1

CAUZE JUSTIFICATIVE SI CAUZE DE NEIMPUTABILITATE /

22.11.2014

APRECIATI - ARGUMENTAT - ASUPRA CORECTITUDINII

URMATOARELOR AFIRMATII:

1.Sub aspectul naturii juridice, cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate

reprezinta cauze generale de excludere a infractiunii; aceste cauze pot intra in
concurs, deci pot coexista, fiind exclusa raspunderea penala.
2.Cauzele generale de excludere a infractiunii nu se reduc la cauzele justificative si
la cele de neimputabilitate.
3. Cauzele care exclude infractiunea nu trebuie confundate cu o alta categorie de
cauze operante in materie juridico-penala, respective cauzele care inlatura
raspunderea penala.
4.Nu exista cause justificative si cauze de neimputabilitate de ordin special.
5.Cauzele justificative produc efecte in rem si nu atrag incidenta sanctiunilor de
drept penal.
6. De regula, efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extind asupra
participantilor (caz in care, fapta prevazuta de legea penala se va retine ca fiind
savirsita in participatie improprie), spre deosebire de cauzele justificative al caror
efect se extinde si asupra participantilor.
7.Atit legitima aparare cit si starea de necesitate sint structurate pe doua laturi care
reclama (si) o anumita proportie ce trebuie sa existe intre acestea.
8.In materia legitimei aparari, legiuitorul inscrie o prezumtie absoluta care nu cere
indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru atac; prezumtia va exista si atunci
cind patrunderea prin orice modalitate, fara drept, a avut loc in timpul noptii.

9. Legitima aparare si excesul neimputabil (art.26 alin.1 Cod penal) sint cauze
generale de excludere a infractiunii, existind diferente sub aspectul naturii lor
juridice si al efectului atras.
10.Spre deosebire de excesul neimputabil, excesul scuzabil in materia legitimei
aparari / starii de necesitate, nu exclude infractiunea, desi conditiile cerute atacului
cit si starii de pericol sint aceleasi, ca si in cazul excesului neimputabil.
11.Depasirea limitelor legitimei aparari / depasirea limitelor starii de necesitate
(art.75 alin.1 lit,b) si c) Cod penal) reprezinta cauzeg enerale (circumstante) de
atenuare a raspunderii penale.
12.Art.21 Cod penal reglementeaza doua cauze generale de excludere a
infractiunii, cauze justificative.
13. Cind legea incrimineaza savirsirea faptei fara drept / in mod ilegal (spre ex.,
fapta descrisa in art. 205 Cod penal), iar fapta este savirsita in exercitarea unui
drept recunoscut de lege, va fi inlaturata tipicitatea; aceeasi imprejurare constituie
cauza justificativa in cazul in care legiuitorul nu a prevazut acest element de
tipicitate.
14. Dreptul parintilor de a aplica unele corectii de mica gravitate copiilor lor este
susceptibil de a inlatura caracterul ilicit al unor fapte relevante penal; in ceea ce
priveste indeplinirea unei obligatii, spre exemplu, fapta de a demola un imobil
apartinind altei persoane, daca demolarea se face pentru punerea in executare a
unei hotariri judecatoresti emise in acest sens, nu va constitui infractiune.
15. Savirsirea faptei descrise potrivit dispozitiilor din art.228 Cod penal, in
conditiile in care persoana deposedata isi da consimtamintul, exclude retinerea
faptei ca infractiune, fiind incidenta cauza din art. 22 Cod penal.
16. Daca o persoana incearca uciderea victimei in conditiile art. 190 Cod penal,
insa aceasta nu decedeaza, se poate considera ca este inlaturat caracterul
nejustificat al faptei, intrucit exista consimtamintul persoanei vatamate (art.22
alin.1 Cod penal).

17.Consimtamintul persoanei victima a traficului de persoane/ de minori nu

constituie cauza justificativa, dupa cum nu poate fi invocat ordinul superiorului
sau al unei autoritati publice in cazul torturii.
18. Cauzele de neimputabilitate sint exclusiv de ordin general si produc, toate,
efecte in personam.
19.Minoritatea faptuitorului, iresponsabilitatea si intoxicatia (involuntara si
completa)
exclud responsabilitatea persoanei ca premisa (conditie) a
imputabilitatii.
20. Ca sanctiuni de drept penal, in conditiile legii (art.107 Cod penal), masurile de
siguranta se iau fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala,
nejustificata, dupa caz, imputabila sau neimputabila persoanei care a savirsit-o.
21. Din materia cauzelor generale de neimputabilitate, trei dintre acestea
reprezinta negarea conditiilor generale cerute subiectului activ al infractiunii
(persoana fizica).
22.Sub aspectul naturii juridice, starea de minoritatea faptuitorului este o cauza
generala de neimputabilitate, spre deosebire de starea de minoritate a infractorului
care reprezinta o cauza de diferentiere a raspunderii penale, in raport de
raspunderea penala angajata de infractorul major (la data savirsirii ansamblului
faptic infractional).
23. Potrivit art.113 alin.2 Cod penal, legiuitorul inscrie o prezumtie relativa de
capacitate penala.
24. Fata de minorul care, la data savirsirii faptei prevazute de legea penala, avea
virsta cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia, in conditii lelegii, o masura educativa.
25. Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savirsita de un minor, care
la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal,
caz in care fapta nu constituie infractiune, putind atrage incidenta unor masuri de
protectie speciala; in cazul in care nu exista o cauza justificativa, in conditiile
legii, poate fi luata o masura de siguranta.
26. Starea de intoxicatie preordinata nu este o cauza de neimputabilitate, ci
reprezinta o circumstanta generala legala de agravare a raspunderii penale.

27. Savirsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa
impreuna cu un minor (faptuitor sau infractor), nu constituie circumstanta
agravanta daca starea de minoritate a co-participantului nu a fost cunoscuta de
infractorul major.
28. Dispozitiile art.30 Cod penal - per ansamblu-instituie o cauza generala de
neimputabilitate.
29. Numai eroarea asupra antijuridicitatii (eroare invincibila asupra caracterului
ilicit al faptei) inlatura trasatura esentiala a imputabilitatii, spre deosebire de
eroarea asupra tipicitatii care inlatura intentia ca element al laturii subiective si
culpa, daca este invincibila.
30. Eroarea asupra unei circumstante agravante sau asupra unui element
circumstantial agravant nu afecteaza existenta faptei ca infractiune, angajind
raspunderea penala a persoanei in cauza.