Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si

libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic

reprezinta valori supreme, in spiritual traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor
Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
Statul se organizeaza potrivit principiilor separatiei si echilibrului puterilor – legislative,
executive si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
Politia Romana este una dintre cele mai importante instituii ale statului in infaptuirea
actului de justitie. Politia Romana face parte din Ministerul Administratiei si Internelor si este
institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libartatilor
fundamentale ale persoanei, a proprietaii private si publice, prevenirea infractiunilor si
descoperirea autorilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii.
Activitatea poliţiei romane constituie serviciul public şi se realizeaza in interesul persoanei,
al comunitatii si in sprijinul institutiilor statului. Aceasta se executa de catre politisti, care sunt
functionari publici, cu statut special, exclusiv pe baza si in executarea legii, cu respectarea
principiilor impartialitatii nediscriminarii, proportionalitatii si gradualitatii .
In indeplinirea misiunilor ce-i revin Politia Romana coopereaza cu institutiile statului si
colaboreaza cu asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoane fizice si
juridice .
Cadrul juridic general care reglementeaza activitatea Politiei Romane este Legea 218 din
23 aprilie 2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane, codul penal si alte legi
speciale.
Noul statut al politistului adoptat prin Legea 360/2002 completeaza si detaliaza dispozitiile
privind desfasurarea activitatii in munca de politie,
Poliţia Româna are urmatoarea structură organizatorică :
- Inspectoratul General al Poliţiei Române;
- Unităţi teritoriale aflate în subordinea I.G.P.R., Direcţia Generală de Poliţie a
Municipiului Bucureşti si Inspectoratele Judeţene de poliţie ;
- Instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregatirea continuă a personalului ;
- Alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate
potrivit legii ;
Politia Municipiului Braila este unitate teritoriala a Politiei Romane aflata in subordinea
Inspectoratului de Politie Judetean Braila, iar din punct de vedere organizatoric, in cadrul acesteia
functioneaza urmatoarele birouri si compartimente:
1. Biroul Politiei de Ordine Publica unde isi desfasoara activitatea ofiteri si agenti
de politie, care are ca principal obiect de activitate mentinerea ordinii si linistii publice actionand
pe 3 schimburi. In cadrul acestui birou, functioneaza Compartimentul “Proximitate”, adevarat liant
intre institutia Politiei si cetatean.
2. Biroul de Investigatii Criminale, unde isi desfasoara activitatea ofiteri si agenti de
politie specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in
vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala, care au obtinut anterior avizul
Procurorului general al Romaniei, avand calitatea de organe de cercetare penala, si care sunt
impartiti in linii de munca:
- linia de munca “Violenta”
- linia de munca “Furturi din patrimoniu”
- linia de munca “Furturi din locuinte”
- linia de munca “Furturi din auto”

1
 - linia de munca “Diverse”
- compartimentul “Cercetari penale”.

Pe timpul perioadei de practica, mi-am desfasurat activitatea in cadrul Biroului Investigatii

Criminale, ocazie cu care am participat la desfasurarea activitatilor specifice muncii de judiciar cu
precadere la linia de munca “Furturi din locuinte”, participand la”
- audierea persoanelor care au depus sesizari la sediul Politiei
- audierea de martori oculari
- activitati de cercetare la fata locului
- efectuarea de cercetari si investigatii in teren
- efectuarea de perchezitii domiciliare
- efectuarea de prezentare pentru recunoastere din grup
- reconstituiri.

INFRACTIUNEA DE FURT DIN LOCUINTA

CAPITOLUL I

REGLEMENTAREA JURIDICĂ
1.1 Conţinutul legal

Furtul a fost incriminat din cele mai îndepărtate timpuri, constituind forma cea mai tipică şi
cea mai frecventă prin care se aduce atingere patrimoniului privat sau public. Indiferent de unele
diferenţieri nesemnificative, furtul a fost definit întotdeauna ca luarea unui bun mobil fără
consimţământul deţinătorului în scopul de a fi însuşi. În acest mod defineşte şi legiuitorul român
furtul ( art. 208 alin. l C. Pen.) ca fiind luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia fără
consimţământul acestuia în scop de a-l însuşi pe nedrept.

1.2 Analiza circumstanţelor

Furtul comis prin efracţie, escaladarea sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori
a unei chei mincinoase prezintă un caracter periculos datorită modului sau mijloacelor folosite de
făptuitor.
Pentru a se putea reţine această agravantă este necesar ca făptuitorul să fi folosit efectiv în
comiterea furtului ori în încercarea săvârşirii acestuia unul din modurile sau mijloacele prevăzute
în art. 209 lit. i C. pen.
Prin „efracţie" se înţelege înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive ce se
interpun între făptuitor şi bunul ce se urmăreşte a fi sustras ( de exemplu: ruperea, spargerea,
demontarea dispozitivelor de închidere ce sunt de natură să asigure securitatea obiectelor vizate de
autor).
Înlăturarea prin violenţă a dispozitivului care protejează siguranţa bunului respectiv este o
condiţie sine qua non a existenţei efracţiei.
Există furt prin efracţie atunci când s-a comis spargerea geamului, a plafonului, a unui zid,
prin distrugerea sau degradarea mecanismelor de închidere ori dacă făptuitorul a înlăturat plasa
care acoperea fereastra de la balcon spre a ajunge la locul faptei, sau în acelaşi scop, a tras zăvorul
cu care era asigurată poarta.

2
 Prin „escaladare" se înţelege trecerea peste un obstacol întâlnit de făptuitor şi care îl separă
pe acesta de bunul mobil a cărei sustragere o urmăreşte. Aşadar, escaladarea - un mijloc de
depăşire a obstacolului presupune trecerea peste un zid sau un gard, căţărarea pe zidul unui bloc
pentru a se pătrunde în apartament prin balcon sau fereastră. După ce s-a realizat luarea bunului
mobil, eventuala escaladare sau efracţie ulterioară folosită de infractor pentru a-şi asigura scăparea
sau păstrarea bunului sustras nu mai prezintă relevanţă pentru calificarea furtului, ci eventual doar
pentru reţinerea altor infracţiuni.
Folosirea frauduloasă a unei chei adevărate înseamnă că infractorul a întrebuinţat fără drept
chiar cheia pe care o folosea în mod obişnuit la deschidere ca îndreptăţit la aceasta. Cheia poate să
ajungă în mâna făptuitorului ca urmare a sustragerii, ori dacă a găsit-o, ori i-a fost încredinţată
pentru a efectua o dublură sau, pur şi simplu, i-a fost dată pentru a o păstra o perioadă de timp.
„Cheia mincinoasă" este o cheie falsă, contrafăcută, sau orice alt instrument cu ajutorul
căruia se poate acţiona asupra mecanismului de închidere fără a fi distrus sau degradat.
Pentru a opera această agravantă trebuie ca atât cheia adevărată cât şi cea mincinoasă să fi
fost folosită efectiv la săvârşirea furtului şi nu după consumarea acestuia.

CAPITOLUL II
METODICA CERCETĂRII FURTULUI DIN LOCUINŢE

2.1 Consideraţii generale

Furtul din locuinţe este o infracţiune cu un pericol social ridicat întrucât, pe lângă pagubele
pricinuite patrimoniului, lezează grav şi relaţiile sociale care ocrotesc viaţa, integritatea corporală
şi sănătatea persoanelor.
Schimbările petrecute în societatea românească au determinat restructurarea tuturor sferelor
vieţii economico-sociale. În mod firesc măsurile preconizate privind reorganizarea întregii
activităţi economice şi-au găsit reflectarea şi în plan legislativ, actuala lege penală nefăcând nici o
distincţie - sub aspectul tratamentului juridic - între faptele îndreptate împotriva proprietăţii
publice şi cele care aduc atingere proprietăţii private.
Noţiunea de "patrimoniu" din dreptul penal are acelaşi înţeles cu noţiunea similară din
dreptul civil, cuprinzând toate drepturile reale, toate drepturile cu caracter patrimonial şi toate
obligaţiile privind entităţi care sunt susceptibile de a fi evaluate economic, precum şi orice situaţie
care prezintă chiar numai o aparenţă de drept.
Reunirea într-un singur titlu a infracţiunilor contra proprietăţii - denumite generic
"Infracţiuni contra patrimoniului" - a avut menirea de a alinia prevederile legii penale la
dispoziţiile cuprinse în Constituţie, în sensul eliminării tratamentului juridic, discriminatoriu după
cum faptele de natură penală erau îndreptate împotriva "avutului obştesc" sau "avutului personal",
iar, pe de altă parte, a pus capăt opiniilor contradictorii generate de sfera de aplicabilitate a noţiunii
de "avut obştesc".
În conformitate cu prevederile constituţionale, tipologia de bază a sistemului proprietăţii
este dată de proprietatea publică şi cea privată, deosebirile fundamentale şi caracteristicile acestora
fiind legate de titularul proprietăţii, de obiectul şi de regimul juridic diferit.
Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale: comuna,
oraşul, municipiul şi judeţul. Potrivit concepţiei consacrate în dreptul constituţional comparat,
referitor la titularul proprietăţii, statul nu cuprinde şi unităţi administrativ-teritoriale, ci numai
autorităţile publice. Prin urmare, statul şi unităţile administrativ-teritoriale sunt în exclusivitate
titularii proprietăţii publice. Mai mult, pornind de la considerentul că proprietatea privată poate

3
aparţine oricărui subiect de drept, rezultă că atât statul, cât şi unităţile administrativ-teritoriale pot
fi şi titulare ale unui astfel de drept. Privită prin această prismă, poziţia acestora - din punct de
vedere juridic - este similară cu poziţia oricărui alt titular, proprietatea privată fiind ocrotită în mod
egal de lege.
De asemenea, trebuie reţinut faptul că deşi inviolabilitatea proprietăţii publice nu este
expres prevăzută în Constituţie, acest lucru rezultă neîndoielnic, atât din caracterul său exclusiv,
cât şi caracterul inalienabil al acesteia.
Spre deosebire de proprietatea publică, proprietatea privată nu este exclusivă, titular al
acestui drept putând fi orice subiect de drept: persoane fizice, organizaţii sociale comerciale, regii
autonome asociaţii cu scopul lucrativ, fundaţii etc. - , statul, unităţile administrativ - teritoriale -
comuna, oraşul, municipiul, judeţul -, cetăţeni străini sau apatrizi. În altă ordine de idei,
proprietatea privată nu este limitată, excepţie făcând, bineînţeles, bunurile ce formează obiectul
exclusiv al proprietăţii publice.
Ca manifestare ce prezintă pericol social, furtul este fapta oricărei persoane care fără drept,
ia un lucru mobil din detenţia sau posesia altei persoane, în scopul de a şi-1 însuşi pe nedrept. De
fapt, furtul reprezintă forma tipică a infracţiunilor patrimoniale ce se realizează prin acţiune de
sustragere. Legea nu foloseşte denumirea de " furt simplu ". Dar atâta timp cât există infracţiunea
distinctă de furt calificat, din punct de vedere terminologic această denumire se impune. Elementul
material al infracţiunii de furt constă în acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia
unei persoane. Prin "a lua" se înţelege a scoate bunul din sfera de stăpânire a persoanei în posesia
sau detenţia căreia se găsea sau trebuia să se găsească.
Acţiunea de luare este realizată din moment ce prin schimbarea situaţiei de fapt anterioară a
bunului acesta nu se mai află la dispoziţia celui care a săvârşit infracţiunea.
Prin urmare , pentru existenţa infracţiunii de furt trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
cerinţe esenţiale :
- lucrul sustras să fie un bun mobil,
- bunul să se fi aflat în posesia sau detenţia unei alte persoane,
- luarea bunului să se fi făcut fără consimţământul celui deposedat.
Din punct de vedere al legii penale, termenii de " posesie " şi de " detenţie " au înţelesul de
simplă stăpânire de fapt . Nu are nici un fel de relevanţă dacă cel ce avea stăpânire de fapt a
bunului era sau nu proprietar sau titular al vreunui de a poseda sau de a deţine . Pe de altă parte ,
cerinţa ca bunul să se afle în " posesia " sau detenţia "altuia" este îndeplinită chiar şi atunci când
bunul s-ar găsi ocazional sau temporar în mâinile făptuitorului. Aceasta deoarece, simplul contact
material, simpla manipulare a unui bun nu conferă nici posesia, nici detenţia bunului respectiv.
Variantă a infracţiunii de furt, conţinutul constitutiv al furtului calificat - considerat de lege
ca reprezentând un grad generic de pericol social mai ridicat - presupune aceleaşi elemente
componente, cerinţe , singura deosebire fiind existenţa unui element substanţial .
Furtul săvârşit prin violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de
inconştienţă sau neputinţa de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de
mijloace pentru păstrarea bunului sustras, înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul
să-şi asigure scăparea, constituie infracţiunea de tâlhărie, fie în forma simplă fie în forme
agravante .

2.2 Probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea

Având în vedere formele pe care le îmbracă infracţiunile de furt , varietatea modalităţilor
de comitere, frecvenţa cu care se săvârşesc şi prejudiciile cauzate, organele de urmărire penală au

4
datoria să analizeze, în detaliu, fiecare cauză în parte, să stabilească problemele pe care trebuie să
le lămurească cercetarea şi, pe această bază, să desfăşoare activităţile specifice pentru
administrarea probelor.
Sesizate despre săvârşirea unor astfel de fapte, organele de urmărire penală trebuie să
lămurească:
1. Locul şi timpul săvârşirii furtului ;
2. Modul de operare folosit pentru săvârşirea infracţiunilor;
3. Bunurile, valorile care au fost sustrase şi persoana prejudiciată, precum şi celelalte
urmări ale săvârşirii infracţiunii;
4. Făptuitorii şi contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii;
5. Destinaţia bunurilor şi valorilor sustrase şi posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat;
6. Existenţa concursului de infracţiuni;
7. Condiţiile şi împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit săvârşirea furtului
din locuinţe.
Locul şi timpul săvârşirii furtului

Lămurirea acestei probleme prezintă importanţă din mai multe considerente:

a) Locul faptei oferă cele mai multe posibilităţi pentru identificarea, relevarea, fixarea
ridicarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, interpretarea şi valorificarea acestora în
scopul elucidării diverselor împrejurări ale cauzei;
b) Cunoaşterea timpului şi locului săvârşirii furtului, constituite un indiciu valoros pentru
formarea corectă a cercului de bănuinţă.
c) Cunoaşterea locului unde s-a desfăşurat activitatea ilicită şi, în principal, a timpului
constituie punctul de plecare în identificarea martorilor. Este vorba atât de martorii oculari, cât şi
de alte categorii de persoane ce pot furniza date legate de activităţile desfăşurate de făptuitori -
înainte, în timpul şi după comiterea faptei -, locurile unde au fost ascunse bunurile sau valorile
sustrase, locurile şi persoanele care au valorificat produsele infracţiunii ş.a.
d) Pornind de la locul şi timpul săvârşirii furtului organele de urmărire penală au
posibilitatea - prin activităţi specifice- să verifice declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate.
Astfel se poate stabili dacă martorii ascultaţi s-au aflat ori nu în locul la care susţin că au
petrecut cele relatate, apreciindu-se dacă în condiţiile date - distanţă, luminozitate etc. - aveau
posibilitatea să vadă şi să audă faptele şi împrejurările comiterii infracţiunii şi, pe această bază, să
se sesizeze posibilele erori de percepere. După cum, organele de urmărire penală au posibilitatea să
aprecieze buna sau reaua-credinţă a martorilor, interesul pe care aceştia 1-ar avea, eventual, în
cauză.
În acelaşi sens, se va putea aprecia veridicitatea declaraţiilor persoanei vătămate cu privirea
la posibilitatea pe care le-a avut de a reţine semnalmentele făptuitorului şi deci, de a-1 putea
recunoaşte în situaţia în care 1-ar fi prezentat.
e) Odată cunoscut locul şi timpul săvârşirii infracţiunii, există posibilitatea să se stabilească
activităţile desfăşurate de învinuit sau inculpat în perioada critică, iar prin activităţile de urmărire
penală desfăşurate să se administreze probatoriile necesare în vederea înlăturării "alibiurilor"
invocate de către făptuitori.
f) Pe de altă parte, cunoaşterea locului şi timpului săvârşirii furtului, oferă organelor de
urmărire penală posibilitatea de a verifica dacă bunurile sau valorile - despre care victima pretinde
că a fost deposedată - se aflau sau nu în patrimoniul persoanei fizice sau juridice în momentul în
care a fost sesizată săvârşirea infracţiunii.

5
 g) Importanţa stabilirii locului şi timpului săvârşirii infracţiunii se explică şi prin faptul că
face posibilă darea în urmărire operativă a bunurilor şi valorilor sustrase.
h) Luarea operativă a măsurilor de identificare, urmărire şi prindere a făptuitorilor îşi are
punctul de plecare tot în cunoaşterea locului şi timpului în care s-a comis infracţiunea.
i). Nu în ultimul rând, din punct de vedere al importanţei şi implicaţiilor sale -, în funcţie de
locul şi timpul săvârşirii infracţiunii se asigură o încadrare juridică corespunzătoare.
j) În sfârşit, lămurirea problemei locului şi timpului săvârşirii furtului oferă posibilitatea
evidenţierii cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat sau favorizat săvârşirea
faptelor şi, în consecinţă, luării măsurilor de prevenire corespunzătoare.
2. Modul de operare folosit pentru săvârşirea infracţiunilor
Lămurirea problemei modului de operare folosit reprezintă, fără îndoială, una din sarcinile
esenţiale ale cercetării. Furtul poate fi comis într-o multitudine de modalităţi normative şi faptice.
Organele de urmărire penală trebuie să lămurească dacă furtul s-a comis în una dintre
împrejurările ce duc la calificarea faptei - furtul a fost săvârşit de două sau mai multe persoane
împreună, de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică, prin efracţie, escaladare
sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Cât priveşte efracţia, escaladarea, folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei
mincinoase, împrejurările ce duc la calificarea furtului se referă fie la violarea închizătorilor -
încuietorilor, fie la violarea îngrădirilor - de la intrarea într-o locuinţă sau organizaţie socială,
magazine, pivniţă etc. -, cât şi interioare - de la dulapuri, uşi, case de bani ş.a. Ele pot fi violate în
modalităţile arătate: efracţie, folosirea unei chei adevărate ori întrebuinţarea unei chei mincinoase,
false, potrivite
Importanţa cunoaşterii modului în care făptuitorul a intrat în posesia bunurilor sau valorilor
este evidenţiată şi prin aceea că oferă posibilitatea determinării activităţilor specifice care urmează
a fi întreprinse pentru administrarea probelor, astfel:
a) Cunoscând modul de operare, organele de urmărire penală vor proceda, de îndată, la
formarea cercului de bănuiţi. În primul rând vor fi avute în vedere persoanele care anterior au mai
comis astfel de fapte, folosind acelaşi mod de operare. Faptul că prin activităţile specifice efectuate
sunt descoperite asupra persoanelor bănuite sau la domiciliul acestora instrumentele folosite - sau
care ar putea fi folosite la comiterea faptei - constituie premisa demascării făptuitorului.
Raportarea modului de operare la cercul de bănuiţi, duce la restrângerea acestuia, cu implicaţie
directă asupra operativităţii finalizării cauzei.
b) Lămurirea modului de operare prezintă importanţă deosebită şi sub aspectul asigurării
unei încadrări juridice a faptei.
c) Cunoaşterea modului de operare folosit la comiterea furtului determină luarea operativă
a măsurilor de identificare şi ridicare a obiectelor ce au servit la comiterea faptei.

3. Bunurile, valorile care au fost sustrase şi persoana prejudiciată, precum şi celelalte

urmări ale săvârşirii infracţiunii
Bunurile şi valorile ce formează obiectul activităţii ilicite îmbracă o diversitate de forme şi
tipuri. Lămurirea acestei probleme se impune, pe de o parte pentru a putea stabili natura bunurilor
obiect al infracţiunii, cuantumul prejudiciului cauzat proprietăţii şi consecinţele acestuia, iar pe de
altă parte, pentru a stabili urmările faptei asupra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii victimei
infracţiunii.
Determinarea bunurilor sustrase este necesară pentru:
- darea acestora în urmărire;

6
 - identificarea lor asupra făptuitorilor ori altor persoane care au intrat în posesia lor;
- restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea lucrurilor părţi vătămate;
- verificarea dacă bunurile sau valorile reclamate ca furate se găseau în patrimoniul
persoanei fizice în momentul comiterii furtului;
- aprecierea dacă pretenţiile civile formulate sunt justificate, ori cei păgubiţi încearcă să
obţină o despăgubire mai mare decât li s-ar cuveni de drept;
- corecta individualizare a faptei şi reliefarea cauzei, condiţiilor, împrejurărilor care au
favorizat săvârşirea infracţiunii;
- asigurarea unei încadrări juridice corespunzătoare, ţinând cont de faptul că formele
agravate ale furtului sunt condiţionate de consecinţele deosebit de grave care s-au produs prin fapta
ilicită.
4. Făptuitorii şi contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii
Această problemă se pune, îndeosebi, în cazul furturilor săvârşite de grupuri de infractori,
ce au comis timp îndelungat mai multe infracţiuni de acest gen.
În primul rând, importanţa stabilirii făptuitorilor, a calităţii şi contribuţiei fiecăruia la
consumarea activităţii infracţionale este determinată de necesitatea efectuării unei încadrări
juridice corespunzătoare faptelor comise, premisă a administrării tuturor probatorilor şi a asigurării
tragerii la răspundere penală a celor vinovaţi, în raport de calitatea şi contribuţia avută. După cum
este cunoscut, în funcţie de numărul participanţilor, furtul poate fi sau nu calificat. Această
agravantă operează atunci când fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună şi
ea presupune executarea unor acţiuni comune şi simultane, care necesită prezenţa tuturor
participanţilor la locul faptei, în momentul săvârşirii acesteia. Agravanta menţionată nu este
condiţionată de aptitudinea tuturor participanţilor de a fi traşi la răspundere penală. Cumulând cele
două agravante ar înseamnă să se admită că una şi aceeaşi împrejurare de fapt să poată constitui o
cauză de dublă agravare a pedepsei.
Furtul săvârşit de un major împreună cu un minor constituie furt calificat - săvârşit de două
persoane împreună - chiar dacă minorul nu răspunde penal.
Sunt coautori la furt inculpaţii care au pătruns noaptea în magazia unui şantier de
construcţii de unde au sustras diferite materiale, indiferent dacă numai unul dintre ei a deschis
magazia. Dacă unul dintre coautori au avut şi iniţiativa furtului, determinând pe ceilalţi să comită
fapta, vor răspunde numai în calitate de coautori, această activitate absorbind pe aceea de
instigator.
Există infracţiune continuată de furt, săvârşită în coautorat, dacă inculpaţii s-au înţeles să
sustragă unele piese - contactorii electrici -, chiar dacă nu au participat, concomitent, toţi la toate
furturile.
Pe de altă parte, acela care ajută pe inculpat la săvârşirea de acte de executare a furtului
este complice la furt, chiar dacă autorul nu a reuşit să consume infracţiunea.
Lămurind problemele legate de făptuitori, calitatea şi contribuţia la săvârşirea
infracţiunilor, organul de urmărire penală trebuie să stabilească dacă sunt întrebuinţate condiţiile
legale pentru a li se reţine în sarcină şi .infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
De aici, necesitatea de a se lamuri şi alte aspecte, vizând perioada de când făptuitorii acţionează
împreună, înţelegerile intervenite între ei, scopul constituirii în grup şi rolul fiecăruia.
Pentru a exista această infracţiune trebuie să existe o întovărăşire de oarecare durată, în
vederea realizării unui scop infracţional comun, şi nu o simplă înţelegere, întâmplătoare şi
spontană. De asemenea, pentru existenţa infracţiunii este suficient ca între făptuitori să fi intervenit
un consens fără echivoc, privind constituirea şi scopul asocierii, fapta consumându-se în momentul

7
realizării acestui consens.

5.Destinaţia bunurilor şi valorilor sustrase şi posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat

Recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune reprezintă o sarcină de prim ordin pe care
organele de urmărire penală trebuie să o urmărească pe toată durata cercetărilor. Din acest punct de
vedere, cunoaşterea destinaţiei bunurilor şi valorilor sustrase oferă posibilitatea descoperirii lor în
locurile unde au fost ascunse sau depozitate ori asupra persoanelor ce au intrat - într-un mod sau
altul - în posesia lor.
Lămurirea acestei probleme prezintă importanţă din mai multe considerente:
- oferă garanţia restabilirii situaţiei anterioare - prin restituirea lor persoanelor păgubite;
asigură, pe lângă repararea pagubei, şi un important mijloc de probă .în dovedirea
vinovăţiei făptuitorului;
- permite stabilirea bunei sau relei-credinţe a persoanelor care au achiziţionat bunurile,
reaua-credinţă constituind temei pentru extinderea cercetărilor şi pentru alte fapte şi făptuitori -
complicitate, tăinuire.
Practica judiciară a statuat că acela care primeşte, în mod obişnuit, pentru a ascunde sau
valorifica, lucruri provenite din furturi repetate - săvârşite de o altă persoană - este complice, şi nu
tăinuitor; autorul a continuat să comită furturile numai cunoscând că are sprijinul moral şi material
al celui ce ascunde sau valorifică bunurile sustrase.
În faţa organelor de urmărire penală se ridică şi sarcina evaluării pagubelor produse prin
furt.
În cazul prejudicierii patrimoniului acţiunea civilă se porneşte şi se execută din oficiu.
Potrivit legii, organele de urmărire penală au obligaţia să solicite unităţii sau persoanei păgubite
situaţia cu privire la întinderea pagubei şi date referitoare la faptele prin care paguba a fost
pricinuită, aceasta fiind obligată să le prezinte. La prima vedere ar părea că problema evaluării
pagubelor nu interesează sau interesează mai puţin organele de urmărire penală, calcularea
prejudiciului şi obligarea celui vinovat la desdăunare fiind - după unele opinii - atributul exclusiv
al instanţei de judecată.
6. Existenţa concursului de infracţiuni
De regulă infracţiunile de furt se săvârşesc în concurs cu alte infracţiuni de acest gen, cu
infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, la regimul armelor, muniţiilor, substanţelor
ori produselor toxice sau stupefiante .
În cazul săvârşirii unui furt prin efracţie, escaladarea sau folosirea fără drept a unei chei
adevărate ori a unei chei mincinoase, dintr-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit
ţinând de acestea, există o singură infracţiune - complexă - de furt calificat, violarea de domiciliu
absorbindu-se în mod natural în conţinutul acesteia.
Dacă făptuitorii au smuls, din diferite instalaţii, piese electronice sau dacă au sustras - prin
efracţie - din diverse puncte de alimentare cu energie electrică ale " CONEL ", contacte de argint
industrial, ne aflăm în prezenţa unui concurs între infracţiunea de furt şi cea de distrugere,
respectiv între infracţiunea de furt şi infracţiunea la regim instituit pentru metalele preţioase.
Tot sub aspectul tratat organele de urmărire penală trebuie să reţină în sarcina făptuitorilor -
atunci când sunt întâlnite condiţiile legale - alături de infracţiunea de furt şi asocierea în vederea
săvârşirii de infracţiuni.

8
 7. Condiţiile şi împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit săvârşirea furtului
din locuinţe
Clarificarea condiţiilor şi împrejurărilor care au favorizat săvârşirea furtului din locuinţe
este de natură să ofere organelor de urmărire penală posibilitatea realizării laturii preventive.
Cunoaşterea acestor condiţii şi împrejurări favorizatoare este cerută - înainte de toate - de
alegerea celor mai eficiente metode de combatere a infracţiunilor de acest gen. În acest sens,
organele de urmărire penală pot folosi pe lângă mijloacele de prevenire cunoscute - dezbaterea
unor cazuri prin mijloacele de informare în masă, propuneri pentru organizarea unor procese cu
publicitate lărgită ş.a. - şi alte modalităţi specifice: intensificarea măsurilor de pază, pregătirea
antiinfracţională a populaţiei, antrenarea la activitatea prevenită a salariaţilor organizaţiilor sociale,
desfăşurarea operativă a unor activităţi de urmărire penală la un moment cât mai apropiat de cel al
comiterii faptei ş.a.

4.3. Primele activităţi care se întreprind pentru administrarea probelor

În rândul acestora, se înscriu:
A) Cercetarea la faţa locului;
B) Constatarea infracţiunii flagrante;
C) Identificarea şi ascultarea martorilor. Ascultarea parţii vătămate;
D) Efectuarea percheziţiei;
E) Identificarea, urmărirea şi prinderea făptuitorilor.
A) Cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunii de furt din locuinţe.

CAPITOLUL III

3.1 STUDIU DE CAZ

Numita D. O., in varsta de 23 ani, domiciliata in Braila , a sesizat telefonic Politia

Municipiului Braila, in luna august 2010, despre faptul ca persoane necunoscute au patruns
prin efractie in apartamentul 31 din blocul in care locuieste, apartament ce apartine prietenei
sale , L. M., care era plecata in strainatate si ii incredintase cheile. Cu aceasta ocazie,
apelanta a reclamat sustragerea din apartament a mai multor bunuri apartinand prietenei sale ,
L.M. si a unui calculator ce-i apartinea .
Cu ocazia investigarii tehnico-stiintifice a locului faptei s-au constatat urme de
distrugere la nivelul sistemului de asigurare al usii de acces si s-au ridicat 9 fragmente de
urme papilare.
In urma investigatiilor efectuate,ulterior s-au obtinut date si informatii ca la
domiciliul numitului T. N. se afla bunuri ce provin urmare a furtului comis din locuinta partii
vatamate L.M. , fapt pentru care a fost emisa autorizatia de perchezitie nr. 002087/14.08.2008.
In urma perchezitiei efectuate, la locuinta inculpatului au fost gasite 39 bunuri ce
aveau caracteristici asemanatore celor reclamate ca fiind sustrase si care nu ii apartineau ,
acesta declarand ca le cumparase,cu ceva timp inainte de la o persoana cunoscuta drept
,,Marian" cu suma de 800 lei.
Fiindu-i prezentate, partii vatamate D.O., aceasta le-a recunoscut ca fund cele sustrase
aspect confirmat si de partea vatamata L.M. , in urma unei convorbiri telefonice.
Din verificarile efectuate in cauza si din coroborarea probelor administrate , a
rezultat urmatoarea situatie de fapt :

9
 In data de 02.08.2008 , in jurul orei 16,00 , cei trei inculpati s-au intalnit la domiciliul
T.N. . Acesta cunostea faptul ca la scara cealalta a blocului, se afla un apartament nelocuit ,
proprietara fund plecata in Spania. Au hotarat sa sustraga bunuri din acel apartament si s-au
deplasat impreuna la apartamentul in cauza , verificand daca contorul de energie electrica
inregistreaza consum. S-au intors in apartamentul lui T.N. , asteptand sa se insereze.
Au revenit la apartamentul partii vatamate L.M., unde au patruns prin fortarea sistemelor de
asigurare a usii de acces. Au sustras mai multe bunuri pe care le-au transportat, prin culuarul ce face
legatura dintre scarile blocului, in apartamentul lui T.N., ramanand in locuinta acestuia pana dimineata.
Numitii D.U. si C. S. au parasit apartamentul fara a lua vreunul din bunurile sustrase, urmand ca
acestea sa fie valorificate ulterior de catre inc. T. N. si sa imparta banii.
Martora T. A., concubina lui T.N., s-a aflat tot timpul in apartament si confirma faptul ca toti
trei inculpatii au revenit in locuinta lui T.N. carand bunuri, precum si intelegerea acestora, dupa
comiterea faptei, ca bunurile sa ramana in apartament pentru a fi valorificate de catre T.N.

Fiind audiat, T.N. acesta neaga sustragerea bunurilor din apartamentul partii vatamate,
precizand ca el doar le-a indicat usa si ulterior i-a ajutat sa care bunurile in locuinta sa, urmand ca el
sa le valorifice.
Numitul D.U. neaga de asemenea sustragerea bunurilor, declarand ca doar i-a ajutat pe ceilalti
doi inculpati sa le care in apartamentul numitului T.N.
Nimitul C.S. se sustrage cercetarilor, acesta nefiind audiat in cauza.
Fiindu-i prezentate fotografii din sisemul Imagetrak, martora T.A. ii recunoaste pe D.U. si
C.S. ca fiind ceilalti doi autori.
Conform adresei nr. 11529/15.08.2008 a I.P.J. Braila- Serviciul Criminalistic, urmele
papilare ridicate cu ocazia investigarii tehnico-stiintifice a locului faptei au fost comparate cu baza de
date a sistemului AFIS Morpho Trak, rezultatul comparatiilor fiind negativ,aspect ce poate fi explicat
prin faptul ca urmele au fost ridicate din exteriorul apartamentului unde aveau acces legal si alte
persoane.
Partii vatamate D.O. i-au fost predate pe baza de dovada bunurile sustrase, pe care le
depozitase in apartamentul prietenei sale, in urma acestui fapt intelegand sa nu se mai constituie parte
civila in cauza.
Referitor la partea vatamata L.M., aceasta este plecata in Spania si se va intoarce in tara in
cursul anului 2011. Luand legatura telefonic cu ea, D.O. precizeaza ca prietena sa nu doreste sa
imputerniceasca pe nimeni sa o reprezinte in instanta si ca se constituie parte civila in procesul penal
cu suma de 1200 lei, cat apreciaza valoarea sistemului home cinema sustras si nerecuperat,date
consemnate intr-un proces verbal de efectuare aq unor acte premergatoare.
Conform raportului de expertiza tehnico-judiciara intocmit de expert M.Valentin, valoarea
bunurilor sustrase si recuperate este de 6024,1 lei.
Conform procesului verbal de pretuire intocmit la SC DOMO RETAIL SA Braila,,
valoarea unui home cinema LG este de 1339,9 lei.
Valoarea totala a prejudiciului creat este de 7364 lei , iar valoarea recuperata este de
6024,1 lei.
Fapta numitului D.U. intruneste elementele constitutive ale infr. de fart calificat, fapta prev.
si ped. de art. c , constand in aceea ca in data de 12.08.2008 , pe timp de noapte , impreuna cu
ceilalti doi inculpati, a sustras bunuri din locuinta partii vatamate L.M., in valoare totala de 7364 lei.
Fapta numitului C.S. intruneste elementele constitutive ale infr.de furt calificat, fapta prev. si
ped. de art. 208 al 1- art. 209 al. 1 lit a,g,i, CP , constand in aceea ca in data de 12.08.2008 , pe timp
de noapte , impreuna cu ceilalti doi inculpati, a sustras bunuri din locuinta partii vatamate L.M.,
in valoare totala de 7364 lei.

10
 Fapta savarsita de cei trei inculpati se probeaza cu urmatoarele mijloace de proba:
- declaratii inculpati;
- declaratii martori;
- p.v. cercetare la fata locului;
- p.v. perchezitie domiciliara;
- dovada predare - primire;
In cauza, s-a inceput urmarirea penala impotriva celor trei faptuitori. Lui D.U. si T.N. li s-au
adus la cunostinta invinuirea si drepturile procesuale, au fost retinuti pentru 24 de ore si prezentati
cu propunere de arestare preventiva Parchetului de pe langa Judecatoria Braila, pentru savarsirea
infractiunii de furt calificat fapta prev. si ped. de art. 208 al 1- art. 209 al. 1 lit a,g,i, din C.P.
Parchetul de pe langa Judecatoria Braila a dispus prin rechizitoriu trimiterea in judecata a
celor trei invinuiti solicitand Instantei arestarea preventiva a acestora.
Prin incheiera Judecatoriei Braila s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventiva a
inculpatilor T.N. si D.U. pe numele acestora fiind emise mandate de arestare preventiva pe o
perioada de 29 zile, iar pentru C.S. a fost emis mandat de arestare in lipsa pentru o perioada de 30
zile incepand cu data prinderii si incarcerarii acestuia.
Ca si element de particularitate in acest caz. Identificarea faptuitorilor a fost posibila si
datorita perspicacitatii nimitei D.O., care a sesizat ca din apartamentul numitului T.N. se aude
muzica de alt gen decat genul pe care de regula il asculta T.N. In fapt, acesta nu mai asculta
manele cu volumul la maxim, ci piese muzicale interpretate de Nina Pastori. Nina Pastori este
interpreta preferata a partii vatamate D.O. mai mult, aceasta avea intr-un DVD ce se afla la
momentul furtului in apartamentul prietenei sale L.M. un astfel de CD cu piese ale lui Nina
Pastori. Cum DVD-ul fusese si el sustras cu tot cu CD, partea vatamata D.O. a „adiat’’in repetate
randuri acordurile ce razbateau din apartamentul lui T.N. Constatand ca piesele Ninei Pastori se
succed in ordinea in care se gaseau pe CD, partea vatamata a contactat ofiterul de caz, spunandu-i
cele sesizate. Verificand informatia, lucratorul de investigatii criminale a stabilit ca T.N. este
eliberat de curand din Penitenciar, unde a ispasit o pedeapsa privativa de libertate pentru comiterea
altor infractiuni de furt. De aici pana la probarea vinovatiei lor, asa cum am aratat mai sus,
lucrurile au decurs de la sine.
Comentariu din punct de vedere juridic;

Fapta prezentata intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt fapta prev. si ped.
de art. 208 al 1- art. 209 al. 1 lit a,g,i, CP,iar propunerea organelor de cercetare penala este temeinica
si legala pentru urmatoarele motive ;
a) Privind latura subiectiva,infractiunea a fost savarsita cu vinovatie,cu intentie
directa,ca forma a vinovatiei,cei trei invinuiti avand reprezentarea faptelor lor si au
urmarit obtinerea unui rezultat;rezolutia lor fiind de asi insusi,pe nedrept,bunurile
partii vatamate,cu scopul de aobtine un profit.Deci,latura subiectiva este intregita
atat cu privire la forma vinovatiei,cat si cu privire la mobil si scop.
b) Prin latura obiectiva,a fost realizat elementul material,prin actiunea de luare,a unui
bun din posesia sau detentia unei persoane fara consimtamantul acesteia.Datorita
conditiilor in care s-a comis fapta,se retine ca au fost trei autori ce au comis fapta
pe timp de noapte.Fapta a produs un rezultat,in sensul ca din punct de vedre fizic
bunurile victimei au trecut ,fara consimtamantul acesteia,in posesia autorilor,ceea
ce a produs o vatamare a unei valori sociale protejate de lege,respectiv dreptului de
propietate,patrimoniul propietarului de drept fiind afectat.

11