Evaziunea fiscală – trenduri și determinanți

Simona Gabriela MAȘCA

Carla PITEA

Rezumat

Această lucrare abordează tematica economiei subterane, mai precis a evaziunii fiscale, a
trendurilor acesteia și a determinanților care pot infleunța acest fenomen. Pe parcursul
primului capitol vom aborda conceptul de evaziune fiscală, formele ei de manifestare și
cauzele și efectele acesteia. În continuare, vom delimita evaziunea fiscală de frauda fiscală iar
mai apoi vom începe discuția legată de posibilitățile și dificultățile de cuantificare. În cadrul
studiului de caz, vom dezbate legătura între presiunea fiscală și fenomenul de evaziune
fiscală atât în România, cât și în celelalte state care alcătuiesc eșantionul propus, având în
comun apartenența în UE. Vor fi elaborate analize temporale, urmărind trenduri ascendente
sau descendente în perioada de timp selectată, cu ajutorul tabelelor și graficelor dezvoltate, în
final ajungând la confirmarea parțială a ipotezelor propuse. Alegem să folosim sintagma
“confirmare parțială”, deoarece reușim să demonstrăm că odată cu creșterea presiunii fiscale,
crește și nivelul evaziunii fiscale, însă omogenitatea statelor selectate rămâne un subiect de
discuție care poate fi supus la dezbatere.

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 1. Introducere

În această lucrare ne-am propus să prezentăm trendurile și măsurile evaziunii fiscale.

Importanța determinării ascensiunii sau descreșterii evaziunii fiscale este evidentă atât pentru
statele care se confruntă cu acest fenomen, cât și pentru persoanele de rând, la care ne vom
referi ca și contribuabili. Economia subterană, un alt termen pe care îl vom folosi pentru
evaziunea fiscală, este dăunătoare statului, afectând încasările fiscale, produsul intern brut,
astfel împiedicând creșterea economică. Din punctul de vedere al contribuabilului cinstit,
putem considera că viața de zi cu zi este îngreunată trăind într-un stat care întâmpină această
problemă, influențând valoarea monedei naționale și puterea de cumpărare a acestei, apariția
inechităților în plan economico-social, în final afectând toată economia națională. Ca rezultat,
contribuabilul poate recurge la metode de sustragere de la plata taxelor și impozitelor, având
la bază speranța diminuării presiunii fiscale, însă contribuind la înrăutățirea situației,
formându-se astfel un ciclu vicios. Motivația alegerii acestei teme, pornește din dorința de
documentare în legătură cu acest subiect, fiind unul extrem de important așa cum am
menționat deja, începând de la nivel mondial, până la nivelul fiecărui contribuabil individual.
Ca metodologie de lucru am insistat pe ipoteza frecvent abordată, aceea că odată cu
creșterea presiunii fiscale, crește și nivelul evaziunii fiscale. Am ales să dezvoltăm o analiză
la nivelul fiecărei țări dintr-un eșantion stabilit, mai exact 10 state din UE, observând date
culese din surse sigure pentru a atesta sau contesta ipoteza de la care pornim și totodată o
analiză comparativă pentru țările analizate. O altă ipoteză pe care o vom testa constă în
omogenitatea statelor la nivelul presiunii fiscale și evaziunii fiscale.
Lucrarea este organizată după cum urmează: Capitolul 1 prezintă noțiunile
introductive ale evaziunii fiscale, și cuprinde 5 subcapitole care abordează pe rând conceptul,
formele de manifestare, cauzele și efectele, delimitarea evaziunii fiscale de frauda fiscală și
posibilități sau dificultăți de cuantificare. Capitolul 2 este desemnat studiului de caz care
analizează mărimea economiei subterane, mărimea presiunii fiscale și interpretează legătura
dintre cele două în cazul fiecărui stat din eșantionul propus. Lucrarea se încheie cu concluzii
și direcții viitoare de studiu. Materialele suport sunt reunite în cadrul bibliografiei.

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

2. Noțiuni introductive privind evaziunea fiscală

2.1 Concept
Evaziunea fiscală este o problemă economico-socială foarte importantă cu care majoritatea
țărilor sunt puse față în față, într-o oarecare măsură. Pe parcursul acestei lucrări ne vom referi
la evaziunea fiscală și cu ajutorul termenul de economie subterană. Există mai multe
denumiri pentru economia subterană în literatura de specialitate, printre care se regăsesc,
economie gri, economie ascunsă, contraeconomie, economie paralelă, economie duală,
economie ilegală, economie din umbră, etc. (Brașoveanu, 2010). Putem întâmpina numeroase
definiții pentru economia subterană, dar nu putem găsi una acceptată general. Însă, poate fi
considerat, pe de-o parte, că definițiile pot varia în funcție de rezultatul diferitelor
metodologii utilizate pentru evaluarea mărimii acesteia, dar, pe de altă parte, există păreri
contradictorii referitoare la definirea activităților evazioniste în sine (Schneider și Enste,
2000). O definiție concisă (Choi și Thum, 2005), ne prezintă economia subterană ca fiind
alcătuită din orice activitate economică care nu se regăsește în înregistrările statistice
guvernamentale. Așadar, economia subterană este constituită de toate activitățile economice
care ar fi putut contribui la produsul intern brut calculat. În România, aceasta este construită
prin evaziune fiscală, ocupare ilegală a forței de muncă, relații cu crima organizată și
implicare în aproape toate domeniile infracționalității economice (Ghițescu și Banciu, 2001).
Așadar, economia subterană acoperă și economia infracțională, mai specific furnizarea de
bunuri și servicii ilegale, însă în această lucrare ne vom focusa pe economia nedeclarată.
Scopul este limitarea acestui fenomen, în detrimentul eradicării lui, datorită proporțiilor
în care evaziunea fiscală se mainfestă. Apariția acestui fenomen are la bază existența
numărului mare de obligații fiscale, la fel și amploarea acestora, motiv pentru care s-au iscat
diferite tendințe de sustragere de la impunere. Conceptul de evaziune fiscală a dat naștere
diferitor controverse de-a lungul timpului, în lipsa stabilirii unor limite exacte și metode clare
de cuantificare. Termenii pe care îi vom aborda în dezvoltarea acestui subiect sunt numeroși,
însă vom încerca o demarcare a dimensiunilor acestora, astfel încât vom avea: evaziune
fiscală, fraudă fiscală și criminalitate economică. Evaziunea constă în folosirea mijloacelor
legale, a neajunsurilor legislației pentru sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel încât,
contribuabilul vrea să beneficieze doar de avantajele oferite de reglementările fiscale în
vigoare. Trecând cu vederea acest fenomen și lipsa controalelor eficiente din acest domeniu
poate duce la creșterea manifestării, ajungându-se chiar la fraudă fiscală sau la crimă

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

economică. Indiferent de proporțiile sale, evaziunea fiscală este o manifestare dăunătoare, cu
multiple implicații negative, cum ar fi:
- Efecte asupra modificării sau apariției deficitului bugetar, nerealizând prevederile la
partea de venituri fiscal;
- Lezarea stabilității economiei naționale;
- Apariția inechităților în plan economico-social;
- Afectarea valorii monedei naționale și puterea de cumpărare a acesteia.

2.2 Forme de manifestare

Evaziunea fiscală se definește ca totalitatea mijloacelor, licite sau ilicite, prin care
contribuabilii sustrag, total sau parțial, materia lor impozabilă de la plata obligațiilor care fac
parte din legislația fiscală în vigoare. Astfel putem delimita două categorii:
a. Evaziunea fiscală „legală” reprezintă acţiunea celor interesați de a “ocoli” legea,
folosind o asociere imprevizibilă a legilor trecută cu vederea de legiuitor. Poate fi numită și
„evaziune fiscală la adăpostul legii”. În viața de zi cu zi, situaţiile de acest fel de evaziune
fiscală bazate pe interpretarea legii sunt foarte variate şi numeroase, având în vedere că
inventivitatea și creativitatea contribuabililor poate fi considerată direct proporțională cu
sporirea sarcinilor fiscale.
b. Evaziunea fiscală frauduloasă reprezintă acțiunea prin care contribuabilul nu
respectă prevederile legale cu obiectivul de a nu plăti impozitul datorat. În practică, există
situaţii când este destul de complicat de stabilit o linie concretă între evaziunea fiscală „licită”
şi cea ilicită, între ele existând o legătură continuă. Astfel, considerăm că putem identifica trei
zone în care pot fi încadraţi contribuabilii:
• zona albă - pentru cei care se încadrează în limitele legale;
• zona neagră - pentru cei care nu se încadrează în aceste limite, cei care nu sunt
corecți, mai concret spus;
• zona gri - în care se găsesc acei contribuabili care ocolesc legea fiscală, reuşind să
se sustragă parţial de la plata taxelor și impozitelor datorate. (Spineanu, 2013)
Prin urmare, evaziunea fiscală legală ar trebui să intre, pe de-o parte, în domeniul de
preocupări al factorilor de decizie politică şi, pe de altă parte, în cel al instanțelor
administrative. În schimb, frauda fiscală ar trebui să îngrijoreze, în primul rând, guvernul,
care răspunde, potrivit legii, de înfăptuirea politicii fiscale a statului. Aceasta poate fi
compromisă în situaţia în care evaziunea fiscală este scăpată de sub control. (Patroi D.,2006)

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Modul de colectare şi deducere a mecanismului TVA a permis dezvoltarea și creșterea
fenomenului de evaziune fiscală, fapt dovedit şi de gradul redus de colectare de 58% pentru
perioada 2000 – 2011, România poziţionânduse pe ultimul loc în Uniunea Europeană (media
europeană fiind de 83%). Proporțiile evaziunii fiscale din România au avut efecte
considerabile asupra veniturilor fiscale prezentate de stat. În acest fel, în anul 2012 s-a
înregistrat un procent în PIB a veniturilor fiscale de aproximativ 28%, cu mult mai redus
decât în alte state europene.
Amploarea fenomenului de evaziune fiscală a provocat nivelului de creștere
economică, cu ajutorul acţiunii conjugate a mai multor factori, următoarele: defectele și
lipsurile legislaţiei fiscale, ce au permis ocolirea legii, adică sustragerea de la impunere în
limitele legale; gradul ridicat de fiscalitate şi numărul mare de sarcini fiscale; tendința
accentuată de sustragere de la impunere pe motivul unui grad mic de conştiinţă și
responsabilitate civică şi al nivelului scăzut de venituri realizate; corupţia; majorarea
obligaţiilor fiscale în perioadele de criză economică.(Balaban, 2006)

2.3 Cauze și efecte ale evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală este influențată de o multitudine de factori, printre cei mai relevanți fiind
ponderea excesivă a sarcinilor fiscale, sau presiunea fiscală. Comparâd situația noastră cu
restul țărilor, eficienţa unui sistem fiscal nu se rezumă doar la importanţa venitului fiscal, cât
și la gradul de consimţire la plata impozitelor; în acest sens, existenţa unui grad ridicat al
presiunii fiscale poate duce la o tendinţă scăzută de conformare la achitarea sarcinilor fiscale;
Schneider, care se referă la economia subterană cu ajutorul termenului economie din umbră,
consideră principalii factori determinanți ai economiei subterane ca fiind următorii:
- serviciile sectorului public;
- presiunea fiscalității și a contribuțiilor de asigurări sociale;
- presiunea reglementărilor impuse de stat.
Încasările fiscale, produsul intern brut și implicit creșterea economică sunt cele mai
influențate aspecte de economia subterană. Bineînțeles, cu cât acest fenomen ia mai mare
amploare, cu atât această influență negativă devine mai agravată, ceea ce ne determină să
identificăm cauzele economiei subterane (Manole, 2012). Presiunea fiscală se poate defini
prin limita de suportabilitate din partea contribuabililor. Aceste limite sunt influențate de
atitudinea și manifestarea contribuabilior, care se pot împotrivi creșterii impozitelor și taxelor
obligatorii, astfel dând naștere fenomenului de evaziune fiscală, fraudă, sistarea activitățiilor
economice sau chiar revoltelor. Când presiunea fiscală se încadrează în limitele

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

contribuabililor, plata taxelor se realizează de bună voie de către contribuabilul onest, însă, în
momentul în care aceste limite sunt încălcate se produce fenomenul de evaziune fiscală, fapt
ce dăunează grav dorinței statului de a colecta aceste venituri. Acțiunile contribuabilului, deși
necinstite, au la bază speranța diminuării presiunii fiscale (Dobrotă și Chirculescu, 2010).
Alți factori care trebuie menționați sunt lipsa de educaţie a financiară a contribuabililor, pe de
o parte, şi excesul de zel al organelor fiscale, cu tendințe la exagerări, în unele cazuri, pe de
altă parte; absența unui control eficient realizat de un personal foarte bine pregătit în acest
domeniu; existenţa unei legislaţii imperfecte, care permite sustragerea de la plata unor
impozite.
Evaziunea fiscală este dăunătoare atât pentru stat, cât şi pentru contribuabili. Statul
este afectat, lipsindu-i o parte din veniturile pe care ar trebui să le încaseze pentru a-şi
îndeplini însușiriile asumate. Aspectele negative pentru contribuabili se materializează prin
faptul că totalul impozitelor se distribuie pe o scară de venituri mai redusă. Fie descoperite
sau nu, evaziunea şi frauda fiscală, indiferent de proporțiile atinse, au un impact negativ
asupra economiei şi societăţii, în mod normal, instanțele fiind de natură politică, financiară,
economică şi socială. Efectul financiar se raportează la faptul că este influențat echilibrul
bugetar prin crearea de deficite bugetare şi de costuri suplimentare aferente împrumuturilor
publice. Sub aspect economic, evaziunea fiscală „legală” sau frauduloasă modifică fenomenul
concurenţial, cu consecinţe negative asupra alcătuirii preţurilor. Evaziunea şi frauda fiscală
schimbă redistribuirea veniturilor, din punct de vedere social, creând şi intensificând
imparitățile dintre contribuabili, prin eludarea capacităţii contributive a unora şi agravarea
situaţiei financiare a altora. Exteriorizarea acestor efecte negative, precum şi dimensiunea
fenomenului conduc la iniţierea, de către instituțiile publice, a unor măsuri de contracarare
care trebuie să se manifeste în urmăloarele domenii: legislativ; administrativ; educaţional. În
privința domeniului legislativ, scopul este dezvoltarea unei legislaţii fiscale cuprinzătoare,
clare, concise, stabile şi coerente. (Spineanu, 2013).
Din punct de vedere administrative, mijloacele au în vedere crearea și dezvoltarea
unui sistem informational complex și operativ, asigurarea structurilor și instrumentelor
administrative corespunzătoare contracarării eficiente a evaziunii fiscale, precum și formarea
specialiștilor din domeniu cu o moralitate și un profesionalism impuse de formele și
amploarea evaziunii fiscale. Privind optimist, măsurile urmăresc asigurarea condițiilor
necesare educației populației, orientate spre respectarea legislației fiscale, și chiar motivând
contribuabilii prin stimulente în acest sens. Pedepsele fiscale sunt de natură financiară şi se
aplică în cazul contravenţiilor care prezintă un grad scăzut de gravitate (penalităţi, amenzi,

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

confiscări, suspendarea activităţii). Sancţiunile penale sunt stabilite de către instanţele
jurisdicţionale în cazurile de infracţiuni cu grad ridicat de gravitate.
O modalitate de a aborda eficiența politicii fiscale este curba lui Laffer. În anii 1980,
economistul Laffer se folosește de o curbă ce va pune în relație rata fiscalității (presiunea
fiscală) și volumul veniturilor fiscale. Ideea de bază de la care a pornit Laffer a fost aceea
conform căreia modificările ratei de fiscalitate pot avea doua efecte asupra veniturilor fiscale:
efectul aritmetic și efectul economic. Efectul aritmetic se referă la faptul că atunci când rata
fiscalității scade și veniturile fiscale (exprimate pe unitate de venit impozabil) vor scădea. În
caz contrar, când rata fiscalității crește, efectul aritmetic va face ca veniturile fiscale colectate
pe unitate de venit impozabil să crească. Efectul economic, însă, conduce la un impact pozitiv
al scăderii ratei de fiscalitate asupra muncii și productiei și, deci și asupra bazei de
impozitare. În schimb creșterea ratei fiscalității va avea un efect economic invers, de
penalizare a participării la activitățile impozabile. Astfel, celor două tipuri de efecte,
consecințele modificării ratei de fiscalitate asupra veniturilor fiscal nu mai sunt atât de
evidente (Trandafir&Brezeanu, 2011). Vom ilustra curba lui Laffer mai jos, unde abrevierea
VF reprezintă veniturile fiscale.

Figură 1. Curba Laffer

VF
Pc max. de creştere

Zonă optimă Zona de scădere a VF

0% 100%
Sursa: Arthur B. Laffer (2004), „The Laffer Curve: Past, Present, and Future”, The Heritage
Foundation

2.4 Delimitarea evaziunii fiscale de frauda fiscală

Deși mai sus am menționat cele două categorii, evaziunea fiscală „legală” respectiv
evaziunea fiscală frauduloasă în acest subcapitol vom trata situația dintr-un punct de vedere
un pic diferit, astfel încât stabilim că în ceea ce privește evaziunea fiscală ilicită, chestiunile
sunt clare: orice fel de încălcare a legislației fiscale, de natură să aducă daune intereselor
financiare ale statului trebuie delimitată ca fiind evaziune fiscală ilegală.

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Sintetizând toată situația descrisă anterior, considerăm că se pot spune următoarele despre
conceptul de evaziune fiscală:
a) evaziunea fiscală legală este o evaziune fiscală care nu urmărește efectivitatea
prejudicierii intereselor financiare ale statului ci, mai degrabă, potenţialitatea unei
asemenea prejudicieri. Într-adevăr, dacă evaziunea fiscală are loc fără nerespectarea
legislației, constatăm, în mod clar, că în planificarea veniturilor bugetare nu s-au
calculat veniturile bugetare care ar putea să nu fie primite ca urmare a precizărilor
legii fiscale. Așadar, înțelegem că interesele financiare ale statului nu au fost, de fapt,
prejudiciate. Ca exemplu, într-o situație în care veniturile bugetare plănuite nu sunt
efectuate din pricina incapacităţii administraţiei de a primii obligaţiile bugetare și nu
din pricina evaziunii fiscale. În acest caz, considerăm ca avem de-a face cu afectarea
intereselor financiare ale statului. În acest sens, se poate menționa o evaziune fiscală
realizată chiar de administraţia fiscală, chiar dacă nu există cazul concret de
nerespectare directă a legislației. Putem spune că există, de fapt, o neatenție în
serviciu, la fel cum am observat că ar trebui văzută și imperfecțiunea legii fiscale. În
concluzie, putem afirma că evaziunea fiscală legală nu este posibilă, în acest sens al
termenului. Spunem, în această situație, că acest termen, evaziune fiscală legală, să fie
numit ca arătând subevaluarea sau subîncasarea veniturilor bugetare fezabile. Prin
urmare, avem două specii de evaziune fiscală legală:
i. subevaluarea veniturilor de către administrația fiscală, prin uitarea acestor
„portiţe” de interpretare a unor potențiale venituri publice, adică prin
incompetenţă sau neatenție în serviciu (în cazurile în care nu se poate
demonstra corupţia);
ii. subîncasarea veniturilor bugetare de către legiuitor, prin incompetenţă sau
neatenție în serviciu (la fel, atunci când nu se poate demonstra corupţia).
Luând în considerare aspectele prezentate mai sus, aşa-numita evaziune fiscală
legală arată o nepotrivire în termeni: într-o instanță, conceptul de evaziune fiscală ne duce cu
gândul la încălcarea legii, iar, într-o altă instanță, evaziunea fiscală poate fi considerată
...legală. În oricare instanță în care am privii situația, putem deduce logic ideea că, dacă
evaziunea fiscală legală este înfăptuită în mod intenționat (voluntar) atunci constatăm cazul
unei sustrageri de venituri publice (nu este relevant în detrimentul cui, este relevant doar
faptul că sustragerea s-a făcut în locul intereselor financiare ale statului), așadar suntem în
situația evaziunii fiscale aşa cum este ea prezentată de legea 87/1994, iar dacă evaziunea
fiscală este comisă în mod neintenționat, atunci nu considerăm evaziunea fiscală, în sensul

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

legii 87/1994 ci o putem considera infracțiune, cum ar fi neglijenţa în serviciu. În acest caz,
conceptul de evaziune fiscală legală este un termen care nu are niciun echivalent în practică,
așadar acesta constă într-o construcție semantică fictivă de care am putea să ne lipsim;
b) evaziunea fiscală ilegală este singura entitate de drept, deoarece ea se realizează prin
încălcarea legii fiscale. Astfel, secvența „evaziune fiscală ilegală” este un pleonasm,
pentru că evaziunea fiscală este ilicită prin definiţie.
Prin urmare, ce rezultă din argumentele prezentate anterior este că există un singur fel de
evaziune fiscală (evaziune fiscală numită, evaziune fiscală ilegală, dând naștere unui
pleonasm), iar evaziunea fiscală licită nu există (secvența constituind o contradicţie la nivelul
termenilor).

2.5 Posibilități și dificultăți de cuantificare

Primul fel de informație care ar putea trimite cu gândul la evaziune fiscală este informația
contabilă. Acest intrument contabil poate ajuta la depistarea acestui fenomen datorită narării
acțiunilor entității în mod clar, concis și cronologic, participând cu indicii și semnale. Ceea ce
este foarte important de menționat este faptul că informația contabilă nu exprimă în mod
direct astfel de indicii, aceasta doar le cuprinde semnalizându-i inspectorului guvernamental o
potențială problemă, lucuru care ar necesita abilitate, competență și moralitate din partea
acestuia, în lupta sa pentru prevenirea și limitarea evaziunii fiscale.
Acest fapt implică scenariul evident în care sistemul contabil al entității trebuie să fie
coerent, să dețină propria sa bază documentară, astfel încât numai verificarea sistematică a
respectării procedeelor, politicilor și corelațiilor normative și logice contabile pot semnala, în
mod cert, dovezile și indiciile necesare pentru a se putea declara producerea unui fenomen de
evaziune fiscală. Acestea fiind spuse, în această situație, se deduce că informația contabilă nu
are de fapt un rol activ în delimitarea evaziunii fiscale ci doar un rol pasiv, de a avea
abilitatea de a oferi informația relevantă în acest domeniu. Transparența pe care o păstrează
organizațiile la nivelul informației contabile este principala sursă care stă la baza „succesului”
în evaziune fiscală cât și la baza „insuccesului” unei posibile inspecții guvernamentale în
demersul spre limitarea și sancționarea evaziunii fiscale.
Conform argumentelor ilustrate mai sus, putem concluziona, pe scurt, asupra rolului
pe care informaţia contabilă îl are în detectarea, cuantificarea şi confirmarea evaziunii fiscale:
1. în primul rând, această informaţie contabilă garantează acces la posibilitatea de a
identifica evaziunea fiscală. În practică, această informație contabilă conferă condiții
minimale pentru a se putea sesiza producerea evaziunii împotriva intereselor publice

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 de către inspectorul guvernamental. Frauda fiscală constă în recunoașterea unei
diferențe, numită și gap, între obligațiile bugetare datorate și obligațiile bugetare
virate. Acest gap este foarte dificil, poate chiar imposibil de depistat în lipsa
informațiilor referitoare la activitatea organizației și la volumul și structura creării
bazei de impozitare în cadrul entității.

2. în cel de-al doilea rând, informaţia contabilă acoperă legătura directă cu documentul
sau documentele primare care „dovedesc” realizarea (voluntară sau involuntară)
evaziunii fiscale. Așadar, cum am mai menționat deja, contabilitatea realizează atât
informația contabilă cât și suportul ei documentar, adică informația contabilă nu poate
fi produsă în lipsa unui document contabil primar. În acest caz, partea interesată de
cercetarea evaziunii fiscale obține modalitatea prin care este posibilă depistarea
secvenței în care legea a fost încălcată referitor la o oarecare informație contabilă
oferită.

3. în al treilea rând, această informaţie contabilă consolidează revizuirea respectării

principiilor contabile. În realitate, modalitatea în care este creată, organizată,
identificată și procesată informația contabilă arată gradul și modalitatea prin care
mecanismul de contabilitate al entității respectă sau nu principiile și politicile
contabile, la fel și interesul administrației în cauză pentru colectarea obligațiilor
fiscale legale formate la nivelul organizației. Cu adevărat, informația contabilă
reprezintă punerea în practică a instrucțiunilor de normalizare a contabilității referitor
la principiile contabile și la punerea la punct a situațiilor financiare, pe de-o parte. Pe
de altă parte, la fel și implementarea politicii contabile adoptate la nivelul entității,
incluzând aspect în legătură de ceea ce numim „contabilitate creativă”.
Concluzionând, prima ocazie care ne poate ajuta să depistăm respectarea acestor
principii și politici este chiar informația contabilă.

4. în al patrulea rând, cu ajutorul informaţiei contabile se asigură cuantificarea evaziunii

fiscale produse. Putem spune despre informația contabilă că are două roluri, atât
calitativ cât și cantitativ. Sursa pentru determinarea cantitativă a evaziunii fiscale este
reprezentată de mărimea numerică a informației contabile eronate. Printr-un simplu
calcul, efectuat de către inspectorul guvernamental, care constă în diferența dintre
obligația bugetară datorată de către entitate și obligația bugetară virată de către

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 entitate. Nu doar informația contabilă are exclusivitate în acest rol, ci acesta mai poate
fi îndeplinit și de către informațiile financiare sau fiscale, generate în evidențele
contabilității financiare. Însă, de cele mai multe ori, informația adevărată despre
amploarea evaziunii fiscale produse este generată la nivelul informației contabile.

5. în cel de-al cincilea rând, informația contabilă poate semnala din timp crearea
condițiilor de evaziune fiscală ce poate apărea în viitor. Cu alte cuvinte, erorile
principiale referitoare la conținutul informațiilor contabile pot da de înțeles
inspectorului guvernamental sau stakeholder-ilor anumite indicii care pot duce la
crearea condițiilor propice pentru reducere bazelor de impozitare, în cadrul producerii
unui fenomen evazionist. Dacă acest fenomen este prezentat timpuriu managerului
organizației se poate contracara, în condițiile în care managerul și echipa acestuia sunt
interesați în constatarea unei posibile evaziuni fiscale. Delimităm cinci funcții
generale care întocmesc rolul informației contabile în observarea, cuantificarea și
sancționarea evaziunii fiscale, care împreună sau independent, au caracter dinamic.
Acestea se pot modifica în funcție de nivelul de echipament al organizației în
domeniul IT, de nivelul de procesare statistică a informației primare, ș.a.m.d. Însă
ceea ce putem considera un adevăr general este faptul că informația contabilă stă la
bază în asigurarea condițiilor de descoperire și cuantificare a evaziunii fiscale la
nivelul entității organizaționale.

Concluzionând, sistemul prin care informația contabilă își pune în aplicare rolul de
identificare și de cuantificare a evaziunii fiscale se poate desfășura pe patru „paliere”.
i. primul palier: la nivelul primului palier are loc compararea obligației bugetare virate
efectiv cu obligația bugetară datorată, așa cum este rezultată din normativele care
reglementează obligațiile fiscale în cauză;
ii. al doilea palier: la nivelul celui de-al doilea palier are loc compararea informației
contabile stabilite la momentul notat „t” cu aceeași informație contabilă stabilită la
momentul „t-1”;
iii. al treilea palier: la nivelul celui de-al treilea palier are loc compararea și corelarea
informațiilor contabile „i” și „j” în același moment al înscrierii în contabilitate;
iv. al patrulea palier: la nivelul celui de-al patrulea palier are loc compararea informației
contabile „i” marcate la momentul „t” în cadrul organizației „k” cu același tip de
informație contabilă marcată la același moment de timp în cadrul organizației „q”.

10

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Se observă faptul că oricare dintre cele patru paliere de utilizare a infromației contabile
menționate mai sus este funcțional în cazul unor procese de „calcule de verosimilitate”, care
creează informația secundară menită să demonstreze existența sau nu a evaziunii fiscale sau
a unei posibile evaziuni fiscale. Bineînțeles, orice gap care semnalizează existența unui
asemenea fenomen ajută la cercetarea documentelor care consolidează, sau nu, baza creării
evaziunii fiscale.
Așadar, informația fiscală își exercită rolul de aflare și cuantificare a evaziunii fiscale
în patru dimensiuni importante:
a) dimensiunea normativă: aferentă primul palier. Informația contabilă referitoare la
evaziunea fiscală se rezumă la evaluarea încălcării normei care hotărăște modul și
înțelesul informației contabile sub aspectul onorării unor reglementări normale și
uniforme pentru toți contribuabilii. Proporțiile normative produc o observație
nemijlocită, prin comparație direct, a evaziunii fiscale.
b) dimensiunea temporală: aferentă celui de-al doilea palier. Informația contabilă
referitoare la evaziunea fiscală are la bază evaluarea schimbarii false, inexplicabile,
bazându-se pe direcția așteptată sau justificată a entității, în privința unei anumite
informații contabile date. Cert este că nu este imposibil ca aceste schimbări să existe,
însă prezența lor poate constitui un semnal pentru inspectorul guvernamental
responsabil de rafinarea analizei;
c) dimensiunea structurală: aferentă celui de-al treilea palier. Informația contabilă
referitoare la evaziunea fiscală are la bază evaluarea relționării logice și operaționale
dintre informațiile contabile diferite și relative în cadrul aceleași entități. Anomaliile
neadevărate de la relaționările așteptate sau justificare dintr-un punct de vedere logic
pot indica existența condițiilor pentru rafinarea analizei, pentru inspectorul
guvernamental. (de pildă, diferențe majore între evoluțiile veniturilor și cele ale
cheltuielilor, ținându-se socoteala de venitul mediu produs de unitatea de cheltuială)
d) dimensiunea organizaţională internă: aferentă celui de-al patrulea palier. Informația
contabilă referitoare la evaziunea fiscală are la bază evaluarea aceleiași informații
contabile care vizează organizații diferite. Anomaliile neobișnuit de vaste între două
organizații în privința aceleași informații contabile reprezintă semnale cu privire la
producerea evaziunii fiscale. (Dinga, 2008)

11

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

3. Analiza economiei subterane în țări ale UE

În cadrul acestui studiu de caz ne propunem să vedem cum evoluează economia subterană,
mai precis evaziunea fiscală, în toate țările care alcătuiesc eșantionul nostru, cu scopul de a
explica legătura dintre presiunea fiscală și evaziunea fiscală. Statele care formează eșantionul
pe care îl vom studia sunt state membre ale UE, mai exact Bulgaria, Cehia, Danemarca,
Germania, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia și, bineînțeles, România.
Plecăm de la ipoteza că evoluția evaziunii fiscale cunoaște o evoluție liniară cu trend
ascendent în momentul în care crește și nivelul presiunii fiscale. Cu cât nivelul presiunii
fiscale este mai mare, cu atât proporțiile evaziunii fiscale iau amploare. O altă ipoteză pe care
ne-o asumăm este aceea că statele alese sunt omogene atât din perspectiva presiunii fiscale,
cât și din cea a evaziunii fiscale, fiind toate aparținătoare a UE. Cercetarea din cadrul acestei
lucrări este una cantitativă, iar metoda aplicată este observația datelor. Datele au fost culese,
în primul rând din studiul lui Medina și a lui Schneider din 2019, "Shadow Economies
Around The World: Size, Causes and Consequences" privind economia subterană și
proporțiile evaziunii fiscale, iar în al doilea rând, din Eurostat, organismul care se ocupă cu
statistica al Comisiei Europene. Cu ajutorul acestor date vom dezvolta un grafic de tip scatter
și vom aproxima relația între cele două variabile cu o linie de tendință pentru fiecare țară
pentru a confirma sau infirma ipotezele noastre. Această metodă este potrivită deoarece
utilizează date reale și recente, concentrându-ne asupra intervalului de timp 1995-2017.
Înainte de prezentarea graficelor aferente fiecărei țări, vom prezenta datele cu care vom lucra.

3.1 Mărimea economiei subterane

Începând cu proporțiile evaziunii fiscale, vom prezenta datele culese din studiul lui Medina și
Schenider. Pentru a estima amploarea evaziunii fiscale sunt cunoscute mai multe metode, ca,
de exemplu: metodologia multiple indicators-multiple causes – MIMIC, metodologia
dynamic multiple indicators- multiple causes - DYMIMIC și metoda Institutului Național de
Statistică (INS). Medina și Schneider utilizează modelul MIMIC pentru a ajunge la aceste
date, la care ne vom raporta și noi în tabelul de mai jos, delimitând astfel amploarea evaziunii
fiscale în cele 10 state alese.

12

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

Tabel 1. Economia subterană pentru cele 10 țări propuse, între anii 1995 și 2017 – partea I

Stat/An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Bulgaria 32,6 32,8 30,7 34,8 34,5 35,3 34,7 34,0 34,1 32,1 30,8 29,6
Cehia 16,9 16,4 16,8 16,1 16,7 16,8 16,2 17,0 17,2 15,9 15,1 14,3
Danemarca 14,3 14,6 14,3 14,6 14,6 14,6 14,5 14,6 13,9 13,2 12,6 11,8
Germania 12,5 13,0 12,9 12,7 12,8 12,9 12,7 12,8 12,2 11,2 10,9 10,0
Ungaria 27,2 16,3 26,3 25,5 25,7 25,1 25,1 24,5 24,2 22,6 22,3 21,5
Austria 8,7 8,8 8,9 8,8 9,0 8,8 8,6 8,4 8,0 7,6 7,6 7,3
Polonia 27,7 27,0 26,9 25,9 26,6 26,2 26,4 26,1 25,9 25,3 24,6 24,0
Romania 30,3 29,6 30,2 30,1 33,5 34,4 33,0 32,5 32,7 30,7 31,0 29,7
Slovenia 25,0 24,5 24,8 23,6 24,7 25,2 25,6 25,0 24,2 23,1 22,9 21,8
Slovacia 17,8 18,8 17,7 18,3 17,5 17,6 17,3 17,3 16,7 15,3 14,9 14,4

Tabel 1. Economia subterană pentru cele 10 țări propuse, între anii 1995 și 2017 – partea II

Stat/An 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Bulgaria 26,6 25,5 26,4 26,2 24,4 24,5 24,8 24,2 24,9 24,0 22,9
Cehia 13,0 12,1 13,8 13,5 12,4 12,5 12,7 12,1 12,2 12,3 11,7
Danemarca 11,2 10,9 13,3 13,0 12,0 12,4 11,9 11,1 12,0 12,1 11,7
Germania 8,9 8,7 11,0 10,6 9,5 9,9 9,9 9,2 10,2 10,7 10,4
Ungaria 19,7 18,9 21,2 20,7 19,7 20,4 19,9 19,8 20,8 20,5 19,8
Austria 6,4 6,4 7,8 7,6 6,9 7,0 7,0 6,6 7,3 7,4 7,1
Polonia 22,5 20,9 22,3 21,5 20,0 20,3 19,9 19,4 20,2 20,4 19,9
România 27,1 25,5 27,4 26,5 24,4 25,1 23,7 23,2 23,7 23,8 23,0
Slovenia 19,2 18,3 21,3 21,9 20,9 21,7 20,8 19,7 20,7 20,2 19,0
Slovacia 13,2 12,6 14,3 13,9 12,9 13,1 12,9 12,9 13,6 13,2 13,1
Sursa: Medina, Schneider(2019)
Având datele preluate din studiul lui Medina și Schneider, vom dezvolta un al doilea
tabel pentru a determina media economiei subterane pe parcursul acestor ani, la fel și
valoarea mediană, minimă și maximă pentru fiecare stat, pentru a ne fi de ajutor pe parcursul
cercetării.
Tabel 2. Mediile economiei subterane, valoriile mediane, minime și maxime

Țara Media Median Valoarea minimă Valoarea maximă

Bulgaria 29,1 29,6 22,9 35,3
Cehia 14,5 14,3 11,7 17,2
Danemarca 13,0 13,0 10,9 14,6
Germania 11,1 10,9 8,7 13,0
Ungaria 22,1 21,2 16,3 27,2
Austria 7,7 7,6 6,4 9,0
Polonia 23,5 24 19,4 27,7
România 28,3 29,6 23,0 34,4

13

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Slovenia 22,4 21,9 18,3 25,6
Slovacia 15,2 14,4 12,6 18,8
Sursa: realizat pe baza datelor prezentate anterior

Totodată, pe baza acestui tabel, vom realiza un grafic mai jos, pentru a ne prezenta
într-un mod creativ și ușor de vizualizat, o comparație între aceste valori aferente fiecărui
stat. Ca exemlu, pe baza acestui grafic putem observa că Bulgaria prezintă cea mai mare
medie a economiei subterane, în timp ce Austria o prezintă pe cea mai mica. Din start, putem
considera Austria, statul cu cele mai mici valori din punctul de vedere al evaziunii fiscale,
urmată în ordine crescătoare de Germania, Danemarca, Cehia, Slovacia, Slovenia, România și
în ulimul rând, Bulgaria cu cele mai mari valori.

Figură 2. Mărimea economiei subterane pentru cele 10 țări din UE, între anii 1995 și 2017

Austria Ungaria Germania Danemarca

Cehia
Bulgaria

Valoarea maximă Valoarea minimă Median

Media

0.0 10.0 20.0 30.0 40.0

Sursa: realizat pe baza datelor prezentate anterior

3.2 Presiunea fiscală – determinant al evaziunii fiscale

În continuare, vom prezenta datele presiunii fiscale în aceeași manieră, preluate din Eurostat,
sub indicatorul “total receipts from taxes and social contributions (including imputed social
contributions) after deduction of amounts assessed but unlikely to be collected” . Așadar,
presiunea fiscală este calculată ca raport între totalul impozitelor colectate și PIB, ambii
indicatori luați pe aceeași perioadă de timp. Acest total reprezintă principalele venituri ale
administrației publice, care se constituie din impozite, contribuții sociale, vânzări și venituri
din proprietăți, mai precis: producție pentru consumul final propriu, producție de piață, plăți
pentru alte tipuri de producție non-piață, alte subvenții pe producție, impozite pe producție și

14

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

importuri, venituri de încasat din proprietăți, patrimoniu, impozite curente pe venit, alte
transferuri curente, contribuții sociale și transferuri de capital.

Tabel 3. Presiunea fiscală pentru cele 10 țări propuse, între anii 1995 și 2017 – partea I

Stat/An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Bulgaria 21,4 23,2 25,5 27,5 30,2 30,7 30,1 27,8 30,3 31,4 30,2 29,7
Cehia 34,4 33,1 33,4 32,3 33,0 32,5 32,4 33,3 34,0 34,5 34,4 34,1
Danemarca 48,2 48,3 48,3 48,8 49,5 48,6 47,6 47,0 47,2 47,9 49,4 47,8
Germania 40,8 41,2 41,2 41,3 42,2 42,0 40,0 39,6 40,0 39,0 39,1 39,3
Ungaria 40,4 39,5 37,9 37,8 38,5 39,3 38,1 37,5 37,4 37,1 36,7 36,6
Austria 42,9 44,4 45,1 45,1 44,7 43,8 45,4 44,1 43,8 43,3 42,2 41,5
Polonia 37,5 37,5 37,0 36,2 35,9 33,8 33,9 34,0 33,5 32,9 33,9 34,6
Romania 27,8 26,1 26,6 29,3 31,4 30,6 29,0 28,5 28,9 28,1 28,7 29,3
Slovenia 39,3 38,3 37,3 38,0 38,4 37,9 38,0 38,5 38,6 38,7 39,4 38,9
Slovacia 39,5 38,7 36,7 36,3 35,0 33,9 32,9 33,0 32,8 31,8 31,5 29,4

Tabel 3. Presiunea fiscală pentru cele 10 țări propuse, între anii 1995 și 2017 – partea II

Stat/An 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Bulgaria 31,6 30,7 27,1 26,1 25,4 26,7 28,5 28,5 29,1 29,1 29,4
Cehia 34,6 33,5 32,5 32,9 34,0 34,5 34,9 34,2 34,3 35,1 35,4
Danemarca 47,7 46,0 46,3 46,3 46,3 46,9 47,3 49,9 47,3 46,6 46,5
Germania 39,3 39,7 40,1 38,8 39,1 39,7 39,9 39,6 40,1 40,5 40,8
Ungaria 39,5 39,5 39,0 37,0 36,5 39,1 38,7 38,6 38,9 39,2 38,0
Austria 41,6 42,4 42,0 41,9 42,0 42,6 43,4 43,5 43,9 42,4 42,5
Polonia 35,5 35,2 32,3 32,3 32,8 33,1 33,1 33,1 33,4 34,3 35,0
Romania 29,0 27,4 25,9 27,1 28,3 27,9 27,4 27,5 28,1 26,7 25,8
Slovenia 38,3 37,8 37,6 38,3 37,8 38,2 37,8 37,7 37,9 37,9 37,6
Slovacia 29,3 29,1 29,0 28,2 29,2 28,8 31,0 32,0 32,8 33,2 34,1
Sursa: Eurostat

La fel ca și la indicatorul anterior, adică economia subterană, dezvoltăm un tabel și un

grafic care încorporează mediile și valoriile mediane, minime și maxime ale presiunii fiscale
aferente statelor propuse, din aceleași motive, pentru a vizualiza și clasifica mai ușor valoriile
aparținătoare fiecărei țări. Vom observa că țara care prezintă cea mai mare medie din punct
de vedere al presiunii fiscale este Danemarca, stat care nu prezintă cea mai mare valoare a
economiei subterane, acest fapt fiind primul argument împotriva ipotezei propuse la începutul
cercetării, mai exact aceea că odată cu creșterea presiunii fiscale, crește și economia
subterană. Următoarele state, luate în ordine descrescătoare, sunt Austria, Germania, Ungaria,
Slovenia, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria și pe ultimul loc, România.

15

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Tabel 4. Mediile presiunii fiscale, valoriile mediane, minime și maxime

Țara Media Median Valoarea minimă Valoarea maximă

Bulgaria 28,3 29,1 21,4 31,6
Cehia 33,8 34,0 32,3 35,4
Danemarca 47,6 47,6 46,0 49,9
Germania 40,1 40,0 38,8 42,2
Ungaria 38,3 38,5 36,5 40,4
Austria 43,2 43,3 41,5 45,4
Polonia 34,4 33,9 32,3 37,5
Romania 28,1 28,1 25,8 31,4
Slovenia 38,2 38,0 37,3 39,4
Slovacia 32,5 32,8 28,2 39,5
Sursa: realizat pe baza datelor din Eurostat

Figură 3. Presiunea fiscală pentru cele 10 țări din UE, între anii 1995 și 2017

Ungaria Germania Danemarca

Cehia
Bulgaria

Valoarea maximă Valoarea minimă Median

Media

0.010.020.030.040.050.0

Sursa: realizat pe baza datelor din Eurostat

3.3 Analiza eșantionului propus

Pentru o evaluare mai exactă a fiecui stat, vom dedica fiecărei țări un grafic elaborat pe baza
legăturii dintre presiunea fiscală și evaziunea fiscală pentru a observa cu precizie dacă ipoteza
pe care ne-am propus-o este valabilă în fiecare caz, doar în unele cazuri, sau deloc. Așadar,
vom observa datele și trendul evoluției în fiecare stat și vom realiza o analiză comparativă
pentru țările selectate la final, generând concluziile acestui studio de caz. Un alt aspect pe
care îl vom urmări va fi confirmarea sau infirmarea ipotezei lui Laffer. În cazul ipotezei lui
Laffer, pe axa verticală sunt reprezentate veniturile bugetare, iar în cazul nostru, pe axa

16

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

verticală este reprezentată evaziunea fiscală, adică fenomenul opus. Vom începe cu
prezentarea și interprearea pentru Bulgaria:

Figură 4. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Bulgaria, în perioada propusă

Bulgaria
40
y = 0.1931x2 - 10.414x + 167.96
R² = 0.1256
35

30 Bulgaria
Poly. (Bulgaria)
25

20
15.0 20.0 25.0 30.0 35.0

Observând graficul aferent datelor noastre pentru Bulgaria, putem afirma imediat că
ipoteza lui Laffer este confirmată, judecând după forma curbei în formă de “U”. Totodată,
putem observa că punctul de minim al curbei formate este 27,39, ceea ce ne arată că în
Bulgaria, pentru valori ale presiunii fiscale mai mari de 27% evaziunea fiscală a crescut ca
răspuns la creșterea presiunii fiscale. Până în momentul atingerii punctului minim, aflăm că
evaziunea fiscală scade, deși valorile presiunii fiscale sunt mari.
În continuare, vom prezenta graficul aferent Cehiei și interpretarea lui:

Figură 5. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Cehia, în perioada propusă

Cehia
18
17 y = -0.4344x2 + 28.125x - 439.46
16 R² = 0.3077
15
14
Cehia
13
Poly. (Cehia)
12
11
10

32.033.034.035.036.0

17

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Putem observa pentru Cehia un trend descendent deoarece cu cât valorile presiunii
fiscale cresc, economia subterană scade considerabil. O altă observație ar fi faptul că în cazul
Cehiei nu se confirmă ipoteza lui Laffer. În 2017, când evaziunea fiscală atinge cea mai mică
valoare, 11,7 mai exact, presiunea fiscală atinge cele mai mari cote, cu valoarea 35,4. Așadar,
ipoteza noastră este infirmată pentru Cehia, în cazul căreia odată cu creșterea presiunii
fiscale, apare scăderea economiei subterane. Continuăm cu Danemarca:

Figură 6. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Danemarca, în perioada propusă

Danemarca
15
y = -0.4103x2 + 39.648x - 944.13
14 R² = 0.252

13

12 Danemarca
Poly. (Danemarca)
11
10

9
45.046.047.048.049.050.051.0

La fel ca și în cazul Cehiei, prezentat anterior, Danemarca este un alt exemplu care
infirmă ipoteza lui Laffer. În Danemarca, obsevăm că odată cu creșterea presiunii fiscale
crește și economia subterană, fapt ce confirmă ipoteza propusă, până în momentul în care
valorile evaziunii fiscale depășesc 13%, moment după care presiunea fiscală continuă să
crească, dar economia subterană începe să scadă. Deși pe baza primelor grafice am dedus că
Danemarca infirmă în totalitate ipoteza propusă, cu ajutorul acestui grafic aflăm că, la fel ca
și în cazul Bulgariei, Danemarca ne prezintă ambele cazuri, cel în care ambii indicatori cresc
în același timp până într-un anumit punct, și cel în care deși presiunea continuă să crească,
valorile evaziunii fiscale încep să scadă. Continuăm cu graficul Germaniei:

18

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

Figură 7. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Germania, în perioada propusă

Germania
14 y = 0.119x2 - 8.6334x + 165.87 R² = 0.4233
13

12
11
Germania
10
Poly. (Germania)

9
8

38.039.040.041.042.043.0

Graficul aferent Germaniei reprezintă primul exemplu perfect pentru confirmarea

ipotezei noastre, cea care afirmă că odată cu creșterea ratei fiscalității, adică a presiunii
fiscale crește și nivelul evaziunii fiscale și totodată aceasta confirmă ipoteza lui Laffer.
Valoarea maximă a presiunii fiscale este 42,2, moment în care economia subterană își atinge
de asemenea valoarea maximă, 13,0. Deși valorile presiunii fiscale din Germania sunt mai
ridicate decât ale altor țări, odată cu creșterea lor, putem observa, totodată și creșterea
nivelului evaziunii fiscale. Putem spune că relația dintre presiunea fiscală și evaziunea fiscală
este puternică, indicele R2 , adică coeficientul de determinare, fiind egal cu valoarea 0,4233.

Figură 8. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Ungaria, în perioada propusă

Ungaria
29y = -0.0185x2 + 1.19x + 3.6612
R² = 0.0075
27
25
23Ungaria
21
Poly. (Ungaria)
19
17
15
36.037.038.039.040.041.0

Ungaria prezintă un grafic destul de stabil, cu o tendință descendentă, presiunea

fiscală crescând în proporții foarte mici, iar evaziunea fiscală scăzând, la fel, în proporții

19

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

foarte mici. În cazul Ungariei, deși avem un interval de timp destul de îndelungat, graficul nu
cunoaște schimbări considerabile, însă putem spune că face parte din categoria statelor care
infirmă ipoteza propusă și totodată și ipoteza lui Laffer. În continuare, graficul Austriei:

Figură 9. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Austria, în perioada propusă

Austria
9.5y = 0.0877x2 - 7.0985x + 150.62
R² = 0.5229
9
8.5
8
7.5
Austria
7
Poly. (Austria)
6.5
6

41.042.043.044.045.046.0

Cazul Austriei este asemănător cazului Germaniei, un alt exemplu în favoarea ipotezei
noastre și în favoarea ipotezei lui Laffer. Graficul cunoaște un trend ascendent, odată cu
creșterea ratei fiscalității, economia subterană ia amploare, de asemenea. Cea mai mică
valoare a evaziunii fiscale este cea de 6,4, cunoscută în momentul în care rata fiscalității este,
de asemenea la valoarea minimă, 41,5. Însă, putem observa că, deși confirmă ipoteza acestei
cercetări, Austria prezintă de asemenea, valori ridicate pentru presiunea fiscală. R 2 prezintă
de asemenea o valoare ridicată, 0,5229, ceea ce înseamnă că relația dintre cei doi
determinanți este chiar mai puternică decât cazul Germaniei. Continuăm cu graficul aferent
Poloniei:

Polonia Figura 10.

29 y = 0.1332x2 - 8.2638x + 149.82 R² = 0.3233 Legătura între
27
presiune fiscală și
25
23 evaziune fiscală în
21 Polonia
19 Polonia, în perioada
Poly. (Polonia)
17 propusă

32.034.036.038.0

20

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

 Polonia este un alt exemplu care favorizează ipoteza de la care am plecat, graficul
cunoscând un trend ascendent. Se confirmă de asemenea și ipoteza lui Laffer. Plecând de la
valorile minime, 19,4 pentru economia subterană și 32,3 pentru presiunea fiscală, se ajunge
în același timp la valorile maxime, 29,9 respectiv 37,5. Deși state precum Germania și
Austria prezintă valori mult mai ridicate ale presiunii fiscale, putem spune și despre Polonia,
că se situează undeva aproape de mijlocul clasamentului, referindu-ne la toate valoriile
presiunii fiscale ale țărilor studiate. Polonia este echilibrată și din punctul de vedere al
coeficientului de determinare, adică R2, având valoarea 0,3233, ceea ce ne indică faptul că
relația dintre presiune fiscală și evaziune fiscală poate fi considerată destul de puternică. În
continuare, graficul țării noastre:

Figură 11. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în România, în perioada propusă

România
40
y = 0.2317x2 - 11.511x + 168.43
R² = 0.3987
35

30 România
Poly. (România)

25

20
24.0 26.0 28.0 30.0 32.0

În cazul țării noastre, atât ipoteza propusă, cât și ipoteza lui Laffer se confirmă.
Observăm creșterea nivelului presiunii fiscale concomitent cu creșterea nivelului evaziunii
fiscale. Cea mai mică valoare a presiunii fiscale este 25,8 în timp ce evaziunea fiscală este la
cel mai scăzut punct, 23,0, iar cea mai mare valoare a presiunii fiscale este 31,4 simultan cu
cea mai mare valoare a evaziunii fiscale 34,4. Ceea ce putem observa la România, comparativ
cu celelalte state deja analizate, este că presiunea fiscală este cea mai mică și totuși, odată cu
creșterea acesteia, crește și nivelul evaziunii fiscale. Totodată, putem vedea că, deși
evoluează simultan, valorile indicatorilor sunt destul de apropiate.

21

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

Figură 12. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Slovenia, în perioada propusă

y = 0.001x2 + 1.4143x - 33.041

Slovenia R² = 0.1234
27
26
25
24
23
22
21 Slovenia
20 Poly. (Slovenia)
19
18
17

37.037.538.038.539.039.540.0

În Slovenia, observăm același trend ascendent, mai abrupt decât cel al țării noastre,
presiunea fiscală crescând concomitent cu evaziunea fiscală, ceea ce confirmă, din nou,
ipoteza cercetării noastre și totodată și ipoteza lui Laffer. Cele mai mari valori sunt 27,9 și
39,4 pentru evaziune fiscală, respectiv presiunea fiscală, iar cele mai mici valori sunt 18,3,
respectiv 37,3. Putem spune că Slovenia este asemănătoare cu Polonia, din perspectiva
situării la mijlocul clasamentului valorilor presiunii fiscale.

Figură 13. Legătura între presiune fiscală și evaziune fiscală în Slovacia, în perioada propusă

Slovacia y = 0.0015x2 + 0.4208x - 0.1002

R² = 0.5853
20
19
18
17
16
15
Slovacia
Poly. (Slovacia)

14
13
12

25.0 30.0 35.0 40.0 45.0

Comparând cu Slovenia, Slovacia prezintă un grafic mai abrupt, care face parte din
aceeași categorie, mai exact cea care ne confirmă ipoteza și în același timp confirmând și

22

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

ipoteza lui Laffer. Și în acest caz, când presiunea fiscală crește, apare și creșterea evaziunii
fiscale. La fel ca și Polonia și Slovenia, Slovacia gravitează în jurul acelorași valori ale
presiunii fiscale, însă odată cu creșterea mai aprofundată a acestora, nivelul evaziunii fiscale
evoluează rapid. Slovacia prezintă o valoare ridicată la nivelul coeficientului de determinare,
R2, mai exact 0,5853, fapt care ne exprimă că presiunea fiscală și evaziunea fiscală sunt
puternic corelate.
Ajungând la finele acestui studiu, putem spune că ipoteza propusă la începutul
studiului, aceea că odată cu creșterea ratei fiscalității, crește și nivelul evaziunii fiscale, este
confirmată de majoritatea statelor, mai precis de Austria, Germania, Polonia, România,
Slovenia și Slovacia. Țările care neagă în totalitate această ipoteză sunt Ungaria și Cehia, iar
țările pentru care este valabilă atât această supoziție cât și contra-exemplul ei sunt Danemarca
și Bulgaria, unde putem observa ambele cazuri. Țările care confirmă ipoteza lui Laffer sunt
Bulgaria, Germania, Austria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia, iar cele care o infirmă
sunt Ungaria, Danemarca și Cehia. Așadar, mai bine de jumătate din statele care compun
eșantionul confirmă ambele ipoteze. În cazul Bulgariei, presiunea fiscală crește în timp ce
economia subterană scade, până într-un anumit punct, când evaziunea fiscală începe să
crească concomitent cu presiunea fiscală. Celelalt contra-exemplu, cel din Danemarca,
prezintă exact situația opusă Bulgariei, în care presiunea fiscală crește odată cu evaziunea
fiscală până în momentul în care economia subterană începe să scadă, chiar dacă valoriile
presiunii fiscale continuă să crească. Așadar, deși putem spune că ipoteza de la care am plecat
este adevărată, trebuie să luăm în considerare faptul că majoritatea statelor care o favorizează
prezintă valori foarte ridicate ale presiunii fiscale, cum ar fi Germania și Austria cu valori de
40,1, respectiv 43,2 și Polonia, Slovenia și Slovacia cu valorile 34,4, 38,2, respectiv 32,5.
România și Bulgaria prezintă cele mai mici valori, 28,1 și 28,3. Un fapt care merită menționat
este acela că Danemarca are cel mai mare nivel al presiunii fiscale, 49,9, timp în care
evaziunea fiscală are valoarea 11,1.
Cel de-al doilea obiectiv al acestei cercetări este de a verifica omogenitatea statelor
alese atât din punct de vedere al presiunii fiscale, cât și din cel al evaziunii fiscale, asumându-
ne acest fapt luând în considerare apartenența în UE. Folosind datele pe care le avem deja,
putem afirma că, în medie, între anii 1995-2017 presiunea fiscală în cele 10 state a fost 36,45.
Cu ajutorul abaterii standard, aflăm că presiunea fiscală s-a abătut cu 5,94 de la media 36,45.
Astfel putem determina coeficientul de variație, calculat ca raport între abaterea standard și
medie, ca fiind 16,29%. Pe baza acestui coeficient putem afirma că, din perspectiva presiunii
fiscale, eșantionul nostru este omogen. Din perspectiva evaziunii fiscale, pe același principiu,

23

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

aflăm că în medie, între anii 1995-2017, evaziunea fiscală în cele 10 state a fost 18,69.
Abaterea standard este egală cu valoarea de 7,00, ceea ce afirmă că evaziunea fiscală s-a
abătut cu 7,00 de la media 18,69. Determinăm la fel coeficientul de variație, mai exact
37,45%. Având în vedere că acest procent este mai mare de 30% putem afirma că din
perspectiva evaziunii fiscale, eșantionul nostru este eterogen, fapt ce infirmă ipoteza propusă
la începutul studiului de caz.

4. Concluzii

Această lucrare și-a propus să studieze trendurile și determinanții evaziunii fiscale,

prezentând, în primul rând, noțiunile care gravitează în jurul acestei tematici și în al doilea
rând, investigarea legăturii dintre presiunea fiscală și evaziunea fiscală și omogenitatea.
În cadrul primului capitol am explicat conceptul de evaziune fiscală ca fiind formată
din orice activitate economică care nu se regăsește în înregistrările statistice guvernamentale
și am delimitat evaziunea fiscală “legală” de cea frauduloasă, încadrând contribuabilii în 3
zone, alba, neagră și gri. Tot în cadrul acestui capitol am identificat principalele cauze ale
evaziunii fiscale ca fiind presiunea fiscalității și a contribuțiilor de asigurări sociale, presiunea
reglementărilor impuse de stat și serviciile sectorului public. Am menționat efectele acestui
fenomen dăunător atât pentru stat cât și pentru contribuabili: lezarea stabilității economiei
naționale, apariția inechităților în plan economico-social și afectarea valorii monedei
naționale și puterea de cumpărare a acesteia. Am vorbit despre curba lui Laffer, economistul
folosindu-se de o curbă ce pune în relație rata fiscalității (presiunea fiscală) și volumul
veniturilor fiscale. Un alt aspect pe care l-am abordat a fost importanța informației contabile
în legătură cu posibilitățile și dificultățile de cuantificare, cu ajutorul căreia se poate identifica
diferența între obligațiile bugetare datorate și obligațiile bugetare virate, numită gap.
În cadrul celui de-al doilea capitol ne-am concentrat atenția asupra legăturii dintre
cauza principală a evaziunii, presiunea fiscală și economia subterană, folosind date reale din
intervalul de timp 1995-2017, pentru un eșantion alcătuit din 10 state membre UE. În urma
acestei cercetări am reușit să confirmăm ipoteza pe care am stabilit-o, care afirmă că odată cu
creșterea ratei fiscalității crește și evaziunea fiscală.
Putem confirma că acest studiu de caz evidențiază importanța evaziunii fiscale din
punct de vedere economico-social atât pentru statele care se confruntă cu acest fenomen cât și
pentru fiecare contribuabil în parte. Înbunătățiri care ar putea fi aduse acestei cercetări ar fi

24

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727

studiul a mai multor state, atât din cadrul UE, cât și din afara acestuia și evoluția
determinanților din 2017 până în prezent. Referindu-ne la cea de-a doua ipoteză, având în
vedere că determinăm omogenitatea din punctul de vedere al presiunii fiscale, dar nu și din
cel al evaziunii fiscale, putem spune că acest subiect poate rămâne deschis și supus
dezbaterii, în studii viitoare.

Bibliografie

1. Adina Trandafir, Petre Brezeanu. Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII (2011), No.
8(561), pp. 53-61. Optimalitatea politicii fiscale în România din perspectiva curbei Laffer.
2. Balaban C., „Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie şi practică judiciară”, Editura
Rosetti, Bucureşti, 2006, p.127
3. Brașoveanu, I. V. (2010), "Economia subterană și corupția: probleme majore ale economiei
românești", Economie teoretică și aplicată , Vol. XVII, Nr. 11(552), pp. 68-80
4. Choi, J. P., Thum, M. (2005), "Corruption and The Shadow Economy", International
Economic Review, Vol. 46, No. 3, pp. 817-836
5. Dobrotă Gabriela, Chirculescu Maria Felicia, (2010). “Analiza presiunii fiscale și parafiscale
în România și în Uniunea Europeană”, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din
Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 4
6. Emil Dinga, Considerații teoretice privind evaziunea fiscală vs frauda fiscală, 2008.
7. Ghiţescu, F., Banciu, M. (2001), "Economic Crime in Romania", The Journal of Social,
Political and Economic Studies, Vol. 26, No. 4, pp. 643-669
8. Medina, L. and Schneider, F.(2019), “Shedding Light on the Shadow Economy: A Global
Database and the Interaction with the Official One”, CESifo Working Paper, No. 7981
9. Mihaela Corina Spineanu, (2013). “Evaziunea fiscală în România – tendințe și efecte”,
EcoStudent - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 2
10. Patroi D., - “Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravenţional şi caracterul
infracţional”, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag. 13
11. Schneider, F., Enste, D.H. (2000), "Shadow Economies Around The World: Size, Causes and
Consequences", IMF Working Paper
12. Sorin-Daniel Manole (2012). “Impactul economiei subterane asupra economiei României”,
Revista Strategii Manageriale, Nr.4

25

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=4153727