Confiscarea speciala in cadrul masurilor de siguranta

1. Notiune si caracterizare:

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal constand in masuri de constrangere cu

caracter preventiv, care au drept scop inlaturarea unor stari de pericol generatoare de fapte
prevazute de legea penala.

Este evident ca masurile de siguranta ocupa un loc important in sistemul mijloacelor legale
de lupta impotriva infractiunilor, mijloace reprezentate in principal sub forma sanctiunilor
penale. Masurile de siguranta ca atare au patruns in sfera dreptului pozitiv ca sanctiuni penale
alaturi de pedepse relativ tarziu, respectiv in secolul XX. Aparitia lor ca masuri de aparare
sociala, specifice, este consecinta unor progrese inregistrate in sfera cautarilor, a demersurilor
intreprinse in planul identificarii unor cai si mijloace noi pe care sa le urmeze, respectiv sa le
foloseasca societatea in contextul reactiei necesare pentru stavilirea fenomenului infractional,
cautari si demersuri desfasurate pe terenul unor cercetari criminologice.

Starile de pericol nu se confunda cu pericolul social ca trasatura a infractiunii, fiindca ele

nu tin de fapta , ci de persoana faptuitorului ori de anumite lucruri ce au legatura cu fapta
savarsita de acesta. Datorita cauzei lor specifice, starile de pericol nu pot fi combatute prin
aplicarea pedepselor, fiindca nu se pune problema transformarii constiintei faptuitorului, de
cele mai multe ori fiind vorba de fapte savarsite fara vinovatie sau de stari ce nu tin de
constiinta si vointa faptuitorului.

De aceea, pentru inlaturarea starilor de pericol se folosesc masuri specifice, adecvate care
sa anihileze pericolul savarsirii unor noi fapte antisociale: interzicerea profesiilor sau
meseriilor executate periculos, confiscarea lucrurilor care au servit sau sunt destinate sa
serveasca la savarsirea de infractiuni, internarea sau tratamentul obligatoriu al alienatilor sau
toxicomanilor etc.

Desi se iau fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala, masurile de
siguranta au un caracter eminamente preventiv, ele vizeaza inlaturarea starilor de pericol si
preintampinarea de noi fapte antisociale. Prin aceasta ele se deosebesc de pedepse care au
caracter represiv.
 Spre deosebire de pedepse, care sunt consecinta raspunderii penale, masurile de siguranta
nu sunt determinate de existenta raspunderii penale, ci de aceea a starii de pericol relevata
prin comiterea unei fapte prevazuta de lege. Masurile de siguranta se deosebesc, in acelasi
timp, de masurile preventive reglementate prin legi extrapenale, chiar atunci cand sunt
identice in continut cu acestea( de exemplu, internarea bolnavilor mintal periculosi ); masurile
de siguranta se iau numai de catre organele judiciare si numai fata de persoanele care
savarsesc fapte prevazute de legea penala; ele au o durata nedeterminata, adica vor dura cat
dureaza starea de pericol, putand fi revocate atunci cand starea de pericol ar inceta. Cauzele
care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii ( gratierea, prescriptia,
amnistia ) nu produc efecte asupra masurilor de siguranta, acestea neputand fi ridicate cat
timp persista starea de pericol.

In sensul celor aratate, putem defini masurile de siguranta ca fiind acele sanctiuni de
drept penal care au in principiu un caracter preventiv si in subsidiar unul de
constrangere, care se aplica de regula, de instantele de judecata persoanelor care au
comis fapte prevazute de legea penala si cu privire la care exista temerea justificata ca si
in viitor vor comite asemenea fapte datorita unor stari personale ori altor cauze ce au
fost relevate prin savarsirea faptei.

Pentru ca fata de o persoana sa fie luata una din masurile de siguranta,

prevazuta de lege, ca sanctiune unica sau alaturi de alta sanctiune penala, trebuie sa fie
indeplinite urmatoarele conditii:

- sa fie savarsita o fapta prevazuta de legea penala in forma actelor pregatitoare/a

tentativei pedepsibile sau in forma consumata;

- sa existe o contributie la savarsirea faptei prin participarea persoanei in calitate

de autor, instigator sau complice;

- sa evidentieze o stare de pericol prin savarsirea faptei, stare de pericol care nu

poate fi inlaturata prin aplicarea unei pedepse;

- starea de pericol sa determine temerea justificata ca, in viitor persoana in cauza

va savarsi din nou fapte prevazute de legea penala.

b) Felurile masurilor de siguranta

 Masurile de siguranta sunt:

1) obligarea la tratament medical;

2) internarea medicala;

3) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta

ocupatie;

4) interzicerea de a se afla in anumite localitati;

5) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata;

6) expulzarea strainilor;

7) confiscarea speciala.

Definitie:

Confiscarea specială - măsură de siguranţă cu caracter patrimonial care constă în trecerea în

patrimoniul statului a anumitor lucruri enumerate generic, dar, în acelaşi timp limitativ (art.
118 CP). v. şi bunuri supuse confiscării. Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă,
aceasta este definitivă şi irevocabilă.
Confiscarea speciala este o măsură de siguranţă cu caracter patrimonial, constând în
confiscarea unor bunuri determinate, aflate în legătură cu fapta comisă. Altfel spus. măsura de
siguranţă constă în trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietatea
făptuitorului. Aflarea acestor bunuri în posesia făptuitorului creează o stare de pericol pentru
valorile sociale ce derivă din împrejurarea că ele ar putea fi folosite pentru săvârşirea de noi
infracţiuni. Ca urmare a aplicării acestei măsuri de siguranţă, are loc o transmisiune, o trecere
gratuită şi silită în proprietatea statului a anumitor bunuri, a căror deţinere, datorită naturii lor
ori legăturii cu săvârşirea faptei, prezintă pericolul săvârşirii de noi infracţiuni.
Confiscarea specială se întemeiază pe răspunderea personală, astfel că nu poate fi aplicată
solidaritatea, care este proprie răspunderii civile delictuale, in situaţia valorificării unor
bunuri, fiecare inculpat va fi obligat la plata sumei de care a beneficiat în urma vânzării
bunurilor sustrase, iar nu la plata întregii sume în solidar. Paguba produsă persoanei vătămate,
neconstituită parte civilă, al cărei corespondent valoric nu a intrat în patrimoniul făptuitorului,
cum este prejudiciul cauzat prin degradarea unui bun al persoanei vătămate, nu poate face
obiectul confiscării speciale prin obligarea făptuitorului la plata echivalentului bănesc al
pagubei.
Această măsură de siguranţă are caracter patrimonial, este definitivă şi irevocabilă.
Confiscarea specială se deosebeşte de confiscarea din domeniul contravenţional reglementată
prin art. 5 din O.G. nr. 2/2001. în ambele ipostaze, confiscarea este justificată de existenţa
unei stări de pericol social ce decurge din natura bunurilor care sunt legate de o anumită faptă.
Ceea ce le diferenţiază este faptul că la confiscarea specială bunul are legătură cu o faptă
prevăzută de legea penală, iar in cazul confiscării contravenţionale fapta trebuie să constituie
contravenţie.
În conţinutul art. 112 din Noul Cod Penal legiuitorul face referire la:
Art 112
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând
altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.
(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este
vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin
echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de
contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în
scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât
nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va
confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.
(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în locul lor se
confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse
confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1)
lit. b) şi lit. c).
În conţinutul art. 112 din Noul Cod Penal, legiuitorul a înţeles să enumere categoriile de
bunuri care intră sub incidenţa acestei măsuri de siguranţă. Noţiunea de bun care apare în
acest textul de lege trebuie să primească accepţiunea dată de Codul civil.
Din enumerarea făcută în Codul penal anterior la art. 118, precum şi din cea cu caracter
generic, dar limitativ, din actualul Cod penal, concluzia care se desprinde este că această
măsură de siguranţă priveşte bunurile mobile, de pildă, sume de bani. obiecte tăioase,
ascuţite, arme etc. Totuşi, nimic nu îl împiedică pe judecător să dispună confiscarea şi a unui
bun imobil, cum ar fi o construcţie sau un teren, dacă acestea au fost date pentru a determina
făptuitorul să săvârşească infracţiunea.
Măsura de siguranţă poate fi stipulată şi într-un text legal din conţinutul unei legi speciale sau
în textul de incriminare din Partea specială a Codului penal, cum ar fi art. 289 alin. (3). art.
290 alin. (5), art. 291 alin. (2), art. 292 alin. (4) CP. care sunt infracţiunile de corupţie.
Din întreg conţinutul art. 112 CP se mai desprinde şi ideea că nu este posibilă o confiscare
specială dublă. Principiul latin non bis in idem cu privire la sancţionarea unei persoane este
aplicat şi la confiscarea specială şi constă în faptul că nu se pot confisca atât bunul, cât şi
echivalentul bănesc al acestuia. Mai întâi se va proceda la confiscarea în natură a bunului şi,
numai dacă aceasta nu este posibilă, se va confisca o sumă ce reprezintă echivalentul bănesc
al bunului respectiv.
In cazul prevăzut în art. 112 alin. (1) lit. b) şi lit. c) CP, dacă valoarea bunurilor supuse
confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune
confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi
putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate
sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în
întregime.
In cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c) CP, dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât
nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va
confisca echivalentul în bani al acestora. Dacă bunurile supuse confiscării potrivit art. 112
alin. (1) lit. b)-e) C. pen. nu se găsesc. în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la
concurenţa valorii acestora.
Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse
confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în art. 112
alin. (1) lit. b) şi lit. c) CP.
Codul penal nu a mai reluat limitarea instituită prin Legea nr. 27a'2006 şi inclusă în textul art.
118 alin. (6) CP. 1969 privind neconfiscarea bunurilor care fac parte din mijloacele de
existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei persoanei în cauză. în doctrina
penală se susţine însă că această limitare se impune a fi menţinută în continuare, deoarece, aşa
cum este acceptat, raţiunea introducerii unei astfel de limitări are la bază motive umanitare.
întrucât pot exista cazuri în care autorul faptei să aibă o putere financiară redusă, iar
confiscarea să îi afecteze existenţa cotidiană.Dacă este să ne raportăm la Codul de procedură
civilă, constatăm că în materia executării silite sunt considerate ca fiind bunuri neurmăribile -
bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale şi
obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel”.
Fac obiectul confiscării următoarele categorii de bunuri:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Este vorba de bunuri care
nu existau anterior comiterii faptei sau existau într-o altă formă. Bunurile care au fost folosite,
în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
dacă sunt ale făptuitorului sau dacă. aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul
folosirii lor. Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă;
Spre exemplu, moneda contrafăcută, băuturile alcoolice produse ilegal etc. Cu alte cuvinte,
este nevoie să se constate îndeplinirea unor condiţii:
- să se fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Nu este nevoie ca fapta respectivă să
constituie şi infracţiune, ci este suficient ca fapta să fie nejustificată, chiar dacă operează una
dintre condiţiile de neimputabilitate (art. 23-31 CP.);
- bunul să fie produs prin acea faptă prevăzută de legea penală. Este vorba de bunuri care nu
existau anterior săvârşirii faptei, ci ele există doar după comiterea ei, de exemplu, producerea
de substanţe toxice (art. 359 CP.), producerea de materii explozive (art. 346 CP), falsificarea
de alimente ori alte produse (art. 357 CP), confecţionarea de monedă (art. 315 CP).
O altă categorie de bunuri ce se consideră că au fost produse prin fapta prevăzută de legea
penală sunt cele care au dobândit prin fapta respectivă o anumită calitate, o poziţie de fapt pe
care nu puteau să o dobândească decât prin mijloace ilegale
(bunurile aduse în ţară prin contrabandă, anumite stupefiante conţinute în doze mai mari în
medicamente produse pe bază de prescripţii abuzive).
Intră în această categorie şi se confiscă bunurile sustrase care au intrat în componenţa unor
alte bunuri ca urmare a faptei prevăzute de legea penală, deoarece cele iniţiale şi-au pierdut
individualitatea, iar lăsarea lor în circuitul civil prezintă o stare de pericol.
Dacă bunurile produse au fost distruse de către făptuitor până la descoperirea faptei sau au
fost consumate de către el, nu se poate dispune confiscarea lor, nici obligarea lui la echivalent
bănesc, deoarece aceste bunuri nu mai există şi nu mai prezintă o stare de pericol pentru
societate, neexistând o probabilitate de comitere de noi infracţiuni;
b) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând
altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor,
c) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor. Se include în această categorie, spre exemplu, o sumă
de bani dată unei persoane pentru a comite un omor;
d) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
e) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală. Este vorba despre bunuri a căror
deţinere nu este autorizată de lege sau bunuri deţinute în alte condiţii decât cele autorizate
(spre exemplu, arme, substanţe stupefiante, substanţe explozive). Prin bunurile a căror
deţinere este interzisă de legea penală trebuie să înţelegem acele bunuri pentru care, pentru a
le deţine, este nevoie să ai anumite autorizări sau aprobări, după caz.
Legea permite unei persoane fizice adulte să deţină o armă pentru autoapărare, dar acest lucru
este posibil în condiţiile legii, adică prin înregistrarea la inspectoratul de poliţie judeţean,
biroul arme şi muniţii. în alte condiţii nu se justifică deţinerea de arme de vânătoare, de
pistoale, de materii explozive şi radioactive. De asemenea, nu se justifică deţinerea
instrumentelor şi materialelor în vederea falsificării de monede sau alte valori, de substanţe
toxice şi. desigur, de droguri.
In condiţiile deţinerii unor astfel de bunuri, starea de pericol este prezumată legal şi nu este
necesar a se mai face probe suplimentare în acest sens.

1.Bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala

(art.118 lit.a. CP.)
 Cazul de confiscare prevazut in art. 118 alin. 1 lit. a CP, are un continut diferit
fata de vechea reglementare. In redactarea anterioara,legea mentiona ca sunt suspuse
confiscarii: "lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala".

Prin "bunuri produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala" intelegem
acele bunuri care nu aveau o existenta anterioara savarsirii faptei incriminate, ele luand fiinta
cu prilejul comiterii acesteia (spre exemplu, drogurile produse sau cultivate de catre o
persoana). Daca bunurile produse prin savarsirea infractiunii au fost distruse de infractor
inainte de descoperirea faptei sau au fost consumate de catre acesta, masura confiscarii nu
poate fi luata prin preluarea echivalentului lor in bani.

In cazul in care sunt realizate cerintele de mai sus, bunurile pot fi confiscate daca
este indeplinita si cerinta comuna tuturor masurilor de siguranta,anume existenta unei stari de
pericol daca masura nu se dispune.

2. Bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni,

daca sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane, acesta
a cunoscut scopul folosirii lor (art.118 lit.b.)

Aceasta masura a confiscarii nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor

savarsite prin presa. Spre deosebire de vechea redactare, textul actual nu mai prevede o
ipoteza "lucrurile destinate", dar adauga o alta ipoteza, si anume confiscarea bunurilor
apartinand altei persoane, daca aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Din categoria bunurilor
care apartin infractorului si care au fost folosite la savarsirea infractiunii, fac parte orice
bunuri pe care acesta le-a folosit pentru transpunerea in practica a faptei ce constituie
infractiune.

Bunurile "au fost folosite" la savarsirea infractiunii daca au fost intrebuintate

la realizarea elementului material al infractiunii sau la efectuarea unor acte de complicitate
anterioara ori concomitenta. Bunurile care au fost folosite la savarsirea infractiunii se pot
confisca daca au fost utilizate in starea lor obisnuita, iar nu si atunci cand au fost intrebuintate
dupa anumite adaptari, acestea intrand in domeniul de aplicare al lit. c. In sfera bunurilor care
apartin altei persoane intra orice bunuri aflate in proprietatea altui subiect de drept, daca
acesta cunoaste scopul folosiri lor.
 Avand in vedere faptul ca in majoritatea cazurilor in care o persoana remite
un anumit bun unei alte persoane, in scopul folosirii acestuia la comiterea unei infractiuni, ea
dobandeste calitatea de infractor, sfera persoanelor cu privire la care este incidenta ipoteza a
doua a art. 118 al.1 lit. b CP. Cuprinde exclusiv pe complicii, instigatorii sau coautorii care
nu raspund penal (de pilda proprietarul bunului remis infractorului este minor sau ii este
aplicabila o alta cauza de inexistenta a infractiunii).

Practic, in situatia incidentei ipotezei a doua, este vorba de o raspundere obiectiva. Pe langa
cerintele specifice, luarea masurii de siguranta examinate presupune si conditia existentei
pericolului social.

Fata de prevederile art. 41 din Constitutie, apreciem ca in cazul in care bunul folosit la
savarsirea infractiunii este coproprietatea infractorului impreuna cu alta persoana, care nu stia
despre modul ilicit de folosire, el nu poate fi confiscat .

Pe de alta parte, credem ca, in principiu, nu pot fi confiscate bunurile care

servesc la exercitarea profesiei infractorului sau cele folosite in mod curent de acesta ori
familia sa, deoarece asemenea bunuri nu prezinta un pericol social. In mod similar,
confiscarea lucrurilor care au servit la savarsirea infractiunii poate fi dispusa numai in cazul
in care aceste lucruri au fost gasite.

Daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata

de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea in parte,prin echivalent banesc,
tinand seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia. Daca
bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu sunt ale infractorului, iar persoana careia ii apartin
nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confisca echivalentul in bani al acestora.

3. Bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni,daca au

fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului (art. 118 lit. c).

Cand bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune daca producerea,

modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului.
Aceasta categorie de bunuri a fost practic desprinsa din teza a doua a categoriei anterioare,
fiind modificata partial. Intra aici orice bunuri create,pregatite sau schimbate in vederea
savarsirii unei infractiuni, sub o dubla cerinta: sa fi fost utilizate la savarsirea infractiunii si sa
fie proprietatea infractorului. Daca bunurile sunt altei persoane, este necesara conditia
alternativa ca producerea, modificarea sau adaptarea sa fi fost efectuata de proprietar ori de
catre infractor cu stirea proprietarului.

Autoturismul cu care faptuitorul a venit din strainatate, avand asupra sa in

buzunarul hainei o cantitate de droguri ce urma sa fie vanduta in Romania, nu este supus
confiscarii potrivit art. 118 lit.c C.pen., deoarece drogul nu a fost ascuns in autoturism si, ca
atare, acesta nu a servit la savarsirea infractiunii.

4. Bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte sau pentru a
rasplati pe faptuitor, (art. 118 lit. d.)

Cu privire la cele de mai sus modificarea operata nu este cea mai fericita,
deoarece se vorbeste despre o simpla fapta si un simplu faptuitor, ceea ce permite o aplicare
extensiva a masurii confiscarii, motiv pentru care apreciem ca in practica trebuie sa se faca o
aplicare restrictiva, respectiv numai in cazul in care bunurile sunt date pentru a determina
savarsirea unei infractiuni sau pentru a-l rasplati pe cel care a comis o infractiune.

"Bunurile date pentru determinarea savarsirii unei infractiuni" sunt acele bunuri
remise de catre o persoana pentru a face o alta persoana sa comita o infractiune, in orice specie
de participatie sanctionata. Persoana care remite lucrurile are calitatea de instigator, cu exceptia
cazului in care ii este aplicabila o cauza de inexistenta a infractiunii sau ea efectueaza acte de
executare a infractiunii in vederea savarsirii careia a dat bunurile supuse confiscarii. Momentul
pana la care trebuie remise bunurile este cel al realizarii actelor de executare.

"Bunurile date pentru a rasplati pe infractor" sunt bunurile remise infractorului

dupa consumarea infractiunii. Confiscarea lucrurilor date pentru comiterea infractiunii sau
pentru a rasplati pe infractor nu poate fi dispusa daca remiterea lor nu a avut loc de buna voie
(de exemplu, cel care a dat lucrurile a fost constrans sau inselat). Nu intra in domeniul de
aplicare a confiscarii lucrurile date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a
rasplati pe infractor, lucrurile care nu au intrat in sfera de stapanire a celui care a savarsit
infractiunea. Spre exemplu, simplu promisiune de dare a unei sume de bani.

Daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu sunt ale infractorului, iar persoana
careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confisca echivalentul in bani al acestora.
5. Bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt
restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia
(art.118 lit. e.)

Lucrurile ce intra sub incidenta acestei specii de confiscare speciala au o

existenta anterioara comiterii infractiunii si intra in stapanirea infractorului prin savarsirea
faptei ce constituie infractiune. Spre deosebire de redactarea anterioara a textului similar,
reglementarea actuala nu mai prevede cerinta ca lucrurile sa fie dobandite in mod vadit prin
savarsirea infractiunii.

Pentru a se putea dispune aceasta modalitate de confiscare speciala este necesar

sa fie intrunite doua conditii: bunurile sa fie dobandite, prin savarsirea infractiunii si sa nu fie
restituite persoanei vatamate sau in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.

6.Bunurile a caror detinere este interzisa de lege.

Sunt anumite lucruri, cum sunt armele, munitiile, explozivii etc., care nu pot fi
detinute decat in conditiile prevazute de lege. Posesia unor asemenea bunuri prezinta un pericol
social obiectiv, motiv pentru care masura poate fi dispusa chiar daca detinerea lor nu realizeaza
continutul vreunei infractiuni.

Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si

bunuri pana la concurenta valorii acestora. In cazul instrainarii de catre inculpat a
autoturismului supus confiscarii conform art.118 lit. b CP., instanta trebuie sa stabileasca
valoarea acestuia la data savarsirii infractiunii, iar daca valoarea este mai mare decat pretul
vanzarii, sa dispuna confiscarea sumei ce reprezinta valoarea reala a autoturismului, iar nu a
pretului mai mic obtinut de inculpat prin vanzare. Se confisca, de asemenea, bunurile si banii
obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, cu exceptia bunurilor
prevazute in alin. 1 lit. b si c. Aceasta prevedere este nesatisfacatoare, deoarece in cazul in care
prin infractiune se dobandeste o valoare care nu poate fi trecuta in proprietatea statului, datorita
specificului sau, confiscarea echivalentului nu poate fi dispusa. O redactare corespunzatoare a
fi urmatoarea: "Daca bunurile sau foloasele supuse confiscarii nu se gasesc sau cand acestea nu
au o expresie fizica, se confisca echivalentul lor in bani sau bunurile dobandite in locul
acestora".
Speta .

Decizie nr. 81/P din 10.02.2004, Curtea de Apel Constanta

Bunurile care nu au fost folosite la savarsirea infractiunii nu pot fi confiscate.
Prin sentinta penala nr.799 din 24 martie 2003 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul
penal nr.7014/2002, in baza art. l1 pct.2 lit.a cod pr.penala, cu ref.la art.l0 litc cod pr. penala
au fost achitati inculpatii L.D si S.F. pentru savarsirea infractiunii prev.de art.62 pct.llita din
legea nr.192/2001.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
In noaptea de 27/28 iunie 2002, inculpatii au fost depistati de paznicii S.C."Intemational
Travel 2000"S.R.L. in timp ce pescuiau pe ghiolul Dranov cu setei moniofilare, iar la
ridicarea setcilor ce se aflau in apa, in plase se aflau 110 kg.caras, 22 kg.babusca, 12
kg.pIatica, peste ce a fost predat Piscicolei Murighiol. Cele 30 de setci monofilare au fost
distruse prin ardere, iar barca si motorul cu care inculpatii s-au deplasat, au ramas in magazia
Postului de Politie Murighiol.
Impotriva sus mentionatei sentinte penale, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria
Tulcea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca hotararea instantei de fond
este gresita intrucat a dat o interpretare eronata probelor administrate in cauza, solicitand
admiterea apelului, desfiintarea in parte a hotararii si condamnarea celor doi inculpati pentru
infractiunea prev.de art.62 pct.l lit.a din legea nr.192/200 1.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penala nr.335 din 7 noiembrie 2003 pronuntata in dosarul
penal nr.3361/2003, a admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea, a desfiintat in
parte sentinta penala nr.799/23.03.2003 numai in privinta modului de solutionare a actiunii
penale.

In temeiul art.62 pct.llit.a din Legea nr.192/2001 cu modificarile ulterioare si cu aplicarea

art.74 lit.a cod penal, au fost condamnati inculpatii la cate o pedeapsa de 2 ani inchisoare
fiecare.
In temeiul art.l din Legea nr.543/2002, s-au constatat gratiate integral si conditionat pedepsele
aplicate inculpatilor. S-a atras atentia inculpatilor asupra cnsecintelor nerespectarii conditiilor
d gratiere prev.de art.7 din Legea nr.543/4.10.2002.
In temeiul art.67 alin.1 din Legea nr. ! 92/200 1, modificata, s-a confiscat barca si motorul
"Veterok" folosite la savirsirea faptelor.
Impotriva deciziei penale nr.335 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea au declarat
recurs inculpatii criticand-o ca nelegala si netemeinica, dar fara a arata motivele de recurs.
Verificand din oficiu probele dosarului, se constata urmatoarele:
Instanta de apel, in mod corect a stabilit situatia de fapt, incadrarea juridica, cat si vinovatia
inculpatilor.
In ce priveste individualizarea pedepsei, in raport de faptul ca inculpatii nu au antecedente
penale, de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa, de cuantumul
modic al prejudiciului, se vor admite recursurile inculpatilor si se vor reduce pedepsele
aplicate inculpatilor de la cate 2 ani la cate 1 an inchisoare.
De asemenei, se vor admite recursurile si sub aspectul inlaturarii confiscarii speciala a barcii
si motorului "Veterok", intrucat in cauza acestea nu au servit la pescuirea pestelui, deci
prevederile art.67 din Legea nr.192/200l, nu sunt indeplinite.
Urmeaza a mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate.
 Bibliografie

1. http://legeaz.net/dictionar-juridic/confiscarea-speciala

2. http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/CONFISCAREA-SPECIALA83.php

3. http://www.stiucum.com/drept/drept-penal/Masurile-de-siguranta33862.php

4. http://www.preferatele.com/drept/APLICAREA-MASURILOR-DE-SIGURAN724.php

6. http://www.dreptonline.ro/spete/detaliu_speta.php?cod_speta=181