de a fi realizata in toate formele
imperfect ale infractiunii.Legea pedepsesteinsa numai tentative la aceasta infractiune,intr-un text distinct
de la finele titlului Infractiuni contra patrimoniului din Codul Penal.Datorita particularitatii activitatii de
luare aceasta fapta nu este susceptibila de a fi comisa in forma tentative perfecte,ci numai a tentative
intrerupte.Este posibila si tentative relative improprie prin lipsa obiectului de la locul unde faptuitorul se
afla.Activitatea anterioara primului act de executare se plaseaza in faza actelor de pregatire a infractiunii
de furt,neincriminate insa de legea penala,iar din momentul producerii rezultatului,fapta constituie
infractiunea de furt consumat.In sfera actelor de executare intra cele care se integreaza in actiunea
constitutive a acei infractiuni(exemplu,infractorul este prins in momentul cand pusese man ape obiectul
pe care voia sa si-l insuseasca).

In concluzie,tentative reprezinta faza actelor de executare inceputa,dar intrerupta sau ramasa fara
rezultate.

b)Consumarea
Fapta de furt este consumata in momentul cand actiunea de luare a bunului din posesia sau detentiunea
persoanei la care se afla a fost dusa pana la capat,astfel incat bunul a fost scos din sfera de posesie sau
detentie a subiectului pasiv si a trecut efectiv in sfera de stapanire a faptuitorului,indifferent de durata
acestei stapaniri.Simpla deposedare a subiectului pasiv duce automat la realizarea infractiunii de furt
si,deci la consumarea ei.

c)Epuizarea
In ipoteza in care infractiunea de furt se prezinta sub forma continua,momentul epuizarii acesteia are loc
odata cu incetarea actelor de prelungire a activitatii infractionale.
Epuizarea,reprezentand o forma a infractiunii,circumstantele ivite in faza de prelungire vor fi luate in
seama la incadrarea furtului si la individualizarea pedepsei.

____________________________________________________________________________________
Nota:
Al.Boroi,N.Neagu,R.Sultanescu,Culegere de spete pentru uzul studentilor,Parte Speciala,Editura All
Beck,Bucuresti,2002,p.76

Capitolul IV
1.Efecte resimtite de victima:
Definitia victimei:

Prin victima intelegem,orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele
fizice,materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale,fara sa isi fi asumat constient
riscul,deci fara sa vrea,ajunge sa fie victima.

Rolul victimei in comiterea infractiunii:

Consideram ca rolul si locul victimei in clupul penologic este reevaluat odata cu afirmatia potrivit
careiaasa cum toti autorii unor acte penale sunt vinovati,tot asa toate victimele sunt
inocente.Exista intrebarea:Daca victimele pot sau nu pot sa imparta intr-o anumita masura
responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura antisociala impotriva lor.

a)efecte economice
-Pierderi financiare ocazionate cu:

Refacerea actelor;
Bazelor de date;
Refacerea bunurilor ce au fost afectate ca urmare a efractiei.
Incapacitatea de continuare a activitatii datorata lipsei asigurarii bunurilor sau a resurselor pentru
acoperirea prejudiciului.
resursele: s-a observat ca foarte putine dintre victime beneficiaza de asigurarea bunurilor.In
conditiile in care nu se recupereaza prejudiciul in cazul infractiunilor patrimoniale,a saraciei celui
afectat,efectele victimizarii sunt de asemenea mai puternice.

b)efecte psihologice:

Soc emotional;
Sentiment de insecuritate

Exista o suma de factori care determina ca anumite victime sa fie mai afectate decat altele chiar
daca au suferit acelasi tip de infractiune.
S-a observat ca foarte putine victime beneficiaza de asigurare a bunurilor, in conditiile in care nu
se recupereaza prejudiciul, in cazul infractiunilor partimoniale,ducand inevitabil la falimentul acestora si
afectarea inplicit a persoanelor terte (angajati,lipsa unui cotribuabil, etc )

2.Efecte resimtite de agresor:

Hotul
Savarseste cea mai primitiva actiune infractionala. Actiunea in sine consta din miscari relativ
simple: intinderea mainii, apucarea obiectului, atragerea lui spre infractor, camuflarea si transportarea
obiectului intr-un loc ascuns.
Caracteristic furtului este modul discret al sustragerii obiectului si apoi indepartarea grabita de la
locul infractiunii, ascunderea de acei care l-ar putea urmari. Hotul lucreaza mai mult cu mana si cu corpul,

dar acest lucru se refera numai la actiunea in sine, deoarece pregatirea unui furt cere o activitate mintala
minutioasa, deosebit de laborioasa.
Caracterul predominant fizic al actiunii presupune din partea lui un antrenament deosebit.
Dexteritatea lui caracteristica, mobilitatea fizica, rapiditatea miscarilor sunt rezultatele in primul rand al
exercitiului si, numai in al doilea rand, sunt favorizate si de unele predispozitii native (mobilitatea
proceselor nervoase fundamentale, nivelul de dezvoltare a analizatorilor).
Automatizarea unor miscari specifice, declansate de stimuli specifici, in urma unui exercitiu
indelungat, nuantat si perfectionat ii face pe unii hoti "sa fure fara sa vrea".

Hotul are un spirit de observatie bine dezvoltat, orientare prompta la situatia data si organizarea
imediata a unui plan de actiune bazat pe elemente concrete si prezente. Mijloacele lui de operare, desi
unele ingenioase, se bucura totusi de putina variabilitate.
Sistemul de a actiona intr-o situatie sau alta, in general, se imprumuta prin imitatie, sau in cazul
elaborarii proprii devine frecvent, si de multe ori aplicat in situatii inadecvate, ceea ce favorizeaza
descoperirea lui.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
Prof.Psiholog Tatiana Susanu -victima din prespectiva protectiiei- 2007
Bogdan T. si colab.,Comportamentul uman in procesul judiciar,M.I.,Servicul editorial si
cinematografic,Buc.,1983,p.93

Ca si ceilalti infractori, nici hotul nu are o gandire cu calitati deosebite, deoarece ea este limitata la
preocuparile lui specifice. In ceea ce priveste vointa si personalitatea, hotul lucreaza dupa "sabloane si
retete" putin variabile, sunt usuratici, lipsiti de acele calitati ale vointei ce au sens etico-social. Inclinatia
spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori ei mizeaza pe elemente cu extrem de putine
sanse de reusita.
Reactia tipica este debarasarea de obiectul furat si fuga. Acesta nu se apara si nu opune rezistenta,
numai in cazul cand este atacat fizic. Coincidenta unor factori externi cu nereusita actiunii, il face sa fie
superstitios, uneori chiar mistic.

Efectele resimtite de catre agresorii infractiunii de furt calificat prin efractie din case de amanet constau
in:
a)efecte de ordin psihologic

Soc;
Stres;
Panica;
Agresivitate si violenta;
Mustrari de constiinta;
Sentiment de vinovatie

b)efecte sociale

Etichetarea sociala;
Neincrederea celorlalti fata de el;

_____________________________________________________________________________________
Nota:
Bogdan T. si colab.,Comportamentul uman in procesul judiciar,M.I.,Servicul editorial si
cinematografic,Buc.,1983,p.93
Prof.Psiholog Tatiana Susanu -victima din prespectiva protectiiei- 2007

Capitolul V
Metode si mecanisme de combatere a infractiunilor analizate

1.Combaterea directa a infractiunii de furt calificat prin efractie.

Efractia ca mijloc de savrsire a furtului, presupune o actiune care nvinge obstacolele si ale carei
consecinte pot consta uneori, n lezarea substantei lucrului, iar alteori n nlaturarea unui obstacol sau
dispozitiv de nchidere.

Ca metoda de combatere directa a acestui fenomen,o constituie obligatia detinatorilor de bunuri sa

respete Legea 333/2003,sa monteze si sa utilizeze corect sisteme integrate de securitate in baza proiectele
in materie de securitate si paza umana, iar toate aceste proiecte sa fie supuse spre avizare IGPR-ului, in
functie de natura obiectivului si obiectul de actctivitate desfasurat,care sa previna si sa limiteze
eventualele pagube produse ca urmare a efractiei in scopul de sustragere a diferitelor bunuri aflate in
interiorul unui obiectiv.

Eficienta sistemelor de securitate este data de modul de proiectare,de executare a instalatiilor, de

calitatea echipamentelor, lipsa unor componente, montarea necorespunzatoare, lipsa mentenantei, creaza
puncte vulnerabile care mareste gradul de risc al producerii de evenimente negative.

In ceea ce priveste achizitionarea si instalarea unui de sistem integrat de securitate se face in baza
unor norme in domeniul securitatii si managementul calitatii respectandu-se notiunile fundamentale ale
securitatii si anume:

- aminintarea

(ca fiind un pericol potential ce trebuie evidentiat in functie de

natura obiectivului si de caracteristicile mediului din care acesta
face parte si daca se concretizeaza poate produce consecinte
defavorabile)

- vulnerabilitatea (reprezinta ansamblu de elemente proprii, intrinseci, specifice

obiectului sau procesului de protejat, care pot fi expluatate de
actiuni amenintari si pot conduce de asemenea la consecinte
defavorabile)

- riscul

(probabilitatea de a se produce si capabilitatea de a infrunta un

pericol, o situatie neprevazuta sau de a suporta o paguba, un esec
in actiunea intreprinsa)

_____________________________________________________________________________________
Nota:
Asociatia Romana Pentru Tehnica de Securitate, Bucuresti 2011
Legea 333/2003, art.28
Pentru protejarea cat mai eficienta a unui obiectiv trebuiesc parcurse anumite etape in ce priveste
dimensionarea corecta a sistemelor de securitate, dimensionare este realizata de proiectant in baza
evaluarii de risc a obiectivului care are la baza mai multe criterii ce duc la o clasificare intr-o anumita
clasa de risc a obiectivului.
In functie de clasa de risc a obiectivului stabilita de catre evaluatorul de risc, proiectantul realizeaza si
dimensioneaza proiectul sistemelor de securitate cu eventualele recomandari specifice atat instalatorului
cat si beneficiarului si anume:

instalatorului cu privire la gradul de rezistenta a sistemelor conform gradului de risc din care face
parte obiectivul, a conformitatii produselor cat si la modul de instalare;
beneficiarului cu privire la modul de exploatare si intretinere.

In principiu un sistem complex de securitate integreaza urmatoarele subsisteme:

- subsistemul de detectie si alarmare perimetrala
- subsistemul de contontrol acces
- subsistemul de televiziune cu circuit inchis
- subsistemul de detectie si alarmare la efractie
- subsistemul de comunicatii de securitate si transmitere de date
- subsistemul Dispecerat

_____________________________________________________________________________________
Nota:
Asociatia Romana Pentru Tehnica de Securitate, Bucuresti 2011
Legea 333/2003, art.28

Elementele de protectie mecano-fizice ca parte componenta a sistemelor tehnice de securitate

care asigura protectia impotriva efractiei,sunt:
- ziduri
- blindaje
- case de fier
- seifuri
- tezaure
- geamuri si folie de protectie

- grilaje
- usi
- incuietori

Aceste elemente utilizandu-se in diferite combinatii in functie de specificul fiecarui obiectiv

protejat,grupate in categorii de echipamente.

Pentru a beneficia de o eficienta foarte mare a sistemelor integrate de securitate, acestora le

trebuie adaugat factorul uman in procesul de securizare.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
Asociatia Romana Pentru Tehnica de Securitate, Bucuresti 2011
Legea 333/2003, art.28

Prevenirea pe zone si perioade a aparitiei infractiunilor analizate

" Prevenirea nu este doar opera unui specialist ci ea solicit efortul

tuturor. Dincolo de recomandri foarte limitate, ea implic apelul la o schimbare de
mentaliti..."

Activitatea de prevenire a criminalitii nu va fi eficient n orice condiii:

n primul rnd este nevoie de o legislaie adecvat, de statistici uniforme, de o
reflectare obiectiv n mass-media, de evaluarea corect a nevoilor locale, de
implicarea cetenilor i a sectorului privat. n toate acestea, Ministerul Justiiei are
un roj major de jucat

In ceea ce priveste prevenirea pe zone si perioade a furtului calificat din societati comerciale au
fost iniiate i elaborate planuri de aciune punctuale de catre Inspectoratul de Politie prin Compartimentul
Poliiei de Proximitate Serviciul Ordine Public si Compartimentul Sisteme de Securitate acionnd n
echipe mixte pentru prevenirea infraciunilor de furt calificat prin efractie,svrite n incinta societati
comerciale, efectuand in cadrul acestor planuri, in zonele cu o rata mai crescuta a infractiunilor de acest
tip, urmatoarele actiuni:

discutii cu administratorii societatilor comerciale cu privire la respectatrea prevederilor Legii nr.

333/2003 ;

stabilirea impreuna cu autoritatile administratiei locale din localitatile arondate, a unor masuri
comune pentu optimizarea activitatilor preventive ( asigurarea iluminatului public,paza bunurilor)
in special in locurile unde s-au comis infractiuni de furt;

executarea eficienta a activitatii de patrulare a organelor de politie pe raza de competenta ;

executarea de actiuni de prevenire punctuale eficiente in mediile de interes, in scopul descurajarii

elementelor infractoare, mentinerii ordinii si linistii publice, realizarea unor dispozitive de
siguranta publica, in masura sa rezolve, in mod operativ si potrivit competentelor, situatiile
aparute.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.politiaromana.ro (prevenirea criminalitatii)
www.criminologie.ro (Dr.Gheorghe Florian,prevenirea criminalitatii)
Modalitati si programe de reeducare si reintegrare a condamnatului in societate

In ce priveste condamnatul major ART. 5 - legea nr.23/1969

Reeducarea condamnatilor se realizeaza prin munca, prin calificarea sau recalificarea intr-o
meserie, desfasurarea unor activitati cultural- educative, precum si prin stimularea si recompensarea celor
care sunt staruitori in munca si dau dovezi temeinice de indreptare.
Programele cuprinse n activitile psiho-sociale sunt din perspectiva dreptului execuional
penal ca o nou abordare a modalitii de parcurgere a pedepsei, de la nceputul acesteia i pn la
liberare.

Cu alte cuvinte, este vorba de planificarea pedepsei ce se constituie ntr-un act contient de
ndeplinire a raportului execuional penal dintre condamnat i administraia penitenciar.
Planificarea pedepsei const n internalizarea normelor comportamentale cerute de noul
context situaional n care condamnatul se afl i contientizarea lui cu privire la parcurgerea tuturor
etapelor caracteristice executrii pedepsei privative de libertate.
Acestea se refer la: nvarea regulilor de ordine, disciplin, conduit penitenciar,
continund cu ndeplinirea condiiilor pentru trecerea de la un regim mai sever la unul mai uor, simultan
cu formarea deprinderii de a-i asuma responsabiliti din ce n ce mai multe i mai complexe.
Acestea duc n timp la schimbri n contiina i modul de a aborda problemele vieii
personale.
O atenie deosebit ar trebui s fie acordat tratamentului postpenal (postexecutoriu) care
reprezint o perioad de post cur de natur s ajute infractorul s evite situaiile criminogene de felul
celor care l-au condus la comiterea infraciunii, s atenueze pe ct posibil, procesul de stigmatizare a
acestuia, la revenirea din penitenciar.
Practic, activitatea de reeducare desfurat cu persoanele private de libertate trebuie
continuat i dup liberarea acestora din penitenciar prin prevenirea marginalizrii sociale a fostului
deinut.

________________________________________________________________________________________________________
Nota:
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplicatiile lor educative privind persoanele private
de libertate
LEGE nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii social

Prevenirea marginalizrii sociale a persoanelor liberate din penitenciar ar trebui s aib ca scop
formarea i ntrirea ncrederii persoanelor foste delincvente fa de instituiile i organizaiile care le
ofer servicii specializate de asisten, dar i fa de comunitate n general.
n vederea realizrii unui climat social care s mpiedice stigmatizarea i marginalizarea fotilor
infractori, este necesar ca societatea n ansamblul su promoveze o atitudine de toleran n ceea ce-l
privete pe fostul deinut, considerndu-l prin urmare ca fiind o persoan nestigmatizat, ale crei
probleme se pot rezolva nu prin izolarea de comunitate, ci prin includerea n aceasta.
Din coninutul celor mai sus prezentate rezult c resocializarea condamnatului se realizeaz n
dou etape:
a)n timpul executrii sanciunii penale;

b) dup executarea sanciunii penale cnd se urmrete reinseria postpenal a fostului deinut.

Aplicarea pedepselor a avut o evoluie complex de-a lungul istoriei, cutndu-se n

permanen identificarea celei mai eficiente modaliti de intervenie pentru atingerea obiectivelor majore
ale justiiei penale: prevenirea dezvoltrii fenomenului infracional i resocializarea persoanelor
condamnate.

n acest sens, s-a recurs la folosirea unor metode diversificate, ncepnd cu

tortura i exterminarea fizic, munca silnic i ajungndu-se n prezent la tratamentul
penitenciar direcionat spre reabilitarea i resocializarea infractorilor.

Aplicarea pedepsei cu nchisoarea poate fi justificat cel puin din dou perspective:

asigura siguranta pe termen scurt a societatii, tradusa prin faptul ca infractorul respectiv nu va
putea comite o anumita perioada de timp, o alta infractiune;

induce siguranta pe termen lung a societatii, care inseamna ca in urma ativitatilor si interventiilor
specializata in zona psiho-morala si spiritual-sociala, condamnatul nu va mai comite alte
infractiuni dupa punerea in libertate si se va reintegra social ca un membru al
comunitatii,capabilsa duca o viata normala, cu respectarea valorilor si normelor sociale stabilite
de comunitate.

Cu toate ca inchisoarea s-a dovedit a fi, in general cel mai eficient mijloc de pedepsire dintre cele
utilizate pana acum, impactul desocializant al acesteia nu poate fi ascuns sau ignorat,cu tot mai putine
rezultate pozitive si in special cresterea recidivei, obliga la concluzia ca si acest mijloc de pedepsire , in
forma utilizata in perioada actuala, manifesta riscul de a se indrepta incet dar sigur spre eseec.
Aceasta situatie este argumentata de faptul ca in ciuda interventiilor specializate de natura psihologica,
sociala si educationala si a programelor pluridisciplinare sustinute pentru a incerca potentarea functiei
educative a pedepsei, numarul recivistilor creste in mod constant.
Inca de la intrarea individului in asezamantul penitenciar, stigmatizarea, marginalizarea, desocializarea
si intrarea in sistemul de valori a ceea ce numim subcultura penitenciara sunt atat de puternice incat tot
mai putine persoane private de libertate reusesc sa isi refaca viata cu adevarat atunci cand se intorc in
societate.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplicatiile lor educative
privind persoanele private de libertate
LEGE nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale
Prin urmare, pedeapsa nu are o valoare n sine, ci reprezint un mijloc pentru atingerea unui
final judecat ca util, final ce este dat de reeducarea condamnatului i revenirea n societatea creia i
aparine.
Resocializarea condamnailor nu se realizeaz prin simpla aplicare a pedepsei cu nchisoarea, ci
prin intermediul unor activiti i programe direcionate, pluridisciplinare i individualizate n funcie de
nevoile persoanelor aflate n stare privativ de libertate.
De foarte multe ori, condamnaii prezint carene educaionale accentuate, astfel c reeducarea lor
nu poate fi limitat la un program, ci la o complexitate de aciuni socio-educative care in s ndeplineasc
nevoile de baz.
Limbajul suburban, obinuina de a njura, carenele de cunoatere a limbii, a cititului i a
scrisului, a comportrii civilizate i respectuoase, instruirea profesional precar sau inexistena acesteia,

nerecunoaterea prevederilor legale n foarte multe domenii, posibilitile reduse de a se putea adresa
unor instituii sau unor organe de stat.
Lipsurile privitoare la ngrijirea sntii, organizarea vieii private, alimentaiei, obinuina de a
consuma alcool sau de a fuma, rezolvarea conflictelor de familiesau ntre rude prin violen sunt doar
cteva dintre problemele condamnailor.
Acestea devin n mod obinuit obiective ale activitii de reeducare, ce vin s
demonstreze lista lipsurilor ce trebuie corectate, simultan cu obinuirea/asimilarea la
nivelul comportamentului condamnatului, a disciplinei civice, cu centrarea contiinei
pe o normalitate a vieii care aspir, prin mijloace legale, o reintegrare treptat n
comunitate.
Impartind condamnatii in doua categori, respectiv condamnatii minori si
condamnatii majori, modalitatile si programele de reeducare difera in functie de
categoria de varsta din care face parte condamnatul.
Conform noului Cod penal intrat n vigoare (art.114), fa de minorul care, la data svririi
infraciunii, avea vrsta cuprins ntre 14 i 18 ani se poate lua o
msur educativ neprivativ de libertate.
_____________________________________________________________________________________
Nota:
ART. 6 legea nr.23/1969
Noul Cod Penal

Minorii condamnati vor fi supusi, in timpul executarii pedepsei, unei actiuni de educare deosebite, pentru
a putea deveni cetateni utili societatii.

In ce priveste condamnatul minor, Administraia Naional a Penitenciarelor deine, la nivel naional:

- centre de reeducare la

- Buzias (jud Timis), Gaiesti (jud Dambovita),

Targu Ocna (jud Bacau)

- penintenciare pentru minori si tineri Tichilesti (jud Braila), Craiova (jud Dolj),
Bacau (jud Bacau), Targu Mures (jud Mures)

Principalele fapte pentru care minorii sunt sanctionati cu masura educativa a internarii intr-un
centru de reeducare sau executa o pedeapsa privativa de libertate sunt infractiunile de talharie (47%), furt
(39%), viol (5%), omor (5%) si altele (4%).
Pedepsele aplicate minorilor reprezinta o durata medie de 2,5 ani
Ca mediu de reeducare, penitenciarul are ca obiectiv central recuperarea celor care au comis acte
antisociale i pregtirea lor pentru reintegrarea n viaa social. Deosebit de important pentru procesul de
reeducare este instituirea i aplicarea n mod corespunztor a unui sistem de stimulare-recompensare i
sancionare dup caz.Un factor care influeneaz eficiena activitii de reeducare l constituie i aplicarea
just a eliberrii condiionate.
Strategia recuperativ trebuie s porneasc de la cunoaterea particularitilor psihoindividuale i
psihosociale ale deinuilor precum i a condiiilor care au determinat svrirea actului infracional n
vederea diagnosticrii gradului de periculozitate pe care l prezint i a elaborrii terapiei optime pentru
fiecare caz n parte.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
www.mediafax.ro
Noul Cod Penal art 114
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplicatiile lor educative privind persoanele private
de libertate

Examenul psihologic i psihosociologic al deinutului va aborda urmtoarele dimensiuni:

- cognitiv - urmrete stabilirea nivelului de inteligen;
- afectiv - evideniaz echilibrul psihoafectiv, maturitatea afectiv i capacitatea de adaptare
emoional la aciunile cu caracter reeducativ;
- motivaional - sondeaz suportul motivaional i trsturile caracteriale, att pozitive ct i
negative, urmrindu-se posibilitile de utilizare a celor pozitive n cadrul activitilor de reeducare;
- relaional - relev ndeosebi indicele de sociabilitate, influenele pe care le exercit i le
primete de la grup sau de la anumii membrii ai grupului.
Reeducarea deinutului reprezint un complex de msuri orientate ctre reconstrucia moral a acestuia.
Un element definitoriu pentru procesul de reeducare l constituie stabilirea precis a obiectivelor
socializrii. Se consider obiectiv central al resocializrii aciunea de neutralizare a sistemului de

nonvalori ale deinutului concomitent cu crearea unui sistem de norme, atitudini i valori pozitive,
acceptate n plan social. n paralel se are n vedere i eliminarea factorilor responsabili de geneza
comportamentelor deviante.

_____________________________________________________________________________________
Nota:
LEGE nr.23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor
www.justicenlove.blogspot.ro psihologie judiciara
www.wall-street.ro

Modalitati de reeducare si a potentialelor victime

Armonizarea cadrului juridico-normativ privind prevenirea victimelor;

Infiintarea unor centre de asistenta privind prevenirea potentialelor victim;
Dezvoltarea sistemului de monitorizare si evaluare a victimelor si potentialelor victim ale
infractionalitatii;
Organizarea de consultari cu membrii comunitatilor locale si cu organizatiile neguvernamentale
cu privire la prioritatile securitatii si sigurantei;

Modalitati de reeducare a societatii

Reeducarea societatii se realizeaza prin informarea si prevenirea social permanenta, astfel

conceput nct s provoace schimbri durabile. inta principal este evitarea inadaptrii prin dezvoltarea
aptitudinilor pozitive, creterea rezistenei la seduciile delincvenei, intervenii la nivelul familiei, a
colii, a grupului de prieteni sau a cartierului.
Prevenirea social are dou forme principale:
a) prevenirea prin dezvoltare mintal (developpentale), orientat n mod special spre individ i familia sa;
b) prevenirea comunitar, prin aciuni la nivelul cartierului sau localitii, dar a cror finalitate s fie tot
individul.
Prevenirea prin dezvoltare mintal urmrete ameliorarea durabil acomportamentelor sociale
ale copiilor care, altfel, ar ajunge la delincven. Pentru a fieficace trebuie s fie precoce (pn la
adolescen!), s fie de ordin educativ, s fierealizat n contextul familie sau al colii, s mbogeasc
mediul educativ i s iniiezemama i tatl copilului n arta de a fi prini.
Antisocialitatea deriv, n general, din vulnerabilitate, dereglri nervoase sauendocrine, din
carenele educative ale prinilor; copiii dificili i prinii fr abiliti ducative pot stabili relaii
nesntoase care genereaz pentru copilul colar un triplu handicap: copilul va fi violent verbal i fizic, nu
va respecta autoritatea profesorilor iar nfinal, se va altura altor delincveni.

Locul oricarei persoane eliberate din penitenciar, similar cu locul oricrui individ se afl n cadrul
societii, alturi de membrii familiei i interacionnd cu diferite grupuri sociale. Agenii de socializare
printre care pot fi menionai familia, grupurile pereche, coala, mijloacele de comunicare n mas,
precum i comunitatea n general trebuie s-i ofere fostului condamnat suportul necesar pentru a renuna
la comportamentul infracional i pentru a-i nsui atitudini i comportamente conforme cu valorile,
normele i ateptrile sociale dezirabile i promovate de ctre societate n general.

Modalitati de reeducare a societatii in conformitate cu Legea nr.218 din 2002 privind organizarea si
functionarea Politiei Romane

Initierea de programe de interes national si local;

Stabilirea si promovarea programelor de preventive;
Vizarea solutiilor privind problemele specific criminalitatii;

Campanii mass-media de prevenire a criminalitatii;

Consultarea publicului prin intalniri directe sau prin sondaje de opinie;
Consolidarea cadrului institutional in domeniu;
Actiuni educative de sensibilizarea si implicare a societatii.in scopul receptarii si intelegerii
periculozitatii pe care o prezinta criminalitatea;

____________________________________________________________________________________
Nota:
LEGE nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale
Teza Doctorat ANGELA - MIHAELA ENE Tipuri de activitati siho-sociale si iplicatiile lor educative