Ministerul Educației Culturii și Cercetării a Republicii Moldova

Universitatea De Studii Europene a Moldovei

Facultatea de Drept

Referat
la disciplina: Drept Penal

Tema: Pedeapsa penală

A elaborat: Boclincă Cornelia

Studentă anul II, gr. 202

A coordonat: Doga Anatol

Lector universitar, doctor în drept

Chișinău 2022
 CUPRINS
1. Noțiunea pedepsei penale
2. Scopurile pedepsei penale
3. Categoriile pedepsei penale
4. Amenda
5. Munca neremunerată în folosul comunității
6. Închisoarea
7. Detențiunea pe viață
8. Concluzii
9. Bibliografie
 1. Noțiunea pedepsei penale

Pedeapsa penala este o masura de constringere

statala, stabilita delegea penala, aplicata de judecata in
numele statului persoanelor care au comisinfractiuni,
pricinuinduli-se anumite lipsuri limitindu-li-se drepturile. 
 
Pedepsa penala este cea mai aspra masura a constringerii de stat pentru
infractiunea comisa. Ea are un sir de trasaturi specifice:
1. este o masura de constringere, stabilita de legea penala;
2. se aplica numai de judecata;
3. se aplica in numele statului;
4 .are caracter public;
5. se aplica numai persoanelor vinovate de comiterea unei infractiuni
concrete;
6.exprima o apreciere moral-politica negativa si o apreciere juridica a
faptelor infractorului si a persoanei care le-a comis;
7.pricinuieste condamnatului anumite lipsuri sau limiteaza drepturile lui;
8.este o consecinta juridica a fiecarei infractiuni comise;
9.creeaza vinovatului antecedente penale

2. Scopurile pedepsei penale

Pedeapsa are drept scop corectarea si reducerea condamnatilor in

spiritul atitudinii consistente fata de munca, respectarii stricte a legilor,
prevenirea savarsirii de noi infractiuni atat din partea condamnatului, cat si
din partea altor persoane.

Pedeapsa este principalul mijloc de realizare prin constringere a ordinii

de drept penal. Daca a fost incalcata ordinea legala (de drept) si este
exclusa o alta modalitate de a o restabili, ramine doar ca organele de drept
ale statului saintervina imediat si sa aplice pedepsa, dupa care va urma
executarea ei. Numai astfel poate avea loc reincadrarea in societate a
infractorilor, transformarea constiintei lor inapoiate. Incadrata intr-un
ansamblu de mijloace menite sa apere ordinea de drept, pedeapsa, in
calitate de o ultima masura, devine indispensabila de fiecare data, cind
ordinea de drept este grav incalcata. In acest caz, pedepsa trebuie sa
contribuie la asigurarea apararii sociale, lacurmara activitatii infractionala
si sa-i creeze infractorului asemenea imposibilitatica el sa nu mai comita
noi infractiuni.
Scopurile pedepsei penale sînt indicate la alineatul 2, articolul 61, Cod
Penal.

a) corectarea condamnatului

Pedeapsa penală se aplică nu pentru a cauza suferinţe fizice

condamnatului sau să-i înjosească demnitatea, ci pentru a-i schimba
concepţiile şi convingerile greşite care l-au influenţat în vederea comiterii
infracţiunii şi pentru a-i educa stima faţă de normele scrise şi nescrise ale
societăţii.

b) prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni de către condamnat.

Acest scop este atins prin corectarea şi reeducarea condamnatului, care,

după ce va executa pedeapsa, nu va urma din nou calea infracţională.
prevenirea generală a infracţiunilor, adică, prevenirea săvîrşirii
infracţiunilor din partea altor persoane decît cele condamnate. Acesta se
realizează prin ameninţarea cu pedeapsa. Astfel, simpla conştientizare de
către justiţiabil a faptului că pentru săvîrşirea oricărei infracţiuni se aplică
inevitabil o pedeapsă, contribuie la prevenirea săvîrşirii infracţiunilor de
către persoanele predispuse.

3. Categoriile pedepsei penale

Fata de persoanele care au comis infractiuni pot fi aplicate urmatoarele

pedepse:

1.principale: privetiuni de libertate; munca corectionala fara privatiuni

de libertate; privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a
exercita o anumita activitate; amenda; destituirea din functie; mustrarea
publica.

2.conplementara: confiscarea averii; retragerea gradului militar sau

special; decaderea din drepturile parintesti.

Privatiunea de libertate se stabileste pe un termen de la trei luni pina

la 15 ani, iar pentru infractiuni deosebit de grave – maximum 25 ani. In
cazul unor infractiuni prevazute de legea penala se poate aplica pedeapsa cu
detentie pe viata.

Munca corectionala fara privatiune de libertate se stabileste pe un

termen de la 2 luni pina 2 ani si se executa fie la locul de munca al
condamnatului, fie in alte institutii din raionul in care el domiciliaza. Din
cistigul lui se retine in folosul statului partea stabilita prin sentinta
instantei de judecata in limitele de la 5-20%.

Privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a

exercita o anumita activitate poate fi determinata de instanta de
judecata ca pedeapsa principala sau conplementara pe un termen de la un
an pina la cinci ani.

Amenda este o sanctiune pecuniara si poate avea o marime de la 25 pina

la 100 salarii minime.

Destituirea din functie se aplica de instanta de judecata in cazul in

care se consideraimposibila-l lasa pe condamnat in functia pe care o ocupa.

Mustarea publica consta in pronuntarea in public de catre instanta de

judecata a mustrarii aplicate vinovatului, aducindaceasta , in cazurile
necesare , la cunostinta obstimii prin intermediul mijloacelor de informare
in masa sau prin alte mijloace.

Confiscarea averii presupune trecerea fortata si gratuita in

proprietatea statutului a bunurilor condamnatului destinate pentru sau
utilizate la comiterea inrfactiunii, dobindite in urma savirsirii acestora,
precum si a veniturilor obtinute prin folosirea bunurilor si valorilor
capatate pe cale criminala.

In caz de condamnare pentru pentru infractiune grava, persoana care are

grad militar sau un titlu special poate fi privata de ele prin sentinta
judecatoreasca.

Decaderea din drepturile parintesti se poate aplica ca pedeapsa

complementara in cazurile in care instanta de judecata constata ca
parintele abuzeaza de acestea sau se sustrage de la indeplinirea
indatoririlor parintesti si drept rezultat copiii incep sa consume alcool, sa
duca o viata desfrineta sau savirsesc alte fapte prejudiciabile. Drepturile
parintesti pot fi restabilite de instanta de judecata la propunerea organelor
de tutela si curatela ori Comisiei pentru minori.

Fata de minori pot fi aplicate urmatoarele categorii de pedepse pentru

infractiuni: mustrarea publica, amnenda, munca corectionala fara
privatiune de libertate, trimiterea la un preventoriu de educatie prin
munca, privatiune de libertate. Totodata, amenda poate fi aplicata numai
fata de acei minori care au cistig propriu, de sine statator.
 Cea mai aspra pedeapsa pentru infractorii minori este privatiunea de
libertate pe un termen de pina la cincisprezece ani. Minorii isi ispasesc
pedeapsa in colonii de educatie prin munca pentru minori cu regim comun
si riguros(inasprit). Scopul oricarei pedepse nu este de a se rafui cu
infractorul, ci de a-l corecta, de a-l ajuta sa devina util societatii.

Pedepsa are drept scop prevenirea savirsirii de noi infactiuni atit din
partea condamnatului, cit si din partea altor persoane,

Constringerea este esenta (caracterul specific, natura) pedepsei, preventia

speciala si generala – scopurile de baza ale ei, iar corectarea si reeducarea –
metodele, caile de realizare a scopurilor pedepsei. Trebuie mentionat ca
educarea unui cetatean constient al societatii nu este o functie proprie
dreptului penal si cu atit mai mult a pedepsei. Educarea apare ca mijloc de
prevenire a infactiunii.

Intrucit pedepsa constituie mijlocul prin care sint sanctionate incalcarile

legii penale, scopul ei trebuie sa coincida cu scopul acestei legi, si anume,
apararea valorilor sociale impotriva infractiunilor.

Prin aplicarea pedepsei se urmareste prevenirea savirsirii de noi

infractiuni, in primul rind, de catre cel condamnat (preventia speciala), iar,
pe de alta parte, de catre alte persoane (preventia generala).

Preventia speciala constituie, fara indoiala, scopul direct al pedepsei.

Acest lucru incepe sa se realizeze chiar in momentul in care instanta
stabileste pedepsa pentru infractor, facindu-l, inainte de toate, sa inteleaga
ca legea penala este o realitate si cine savirseste fapte penale este, in mod
inevitabil, pedepsit. Condamnatul este apoi reeducat in timpul executarii
pedepsei ce i s-a aplicat. De cele mai multe ori insusi faptul ca cei
condamnati au simtit afectele pedepsei si au suportat privetiunile legate de
aceasta, constituie suficiente motive ca acestia sa aiba ulterior o conduita
corecta sis a nu mai savirseasca infractiuni.

Preventia generala se realizeaza in raport cu alte persoane decit cele

care au savirsit infractiuni. Exista si oameni care se abtin de a savirsi
infractiuni nu din cauza ca simt repulsie fata de astfel de fapte, ci din teama
de a fi pedepsiti, de frica de pedeapsa. Trebuie insa subliniat ca
amenintarea cu pedepsa prevazuta de lege nu ar fi eficienta, daca ea ,
pedeapsa, n-ar fi aplicata in mod efectiv fata de acele persoane care
savirsesc infractiuni.
 4. Amenda

Potrivit articolului 64, Cod Penal,amenda este o sancţiune pecuniară

(bănească), ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi limitele
prevăzute de lege. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale (1 u. c. –
20 lei). Amenda este cea mai blîndă sancţiune penală, ea fiind aplicată
atît ca pedeapsă principală cît şi ca pedeapsă comeplementară. Pentru
persoanele fizice, mărimea amenzii se stabileşte în limitele cuprinse între
150 şi 1000 u. c., avîndu-se în vedere caracterul şi gravitatea infracţiunii,
situaţia materială a condamnatului. În cazul infracţiunilor săvîrşite din
interese material, limita maximă a amenzii se ridică pînă la 5000 unităţi
convenţionale. În cazul în care condamnatul se sustrage cu rea voinţă de la
achitarea amenzii, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată a
amenzii cu închisoarea, calculîndu-se o lună de închisoare pentru 50 de
unităţi convenţionale. În cazul în care condamnatul nu este în stare să
plătească amenda, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată a
amenzii, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se 60
de ore de muncă pentru 50 unităţi convenţionale.

Privarea de dreptul de a ocupa anumte funcţii sau de a exercita o anumită

activitate.
Potrivit articolului 65 Cod Penal, această pedeapsă presupune interzicerea
dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura
aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii. Prin
aplicarea acestei pedepse se urmăreşte prevenirea săvîrşirii de către cel
condamnat a unei infracţiuni similare. Această pedeapsă poate fi stabilită
de instanţă pe un termen de la 1 la 5 ani.

Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare

(clasificare) şi a distincţiilor de stat
Această pedepasă se aplică în baza art. 66, Cod Penal, în cazul condamnării
pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă,
avîndu-se în vedere circumstanţele săvîrşirii faptei.

5. Munca neremunerată în folosul comunității

Constă, potrivit art. 67, alin. 1, Cod Penal, în antrenarea condamnatului,

în afara serviciului de bază sau studii, la muncă nedeterminată, de către
autorităţile administraţiei publice locale. Potrivit alin. 11 al acestui articol,
în cazul militarilor în termen şi a celor cu termen redus, această pedeapsă
presupune antrenarea condamnatului în timpul liber de şedinţe la muncă
determinată de comandantul unităţii militare. Munca neremunerată în
folosul comunităţii se stabileşte de la 60 pînă la 240 ore, executîndu-se a
cîte 2 şi cel mult 4 ore pe zi. În orice caz, intervalul de timp înăuntrul căruia
trebuie exercitată în întregime pedeapsa, nu trebuie să depăşească 18 luni.

Această pedeapsă însă nu se poate aplica următoarelor categorii de

persoane:

Invalizilor de gradul I şi II;

Militarilor prin contract;
Femeilor gravide;
Femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani;
Minorilor sub 16 ani;
Persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.
În cazul în care cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la
executarea pedepsei, atunci munca neremunerată în folosul comunităţii se
înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se 1 zi de închisoare pentru 2 ore de
muncă.

6. Închisoarea

Potrivit art. 70, alin. 1, aceasta presupune privarea de libertate a

condamnatului prin izolare impusă a acestuia de mediul normal de viaţă şi
pedeapsa lui în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen,
într-un penitenciar. Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20
ani. Totuşi, la stabilirea pedepsei definitive, în caz de concurs de
infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 ani pentru majori, şi
12,6 ani pentru minori.

Potrivit art. 72 Cod Penal, pedeapsa cu închisoarea se execută în

următoarele categorii de penitenciare:

1.Penitenciar de tip deschis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracţiunile uşoare, mai puţin grave şi
grave, săvîrşite din imprudenţă.
2.Penitenciar de tip semi-închis. Aici execută pedeapsa persoanele
condamnate pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu
intenţie.

3.Penitenciar de tip închis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele

condamnate pentru infracţiunile deosebit şi excepţional de grave, precum şi
persoanele revidiviste.

7. Detențiunea pe viață
Conform art. 71 CP - Detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a
condamnatului pentru tot restul vieţii. Detenţiunea pe viaţă se stabileşte numai
pentru infracţiunile excepţional de grave. Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată
femeilor şi minorilor.

8. Concluzii

In concluzie pedeapsa, prin esența sa, reprezintă consecința săvârşirii de

infracţiuni, constituind o ripostă a societăţii la faptele celui care a încălcat
legea. Definirea pedepsei penale se impune şi pentru a identifica sistemul
pedepselor penale, care, de altfel (fără a defini însăşi componenta sa de
bază), nu poate fi sesizata.

9. Bibliografie

https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=121991&lang=ro
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-penal/pedeapsa-penala/
https://ru.scribd.com/doc/150209588/Pedeapsa-Penala-Si-Tipurile-Ei-MD