Ministerul Educației Culturii și Cercetării a Republicii Moldova

Universitatea De Studii Europene a Moldovei

Facultatea de Drept

Referat
la disciplina: Drept Fiscal

Tema: „ Regimul juridic privind evaziunea fiscală.

Considerații teoretice și abordări practice privind prevenirea și

combaterea evaziunii fiscale în Republica Moldova.”

A elaborat: Boclincă Cornelia

Studentă anul II, gr. 202

A coordonat: Catan Carolina

Lector universitar, doctor în drept

Chișinău 2022

1
 1. NOȚIUNEA ȘI CARACTERIZAREA EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale deosebit de importante cu care se
confruntă statele lumii. Având în vedere că aceasta a luat amploare statele încearcă să găsească soluţii
pentru a limita cât mai mult consecinţele nedorite ale acestui fenomen.

“ Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind
indivizii în averea lor și atinge în cel mai sensibil interes interesul bănesc ”.

Efectele negative indiscutabile pe care le generează fenomenul evaziunii fiscale se resimt direct
asupra nivelului încasărilor veniturilor fiscale determinând importante distorsiuni în mecanismul
funcţionării pieţei.

Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte şi
rău asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a
cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune.

Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile aceasta tinde să evadeze. Este
un reflex economic care face să dispară capitalurile pe care fiscul, vrea să le impună prea mult “Un
impozit excesiv pune pe fugă materia impozabilă ”. Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil
să declare veniturile ce le are, ci el se va înconjura de precauţiuni mai minuţioase pentru a se sustrage de
la obligaţiile faţă de stat.

2. CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Printre acestea se numără:

• Sistemul legislativ fiscal care, pe lângă faptul că este incomplet, prezintă numeroase goluri, imprecizii
şi chiar ambiguităţi, ceea ce face ca eventualul contribuabil evazionist să aibă un spaţiu larg de manevră
în încercarea sa de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale legale;

• Psihologia contribuabilului şi insuficienţa educaţiei fiscale şi civice a acestuia;

• Eludarea fiscală, aceasta fiind diferită de la o categorie socială la alta, în funcţie de natura şi
provenienţa veniturilor ori averii supuse impunerii, de modul concret de stabilire a materiei impozabile,
de modul de organizare a controlului fiscal şi alţi factori specifici. Dintre toate categoriile sociale,
salariaţii sunt aceia care dispun de cele mai reduse posibilităţi de eludare a fiscului, deoarece impunerea
acestora se face pe baza unui terţ – a întreprinzătorului. În acelaşi timp, industriaşii, comercianţii, liber
profesionişti beneficiază din plin de posibilităţi de eschivare de la impozit, pe care le oferă impunerea pe
bază de declaraţie;

• Desfăşurarea de activităţi nelegale (sub aspectul obţinerii autorizaţiei de funcţionare sau a respectării
obiectului de activitate declarat);

• Refuzul sau tergiversarea obligaţiilor fiscale corect determinate;

• Conducerea incorectă sau incompletă a evidenţelor privind determinarea cheltuielilor, veniturilor şi a

obligaţiilor fiscale.

Combaterea evaziunii fiscale este concepută şi urmarită după cum rezultă din întregul cuprins al legii
de specialitate - prin acţiuni atât preventive, cât şi de sancţionare.

2
 3. MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscală este un fenomen complex şi necesită multă muncă pentru a putea fi combătut.
Populaţia trebuie educată şi informată în legătură cu obligaţiile lor (declaraţiile de venit), dar şi în legătură
cu pedepsele şi sancţiunile celor ce încalcă legea.

Măsuri de limitare a evaziunii fiscale:

-sistematizarea cadrului legislativ din economie

-eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscală
-legislaţia fiscală trebuie să determine un comportament economic normal
-implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare analizei şi combaterii evaziunii
- reducerea corupţiei în administraţia fiscală şi justiţie
- stabilirea unei agende comune de control pentru evitarea supracontroalelor
- implicarea statului în recuperarea banilor de la rău platnici
- stabilirea unor reguli de ajutorare a firmelor controlate (la prima analiză se constată neregulile, se
fixează termene de rezolvare şi abia pe urmă se trece la măsuri de penalizare)
- plata TVA-ului la încasarea facturilor
- rolul controlului fiscal ar trebui să fie acela de a preveni eventualele neregului şi de a ajuta societăţile să
evite falimentul
-micşorarea poverii fiscale prin eliminarea taxelor aberante şi comprimarea celor necesare.

Masurile de prevenire si combatere a evaziunii fiscale impun:

- adaptarea legislatiei la cerintele unui sistem fiscal modern;

- controlarea cu prioritate a marilor contribuabili, prin cresterea calitatii controlului;
- formarea profesionala temeinica a inspectorilor fiscali într-un cadru organizatoric propriu;
- dezvoltarea serviciilor de informare si asistenta fiscala pentru educarea contribuabililor din punct de
vedere fiscal;
- directionarea controalelor spre contribuabilii din a caror evidente rezulta ca volumul vânzarilor este
mai mic decât volumul cumpararilor, situatie care nu poate fi acceptata pe termen lung.

Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încît să se realizeze reducerea drastică a
evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de producere a evaziunii dintr-un sector de
activitate în altul sau de la un regim de impozitare la altul.

În consecinţă , se impune a fi luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea controlului fiscal
şi,implicit ,la reducerea drastică a evaziunii fiscale,precum :

 asigurarea unor forţe adecvate penru control,intensificarea controalelor fizice, regîndirea

priorotăţilor de control.în acest sens ,o atenţie deosebită ar trebui acordată pregătirii şi
perfecţionării profesionale a inspectoratelor de control fiscal,precum şi aşezării pe baze moderne
a activităţii de selectare a contribuabililor.
 îmbunătăţirea eficienţei controalelor prin aplicarea experienţei dobîndite în decursul desfăşurării
acţiunilor de control.O metodă care ar putea fi utilizată este sintetizarea cunoştinţelor ,a
problemelor şi a soluţiilor adoptate în cursul acţiunilor de control şi elaborarea unor manuale de
control fiscale destinate inspectorilor.

3
 alocarea unor noi resurse,financiare şi umane,destinate controlului,precum şi orientarea celor
existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii
fiscale .Asigurarea unui buget propriu de venituri şi cheltuieli pentru administraţia fiscal. poate
creea premisele creşterii calităţii şi randamentului controlului fiscal.De asemenea, extinderea
utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a resurselor şi orientarea
inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală.
 introducerea unui sistem computerizat de control .Informatizarea întregului proces de
administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete ,corecte şi permanent
actualizate,care să cuprindă toţi contribuabilii şi toate obligaţiile fiscale ale acestora .Existenţa
unor astfel de baze de date ar asigura condiţiile pentru realizarea unui control masiv ,pe
documente,pentru toţi contribuabilii şi pentru selectarea ,în vederea desfăşurării controlului pe
teren,numai a contribuabililor care prezintă un risc ridicat.
 perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control .Întărirea colaborării cu
organele de control fiscal din cadrul altor administraţii fiscale naţionale constituie o modalitate de
perfecţionare a tehnicilor de control fiscal.
 identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale către bugetul
statului.Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot furniza informaţii consistente
referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor fiscale.Apoi,aceste informaţii pot fi grupate în
funcţie de impozitele la care se referă sau în funcţie de domeniul de activitate în care au fost
întîlnite şi pot constitui capitole din ghiduri de control puse la dispoziţia inspectorilor:
 identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în vigoare. Pe baza
constatărilor efectuate de organele de control,precum şi pe baza informaţiilor deţinute de celelalte
funcţii ale administrării pot fi administrate deficienţele apărute ca urmare a aplicării legislaţiei şi
pot fi formulate propuneri de îmbunătăţire a acesteia.
 elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la conturile bancare prin
intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările ilegale.Crearea cadrului legal care să
permită administraţiei fiscale să obţină informaţii privind conturile bancare ale contribuabililor şi
tranzacţiile efectuate de aceştia prin bănci ,constituie un instrument foarte valoros pentru organele
de control fiscal,pentru obţinerea tuturor informaţiilor necesare în vederea stabilirii corecte a
obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru reducerea evaziunii fiscale.
 identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi crearea unui sistem de
prevenire a fraudei.Colaborarea între toate instituţiile statului,implicate în lupta împotriva crimei
organizate ,fraudei şi evaziunii fiscale ar putea să asigure crearea unei baze de date care să
conţină toate modalităţile prin care se realizează frauda fiscală,iar pe baza acestor informaţii s-ar
putea elabora acte normative şi procedure aplicabile pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale.
 utilizarea acordurilor cu terţe ţări pentru a obţine informaţii care să ajute la combaterea
contrabandei şi a falsei declarări a importurilor.
4
 4. CONCLUZII
Din cele mai vechi timpuri, contribuabili au căutat să reducă obligaţiile fiscale recurgând la cele mai
diverse şi ingenioase metode. Natura omenească are tendinţa să pună interesul particular înaintea
interesului general şi să considere impozitul ca o povară şi nu ca o legitimă contribuţie la cheltuielile
publice necesare pentru bunul mers al societăţii.
A înşela fiscul se consideră o probă de abilitate, nu de necesitate, a plăti ceia ce pretinde fiscul este o
dovadă de naivitate, nu de integritate. Aceasta reprezintă în natura omenească un spirit de a se sustrage de
la obligaţiile faţă de fisc, fiind puternic manifestat pretutindeni.
Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le are , ci îl vor
determina să ia o serie de măsuri şi precauţii pentru a se sustrage de la obligaţiile faţă de stat.
În concluzie statul va trebui să adopte cât mai urgent un mod operativ şi eficient de derulare a
controlului fiscal, având drept consecinţă ţinerea sub control a fenomenelor economice ilegale ce se
manifestă în economie.
Pentru conbaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună nişte sancţiuni drastice, ci ar trebui
realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil şi poate în primul rând o educaţie fiscală a
cetăţenilor.
Legile fiscale trebuie să fie simple, clare, precise şi relativ stabile, să se facă o deosebire între cazurile
când legile sunt încălcate cu intenţie de fraudă sau când sunt încălcate din culpă, din
neglijenţă, sau din cauze independente de voinţa contribuabilului.
micşorarea poverii fiscale prin eliminarea taxelor aberante şi comprimarea celor necesare

Consider că, indiferent de modul cum este definit acest fenomen, evaziunea fiscală reprezintă, în cele
din urmă, neîndeplinirea, cu rea credinţă, de către contribuabil, a obligaţiilor fiscale. În ceea ce priveşte
infracţiunile de evaziune fiscală, acestea includ faptele încriminate ca atare în legea penală.

Aşadar, evaziunea fiscală este un fenomen antisocial, care trebuie combătut cu toată energia, deoarece
lipseşte societatea de importante surse de venituri necesare pentru finanţarea unor activităţi sociale,
economice ş.a.

5. BIBLIOGRAFIE
1. MREJEU T., SAFTA D. – Evaziunea fiscala, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,2000
2. N.Hoanta – „Evaziunea fiscala”, Editura Tribuna Economica , Bucuresti, 1997
3. D.Moraru, M.Nedelescu, C.Voinea – „Finante publice”, Editura Economica, Bucuresti, 2005
4. Eugen Crișan, Remus Vasile Nemeș, Nicoleta Nolden. Ghid de bune practici în domeniul combaterii
infracțiunilor de evaziune fiscală. București:Patru Ace, 2015