Cauzele care înlătură

caracterul penal al faptei

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
potrivit legii penale a Republicii Moldova sunt
( art.35):
 Legitima apărare;
 Starea de extremă necesitate;
 Reţinerea infractorului;
 Constrângerea fizică sau psihică;
 Riscul întemeiat;
 Executarea ordinului sau dispoziţiei
superiorului.
Legitima apărare (art.36 CP al RM)
Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea
penală săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare persoana care
săvârşeşte fapta pentru a respinge un atac direct,
imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa a altei
persoane sau împotriva unui interes public şi care
pune în pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul public.
Este în legitimă apărare şi persoana care săvârşeşte
fapta, prevăzută la alin. (2), pentru a împiedica
pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru
viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu
aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de
locuit sau într-o altă încăpere.
Condițiile legitimei apărări:
Condiţii referitoare la atac

Condiţii referitoare la apărare

Condițiile referitoare le atac:
 să fie direct, imediat, material şi real;

 să fie îndreptat împotriva propriei persoane, a

altei persoane sau împotriva unui interes,
public;

 să pună în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul public.
Condiții referitoare la apărare:
 apărarea este admisă pentru a respinge un
atac îndreptat împotriva unei persoane sau a
unui interes public;
 apărarea să se realizeze printr-o faptă
prevăzută de legea penală;
 apărarea să fie îndreptată împotriva
atacantului;
 apărarea să fie concomitentă cu atacul;
 apărarea să fie proporţională cu gravitatea
atacului.
Depășirea limitelor legitimei apărări
1. NECORESPUNDERE VĂDITĂ ÎNTRE MIJLOACELE DE
APĂRARE ȘI MIJLOACELE DE ATAC;

2. APĂRAREA CU MIJLOACE CARE PUN ÎN PERICOL VIAȚA SAU

SĂNĂTATEA MAI MULTOR PERSOANE;

3. INTENSITATEA APĂRĂRII NU CORESPUNDE INTENSITĂȚII

ATACULUI;

4. CÂND APĂRAREA ARE LOC DUPĂ CONSUMAREA ATACULUI

DACĂ CELUI CE SE APĂRĂ ÎI ESTE CLAR MOMENTUL
CONSUMĂRII;
Starea de extremă necesitate ( art.38
CP al RM)
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală, săvârşită în stare de extremă necesitate.
Este în stare de extremă necesitate persoana care
săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un
interes public de la un pericol iminent care nu poate fi
înlăturat altfel.
Nu este în stare de extremă necesitate persoana
care, în momentul săvârşirii faptei, îşi dădea seama
că provoacă urmări vădit mai grave decât cele care
s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Condițiile în care acțiunea în stare de
extremă necesitate este legală

1. Condiții referitoare la pericol;

2. Condiții referitoare la acțiunea de salvare de

la pericol.
Condiții referitoare la pericol

 a) să fie iminent;

 b) să ameninţe valorile indicate în alin. (2)

art. 38 din CP al RM;

 c) să nu existe posibilitatea de a înlătura

pericolul altfel decât prin cauzarea
prejudiciului.
Condiții referitoare la acțiunea de
salvare de la pericol
 a) să se realizeze prin săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală;
 b) să fi constituit singurul mijloc de înlăturare
a pericolului şi să fi fost necesară pentru
înlăturarea lui;
 c) să nu fi cauzat urmări vădit mai grave
decât cele ce s-ar fi produs în cazul
neânlăturării pericolului.
Reținerea infractorului( art.37 CP al
RM)

Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de

legea penală, săvârşită în scopul reţinerii
persoanei care a comis o infracţiune şi al
predării ei organelor de drept.
Condiţiile ce determină legalitatea
reţinerii
1. Temei pentru reținere poate servi doar faptul că persoana a
săvârșit o infracțiune și încearcă să evadeze de la cei ce
intenționează să-l rețină;
2. Poate fi reținută doar persoana care a săvârșit infracțiunea;
3. Daună în procesul reținerii poate fi cauzată doar persoanei
care a săvârșit infracțiunea;
4. Nu există posibilitatea de a acționa într-un alt mod;
5. Dauna cauzată trebuie să fie proporțională cu infracțiunea
săvârșită, personalitatea infractorului și situația reținerii.
Constrângerea fizică sau psihică
( art.39 CP al RM)
Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea
penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de
lege ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice,
dacă în urma acestei constrângeri persoana nu putea
să-şi dirijeze acţiunile.
Răspunderea penală pentru cauzarea de daune
intereselor ocrotite de legea penală prin constrângere
psihică sau fizică, în urma căreia persoana menţine
posibilitatea de a-şi dirija acţiunile, se stabileşte în
condiţiile art. 38 din CP al RM
Condițiile în care constrângerea aplicată asupra
persoanei va înlătura caracterul penal al faptei

 1) să existe o constrângere fizică sau psihică

reală îndreptată asupra persoanei care
comite fapta prevăzută de legea penală;
 2) constrângerea aplicată să fie de natură
gravă;
 3) persoana constrânsă să nu fi avut
posibilitatea de a rezista faptei de
constrângere;
 4) să se săvârşească o faptă prevăzută de
legea penală.
Riscul întemeiat( art.40 CP al RM)
Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea
penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de
lege în cazul riscului întemeiat pentru realizarea
scopurilor socialmente utile.
Riscul se consideră întemeiat dacă scopul
socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un
anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat
măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de
daune intereselor ocrotite de lege.
Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu
bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa
persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru
ecologic ori social.
Condițiile în care acțiunea comisă în stare de risc
întemeiat constiuie o cauză acare înlătură caracterul
penal al faptei

 1) existenţa unui scop social-util;

Scop social-util este un scop care nu
contravine normelor de morală și drept.

 2) întreprinderea unor acţiuni forţate;

 3) realizarea acţiunilor cu scopul de a

preântâmpina apariţia daunei.
Executarea ordinului sau dispoziției
superiorului (art.40/1 CP al RM)
Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea
penală, săvârşită de o persoană în vederea
executării unui ordin sau dispoziţii a superiorului, care
sunt obligatorii pentru aceasta, dacă ordinul sau
dispoziţia nu sunt vădit ilegale şi dacă persoana care
le-a executat nu a ştiut că ordinul sau dispoziţia sunt
ilegale. Răspunderii penale pentru fapta săvâşită este
supusă persoana care a emis ordinul sau dispoziţia
ilegală.
Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei vădit
ilegale exclude răspunderea penală, iar
persoana care a comis intenţionat
infracţiunea în vederea executării ordinului
sau dispoziţiei vădit ilegale a superiorului
răspunde penal în temeiurile generale.
Ordinul sau dispoziţia superiorului de a comite
o infracţiune de genocid sau împotriva
umanităţii absolut în toate cazurile sunt vădit
ilegale.
Alte cauze care înlătură caracterul penal al
faptei: aspecte de drept comparat
1.Executarea unei însărcinări speciale de prevenire sau descoperire a activităţii criminale a unui grup
criminal organizat sau organizaţie criminală ( Codul penal al Ucrainei).
2. Eroarea în circumstanţele care înlătură caracterul penal al faptei, aflarea printre coparticipanţii la
infracţiune în cadrul unei misiuni speciale ( Belarusi).
3. Fapta lipsită de importanţă, riscul profesional şi gospodăresc întemeiat (Uzbechistan)
4. Efectuarea măsurilor operative de investigare ( Cazahstan).
5. Cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare, reţinerea infractorului, starea de
extremă necesitate, riscul întemeiat) și cauze, care înlătură sau atenuează vinovăţia
(iresponsabilitatea de vârstă, iresponsabilitatea în virtutea unei boli psihice, responsabilitatea redusă,
eroarea, executarea ordinului sau dispoziţiei, alte fapte săvârşite fără vinovăţie ( Georgia)
6. Imitarea infracţiunii ( Estonia).
7. Executarea obligaţiei, realizarea legală a dreptului său, a obligaţiilor profesionale (Spania);
8. Efectuarea experimentului ( Polonia);
9. Consimţămîntul victimei ( Germania);
10. Eroarea de drept şi de fapt ( Polonia, Suedia);
11. Iresponsabilitatea (Polonia, Franța, Finlanda).
12. Cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei
obligaţii, consimţămîntul persoanei vătămate, iar cauze de neimputabilitate: constrîngerea fizică,
constrîngerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicaţia,
eroarea, cazul fortuit ( România).
13. Eroarea, autoapărarea, apărarea unei terţe persoane, apărarea averii, executarea ordinului, extrema
necesitate „generală”( SUA).