Planul:

1.

Introducere

2. Notiunea criminalitatii si prevenirea

ei
3.

Importanta prevenirii criminalitatii

4. Principiile ce stau la baza

prevenirii criminalitatii
5. Obiective si recomandari in
prevenirea criminalitatii
6.

Concluzii

7.

Bibliogafie

Introducere
Prevenirea criminalitii este recunoscut ca un instrument important prin care se
contribuie la sigurana i securitatea cetenilor. Tratatul de la Lisabona menioneaz
prevenirea criminalitii printre elementele de baz ale crerii i meninerii unui spaiu de
libertate, securitate i justiie. De asemenea, Programul de la Stockholm a reiterat importana
prevenirii criminalitii, considerndu-se c: Cel mai bun mod de a reduce numrul de
infraciuni este de a ntreprinde msuri eficace de prevenire a producerii acestora, inclusiv
promovarea incluziunii sociale, prin utilizarea unei abordri multidisciplinare care
presupune, de asemenea, adoptarea de msuri administrative i promovarea cooperrii ntre
autoritile administrative. Cetenii Uniunii au experiene similare legate de criminalitate i
sunt afectai ntr-un mod similar att de aceasta, ct i de insecuritatea aferent, n viaa lor
cotidian.. 1
Dei analizele sistematice de tip costuri-beneficii legate de programele de prevenire a
criminalitii sau studiile privind costurile criminalitii care pot fi utilizate pentru a elabora
msuri de prevenire a criminalitii nu sunt nc o practic comun n Europa, studiile
disponibile n ri cu o tradiie ndelungat n acest domeniu (SUA, Regatul Unit, Noua
Zeeland i Australia) indic faptul c prevenirea criminalitii d rezultate i, n orice caz,
costurile aferente criminalitii (ce includ att prejudiciile materiale, ct i cele psihologice
cauzate victimelor) sunt foarte adesea mai mari dect costurile prevenirii criminalitii. De
asemenea, organismele specializate ale ONU promoveaz i sprijin n mod proactiv mai
degrab trecerea treptat la metode inovatoare de prevenire a criminalitii dect pedepsirea
acesteia.
Este cert faptul, c criminalitatea ntotdeauna a fost i continu s fie cel mai periculos
fenomen din societate. Din aceste considerente, ea rmne a fi una dintre cele mai importante
probleme att n domeniul investigaiilor criminologice, ct i a altor tiine social-juridice.
Proveniena social a criminalitii se adeverete reieind din cercetrile realizate n
diferite ri ale lumii. Rezoluiile, principiile cluzitoare, analizele i alte materiale ale
congreselor ONU, orientate asupra explicrii, prevenirii i controlului asupra fenomenului
criminal, reies din natura social a criminalitii.Criminalitatea este nu numai un fenomen
social dar i juridic.Caracterul juridic al fenomenului criminal deriv din strvechiul principiu
Nulum crimen sine lege" (nu exist infraciune fr lege), care este fixat n majaritatea
sistemelor de drept ale lumii, inclusiv n Constituia Republicii Moldova (art. 22) i Codul
penal al Republicii Moldova (art.3). Numai incriminarea formelor periculoase de
comportamente n legislaia penal ne permite de a le declara infraciuni, totalitatea crora
constituie un fenomen juridico-penal.
Criminalitatea reprezint un fenomen cu caracter de mas. Conform unor date estimate,
criminalitatea mondial atinge cifra de circa 400-500 mln. n timp de un an. n Moldova se
nregistreaz anual aproximativ 40000 infraciuni. ns indicatorii criminalitii reale snt de
4-5 ori mai nali, dect cei nregistrai.

Notiunea criminalitatii si prevenirea ei

Noiunea de criminalitate" se folosete mai des n cazurile, cnd este vorba despre o
pluralitate de infraciuni, o totalitate statistic a lor.
La finele anilor '60, N. Kuzneova definea criminalitatea ca un fenomen social cu caracter
de mas, variabil din punct de vedere istoric, fenomen, care are un caracter juridico-penal i
de clas, fiind constituit dintr-o totalitate de infraciuni, comise n societatea respectiv, ntr-o
perioad de timp determinat. n literatura de specialitate se meniona, de asemenea, i faptul
c criminalitatea apare nu numai sub forma multiplelor infraciuni, dar i a persoanelor care le
comit. Nu n zdar, evidena criminalitii este nfptuit dup faptele infracionale i
persoanele ce le-au svrit.
Academicianul rus V. Kudreavev a expus ideea, precum c criminalitatea include n sine
ntreaga totalitatea de infraciuni comise i consecinele social-periculoase survenite.
Aadar, criminalitatea reprezint un fenomen social-juridic negativ cu caracter de mas,
variabil din punct de vedere istoric, care este constituit din totalitatea infraciunilor comise pe
un anumit teritoriu, ntr-o perioad determinat de timp, ce se caracterizeaz prin indicatori
cantitativi (nivelul, dinamica) i calitativi (structura, caracterul).
Dei criminalitatea este conceput n mod diferit, majoritatea definiiilor conin un ir de
trsturi comune (socialul, variabilitatea, caracterul de mas, totalitatea faptelor infracionale
etc)
Criminalitatea este un fenomen social. O dat ce criminalitatea exist i se dezvolt n
societate, rezult c ea este i un produs al acesteia. nsi criminalitatea nu este condiionat
de natura biologic a omului, cu toate c aceasta poate manifesta o influen criminogen
determinat n geneza comportamentului infracional, dar de natura i coninutul relaiilor i
contradiciilor sociale. Fiind un produs periculos al societii criminalitatea i cauzeaz
prejudicii considerabile. Din aceste motive, lupta cu acest fenomen necesit n cea mai mare
msur elaborarea i aplicarea msurilor sociale, care dau rezultate evidente n ceea ce
privete controlul asupra lui.
Criminalitatea este un fenomen negativ, consecinele ei fiind considerabile. Infraciunile
cauzeaz pagube irecuperabile personalitii, economiei, ordinii i securitii publice,
organelor statale i obteti, ecologiei, precum i altor obiecte de atentare. Date precise cu
privire la prejudiciile criminalitii nu exist. Unele din aceste date pot fi relevate reieind in
statistica omorurilor intenionate nregistate n ultimii 40 de ani pe teretoriul ex-URSS, n
rezultatul cror au murit mai mult de 1 mln. de oameni. Totodat, o mare patre a omorurilor
intenionate devin latente, fiindc snt mascate ca moarte fireasc, pierderi fr veste,
sinucideri etc.
Criminalitatea provoac zilnic pagube enorme de ordin fizic, material i moral, fapt ce
demonstreaz caracterul ei negativ.
Prevenire = ansamblu de modalitati, mijloace, forme, metode prin care se incearca
nonrepresiv avertizarea societatii despre pericolul potential alcriminalitatii.In prevenire sunt
implicate o serie de institutii si agenti de control dintre ceimai diversi care elaboreaza strategii
in directia cunoasterii cauzelor crimelor,modalitatilor de comitere, factorii de risc si solutii
de neutralizare a crimei.Prevenirea are o serie de deficient care constau in:

1.lipsa de omogenitate a criminalitatii in care exista crime de diverse tipuri sigrade de

periculozitate astfel incat fiecare dintre acestea necesita ostrategie proprie de prevenire (crime
contra persoanelor, bunurilor, ordiniipublice, crime stradale, crime familiale, etc.)
2.criminalitatea e influentata de o serie de variabile sociodemografice caretin de genul,
varsta, rezidenta, cultura si profesia indivizilor criminali, deunde si strategii diferite de
prevenire si control a criminalitatii juvenile/adulte, masculine/feminine, urbana/rurala, etc.
3.exista anumite categorii de criminali care indiferent de strategiile deprevenire sunt greu de
neutralizat in timp util si mai ales de recuperat(criminalii recidivisti, criminalii consumatori
de droguri)
4.uneori costurile economice si sociale aparute in urma prevenirii sunt multmai mari decat
cele cauzate de catre delicte (aparute in urma delictelor).
5.prevenirea poate genera unele efecte perverse vizibile in sentimentul deinsecuritate in
randul unor anumite segmente de populatie prin inregistrariaudio si video, controale
biometrice, razii si perchezitii in anumite zone.
6. notiunea de prevenire are conotatii, sensuri si semnificatii din cele maidiverse astfel incat
nu se poate uniformiza o anumita practica sau strategiede prevenire.
7.gasirea unui corp comun de teorii si paradigme de natura teoretica sipredictiva capabile sa
conduca la identificarea factorilor de risc, a conditiilorfavorizante, a oportunitatilor si
circumstantelor, etc.
Diagnoza starii criminalitatii intr-o anumita perioada de timp si intr-o anumita arie socioculturala. Ea presupune alcatuirea unor cartograme criminologice privind tendintele de
evolutie a crimei sau crimelor in anumite perioade de timp/locuri si pe anumiti indivizi.
NOTA: analiza criminalitatii poate conduce la 2 situatii:
a)regiuni in care numarul crimelor e mai mare decat numarulcriminalilor, care denota o
preventive slaba intrucat sunt neelucidatecrimele cu autori necunoscuti.
b)exista zone in care numarul criminalilor este mai mare decatnumarul crimelor
=>posibilitatea de multirecidivism, de crime comise in grup si implicit de un pericol grav
al crimei in acele zone.
1.Este un prim pas spre stabilirea unei cauzalitati statistice care e denatura probabilistic si
nu se poate substitui veritabilei cauzalitaticriminologice.
2.Stabilirea obiectivelor prevenirii -> generale, specific sau mixte
3.Alegerea teoriei de baza si operationalizarea acesteia -> dimensiuni,indicatori, variabile.
4.Selectarea metodelor si tehnicilor de prevenire si stabilirea populatiei tinta.

5.Stabilirea institutiilor la care sau cu care se realizeaza prevenirea(institutii judiciare,

politienesti, procuratura, penitenciare, serviciisociale, directii de probatiune).
6.Identificarea modalitatilor de evaluare stiintifica a prevenirii criminalitatii.
Sub aspectul activitatii institutiilor politienesti putem defini prevenirea ca: "totalitatea
masurilor intreprinse de aceste organe pentru a impiedica comiterea de infractiuni si alte fapte
antisociale, pentru reducerea continua a numarului persoanelor pretabile sa incalce legea,
pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei si sprijinirea institutiilor publice sau private in
asigurarea pazei bunurilor si pentru inlaturarea cauzelor si conditiilor ce favorizeaza
criminalitatea.
Conceptul de prevenire este folosit si de alte ramuri de drept si alte stiinte. Astfel, stiinta
dreptului penal foloseste termenii de preventie generala si preventie speciala.
Preventia generala se refera la efectul ce se exercita asupra tuturor indivizilor unui stat chiar
de la adoptarea legii penale, prin evidentierea consecintelor la care se expun in cazul
nerespectarii prevederilor ei (regula de conduita se desprinde indirect din descrierea faptei
incriminate).
Preventia speciala exista atunci cand se exercita asupra persoanei care a incalcat legea
stabilind conditiile tragerii sale la raspundere penala si sanctiunile ce urmeaza sa i se aplice.
In acest caz ceea ce se previne este repetarea faptei comise.
Politica penala este o parte a politicii generale a statului si se refera la masurile si mijloacele
ce trebuie adoptate si aplicate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii intro anumita
tara intro perioada determinata. Desigur ca apararea valorilor sociale nu se realizeaza
exclusiv prin mijloace juridice ci si prin mijloace extrajuridice de ordin economic, social,
politic, cultural, educativ, ca si prin intermediul normelor juridice de drept administrativ,
comercial, de drept al muncii etc.
Actionand asupra factorilor cauzali ai criminalitatii, activitatea de prevenire urmareste sa
reduca treptat efectul lor negativ si prin aceasta sa contribuie la reducerea numarului si
gravitatii infractiunilor.
Scopul si continutul strategiei activitatii de prevenire a criminalitatii il constituie orientarea pe
baze stiintifice a acestei activitati, in raport cu necesitatea sociala, stabilind metode si mijloace
eficiente de actiune, precum si cunoasterea cauzelor si conditiilor care determina, favorizeaza
sau inlesnesc savarsirea de infractiuni.
In orice societate si in orice perioada istorica, impactul cel mai puternic asupra oricarei
persoane fizice, fie ca apare in postura de victima sau doar de spectator, il reprezinta
savarsirea unei fapte penale cu toate consecintele ce decurg, mergand de la urmarile
socialmente periculoase ce se produc si pana la sanctiunile penale ce sunt aplicate de
instantele judecatoresti in contextul realizarii justitiei penale.
Orice actiune ce aduce prejudicii societatii ca si cea care lezeaza drepturile si interesele
indivizilor izolati, da nastere nu numai unei reactii firesti de combatere, dar si de aparare
preventiva, stimuland intreprinderea unor masuri anticipative pentru ca raul sa nu se mai
produca, sa nu se mai repete.
In preocuparea si conceptia tuturor factorilor sociali ce le revin atributii pe linia
combaterii fenomenului criminalitatii, elementul principal, obiectul esential si prioritar il
reprezinta prevenirea.

Experienta demonstreaza ca organizarea unei eficiente activitati preventive, ori cate

eforturi ar impune, este incomparabil mai usor de realizat si mai eficienta decat activitatea de
descoperire a faptelor antisociale.
In orice societate exista o criminalitate reala formata din totalitatea faptelor antisociale
comise la un moment dat. De asemenea, exista o stare latenta sau partiala ce cuprinde un mare
numar de indivizi, care din cauza factorilor criminogeni (interni sau externi) sunt pretabili sa
comita fapte antisociale. Institutiile politienesti lupta in egala masura atat impotriva
criminalitatii reale cat si a celei latente, aceasta lupta avand caracterul unei activitati de
profilaxie sociala. Activitatea de prevenire a criminalitatii face parte dintro sfera mai larga
de preocupari ale statului de drept, incluzand mai intai sfera atotcuprinzatoare a incalcarii
regulilor morale de convietuire sociala, iar in al doilea rand activitatea de prevenire a
incalcarii legilor in general si in cadrul acesteia a legii penale in special.
Campul in care se desfasoara aceasta actiune de profilaxie sociala este foarte vast:
masuri de igiena sociala care sa combata alcoolismul, consumul de droguri, bolile;
masuri de ordin economic care sa asigure un trai decent membrilor societatii;
masuri de ordin educativ, legislativ si politic, menite sa asigure dreptatea, siguranta civica si
programul.

Importanta prevenirii criminalitatii

Scopul si continutul strategiei activitatii de prevenire a criminalitatii il constituie
orientarea pe baze stiintifice a acestei activitati, in raport cu necesitatea sociala, stabilind
metode si mijloace eficiente de actiune, precum si cunoasterea cauzelor si conditiilor care
determina, favorizeaza sau inlesnesc savarsirea de infractiuni.
In ceea ce priveste importanta activitatii de prevenire experienta demonstreaza ca
organizarea eficienta a acesteia oricate eforturi si sacrificii ar impune, este incompatibil mai
usor de realizat si mai putin costisitoare decat activitatea de combatere a unor urmari negative.
In plus, prevenirea actioneaza mult mai profund si statornic, influentand ansamblul faptelor,
pe cand activitatea de combatere si descoperire a infractiunilor, care se desfasoara in raport cu
fiecare cauza penala in parte si pe masura aparitiei conduitelor negative .
Fenomenul criminalitatii se supune din acest punct de vedere acelorasi necesitati.
Importantele prejudicii pe care le provoaca savarsirea infractiunilor (pierderi de vieti
omenesti, vatamari corporale, traume psihice, pagube materiale, cheltuieli pentru descoperirea
si tragerea la raspundere a vinovatilor, cheltuieli cu executarea pedepselor in penitenciare) pot
fi inlaturate sau diminuate prin organizarea de actiuni eficiente de profilaxie sociala.
Activitatea de prevenire are un continut complex, multidimensional exprimand o cerinta
obiectiva, necesara pentru reglementarea raporturilor sociale, astfel incat sa asigure normala
functionare a tuturor organismelor sociale, climatul de ordine si siguranta civica in cadrul
caruia sa e poata realiza fara perturbari activitatea organelor statului, garantarea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale cetatenilor. In legatura cu valoarea si eficienta activitatilor
preventive exista nu numai un consens in statele cu democratie avansata, dar si rezultate certe.
Activitatea de prevenire a criminalitatii are o deosebita importanta sociala, daca ne
referim numai la efectele pozitive imediate si evidente pe care le produce in viata sociala, in
asigurarea ordinii si legalitatii. In acest context trebuie precizat ca prin prevenire se realizeaza
urmatoarele scopuri sociale:
impiedicarea unei persoane de a deveni infractor si de a suporta rigorile legii;
evitarea producerii de prejudicii materiale, fizice sau morale, cu consecinte greu sau uneori
imposibil de recuperat;
impiedicarea destramarii sau dezorganizarii vremelnice a unor familii, cu implicatii atat
pentru cei care suporta sanctiunea legala cat si pentru copiii acestora care din lipsa de ingrijire
sau a mijloacelor de subzistenta, pot savarsi la randul lor infractiuni;
reducerea volumului de munca al institutiilor politienesti, parchet, justitie si a cheltuielilor
ce se fac pentru cercetarea penala, judecata si executarea pedepselor in penitenciare. La acest
aspect mai trebuie mentionat tracasajul, timpul pierdut si munca depusa de alte persoane
solicitate in activitatea procesuala (martori, experti, revizori contabili etc.).

Principiile ce stau la baza prevenirii criminalitatii

Caracterul juridic al fenomenului criminal deriv din strvechiul principiu Nulum
crimen sine lege" (nu exist infraciune fr lege), care este fixat n majaritatea sistemelor de
drept ale lumii, inclusiv n Constituia Republicii Moldova (art. 22) i Codul penal al
Republicii Moldova (art.3). Numai incriminarea formelor periculoase de comportamente n
legislaia penal ne permite de a le declara infraciuni, totalitatea crora constituie un fenomen
juridico-penal.
Principiile care stau la baza activitatii de prevenire a criminalitatii sunt:
Principiul legalitatii
Principiul respectariii drepturilor si libertatilor omului
Principiul echidistantei in relatiile parteneriale
Pe linga cele de baza idei calauzitoare in activitatea de prevenire si combatere a criminalitatii
se alatura si alte principii importante cum ar fi :
Principiul spaialitii aciunea preventiv se va ncadra ntr-un teritoriu determinat (sector,
secie, cartier, comunitate), implicnd intervenii ale structurilor locale i centrale;
Principiul contractualizrii impune participarea statului; potrivit acestui principiu, aciunile
de prevenire trebuie s fie continue;
Principiul parteneriatului social n realizarea unei preveniri eficiente trebuie s se
colaboreze cu diferii actori sociali, inclusiv populaia trebuie implicat n acest gen de
activitate;
Principiul cooperrii i utilitii sociale necesitatea implicrii tuturor instituiilor abilitate n
prevenirea i combaterea fenomenului infracional, precum i a societii civile, este pe deplin
dat de nevoile specifice ale populaiei;
Principiul transparenei i apropierii de comunitate (proximitii) actorii
activitii de prevenire trebuie s se apropie de populaie, de acea categorie a acesteia pentru
care se realizeaz prevenirea; proximitatea se realizeaz prin crearea unei legturi parteneriale
pe axa poliie ceteni - instituii publice i private (uniti colare, biseric, mediu de
afaceri, ONG-uri, mass-media, autoriti publice locale);
Principiul prioritii msurilor preventive, fa de cele coercitive translatarea centrului de
greutate al politicilor penale i al strategiilor de combatere a criminalitii din zona represiv,
ctre o zon preventiv i de reinserie social;
Prevenirea criminalitii reprezint ansamblul msurilor menite s reduc ori s contribuie
la reducerea criminalitii, a prejudiciilor cauzate de aceasta i a sentimentului de insecuritate
al cetenilor, prin mpiedicarea direct a activitilor infracionale i/sau prin politici i
intervenii destinate reducerii potenialului criminogen i cauzelor criminalitii

Obiective si recomandari in prevenirea criminalitatii

Iat cteva obiective i recomandri n acest sensul prevenirii criminalitatii:
1. Prevenirea delincvenei cuprinde aciuni colective necoercitive asupra
cauzelor infraciunilor pentru a le reduce probabilitatea sau gravitatea. n ultimii ani,
dou modaliti sunt cele mai utilizate n lume: prima este prevenirea social, care,
apelnd la educaie, prin intermediul instituiilor i specialitilor, mpiedic evoluia
indivizilor spre inadaptare i antisocialitate. A doua, este prevenirea situaional, care
urmrete protejarea persoanelor i bunurilor cu ajutorul poliitilor i experilor n
domeniu care stabilesc msuri eficace n teren, instruiesc cetenii, instaleaz
dispozitive.
2. Sentimentul de securitate personal este condiia de baz a calitii vieii i
este cel mai mult alterat de criminalitate. Deseori, presa de senzatie joac un rol
important n percepia pericolelor de ctre ceteni. Statul coordoneaz ntreaga
activitate i asigur prevenirea situaional prin norme de securitate, legi pentru
alcool i arme, reglementari urbane privind amenajarea spaiului, iluminatul public i
alte msuri asemntoare.
3. Doar prevenirea social este eficace pe termen lung, deoarece acioneaz
asupra tinerilor inadaptai n contextele sociale n care triesc: familie, coal, grup de
prieteni, cartier, localitate. n acest sens, aciunile preventive au o dubl orientare: pe
de o parte, spre factorii care anticipeaz o dezvoltare inadecvat a persoanei i a
familiei sale i, pe de alt parte, spre comunitatea n care triesc acetia. n mod
deosebit, prevenirea social dezvolt programe de ameliorare precoce a
competenelor de via ale minorilor, de eliminare a carenelor parentale, de creare a
condiiilor pentru o bun evoluie intelectual i moral a familiei, de mbogire a
mediului educativ n care triesc minorii (pre) delincveni. A te purta civilizat, a nu
ipa, a-i controla violena, a respecta regulile, a-i impune s fii bun cu cei din jur, ai oferi ajutorul, a face fa fricii, a-i preui pe cei apropiai, nu sunt achiziii att de
facile pe ct par la prima vedere.
Cu ct vulnerabilitatea social a copiilor i prinilor este mai mare, cu att
riscul apariiei i meninerii conduitelor antisociale este mai amplu. Cnd eti convins
c nu ai valoare i nici viitor, conduita moral devine un lux inutil.
4. Problematica actual a prevenirii criminalitii este complex i impune
clarificri teoretice, investigaii de teren i o bun comunicare cu lumea tiinific din
ar i strintate. Iat o serie de asemenea probleme ce trebuie abordate n cuprinsul
proiectului de strategie naional de prevenire: tendinele criminalitii n timp i
spaiu, cauzele acesteia, sursele vulnerabilitii sociale, crearea unei culturi adecvate
ideii de prevenire, sursele tradiionale ale ordinii sociale, limitele sistemului
penitenciar, domeniile i principiile care fundeaz aciunile i programele de
prevenire, necesitatea aciunilor proactive.

5. Elementele componente ale strategiei propuse de noi spre realizare

Ministerului Justiiei, sunt urmtoarele:
- programe de prevenire;
- studii i cercetri;
2- Institutul Naional de Criminologie
- informarea i educarea publicului;
- formarea specialitilor;
- centru de documentare;
- fond de investiii n prevenire;
- fundaie public pentru prevenire.
6. Conducerea i coordonarea activitilor de prevenire trebuie desfurat la
dou nivele: la nivel naional - Consiliul Naional de Prevenire a Criminalitii,
conferina primarilor privind prevenirea, conferina comitetelor de prini din
sistemul colar etc. iar la nivel local - consiliul judeean, consiliul local, comitete de
ceteni, comitete de intreprindere, parteneriate. Nu trebuie s ne temem de
multiplicarea serviciilor de prevenire deoarece acest lucru poate duce la inovaie i
emulaie constructiv, dar n acest caz este nevoie de o coordonare flexibil.
7. ntreaga strategie naional de prevenire are n centrul su o diversitate de
programe pentru copii i familie, pentru coli i comuniti, pentru victime, pentru
minoriti i imigrani, pentru deinui, etc., dar i programe nalt specializate n
domeniul toxicomaniei, corupiei, crimei organizate, mediului natural i construit, .a.
Programele preventive, de orice natur ar fi ele, implic ntotdeauna o mare parte de
negocieri cu toate prile interesate.
8. Un capitol aparte ar trebui consacrat instituiilor i organizaiilor implicate
direct n prevenirea criminalitii: ministere, organizaii non-guvernamentale,
intreprinderi, persoane particulare benevole. De asemenea, este necesar s fie
abordate sursele dificultilor pentru activitile de prevenire (cele care provin din
partea indivizilor, cele care deriv din varietatea infraciunilor, cele care in de
costurile programelor).
9. De obicei populaia localizeaza cauzele criminalitatii n alcool, droguri,
omaj, influena prietenilor sau n violena promovat prin pres. Soluiile de
reducere a strii infracionale sunt considerate diminuarea srciei, ameliorarea
prevenirii, creterea severitii sentinelor i a numrului de poliiti. Dei
identificarea i prevenirea riscurilor are deseori o conotaie politic, ministerele i
asociaiile societii civile ar trebui s aib o larg autonomie pentru a duce lucrurile
la bun sfrit.
10. Prevenirea nu este doar opera unui specialist ci ea solicit efortul
tuturor. Dincolo de recomandri foarte limitate, ea implic apelul la o schimbare de
mentaliti... O societate unde se rennoad comunicarea, unde constrngerile
rmn suple, unde omul este luat constant n consideraie, va refuza violena.
Refuznd aceast sfidare, se va nate o lume nu fr violen, dar mai
linitit(Rspuns violenei, tomul 1,Presses Pocket, Paris, 1977, pag, 222).
Ea se adreseaz unor ample categorii de oameni, nebnuite la prima vedere:
corpului profesoral din toate categoriile de coli, arhitecilor care trebuie s

proiecteze imobile/spaii de locuit uor de supravegheat i care s ncurajeze viaa

comunitar, persoanelor care pot deveni victime atrgtoare pentru delincveni,
martorilor ntmpltori care asist la scene conflictuale, familiilor tinere care au
dificulti, poliitilor al cror rol pacificator devine din ce n ce mai amplu ,
personalului din penitenciare i tuturor deinuilor, portarilor i chelnerilor din baruri,
discoteci i restaurante, responsabililor cu iluminatul strzilor...
11. Activitatea de prevenire a criminalitii nu va fi eficient n orice condiii:
n primul rnd este nevoie de o legislaie adecvat, de statistici uniforme, de o
reflectare obiectiv n mass-media, de evaluarea corect a nevoilor locale, de
implicarea cetenilor i a sectorului privat. n toate acestea, Ministerul Justiiei are
un roj major de jucat.
12. Diversele soluii avute n vedere pentru prevenirea criminalitii, pun n
balan problema drepturilor omului, a libertilor i responsabilitilor individuale cu
necesitatea de a proteja populaia n general, i mai ales, grupurile cele mai expuse,
pe primul plan fiind minorii; pentru aceasta este nevoie de reglementri juridice
riguroase i o prezentare clar a principiilor care conduc aciunile prioritare. Soluiile
pentru prevenirea delincvenei trebuie concepute ntr-un context cu dificulti pe
termen lung n care specialitii intervin n baza unor diagnostice fundamentate
tiinific.
13. In general, publicul larg crede c statul trebuie s reduc pericolele i s
vegheze la securitatea comunitilor, mai ales cnd sunt expuse la riscuri puin
evidente sau care nu depind de voina lor. De aceea, atunci cnd este abordat
prevenirea criminalitii, este necesar un climat de ncredere ntre reprezentanii
statului, experi, public i pres. In acest sens, guvernul trebuie s ierarhizeze i s
obin consensul i legitimitatea pentru aciunile sale ndreptate spre combaterea
principalelor riscuri care pot genera criminalitate

Concluzii
Conceptual, prevenirea este o strategie "antedelictum, care a devenit o necesitate de
strigenta actualitate in toate statele. In cadrul acestei strategii intra toate initiativele si actiunile
care pot opri, altfel decat prin coercitia aplicata, "post factum evolutia fenomenului
criminalitatii
Dinamica fenomenului infracional din ultimii ani i eforturile instituiilor
statului i ale societii civile de a-i face fa ntr-o manier coerent i eficace,
impune realizarea unei strategii naionale de prevenire a criminalitii. Acest lucru
este deplin posibil deoarece exist o baz teoretic bogat consacrat acestui
domeniu: acte normative romneti, programe i recomandri ale Consiliului Europei
i ale O.N.U., strategii elaborate recent n alte ri.
Noile evoluii contemporane demonstreaz pericolul criminalitii pentru
dezvoltarea social, dreptul cetenilor de a tri n securitate i, ca o consecin,
elaborarea unei strategii pe termen lung pentru a evita mersul spre o societate
terorizat.
Peste tot in lume, statisticile oficiale arat creteri importante ale criminalitii
dar si eforturi din ce n ce mai mari pentru ai face fa att la nivel de stat ct mai ales
la nivel comunitar. Dei serviciile de poliie rmn n continuare eseniale pentru
combaterea i prevenirea criminalitii, cetenii i comunitile devin din ce n ce
mai vizibile n domeniul att de complex al ordinii sociale i al creterii calitii
vieii.
Traversm o perioad n care, la marile flageluri sociale cunoscute - corupia,
srcia, omajul, drogurile, alcoolismul - se adaug terorismul, crima organzat,
degradarea mediului urban precum i factori subtili ca abuzurile, discriminrile,
absena controlului, promovarea violenei prin mass-media. Toi aceti factori se
conjug, desigur, cu cei particulari unei ri sau unei regiuni amplificnd
vulnerabilitatea social i costurile criminalitii. Grupurile care sufer cel mai mult
din cauza unei rate nalte a criminalitii, rmn mereu aceleai: tinerii, vrstnicii,
femeile, persoanele singure, cei care triesc n cartiere marginalizate. Dei riscurile
imediate par urgente, ameliorri de durat apar doar cnd sunt abordai factorii
indireci: srcia, incultura, omajul, lipsa perspectivei, etc.

Bibliogafie
1. Raport de evaluare privind Reeaua Uniunii Europene de prevenire a
criminalitii
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0717:FIN:RO:PDF

2. http://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/criminalitatea-122310.html
3. http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/Study/Prevenirea
%20%20criminalitatii%20-%20teorie%20si%20practica%20%20Rezumat.pdf
4. http://www.scribd.com/doc/39170044/prevenirea-criminalitatii
5. http://www.newsbucovina.ro/evenimente/87160/saptamana-preveniriicriminalitatii-2013